Executory objection cannot challenge arithmetic cumulation of recognized foreign sentences and domestic penalties beyond statutory maximums

Decizia nr. 568/2016

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 28 din 3 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/33/2016, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 598 lit. c) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A., împotriva sentinței penale nr. 200 din 25 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj.

A obligat inculpatul contestator la plata în favoarea statului a sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că prin contestația la executare înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. x/33/2016, așa cum a fost precizată oral la termenele din 19 februarie 2016 și respectiv 3 martie 2016, petentul A. a solicitat contopirea pedepselor stabilite prin hotărâri definitive, respectiv 10 ani închisoare și 7 luni închisoare și în acest sens a formulat contestație la executare, apreciind că există o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, cu referire la sentința penală nr. 200 din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel Cluj, fiind incident cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

S-a constatat că prin sentința penală nr. 200 din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel Cluj a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și, în consecință, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea și executarea pedepsei de 6 luni închisoare (echivalentul a 180 de zile) aplicată condamnatului A., prin hotărârea penală de condamnare nr. 102 din 22 martie 2013 a Judecătoriei Penale nr. 1 din Granada, devenită executorie prin sentința executorie nr. 169/2013 a aceleiași judecătorii.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. dintr-un penitenciar din Spania într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 6 luni închisoare, alături de pedeapsa de 10 ani și 7 luni închisoare, recunoscută deja prin sentința penală nr. 131 din 5 martie 2014 a Curții de Apel București, definitivă prin nerecurare la data de 7 aprilie 2014, persoana condamnată executând în final pedeapsa de 11 ani și o lună închisoare, pedeapsă adaptată potrivit legii române.

S-a interzis persoanei condamnate, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b C. pen. pe durata pedepsei principale, până la executarea sau considerarea ca executată a acesteia.

S-a dispus anularea mandatului de executare emis de Curtea de Apel București în baza sentinței penale nr. 131/2014 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei în sensul prezentei hotărâri.

S-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat conform art. 73 C. pen., începând cu data de 28 februarie 2011 până la zi.

În motivarea contestației, petentul a arătat că, în opinia sa, nu s-a realizat corect contopirea întrucât nu a beneficiat de prevederile legii mai favorabile, invocând ca motiv al contestației prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Verificând hotărârea de recunoaștere a unei hotărâri străine, instanța a constatat că dispozitivul acesteia este clar și nu necesită nicio lămurire suplimentară.

De asemenea, potrivit art. 285 alin. (4) C. pen., pedeapsa aplicată pentru evadare se adaugă la restul rămas neexecutat, reglementare existentă și în Codul penal anterior (art. 269 alin. (3) C. pen. de la 1968), astfel că, în acest context, criticile aduse de petent cu privire la aplicarea legii mai favorabile sunt nefondate.

În consecință, instanța a respins, ca nefondată, contestația formulată.

La data de 21 martie 2016, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/33/2016, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 28 din 3 martie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, solicitând admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, admiterea contestației la executare, întrucât există o nelămurire cu privire la hotărârile care se execută, rezultată din operațiunea de conversiune a pedepselor stabilite prin două hotărâri străine.

În esență, a apreciat că trebuia recunoscută doar o pedeapsă de 10 ani închisoare, reprezentând maximul special prevăzut de legea română pentru infracțiunea de viol, pedeapsa de 7 luni închisoare fiind adăugată prin cumul aritmetic în mod nelegal.

În drept și-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Analizând contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 28 din 3 martie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în raport de susținerile acestuia, cât și de conținutul actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 598 C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația la executare reprezintă procedeul jurisdicțional prevăzut de lege pentru rezolvarea incidentelor ivite pe parcursul executării unei hotărâri penale definitive.

În cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. „când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare”, împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.

Analizând cererea de contestație la executare formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că, în realitate acesta pune în discuție aspectele statuate în mod definitiv prin sentința penală nr. 131 din 05 martie 2014 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosar nr. x/2/2013.

Pe calea contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Pentru considerentele expuse, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 28 din 3 martie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, va fi respinsă, ca nefondată, conform dispozitivului.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 230 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 28 din data de 03 martie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2016.