Organized crime convictions upheld; late cassation appeals rejected as inadmissible

Deciziei nr. 496/RC/2016

Asupra recursurilor în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 724/F din 05 mai 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014, Tribunalul București, secția I penală, a hotărât, între altele, următoarele:

A fost admisă, în parte, schimbarea de încadrare juridică pusă în discuție din oficiu și cea solicitată de inculpatul A., prin apărător.

Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul B., prin apărători.

I. În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor inculpatului C. din infracțiunile de tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen. (persoană vătămată D.), de șantaj în formă continuată (3 acte materiale) prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și de tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen. (persoană vătămată E.) ambele cu aplicarea art. 5 C. pen. în infracțiunile de tâlhărie (persoană vătămată D.) prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a) și b) și alin. (3) C. pen. (1969) (corespondent art. 234 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.) și de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 5 C. pen.

A. În baza art. 7 alin. (1) și (3) Legea nr. 39/2003, în vigoare la data faptelor (corespondent art. 367 alin. (1), (3) C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul C., la o pedeapsă de 12 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

B. În baza art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. (1969) (corespondent art. 205 alin. (1), (3) lit. a) C. pen. cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnă același inculpat la o pedeapsă de 15 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (persoană vătămată D.).

În baza art. 65 C. pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.

C. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a) și b și alin. (3) C. pen. (1969) (corespondent art. 234 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 17 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave (persoană vătămată D.).

În baza art. 65 C. pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei principale.

D. În baza art. 290 alin. (1) C. pen. (1969) (corespondent art. 322 alin. (1) C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

E. În baza art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 78 alin. (1) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. (corespondent al unei infracțiuni prevăzute de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. - persoană vătămată F. -, al unei infracțiuni continuate prevăzute de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată E. și al unei infracțiuni continuate prevăzute de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată D.), a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele mai sus aplicate, urmând ca inculpatul C. să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut față de inculpatul C. măsura arestării preventive.

În baza art. 88 C. pen. (1969) s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 09 octombrie 2013 la zi.

În baza art. 117 C. pen. (1969) s-a dispus expulzarea inculpatului C. după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice și Judiciare.

II. A. În baza art. 7 alin. (1) și (3) Legea nr. 39/2003, în vigoare la data faptelor (corespondent art. 367 alin. (1), (3) C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul G., la o pedeapsă de 12 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

B. În baza art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. (1969) (corespondent art. 205 alin. (1), (3) lit. a) C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 12 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (persoană vătămată D.).

În baza art. 65 C. pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

C. În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a) C. pen. (1969) (corespondent art. 48 raportat la art. 233 C. pen. cu referire la art77 alin. (1) lit. a) C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 10 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie (persoană vătămată H.).

În baza art. 65 C. pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

D. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a) și alin. (3) C. pen. (1969) (corespondent art. 233 C. pen. cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave (persoană vătămată I.).

În baza art. 65 C. pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.

E. În baza art. 290 alin. (1) C. pen. (1969)(corespondent art. 322 alin. (1) C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată - fapta privind pe părțile civile J. și I.

În baza art. 65 C. pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

F. În baza art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 78 alin. (1) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. (corespondent al unei infracțiuni continuate prevăzute de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată I. și al unei infracțiuni continuate prevăzute de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată J.), a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. (1969), s-au contopit pedepsele mai sus aplicate, urmând ca inculpatul G. să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. (1969) s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut față de inculpatul G. măsura arestării preventive.

În baza art. 88 C. pen. (1969) s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 09 octombrie 2013 la zi.

În baza art. 117 C. pen. (1969) s-a dispus expulzarea inculpatului G. după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul G., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice și Judiciare.

III. A. În baza art. 7 alin. (1) și (3) Legea nr. 39/2003, în vigoare la data faptelor (corespondent art. 367 alin. (1), (3) C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul K., la o pedeapsă de 12 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969)pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

B. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a) și alin. (3) C. pen. (1969) (corespondent art. 233 C. pen. cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (persoană vătămată I.).

În baza art. 65 C. pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.

C. În baza art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 78 alin. (1) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. (corespondent al unei infracțiuni continuate prevăzute de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată F. -, al unei infracțiuni continuate prevăzute de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată I. - și al unei infracțiuni continuate prevăzute de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată J.), a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele mai sus aplicate, urmând ca inculpatul K. să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut față de inculpatul K. măsura arestării preventive.

În baza art. 88 C. pen. (1969) s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 09 octombrie 2013 la zi.

În baza art. 117 C. pen. (1969) s-a dispus expulzarea inculpatului K. după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul K., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice și Judiciare.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea inculpatului K. de înlocuire a măsurii arestării preventive.

IV. În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor inculpatului A. din infracțiunea de șantaj prevăzută art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunea de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

A. În baza art. 7 alin. (1) și (3) Legea nr. 39/2003, în vigoare la data faptelor, cu aplicarea cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen. (corespondent art. 367 alin. (1), (3) C. pen.), a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

B. În baza art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) (corespondent art. 207 alin. (1) și (2) C. pen.) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen.,a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că infracțiunea de șantaj în formă continuată dedusă judecății este concurentă cu cele trei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. (1969) cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), pentru care i s-a aplicat inculpatului A. o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prin Decizia nr. 23 din 11 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători.

În baza art. 865 cu referire la art. 85 alin. (1) C. pen. (1969) a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată prin decizia nr. 23/11 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin Decizia nr. 23 din 11 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în pedepsele componente, de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. (1969) cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969); 3 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. (1969) cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969); 3 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. (1969) cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. (1969), au fost contopite cele trei pedepse de 3 ani închisoare aplicate pentru infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. (1969) cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 39 alin. (1), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. (1969), a fost contopită pedeapsa rezultantă de mai sus de 7 ani închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în prezenta cauză pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) Legea nr. 39/2003, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. (1969) s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut față de inculpatul A. măsura arestării preventive.

În baza art. 88 C. pen. (1969) s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 16 aprilie 2009 la 15 mai 2009, conform Deciziei nr. 23 din 11 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, precum și prevenția de la data de 09 octombrie 2013 la zi.

V. A. În baza art. 367 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. raportat la art. 5 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

B. În baza art. 48 raportat la art. 233 C. pen. cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie (persoană vătămată H.).

În baza art. 67 C. pen. raportat la art. 5 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 45 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele mai sus aplicate de 3 ani închisoare și de 4 ani închisoare, inculpatul B. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită cu 1 an (o treime din cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare), în final 5 ani închisoare, precum și pedepsele complementare prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale rezultante și pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut față de inculpatul B. măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul B., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice și Judiciare

VI. În baza art. 404 alin. (4) lit. i) cu referire la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor acte falsificate: contractul de prestări servicii încheiat între inculpatul C. și partea civilă SC L. SRL, reprezentată de D.; contractul de vânzare - cumpărare a autoturismului, încheiat între partea civilă H. și inculpatul M., precum și înscrisurile privind radierea acestui autoturism de pe numele părții civile H. și înmatricularea pe numele inculpatului M.; contractul de împrumut din data de 02 aprilie 2013 dintre inculpatul G. și partea civilă J. și chitanțele din data de 08 aprilie 2013 și 09 aprilie 2013 (filele 96 - 99, 101 și 102 vol. 6 d.u.p.).

VII. S-a constatat acoperit, în parte, prejudiciul cauzat părții civile H., prin restituirea autoturismului, a cheilor autoturismului, telecomenzii, certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate ale autoturismului.

În baza art. 25 și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata de despăgubiri civile către părțile civile, după cum urmează:

- în solidar, pe inculpații M., C. și G. la plata sumei de 400.000 lei, daune materiale, către părțile civile D. și SC L. SRL;

- în solidar, pe inculpații M., C. și G. la plata sumei de 300.000 lei, daune morale, către partea civilă D.;

- în solidar, pe inculpații M. și K. la plata sumei de 40.000 euro, daune materiale, și 10.000 euro, daune morale, precum și separat pe inculpatul M. la plata a încă 40.000 euro, daune materiale, și încă 5.000 euro, daune morale, către partea civilă F.;

- în solidar, pe inculpații M. și A. la plata sumei de 60.000 euro, daune materiale, către partea civilă H.;

- în solidar, pe inculpații M., B. și G. la plata sumei de 15.000 euro, daune materiale, către partea civilă H., (contravaloarea ceasului);

- în solidar, pe inculpații M., K. și G. la plata sumei de 513.000 euro, daune materiale, către părțile civile I. și J.;

- în solidar, pe inculpații M. și C. la plata sumei de 52.000 lei, daune materiale, și 25.000 lei, daune morale, către partea civilă E. - București.

A fost menținută măsura sechestrului asigurator instituit în cursul urmăririi penale asupra bunurilor aparținând inculpaților judecați în prezenta cauză, până la concurența sumelor la care fiecare dintre aceștia a fost obligat, după cum urmează:

- asupra sumei de 11.200 euro, ridicată cu ocazia percheziției domiciliare din data de 08 octombrie 2013, de la adresa unde locuiește inculpatul A. (ordonanța din data de 15 octombrie 2013);

- asupra sumei de 1.092 lei, ridicată cu ocazia constatării infracțiunii flagrante la data de 08 octombrie 2013, de la inculpatul C. (ordonanța din data de 15 octombrie 2013);

- asupra autoturismului, aparținând inculpatului C. (ordonanța din data de 15 octombrie 2013).

- asupra sumelor de bani, existente în conturile bancare ce aparțin inculpaților (ordonanța din data de 23 octombrie 2013);

- asupra autoturismului, aparținând inculpatului C. (ordonanța din data de 12 noiembrie 2013).

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 249 și urm. C. proc. pen., s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile (inclusiv acțiuni și părți sociale deținute la societăți comerciale) și imobile ale inculpaților M., C., K., G., A. și B., până la concurența sumelor la care fiecare dintre aceștia a fost obligat.

VIII. În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata de cheltuieli judiciare către stat (sume ce nu cuprind onorariile avocaților din oficiu), după cum urmează: inculpații C., K., G., la plata a câte 33.000 lei fiecare; inculpații A. și B. la plata a câte 13.000 lei fiecare.

În baza art. 272 cu referire la art. 274 alin. (1) C. proc. pen. onorariile avocaților desemnați din oficiu se suportă din fondurile Ministerului Justiției, după cum urmează: câte 1.200 lei pentru apărătorii din oficiu desemnați pentru inculpații M., C., G., A. și B.;

- 1500 lei pentru apărătorul din oficiu al inculpatului K.; 1.200 lei pentru apărătorul din oficiu desemnat pentru ambele părți civile E. și H.

În baza art. 276 C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata de cheltuieli judiciare către părțile civile, după cum urmează: pe inculpații M. și C. la plata a câte 11.000 lei fiecare către partea civilă D.;

- pe inculpatul G. la plata sumei de 6110 lei către partea civilă D.;

- pe inculpații M. și C. la plata a câte 40.000 lei fiecare către partea civilă SC L. SRL, cu sediul în Sat Slobozia, com. Slobozia, jud. Giurgiu; pe inculpatul G. la plata sumei de 31.311 lei către partea civilă SC L. SRL, cu sediul în Sat Slobozia, com. Slobozia, jud. Giurgiu; pe inculpatul M. la plata sumei de 8.239 lei către partea civilă F.; pe inculpatul K. la plata sumei de 6.179 lei către partea civilă F.; pe inculpatul C. la plata sumei de 2.059 lei către partea civilă F.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. x/D/P/2014 din 01 aprilie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, între alții, a inculpaților:

C., pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional organizat, lipsire de libertate în mod ilegal, tâlhărie, fals în înscrisuri sub semnătură privată, șantaj în formă continuată (3 acte materiale) și tâlhărie, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., art. 205 alin. (1), (3) lit. a) C. pen., art. 233 C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen. și art. 233 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen. (în privința pluralității de infracțiuni);

K., pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional organizat, tâlhărie și șantaj în formă continuată (5 acte materiale) prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., art. 233 C. pen. și art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen. (în privința pluralității de infracțiuni);

G., pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional organizat, lipsire de libertate în mod ilegal, complicitate la tâlhărie, tâlhărie, fals în înscrisuri sub semnătură privată și șantaj în formă continuată (2 acte materiale), prevăzute de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., art. 205 alin. (1), (3) lit. a) C. pen., art. 48 C. pen. rap. la art. 233 C. pen., art. 233 C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen. (în privința pluralității de infracțiuni);

A., pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional organizat și șantaj, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen. și art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen. (în privința pluralității de infracțiuni).

Prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului B., pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional organizat și complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) C. pen. și art. 48 C. pen. rap. la art. 233 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen.

În fapt, prin actul de trimitere în judecată, cu privire la inculpați s-au reținut, în esență, următoarele:

Inculpatul C., în cursul anului 2012, împreună cu M., a inițiat și constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat și pe care l-au sprijinit, prin contribuții permanente sau periodice, inculpații G., N., A., K., B. și O., în vederea comiterii unor infracțiuni grave și în scopul obținerii de beneficii patrimoniale.

Inculpatului C., în noaptea de 03/04 iunie 2013, împreună cu M. și inculpatul G. și beneficiind de sprijinul inculpatei O. și a unei persoane identificate ca fiind P., au lipsit de libertate partea civilă D., pe care au răpit-o prin amenințare cu o armă și au ținut-o, împotriva voinței sale, în apartamentul din complexul rezidențial S. pe parcursul întregii nopți, solicitându-i totodată, în schimbul eliberării, efectuarea unei plăți de 2.000.000 euro.

Inculpatului C., în dimineața zilei de 04 iunie 2013, împreună cu M. au obligat-o pe partea civilă D. să-i însoțească la cabinetul avocațial deținut de inculpata O., unde, sub imperiul constrângerii exercitate pe parcursul întregii nopți precedente, prin lipsirea de libertate și amenințarea cu arme și cu fapte grave la adresa sa și a familiei sale, au obligat-o să semneze un contract de prestări servicii în valoare de 900.000 euro și să le remită, în temeiul acestuia, suma de 93.000 euro, bani care au fost virați în contul său în cursul dimineții respective.

Inculpatul C., în dimineața de 04 iunie 2013 a semnat, în calitate de prestator, un contract fictiv de prestări servicii cu SC L. SRL, reprezentată de partea civilă D. și, cunoscând că întregul conținut al convenției, inclusiv data acesteia, sunt nereale, l-a folosit în mod repetat, în scopul determinării părții civile să efectueze plata și obținerii, în acest mod, a unui folos material injust de către pretinsul creditor.

Cu privire la inculpatul C. se mai rețin următoarele:

- începând cu luna iunie 2013, împreună cu M., a continuat să exercite presiuni și amenințări cu moartea asupra părții civile D., invocând contractul fictiv pe care cel din urmă a fost obligat să-l semneze sub imperiul constrângerii, în scopul de a-l determina să le remită sumele de bani pretins datorate în baza convenției;

- la data de 01 august 2013, împreună cu inculpatul N. s-a deplasat la cabinetul medical deținut de partea civilă F. și sub pretextul că sunt rude ale unei foste paciente a acestuia, decedată între timp, l-a amenințat cu moartea, pentru a-l determina să îi remită o sumă de bani;

- începând cu luna iulie 2013, împreună cu M., a continuat să exercite acte de violență fizică și amenințări cu moartea asupra părții civile E. și i-a pretins acesteia suma de încă 50.000 de lei, din care i-au fost remiși aproximativ 30.000 lei.

Inculpatul C., în cursul lunii mai 2013, împreună cu M., invocând o pretinsă datorie a părții civile E. către martorul R., a constrâns partea civilă, prin acte de violență fizică și amenințări grave, să-i remită suma de aproximativ 22.200 lei, bani de care partea civilă a fost deposedată în ziua în care a avut loc acțiunea de amenințare și în ziua următoare.

Referitor la inculpatul G. s-au reținut următoarele:

- în cursul lunilor mai-iunie 2013 a aderat și a sprijinit grupul infracțional organizat inițiat și constituit de M. și C., în vederea comiterii unor infracțiuni grave și în scopul obținerii de beneficii patrimoniale;

- în noaptea de 03/04 iunie 2013, sub pretextul că nu are cu ce să se deplaseze la domiciliu, a atras-o pe partea civilă D. în complexul rezidențial S. din localitatea Pipera, loc în care acesta a fost amenințat cu o armă, răpit și ținut într-un apartament aproximativ 8 ore, împotriva voinței sale, de către inculpații C. și M.;

- în cursul lunii iulie 2012 a asistat, în scop de intimidare, la momentul constrângerii părții civile H., prin amenințări grave exercitate la adresa sa și a familiei, de către inculpatul M., în vederea determinării acestuia la plata unei pretinse datorii către un fost partener de afaceri. Cu această ocazie partea civilă a fost deposedată de un ceas din aur și un autoturism, bunuri care i-au fost luate prin intermediul inculpatul N.;

- la data de 05 noiembrie 2012, invocând o pretinsă datorie a părții civile I., împreună cu inculpatul M. și K., au constrâns partea civilă, prin amenințare, să le remită suma de 60.000 euro; sub imperiul constrângerii psihice, partea civilă le-a remis inculpaților, în aceeași zi, suma de 10.000 euro, bani pe care aceasta i-a retras de la o unitate bancară, fiind însoțită de inculpatul K., diferența de 50.000 euro fiind remisă inculpaților în ziua de 07 noiembrie 2012;

- la data de 02 aprilie 2013, a semnat, în calitate de creditor, un contract fictiv de împrumut, conceput de inculpatul O. cu sprijinul inculpatul M., contract pe care părțile civile J. și I. au fost obligate să-l semneze prin amenințare cu formularea, împotriva lor, a unor acuzații penale nereale, în vederea folosirii ulterioare a actului drept temei al pretinderii sumei de 135.000 euro și obținerii, în acest mod, a unui folos material injust;

- în cursul lunii ianuarie 2013, împreună cu inculpatul K. și M., invocând aceeași pretinsă datorie a părților civile J. și I., au continuat să exercite presiuni și amenințări asupra acestora și le-au constrâns să le remită suma de încă 130.000 euro, bani ce le-au fost plătiți în două tranșe, în cursul aceleiași luni;

- în perioada 02 aprilie 2013-26 aprilie 2013, împreună cu inculpatul M. și O. au continuat să exercite presiuni și amenințări asupra părților civile J. și I. pentru a le determina să le remită sumele de bani pretins datorate în baza contractului fictiv de împrumut pe care aceștia au fost siliți să-l semneze, primind astfel suma totală de 135.000 euro, respectiv 15.000 euro în numerar și contravaloarea sumei de 120.000 euro prin virament bancar.

Cu privire la inculpatul K. s-au reținut următoarele:

- în cursul lunii martie 2012 a aderat și a sprijinit grupul infracțional organizat inițiat și constituit de M. și C., în vederea comiterii unor infracțiuni grave și în scopul obținerii de beneficii patrimoniale;

- la data de 05 noiembrie 2012, acționând la cererea inculpatului G. și invocând o pretinsă datorie a părții civile I. către acesta din urmă, împreună cu inculpatul M., au constrâns partea civilă, prin amenințare, să le remită suma de 60.000 euro; sub imperiul constrângerii psihice, partea civilă le-a remis inculpaților, în aceeași zi, suma de 10.000 euro, bani pe care aceasta i-a retras de la o unitate bancară, fiind însoțită de inculpatul K., diferența de 50.000 euro fiind remisă inculpaților în ziua de 07 noiembrie 2012;

- în cursul lunii martie 2012, împreună cu inculpatul M. - care invoca o pretinsă datorie a părții civile F. către un fost partener de afaceri și obținuse deja de la acesta suma de 40.000 euro - a continuat să exercite presiuni și amenințări cu moartea asupra părții civile și au constrâns-o să le remită suma de încă 40.000 euro;

- la data de 25 decembrie 2012, împreună cu inculpatul M., a continuat să exercite presiuni și amenințări asupra părții civile I., determinând-o să semneze un înscris prin care se obliga să le plătească suma de 270.000 de lei, pentru a nu fi în continuare „deranjată” de inculpatul M.; suma de bani menționată anterior a fost remisă inculpaților în două tranșe, respectiv suma de 70.000 de lei la data de 27 decembrie 2012 și suma de 200.000 de lei la data de 04 ianuarie 2013;

- în cursul lunii ianuarie 2013, împreună cu inculpatul M. și G., au continuat să exercite presiuni și amenințări asupra părților civile J. și I., invocând aceeași pretinsă datorie către inculpatul G., și au constrâns astfel părțile civile să le remită suma de încă 130.000 euro, bani ce le-au fost plătiți în două tranșe, în cursul aceleiași luni;

- în cursul lunii februarie 2013, împreună cu inculpatul M. și o persoană neidentificată până în prezent, au amenințat părțile civile J. și I. cu formularea, împotriva lor, a unor acuzații penale nereale, constând în aceea că, la solicitarea părților civile, inculpatul M. l-ar fi agresat fizic pe inculpatul G.. Pentru a nu fi formulată o plângere penală sub acest aspect, inculpații au pretins părților civile suma de 35.000 euro, bani pe care inculpatul M. i-a primit în zilele următoare;

- tot cu ocazia discuțiilor purtate în cursul lunii februarie 2013, împreună cu inculpatul M. și o persoană neidentificată până în prezent, în baza acelorași amenințări cu formularea, împotriva lor, a unor acuzații penale nereale, au pretins părților civile J. și I. plata sumei de încă 80.000 euro, bani în contul cărora a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect un imobil proprietatea părții civile J.

Cu privire la inculpatul A. s-au reținut următoarele:

- în perioada 2012-2013, a aderat și a sprijinit grupul infracțional organizat inițiat și constituit de M. și C., în vederea comiterii unor infracțiuni grave și în scopul obținerii de beneficii patrimoniale;

- în perioada iulie-august 2012, acționând la cererea inculpatului M., a asistat la mai multe pretinse “plăți” efectuate de partea civilă H., primind chiar personal anumite sume de bani, deși cunoștea că victima a remis bunurile și banii sub imperiul constrângerii psihice exercitate de către inculpatul M.

Se arată că inculpatul A. figurează înscris în cazierul judiciar cu o condamnare la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen. pe un termen de încercare de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., condamnare dispusă prin sentința penală nr. 1476 din 19 octombrie 2011 a Judecătoriei sector 1 București, iar prezentele fapte sunt comise înainte de împlinirea termenului de încercare și considerarea ca executată a pedepsei, astfel că, în sarcina acestuia urmează a fi reținută aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen. privind recidiva postcondamnatorie. Sub acest aspect se va face aplicarea dispozițiilor din vechiul C. pen., în vigoare la data când a luat naștere starea de recidivă, acestea fiind mai favorabile inculpatului.

Referitor la inculpatul B., s-au reținut următoarele:

În cursul lunii iulie 2012, a aderat și a sprijinit grupul infracțional organizat inițiat și constituit de M. și C., în vederea comiterii unor infracțiuni grave și în scopul obținerii de beneficii patrimoniale.

De asemenea, inculpatului B., în cursul lunii iulie 2012, a asistat, în scop de intimidare, la momentul constrângerii părții civile H., prin amenințări grave exercitate la adresa sa și a familiei, de către inculpatul M., în vederea determinării acestuia la plata unei pretinse datorii către un fost partener de afaceri. Cu această ocazie partea civilă a fost deposedată de un ceas din aur și un autoturism, bunuri care i-au fost luate prin intermediul inculpatului N.

Rechizitoriul a fost bazat pe următoarele mijloace de probă: procesul verbal din 05 iunie 2013 al Inspectoratului General a Poliției Române - Direcția pentru Investigarea Crimelor; adresa și plângerea depusă de persoana vătămată D., traducere și schiță; procesele verbale din 05 iunie 2013 și înscrisurile depuse de D.; declarațiile olografe ale numitului T. din 05 iunie 2013, 18 iunie 2013; declarații olografe U. din 05 iunie 2013, 18 iunie 2013; declarația olografă V. din 05 iunie 2013; document în limba engleză; declarație olografă X. din 18 iunie 2013; declarație olografă Z. din 18 iunie 2013; proces verbal din 18 iunie 2013; fișa de evidență auto; procese verbale din 17 iunie 2013, 18 iunie 2013; file din Registrul de Evidență a Accesului Autovehiculelor; adrese solicitare și răspuns cuprinzând înregistrări video surprinse de camerele de luat vederi instalate în unități; schițe complex S. - Lot 3 - Lot 1; adresa Cabinet individual de avocat O. către SC L.

SRL ; cerere D. din 03 iulie 2013 și împuternicire avocațială nr. 47/2013; traducere conținut plângere Franța; notificare Cabinet individual de avocat O. către SC L. SRL ; adresa răspuns ca urmare a clarificărilor trimise în data de 26 iunie 2013 - Ambasada Franței în România; înscrisuri olografe conținând sume și date calendaristice și schițe; declarație olografă în limba franceză D. și declarație persoană vătămată din 23 iulie 2013 ; proces verbal pentru recunoaștere după planșe fotografică - D. și planșa foto; contract de servicii din 15 ianuarie 2013 și traducere; proces verbal din 15 iulie 2013; declarație olografă în limba franceză D.

și declarație persoană vătămată din 29 august 2013; proces verbal pentru recunoaștere după planșe fotografică - D. și planșă foto; declarație olografă T. și declarație martor din 23 iulie 2013; proces verbal pentru recunoaștere după planșe fotografică - T. și planșa foto; declarație olografă U. și declarație martor din 23 iulie 2013; proces verbal pentru recunoaștere după planșe fotografică - U. și planșa foto; declarație olografă V. și declarație martor din 23 iulie 2013; declarație olografă Y. și declarație martor din 23 iulie 2013; declarații olografe A.A.

și declarație martor din 23 iulie 2013, din 13 august 2013, din 30 august 2013; proces verbal pentru recunoaștere după planșe fotografică - A.A. și planșa foto; declarație olografă B.B. și declarație martor din 23 iulie 2013; declarație olografă C.C. și declarație martor din 23 iulie 2013; declarație olografă D.D. și declarație martor din 05 noiembrie 2013; proces verbal pentru recunoaștere după planșe fotografică - D.D. și planșa foto; declarație olografă E.E. și declarație martor din 08 octombrie 2013; proces verbal pentru recunoaștere după planșe fotografică - E.E. și planșa foto; declarație olografă F.F.

și declarație martor din 15 octombrie 2013; proces verbal pentru recunoaștere după planșe fotografică - F.F. și planșa foto filele 165-174; cerere D. și copie email din 01 iulie 2013, copie ordin de plată, copie traducere proces verbal de consemnare a plângerii formulată în Franța; procese verbale din 15 iulie 2013, 12 august 2013, 22 august 2013, 30 august 2013, 29 august 2013, 02 septembrie 2013 și planșe foto, privind analiza listingurilor și evidența ieșirilor/intrărilor în România pentru P.; proces verbal din 04 septembrie 2013 și hartă relațională; declarație olografă F. din 08 august 2013; proces verbal pentru recunoaștere după planșe foto și planșe foto - F. din 05 august 2013; declarație olografă F.

și declarație parte civilă din 06 august 2013; dovadă primire din 08 august 2013 și declarație olografă F. și înscrisuri olografe în limba ebraică și semnături olografe; declarație olografă G.G. și declarație martor din 06 august 2013; proces verbal pentru recunoaștere după planșe foto și planșe foto - G.G. din 06 august 2013; declarație olografă H.H. și declarație martor din 06 august 2013; proces verbal pentru recunoaștere după planșe foto și planșe foto - H.H. din 06 august 2013; declarație olografă I.I. și declarație martor din 06 august 2013; proces verbal pentru recunoaștere după planșe foto și planșe foto - I.I. din 06 august 2013; proces verbal pentru recunoaștere după planșe foto și planșe foto - F. din 12 august 2013; proces verbal pentru recunoaștere după planșe foto și planșe foto - I.I. din 22 august 2013; proces-verbal de recunoaștere după planșe foto și planșe foto din 22 august 2013 - H.H.; proces verbal pentru recunoaștere după planșe foto și planșe foto - G.G. din 22 august 2013; proces verbal pentru recunoaștere după planșe foto și planșe foto - F. din 22 august 2013 și declarație în limba ebraică; declarație olografă J.J.

și declarație martor din 08 octombrie 2013; proces verbal pentru recunoaștere după planșe foto și planșe foto - J.J. din 08 octombrie 2013; declarație olografă și declarație martor din 08 octombrie 2013; adresa din 11 noiembrie 2013 și Raport de eveniment din 01 august 2013; declarații olografe K.K. și declarații martor din 19 noiembrie 2013; din 20 noiembrie 2013; proces verbal pentru recunoaștere după planșe foto și planșe foto - K.K. din 20 noiembrie 2013; declarație olografă L.L. și declarație martor din 20 noiembrie 2013; proces verbal pentru recunoaștere după planșe foto și planșe foto - L.L. din 20 noiembrie 2013; harta parte vătămată F.; declarație de martor M.M. din 11 februarie 2014; declarații olografe H.

în limba ebraică din 30 august 2013 și traducere; declarație parte civilă din 30 august 2013 - H.; chitanțe CEC și ordine de plată și tranzacție autentificată din 30 noiembrie 2011 de către N.N. - notar public; proces verbal pentru recunoaștere după planșe foto și planșe foto - H. din 30 august 2013; înscris în limba ebraică; dovadă de predare primire din 09 septembrie 2013 și fotocopii ceas și fotocopii contract de vânzare-cumpărare - fișă de înmatriculare, certificat de atestare fiscală, carte de identitate auto, înscrisuri olografe, diverse calcule și declarație olografă O.O.; proces verbal din 21 octombrie 2013 și planșe foto; adresa Direcția Generală a Poliției Municipiului București și foto judiciare - recunoaștere B.; declarație olografă O.O. din 17 octombrie 2013 și declarație martor din 17 octombrie 2013; extras SC P.P. SA; proces verbal pentru recunoaștere după planșe foto și planșe foto - O.O. din 17 octombrie 2013; proces verbal pentru recunoaștere după planșe foto - H. din 22 octombrie 2013; adresa Direcția Generală a Poliției Municipiului București și foto judiciare - recunoaștere; adresa Direcția Generală A Poliției Municipiului București și foto judiciare - recunoaștere O.O.; proces verbal din 16 septembrie 2013; hartă parte vătămată H.; declarație de martor R.R. din 21 februarie 2014; proces verbal, adresa Direcției Generale a Poliției Municipiului București, planșă foto recunoaștere - R.R.; declarație de martor S.S. din 18 februarie 2014; declarație de martor T.T. din 13 martie 2014; plângere E. din data de 22 august 2013 și traducere din limba ebraică; declarație olografă în limba ebraică; declarație parte civilă E., din 22 august 2013;

Decizie de returnare de pe teritoriul României nr. 10123195 din 30 mai 2013 a Direcției de Imigrări a Municipiului București - E.; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșă foto din 07 octombrie 2013 și planșe foto - E.; declarație olografă din 19 septembrie 2013 - U.U.; declarație martor U.U. - din 19 septembrie 2013; declarații E. și traducere din limba ebraică - 12 septembrie 2013; declarație olografă și declarație parte civilă E. din 08 octombrie 2013; declarație olografă V.V.; declarație de martor V.V. din 08 octombrie 2013; adresă Serviciul Criminalistic și recunoaștere după planșe foto din 08 octombrie 2013 - V.V.; declarație olografă X.X.; declarație martor X.X. din 08 octombrie 2013; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșă foto și planșe foto din 08 octombrie 2013 - X.X.; declarație olografă scrisă în limba ebraică și traducere - R.; declarație martor R. din 02 octombrie 2013; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșă foto și planșe foto din 02 octombrie 2013 - R.; hartă parte vătămată - E.; plângere I.; declarație parte civilă I. din 17 octombrie 2013; proces verbal de prezentare recunoaștere după planșă foto - I.; dovadă de predare-primire din 18 octombrie 2013 și documente; proces verbal conducere în teren - I.; adresa Serviciul Criminalistic și fotografii judiciare și mesaj tip SMS; declarație parte civilă J. din 11 noiembrie 2013; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșă foto - J.; dovada primire înscrisuri J.

și înscrisuri; declarație olografă M.; traducere din limba ebraică declarație M. și înscris în limba ebraică; traducere din limba ebraică declarație Z.Z. și înscris în limba ebraică; adrese corespondență între Serviciul Grupuri Infracționale Violente și Inspectoratul General pentru Imigrări; declarație olograf Y.Y.; declarație martor Y.Y.; declarație olograf A.A.A. din 29 noiembrie 2013; declarație martor A.A.A. din 29 noiembrie 2013; proces verbal de prezentare pt. recunoaștere după planșă foto - A.A.A.; declarație olograf B.B.B. din 14 noiembrie 2013; declarație martor B.B.B. din 14 noiembrie 2013; declarație olograf C.C.C. din 23 ianuarie 2014; declarație martor C.C.C. din 23 ianuarie 2014; declarație olograf C.C.C. din 24 ianuarie 2013; declarație martor C.C.C. din 24 ianuarie 2014; declarație olograf D.D.D. din 23 ianuarie 2014; declarație martor D.D.D. din 23 ianuarie 2013; declarație olograf E.E.E. din 24 ianuarie 2014; declarație martor E.E.E. din 24 ianuarie 2014; proces verbal - E.E.E. - depus documente în fotocopie; declarație olograf F.F.F. din 19 decembrie 2013; declarație martor F.F.F. din 19 decembrie 2013; proces verbal și documente depuse în fotocopie de către F.F.F.; proces verbal din 07 octombrie 2013 - efectuare de verificări pentru stabilirea adreselor numiților M., G.G.G., C., G., K., A., O., N., H.H.H., I.I.I., F.F., Z.Z., B.B.B., J.J.J., E.E., K.K.K. și B.; proces verbal de percheziție domiciliară O.

și înscrisuri ridicate de la percheziție - Cab. av.”O.” din 08 octombrie 2013; declarații de martor 7 din 08 octombrie 2013 - L.L.L. și - M.M.M.; proces verbal de percheziție domiciliară O. și declarație martor din 08 octombrie 2013; proces verbal de percheziție domiciliară M. și G.G.G. și proces verbal din 08 octombrie 2013 și înscrisuri ridicate de la percheziția domiciliară inculpatul M.; adresa din 15 octombrie 2013 și planșă foto - percheziția imobilului din oraș Voluntari, jud. Ilfov și a autoturismului; proces verbal de percheziție domiciliară C.; adresa Direcției Generale a Poliției Municipiului București - Serviciul Criminalistic și planșa fotografică cu aspectele fixate, probele și mijloacele materiale de probă ridicate la data de 08 octombrie 2013 din Voluntari, județul Ilfov; adresa Direcției Generale a Poliției Municipiului București - Serviciul Criminalistic și planșa fotografică cu aspectele fixate la data de 08 octombrie 2013 cu ocazia percheziției autoturismului ce se afla parcat în fața imobilului din Voluntari, județul Ilfov; proces verbal de percheziție domiciliară G.; proces verbal de percheziție domiciliară K.

și planșă fotografică și proces verbale predare-primire; proces verbal de percheziție domiciliară N.; proces verbal de percheziție domiciliară A.; proces verbal de percheziție domiciliară H.H.H.; proces verbal de percheziție domiciliară B.B.B.; procese verbale din 08 octombrie 2013; înscrisuri și suport cartelă telefonică ridicate cu ocazia percheziției auto - inculpatul C.; adresă Direcția Generală a Poliției Municipiului București și planșă fotografică conținând fotografiile judiciare efectuate la data de 08 octombrie 2013 cu ocazia prinderii în flagrant și a percheziției corporale a numitului C.; adresă Direcția Generală a Poliției Municipiului București și planșă fotografică conținând fotografiile judiciare efectuate la data de 08 octombrie 2013 cu ocazia percheziției autoturismului aparținând numitului M.; adresă Direcția Generală a Poliției Municipiului București și planșă fotografică conținând fotografiile judiciare efectuate la data de 08 octombrie 2013 cu ocazia prinderii în flagrant și a percheziției corporale a numitului N.N.N.; adresă Direcția Generală a Poliției Municipiului București și planșă fotografică conținând fotografiile judiciare efectuate la data de 08 octombrie 2013 cu ocazia prinderii în flagrant și a percheziției corporale a numitului M.; adresă Direcția Generală a Poliției Municipiului București și planșă fotografică conținând fotografiile judiciare efectuate la data de 08 octombrie 2013 cu ocazia percheziției autoturismului; adresa Direcției Generale a Poliției Municipiului București - Serviciul Grupuri Infracționale Violente - înaintare arme și documente ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate în data de 08 octombrie 2013;

Ordonanța nr. 217/D/P/2013 din 14 octombrie 2013 și proces verbal predare-primire la casieria instituției - sume de bani și bijuterii; procese verbale de aplicare a sechestrului asigurator și dovezi depunere și ordonanța din 12 noiembrie 2013 și raport din 25 noiembrie 2013; proces verbal din 18 noiembrie 2013 de predare la casieria instituției - bijuterii; declarație olografă O.; procese-verbale din 18 noiembrie 2013, 28 noiembrie 2013, 15 noiembrie 2013, 11 noiembrie 2013, 13 noiembrie 2013; declarație olografă N.; procese-verbale din 13 noiembrie 2013, 18 noiembrie 2013, 21 noiembrie 2013; declarație olografă A.; procese verbal din 18 noiembrie 2013, 13 noiembrie 2013, 21 noiembrie 2013; declarație olografă G.; procese-verbale din 13 noiembrie 2013, 18 noiembrie 2013, 21 noiembrie 2013, 27 noiembrie 2007; declarație de inculpat O. din 18 februarie 2014; proces-verbal din 18 februarie 2014; declarație de inculpat C. din 12 februarie 2014; procese-verbale din 12 februarie 2014, 20 februarie 2014, 21 februarie 2014, 13 februarie 2014; harta relațională; declarație olograf O.; declarație învinuit O. din 09 octombrie 2013; declarație inc.

O. din 09 octombrie 2013; declarații olografe O.; declarație inculpata O. din 28 noiembrie 2013 și din 29 noiembrie 2013; procese verbale verificări M.; declarații olografe în limba ebraică și declarații inculpatul M. din 09 octombrie 2013, din 09 octombrie 2013, din 02 decembrie 2013, din 11 decembrie 2013, din 17 decembrie 2013; declarații olografe în limba ebraică și declarații tip ale inculpatului K. din 09 octombrie 2013, din 09 octombrie 2013, din 27 noiembrie 2013; declarații olografe în limba ebraică și declarații tip ale inculpatului G. din 09 octombrie 2013, din 0 octombrie 2013, din 27 noiembrie 2013; procese verbale verificări C.; declarații olografe în limba ebraică și declarații tip ale inculpatului C. din 09 octombrie 2013, din 09 octombrie 2013; procese verbale investigații; declarații olografe și tip ale numitului N. din 09 octombrie 2013, din 26 noiembrie 2013; proces verbal verificări inculpat A.; declarații olografe și tip ale inculpatului A. din 09 octombrie 2013, din 09 octombrie 2013; proces verbal conform Legii nr. 218/2002 H.H.H.; declarații olografe și tip ale inculpatului H.H.H. din 08 octombrie 2013; proces verbal conform Legii nr. 218/2002 B.; declarație olografă O.O.O.; declarații B. din 09 octombrie 2013; din 18 noiembrie 2013; proces verbal conform Legii nr. 218/2002 G.G.G.; declarație olograf G.G.G.

și declarație din 09 octombrie 2013; - declarație olografă în limba ebraică și declarație tip martor N.N.N. din 09 octombrie 2013; declarație olografă în limba ebraică și declarație tip martor N.N.N. din 05 octombrie 2013; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșă foto și planșe foto - N.N.N.; declarație olografă în limba ebraică și declarație tip martor P.P.P.; declarație olografă în limba ebraică și declarație tip martor P.P.P.; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșă foto și planșe foto - P.P.P.; declarație olografă în limba ebraică și declarație tip martor R.R.R.; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșă foto și planșe foto - R.R.R.; declarație olografă și declarație tip martor B.B.B.; declarație olografă și declarație tip martor K.K.K. din 09 octombrie 2013; declarații olografe limba ebraică și declarații tip martor Z.Z.; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșă foto și planșe foto - Z.Z.; procese-verbale de ascultare și redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate autorizat în cauză; procese verbale supraveghere operativă O.;

C.; M.; H.; G.; E.; A.; N. și planșe foto; proces verbal din data de 16 decembrie 2013 de ascultare și redare în formă scrisă a discuției din noaptea de 21/22 martie 2013 purtată între M., J.J., M.M., K., H.H.H., S.S.S. și F.; proces verbal de redare în formă scrisă a conversației purtată în noaptea de 21/22 martie 2012 începând cu ora 00:00 între inculpați; proces verbal din data de 17 decembrie 2013 de ascultare și redare în formă scrisă a discuției din data de 22 martie 2013 purtată între F. și K.; proces verbal din data de 17 decembrie 2013 de ascultare și redare în formă scrisă a discuției din data de 22 martie 2013 purtată între F.

și K., precum și între F. și M.; proces verbal din data de 17 decembrie 2013 de ascultare și redare în formă scrisă a discuției din data de 22 martie 2013 purtată între M., J.J., M.M., K. și F.; proces verbal din data de 17 decembrie 2013 de ascultare și redare în formă scrisă a discuției din data de 22 martie 2013 purtată între H.H.H., K. și F.; proces verbal din data de 17 decembrie 2013 de ascultare și redare în formă scrisă a discuției din data de 22 martie 2013 purtată între H.H.H., M.M., J.J. și F.;proces verbal din data de 10 decembrie 2013 de ascultare și redare în formă scrisă a discuției din data de 25 iulie 2013 purtată între T.T.T.

și O.; proces verbal din data de 10 decembrie 2013 de ascultare și redare în formă scrisă a discuției din data de 09 august 2013 purtată între T.T.T. și O.; proces verbal din data de 17 martie 2014 de ascultare și redare în formă scrisă a discuției din data de 09 august 2013 purtată între M., O. și C.; proces verbal din data de 09 decembrie 2013 de ascultare și redare în formă scrisă a discuției din data de 27 august 2013 purtată între D., T.T.T., G.G.G., O. și C.; proces verbal din data de 24 februarie 2014 de ascultare și redare în formă scrisă a discuției din data de 30 iulie 2012 purtată între H., O.O., S.S. și R.R.; proces verbal din data de 24 februarie 2014 de ascultare și redare în formă scrisă a discuției din data de 01 august 2012 purtată între H., O.O., M.

și A.; proces verbal din data de 17 martie 2014 de ascultare și redare în formă scrisă a discuției din data de 05 august 2012 purtată între H., O.O., M. și B.; proces verbal din 26 martie 2014; proces verbal din data de 26 februarie 2013 de ascultare și redare în formă scrisă a discuției din data de 13 august 2013 purtată între H., O.O., M. și A.; proces verbal din data de 16 decembrie 2013 de ascultare și redare în formă scrisă a discuției din data de 12 septembrie 2013 purtată între E., C. și M.; proces verbal din data de 17 decembrie 2013 de ascultare și redare în formă scrisă a discuției din data de 12 septembrie 2013 purtată între E., C.

și M.; proces verbal din data de 11 decembrie 2013 de ascultare și redare în formă scrisă a discuției din data de 08 octombrie 2013 purtată între E., C. și M.; adresa Laboratorului de Expertize Grafice și Tehnica Documentelor din 30 decembrie 2013 și raportul de constatare tehnico-științifică; documente transmise în urma solicitării prin Comisia Rogatorie și traducere din limba ebraică a documentelor transmise și a declarațiilor și planșe foto.

Analizând ansamblul materialului probatoriu administrat în ambele faze ale procesului penal, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

A. Persoana vătămată F.;

I. În cursul lunii februarie 2012, în jurul prânzului, în timp ce se afla în serviciul de gardă la Spitalul de Urgență Floreasca, persoana vătămată F. a fost abordat de un bărbat care s-a prezentat „x”, recunoscut ulterior în persoana inculpatului M., care i-a spus că vine din partea lui H.H.H. și a familiei lui, întrucât are o socoteală neîncheiată cu aceștia. Inculpatul i-a mai spus că este o persoană foarte periculoasă și că nașul său este un cunoscut din lumea interlopă.

Pentru a convinge pe persoana vătămată de necesitatea remiterii unei sume de bani, inculpatul M. a început să o amenințe voalat pe aceasta, spunându-i că ar fi bine să se înțeleagă cu H.H.H., iar, pentru a o convinge se realitatea afirmațiilor sale, inculpatul M. a întrebat de mai multor persoane din Israel, dintre care persoana vătămată a recunoscut pe numitul U.U.U. În cursul urmăririi penale persoana vătămată a recunoscut din planșe foto pe numitul U.U.U. în persoana martorului Z.Z. - filele 78 și urm. vol. 3 d.u.p.

Persoana vătămată a sunat pe Z.Z. și i-a cerut informații despre inculpatul M.. Martorul Z.Z. i-a comunicat că inculpatul M. este o persoană foarte periculoasă, că și el a avut probleme cu el, cerându-i să nu îl amestece, deoarece îi este frică. După apelul telefonic, inculpatul M. i-a spus că dacă nu vor sta la masă și nu se vor înțelege nu va fi bine. Inculpatul i-a mai spus că știe unde stă, știe unde lucrează și că are un copil și că a fost și la el la clinică.

În aceste condiții, persoana vătămată i-a comunicat inculpatului că este de acord să ajungă la o înțelegere. Inculpatul a întrebat ce sumă bani intenționează să îi dea lui H.H.H., iar persoana vătămată F. i-a vorbit despre suma de 15.000 euro, pe care i-a oferit-o încă de la finalul colaborării. Persoana vătămată a comunicat inculpatului că a făcut o plângere la poliție și dacă este cazul va mai face una, iar inculpatul i-a răspuns că lui nu îi este frică de poliție și că are bagajul pregătit și că dacă îl ia poliția, a doua zi îi dă drumul. Inculpatul i-a spus persoanei vătămate că este prea puțin, motiv pentru care persoana vătămată a acceptat să-i dea lui H.H.H. suma de 20.000 euro.

Persoana vătămată F., împreună cu inculpatul M., a mers la cabinetul său, de unde a luat suma de 20.000 euro, apoi amândoi s-au deplasat la cabinetul coinculpatului H.H.H., situat în București. Aici persoana vătămată F. a discutat cu inculpații M. și H.H.H. aproximativ 3 ore, timp în care H.H.H. a fost extrem de vehement și i-a solicitat mai mulți bani, ajungând undeva la aproximativ 200.000 euro. Întrucât persoana vătămată nu am fost dispus să-i dea suma solicitată, inculpatul M. a intervenit, spunându-le să se înțeleagă pentru suma de 40.000 euro.

Fiindu-i teamă de consecințele neacceptării propunerii făcute de inculpatul M., persoana vătămată s-a deplasat din nou, împreună cu acest inculpat, la cabinetul său medical, de unde a luat alți 20.000 euro, pe care i-a remis acestuia, considerând în acest mod va pune capăt neînțelegerilor cu inculpatul H.H.H.

Pe data de 21 martie 2012, în timp ce era la serviciu la Spitalul Floreasca, persoana vătămată F. a fost anunțată de personalul spitalului că este căutat urgent de cineva, motiv pentru care s-a deplasat în ambulatoriu, unde a constatat că era așteptat de inculpatul M., care era însoțit de un alt bărbat, ce s-a recomandat K., recunoscut ulterior în persoana inculpatului K.

Cei doi inculpați i-au spus că familia lui H.H.H. nu a fost mulțumită de suma de 40.000 euro, motiv pentru care au sunat „pe cineva mare” din Israel și respectivul l-a trimis pe Iosi pentru a regla afacerea. Inculpații i-au mai spus că îi vor restitui cei 40.000 euro și că trebuie să reia negocierea.

Persoana vătămată F. a refuzat inițial, însă cei doi inculpați i-au spus că vor discuta cu niște prieteni de-ai acesteia, pentru a garanta că va veni la o nouă negociere. De față cu persoana vătămată, inculpații au sunat un prieten de-al acesteia, după care au plecat.

Când am ieșit din gardă, persoana vătămată F. a luat legătura cu unii dintre prietenii săi și a decis să meargă la întâlnirea la întâlnirea solicitată de inculpații M. și K.

La întâlnirea ce a avut loc în seara de 21/22 martie 2012 la cafeneaua V.V.V. din zona Dorobanți, persoana vătămată s-a deplasat împreună cu martorul J.J., unde au găsit pe inculpații M., K. și H.H.H., precum și pe Roy Iancu, fratele celui din urmă, și pe un copil în vârstă de aproximativ 14 ani.

Ulterior, în urma unui apel telefonic efectuat de la inculpatul K. la cafeneaua V.V.V. și-au făcut apariția și martorul M.M. și prietenul acestuia, S.S.S.

Discuția a fost înregistrată cu un reportofon de persoana vătămată și pusă la dispoziția organelor de urmărire penală, fiind redată în procesul verbal atașat la dosarul cauzei.

Din declarațiile persoanei vătămate, a martorilor, precum și din notele de redare a discuțiilor înregistrate în mediul ambiental a rezultat că la cafeneaua V.V.V. a avut loc o nouă negociere a sumelor pretins datorate de persoana vătămată, inculpații M., K. și H.H.H. lăsând să se înțeleagă în mod explicit că, în cazul în care nu va accepta pretențiile celui din urmă inculpat, urmează să îi fie pusă în pericol viața și integritatea corporală.

În urma amenințărilor și presiunilor exercitate de M. și K., persoana vătămată, la recomandarea martorului J.J. și a numitului S.S.S., a acceptat să plătească încă 40.000 euro, dintre care 20.000 inculpatului H.H.H. și câte 10.000 euro inculpaților M. și K.

Din convorbirile efectuate în mediul ambiental a rezultat în mod cert că scopul inculpaților M., K. și H.H.H. a fost încă de la început acela de a insufla și menține sentimentul acut de teamă, pe care persoana vătămată l-a resimțit de la prima întâlnire pe care a avut-o la Spitalul Floreasca cu inculpatul M.

Tribunalul a observat că inculpații M. și K. încearcă să îi inducă persoanei vătămate sentimentul că va exista un conflict foarte grav, cu consecințe deosebite asupra vieții și siguranței sale, care nu poate fi evitat decât în condițiile în care există supunere necondiționată. Pe fondul sentimentului acut de frică indus persoanei vătămate (relevantă afirmația lui J.J.), inculpații M. și K. îi pretind acesteia suma de 300.000 euro, chipurile, pentru prejudiciul cauzat coinculpatului H.H.H.

Deși persoana vătămată încearcă să convingă pe inculpați că s-a făcut anterior o mediere, în urma căreia a plătit inculpatului H.H.H. suma de 40.000 euro și că a bătut palma cu acesta ca semn al încetării oricărei alte pretenții, inculpatul K. insistă în a se face o nouă mediere și, mai mult, îi comunică în mod imperativ persoanei vătămate: ”Astăzi se încheie și eu îți promit că dacă el nu își primește jumătatea lui . degetele tale nu . eu îți promit asta (…)”. Persoana vătămată îi spune inculpatului K. că a venit cu bună-credință la respectiva întâlnire și că se simte amenințat, însă inculpatul ripostează, spunând persoanei vătămate că este ”un escroc, țepar” și că vrea ”jumătate din ce ai făcut în momentul în care i-ai făcut vânt”.

Tribunalul a constatat că, deși inculpații încercau să mimeze o mediere corectă între persoana vătămată și inculpatului H.H.H., tonul discuției a dobândit în scurt timp valențe de violență explicită.

Din cuprinsul înregistrării în mediul ambiental rezultă că inculpații M. și K. au relevat încă de la început că au interese materiale proprii și că sunt de conivență cu coinculpatul H.H.H., persoana vătămată fiind victima sigură a manoperelor frauduloase și premeditate ale celor trei.

Persoana vătămată îi reamintește lui M. că i-a promis ”ieri la spital că nu voi mai plăti niciun shekel” și îi comunică faptul că se simte șantajat, însă inculpatul îi răspunde acesteia că, dacă simte că îl șantajează, să apeleze la poliție.

Tribunalul reține că, în mod deliberat, inculpatul lasă persoanei vătămate să înțeleagă faptul că reclamarea faptelor la poliție nu îi asigură posibilitatea de a nu remite sumele de bani pretinse de coinculpatul H.H.H. (M.: ”Și o să plătească! Îți spun eu că o să plătească!”).

Deși persoana vătămată spune ulterior că ”H.H.H. vrea să mă șantajeze”, este evident că această afirmație este făcută sub imperiul sentimentului acut de temere insuflat de inculpații M. și K.. Că inculpatul H.H.H. nu era în măsură să șantajeze rezultă din împrejurarea că pretențiile acestuia au fost respinse categoric de persoana vătămată până la momentul la care a apelat la serviciile inculpatului M. și ulterior și ale coinculpatului K.

Gravitate amenințărilor la care au recurs inculpații M. și K. a rezultat din dialogul în care martorul J.J. îi comunică persoanei vătămate că cei doi inculpați au adus la cafenea un copil, care stă la o masă din spate și care are o armă asupra lui. De asemenea, îi mai comunică faptul că inculpatul K. i-a spus: “ascultă, omul ăsta nu are grijă, să mor eu, omul nu are grijă să aducă până mâine dimineață 300 de mii euro, băiatul ăsta iese, îi bagă un glonț și s-a terminat povestea.

Plata anterioară a sumei de 40.000 euro de către persoana vătămată a rezultat din dialogul în care persoana vătămată F. îi spune lui H.H.H. că el și-a ales și adus mediatorul, iar inculpatul M. întreabă pe persoana vătămată dacă vrea ”cei 40 de mii înapoi”. În acest context, inculpatul H.H.H. afirmă: ”Îi convine să încheie socoteala cu mine cu 40 de mii!”.Urmare a celor stabilite cu ocazia acestei întâlniri de la cafeneaua V.V.V., în ziua de 22 martie 2013, persoana vătămată s-a întâlnit cu inculpații M. și K., cărora le-a plătit suma de 40.000 euro. În aceeași zi, cei doi inculpați, alături de inculpatul H.H.H., au semnat mai multe înscrisuri sub semnătură privată prin care confirmau primirea sumei de bani (filele 24 și urm. vol. 3 d.u.p.).

Din raportul de constatare tehnico-științifică din 30 decembrie 2013 efectuat cu privire la scrisul și semnăturile existente pe înscrisurile puse la dispoziție de persoana vătămată, a rezultat că o parte dintre înscrisurile datate 22 martie 2013 conțin scrisul/semnătura inculpaților H.H.H. și K. (vol. 13 d.u.p. filele 32-35).

Înregistrărilor efectuate în mediul ambiental de persoana vătămată, la data de 22 martie 2013, cu privire la comunicările purtate cu inculpații M., K. și H.H.H., înregistrări redate în proceselor verbale atașate la dosarul de urmărire penală, confirmă existența presiunilor exercitate de inculpați pentru obținerea rapidă a banilor și starea de constrângere sub care a fost efectuată plata sumei de 40.000 euro.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, dar și în cursul judecății, martorul J.J. și-a menținut integral declarațiile date.

Referindu-se la întâlnirea de la cafeneaua V.V.V., inculpatul H.H.H. arată că acolo au fost prezenți el, F., M., K. și încă doi sau trei prieteni ai lui F., cetățeni israelieni care dețin un magazin de haine la Unirii. Întâlnirea a durat câteva ore, după care au ajuns la o înțelegere ca persoana vătămată să îi remită în total 80.000 euro.

Tribunalul a reținut că inculpatul H.H.H. a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției, fiind condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, cu suspendarea executării sub supraveghere, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj. În acest context, declarația dată în fața tribunalului de H.H.H., în calitate de martor, prin care acesta a încercat să susțină că nu a fost implicat în niciun fel în șantajarea persoanei vătămată urmează a fi înlăturată ca vădit nesinceră, fiind evident că, în mod conștient, acest inculpat a participat activ la constrângerea persoanei vătămate și la remiterea frauduloasă a sumei de 80.000 euro.

Faptul că inculpatul H.H.H. a recurs la serviciile unor persoane periculoase pentru obținerea unor sume de bani în afara cadrului legal, respectiv prin amenințări și intimidări, precum și faptul că inculpatul H.H.H. nu a luat atitudine față de amenințările exercitate de inculpații M. și K., ci dimpotrivă a imputat persoanei vătămate că a fost nevoit să recurgă la o asemenea ”mediere”, deoarece a fost ținut patru ani fără să i se dea bani, relevă coeziunea psihică între cei trei inculpați, precum și existența unei înțelegeri între aceștia pentru a obține de la persoana vătămată o sumă cât mai mare de bani. Dată fiind și pregătirea școlară a inculpatului H.H.H., prima instanță a exclus cu desăvârșire posibilitatea participării acestui inculpat la actele materiale de constrângere fără a avea reprezentarea subiectivă a relevanței penale a faptelor sale. Tribunalul nu a luat în considerare susținerile inculpatului H.H.H. că nu a primit nicio sumă de bani de la persoana vătămată, înregistrările efectuate în mediul ambiental și înscrisurile semnate de inculpatul H.H.H. infirmând categoric o asemenea ipoteză, declarația inculpatului H.H.H. potrivit căreia ”M-am întâlnit (…) cu M. și K., care mi-au spus ca au primit banii de la F., dar ca ei nu îmi dau banii și nu îmi aduc aminte care a fost motivul pentru acest lucru.” fiind suficient de sugestivă cu privire la lipsa de sinceritate a inculpatului H.H.H., acesta încercând în mod mincinos să se prezinte ca victimă a inculpatului M.

În sensul celor mai sus reținute au fost și declarațiile inculpatului M., date după ce acestuia i s-a confirmat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție că beneficiază de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 art. 19 din Legea nr. 682/2002, declarații în care a recunoscut săvârșirea faptelor împotriva părții civile F.

II. La data de 01 august 2013, după un apel telefonic prealabil primit la clinică de la numărul x (utilizat de inculpatul C.), la clinica persoanei vătămate F. au venit doi bărbați, unul de origine israeliană, recunoscut în persoana inculpatului C., și celălalt de origine română, recunoscut în persoana inculpatului N., aceștia solicitând o consultație la medicul F. După ce au așteptat o perioadă scurtă, cei doi inculpați au fost invitați în cabinetul în care persoana vătămată își desfășura activitatea, iar după închiderea ușii cabinetului, inculpatul C. a început să amenințe în limba ebraică pe persoana vătămată F., spunându-i că îi rupe capul și îl omoară, dacă nu le plătește o sumă de bani, invocând drept temei al solicitării lor, faptul că în urma unei intervenții chirurgicale greșite, o fostă pacientă a persoanei vătămate a decedat.

În timpul discuției purtate în limba ebraică, fiind instruit anterior de C., inculpatul N., în scop de intimidare, și-a etalat musculatura de sportiv de performanță și a luat o poziție agresivă față de persoana vătămată, pe care a fixat-o cu privirea. În momentul în care inculpatul C. s-a întins peste biroul părții vătămate, încercând să o prindă cu mâinile, aceasta a apăsat butonul de panică și s-a tras în spate. La scurt timp la clinica persoanei vătămate și-au făcut apariția trei agenți angajați ai BGS, care la intrarea în recepție au menționat că cineva a acționat butonul de panică. În momentul în care s-a deschis ușa și agenții BGS au intrat în cabinetul persoanei vătămate, aceasta a afirmat că cei doi inculpați l-au amenințat și i-au cerut bani. Imediat, cei doi inculpați au părăsit locația fără să dea agenților BGS relații despre identitatea lor sau despre motivul prezenței lor la cabinetul medical al persoanei vătămate.

Tribunalul a mai reținut că ideea de a se deplasa la cabinetul părții civile F. și a-i solicita o sumă de bani, i-a aparținut lui M., care i-a solicitat inculpatului N. să îl însoțească pe inculpatul C.

Situația de fapt mai sus reținută cu privire la persoana vătămată F. a rezultat din următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate F. date în ambele faze ale procesului penal și procesul verbal de recunoaștere după fotografii și planșele foto atașate; dovadă primire din 06 august 2013 și înscrisurile olografe în limba ebraică și semnături olografe privind plățile făcute de persoana vătămată către inculpații M., K. și H.H.H.; declarațiile martorilor audiați în ambele faze ale procesului penal - G.G., H.H., I.I., J.J., M.M., K.K. și L.L., K.K.; procesele verbale de recunoaștere după fotografii și planșele foto atașate făcută de martora G.G., H.H., I.I., K.K. și L.L.; adresa BGS din 11 noiembrie 2013 și Raportul de eveniment din 01 august 2013; declarații olografe și declarații martor din 19 noiembrie 2013; din 20 noiembrie 2013; notele de redare a discuțiilor purtate în mediul ambiental; declarațiile inculpatului M. date în cursul judecății, prin care a recunoscut săvârșirea faptelor; declarațiile inculpatului N. date în ambele faze ale procesului penal, prin care a recunoscut săvârșirea faptei, fiind condamnat în urma încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției; declarațiile inculpaților C. și K., date în ambele faze ale procesului penal, prin care aceștia confirmă întâlnirile cu persoana vătămată, însă contestă că au amenințat și că ar fi pretins, iar în cazul inculpatului K. și că ar fi obținut sume de bani de la persoana vătămată procesele verbale de percheziție domiciliară, corporală și informatice; mijloacele materiale de probă; celelalte înscrisuri depuse la dosar de persoanele vătămate la dosarul de urmărire penală și la dosarul de instanță.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, martora H.H., în cursul judecății, și-a menținut integral declarațiile. Martora G.G., audiată în ambele faze ale procesului penal, angajată și ea la cabinetul medical al persoanei vătămate, a relatat următoarele: ”În data de 01 august 2013, am observat că în sala de așteptare se aflau așezați doi domni (…) ora la care a intrat în cabinetul doctorului a fost în jur de 15.20-15.25. După aproximativ 10 minute de la intrarea în cabinetul doctorului. În recepție a sunat telefonul și am văzut că erau angajații BGS. Ne-au întrebat cine anume a apăsat butonul de panică. H.H. l-a sunat pe domnul Gad, l-a întrebat dacă dumnealui a apăsat butonul de panică, acesta confirmând. În momentul în care au intrat angajații BGS în interiorul cabinetului am observat că cei doi domni s-au ridicat de pe scaune și am auzit când cei de la BGS l-au întrebat pe domnul F. ce s-a întâmplat și răspunsul domnului doctor că este amenințat de cei doi indivizi”.

Susținerile martorelor H.H. și G.G. au fost confirmate de declarațiile martorei I.I., audiată în ambele faze ale procesului penal, angajată și ea la cabinetul medical al persoanei vătămate, dar și de declarațiile martorilor K.K. și L.L., angajați ai BGS, care au intervenit la cabinetul medical al persoanei vătămate în ziua de 01 august 2013.

La data de 20 noiembrie 2013, martorii K.K. și L.L. i-au recunoscut din planșe foto pe inculpații C. și N. ca fiind bărbații, pe care i-au găsit în cabinetul persoanei vătămate la momentul intervenției din data de 01 august 2013.

Martorul I.I.I., audiat în ambele faze ale procesului penal, a confirmă că, la începutul lunii august 2013, a fost contactat de persoana vătămată, care i-a povestit că a fost amenințat la cabinet de doi bărbați, unul român și altul evreu, iar aceștia l-au amenințat și i-au cerut o sumă de bani. Întrucât persoana vătămată era speriată și i-a cerut un bodyguard pentru a-i proteja soția și copilul, i-a cerut telefonul de pe care au sunat la clinică cei doi bărbați și a transmis două SMS-uri către acest număr, în care afirma că este asociat al doctorului F. și le cererea respectivilor să se întâlnească cu el pentru a regla problema. În urma acestor SMS-uri a fost contactat, de pe numărul pe care trimisese mesajele, de un bărbat care vorbea stricat românește și care a afirmat că este în aeroport, urmând să se întâlnească luni, când revenea în țară. De atunci, nu a mai fost sunat de nimeni și nici nu s-a întâlnit cu vreo persoană în această problemă. În sensul celor mai sus reținute sunt și procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de C. C., M. și N. la data de 01 august 2013.

Fiind audiat la data de 26 noiembrie 2013, inculpatul N. și-a menținut declarați și cu ocazia audierii nemijlocite de către tribunal, confirmând și intervenția agenților BGS, precum și faptul că a aflat ulterior de la C. că scopul prezenței lor la doctor era acela de a obține o sumă de bani, că ideea de a merge la doctorul F. i-a aparținut lui M., care i-a solicitat să îl însoțească pe inculpatul C., că în ziua respectivă i-a găsit pe cei doi inculpați la cafea.

Din notele de redare a convorbirilor telefonice rezultă că participarea inculpatului N., la discuțiile purtate de inculpatul C. cu persoana vătămată, a fost în scop de intimidare, scopul urmărit și de inculpatul N. fiind obținerea unei sume de bani.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul M. a precizat că, în vara anului 2013, stând de vorbă cu C., a aflat de la acesta că doctorul Gad a avut probleme cu o pacientă, care a decedat și că acesta a fost la cabinetul doctorului împreună cu N., împrejurare în care medicul a acționat butonul de panică, la fața locului venind un echipaj BGS. Inculpatul a mai declarat că ulterior acestui moment, C. i-a spus că a primit un SMS semnat I.I.I. în care probabil era scris numele lui, întrebându-l dacă îl cunoaște pe acest bărbat. Acesta a afirmat că C. era stresat de mesajul pe care îl primise de la acel bărbat, motiv pentru care este posibil să fi vorbit în mai multe rânduri cu el în acea zi.

Cunoașterea scopului urmărit de C. și N. la momentul deplasării la cabinetul medical deținut de persoana vătămată rezultă însă cu claritate din convorbirile telefonice purtate de aceștia în ziua de 01 august 2013, astfel cum sunt redate în procesele verbale atașate la dosarul de urmărire penală, dar și din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului M. date în cursul judecății

B. Persoana vătămată H.

Persoana vătămată H. a fost asociat cu suspectul M. în cadrul SC Y.Y.Y. SRL, iar în luna mai 2005 au decis împreună să vândă firma pe care o aveau împreună către SC A.A.A.A. SRL. La momentul vânzării, din partea primită de el, suspectul M. a transferat în contul avocatei S.S. suma de 65.000 dolari SUA, destinată să acopere partea lui din cheltuielile generate de litigiile inițiate deja de numitul B.B.B.B., un fost partener de afaceri. Suma a fost lăsată în custodia avocatei, pentru a fi folosită cu acest titlu. Ulterior acestui moment, M. a plecat în Israel, iar persoana vătămată H. a acoperit toate cheltuielile generate de procesele inițiate de fostul partener de afaceri.

Persoana vătămată H. i-a solicitat în mai multe rânduri avocatei S.S. să-i transfere bani din suma lăsată de suspectul M. pentru procesele în derulare, pentru a acoperi partea lui din cheltuieli, a primit de la aceasta aproximativ 10.000-15.000 dolari SUA, după susținerile persoanei vătămate, și circa 50.000 = 55.000 euro, după susținerile martorei S.S., care, în cursul audierii nemijlocite de către tribunal a arătat că în prezent mai deține circa 15.000-20.000 euro din cei 65.000 euro virați în contul său de suspectul M., restul fiind înmânați persoanei vătămate, fără a se încheia cu acesta înscrisuri doveditoare. Întrucât S.S. nu a restituit restul de bani lui M., acesta o suna pe persoana vătămată din când în când și îi cerea returnarea sumei de 65.000, plus dobândă, chiar dacă persoana vătămată i-a comunicat de fiecare dată suspectului M. că banii sunt în posesia avocatei S.S. și că trebuie să se adreseze acesteia. Considerând că H. este cel care trebuia să îi restituie banii, suspectul M. a amenințat-o că va găsi o modalitate de a-și recupera banii.

În acest context, în data de 11 iulie 2012, persoana vătămată a fost abordată de o persoană, care s-a prezentat sub apelativul ”M.” și care i-a cerut o întâlnire în vederea rezolvării unei probleme urgente. Dorind să vadă despre ce este vorba, persoana vătămată s-a întâlnit cu individul în cauză la hotelul Intercontinental, acesta fiind însoțit de un individ solid ce s-a recomandat x. Cei doi au fost recunoscuți în persoana inculpaților M. și N.

Cu ocazia acestei întâlniri, ce a avut loc la hotelul Intercontinental, inculpatul M. i-a reproșat că are o datorie în cuantum de 65.000 euro către un fost partener de afaceri pe nume M., rudă a inculpatului, iar el a fost trimis de acesta din urmă în vederea recuperării acesteia. La această întâlnire au mai venit încă 3 bărbați solizi, care s-au așezat la aceeași masă și despre care inculpatul M. a afirmat că sunt prietenii săi. Persoana vătămată H. i-a spus lui M. că M. i-a dat banii unei avocate pe nume S.S. și că o sună să vorbească personal cu el. M. a fost de acord și a sunat-o pe aceasta, însă a cerut lui N. sa vorbească la telefon, întrucât se vorbea în limba romana. După ce a vorbit la telefon cu S.S., inculpatul N. i-a spus lui M. că persoana vătămată are dreptate, iar M. a întrebat-o pe aceasta daca este de acord sa se mai întâlnească cu el peste o săptămână împreună cu M., care venea din Israel.

La scurt timp, la hotelul Intercontinental, și-a făcut apariția și inculpatul A., cu care persoana vătămată a vorbit în limba engleză despre situația sumei de 65.000 euro, precum și despre discuția dintre N. și avocata S.S.

Cu ocazia întâlnirii de la hotelul Intercontinental, pentru a câștiga încrederea persoanei vătămate, M. l-a invitat pe acesta și pe soția lui la el acasă, pentru a lua masa împreună și a întrebat pe persoana vătămată dacă este de acord să se supună unui test poligraf, pentru a se verifica dacă spune adevărul. Persoana vătămată a fost de acord cu această solicitare, însă inculpatul M. a spus că nu este necesar, pentru că îl crede. Totodată, i-a solicitat suma de 15.000 euro pentru a garanta că este serios și că nu îi datorează nimic lui M. Persoana vătămată i-a spus lui M. că nu are bani, însă s-a oferit să aducă drept garanție un ceas de aur. Inculpatul i-a comunicat că se va împrumuta de la un alt individ, însă cu obligația ca persoana vătămată să îi dea 10% din sumă cu titlu de dobândă pentru o săptămână. În data de 17 iulie 2012, persoana vătămată și soția O.O. au mers la locuința inculpatului M., în urma invitației făcute de acesta. Soții O.O. au adus cu ei toate documentele care arătau că au dreptate și nu are nicio datorie la M. Aici au găsit pe M., pe G.G.G., soția acestuia, precum și pe inculpații N. și A.

După ce au luat masa, soții O.O. au dorit să îi prezinte documentele din care rezulta că H. nu a primit acei 65.000 euro și nu are nicio datorie față de M., însă M. a spus că nu dorește să se uite pe acte, invocând faptul că aceștia sunt musafiri în casa lui și el știe că H. are dreptate .În timpul discuțiilor purtate, M. a dat asigurări că H. nu va trebui să plătească nimic, dar va trebui să participe la o întâlnire cu M. La sfârșitul acestei întâlniri persoana vătămată a dorit să îi dea inculpatului suma de 1.900 dolari (dobânda în cuantum de 10% din garanția solicitată de 15.000 euro), însă acesta a refuzat cerându-i să îi fie dați a doua zi.

În ziua următoare, persoana vătămată s-a întâlnit cu inculpatul M. în centrul comercial C.C.C.C., unde i-a înmânat suma de 1.900 dolari. Cu acest prilej, M. i-a comunicat că la întâlnirea cu M. o ”să-i rupă capul” acestuia dacă l-a mințit și că M. îi va plăti suma de 180.000 euro, lăsând impresia persoanei vătămate că îi dă dreptate cu privire la realitatea susținerilor sale.

În data de 19 iulie 2012, inculpatul M. i-a comunicat persoanei vătămate că întâlnirea cu M. va avea loc a doua zi la D.D.D.D.

În data de 20 iulie 2013, persoana vătămată și soția O.O. au mers la D.D.D.D., unde se aflau deja suspectul M., inculpații M., N., B., G., precum și un alt cetățean român cu o constituție masivă, neidentificat până la acest moment, însă despre care inculpatul N. a arătat la urmărire penală că se numea x și era prietenul lui A. Inculpatul M. a întrebat atât pe persoana vătămată, cât și pe Z.Z.Z., dacă sunt de acord ca el să fie “judecătorul” în “proces” și dacă cel care va fi găsit vinovat va accepta să plătească suma de 180.000 euro. Întrucât anterior M. îi spusese persoanei vătămate că nu este vinovată și că tot acest “proces” va fi de fațadă, aceasta a acceptat propunerea de a fi judecată. Între soții O.O. și suspectul M. a început o discuție în contradictoriu, fiecare din ei comunicând cu inculpatul M. despre temeinicia pretențiilor ridicate de M. Pe parcursul discuțiilor, inculpatul M. vorbea în limba ebraică și apoi se uita la inculpatul B., care îl aproba, dând din cap, în timp ce se juca pe o tabletă.

După ce a ascultat atât versiunea persoanei vătămate și a soției sale, cât și pe cea a lui Z.Z.Z., inculpatul M. a ieșit cu inculpatul B., revenind amândoi după câteva minute. Inculpatul B. a menționat că el nu are nevoie de nimic, după care inculpatul M., cu capul plecat, a spus persoanei vătămate că este vinovată și că trebuie să plătească 180.000 euro.

Persoana vătămată i-a amintit lui M. că, în urmă cu o săptămână, i-a dat dreptate și că i-a spus că nu este vinovată cu nimic, însă acesta i-a răspuns persoanei vătămate că vina sa este aceea că s-a asociat cu Z.Z.Z. și din cauza acestei greșeli trebuie să plătească. Totodată, pentru a-i arăta că este un om generos, inculpatul M. i-a spus că îi va face o reducere și că, în loc de 180.000 euro, va trebui să-i plătesc suma de 120.000 euro”.

Persoana vătămată și soția acestuia au fost șocați de verdictul dat de inculpatul M., iar la încercarea celor doi de a-l convinge că sunt nevinovați, că nu datorează nimic lui M. și că nici nu au bani să plătească, inculpatul a învederat că verdictul este definitiv și trebuie să discute numai cum se face plata.

După ce inculpatul M. a anunțat verdictul, inculpatul B. i-a spus persoanei vătămate că și el a pierdut milioane de euro și i-a recomandat să ipotecheze casa și să plătească suma impusă de M.

Persoana vătămată H. i-a repetat lui M. că nu are bani și, de frică, i-am propus să-i dea proprietățile firmei sale, însă acesta nu a fost de acord, spunând că vrea banii repede, în trei ore. Cum persoana vătămată i-am spus că, și dacă o omoară atunci nu are de unde să-i dea bani în 3 ore, inculpatul i-a dat un răgaz de 4 zile.

La un moment dat, martora O.O. s-a ridicat și s-a dus spre baie cu ochii în lacrimi. După ce a revenit de la baie O.O. a vorbit cu inculpatul M. în limba română, spunându-i că nu e corect ce face, întrucât au vorbit altceva, iar inculpatul M. i-a făcut semn din mănă să se liniștească

Apoi, inculpatul M. a întrebat pe persoana vătămată cu ce mașină a venit, iar după ce aceasta i-a comunicat că a venit cu un autoturism, inculpatul i-a solicitat să îi remită mașina imediat, precum și ceasul de aur despre care persoana vătămată i-a vorbit la întâlnirea ce a avut loc la hotelul Intercontinental, când acesta a solicitat persoanei vătămate o garanție că se va prezenta la întâlnirea de la D.D.D.D. Totodată, inculpatul M. a cerut ca pe data de 24 iulie 2012, persoana vătămată să îi mai dea 10.000 euro și să îi spună cum îi va plăti diferența de bani, în următoarea săptămână.

Inculpatul M. i-a cerut inculpatului N. în limba română să meargă cu soții O.O. la locuința acestora pentru a lua ceasul din aur și mașina.

Fiind intimidați și speriați de amenințările proferate de inculpatul M., de partea căruia au fost și celelalte persoane, care îl însoțeau, soții O.O. au plecat însoțiți de inculpatul N. către locuința personală cu autoturismul.

În momentul în care persoana vătămată și O.O. s-au ridicat pentru a părăsi locația, s-au ridicat și inculpații B. și G.

Ajunși acasă, persoana vătămată i-a dat inculpatului N. ceasul din aur, cartea de identitate și certificatul de înmatriculare al autoturismului, în original, precum și cea de-a doua cheie de contact.

Deși martora O.O. a încercat să îl conving pe inculpatul N. că nu trebuie să plătească banii solicitați, acesta a zis că dacă așa a hotărât ”M.”, așa trebuie să facă.

Conform cererii lui M., inculpatul N. a dus mașina, a doua cheie de contact, actele și ceasul numitei G.G.G., soția inculpatului M.

În seara aceleiași zile, persoana vătămată și soția sa O.O. s-au deplasat la locuința inculpatului M., pentru a-i dovedi cu documente că nu au nicio datorie față de M., însă inculpatul le-a comunicat că ”ceea ce a hotărât nu poate fi schimbat”, singura concesie pe care o poate face fiind aceea de a da mai mult timp pentru a plăti. Inculpatul a mai spus că dacă schimbă ceva din verdict, oamenii de care este înconjurat își vor pierde respectul pentru el și că trebuie să le dea și acestora partea lor. La plecare, inculpatul M. i-a spus persoanei vătămate că până marți (24 iulie 2012) trebuie să plătească 45.000 euro, urmând ca apoi să se stabilească datele la care va face restul plăților.

În data de 24 iulie 2012, persoana vătămată s-a întâlnit cu inculpatul M. la în centrul comercial C.C.C.C., acesta fiind însoțit de inculpatul A. Aici, persoana vătămată a remis inculpatului M. suma de 7.000 euro, fapt ce l-a nemulțumit pe inculpat, care a amenințat pe persoana vătămată că, dacă nu va plăti îi va pune o bombă acasă.

Inculpatul A. a încercat să îl tempereze pe M. și să stabilească alte termene de plată.

Cu ocazia acestei întâlniri, persoana vătămată i-a propus lui M. să îi transmită proprietatea asupra unui teren pe care îl deținea soția sa O.O. în localitatea Domnești - Ilfov, teren cu o valoare de 45.000 euro. Inculpatul M. s-a arătat reticent față de propunerea persoanei vătămate, însă, la recomandarea inculpatului A., s-a declarat de acord cu propunerea persoanei vătămate. Tot în cursul acestei întâlniri de la C.C.C.C., inculpații M. și A. au evaluat a autoturismul la suma de 12.500 euro, ceasul de aur la suma de 10.000 euro, iar terenul la suma de 45.000 lei, rămânând de achitat, pe lângă cei 10.000 euro remiși în acea zi, o diferență de 42.500 euro.

În aceeași zi, la aeroportul Otopeni, persoana vătămată a remis inculpaților M. și A. suma de 3.000 de euro zi.

La câteva zile, inculpatul M. a cerut persoanei vătămate să semneze un contract fictiv de vânzare-cumpărare a autoturismului, acesta fiind apoi înmatriculat pe numele inculpatului M. cu, la serviciul de înmatriculări fiind prezent și inculpatul A.

Pentru a putea satisface pretențiile inculpatului, persoana vătămată a luat legătura cu fiica sa din Israel, căreia i-a solicitat să îi împrumute banii necesari.

Fiindu-i frică să sesizeze organele judiciare, persoana vătămată a apelat la ajutorul avocatei S.S., căreia i-a adus la cunoștință că el și familia sa sunt victime ale unui șantaj. Martora S.S. a sfătuit pe persoana vătămată să depună plângere la poliție, însă acesta a refuzat, pe motiv că familia sa se află în primejdie, temându-se pentru viața acestora.

Pe la sfârșitul lunii iulie 2012, S.S. a chemat pe persoana vătămată și pe soția sa O.O. la biroul ei din strada x, unde a venit și un bărbat prezentat ca x, recunoscut în persoana martorului R.R..

Martora S.S. le-a cerut soților O.O. să povestească martorului R.R. ce li s-a întâmplat, iar cei doi au comunicat martorului R.R. că sunt amenințați de un fost asociat, pentru a plăti suma de 60.000 de euro, după care acesta le-a spus să meargă cu el la un alt individ din Cartierul Rahova. Aici, soții O.O. au vorbit cu un bărbat, identificat în persoana martorului T.T., care le-a spus că nu poate recupera plățile făcute de ei, dar nu va trebui să mai plătească nimic.

Persoana vătămată i-a dat martorului R.R. numărul de telefon al inculpatului M., deoarece acesta a spus că trebuie să se întâlnească cu cei care îl amenință.

Ulterior, martorul R.R. a luat legătura telefonică cu inculpatul A., , cu care s-a întâlnit la o cafenea din zona x. Cu ocazia discuțiilor purtate, inculpatul A. i-a spus că un cetățean israelian, care a fost asociat cu soțul O.O., vrea să recupereze 60.000 de euro de la S.S. și alte sute de mii de euro de la soțul O.O.

După aceste întâlniri, inculpatul M. a început să sune pe persoana vătămată și să o întrebe cu cine a vorbit. Totodată, inculpatul M. a început să o amenințe, spunându-i că va veni peste el acasă și îi va omorî familia. Fiindu-i teamă de inculpatul M., persoana vătămată i-a spus că el nu a vorbit cu nimeni și că S.S. a vorbit cu cineva. Ulterior, persoana vătămată și soția s-au întâlnit cu martorul R.R. la Hotel E.E.E.E., unde acesta le-a spus să o lase pe S.S. în pace și că trebuie să plătească toți banii.

Pe data de 01 august 2012, persoana vătămată și soția au mers la biroul martorei S.S., iar aceasta le-a spus că într-o discuție telefonică dintre ”M.” și H., acesta din urmă a recunoscut că are să-i dea bani lui ”M.”

Persoana vătămată și soția au încercat să-i explice S.S. că nu asta a fost discuția, iar aceasta l-a sunat pe R.R. și l-a chemat la birou. Numita S.S. i-a relatat lui R.R. sensul real al discuției telefonice, iar acesta a zis că trebuie ca soții O.O. să plătească 5.000 euro la băieți și că le garantează că vor fi lăsați în pace. Numita S.S. a spus că este o sumă convenabilă și a cerut persoanei vătămate și martorei O.O. să aducă banii în ziua următoare la biroul ei.

În data de 2 august 2012, persoana vătămată și martora O.O. s-au deplasat la biroul avocatei S.S. și, întrucât aceasta nu era acolo, au sunat-o și i-au spus că au venit cu banii, iar aceasta le-a cerut să-i lase secretarei, lucru care s-a și întâmplat. Întrucât într-o discuție inculpatul M. i-a spus persoanei vătămate că el nu îl cunoștea pe M. și că întâlnirea de la D.D.D.D. a fost organizată de inculpatul B., persoana vătămată a spus soției că, dacă întâlnirea de la D.D.D.D. a fost organizată de B., pot vorbi cu acesta ca el să discute cu ”M.”, ca să fie lăsați în pace.

Persoana vătămată l-a sunat pe inculpatul B. și i-a cerut să se întâlnească, iar inculpatul B. i-a comunicat persoanei vătămate că se află la piscină la Hotelul F.F.F.F. și i-a cerut să meargă acolo.

Persoana vătămată s-a deplasat împreună cu soția la locația indicată de inculpatul B. Aici persoana vătămată l-a rugat pe B. să vorbească cu ”M.” și să îl convingă că nu este vinovat, însă inculpatul B. i-a spus că este într-o mare încurcătură, întrucât oamenii cu care a vorbit ca să scape de ”M.” or să o caute când se va termina totul și, dacă se complică situația, o să-i ceară 500.000 euro. În timp ce persoana vătămată se afla la F.F.F.F., și-a făcut apariția și inculpatul M., chemat fiind de inculpatul B. Între cei doi și soții O.O. având loc o discuție cu privire la evenimentele de la D.D.D.D. și la posibilitățile financiare ale persoanei vătămate de a remite sumele impuse de inculpatul M.. O parte a acestor discuții a fost înregistrată audio în mediul ambiental de martora O.O.

La alte câteva zile după întâlnirea de la F.F.F.F., inculpatul M. i-a remis inculpatului B. ceasul din aur roz și i-a spus să-l dea lui M. în contul datoriei impuse persoanei vătămate.

Inculpatul B. a înstrăinat în Israel ceasul pentru suma de 10.000 dolari (circa 9.000 în dolari și restul în shekeli), bani pe care i-a remis integral fiului și fratelui suspectului M. în Tel Aviv.

În perioada următoare faptelor de la D.D.D.D., sub imperiul presiunilor și amenințărilor exercitate în mod constant de inculpații M. și inculpatul A., persoana vătămată i-a mai remis celui dintâi, la data de 31 iulie 2012, la C.C.C.C., suma de 20.000 euro, la data de 13 august 2013, la o ceainărie din Mall G.G.G.G., suma de 22.500 euro, și la data de 16 august 2013, suma de 2.500 euro, de față fiind de fiecare dată martora O.O. și inculpatul A.

La momentul plății sumei de 10.000 euro, inculpatul A. a făcut o serie de mențiuni olografe cu privire la sumele și valoarea bunurilor (mașină și ceas) remise până la acel moment.

Alte mențiuni olografe au fost făcute de același inculpat la momentul discuțiilor despre terenurile pe care urmau să le remită soții O.O. în contul pretinsei datorii, iar un alt înscris olograf a fost redactat de martora O.O. cu prilejul plății din data de 13 august 2012, ocazie cu care inculpatul A. s-a prezentat cu numele H.H.H.H. și a semnat înscrisul în cauză (filele 45-48 vol. 4 d.u.p.).

Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică nr. 265.404 din 30 decembrie 2013, scrisul executat pe înscrisurile aflate în prezent la filele 45 și 48 din vol. 4 a fost executat de A. (pct. 7 al concluziilor raportului, vol. 13 d.u.p. fila 33).

Prezentarea inculpatului A. sub numele de H.H.H.H., cu ocazia întâlnirii din data de 13 august 2012, precum și plata efectuată de soții O.O. și întocmirea unui înscris olograf cu acea ocazie rezultă și din procesul-verbal de redare a convorbirii înregistrate în mediul ambiental cu telefonul mobil de martora O.O. și pusă la dispoziția organelor judiciare. Că inculpatul A. s-a prezentat sub numele de H.H.H.H. rezultă din declarația acestuia dată în data de 20 aprilie 2014, când a arătat că îi aparțin mențiunile ”H.H.H.H.” de pe înscrisul de la fila 46 vol.4 d.u.p., această idee venindu-i pe moment - fila 184 vol. 9 dosar de instanță.

Din cuprinsul aceluiași proces-verbal rezultă implicarea activă a inculpatului A. în acțiunea de constrângere a persoanei vătămată să remită banii solicitați, contrar susținerilor acestuia că, deși a fost prezent la unele din întâlnirile inculpatului M. cu cei doi soți, el nu a cunoscut conținutul discuțiilor purtate, nu s-a implicat și nu a primit nicio sumă de bani.

În declarația dată în fața instanței în ziua de 13 octombrie 2015, inculpatul A. a arătat că a luat cunoștință de neînțelegerile dintre persoana vătămată H. și suspectul M. și de faptul că suma solicitată de M. se află la avocata S.S.. În aceste condiții, demersurile făcute de inculpatul A. pentru obținerea de către inculpatul M. a unor sume importante de bani de la persoana vătămată, precum și demersurile făcute pentru descurajarea persoanelor, care încercau să vină în ajutorul persoanei vătămate, au avut un caracter deliberat, sistematic și insidios. Succesul operațiunii de constrângere a persoanei vătămate să remită sume de bani inculpaților a fost asigurat și de aducerea la cunoștința acesteia a implicării inculpatului A. într-un dosar intens mediatizat, informațiile fiind menite a intimida și înfrânge voința persoanei vătămate.

Situația de fapt mai sus reținută cu privire la persoana vătămată H. a rezultat din următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate H., date în ambele faze ale procesului penal, precum și procesele verbale de recunoaștere după fotografii și planșele foto atașate; dovada de predare primire din 09 septembrie 2013; procesul verbal din 21 octombrie 2013 de constituire planșă foto; declarațiile martorei O.O., date în ambele faze ale procesului penal, precum și procesele verbale de recunoaștere după fotografii și planșele foto atașate; declarațiile martorilor R.R., S.S., I.I.I.I.

și T.T., date în ambele faze ale procesului penal; declarațiile martorilor J.J.J.J. și K.K.K.K. (fiul suspectului M.) audiați prin comisie rogatorie internațională de autoritățile judiciare israeliene; procesul verbal de recunoaștere după fotografii a inculpatului A. de martorul R.R. și planșele foto atașate; procese verbale de verificări; chitanțele CEC și ordine de plată și tranzacție autentificată din 30 noiembrie 2011 de către notar public N.N.; fotocopiile ceas, contract de vânzare-cumpărare, fișa de înmatriculare autoturism, certificat de atestare fiscală teren, carte de identitate auto, înscrisuri olografe cu diverse calcule și mențiuni executate de martora O.O.

și de inculpatul A., extrasul SC P.P. SA; procesele verbale de redare a discuțiilor purtate în mediul ambiental; declarațiile inculpatului M. date în cursul judecății, prin care a recunoscut săvârșirea faptelor; declarațiile inculpatului N., date în ambele faze ale procesului penal, prin care a recunoscut săvârșirea faptei, fiind condamnat în urma încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției; procesele verbale de confruntare dintre inculpatul B. și martorii N. și O.O.; declarațiile contradictorii și nesincere ale inculpaților B.

și A.; declarațiile inculpatului M. de recunoaștere a faptelor, date în cursul judecății; suporturile optice conținând înregistrările efectuate în mediul ambiental, din care rezultă activitatea infracțională și modul similar de acțiune al inculpaților cu privire la toate persoanele vătămate; mijloacele materiale de probă și celelalte înscrisuri depuse la dosar de persoanele vătămate la dosarul de urmărire penală și la dosarul de instanță; în parte declarațiile inculpatului G., date în ambele faze ale procesului penal, din care rezultă implicit informații importante cu privire la săvârșirea faptelor împotriva persoanei vătămate H.; procesele verbale de percheziție domiciliară, corporală și informatice; mijloacele materiale de probă; celelalte înscrisuri depuse la dosar de persoanele vătămate la dosarul de urmărire penală și la dosarul de instanță.

Prima instanță a apreciat că implicarea inculpaților M., N., G., B. și A. în săvârșirea faptelor rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă, probatoriul legal administrat fiind precis și edificator, relevante fiind declarațiile inculpatului N., audiat în calitate de martor în prezenta cauză, menținându-și declarația de la urmărire penală, cu excepția mențiunii privind participarea inculpatului A. la întâlnirea de la hotelul D.D.D.D., împrejurare care a fost lămurită pe deplin prin probatoriul administrat în cauză, din care rezultă fără niciun dubiu că inculpatul A. nu a fost prezent la arbitrajul fraudulos de la D.D.D.D..

Tribunalul nu poate lua în considerare precizarea făcută de martorul N. cu prilejul confruntării, în sensul că a interpretat gesturile făcute din umeri de inculpatul B. în sensul că acesta îi transmitea inculpatului M. că ”faci ce vrei tu, pe mine nu mă interesează”.

În legătură cu această precizare a martorului, tribunalul reține că discuțiile de la D.D.D.D. s-au purtat în limba ebraică, singura care a folosit limba română fiind martora O.O., când a spus inculpatului M. că nu e corect ce face, întrucât au vorbit altceva.

Tribunalul apreciază că reinterpretarea dată de către martorul N. nu are nicio justificare probatorie sau logică, fiind contrară declarației din data de 02 februarie 2015, când martorul, fiindu-i citită în ședință publică declarația de la urmărire penală, a arătat că menține declarația, în care arată că pe parcursul discuțiilor a observat că M. spunea ceva în ebraică, apoi se uita la B., iar acesta îl aproba, dând din cap, în timp ce se juca pe o tabletă. Martorul a arătat că a tras concluzia că B. îl aproba din gesturi (n.n. făcute de acesta) - fila 97 vol.7 dosar de instanță.

Precizările făcute de martorul N., cu ocazia confruntării, că inculpații B. și M. au comunicat la D.D.D.D. în limba ebraică și că, deși nu cunoștea limba ebraică, și-a dat seama că inculpatul M. se adresa inculpatului B., pentru că M. se uita la B., impune concluzia certă că reinterpretarea gesturilor lui B., în sensul că acesta ar fi transmis inculpatului M. că ”faci ce vrei tu, pe mine nu mă interesează” este nesinceră.

Relevantă în acest sens este mențiunea martorului N., care arată că atunci când B. îl aproba pe M., acesta din urmă vorbea pentru toți cei ce se aflau la masă și care înțelegeau limba ebraică.

Că inculpatul B. a organizat întâlnirea de la D.D.D.D. și că acesta s-a implicat în luarea unei decizii în favoarea suspectului M. rezultă cu claritate și din celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, din declarația de inculpat a martorului N., mai sus redată, rezultă că inculpatul B. era prieten cu suspectul M.

Acest fapt a fost menționat și de inculpatul M. în declarația din data de 03 noiembrie 2014, când a arătat că inculpatul B. este prieten cu M. și că acesta din urmă a apelat la inculpatul B. pentru a-și rezolva problema cu persoana vătămată H.. Inculpatul B. i-a cerut să facă arbitrajul între cei doi. Inculpatul M. mai arată că la acel moment nu îl cunoștea pe M. și că B. l-a sunat și i-a vorbit despre neînțelegerile dintre cei doi. În continuare inculpatul M. arată că a discutat cu B. și G. despre organizarea întâlnirii de la D.D.D.D., în care urmau să impună o amendă sau o sumă de bani lui H., sumă din care o parte să revină și inculpaților B. și G. Arbitrajul a fost un teatru, M., B. și G. știind de la început ce urma să se întâmple. Mai precizează inculpatul M. că nu a văzut pe inculpatul B. să se roage - lucru susținut nesincer de cel din urmă inculpat cu ocazia audierii nemijlocite de către tribunal. Dimpotrivă, inculpatul M. arată că a văzut pe B. cum îl aproba și că acesta din urmă a fost prezent și în momentul când cel dintâi i-a cerut persoanei vătămate ceasul și mașina. Mai mult, inculpatul M. arată că inculpatul B. a recomandat persoanei vătămate să își ipotecheze casa și a afirmat că și el a pierdut numeroase sume de bani - fila 209 vol.5 dosar de instanță. În cuprinsul acestei declarații, inculpatul M. mai arată că și M. știa că judecata de la D.D.D.D. era de fațadă. M. a primit doar contravaloarea ceasului. Numărul de telefon al lui M. i-a fost dat de inculpatul B. în vederea stabilirii întâlnirii de la D.D.D.D. între G. și B. exista o înțelegere în ceea ce privește împărțirea sumelor încasate - fila 211 verso vol.5 dosar de instanță.

Aceste afirmații și le-a menținut inculpatul M. și cu ocazia audierii din data de 10 noiembrie 2014, când a fost audiat în prezența inculpatului B. - fila 267 vol.5 dosar de instanță. În această declarație M. arată că este o minciună sfruntată ceea ce a susținut inculpatul B., respectiv că el (n.n. M.) și H. ar fi organizat întâlnirea de la D.D.D.D. Mai arată că și la F.F.F.F. a fost vorba de un joc de teatru stabilit de comun acord cu inculpatul B.. În plus, M. arată că este imposibil să îl amenințe pe inculpatul B., dat fiind faptul că acesta este un om important. Aceste susțineri ale inculpatului M. sunt confirmate de persoana vătămată în declarația dată în fața instanței, în care a arătat că nu a furnizata inculpatului M. numărul de telefon al suspectului M. Persoana vătămată a mai arătat că inculpatul M. i-a comunicat că B. i-a dat ”lucrare” privindu-l pe suspectul M. și că tot B. l-a sunat pe M. și l-a chemat la F.F.F.F.. De asemenea, persoana vătămată arată că la perceput pe B. ca parte a angrenajului, în mod indirect, prin cele ce i-au fost spuse de M.. Că inculpatul B. a fost implicat activ în impunerea plății sumei de 120.000 euro de către persoana vătămată rezultă din procesul verbal de redare a discuțiilor purtate în mediul ambiental la hotelul F.F.F.F.

Astfel, așa cum s-a reținut mai sus, în timpul întâlnirii de la F.F.F.F., martora O.O. îi spune lui M. că ”Am vrut să-ți arătăm încă o dată hârtiile, pentru că suntem oamenii cu hârtii, da? Am venit încă o dată cu hârtiile și lui B. să îi arătăm încă o dată, că el a spus că din anul 2005 am terminat cu casa, cu judecățile, am venit cu această citație, care este din 2011. Bine, el a spus că nu este prieten cu Uri în problema asta (procesul verbal de redare a înregistrării de la fila 417 vol.12 d.u.p.).

Tribunalul a remarcat faptul că, la întâlnirea de la F.F.F.F., inculpatul M. nu contestă că inculpatul B. ar fi intervenit în discuțiile de la D.D.D.D. și că ar fi spus că soții O.O. din anul 2005 au terminat cu casa și cu judecățile. Prin urmare, este evident că, la întâlnirea de la D.D.D.D., inculpatul B. a intervenit și a fost de partea suspectului M., care îi era prieten și pe care a încercat să îl ajute, punându-l în legătură cu inculpatul M., despre care știa că este recuperator de datorii.

Faptul că inculpatul B. i se adresează inculpatului M., căruia îi spune că persoana vătămată nu are bani, că are o situație grea și că el nu ar fi avut nimic de-a face cu judecata, care s-a făcut, și nu este amestecat în asta, nu relevă bună-credință și neimplicare în medierea frauduloasă făcută la D.D.D.D., ci, așa cum a arătat și inculpatul M., susțineri de fațadă, fără legătură cu realitatea. În situația în care inculpatul B. ar fi fost prezent întâmplător la arbitrajul fraudulos de la D.D.D.D., era firesc ca acesta să se delimiteze în mod clar de faptele inculpatului M.. Or inculpatul B., deși știa că la D.D.D.D. s-a făcut o judecată ilegală, în urma căreia persoanei vătămate i s-au luat cu forța o mașină și un ceas de mare valoare, de un grup de persoane, pe care el însuși îl etichetează ca fiind ”mafia”, asociații pe care inculpatul M. îi controla, cu toate acestea B. a primit de la M. ceasul de aur al persoanei vătămate, pe care l-a înstrăinat în Israel pentru suma de 10.000 dolari (circa 9.000 în dolari și restul în shekeli), bani pe care i-a remis integral fiului și fratelui lui M. în Tel Aviv.

Tribunalul a exclus posibilitatea ca inculpatul B. să fi fost forțat de inculpatul M. să facă aceste demersuri, niciuna din probe nefurnizând minime indicii într-un asemenea sens. Dimpotrivă, poziția procesuală vădit nesinceră și contradictorie a inculpatului B. au relevat lipsa de credibilitate a declarațiilor acestuia.

Astfel, în fața tribunalului, inculpatul B. a încercat să acrediteze ideea că, la întâlnirea de la D.D.D.D., el a fost preocupat cu vorbitul la telefon și cu mătăniile, pe care le făcea în timp ce se juca pe tabletă. Că nu a fost vorba de manifestarea reverenței față de Divinitate, ci de gesturi de aprobare a inculpatului M., rezultă nu doar din probele mai sus enunțate, dar și din incompatibilitatea între profunzimea sentimentului religios, pe care inculpatul B. a încercat să o etaleze pe parcursul procesului derulat în fața tribunalului, și jocul simultan pe tabletă. Recomandarea făcută persoanei vătămate să își ipotecheze casa și să plătească suma de 120.000 de euro impusă ilegal de inculpatul M. relevă absența sentimentului religios al inculpatului B., cel puțin în timpul întâlnirii de la D.D.D.D.. De asemenea, vânzarea ceasului persoanei vătămate, deși știa că acesta a fost luat cu forța, respectiv prin inducerea unui sentiment acut de teamă și intimidare de un grup de persoane catalogat ca fiind „mafia”, revelează nivel de asimilare de către inculpat a credinței mozaică.

Tribunalul nu a luat în considerare obiecțiunile apărătorului inculpatului B. cu privire la autenticitatea și integritatea înregistrărilor făcute de martora O.O., câtă vreme chiar apărarea a invocat în repetate rânduri notele de redare a discuțiilor de la hotel F.F.F.F. în susținerea tezei că inculpatul B. s-ar fi delimitat de arbitrajul fraudulos făcut la D.D.D.D. de inculpatul M.

Faptul că doar după audierea din data de 24 aprilie 2009 (fila 184 vol.9 dosar de instanță), în care inculpatul B. a fost interpelat asupra discuțiilor de la F.F.F.F., cu referire la afirmațiile legate de ”mafie” și ”asociații controlați de M.”, apărarea a invocat lipsa de autenticitate și integritate a înregistrărilor făcute de martora O.O., în condițiile în care aceste înregistrări au fost comunicate în format electronic cu mult timp înainte, fără a se aduce vreo obiecție asupra conținutului lor, denotă dezicerea inexplicabilă și nejustificată de o probă legal administrată în cauză.

Tribunalul a reținut că înregistrarea făcută în mediul ambiental la hotelul F.F.F.F. se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate și ale martorei O.O., date în ambele faze ale procesului penal, dar și cu declarația inculpatului M. dată în ședința publică din 10 noiembrie 2014.Faptul că inculpatul B. nu a relevat nicio împrejurare de natură a pune la îndoială autenticitatea și integritatea înregistrării făcute de martora O.O. dă substanță probatoriului care infirmă categoric susținerile inculpatului B.. Că inculpatul B. a avut cunoștință de adevărata natură a arbitrajului făcut la D.D.D.D. a rezultat și din împrejurările legate de locația unde au avut loc faptele, persoanele care au participat și declarațiile nesincere ale acestui inculpat.

Astfel, din probele administrate rezultă că arbitrajul s-a făcut la restaurantul aparținând inculpatului B.

În declarația dată în fața tribunalului în data de 07 octombrie 2014, inculpatul B. a arătat că îl cunoaște pe suspectul M. de circa 20 de ani, pe inculpatul M. de 25 de ani, iar pe inculpatul G. de circa 12 ani, fiind cu acesta din urmă partener de afaceri în cazinoul L.L.L.L.. Mai arată inculpatul că în cursul anului 2012, M. i-a făcut o vizită la restaurantul pe care îl avea în cadrul hotelului D.D.D.D. Cu această ocazie, M. i-a spus că a fost partener de afaceri cu persoana vătămată H. la o societate care avea ca obiect de activitate vânzarea de autoturisme în România. M. i-a spus că are o problemă cu H., care îi datorează 60.000 euro. În continuare, inculpatul B. arată că după circa 8 luni - un an, inculpatul M. a venit la restaurantul său de la D.D.D.D. și i-a spus că H. l-a trimis la el pentru că avea o problemă cu M. și că i-a dat lui M. numărul de telefon al lui Uri. Inculpatul B. arată că a dat numărul de telefon al lui M., fără să aibă vreun gând rău. După circa trei săptămâni, M. l-a sunat și l-a anunțat că a stabilit o întâlnire cu H. la restaurantul său de la D.D.D.D. - filele 243 și urm. vol.4 dosar de instanță.

În declarația dată la 09 octombrie 2013 în fața procurorului, inculpatul B. a arătat că, în anul 2012, s-a întâlnit cu O.O., soția acestuia, Uri și un prieten al acestuia. Cu privire la obiectul discuțiilor purtate la acea dată, inculpatul B. a arătat că era vorba de rezolvarea unor probleme legate de datorii între persoana vătămată și M. După câteva zile, inculpatul arată că s-a întâlnit cu O.O. și soția acestuia la hotelul F.F.F.F., iar când a venit și M. sunat de O.O., el a plecat, neștiind ce au discutat aceștia. La alte câteva zile, M. i-a adus un ceas din aur roz și i-a spus să-l dea lui M. pentru o datorie pe care o avea O.O. față de acesta. B. mai arată că nu a fost prezent niciodată la o întâlnire la care a participat O.O., soția, Uri, M.. Inculpatul B. a declarat că, peste câteva zile de la întâlnirea de la hotelul F.F.F.F., M. i-a adus un ceas din aur roz i-a spus să-l dea lui Uri, pentru o datorie pe care o avea O.O. către acesta. I-a dus ceasul lui Uri în Israel, dar acesta a spus că vrea banii, nu ceasul. A vândut ceasul în Israel pentru suma de 8.000-10.000 euro, iar banii din vânzarea acestui i-a dat lui fratele lui Uri în Israel. Fiind întrebat dacă știe că acel ceas a fost luat de la H. prin constrângere, inculpatul a declarat că nu cunoaște acest aspect - fila 314 vol. 8 d.u.p.

Fiind audiat de procuror la data de 18 noiembrie 2013, inculpatul B. a confirmat participarea sa la întâlnirea care a avut loc la D.D.D.D., prezența la întâlnire a suspectului M., a unui prieten al acestuia, a părții vătămate și a soției acestuia. Acesta a menționat că, în proporție de 60%, M. a fost la acea întâlnire, la fel și G. Inculpatul arată că la acel moment “H. și M. țipau unul la altul și își tot arătau hârtii, iar eu le ceream să facă liniște pentru că erau într-un restaurant. Le-am mai spus să își rezolve problema, întrucât sunt maturi și pe mine nu mă interesează problema, întrucât eu nu sunt mediator”. Inculpatul a mai arătat că o a doua întâlnire cu partea vătămată și soția acestuia a avut loc la hotelul F.F.F.F., însă la momentul sosirii lui M., sunat de H., el a plecat, astfel că nu cunoaște ce s-a discutat. Inculpatul arată că nu cunoaște ca M. să aibă vreo afacere în România, însă a observat doar că acesta umbla numai cu interlopi. Recunoaște însă că peste câteva zile a primit de la M. un ceas din aur roz, iar acesta i-a spus să i-l dea lui Z.Z.Z. pentru o datorie pe care o avea O.O. către acesta. Inculpatul arată că, la momentul în care a primit ceasul de la M., l-a întrebat pe acesta dacă a luat ceasul cu forța sau ca un gentelman, iar el i-a spus că i l-a dat H. de bunăvoie. A vândut ceasul în Israel pentru suma de 8.000-10.000 euro, iar banii proveniți din vânzarea acestuia i-a dat fratelui lui Z.Z.Z.Z. în Israel. În cuprinsul acestei noi declarații, inculpatul a detaliat împrejurările în care a vândut ceasul, menționând că tranzacția a avut loc într-o piață din Israel, că cel care l-a cumpărat este un băiat care se ocupă cu vânzarea de diamante și că la acel moment s-a încheiat și un înscris, pe care el l-a rupt, urmând să încerce să procure originalul care a rămas la cumpărător. A mai precizat inculpatul că a obținut pe ceas suma de 10.000 de dolari (cam 9.000 în dolari și restul în shekeli), bani pe care i-a remis integral fiului și fratelui lui M., în Tel Aviv.

Reaudiat de procuror în calitate de inculpat la data de 05 februarie 2014, inculpatul B. revine cu o serie de precizări, afirmând că nu-și amintește cine l-a chemat la întâlnirea de la D.D.D.D., nu știe cine l-a chemat acolo pe inculpatul M. și nici ce s-a hotărât la acea întâlnire. Contrar declarației din data de 09 octombrie 2013 (când a afirmat că nu știe dacă M. i-a luat vreun autoturism lui O.O.), inculpatul menționează că, atunci când i-a dat ceasul, M. i-a spus că a luat și mașina de la O.O.

La data de 10 martie 2014, inculpatul prezintă o nouă versiune, afirmând că în luna iulie 2012, M. a venit și l-a vizitat la restaurantul său de la D.D.D.D., loc în care i-a povestit despre O.O., spunându-i că acesta îi datorează 65.000 de euro, că acesta l-a înșelat și că refuză să discute cu el. În cursul aceleiași luni, a fost vizitat de M., care i-a spus că prietenul său O.O. dorește să se întâlnească cu M., ca să se rezolve problemele dintre ei. L-a sunat atunci pe M. și i-a spus că O.O. vrea să-l întâlnească și că o să-i dea telefonul său lui M., pentru că pe el nu îl interesau problemele dintre ei. L-a sunat pe M. și i-a dat umărul de telefon al lui Z.Z.Z.Z. (cel din Israel), iar apoi Z.Z.Z.Z. l-a sunat și i-a spus că l-a sunat M. și au stabilit să se întâlnească în restaurantul de sus de la D.D.D.D.. Cu privire la participanții de la întâlnire, inculpatul a indicat, de această dată cu precizie, că la acel moment au fost prezenți M., H. și soția sa, un bărbat pe care l-a recunoscut din planșe foto ca fiind N., M. și G., el sosind cel din urmă. Și cu privire la cele hotărâte la momentul acestei întâlniri, inculpatul B. revine asupra declarațiilor anterioare, precizând că la final i s-a spus că O.O. s-a obligat să îi dea o sumă de bani lui Uri, dar nu știe despre ce sumă era vorba.

Din declarațiile mai sus redate ale inculpatului B. se poate desprinde cu ușurință concluzia certă că H. nu avea de ce să apeleze la inculpatul M. pentru a-i rezolva neînțelegerile cu suspectul M.. Ipoteza avansată de inculpatul B. nu doar că este infirmată categoric de probele enumerate mai sus de tribunal, dar este și vădit ilogică.

Este evident că lucrurile au avut un alt parcurs, care corespunde în linii mari cu declarațiile inculpatului B.

Tribunalul a remarcat faptul că inculpatul B. are declarații nereale doar cu privire la aspectele și momentele care relevă implicarea lui activă în mecanismul infracțional folosit pentru deposedarea persoanei vătămate de o sumă cât mai mare de bani.

Pornind chiar de la declarațiile inculpatului B., tribunalul a reținut că suspectul M. era în relații de prietenie cu acesta - în declarația de la fila 244 vol.4 dosarul de instanță, inculpatul B. arată că M. i-a cerut să participe și el ca un prieten bun al său. Faptul că cei doi erau prieteni rezultă și din dialogul purtat în mediul ambiental, în care martora O.O. afirmă: Am venit încă o dată cu hârtiile și lui B. să îi arătăm încă o dată, că el a spus că din anul 2005 am terminat cu casa, cu judecățile, am venit cu această citație care este din 2011. Bine, el a spus că nu este prieten cu Uri în problema asta (procesul verbal de redare a înregistrării de la fila 417 vol.12 d.u.p.). Este evident că în discuțiile de la D.D.D.D., inculpatul B. a susținut că cu acel prilej el nu mai este prieten cu suspectul M., adică nu este de partea lui. Astfel se explică faptul că martora O.O. a simțit nevoia să îi arate noi documente inculpatului B., care în discuțiile de la D.D.D.D. a susținut că din anul 2005 soții O.O. au terminat cu casa și cu judecățile.

Inculpatul B. a recunoscut că în cursul anului 2012, M. i-a făcut o vizită la restaurantul de la D.D.D.D., ocazie cu care i s-a plâns că a fost partener de afaceri cu persoana vătămată H., care îi datorează 60.000 euro. Deci inculpatul B. cunoștea originea neînțelegerilor dintre M. și H., precum și valoarea aproximativă a pretențiilor.

În mod nesincer inculpatul B. arată că, după circa 8 luni - un an (adică pe la sfârșitul anului 2012, nu în luna iulie 2012, când au avut loc faptele) inculpatul M. a venit la restaurantul său de la D.D.D.D. și i-a spus că H. l-a trimis la el pentru că avea o problemă cu M. și că i-a dat lui M. numărul de telefon al lui Uri.

Sub acest aspect, tribunalul are în vedere atât nerealitatea perioadei în care inculpatul B. plasează faptele, cât și declarațiile persoanei vătămate, ale martorei O.O., declarațiile de recunoaștere a faptelor de către inculpatul M., precum și faptul că persoana vătămată nu avea niciun interes să recurgă la serviciile inculpatului M. - inculpatul B. arată în declarația din 10 martie 2014 că M. i-a relatat că H. a refuzat în mod repetat să discute despre situația celor 65.000 euro (n.n. virați în contul avocatei S.S.) - fila 9 vol.16 d.u.p.

În condițiile în care probele au dovedit în mod indubitabil că suma de 65.000 euro pretinsă de suspectul M. a fost virată în contul unei persoane avocat de profesie, care avea obligația profesională de a da socoteală de sumele puse la dispoziție de client, iar martora S.S. a arătat că nu a încheiat acte pentru sumele folosite în procesele derulate și că au mai rămas circa 10.000 euro, în declarația de la urmărire penală, și 15.000-20.000 euro, în declarația dată în fața tribunalului la data de 16 martie 2015 (fila 172 vol. 8 dosar de instanță), este evident că poziția persoanei vătămate a fost una neechivocă, în sensul că M. trebuie să se adreseze avocatei în contul căreia a virat suma de 65.000 euro - în declarația din data de 07 octombrie 2014, inculpatul B. menționează că persoana vătămată a spus lui M. că bani sunt la avocată.

În acest context, a reține, în contra unui probatoriu indiscutabil, că persoana vătămată a simțit nevoia să recurgă la medierea făcută de inculpatul M. este un nonsens.

Dimpotrivă, deducțiile bazate pe declarațiile inculpatului B. și pe celelalte probe administrate în cauză sunt în sensul că inculpatul B., care îl cunoștea de peste 20 de ani pe inculpatul M. și despre știa că umblă cu persoane din lumea interlopă, a solicitat celui din urmă să sprijine pe prietenul său M. să își recupereze banii de la persoana vătămată.

Cum din declarația dată în fața tribunalului de martorul Z.Z. (fila 125 vol.9 dosar de instanță) a rezultat că nunta inculpatului M. s-a făcut la restaurantul inculpatului B., este cert că între cei doi inculpați exista o relație de prietenie apropiată.

Faptul că, în declarația dată la 09 octombrie 2013 a inculpatului B., dată în fața procurorului, arată că el nu a fost prezent niciodată la o întâlnire la care a participat O.O., soția, Z.Z.Z.Z., M., relevă încercarea inculpatul B. de a ascunde orice împrejurare care îl plasau în locația în care persoana vătămată a fost supusă unui arbitraj fraudulos, care a avut ca efect imediat deposedarea persoanei vătămate de bunuri de mare valoare (un ceas de aur și o mașină) și ca efect viitor constrângerea persoanei vătămate la plata unor sume importante de bani.

În ceea ce privește întâlnirea de la F.F.F.F., tribunalul a reținut că declarațiile inculpatului B. au fost vădit nesincere, atât prin încercarea de acreditare a faptului că inculpatul M. a fost sunat de persoana vătămată, cât și a împrejurării că atunci când și-a făcut apariția M., el a plecat, neștiind ce au discutat.

Tribunalul a reținut că, și de această dată, în logica firească, susținută de probe indubitabile, persoana vătămată a mers la F.F.F.F. cu intenția de a încerca să îl convingă pe inculpatul B., despre care aflase că s-a ocupat de organizarea întâlnirii de la D.D.D.D., să vorbească cu inculpatul M., astfel încât să nu mai fie obligată să plătească alte sume de bani către cel din urmă - inculpatul M. a arătat în declarația de recunoaștere dată la 10 noiembrie 2014 că a fost chemat la F.F.F.F. de inculpatul B. și că împreună cu acesta a jucat teatru.

Faptul că persoana vătămată și soția au mers în seara arbitrajului acasă la inculpatul M. și au constatat că acesta nu este dispus să revină asupra verdictului dat la D.D.D.D. dovedește veridicitatea declarației persoanei vătămate, potrivit căreia nu ea a chemat la F.F.F.F. pe inculpatul M.

În ceea ce privește participarea inculpatului B. la discuțiile de la F.F.F.F., tribunalul a reținut că notele de redare în mediul ambiental relevă o altă situație decât cea prezentată de inculpat, respectiv că inculpatul a fost la arbitrajul de la D.D.D.D. și că a perceput că inculpatul M. este înconjurat de un grup de persoane, catalogat ca ”mafia”.

Încercarea inculpatului B. de a mistifica realitatea rezultă din declarația din data de 18 noiembrie 2013, în care acesta spune că în proporție de 60%, M. a fost la acea întâlnire, la fel și G. Constatând că declarația inițială este vizibil nesinceră și deficitară, inculpatul B. a încercat să pună totul pe seama amneziei.

Lecturând cu atenție toate declarațiile inculpatului de la urmărire penală și din cursul judecății, inclusiv procesele verbale de confruntare, tribunalul a reținut că inculpatul B. a încercat în mod sistematic să ascundă toate acele împrejurări pe care le cunoștea în detaliu, dar care erau în mod evident incriminatoare.

Astfel, spre deosebire de declarația inițială, în declarația din 18 noiembrie 2014, inculpatul B. și-a adus aminte că “H. și M. țipau unul la altul și își tot arătau hârtii, iar eu le ceream să facă liniște pentru că erau într-un restaurant. Le-am mai spus să își rezolve problema întrucât sunt maturi și pe mine nu mă interesează problema, întrucât eu nu sunt mediator”.

Deși în această declarație inculpatul B. vorbește de faptul că el nu este mediator, nu spune că a existat un mediator în persoana lui M., despre care afirmă că a fost prezent în procent de 60%.

Tribunalul a apreciat că aceste ezitări ale inculpatului nu au fost generate de fenomenul firesc al uitării, ci de faptul că, în acel stadiu procesual, între inculpații B. și M. exista o înțelegere, prin care cei doi să se sprijine reciproc, înțelegere ce poate data chiar din perioada faptelor.

Faptul că prin declarația din 10 martie 2014, dată în fața procurorului, inculpatul B. dă detalii mult mai precise despre întâlnirea de la D.D.D.D., inclusiv cu privire la participația inculpatului M. și la faptul că, la final, i s-a spus că O.O. s-a obligat să îi dea o sumă de bani lui Z.Z.Z.Z., este suficient de sugestiv în sensul că declarația martorei O.O., potrivit căreia inculpații B. și G. au părăsit locația odată cu ea și persoana vătămată, este pe deplin adevărată.

Prin urmare, inculpații B. și G. au asistat la întreaga desfășurare a faptelor de la D.D.D.D., inclusiv la impunerea prin intimidare a plății sumei de 120.000 euro și la solicitarea remiterii imediate a unui ceas de aur și a autoturismului, cu care persoana vătămată venise la întâlnire.

Tribunalul nu a reținut obiecțiunea privind lipsa semnăturii interpretului de pe declarația din 18 noiembrie 2014 a inculpatului B., pentru că această neregularitate trebuia invocată și reținută prin hotărârea definitivă a judecătorului de cameră preliminară. Pe de altă parte, tribunalul constată că în cuprinsul declarației (fila 317 vol. 8 d.u.p.) se menționează că la audierea inculpatului a fost prezent traducătorul autorizat, întrucât inculpatul a afirmat că nu știe să scrie. În plus, la audierea inculpatului inculpatul a fost asistat de apărător ales M.M.M.M., prezent și la luarea declarației din 09 octombrie 2013, cu delegația de la fila 311 vol. 8 d.u.p.

În sensul situației de fapt reținute de tribunal sunt și declarațiile martorei O.O. date la urmărire penală și menținute integral în cursul judecății.

În raport de toate aceste considerente, tribunalul a înlăturat ca vădit nereală susținerea martorului N. făcută cu ocazia confruntării din 30 martie 2015 (fila 257 verso vol. 8 d.u.p.), potrivit căreia inculpatul B. nu mai era de față când inculpatul M. a dat verdictul. Din declarațiile constante ale persoanei vătămate, ale martorei O.O., precum și din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului M. și declarațiile contradictorii ale inculpatului B. rezultă fără umbră de îndoială că inculpatul B. a fot prezent la anunțarea verdictului, pe care îl cunoștea de dinainte de data întâlnirii de la D.D.D.D.

Faptul că martorul N. a fost nesincer sub mai multe aspecte rezultă și din împrejurarea că, deși la urmărire penală a indicat că la D.D.D.D. a fost prezent și un anume x, prietenul cu A., despre care a relatat atât persoana vătămată, cât și martora O.O. și inculpatul G., acesta din urmă la fila 60 vol.16 d.u.p., în cursul judecății N. a arătat că nu își mai amintește dacă a participat la întâlnirea de la D.D.D.D. și un anume x, fiind evident că martorul a omis în mod intenționat să declare acest lucru.

Fiind audiată atât prin comisie rogatorie de către autoritățile judiciare israeliene, dar și nemijlocit de tribunal, martora I.I.I.I. (fiica persoanei vătămate H.), confirmă situația disperată în care se afla tatăl său, de la care a aflat că este extorcat și amenințat de o persoană pe nume M., că viața sa și a familiei din România sunt în pericol și că pentru a fi lăsați în pace trebuie să plătească o sumă mare de bani. Aceasta confirmă că tatălui său i s-a pretins suma de 120.000 sau 150.000 euro și că acesta le-a remis celor care îl amenințau (dintre care ea a reținut numele M.), mașina și un ceas scump, pentru a câștiga puțin timp și pentru a face rost de restul de bani, precum și faptul că i-a trimis tatălui său suma de jumătate de milion de shekeli. În ceea ce privește participarea la această întâlnire a inculpatului G., tribunalul reține că este exclus ca prezența acestuia la D.D.D.D. să fie întâmplătoare.

Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul G. era prieten bun atât cu inculpatul M., dar și cu inculpatul B.

La termenul din 13 februarie 2015, inculpatul G. a arătat că, la întâlnirea din data de 20 iulie 2013, de la D.D.D.D., avea o greutate de 100 kg la o înălțime de 1,75 metri, fapt probat chiar de inculpat prin fotografiile depuse de acesta la dosar - filele 158 și urm. vol. 8 d.u.p.

Din aceste fotografii nu a rezultat nicidecum că inculpatul G. era o persoană inofensivă, ci o persoană, care, alături de N. (sportiv de performanță și participant la concursuri de kickboxing), de persoana foarte masivă (de care pomenește martora O.O., persoana vătămată, inculpatul N., dar și inculpatul G. - fila 60 vol.16 d.u.p.), de inculpatul B. (persoană foarte importantă și bogată, cum chiar B. a afirmat de nenumărate ori în fața tribunalului) a paralizat orice fel de ripostă a persoanei vătămate și a dus l-a deposedarea imediată a acesteia de bunuri de mare valoare, la care o persoană cu voință liberă cu greu ar renunța.

Faptul că probele în cauză au dovedit în mod indubitabil că pretențiile suspectului M. erau în parte justificate, însă trebuiau lămurite cu avocata S.S., în contul căreia au fost virați cei 65.000 euro, impune în mod cert concluzia că deposedarea imediată a persoanei vătămate s-a făcut prin constrângere și intimidare.

În sensul probelor în acuzare reținute și analizate mai sus, pe baza cărora s-a reținut situația de fapt, este și declarația suspectului M., luată prin comisie rogatorie internațională. Suspectul M. confirmă că la întâlnirea de la D.D.D.D. au participat el, soții O.O., B., un bărbat x (n.n. inculpatul G., despre care spune că „are chelie, iar la spate are păr lung, de statură medie), alți doi bărbați de origine română (n.n. N. și persoana foarte masivă de care pomenește martora O.O., persoana vătămată și martorul N.) și M., pe post de arbitru.

În ceea ce privește neconcordanțele dintre declarația suspectului M. și probele pe baza cărora s-a reținut situația de fapt, tribunalul a reținut că inculpatul B. a fost prezent o mare parte din timpul în care a avut loc întâlnirea de la D.D.D.D., fapt care rezultă din probele prezentate și analizate mai sus de tribunal, între care declarația luată inculpatului B. la data de 07 octombrie 2014 - (filele 243 și urm. vol.4 dosar de instanță) și declarația inculpatului G. (fila 60 vol.16 d.u.p.), că a fost prezent la anunțarea verdictului și a părăsit locația unde a avut loc arbitrajul odată cu soții O.O., așa cum în mod constant a arătat martora O.O., dar și inculpatul G. (fila 60 vol.16 d.u.p.), care arată că, la 10 minute, după ce a coborât el, a coborât și inculpatul B., care i-a spus că H. și M. s-au înțeles. În condițiile în care inculpatul B., imediat după arbitrajul de la D.D.D.D., i-a spus suspectului M. să nu fie îngrijorat și că în momentul în care Dani plătește banii, el o să aibă grijă să-mi aducă banii, este evident că inculpatul B. a fost prezent la anunțarea verdictului.

După anunțarea verdictului, inculpatul B. a recomandat persoanei vătămate să își ipotecheze casa, fapt menționat atât de persoana vătămată, cât și de inculpatul M., acesta în declarațiile de recunoaștere a faptelor date începând cu data de 10 noiembrie 2014.

În sensul existenței unei conivențe infracționale între suspectul M. și inculpatul B., sunt declarațiile primului, care a arătat că, după ce a primit suma de bani rezultată din valorificarea ceasului, l-a sunat pe B. pentru a-l întreba ce s-a întâmplat cu restul de 65.000 euro pe care îi datora persoana vătămată, iar inculpatul B. i-a comunicat că în momentul în care o să mai primească bani o să se asigure că vor ajunge la el. În decursul aceleiași convorbiri i-a spus lui B. că din banii trimiși a constatat lipsa a circa 1300 shekeli, iar B. i-a comunicat că îi vor fi remiși, lucru care s-a și întâmplat ulterior.

Fiind audiată la urmărire penală, martora S.S. și-a menținut declarație și în timpul judecății.

De asemenea, fiind audiat la urmărire penală, declarație menținută și în timpul judecății, martorului R.R. a confirmat că, la cererea S.S., s-a întâlnit la biroul acesteia cu soții O.O., care erau foarte agitați și i-au spus că sunt amenințați de un fost asociat, pentru a plăti suma de 60.000 euro.

Față de declarația martorului R.R. s-a procedat la audierea numitului T.T., care a confirmat că, la solicitarea finului său R.R., s-a întâlnit cu un bărbat și cu o femeie, reținând că bărbatul era de origine israeliană. Acesta l-a rugat să îl ajute și să vorbească cu N.N.N.N., întrucât avea niște probleme cu un fin de-al acestuia (n.n. din declarația martorului Z.Z. rezultă că inculpatul M. este finul lui N.N.N.N.), fără a-i spune în ce constau aceste probleme. El i-a spus că nu poate vorbi cu N.N.N.N., pentru că este dușmanul său, dar i-a sfătuit să-i spună acestuia că sunt cumetri de-ai săi sau cunoștințe, pentru a fi lăsați în pace.

În concordanță cu situația de fapt reținută de tribunal sunt și procesele verbale de redare a convorbirilor înregistrate personal de persoana vătămată și puse la dispoziția organelor de urmărire penală, cu ocazia întâlnirilor, pe care le-a avut cu inculpații M. și A., când a fost amenințată și determinată, în acest mod, să le remită mai multe sume de bani.

Din cuprinsul acestor discuții, coroborate cu declarațiile persoanei vătămate, ale martorilor O.O. și R.R., precum și din cuprinsul concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică rezultă cunoașterea exactă, de către inculpatul A., a situației soților O.O., implicarea sa activă, alături de inculpatul M., în demersul acestuia de a obține fraudulos de la persoana vătămată bunuri și sume de bani, relevante în acest sens fiind convorbirile înregistrate în mediul ambiental.

Din notele de redare a discuțiilor înregistrate în mediul ambiental a rezultat în mod cert că inculpatul A. s-a întâlnit cu martorul R.R., că avea cunoștință despre ceasul și mașina remise anterior de soții O.O., precum și despre plata altor sume de bani, care le era pretinsă de inculpatul M.. Mai rezultă că inculpații solicitau persoanei vătămate documente care să ateste situația terenului pe care îl deținea la Corbeanca și pe care aceștia urmăreau să-l obțină.

Aspectele relatate de persoana vătămată, susținute de martora O.O. și de conținutul discuțiilor purtate în mediul ambiental sunt concordante și cu rezultatul percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului M., loc în care au fost găsite și ridicate un extras de carte funciară copie nr. 467 pentru un teren intravilan situat în com. Corbeanca cu numărul de cadastru 795 și un certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice din 09 august 2012, ambele cu referire la terenul deținut de soții O.O., înscrisuri obținute de cei din urmă după discuția din data de 01 august 2012.

Din cuprinsul acelorași discuții a rezultat că la momentul acestei întâlniri inculpatul A. a efectuat pe o foaie mențiunile olografe privind terenul din Domnești, înscris aflat la fila 45 vol. 4 d.u.p., cu privire la care raportul de constatare tehnico-științifică din 30 decembrie 2013 a stabilit că scrisul a fost executat de inculpatul A. (pct. 7 al concluziilor raportului, vol. 13 d.u.p. fila 33), modul în care persoana vătămată a fost ademenită de inculpatul M., care inițial le-a câștigat încrederea și s-a prefăcut că este de partea ei. În ceea ce privește atitudinea de intimidare și amenințările implicite și explicite exercitate de inculpatul A., tribunalul constată că înregistrările aflate la dosar sunt edificatoare. Astfel, precizarea inculpatului A. că are instanță și se judecă pe 7-15 ani nu reprezenta o confidență și nici un act de căinare, ci o afirmație deliberată menită a intimida și dezarma pe persoana vătămată.

Ceea ce lasă să se înțeleagă inculpatul A. este că cu el nu este de joacă și că el are pârghiile necesare să rezolve plata sumelor de bani către prietenul său M., indiferent de consecințe și indiferent cine ar încerca să intervină. Simțământul indus subliminal persoanei vătămate a fost acela că plata sumelor de bani este ceva implacabil.

În acest context, afirmațiile martorei I.I.I.I., despre persoana vătămată dau adevărata măsură terorii psihice, la care inculpații A. și M., în mod deliberat, au supus pe persoana vătămată.

Că așa stau lucrurile rezultă și din declarația persoanei vătămate (fila 103 vol. 4 dosar de instanță), în care menționează că visează noaptea că aude vocea inculpatului M. Mai mult, persoana vătămată arată că inculpatul M. a pomenit faptul că celui ce nu va plăti i se va arunca o grenadă în curte. Or acest lucru spune totul despre amplitudinea frământării psihice și temerii profunde induse persoanei vătămate.

Din cuprinsul notelor de redare a dialogurilor purtate în mediul ambiental a mai rezultat că sub umbrela falsă a jurămintelor religioase, inculpatul A. încearcă să convingă pe persoana vătămată să nu se impune încheierea unui înscris doveditor cu privire la sumele remise, iar după insistențele martorei O.O., inculpatul A. își dă numele H.H.H.H. Este evident astfel că inculpații au încercat tot ce este posibil pentru a împiedica obținerea unor probe materiale incriminatoare la adresa lor. Or acest fapt înlătură în mod categoric susținerea neserioasă a inculpatului A. că nu a fost implicat în săvârșirea faptelor, că este victima unor vorbe spuse în joacă și că a fost prieten al soților O.O., chiar în detrimentul prietenului său M., pe care l-a convins să preia de la persoana vătămată un teren supraevaluat la suma de 45.000 euro.

Tribunalul a reținut că, prin prisma afirmațiilor belicoase ale inculpatului A., este exclusă orice fel de relație de prietenie între persoana vătămată și acest inculpat. Dimpotrivă, relație de prietenie a existat între inculpatul M. și inculpatul A. Că inculpatul A. s-a dedicat reușitei acestui business rezultă și din faptul că s-a întâlnit cu martorul R.R. și l-a convins pe acesta că nu este bine să se bage în afacerea lui M. cu H., întrucât relațiile pe care le are și oamenii pe care îi cunoaște îl ajută ca nimeni din București să nu se bage. Prin urmare, inculpatul A. nu este victima unor vorbe rostite la necaz sau din prostie, ci este persoana care intenționat a indus persoanei vătămate sentimentul neputinței și efectului inevitabil.

Din notele de redare a discuțiilor purtate în mediul ambiental a mai rezultat că, în mod mincinos, inculpatul A. a susținut că vroia să ajute pe persoana vătămată. Afirmațiile lui A. că, după plata banilor garantează că M. nu o va mai deranja, denotă faptul că nu era vorba de datorii reale, ci de același mod lacom și represiv de acțiune, ce se regăsește și în cazul persoanelor vătămate J. și I.

Din notele de redare a convorbirilor telefonice, care se coroborează și cu înscrisurile depuse la dosar de persoana vătămată și cu declarațiile persoanei vătămate și a martorei O.O., a mai rezultat că, acesta a fost prezent la plata sumelor de bani și știa că persoana vătămată a remis inculpatului M. un ceas de aur și o mașină și că urma să îi transfere proprietatea și asupra unui teren.

Implicarea inculpatului A. în săvârșirea faptelor de șantaj rezultă și din declarația persoanei vătămate, care arată că, la un moment dat, inculpatul A. a afirmat că ”terenul nu li se potrivește lor” - fila 107 vol.4 d.u.p.

C. Persoanele vătămate I. și J.;

Persoanele vătămate I. și J. sunt cetățeni israelieni, care s-au stabilit în România în scop de afaceri în anul 1999, ulterior amândoi dobândind și cetățenia română. J. a desfășurat afaceri, o perioadă fiind coasociat în cadrul societății SC O.O.O.O. SRL, cu inculpatul G. și cu cetățeanul israelian P.P.P.P.. Inițial persoana vătămată J. a preluat 50% din părțile sociale de la inculpatul G., în temeiul contractului de cesiune autentificat din 27 noiembrie 2000 de B.N.P., R.R.R.R. și S.S.S.S. - fila 304 vol.4 dosar de instanță .La data de 27 noiembrie 2000, inculpatul G. și-a cesionat și restul de 25 % din părțile sociale către persoana vătămată J., care a devenit asociat cu 75% din capitalul social, restul de 25% din capitalul social revenind numitului P.P.P.P. (fila 307 vol.4 dosar de instanță). În data de 16 decembrie 2010, în schimbul sumei de 105.000 euro, inculpatul G., în calitate de mandatar, a cesionat către I. părțile sociale aparținând asociatului P.P.P.P.

Date fiind înțelegerile dintre persoanele vătămate, inculpatul G. și cetățeanul israelian P.P.P.P., persoana vătămată I. a transfera în contul inculpatului G., la un interval de 2-3 luni, sume de circa 10.000 euro, reprezentând prețul cesiunii făcute către persoana vătămată J., precum și parte din beneficii, în acest sens fiind extrasele de cont depuse la dosar (filele 98 și urm. vol. 6 dosar de instanță.

În data de 17 decembrie 2010, persoana vătămată I. a virat în contul inculpatului G. suma de 450.219 lei, reprezentând prețul stabilit prin contractul de cesiune, cursul de schimb afișat de Banca Națională a României fiind de 4,2899 lei/1 euro (fila 317 vol.4 dosar de instanță).

Înainte de efectuarea ultimei plăți, în cuantum de 13.500 euro, cuvenită inculpatului G. pentru cesiunea părților sociale ce i-au aparținut, persoana vătămată I. a fost sunată de o persoană necunoscută, care nu s-a prezentat, și care i-a cerut să se întâlnească, fără să-i dea detalii despre scopul întâlnirii.

În zilele următoare, persoana vătămată I. a sunat pe martorul Z.Z., căruia i-a explicat că a fost sunat de un individ necunoscut. Martorul Z.Z. i-a comunicat că a auzit în anturajul său că se vorbește de datoria pe care persoana vătămată ar avea-o față de inculpatul G., sfătuindu-l totodată să nu meargă sub nicio formă la întâlnirea solicitată, fiind ciudat să fie sunată de o persoană necunoscută, care să îi ceară o întâlnire. La alte câteva zile, persoana vătămată I. a fost sunată pe telefonul mobil de aceeași persoană necunoscută, care s-a recomandat „M.”, și care a pretins că îl contactează în legătură cu datoria pe care o are față de G., solicitându-i să se întâlnească la benzinăria T.T.T.T. Pipera.

A acceptat întâlnirea și în aceeași zi s-a întâlnit la locația stabilită cu „M.”, recunoscut în persoana inculpatului M., care i-a solicitat plata către el a sumei de 13.500 euro datorate lui G., afirmând că acesta din urmă are o datorie față de el. Persoana vătămată i-a comunicat că, potrivit clauzelor contractuale, suma nu se poate vira decât în contul lui G.. Inculpatul M. a întrebat când poate face plata, iar persoana vătămată a răspuns că poate și a doua zi.

A doua zi dimineață, persoana vătămată I. a mers la bancă, l-a sunat înainte pe M. și a transferat în contul lui G. suma de 10.000 euro. În aceeași zi inculpatul M. a sunat pe persoana vătămată, cerându-i să se întâlnească pentru a-i confirma transferul prin arătarea ordinului de plată, precum și pentru a-i plăti diferența de 3.500 euro, în contul datoriei pe care G. o avea către el.

Persoana vătămată a refuzat să se întâlnească cu inculpatul M. la locul indicat de acesta, respectiv la T.T.T.T. Pipera, și a sunat pe martorul Z.Z., pe care l-a întrebat dacă poate să se întâlnească la biroul său cu inculpatul M., persoana vătămată I. dorind să fie cineva de față când îi remite suma de 3.500 euro. Diferența de 3.500 euro i-a fost achitată lui „M.” în numerar, în ziua următoare, în biroul martorul Z.Z., fără a încheia vreun act în acest sens. Peste câteva zile, persoana vătămată I. a fost sunat din nou de inculpatul M., care i-a cerut o nouă întâlnire, stabilită pentru data de 05 noiembrie 2012, tot la biroul numitului Z.Z.

În ziua de 05 noiembrie 2012, în timp ce aștepta în biroul martorului Z.Z., acesta din urmă l-a văzut pe inculpatul M. pe geam, însoțit de două persoane, moment în care martorul i-a spus că ceva nu este în regulă atunci când ”M.” este însoțit de una dintre persoanele respective. Una dintre cele două persoane a fost recunoscută în persoana inculpatului K., cealaltă fiind inculpatul G. Discuția a fost inițiată de inculpatul M., care i-a reproșat că l-a înșelat pe G. cu suma de 100.000 euro, reprezentând partea lui de chirie. Persoana vătămată a negat că ar avea o datorie față de G., fapt care l-a deranjat pe M., care a ridicat tonul și a început să gesticuleze pe motiv că persoana vătămată nu spune adevărul. Persoana vătămată i-a spus lui M. că, dacă G. are vreo pretenție, să îl dea în judecată, moment în care inculpatul M. s-a enervat și a spus ”eu sunt judecătorul și judecata o să aibă loc acum și aici”.

Văzând că discuția degenerează, cei trei inculpați recurgând la amenințări, presiuni și intimidări, martorul Z.Z. a scos afară din birou pe persoana vătămată și i-a sugerat că ar fi mai bine să plece și că “o să-și spargă el capul cu ei”, însă persoana vătămată nu a fost de acord cu martorul Z.Z., întorcându-se în camera unde erau cei trei inculpați, inculpatul M. spunând că persoana vătămată trebuie să plătească suma totală de 140.000 euro, din care 100.000 euro pentru G., 20.000 euro pentru K. și 20.000 euro pentru el. La un moment dat, martorul Z.Z. l-a scos din birou pe M. pentru a discuta, iar după câteva minute au revenit, M. spunând că ultima lui hotărâre este ca persoana vătămată să achite suma de 50.000 euro lui G. și să se înțeleagă cu inculpatul K. pentru suma de bani pe care el o vrea. M. a zis că nu mai vrea nici un ban, din respect pentru Z.Z., moment în care a intervenit inculpatul K., care a spus că vrea ori 10.000 euro pe loc, ori 20.000 euro la o dată ulterioară.

În aceeași zi, persoana vătămată, însoțită de K., a fost la bancă de unde a retras suma de 10.000 euro echivalentul în lei, apoi tot împreună, s-au întors la biroul lui Z.Z., unde persoana vătămată a pus banii pe masă, apoi a plecat.

În data de 07 noiembrie 2012, persoana vătămată s-a prezentat cu suma de 50.000 euro la biroul lui Z.Z., unde eram așteptat de inculpații M., K. și G., a pus pe masă suma de bani, primind de la martorul Z.Z. acordul semnat, iar inculpatul M. i-a spus că totul s-a terminat.

Fiind audiat, în cursul urmăririi penale, martorul Z.Z. și-a menținut integral declarație în cursul judecății, arătând, că la un moment dat, a văzut pe ”M.” dând o palmă persoanei vătămate I., moment în care i-a întrebat pe inculpați dacă poate discuta un pic cu persoana vătămată afară - fila 124 vol.9 d.u.p.

După aproximativ o lună de la momentul primei întâlniri, inculpații M. și K., însoțiți de alți doi bărbați, au abordat din nou pe persoana vătămată I. în incinta complexului comercial G.G.G.G., la cafeneaua aparținând persoanei vătămate. Inculpatul M. i-a precizat persoanei vătămate că s-a răzgândit și a cerut 70.000 euro. M. a mai spus că nu există cale de neplată, că trebuie să plătească această sumă și i-a solicitat să meargă neapărat cu el în Pipera pentru a semna un act, fără a preciza obiectul său. Inculpatul a amenințat pe persoana vătămată că dacă nu vrea să meargă cu el, distruge cafeneaua.

Fiindu-i teamă, persoana vătămată a mers cu mașina personală, însoțit fiind de inculpatul M., la o casă în Pipera, aparținând cumnatei inculpatului, numita B.B.B., căsătorită x. La această locație persoana vătămată l-am văzut pe inculpatul K. așteptând în fața casei. Aici, inculpatul M. a încercat să oblige pe persoana vătămată să scrie personal o înțelegere prin care se obliga să-i dea inculpatului suma de 270.000 lei, echivalent a 70.000 euro.

Întrucât persoana vătămată a refuzat să scrie înțelegerea, inculpatul și cumnata sa Păun Laura au redactat în două exemplare înțelegerea (ambele scrise de mână de cumnată). Conform acestei înțelegeri, în data de 27 decembrie 2012, persoana vătămată trebuia să depună în contul lui M. suma de 70.000 lei, iar diferența de 200.000 lei să o depun în data de 04 ianuarie 2013. După redactare, inculpatul M. i-a cerut să semneze acel act în două exemplare, iar în urma amenințărilor persoana vătămată s-a conformat, însă doar după ce inculpatul M. i-a dat asigurări că nu o să-i mai ceară alți bani. Ca să întărească promisiunile sale, M. a cerut lui K. să îi aducă Biblie, atât partea vătămată cât și inculpatul M. jurând să respecte înțelegerea intervenită. Un exemplar al înscrisului olograf intitulat “Declarație” și datat 25 decembrie 2012 a fost găsit în locuința inculpatului M. cu ocazia percheziției domiciliare, iar al doilea exemplar a fost predat organelor judiciare de persoana vătămată I. (fila 108 vol. 6 d.u.p.). După semnarea înțelegerii, inculpatul M. i-a cerut persoanei vătămate să îl ducă acasă cu mașina sa, pe drum reamintindu-i de mai multe ori să nu uite să plătească banii, că altfel se va ajunge la ceva ce nu o să-i placă.

Fiind sub imperiul amenințărilor și presiunilor făcute de inculpații M. și K., în data de 27 decembrie 2012, persoana vătămată le-a plătit inculpaților suma de 70.000 lei, prin intermediul martorului Z.Z., inculpații semnând de primire a banilor. La data de 04 ianuarie 2013, persoana vătămată a plătit inculpaților și diferența de 200.000 lei, tot prin intermediul martorului Z.Z., însă inculpații au refuzat să semneze înscrisul, motiv pentru care martorul Z.Z. a întocmit înscrisul din data de 07 ianuarie 2013 (filele 109 - 112 vol. 6 d.u.p.).

După aproximativ 3 săptămâni, persoana vătămată a fost din nou abordată de inculpatul G., însoțit de trei bărbați de constituție robustă ce păreau a fi de etnie rromă, ocazie cu care G. i-a pretins persoanei vătămate încă 200.000 euro, sub pretextul că “M.” nu a judecat cum trebuie. G. și cei trei indivizi au început să înjure pe persoana vătămată și să-i spună că vor bani, că ”M.” nu a judecat bine. Inculpatul G. l-a contactat telefonic pe inculpatul M. și a început să îl înjure, să țipe, chemându-l să vină repede. În acest context persoana vătămată a sunat și ea pe tatăl său J., căruia i-a comunicat că G. a venit din nou, cerându-i să vină și el. După câteva minute și-a făcut apariția și inculpatul M., însoțit de soția sa U.U.U.U., fiind urmat la câteva minute de K.

Inculpatul M. a început să se certe cu G., a aruncat cu bere pe el, și-a dat geaca jos și a început să gesticuleze ca și când ar fi vrut să-l bată. Deși înainte de apariția inculpatului M., cei trei bărbați, care îl însoțeau pe G., îl înjurau pe ”M.”, după apariția acestuia, unul din cei trei l-a recunoscut și a mers să vorbească cu el.

Inculpatul M. a tras de o parte pe persoanele vătămate J. și I., spunându-le că fratele unuia dintre cei trei bărbați, care îl însoțeau pe G. este o persoană influentă și că nu are cum să îi ajute. Persoanele vătămate J. și I., inculpații G., M. și K. și cei care îi însoțeau, cu excepția soției lui M., au plecat pe jos către o altă locație, unde să discute. Pe drum, G. i-a spus persoanei vătămate I. că îi dă înapoi cei 50.000 euro și vrea să se facă o nouă judecată. Inculpatul M. a spus în mod repetat că nu are cum să ajute pe persoanele vătămate J. și I. și că este mai bine să plătească cei 200.000 euro lui G.. După discuții ce au durat aproximativ două ore, individul al cărui frate se spunea că are influență s-a arătat convins de Inculpatul M. să accepte suma de 130.000 euro.

Fiind speriate de presiunile și amenințările făcute de grupul de persoane compus din inculpații G., M., K. și cele trei persoane, ce păreau a fi de etnie rromă, și considerând că nu există altă soluție, persoanele vătămate J. și I. au acceptat și de această dată să dea bani solicitați.

În zilele următoare, inculpatul M. a sunat, în mod repetat, pe ambele persoane vătămate J. și I., ca să le reamintească de fiecare dată să nu uite de bani, întrucât își pusese cuvântul în joc, iar dacă nu plătesc, va trebui el să plătească și nu va fi bine pentru persoanele vătămate. După câteva zile, persoanele vătămate J. și I. s-au întâlnit cu inculpații M. și K. la V.V.V.V. din Centrul Comercial Băneasa, unde J. a remis lui M. suma de 70.000 euro, fără a se încheia un act. M. i-a spus persoanei vătămate I. să nu uite și de restul de bani, iar persoana vătămată i-a comunicat că tatăl său încearcă să vândă o locuință. Ca de fiecare dată, inculpatul M. a sunat în repetate rânduri pe persoanele vătămate J. și I., pentru a le reaminti să nu uite de bani. Ulterior, persoanele vătămate J. și I. s-au întâlnit din nou cu M. și K. la V.V.V.V. din Centrul Comercial Băneasa, unde J. a remis lui M. suma de 60.000 euro, fără a se încheia un act. Cu această ocazie M. a comunicat persoanelor vătămate că G. i-a încălcat onoarea motiv pentru care îl va bate, lucru împotriva căruia persoanele vătămate s-au declarat.

Pentru a curma orice legătură cu inculpații, persoana vătămată I. și-a schimbat numărul de telefon. La câteva zile, persoana vătămată J. a auzit că inculpatul G. a fost bătut de cineva și că este internat în spital. După alte câteva zile, inculpatul K. a sunat pe persoana vătămată J., cei doi întâlnindu-se în mall-ul G.G.G.G. Aici, inculpatul K. a spus persoanei vătămate că ”M.” este arestat în România și i-a cerut să îl ajute cu bani, lucru cu care persoana vătămată nu a fost de acord.

Pentru a intensifica presiunile asupra persoanei vătămate I., inculpații M. și K. s-au deplasat la locuința acesteia, unde s-au prezentat drept angajați la gaze și au discutat cu menajera acestuia, martora A.A.A., una dintre aceste persoane fiind recunoscută din planșe foto în persoana inculpatului K. (vol. 6 d.u.p. filele. 110-117).

În aceeași seară, persoana vătămată I. a fost sunată de soția sa, care i-a spus că a fost căutat la locuința lor de inculpatul M., care era însoțit de soția acestuia, U.U.U.U., și că au rugat-o să ia legătura cu persoana vătămată sau cu tatăl acesteia, lucru cu care soția persoanei vătămate I. nu a fost de acord. I. a povestit tatălui său despre vizita lui M. și K. și despre faptul că aceștia s-au dat drept lucrători la gaze, după care J. a sunat pe inculpatul M. să îl întrebe ce vrea, acesta spunând că vrea o întâlnire urgentă.

Persoanele vătămate J. și I. s-au întâlnit la X.X.X.X. din București Piața Alba Iulia cu inculpații M. și K., care erau însoțiți de un tânăr israelian de circa 20 de ani. Aici, inculpatul M. le-a spus că a apelat la ajutorul unor băieți pe care i-a adus special din Israel pentru a-l bate pe G. și că acesta este internat la spital și că persoanele vătămate trebuie să plătească suma de 35.000 euro, pentru ca G. să nu depună plângere împotriva lui. Dacă va depune această plângere, inculpatul le-a comunicat că o să declare că a fost pus de către persoanele vătămate să îl bată pe G.. Pe lângă cei 35.000 euro, M. a mai cerut suma de 80.000 euro, pe care a susținut că a plătit-o avocatului venit special din Israel, întrucât el fusese reținut 8 zile pentru că l-a bătut pe G. Fiind speriați de gândul că pot fi acuzați penal pentru agresarea fizică a lui G., dacă M. denunță acest lucru la Poliție, persoanele vătămate au acceptat să plătească. La circa 2 zile după întâlnirea de la X.X.X.X. din București Piața Alba Iulia, persoana vătămată I. a remis inculpatului M. suma 35.000 euro în incinta V.V.V.V. din Centrul Comercial Băneasa. În ceea ce privește plata celorlalți 80.000 euro, persoana vătămată J. a stabilit cu inculpatul M. să transfere pe numele socrului celui din urmă un imobil deținut de persoana vătămată în orașul Voluntari, județul Ilfov.

În acest sens, persoana vătămată J., în nume personal și în calitate de mandatar al soției, a încheiat cu numitul C.C.C., socrul inculpatului M. promisiunea de vânzare-cumpărare autentificată din 27 februarie 2013 de B.N.P., D.D.D. având ca obiect imobilul situat în Voluntari, județul Ilfov, intabulat în C.F. a loc. Voluntari, jud. Ilfov, imobil compus din teren de 440 mp și construcția P+1E+M, cu o suprafață la sol de 104,26 mp și o suprafață desfășurată utilă de 250 mp, precum și imobilul înscris în C.F. compus din teren de 60 mp având ca destinație drum de acces.

În mod nereal, în promisiunea de vânzare-cumpărare, s-a consemnat că prețul de 70.000 euro al imobilului a fost achitat în numerar la sfârșitul anului 2008.

Prin promisiunea de vânzare-cumpărare s-a stabilit ca dată limită a efectuării vânzării ziua de 26 februarie 2018.

Ulterior, în data de 19 martie 2015, persoana vătămată J., în nume personal și în calitate de mandatar al soției, a încheiat cu martora D.D.D. contractul de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 509 de B.N.P., Z.Z.Z.Z. având ca obiect imobilul situat în Voluntari, județul Ilfov, intabulat în C.F. a loc. Voluntari, jud. Ilfov, imobil compus din teren de 440 mp și construcția P+1E+M, cu o suprafață la sol de 104,26 mp și o suprafață desfășurată utilă de 250 mp, precum și imobilul înscris în C.F. compus din teren de 60 mp având ca destinație drum de acces.

Prețul vânzării a fost stabilit la suma de 95.000 euro, din care 2000 euro au reprezentat taxele notariale și celelalte taxe. Restul de 93.000 euro a fost remisă inculpatului M. de către martorul E.E.E., soțul cumpărătoarei D.D.D.

Înainte de perfectarea actului de vânzare între persoana vătămată J. și martora D.D.D., s-a încheiat convenția de revocare a promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată din 27 februarie 2013 dintre persoana vătămată J. și martorul C.C.C., socrul inculpatului M., consemnându-se nereal că persoana vătămată a restituit lui C.C.C. avansul de 70.000 euro.

Atât la încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare, cât și la încheierea contractului de vânzare cumpărare și a convenției de revocare, la notariat s-au aflat inculpații M., G. și K.

Fiind audiat, în ambele faze ale procesului penal, martorul C.C.C. a arătat că, la cererea inculpatului M., a acceptat să fie trecut în calitate de cumpărător într-un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil. Martorul a precizat că M. i-a cerut acest lucru pentru a ajuta un prieten pe nume G., într-o problemă legată de recuperarea unor bani, întrucât acesta nu avea cetățenie română și nu putea figura drept cumpărător al casei pe care o dădea datornicul în schimbul banilor datorați. A mers împreună cu M. la un cabinet notarial din Piața Romană, loc în care s-au întâlnit cu G. și vânzătorul, fiind încheiat la acel moment un antecontract de vânzare-cumpărare. Din ce își amintește martorul, a fost chemat și la momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare, însă i s-a spus că prezența sa nu mai este necesară, întrucât a fost găsit un alt cumpărător. Martorul a indicat că la momentul semnării contractului de vânzare, la biroul notarial erau prezenți M., G., notarul, vânzătorul și cumpărătorul imobilului și Z.Z., iar el a plecat și nu a asistat la acea întâlnire. Acesta a precizat că nu a primit nicio sumă de bani, de la nicio persoană, nici la momentul semnării antecontractului, nici la cel al încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

În declarația dată în cursul judecății martorul C.C.C. a precizat că atât la încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare, cât și la încheierea contractului de vânzare cumpărare și a convenției de revocare, la notariat s-au aflat inculpații M., G. și K. - fila 262 vol. 8 dosarul de instanță.

De asemenea, martora D.D.D., fiind audiată în ambele faze ale procesului penal, a arătat că, în cursul lunii iunie 2013, a cumpărat imobilul în cauză, după ce a revocat, cu acordul părților, promisiunea pe care o autentificase anterior cu privire la același bun. Martora menționează că i-a cunoscut pe semnatarii promisiunii inițiale prin intermediul unui băiat pe nume Z.Z. care are o agenție imobiliară în Voluntari, iar ulterior acestui moment, partenerul său de viață pe nume E.E.E. a decis să cumpere el acest imobil, pe care Z.Z., îl avea spre vânzare, prețul plătit fiind de 100.000 euro, incluzând și prețul actelor. Cu privire la persoanele care au fost prezente la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, martora a precizat că, din câte își amintește, erau prezenți vânzătorul, Z.Z., promitentul-cumpărător și partenerul său. Aceasta a mai precizat că la acel moment promitentul-cumpărător C.C.C. a primit de la vânzător banii încasați la momentul încheierii promisiunii de vânzare. Ulterior achiziționării imobilului partenerul său l-a finisat și a făcut o serie de îmbunătățiri, după care au decis să-l vândă, lucru care s-a întâmplat în toamna anului trecut, prețul primit fiind de aproximativ 160-170.000 euro.

Tribunalul a constatat că data indicată de martora D.D.D. ca moment al încheierii contractului - respectiv iunie 2013 - este eronată, din cuprinsul contractului depus la dosarul cauzei rezultând că actul a fost autentificat la data de 19 martie 2013 - fila 185 vol. 6 d.u.p. Martora l-a recunoscut din planșe foto pe inculpatul M., menționând că fizionomia acestuia îi este cunoscută, fără a putea preciza unde l-a văzut și neputându-l lega de momentul încheierii celor două acte.

Fiind audiat în ambele faze ale procesului penal, martorul E.E.E. a confirmat că, prin intermediul lui Z.Z., care are o agenție imobiliară, a cumpărat imobilul în cauză, actele fiind încheiate pe numele partenerei sale, întrucât a dorit să-i facă un cadou de ziua sa. Martorul precizează că toate negocierile vizând acel imobil le-a avut cu Z.Z., plătind în final suma de 95.000 euro, iar în momentul încheierii contractului, la biroul notarial au fost prezenți doar el, Z.Z., proprietarul, un bătrân despre care a aflat că vânzătorul îi promisese anterior că îi va vinde casa, partenera sa și un alt notar, chemat să autentifice actul. Își mai amintește martorul că în afara biroului mai era o femeie cu un copil, despre care crede că era fiica bătrânului respectiv. Martorul a declarat că vânzătorul i s-a părut foarte degajat, amintindu-și că și bătrânul a semnat un act și că a primit niște bani de la vânzător, fără a ști exact ce sumă. Ulterior, constatând mai multe deficiențe ale casei cumpărate a decis împreună cu partenera sa să vândă casa, după ce în prealabil a făcut mai multe îmbunătățiri estimate la 35.000 euro, prețul obținut fiind de aproximativ 160.000 euro. Martorul a declarat că nu crede că poate prezenta documente prin care să justifice cheltuielile făcute cu îmbunătățirea imobilului, întrucât erau cheltuieli făcute ca persoană fizică și, neputându-le deconta, nu le-a păstrat. Martorul i-a recunoscut din planșe foto pe Z.Z., pe C.C.C. și pe inculpatul M., despre acesta din urmă menționând că l-a văzut în mai multe rânduri prin Pipera și la Z.Z., dar nu își amintește să-l fi văzut la momentul când s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare.

Martorul Z.Z., care a fost audiat în ambele faze ale procesului penal, a arătat că a fost implicat în vânzarea acestui imobil și a căutat un cumpărător pentru acesta, inițial la cererea persoanei vătămate J., care i-a lăsat actele și i-a spus că este vorba despre o afacere cu M., și apoi la cererea celui din urmă, care l-a sunat în aceeași zi și i-a solicitat să vândă casa, amenințându-l că, în caz contrar, o va plăti el. În aceste condiții a contactat-o pe D.D.D. - notar cu care obișnuia să mai colaboreze - iar soțul acesteia s-a arătat interesat de achiziționarea imobilului. Martorul precizează că prețul a fost negociat de cel din urmă direct cu M., iar el a participat la una dintre negocieri, care a avut loc la cafeneaua Y.Y.Y.Y. din Pipera, prezenți fiind M., doamna notar și soțul acesteia. Ulterior, a mai existat o întâlnire la care a participat, care a avut loc în cabinetul notarului și la care au fost prezenți aceasta, soțul său, J., M. și socrul său. La acel moment s-a semnat un act, martorul precizând că probabil un antecontract, părți fiind J. și socrul lui M. Cam peste două săptămâni, la solicitarea lui M., s-a deplasat din nou la cabinetul notarial, unde se afla acesta din urmă, socrul său, J., K. cu încă doi bărbați de origine israeliană pe care nu îi cunoștea, soțul doamnei notar și doamna notar. La acel moment s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, el observând că soțul doamnei notar avea în mână o pungă în care se aflau bani. Nu a văzut însă momentul în care s-au plătit banii.

În declarația dată în cursul judecății martorul Z.Z. a arătat că atât la încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare, cât și la încheierea contractului de vânzare cumpărare și a convenției de revocare, la notariat s-au aflat inculpații M., K.. Acesta din urmă era însoțit de un bărbat izraelian solid, pe care l-a perceput ca soldatul lui K. - filele 124 și 126 vol.9 dosarul de instanță.

Analizând declarațiile persoanei vătămate J., ale martorilor C.C.C. și Z.Z., date în ambele faze ale procesului penal, precum și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului M., tribunalul a reținut că atât la încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare, cât și la încheierea contractului de vânzare cumpărare și a convenției de revocare, la notariat au fost prezenți inculpații M., G. și K. După deposedarea persoanei vătămate J. de imobilele din Voluntari, județul Ilfov, inculpații au continuat acțiunile de obținere de la persoanelor vătămate J. și I. a unor noi sume de bani. Astfel, în jurul datei de 04 aprilie 2013, persoana vătămată J. a fost acostată pe stradă de doi bărbați, care s-au recomandat a fi de la Poliția de Frontieră și Imigrări, care i-au solicitat pașaportul. După ce persoana vătămată a prezentat actul de identitate, din care rezulta că este cetățean român, cei doi bărbați au plecat. La câteva minute, persoana vătămată a fost oprită pe stradă de aceeași bărbați, care i-au solicitat să se prezinte a doua zi la Oficiul Român pentru Imigrări, pentru a lămuri situația. Persoana vătămată s-a prezentat la sediul Oficiului Român pentru Imigrări din str. Nicolae Iorga, loc în care se aflau inculpatul M., care avea cătușe la mâini, și inculpații G. și O.

În acel loc, un angajat al instituției, îmbrăcat în polițist, i-a comunicat persoanei vătămate J. că G. ar fi depus o plângere împotriva lui M., întrucât acesta l-ar fi agresat, sfătuindu-l să semneze cu G. un act prin care cel din urmă primea o sumă de bani, în vederea retragerii plângerii. După aceste discuții inculpatului G.G.G. i-au fost scoase cătușele, iar împreună cu acesta, cu G. și O., persoana vătămată J. a plecat spre cabinetul avocațial al celei din urmă, situat în clădirea din zona Unirii, unde persoana vătămată a cerut telefonic fiul său I. să vină și el. Cu ocazia acestei întâlniri, inculpata O. le-a comunicat persoanelor vătămate I. și I. că inculpatul G. a depus plângere la Poliție împotriva lui ”M.”, care l-ar fi bătut la cererea părților vătămate. Tot avocata a precizat că, dacă G. nu-și retrage chiar în acea zi plângerea, nu mai există cale de întoarcere, de împăcare. Persoana vătămată I. i-a spus avocatei că totul este o înscenare, că nu este nimic adevărat din această poveste.

Inculpata O., care îl asista ca și avocat pe inculpatul G., a spus persoanelor vătămate că trebuie să achite suma de 150.000 euro pentru retragerea plângerii.

Persoana vătămată I. a arătat că nu dispune de suma solicitată, însă inculpata O. a insistat să fie plătit un avans, spunând persoanelor vătămate că nu are încredere în ei.

În acest sens, inculpata O. a redactat un contract de împrumut prin care G. îl împrumuta pe J., cu suma de 150.000 euro, contract semnat de cei doi - filele 96 - 99 vol. 6 d.u.p. și a atenționat pe persoanele vătămate că trebuie să facă rost de bani pentru un avans, spunându-le că ea se va ocupa ca inculpatul G. să dea o declarație notarială că nu mai are nicio pretenție. Fiind forțate, persoanele vătămate au remis inculpaților G. și O. suma totală de 15.000 euro, pentru care s-au întocmit chitanțele de la filele 101 - 102 vol. 6 d.u.p. Simțind că se află într-o situație deosebit de gravă, în data de 04 aprilie 2013, persoanele vătămate au luat legătura cu avocata societății SC O.O.O.O. SRL, respectiv cu martora Y.Y., căreia i-au prezentat situația în care se aflau. Martora Y.Y. a reproșat persoanelor vătămate că nu au anunțat poliția de faptul că sunt șantajați, stabilind ca la următoarea întâlnire cu cei cale le cereau bani să participe și martora.

La întâlnirea din data de 05 aprilie 2015, inculpata O. s-a arătat foarte enervată de prezența martorei Y.Y., căreia i-a cerut legitimația de avocat și i-a spus că persoana vătămată J. are o datorie față de G.. Martora Y.Y. i-a comunicat inculpatei O. că firma nu poate avea datorii, deoarece avea ca obiect de activitate doar închirierea spațiului comercial din strada x. Inculpata O. a precizat că există un contract între părți și că există o plângere făcută de inculpatul G. împotriva persoanei vătămate J. la Oficiul pentru Imigrări. Dorind să verifice aceste susțineri, martora Y.Y. s-a deplasat, împreună cu persoana vătămată J., la Oficiul Român pentru Imigrări, unde un angajat al instituției, care a lăsat impresia că îl cunoaște foarte bine pe J., i-a spus că nu mai există niciun fel de plângere pe numele persoanei vătămate și nici declarația lui. Acesta i-a mai spus că în acel moment nu este nici un șef cu care să se discute, conducându-i în curtea instituției, unde i-a spus martorei să nu se bage în lucruri care nu o privesc, că este o reglare de conturi între mai mulți evrei, că martora nu are zile de trăit despre câți bani este vorba, motivând faptul că este mai bine să semneze contractul pentru a se liniști lucrurile.

După discuția de la Oficiul Român pentru Imigrări, martora Y.Y. și persoana vătămată J. au revenit la cabinetul inculpatei O., care le-a spus că au dat o declarație notarială prin care G. și-a retras toate plângerile făcute împotriva lui J. și M., iar I. era trecut garant. În acel moment, inculpata O. le-a prezentat o declarație notarială datată 05 aprilie 2013, prin care G. declara că își retrage acțiunile penale împotriva persoanei vătămate J.

În data de 26 aprilie 215, după înstrăinarea spațiului comercial, societatea SC O.O.O.O. SRL, aparținând persoanelor vătămate, a virat în contul inculpatului G. suma de 522.684 lei - fila 100 vol. 6 d.u.p. -, sumă pe care acesta a împărțit-o cu inculpații M. și K.

Situația de fapt mai sus reținută cu privire la persoanele vătămate J. și I. a rezultat din următoarele mijloace de probă: plângere I.; declarațiile persoanelor I. și J., date în ambele faze ale procesului penal; procesele verbale de recunoaștere după planșă foto întocmite în urma recunoașterilor făcute de persoanele și planșele foto atașate; dovada de predare-primire din 18 octombrie 2013 și documentele atașate; procesul verbal conducere în teren - I.; adresa Serviciul Criminalistic și fotografii judiciare și mesaj tip SMS; dovada primire înscrisuri J.

și înscrisuri; declarațiile martorilor Z.Z., date în ambele faze ale procesului penal și înscrisul în limba ebraică depus de acesta la dosar; adresele de corespondență între Serviciul Grupuri Infracționale Violente și Inspectoratul General pentru Imigrări; declarațiile martorei Y.Y., date în ambele faze ale procesului penal și procesele verbale de recunoaștere după planșă foto întocmite în urma recunoașterilor făcute; declarațiile martorei A.A.A. date în cursul urmăririi penale și procesele verbale de recunoaștere după planșă foto întocmite în urma recunoașterilor făcute; declarațiile martorilor B.B.B., C.C.C.;

D.D.D., E.E.E., F.F.F. din 19 decembrie 2013, proces verbalul verbal de predare primire și documentele remise în fotocopie de către martora F.F.F.; procesul verbal din 07 octombrie 2013 de efectuare de verificări pentru stabilirea adreselor numiților M., G.G.G., G., K., O., Z.Z., B.B.B.; procesele verbale de percheziție domiciliară privind pe inculpații M. și O. și înscrisuri ridicate de la aceștia; declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptelor date inculpații O. și M.; în parte, declarațiile inculpaților K. și G., date în ambele faze ale procesului penal, din care rezultă implicit informații importante cu privire la săvârșirea faptelor împotriva persoanelor vătămate;

înscrisurile privind plățile făcute de persoanele vătămate; antecontract de vânzare-cumpărare dintre persoana vătămată J. și martorul C.C.C.; contractul de vânzare-cumpărare dintre persoana vătămată J. și martora D.D.D.; convenția de revocare a promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată din 27 februarie 2013 dintre persoana vătămată J. și martorul C.C.C.; contractul de împrumut dintre inculpatul G. și persoana vătămată J., redactat de inculpata O.; procesele verbale de percheziție domiciliară; suporturile optice conținând înregistrările efectuate în mediul ambiental, din care rezultă activitatea infracțională și modul similar de acțiune al inculpaților; mijloacele materiale de probă; celelalte înscrisuri depuse la dosar de persoanele vătămate la dosarul de urmărire penală și la dosarul de instanță.

Fiind audiată în ambele faze ale procesului penal, martora Y.Y. a arătat că discuțiile din biroul inculpatei O. au fost vehemente, că ea înseși a scris pe contractul de împrumut redactat de inculpați cuvântul “șantaj” și că în baza acestui contract, pe care părțile vătămate l-au semnat sub imperiul constrângerii psihice, acestea au plătit suma de 135.000 euro. Martora a confirmat că sumele de bani au fost pretinse părților vătămate pentru ca inculpații G. și M. să nu formuleze plângeri penale, acuzându-i că l-au angajat pe cel din urmă să-l agreseze pe primul. Cu privire la plângerile penale pretins formulate împotriva părților vătămate de inculpatul G., martora precizează că a luat cunoștință de acest fapt în biroul avocatei O., iar datorită situației confuze care i-a fost prezentată, a cerut să meargă la poliție, pentru a verifica realitatea acestor susțineri. A plecat împreună cu J. către sediul Oficiului Român pentru Imigrări, loc în care acesta a afirmat că în zilele precedente fusese chemat să dea o declarație. Acolo au luat legătura cu un angajat al instituției pe nume „x”, care a afirmat că nu mai există nicio plângere împotriva lui J. și nici declarația lui. Pe ea personal, același angajat a sfătuit-o să nu se bage în lucruri care nu o privesc.

Tribunalul a reținut că toate sumele de bani remise inculpaților și transferul de proprietate al imobilelor s-au făcut sub imperiul amenințărilor grave și repetate făcute de inculpați, care, de fiecare dată, le spuneau că dacă nu vor plăti se va întâmpla ceva rău cu ele și familia lor și că nu trebuie să se ajungă la lucruri pe care nu se pot întoarce.

Gravitatea amenințărilor și intimidărilor nu rezultă doar din caracterul repetat al acestora, din prezența unor persoane cu constituție masivă sau a unor persoane prezentate ca fiind foarte periculoase, ci și din faptul că inculpații a făcut vizite la domiciliul persoanelor vătămate, au înscenat reținerea inculpatului M. la Oficiului Român pentru Imigrări, inducând astfel persoanelor vătămate un sentiment acut de teroare și de nesiguranță, lăsând impresia părților vătămate că inculpații pot recurge la fapte penale deosebit de grave, precum uciderea, răpirea, vătămarea gravă a integrității fizice a membrilor familiei sau distrugerea bunurilor.

Faptul că martora Y.Y. a încunoștințat pe persoanele vătămate că sunt supuse unor acte de șantaj și că pot face plângere penală, iar acestea au ales totuși să remită sumele exorbitante solicitate, relevă starea de temere cauzată de inculpați, fiind evident că persoanele vătămate au considerat că singura ieșire din situația limită în care se aflau este satisfacerea pretențiilor frauduloase, astfel încât să nu le fie periclitată securitatea lor și a persoanelor apropiate.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale (fila 107 vol. 8 d.u.p.), inculpata O. și-a menținut declarația și în cursul judecății.

De asemenea, în declarația dată la urmărire penală, martora A.A.A. a confirmat că la locuința persoanei vătămate au venit doi indivizi, dintre care unul s-a recomandat ca fiind “de la gaze” și care au întrebat de domnul I. Martora l-a recunoscut din planșe foto pe acest individ ca fiind inculpatul K. (vol. 6 d.u.p. fila 110-117).

Tribunalul nu a luat în considerare declarația martorei din faza de judecată, decât în măsura în care corespunde declarațiilor și procesului verbal de recunoaștere din fotografii, probe administrate în cursul urmăririi penale, întrucât martora nu a prezentat o explicație credibilă privind nuanțările făcute în fața instanței.

Cum a rezultat atât din planșele foto de recunoaștere după fotografii (martora își acoperă fața pentru a nu fi recunoscută - fila 135 vol. 6 d.u.p.), cât și din cuprinsul declarației date în fața instanței că martora A.A.A. s-a aflat sub imperiul unui sentiment acut de teamă, este evident că nuanțările făcute de aceasta în cursul judecății au fost determinate de sentimentul de frică indus de inculpați, iar nu de împrejurări obiective sau de influențări venite de la persoanele vătămate.

Tribunalul a mai reținut că nu doar din declarațiile de recunoaștere a faptelor date în cursul judecății, ci chiar și din declarațiile date la urmărire penală de inculpatul M. rezultă temeinicia situației de fapt reținute de tribunal și participarea inculpaților la săvârșirea faptelor împotriva persoanelor vătămate J. și I.

În cursul judecății, inculpatul M. a revenit în parte asupra declarațiilor de la urmărire penală, recunoscând integral acuzațiile, declarațiile sale confirmând probatoriul indiscutabil reținut de tribunal ca temei al situației de fapt.

În ceea ce privește declarațiile inculpatului G., tribunalul le-a apreciat ca vădit nesincere și oscilante de-a lungul atât al fazei de urmărire penală, cât și al judecății în primă instanță, când inculpatul a încercat în mod pueril să se prezinte ca o victimă a amenințărilor și constrângerilor venite din partea inculpatului M. Or din probele administrate în cauză, rezultă în mod indubitabil că inculpatul G. este parte componentă a unui angrenaj infracțional, în care s-a implicat liber și conștient, scopul său fiind acela de a obține sume importante de bani prin intimidare și prin exercitarea de amenințări atât de el, cât și de ceilalți membri ai grupului infracțional, a cărui inițiere, constituire și funcționare va fi prezentată la finalul situației de fapt reținute cu privire la toate persoanele vătămate.

Tribunalul a înlăturat ca vădit nesinceră declarația inculpatului G. că s-a întâlnit cu I. în biroul martorului Z.Z., care l-a sunat și l-a chemat la o discuție cu I. și că la inițiativa lui Z.Z., la discuții a fost chemat și M., pentru a tranșa problema dintre el și I., iar la cererea celui din urmă, a fost chemat acolo și inculpatul K. Din declarația martorului Z.Z. rezultă că la biroul său s-a prezentat persoana vătămată I., apoi și-au făcut apariția inculpații M., K. și G., deși era așteptat doar inculpatul M. pentru o discuție cu persoană vătămată. Astfel, s-a apreciat că declarația inculpatului G. este în vădită disonanță cu declarațiile inculpatului M., date în cuprinsul ambelor faze ale procesului penal, din cuprinsul cărora rezultă că intervenția celui din urmă și a lui K. au avut loc la solicitarea lui G.

E. Persoana vătămată D.;

Persoana vătămată D. este administrator al complexului comercial A.A.A.A.A. Berceni, iar în perioada 20 mai 2013-25 mai 2013, a fost abordat de un cetățean izraelian, care s-a prezentat sub numele de "x" și s-a arătat interesat de închirierea unor spații comerciale în complexul administrat de persoana vătămată, cu motivarea că dorește să deschidă aici un magazin de haine. Inculpatul G. a lăsat numărul de telefon x, urmând să discute ulterior condițiile unei eventuale colaborări. Persoana vătămată și martorii T. și U. l-au recunoscut din planșe foto pe inculpatul G. ca fiind cetățeanul israelian care a venit la centrul comercial A.A.A.A.A., recomandându-se "x".

În ziua de 03 iunie 2013, după mai multe discuții telefonice, persoana vătămată a stabilit o întâlnire cu inculpatul G., la restaurantul B.B.B.B.B. situat pe șos. x, locul fiind ales de inculpat, care a stăruit în alegerea acestui loc. Deși a propus ca întâlnirea să aibă loc în zona Unirea sau Decebal, fiindu-i suspectă insistența inculpatului G. asupra locației din Pipera, totuși persoana vătămată a acceptat să se întâlnească la restaurantul B.B.B.B.B.

În acest sens sunt declarațiile date în ambele faze ale procesului penal de martorii T. și U.. Suspiciunile persoanei vătămate în privința întâlnirii cu inculpatul G. au rezultat și din declarația martorei B.B., audiată în ambele faze ale procesului penal, care a confirmat că în ziua respectivă D. a decis să meargă la restaurantul din Pipera însoțit de cineva de la personalul de pază al societății.

Persoana vătămată D. a mers la întâlnire cu mașina proprie, de culoare neagră, fiind însoțită de martorul U., care a rămas în autoturism până în jurul orelor 22:00, când a fost chemat de persoana vătămată, care i-a spus că totul este în regulă și poate pleca, dându-i martorului 50 de lei pentru a plăti contravaloarea transportului cu taximetru. În acest sens sunt declarațiile de la urmărire penală ale martorului U., menținute și în cursul judecății. După plecarea martorului U., în jurul orelor 22:30 - 23.30, persoana vătămată a părăsit restaurantul împreună cu inculpatul G., care i-a cerut să îl ducă acasă, întrucât nu era cu mașina. S-au îndreptat astfel spre complexul rezidențial S. RD din Pipera, însa inițial inculpatul i-a indicat un traseu greșit, astfel încât au fost nevoiți să se întoarcă.

Persoana vătămată și inculpatul G. au ajuns în final cu autoturismul în fața vilei, situată în orașul Voluntari, județul Ilfov. Aici au fost abordați de o persoană, care s-a prezentat drept paznic al complexului și care i-a spus persoanei vătămate că cetățeanul israelian este un bețiv notoriu și ar fi recomandat să-l conducă până în apartamentul acestuia. Persoana vătămată i-a oferit 10 lei persoanei respective, care însă a refuzat sub pretextul că este paznicul locului și nu poate părăsi postul. În aceste condiții, persoana vătămată a parcat lângă un autoturism, la care lucrau două persoane ce vorbeau limba ebraică. Înainte de a coborî din mașină, persoana vătămată a luat din interior un cuțit, apoi s-a îndreptat către imobilul indicat de inculpatul G. Acesta din urmă s-a prefăcut că vrea să introducă în butucul ușii cheia potrivită și că din cauza stării de beție cheile i-au scăpat din mână. Crezând că inculpatul G. se află într-o stare avansată de ebrietate, persoana vătămată a luat cheile de jos, întrebând care este cheia potrivită pe bărbatul cu glugă ce se prezentase ca fiind paznicul locului și care se afla la circa 2 metri de persoana vătămată.

Bărbatul cu glugă i-a indicat cheia, iar în momentul în care persoana vătămată a deschis ușa imobilului, a fost împinsă din spate de un bărbat corpolent, iar un alt bărbat i-a pus un pistolul la tâmplă, spunându-i în engleză ”Don’t move, i’ll kill you” (nu mișca, te voi ucide). În aceste condiții, persoana vătămată a fost obligată să intre în lift și să urce la apartamentul 7 situat la etajul 4 al imobilului, unde a fost separat de inculpatul G., fiind duși în camere diferite. Cei doi bărbați, care au obligat pe persoana vătămată să urce în lift și să intre în apartamentul vilei, situată în orașul Voluntari, județul Ilfov, au fost recunoscuți în persoana inculpaților C. și M. Ulterior, în camera unde a fost dusă forțat persoana vătămată a sosit și cel care se recomandase paznic al complexului.

Aspectele mai sus reținute au rezultat cu evidență din declarația luată suspectului P., care a fost audiat prin comisie rogatorie.

Inculpatul C. i-a cerut apoi în engleză persoanei vătămate să îi dea telefonul, însă nu a așteptat și i-a băgat mâna în buzunarul de la piept al jachetei, scoțând atât telefonul, cât și cuțitul pe care persoana vătămată îl luase din mașină. Apoi a desfăcut telefonul, a scos bateria și l-a aruncat pe birou.

După ce i-au adus la cunoștință că îl urmăresc din anul 2010, inculpații M. și C. i-au spus persoanei vătămate că știu unde locuiește familia sa și că locuiește în zona Dristor, indicându-i totodată vechea sinagogă din Franța unde obișnuia să meargă tatăl persoanei vătămate acum 5 ani. Inculpații M. și C. i-au vorbit persoanei vătămate despre locul unde parchează în prezent autoturismul, respectiv în exteriorul mall-ului, și despre cei patru copii ai acesteia. Apoi, inculpații M. și C. i-au reproșat persoanei vătămate că nu a plătit nicio taxă de protecție și i-au solicitat cu acest titlu suma de două milioane euro, menționând că tatăl persoanei vătămate este un om bogat.

Persoana vătămată le-a răspuns inculpaților că și dacă îl omoară în acel moment nu are de unde să facă rost de două milioane de euro. Le-a mai spus celor doi inculpați că și ei sunt evrei ca și ea și le-a cerut să îi permită să își facă rugăciunea de moarte.

Convinsă că va fi împușcată de inculpatul M., care ținea tot timpul pistolul îndreptat spre ea, persoana vătămată și-a făcut rugăciunea, cu ochii închiși de frică, vreme de câteva minute, după care inculpatul C., în mod repetat, pe un ton vehement, i-a cerut persoanei vătămate să-i spună câți bani are. Inculpatul C. a întrebat pe persoana vătămată dacă are 700.000 euro, iar aceasta i-a spus că nu are atâția bani, moment în care inculpatul M. i-a lipit arma de rotula și i-a spus persoanei vătămate că, dacă trage, își pierde picioarele. Inculpatul C. a întrebat cum se face că nu merg afacerile persoanei vătămate, iar aceasta i-a cerut atunci să-i dea telefonul, pentru a-i arăta mail-ul trimis avocatei sa, care conținea situația datornicilor.

Inculpatul C. i-a înmânat telefonul, iar după ce a reintrodus bateria și l-a pus în funcțiune, persoana vătămată le-a arătat celor doi mail-ul în care se specifica că avea de încasat suma de 3.600.000 lei. Inculpatul C. a întrebat pe persoana vătămată cât poate să le dea din cei 700.000 euro, pe care îi pretind, iar persoana vătămată le-a explicat că dispune doar de 400.000 de lei.

În timpul discuției, telefonul persoanei vătămate a fost apelat de iubita acestuia, martora B.B.. Având acordul inculpaților, persoana vătămată a răspuns. Martora B.B. a întrebat pe persoana vătămată unde este și dacă este bine, aceasta din urmă răspunzându-i că este bine și că nu se întoarce acasă, după care a întrerupt convorbirea.

După alte discuții, inculpații M. și C. a fost de acord cu plata imediată a sumei de 400.000 lei, urmând să li se plătească ulterior diferența până la 700.000 euro. Persoana vătămată le-a spus inculpaților că nu poate scoate din bancă, în mod nejustificat, suma de 400.000 de lei, motiv pentru care cei doi i-au spus inițial că vor încheia cu el un contract de împrumut, după care s-au răzgândit și i-au spus că vor încheia un contract de prestări servicii, fără a-i preciza care va fi obiectul acestuia, dar cu mențiunea că tot persoana vătămată trebuie să achite și impozitele aferente acestor sume de bani.

Pentru a primi imediat de la persoana vătămată de o sumă de bani, inculpații au dorit să meargă, în cursul nopții, la inculpata O., care era de profesie avocat, cu care au discutat telefonic. Inculpatul C. i-a cerut inculpatei O. să se deplaseze în Pipera, la complexul S., pentru a discuta despre modalitatea în care să intre în posesia sumei de bani, însă aceasta i-a comunicat că nu poate veni, întrucât nu are cu cine lăsa copilul, moment în care inculpatul M. a spus “să mergem la ea”.

După terminarea convorbirii, cei doi inculpați i-au spus persoanei vătămate că vor merge cu mașina acesteia la avocat și i-au cerut să se îmbrace, după care au plecat toți trei. În drum spre lift, inculpatul C. a întrebat pe persoana vătămată dacă are ștampila la ea, iar aceasta a răspuns că nu. Inculpatul C. a întrebat atunci cum se face plata, iar persoana vătămată i-a spus că se face de contabilă, ștampila și digi-pass-ul fiind la ea. În aceste condiții, inculpații și persoana vătămată s-au întors în apartament, iar inculpatul C. sunat-o și a întrebat-o din nou pe inculpata O., dacă poate veni, iar aceasta a spus că poate, după care C. i-a spus adresa, dându-i indicații să îl sune când va ajunge în fața imobilului.

Deplasarea inculpatei O., în noaptea de 03/04 iunie 2013, la locuința situată în complexul rezidențial S. este confirmată de listing-ul convorbirilor telefonice ale acesteia, care atestă că în intervalul de interes inculpata s-a aflat in zona respectivă, având ca releu str. x (loc în care este amplasată locuința în care a fost lipsită de libertate persoana vătămată).

Înainte de sosirea inculpatei O. în locuința din S., persoana vătămată a fost dusă într-una din camerele apartamentului, unde a rămas până în jurul orei 05:00 dimineața, după care a stat cu inculpații în living și în bucătăria imobilului.

Fiind audiată cu privire la acest aspect, inculpata O. a confirmat că în noaptea respectivă, la cererea inculpatului C., s-a deplasat la locuința acestuia din localitatea Pipera, complexul rezidențial S., loc în care se afla și inculpatul M. Au discutat atunci despre posibilitatea încheierii, în cursul acelei nopți, a unui contract de prestării servicii web, pe care cei doi inculpați insistau să-l redacteze de îndată, stabilind totodată durata și valoarea acestuia. Inculpații au întrebat pe O. de ce nu pot merge atunci la ea la birou, iar aceasta le-a spus că nu are cheie de la birou și că nu înțeleg de ce nu pot face asta de dimineață. Inculpatul M. a intervenit, cerându-i să nu mai pună atâtea întrebări. C. C. i-a spus să pregătească pentru dimineață un draft de contract de prestări servicii, în care el să figureze ca prestator. I-a mai spus că acest contract trebuie să fie încheiat pe un termen de 5 ani, cu plata sumei de 180.000 euro pe an și că îi va spune de dimineață condițiile de efectuare a plăților. Mi-a mai spus că o plată va fi efectuată de dimineață.

Întrucât era prea devreme pentru efectuarea formalităților bancare, persoana vătămată și inculpații au rămas în apartament până în jurul orelor 07-07:30, când au plecat toți trei cu mașina persoanei vătămate, oprindu-se la cafeneaua C.C.C.C.C., situată în zona Piața Unirii, lângă hotelul I.I.I.I.I., loc în care se află cabinetul avocațial deținut de inculpata O.

În jurul orei 09:30, în urma discuțiilor telefonice cu martora C.C. - contabila societății, persoana vătămată a intrat în posesia ștampilei de la firmă, care i-a fost adusă la cafeneaua C.C.C.C.C. de un taximetrist folosit în mod obișnuit, este vorba de martorul Y., care a venit însoțit de martorul T.

În acest sens sunt declarațiile martorilor C.C., Y. și T.

Deși la acel moment persoana vătămată s-a îndepărtat de inculpați, având posibilitatea să fugă sau să spună martorilor T. sau U. ce se întâmplă, nu a făcut acest lucru, rezistența sa psihică fiind înfrântă prin lipsirea de libertate pe parcursul întregii nopți și în urma amenințărilor cu arma și cu moartea la adresa sa și a familiei, ce i-au fost adresate permanent de inculpații M. și C., fiind evident că persoana vătămată a fost în imposibilitate de a reacționa, considerând, la acel moment, că singura ieșire din acea situație era să satisfacă pretențiile inculpaților, relevante fiind declarațiile persoanei vătămate D.

După primirea ștampilei, persoana vătămată și cei doi inculpați s-au deplasat pe jos la cabinetul avocatei O., unde aceasta i-a înmânat un draft de contract redactat în limba engleză, solicitându-i să-l completeze cu datele SC L. SRL și contul bancar din care trebuia să se efectueze viramentul sumei de 400.000 de lei. Contractul, datat fictiv 15 ianuarie 2013, avea ca obiect “servicii web”, o durată de 5 ani, iar prețul serviciilor era de 180.000 euro pe an, în total 900.000 euro.

Întrucât clauzele inserate în cuprinsul contractului erau extrem de defavorabile persoanei vătămate în privința sumei de plată în caz de reziliere, aceasta a refuzat inițial să semneze și a solicitat modificarea înscrisului sub acest aspect. A semnat apoi contractul, a fotografiat prima pagină a acestuia cu telefonul mobil și l-a trimis pe mail contabilei sale - martora V. -, în vederea întocmirii ordinului de plată.

Fiind audiată sub acest aspect în ambele faze ale procesului penal, martora V. arată următoarele: "În data de 04 iunie 2013, în jurul orei 10:40.m-a contactat dl. D., care mi-a comunicat că trebuie să efectuez o plată de 400.000 lei. De asemenea, m-a întrebat dacă banii vor intra imediat și să-i trimit o confirmare cu ordinul de plată pe mail”.După aproximativ 5 minute am primit pe mail .o fotografie cu prima parte a unui contract, unde se aflau datele unde trebuia să fac plata, respectiv în contul unui individ pe nume C.. Eu am virat suma de 400.000 de lei .iar confirmarea i-am transmis-o pe mail. În acest interval de timp, inculpata O. a discutat telefonic cu o angajată de la Banca Românească, identificată în persoana martorei D.D., interesându-se dacă unitatea bancară dispune de suma de 400.000 de lei în numerar.

Fiind audiată, martora D.D. a confirmat că a discutat telefonic cu inculpata O., în vara anului 2013, iar aceasta i-a adus la cunoștință că inculpatul C., un alt client al băncii, urmează să primească o sumă de bani în contul personal și îi va retrage în numerar. Martora a declarat că nu își amintește ca inculpata O. să o roage să-i comunice momentul în care vor intra banii în contul clientului, însă a precizat că în aceeași zi sau în zilele următoare, C., însoțit de O. și un alt bărbat a retras o parte din bani, iar a doua zi a retras și diferența. Martora i-a recunoscut din planșe foto pe inculpații C. și O.

Deși a primit din partea contabilei confirmarea efectuării transferului bancar, inculpații M. și C. nu au lăsat-o pe persoana vătămată să părăsească biroul avocatei, până în momentul în care urmau să primească confirmarea că banii au intrat în contul celui din urmă, lucru pe care i l-au comunicat în prezența inculpatei O.. În acest sens sunt declarația persoanei vătămate D. din cursul judecății, menținută și în fața tribunalului: "Le-am spus că, plata fiind efectuată, eu vreau să plec. C. era agitat și mi-a spus însă că nu plec nicăieri până în momentul în care banii nu intră în bancă. Acest lucru mi l-a spus în prezența avocatei O. și a lui M.”

Abia în jurul orelor 11:30-12:00, după ce inculpata O. a avut de la bancă confirmarea primirii banilor, persoana vătămată a fost lăsată să părăsească cabinetul acesteia, inculpații M. și C. spunându-i că din acel moment sunt frați, l-au pupat la despărțire, cel din urmă lăsându-i chiar numărul său de telefon, respectiv x. Imediat după despărțirea de cei doi inculpați, persoana vătămată a sunat-o pe martora B.B., s-a întâlnit cu aceasta și i-a povestit cele întâmplate.

Fiind audiată în ambele faze ale procesului penal, martora B.B. a arătat că în ziua de 04 iunie 2013, în jurul orei 11:00, a fost sunată de D., care i-a spus că i s-a întâmplat ceva grav și dorește să vină la ea la serviciu pentru a discuta, lucru care s-a și întâmplat. Cu privire la starea psihică a persoanei vătămate la momentul întâlnirii din dimineața de 04 iunie 2013, martora B.B. confirmă tulburarea extremă în care se afla acesta, precizând că “în momentul în care m-a văzut, D. a izbucnit în plâns, lucru care m-a speriat, întrucât nu l-am mai văzut niciodată într-o astfel de stare”.

În ziua următoare celei în care a fost obligată să efectueze plata, persoana vătămată D. a fost contactat telefonic de inculpatul C., care i-a cerut să se întâlnească pentru a discuta afaceri, însă el a refuzat și a sesizat organelor de poliție fapta căreia i-a fost victimă.

Tribunalul a reținut că din analiza clauzelor contractului de prestări servicii redactat de inculpata O. rezultă că toate obligațiile au fost stabilite exclusiv în sarcina beneficiarului.

De asemenea, clauzele penale de reziliere sunt exclusiv în defavoarea părții civile SC L. SRL, administrată de persoana vătămată D..

La mai puțin de două săptămâni de la încheierea sa, inculpații M., C. și O. au acționat în vederea rezilierii contractului de prestări servicii, pe care inculpata O. la adus în data de 18 iunie 2013 la sediul societății SC L. SRL, astfel cum rezultă din mențiunea făcută chiar de inculpată pe exemplarul predate, aflat la dosarul fila 48 vol. 2 d.u.p.

Lipsa oricărei contraprestații și antedatarea convenției (pretins încheiate la data de 15 ianuarie 2013) relevă faptul că singurul scop urmărit de inculpați după primirea sumei de 400.000 de lei a fost tocmai rezilierea contractului.

Caracterul fictiv al datei inserate în cuprinsul contractului de prestări servicii folosit drept instrument în vederea deposedării persoanei vătămate de suma de bani, precum și scopul urmărit de inculpați prin antedatarea acesteia rezultă și din cuprinsul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice și în mediul ambiental, purtate de inculpații O., M. și C.

Astfel, în cuprinsul unei convorbiri telefonice din data de 24 iulie 2013, ora 14:26:20, purtate de O. cu martora A.A. (avocată a societății reprezentate de persoana vătămată D.), inculpata recunoaște că a redactat convenția și a falsificat data acesteia. Imediat după această discuție, la ora 14:32:27, inculpata O. îl contactează pe inculpatul C. și își manifestă îngrijorarea cu privire la întrebările adresate de avocata persoanei vătămate cu privire la obiectul contractului, sfătuindu-se ce să îi răspundă acesteia.

Urmare a acestor discuții, la data de 25 iulie 2013, în jurul orei 12.00, a avut loc o întâlnire între inculpata O. și martora A.A., la cabinetul de avocatură al persoanei ultim menționate, discuțiile fiind înregistrate în mediu ambiental. La acel moment, inculpata O. precizează că a redactat contractul de prestării servicii la solicitarea clientului său C., care ar fi sunat-o în dimineața respectivă, afirmând totodată că persoana vătămată a negociat clauzele convenției, deși acestea sunt în mod vădit doar în defavoarea sa.

Din cuprinsul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă interesul inculpatului C. C. în încasarea banilor din pretinsul contract, aspecte pe care le discută atât cu inculpata O., cât și cu inculpatul M.

Aspectele menționate mai sus se coroborează cu notificarea depusă la dosar de persoana vătămată, primită la data de 01 iulie 2013 din partea cabinetului de avocat O., prin care societatea SC L. SRL este somată să plătească în termen de 5 zile suma de 407.000 euro, reprezentând penalități contractuale în baza art. 6.1 din contractul de prestării servicii din data de 15 ianuarie 2013.

Demersurile în vederea determinării persoanei vătămate la plata sumelor menționate în contractul fictiv continuă în perioada următoare, când inculpații C. și M. discută cu inculpata O. despre viitoarea întâlnire, preconizată să aibă loc cu persoana vătămată și avocata acesteia, în vederea unei posibile negocieri.

În data de 09 august 2013, a avut loc o întâlnire între martora T.T.T. și inculpata O., la cabinetul de avocatură al persoanei ultim menționate, ocazie cu care cea din urmă încearcă să acrediteze ideea că persoana vătămată a insistat să rămână în cabinetul său până în momentul efectuării transferului bancar al sumei de 400.000 de lei, în dimineața semnării contractului.

Întâlnirea care a avut loc cu această ocazie între inculpații O., M. și C. a fost înregistrată în mediul ambiental, din procesul-verbal de redare a discuției rezultând că cei trei stabilesc ce vor discuta cu prilejul viitoarei întâlniri cu persoana vătămată, care vor fi limitele unei eventuale negocieri cu aceasta și cum vor profita de clauzele inserate în cuprinsul convenției. Întâlnirea preconizată pentru negocierea cu persoana vătămată a avut loc la data de 27 august 2013 și s-a desfășurat în cabinetul inculpatei O. din zona Piața Unirii.

Fiind informați în ziua precedentă cu privire la această întâlnire, inculpații M. și C. fac demersuri pentru a găsi doi „bodyguarzi”, care să-i însoțească, în scop de intimidare, la acel moment. Deși inițial inculpatul M. ia legătura, în acest scop, cu inculpatul N., urmare a faptului că acesta nu putea ajunge în București în ziua următoare, prin intermediul martorului N.N.N. este contactat E.E., care i-a și însoțit pe cei doi inculpați, împreună cu martorul F.F., la întâlnirea care a avut loc în ziua următoare.

Relevante în acest sens sunt procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, cât și din declarațiile martorilor N.N.N., E.E. și F.F.

Astfel, la data de 26 august 2013, la ora 15:45:04, M. îl contactează pe inculpatul N., comunicându-i că are nevoie de doi “băieți”, care să-l însoțească a doua zi la o întâlnire. Întrucât nu a avut un răspuns favorabil din partea inculpatului N. (“am vorbit la băieții ăștia și nu sunt în București, M. (…). Nu mai sunt și alții, nu am încredere în alții” - astfel cum rezultă din discuția purtată de cei doi în aceeași zi, la ora 18:56:28), inculpatul M. ia legătura cu martorul N.N.N., prin intermediul căruia discută cu martorul E.E., angajat în cele din urmă pentru a-l însoți la întâlnirea din ziua următoare:

Martorul N.N.N. l-a recunoscut din planșe foto pe E.E. ca fiind cel pe care l-a contactat în condițiile descrise anterior.

Conversația telefonică purtată de inculpatul M. cu E.E. a avut loc la data de 26 august 2013, ora 17:02:44, cei doi stabilind să se întâlnească în dimineața următoare, înainte de întâlnirea stabilită cu persoana vătămată. Între timp, inculpatul C. încearcă, la rândul său, să găsească persoane care să-i însoțească în scop de intimidare la întâlnirea din ziua următoare. Relevantă în acest sens este discuția pe care o are în aceeași zi, la ora 18:17:50, cu un bărbat neidentificat, căruia îi explică că are nevoie de trei persoane a doua zi “pentru poză.

Urmare a tuturor acestor demersuri, în ziua de 27 august 2013, inculpații M. și C. se întâlnesc cu martorii E.E. și F.F., la cafeneaua C.C.C.C.C. din zona Unirii. La întâlnirea cu persoana vătămată și martora A.A. participă însă doar martorul E.E., care l-a însoțit pe inculpatul M., fiind prezentat drept “fratele său”, în timp ce martorul F.F. a rămas în cafenea.

Cu ocazia audierii efectuate în ambele faze ale procesului penal, martorul E.E. confirmă participarea sa la această întâlnire, precum și faptul că a fost prezentat de inculpatul M. drept fratele său.

Cu prilejul întâlnirii din data de 27 august 2014, persoana vătămată a cerut martorei A.A. și inculpatei O. să iasă din birou ca să discute cu inculpații M. și C., care au început să îi adreseze amenințări voalate, dându-mi de înțeles că familia sa este în pericol, dacă ei nu primesc suma de 407.000 euro.

Văzând că cei doi inculpați nu sunt de acord cu o sumă mai mică, persoana vătămată a vrut să plece cu martora A.A., iar în timp ce era pe culoar, inculpatul M. a abordat din nou pe persoana vătămată. Inculpatul M. a continuat să mă amenințe din nou pe persoana vătămată, dându-i detalii despre cum își petrece ea și familia sa din Franța timpul, încercând să îl sperie. Unele din aceste amenințări, inculpatul le-a spus șoptit la ureche.

Faptul că la momentul acestei întâlniri inculpații C. și M. au discutat separat cu persoana vătămată D., fără ca martorii E.E., A.A. și O. să fie de față rezultă și din declarațiile acestora din urmă, precum și din procesul-verbal de redare a convorbirii purtate cu acea ocazie, care denotă precauția extremă a inculpaților (aceștia solicitându-i persoanei vătămate să-și lase telefonul afară și cerându-i la un moment să continue discuția pe balcon, suspectându-l că poartă “ceva” la el) și confirmă declarația persoanei vătămate cu privire la amenințările proferate la adresa sa (întrebări adresate de inculpatul M. fără legătură cu contextul discuției, despre părinții și copiii persoanei vătămate, adresate într-o manieră șoptită.

Imediat după această întâlnire, la ora 16:08:38, inculpații M. și C. discută despre atitudinea persoanei vătămate, care a refuzat să le satisfacă pretențiile, exprimându-și dezamăgirea cu privire la rezultatul acestor discuții, finalizate fără a se ajunge la o înțelegere:

Situația de fapt mai sus reținută cu privire la persoana vătămată D. a rezultat din următoarele mijloace de probă: proces verbal din 05 iunie 2013 al Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția pentru Investigarea Crimelor; adresa și plângerea depusă de persoana vătămată D., traducere și schiță; declarațiile persoanei vătămate D., date în ambele faze ale procesului penal; declarație olografă în limba franceză D.; procesele verbale din 05 iunie 2013 și înscrisurile depuse de D.; declarațiile martorilor T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D., E.E. și F.F.; proces verbal din 18 iunie 2013; fișa de evidență auto; procesele verbale de investigații și de cercetare la fața locului; filele din Registrul de Evidență a Accesului Autovehiculelor; schițele privind complex S. - Lot 3 – Lot 1; adresa Cabinetului individual de avocat O. către SC L.

SRL ; traducere conținut plângere formulată în Franța; notificare Cabinet individual de avocat O. către SC L. SRL ; adresa răspuns ca urmare a clarificărilor trimise în data de 26 iunie 2013 - Ambasada Franței în România; înscrisuri olografe conținând sume și date calendaristice și schițe; proces verbal pentru recunoaștere după planșe fotografică - D. și planșa foto; contract de servicii din 15 ianuarie 2013 și traducere; proces verbal din 15 iulie 2013; procesele verbale pentru recunoașterile după planșe fotografică făcute de martorii T., U., A.A., E.E. și E.E.; copie email din 01 iulie 2013; procese verbale din 15 iulie 2013, 12 august 2013, 22 august 2013, 30 august 2013, 29 august 2013, 02 septembrie 2013 și planșe foto, privind analiza listingurilor și evidența ieșirilor/intrărilor în România pentru P.; proces verbal din 04 septembrie 2013 și hartă relațională; procesul verbal de percheziție a autoturismului folosit de inculpatul C., cu ocazia căreia a fost găsit și ridicată fotocopia contractului de prestări servicii, redactat în limba engleză și datat 15 ianuarie 2013, încheiat între C.

și SC L. SRL; procesele verbale de verificări operative; notele de redare a convorbirilor telefonice și a discuțiilor purtate în mediul ambiental; documente transmise în urma solicitării prin Comisia Rogatorie și traducere din limba ebraică a documentelor transmise și a declarației suspectului P.; declarațiile inculpatului M. de recunoaștere a faptelor, date în cursul judecății; suporturile optice conținând înregistrările efectuate în mediul ambiental, din care rezultă activitatea infracțională și modul similar de acțiune al inculpaților cu privire la toate persoanele vătămate; mijloacele materiale de probă; celelalte înscrisuri depuse la dosar de persoanele vătămate la dosarul de urmărire penală și la dosarul de instanță;

în parte declarațiile inculpaților C., G. și O. date în ambele faze ale procesului penal, din care rezultă implicit informații importante cu privire la săvârșirea faptelor împotriva persoanelor vătămate; mijloacele materiale de probă; celelalte înscrisuri depuse la dosar de persoanele vătămate la dosarul de urmărire penală și la dosarul de instanță.

Săvârșirea faptelor mai sus expuse a rezultat fără niciun dubiu și din analizarea listingurilor telefonice. Analiza listingului convorbirilor telefonice confirmă astfel integral declarația persoanei vătămate D., atât cu privire la ora întâlnirii cu inculpatul G., la momentul deplasării spre locuința inculpatului C. și la intervalul în care a fost lipsită de posibilitatea de a-și utiliza telefonul mobil (a cărui utilizare i-a fost permisă abia după ora 03:00), cât și în privința convorbirilor purtate de cel din urmă cu inculpata O. și a deplasării acesteia în locul unde era lipsit de libertate. De asemenea, este confirmată prezența constantă a persoanei vătămate (între orele 07:38:45-11:38:38), a inculpatului C. (între orele 07:35:24-12:08:21) și a inculpatei O. (între orele 09:07:53- 13:14:45), în dimineața zilei de 04 iunie 2013, în zona cabinetului avocațial al celei din urmă, situat în zona Piața x.

Deși inițial a negat orice implicare în comiterea faptei împotriva persoanei vătămate D., suspectul P., fiul inculpatului C., a recunoscut ulterior că a participat în noaptea de 03/04 iunie 2013 la infracțiunea căreia i-a fost victimă D.. Declarația acestuia confirmă modul premeditat în care au acționat inculpații C., M. și G., comiterea infracțiunii fiind concepută și plănuită în detaliu, după un scenariu prestabilit, în care rolul și sarcinile fiecăruia dintre participanți au fost clar conturate și coordonate de inculpații M. și C.). Suspectul P. a descris rolul pe care l-a avut fiecare dintre participanți, de la momentul atragerii persoanei vătămate D. la restaurantul din Pipera și până la cel al lipsirii de libertate, în apartamentul deținut de tatăl său în complexul S.

Tribunalul a reținut că declarația suspectul P. se coroborează până la detalii cu declarația persoanei vătămate D. și cu declarațiile de recunoaștere a faptelor de către inculpatul M., care arată că 95% din ceea ce susține suspectul P. este adevărat - fila 210 vol.5 dosar de instanță.

Din coroborarea tuturor probelor menționate anterior a rezultat cooperarea inculpaților C., M. și G. la conceperea riguroasă, detaliată, a planului de deposedare a persoanei vătămate de o sumă importantă de bani, modul concertat și consecvent în care aceștia au acționat, împărțindu-și sarcinile pentru atingerea scopului urmărit, recurgând la veritabile regii și jucând roluri asumate după o studiere minuțioasă a psihologiei victimei, menite să-i înfrângă acesteia orice posibilitate de a rezista pretențiilor formulate.

Tribunalul a reținut că, la urmărire penală, inculpatul G., deși cu ocazia audierii din data de 09 octombrie 2013 a negat că s-ar fi deplasat în seara de 03/04 iunie 203 la locuința inculpatului C., la data de 24 februarie 2014 a revenit asupra acestui aspect, menționând că s-a dus acolo la cererea lui D., dar nu a urcat în locuință, întrucât se simțea rău, fiind condus apoi la domiciliul său, cu un taximetru, de fiul lui C.. Inculpatul a mai arătat că a luat masa cu D. la cererea acestuia, și nu la inițiativa sa, iar în timp ce se aflau la restaurantul B.B.B.B.B., auzindu-l că discută la telefon cu C., persoana vătămată a întrebat dacă este vorba despre C. de la shaorma și a dorit să discute cu el. După discuția telefonică, D. a afirmat că C. l-a invitat la el acasă și că dorește să-l viziteze după ce vor termina masa. Inculpatul precizează că discuția telefonică cu C. C. a avut loc pe telefonul său, că atât el, cât și cel din urmă au numere de România și că el are un singur număr de telefon al lui C. După ce au terminat masa au plecat spre locuința lui C., cu autoturismul lui D., însă pentru că niciunul dintre ei nu știa unde locuiește acesta, l-a sunat atât la plecarea de la restaurant, cât și ulterior, pe traseu, pentru a primi indicații, întrucât se rătăciseră. Au ajuns în final la un complex de locuințe, au trecut de un paznic și s-au întâlnit cu C., care îi aștepta. El a urcat cam 5-6 trepte în scara blocului, după care s-a întors și a ieșit afară, întrucât se simțea rău, iar C. și D. au plecat împreună, urcând cu liftul.

Totodată, s-a mai reținut că, în cursul judecății, prin declarația dată la termenul din 13 februarie 2015, inculpatul G. a revenit parțial asupra declarației din 24 noiembrie 2014, susținând că a fost constrâns de inculpatul M. să îl aducă la locuința inculpatului C. din complexul S. din Pipera. În declarația din data de 24 noiembrie 2014, inculpatul G. a arătat că a dus pe partea civilă pentru a purta discuții de afaceri cu C. Tribunalul a constatat că inculpatul G. a declarația din 24 noiembrie 2014 a fost dată după ce a anterior formulase o plângere penală împotriva inculpatului M. Cum la data de 24 noiembrie 2014 inculpatul G. avea toate motivele să declare adevărul, pentru că afirmativ se eliberase pretinsele acte de constrângere venite de la inculpatul M., însă nu a făcut acest lucru, este evident că susținerile inculpatului G. sunt în mod vădit neîntemeiate și făcute pro causa.

În condițiile în care martorul C.C.C. a arătat că inculpatul G. este prieten al ginerelui său M., tribunalul constată că susținerile inculpatului G. au urmărit să transfere în mod nejustificat întreaga răspundere asupra inculpatului M.

Cu privire la inculpatul C., tribunalul a reținut că și acesta a avut o poziție vădit nesinceră și oscilantă, de la nerecunoașterea totală a faptelor la recunoașterea parțială a acestora.

Cum din notele de redare a convorbirilor telefonice și din declarația suspectului P. a rezultat că între inculpații C. și M. exista un parteneriat solid, amândoi cooperând pentru obținerea de foloase materiale prin săvârșirea de fapte penale pregătite îndelung, tribunalul înlătură ca vădit nesincere și neserioase susținerile inculpatului C., potrivit cărora acesta ar fi fost un simplu instrument, mânat de nevoia de a-și asigura mijloacele de subzistență. O asemenea ipoteză este infirmată în mod categoric de probele prezentate pe larg și analizate mai sus de tribunal. Cu privire la tulburarea extremă prilejuite de răpirea și sechestrarea persoanei vătămate D. de către inculpați, este relevantă declarație P. Cu privire la arma folosită de inculpatul M., tribunalul a reținut că acesta a fost o armă adevărată, așa cum rezultă din declarațiile persoanei vătămate în care arată că a fost vorba de un pistol automat Colt model din 1911 de culoare argintie cu calibrul 9 mm - fila 167 vol.5 dosarul instanței. Cum persoana vătămată D. a arătat că merge de 17 ani în poligon și a depus la dosar documente din care rezultă că are permis de port armă și este deținător al mai multor arme, fiind practicant de tir sportiv, este evident că susținerea inculpatului M. că pistolul folosit era de jucărie este absolut neîntemeiată fiind făcută cu vădită rea-credință.

E. Persoana vătămată E.;

Persoana vătămată E. a deținut în România o firmă care se ocupă cu instalarea de sisteme de supraveghere video, el fiind cel care a instalat un astfel de sistem și la magazinul martorului R. În jurul datei de 20 mai 2013, în timp ce se afla în magazinul celui din urmă, persoana vătămată E. a întâlnit în magazinul de bijuterii al unei martorului R. pe inculpații M. și C., cu cel din urmă făcând schimb de numere de telefon, întrucât se arătase interesat să îi instaleze camere de supraveghere la locuința unui prieten. Tot cu aceeași ocazie a aflat că numitului R. i se sustrăsese o geantă cu bunuri în valoare de 45.000 euro și că sistemul de supraveghere video nu a funcționat la momentul furtului, cei doi inculpați fiind și ei de față în acel moment. În dimineața zilei de 28 mai 2013, persoana vătămată E. s-a întâlnit cu inculpatul C. la benzinăria T.T.T.T. din Pipera, loc din care au plecat, cu autoturismul marca Chevrolet al celui din urmă, spre pretinsul client, căruia C. a susținut că urmează să îi instaleze camere de supraveghere la locuință. Inculpatul a oprit autoturismul în incinta unei spălătorii auto situată pe șos. x, loc în care se afla inculpatul M. și alți doi bărbați. Cel din urmă a solicitat unui al treilea bărbat să îi scoată pe cei doi din benzinărie, loc în care a intrat apoi împreună cu C. și persoana vătămată E.

În incinta spălătoriei, în timp ce persoana vătămată mergea să îl salute pe inculpatul M., inculpatul C. a sărit pe aceasta, a ținut-o de la spate și a lovit-o pe la spate și a așezat-o cu forța pe canapea.

Inculpatul M. i-a spus persoanei vătămate că este vinovată cu 50% la furtul genții martorului R. și de aceea trebuie să le plătească 22.500 euro. Deși persoana vătămată le-a spus că nu are banii solicitați, inculpatul C. a lovit-o, imputându-i că minte. Fiindu-i teamă de cei doi inculpați, persoana vătămată a fost de acord să le remită în aceeași zi suma de 5.000 euro. În acest context, inculpatul M. i-a cerut lui C. să o însoțească pe persoana vătămată oriunde va merge pentru a se asigura că o să dea banii. Sub imperiul violențelor fizice și a amenințărilor exercitate asupra sa, persoana vătămată a plecat împreună cu inculpatul C., cu mașina acestuia din urmă. Persoana vătămată i-a spus inculpatului C. că trebuie să dea niște telefoane pentru a încerca să facă rost de bani.

În acest context, inculpatul C. a rămas în mașină, iar persoana vătămată a mers la birou circa o oră, de unde și-a plătit furnizorii, pentru ca în situația în care inculpatul C. va merge cu el la bancă să nu vadă soldul contului și să ceară toți banii din cont. Cu acest prilej, persoana vătămată i-a solicitat martorului U.U. să îi împrumute suma de 2.000 euro, relatându-i evenimentul cu inculpații C. și M.

Ulterior, persoana vătămată a mers la banca SC D.D.D.D.D. SA, de unde a retras suma de 10.000 lei, pe care i-a remis-o inculpatului C., ce îl aștepta în apropierea stației de autobuz. De aici, împreună cu inculpatul C., persoana vătămată s-a deplasat la un client din zona Berceni. Persoana vătămată a intrat în locația unde se afla clientul, iar inculpatul C. a rămas să îl aștepte în mașină.

Persoana vătămată a sunat de mai multe ori, la intervale de circa o oră, pentru a-l asigura pe inculpatul C. că nu a dispărut și încearcă să facă rost de bani. După circa 3 ore de așteptare inculpatul C. a sunat pe persoana vătămată și i-a spus că merge în zona Unirii. În urma unei alte convorbiri telefonice, inculpatul C. i-a solicitat persoanei vătămate să meargă la restaurantul E.E.E.E.E. din Unirii, ca să aștepte împreună pe cel care trebuia să îi aducă banii. Persoana vătămată s-a conformat și a mers la restaurantul E.E.E.E.E. din Unirii, unde i s-a făcut cunoștință cu patronul localului și cu F.F.F.F.F., fiul inculpatului C. În jurul orei 20.00, persoana vătămată s-a întâlnit cu martorul U.U., care i-a remis suma de 2.000 euro solicitată, în cursul dimineții, de persoana vătămată, cu titlu de împrumut.

Persoana vătămată s-a întors la restaurantul E.E.E.E.E., de unde a plecat cu mașina condusă de inculpatul C. către locuința lui M. Pe drum persoana vătămată a scos cei 2.000 euro și i-a remis inculpatului C.. Ajunși la locuința inculpatului M., cei doi inculpați au continuat discuțiile despre banii datorați de persoana vătămată. Cu acest prilej, persoana vătămată le-a promis celor doi inculpați că le va remite restul de 3.200 lei până a doua zi la ora 12.00.

A doua zi, persoana vătămată și inculpatul C. s-au întâlnit la biroul numitului G.G.G.G.G., unde se afla și suspectul F.F.F.F.F., fiul inculpatului C.. La solicitarea acestuia din urmă, persoana vătămată a remis suma de 3.200 lei suspectului F.F.F.F.F.

În data de 30 iulie 2013, după o serie de convorbiri telefonice, inculpatul M. a sunat pe persoana vătămată și i-a cerut imperativ să ia legătura cu inculpatul C. pentru a stabili o întrevedere, moment în care persoana vătămată s-a speriat foarte tare, simțind că inculpații îi vor solicita noi sume de bani.

Persoana vătămată a încercat să îl sune pe inculpatul C. pe numărul cunoscut, însă a constatat că numărul este închis. După circa 5 minute, persoana vătămată a fost reapelată de inculpatul M., care i-a atras atenția pe un ton amenințător că au trecut 5 minute și nu a luat legătura cu inculpatul C. Comunicând acest lucru, inculpatul M. i-a învederat că va lua el legătura cu C. și că va fi sunat de acesta. Imediat persoana vătămată a fost apelată de inculpatul C., care i-a solicitat o întâlnire la cafeneaua Y.Y.Y.Y. din Pipera. În timp ce persoana vătămată se deplasa spre locația indicată, inculpatul C. i-a solicitat să meargă acasă la M. Ajuns acolo, inculpatul M. i-a cerut suma de 50.000 lei persoanei vătămate, pe care a amenințat-o că va fi luată la garaj de C. și o va bate sau că va ieși el afară cu persoana vătămată pentru a o convinge să dea banii.

Întrucât persoana vătămată a spus că nu are suma cerută, inculpatul M. a lovit-o cu telecomanda de la televizor și cu mâinile peste față, context în care persoana vătămată a ieșit cu inculpatul C. în balcon și i-a spus că poate să plătească maxim 20.000 lei, fapt transmis celui dintâi, care a stăruit ca persoana vătămată să le remită minimum 30.000 lei și restul pe parcurs.

Sub imperiul amenințărilor, persoana vătămată a fost de acord să plătească suma de 30.000 lei până a doua zi dimineața. A doua zi, persoana vătămată a retras 10.000 lei din contul său de la SC D.D.D.D.D. SA și a împrumutat suma de 2.000 euro și 5.000 lei de la un alt prieten pe nume H.H.H.H.H.. În jurul orei 18.00, persoana vătămată s-a întâlnit la benzinăria Mol aproape de piața Unirii cu inculpatul C., căruia i-a dat suma de 15.000 lei și 2.000 euro. Inculpatul C. l-a sunat pe M. și i-a spus că persoana vătămată a adus numai 24.000 lei și că a doua zi o să remită încă 6.000 lei. Inculpatul M. i-a cerut lui C. C. să dea la telefon pe persoana vătămată, căreia i-a spus că dacă până a doua zi la orele 12.00 nu plătește suma de 6.000 lei, va trebui să plătească întreaga sumă de 50.000 lei. În ziua următoare, ca urmare a amenințărilor constante exercitate de cei doi inculpați, persoana vătămată i-a remis inculpatului C. suma de încă 6.000 de lei, sumă retrasă de persoana vătămată de la SC D.D.D.D.D. SA.

În acest sens sunt declarațiile de la urmărire penală ale martorului U.U., menținute integral în faza judecății, din care rezultă că, spre sfârșitul lunii mai 2013, persoana vătămată a venit la birou foarte speriată și tremurând, sângerând la mâna stângă, spunându-i că niște indivizi din mafia israeliană l-au bătut în acea zi, izbindu-l de perete și i-au cerut bani pentru a-l lăsa în pace. I-a mai spus că unul dintre ei îl așteaptă jos în mașină și l-a rugat să-l împrumute cu suma de 2.000 euro, pentru că el nu poate scoate din bancă decât 10.000 de lei pe zi. Martorul a împrumutat la rândul său suma de 2.000 euro și s-a întâlnit cu persoana vătămată în zona hotelului I.I.I.I.I. din Piața Unirii, unde i-a dat banii. Ulterior, acestui moment, la sfârșitul lunii iulie 2013 s-a întâlnit din nou cu persoana vătămată, la o terasă din centrul vechi, iar aceasta era din nou foarte abătută, spunându-i că aceiași indivizi îi solicită în continuare bani. Cu aceeași ocazie l-a rugat să-l împrumute din nou cu suma de 2.000 euro, bani pe care i-a dat a doua zi.

La data de 13 august 2013, cu ocazia unei noi întâlniri cu cei doi inculpați, persoana vătămată a fost din nou agresată în spălătoria din Pipera, fiindu-i cerută o nouă sumă de bani, moment în care le-a spus inculpaților că nu mai poate plăti, nemaiavând bani la acel moment. Amândoi inculpații C. și M. au lovit pe persoana vătămată cu mâinile, cu palmele și pumnii în față, după care au lăsat-o să plece, cu obligația de a plăti în viitorul apropiat diferența de bani.

După această nouă agresiune, persoana vătămată a sesizat organele judiciare, afirmând că, deși de la întâlnirea din data de 13 august 2013 a trecut o săptămână, fără a mai fi căutat de cei doi inculpați, din comportamentul acestora este convinsă că vor veni să-i ceară diferența de 20.000 lei și încă circa 10.000 euro, pentru a întregi suma pe care cei doi i-o impută, respectiv 22.500 euro reprezentând prejudiciul suferit de martorul R.. Persoana vătămată i-a recunoscut din planșe foto pe inculpații M. și C. ca fiind cei care l-au agresat în condițiile descrise anterior, precum și pe inculpatul N., ca fiind unul dintre însoțitorii lui M. la una dintre întâlnirile pe care le-a avut cu acesta la cafeneaua Y.Y.Y.Y. (filele 25-34, vol. 5 d.u.p.).

De asemenea, fiind audiat prin comisie rogatorie (fila 93 vol.14 d.u.p.), suspectul P., fiul inculpatului C., arată următoarele: „M. mi-a spus să ies cu el până la mașina lui, el o să-ți aducă un pachet de bani, de obicei 10.000, acel om mi-a adus lei cupiuri de 50, 100 și 200, acum mi-am amintit mașina, neagră sau albastră (…), m-am întors la restaurant și i-am dat banii lui M. Nu m-am gândit că este ceva ieșit din comun”

Suspectul P. l-a recunoscut din fotografia prezentată pe E., afirmând că, din câte își amintește, la cererea lui M., a primit de la acesta suma de 10.000 de lei în cupiuri de 50, 100 și 200 la cafeneaua E.E.E.E.E. din zona Unirii (fila 93 vol. 14 d.u.p.).

Declarația inculpatului N., dată la urmărire penală a fost menținută în cursul judecății. Analizând plângerea și declarațiile persoanei vătămate, în raport de declarațiile inculpatului N., date în ambele faze ale procesului penal, se poate concluziona, dată fiind multitudinea de similitudini, că bărbatul slăbuț la care face referire inculpatul ca fiind agresat de M. în spălătoria din zona Pipera și în locuința acestuia este persoana vătămată E. Faptul că la data de 13 august 2013, inculpatul C. îi solicită persoanei vătămate, imperativ, să vină la cafeneaua Y.Y.Y.Y. situată în Pipera, pe str. Iancu Nicolae, rezultă și din discuțiile telefonice purtate la acea dată de inculpat cu persoana vătămată, redate în procesele-verbale atașate la dosarul cauzei.

Convorbirile au avut loc la orele 13:06:22 și 16:55:39, cea din urmă cu cinci minute înainte de ora stabilită pentru întâlnire, când inculpatul C. îl întreabă din nou imperativ pe E. unde se află, iar acesta îi confirmă că se îndreaptă spre el.

Din convorbirile telefonice a rezultat că inculpații au contactat pe persoana vătămată E. în data de 29 august 2013, în timp ce se afla în Israel, pentru a o întreba ce se întâmplă cu obligațiile sale - diferența de bani. Noi apeluri telefonice sunt primite de persoana vătămată de la inculpați la datele de 07 septembrie 2013 și 08 septembrie 2013, fără ca acesta să le răspundă. În ziua de 09 septembrie 2013, după două apeluri telefonice la care nu i s-a răspuns, a fost sunat de M., care i-a cerut să-l sune când revine în țară, în paralel fiind contactat și de C., căruia nu i-a răspuns, întrucât l-a sunat de pe un alt număr de telefon, respectiv x.

În dimineața de 10 septembrie 2013, revenită în România, persoana vătămată se conformează solicitării inculpatului M. și îl contactează telefonic pe acesta, fiind invitată de cel din urmă la o cafea. Din convorbirile telefonice din ziua de 10 septembrie 2013, a rezultat neliniștea și enervarea inculpaților că nu o puteau contacta pe persoana vătămată, dar și premeditarea și perfecta colaborare dintre cei doi inculpați.

Potrivit celor stabilite cu ocazia discuțiilor telefonice din data de 10 septembrie 2013, persoana vătămată s-a întâlnit cu cei doi inculpați în jurul orei 10:05, când acesta a mers singur la cafeneaua Y.Y.Y.Y. din Pipera și s-a așezat la o masă. La ora 10:10 au venit inculpații M. împreună cu C., aceștia fiind extrem de revoltați că persoana vătămată nu a respectat termenul stabilit pentru plată, ridicând tonul și solicitându-i imperativ să vină cu o soluție, astfel cum rezultă din procesul-verbal de redare a conversației purtate la acea dată, care a fost înregistrată în mediul ambiental.

În finalul întâlnirii inculpații îi solicită persoanei vătămate să vină cu o soluție în cursul aceleiași zile, la ora 17:00, stabilind o nouă întâlnire cu acesta în benzinăria T.T.T.T..

În aceeași zi, în jurul orei 17:00, persoana vătămată a mers singură la benzinăria T.T.T.T. situată la intersecția șos. Petricani cu șos. x, s-a așezat la terasă, iar la ora 17:10 au venit inculpații M. și C., discuția continuând, pe același ton de intimidare, despre sumele de bani pretins datorate de persoana vătămată. Cu aceeași ocazie, inculpatul C. stabilește data de 30 septembrie 2013 ca termen limită pentru efectuarea, de către persoana vătămată, a unei plăți parțiale de 4.000 euro, amenințând-o din nou cu acte de violență fizică, urmând ca alte sume de bani să-i fie remise lunar.

Faptul că inculpații M. și C. se ocupau în mod constant cu săvârșirea de fapte penale rezultă din discuțiile purtate în partea finală a acestei întâlniri, când cei doi îi propun persoanei vătămate, în schimbul unui procent de 30% din eventualul profit, asocierea în vederea comiterii de fapte penale. De remarcat este modul amănunțit în care inculpații îi prezintă persoanei vătămate planul conceput, rolul acesteia fiind de a monta seifuri și camere de supraveghere la un preț mic, care să-i asigure piața de desfacere, de a descoperi apoi, cu ajutorul camerelor montate, codul de securitate al seifului, pe care ulterior să-l comunice inculpaților, aceștia urmând să intre în respectiva casă, tot cu ajutorul persoanei vătămate care ar trebui să oprească sistemul de supraveghere în această perioadă.

Ulterior acestor întâlniri, persoana vătămată E., plecată din România, este contactată telefonic în mod repetat de inculpați, nemulțumiți de nerespectarea termenului stabilit. Cu ocazia acestor discuții persoana vătămată este din nou presată de inculpați, care insistă în remiterea imediată a sumei de bani pretinse.

În această manieră sunt convorbirile din data de 29 septembrie 2013, ora 12:03:56 și 02 octombrie 2013, orele 10:26:21 și 13 iulie 2013, cu mențiunea că în aceste ultime două convorbiri persoana vătămată este sunată pe rând de cei doi inculpați, prima dată de C., apoi de inculpatul M., care îi cer detalii cu privire la locul exact unde se află, pentru a controla veridicitatea afirmațiilor sale, fiind evidentă intenția de intimidare a victimei, supusă unor presiuni constante și unei supravegheri continue din partea inculpaților.

În data de 08 octombrie 2013, persoana vătămată E. s-a întâlnit cu inculpații M., C. și cu martorul N.N.N. la benzinăria T.T.T.T. Petrom Pipera, situată în orașul Voluntari, jud. Ilfov. Cu ocazia acestei întâlniri, care a avut loc la ora 13:00, persoana vătămată a fost din nou amenințată de M. și apoi i-a remis inculpatului C. suma de 4.000 euro. Pentru a primi banii, inculpatul C. i-a cerut persoanei vătămate să se ducă la mașina lui, parcată în incinta benzinăriei, înmânarea banilor având loc în mașina inculpatului. În acel moment s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante, suma de bani în valută remisă de persoana vătămată fiind găsită în buzunarul stâng al pantalonilor inculpatului C., relevantă în acest sens fiind înregistrarea făcută în mediul ambiental.

Cu privire la suma de bani găsită asupra lui, inculpatul C. a afirmat că i-a primit de la persoana vătămată cu titlu de împrumut, fapt în contradicție evidentă cu notele de redare a convorbirilor telefonice și a discuțiilor înregistrate în mediul ambiental.

Situația de fapt mai sus reținută cu privire la persoana vătămată E. a rezultat din următoarele mijloace de probă: plângere E. din data de 22 august 2013 și traducere din limba ebraică; declarație olografă în limba ebraică; declarație parte civilă E., din 22 august 2013; Decizie de returnare de pe teritoriul României nr. 10123195 din 30 mai 2013 a Direcției de Imigrări a Municipiului București - E.; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșă foto din 07 octombrie 2013 și planșe foto - E.; declarație olografă din 19 septembrie 2013 - U.U.; declarație martor U.U. din 19 septembrie 2013; declarații E. și traducere din limba ebraică - 12 septembrie 2013; declarație olografă și declarație parte civilă E. din 08 octombrie 2013; declarație olografă V.V.; declarație de martor V.V. din 08 octombrie 2013; adresă Serviciul Criminalistic și recunoaștere după planșe foto din 08 octombrie 2013 - V.V.; declarație olografă X.X.; declarație martor X.X. din 08 octombrie 2013; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșă foto și planșe foto din 08 octombrie 2013 - X.X.; declarație olografă scrisă în limba ebraică și traducere R.; declarație martor R. din 02 octombrie 2013; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșă foto și planșe foto din 02 octombrie 2013 - R.; hartă parte vătămată - E.; procesul verbal din data de 16 decembrie 2013 de ascultare și redare în formă scrisă a discuției din data de 12 septembrie 2013 purtată între E., C.

și M.; proces verbal din data de 17 decembrie 2013 de ascultare și redare în formă scrisă a discuției din data de 12 septembrie 2013 purtată între E., C. și M.; proces verbal din data de 11 decembrie 2013 de ascultare și redare în formă scrisă a discuției din data de 08 octombrie 2013 purtată între E., C. și M.; adresa Laboratorului de Expertize Grafice și Tehnica Documentelor din 30 decembrie 2013 și raportul de constatare tehnico-științifică; documente transmise în urma solicitării prin Comisia Rogatorie și traducere din limba ebraică a documentelor transmise și a declarației suspectului P.; declarațiile inculpatului M. de recunoaștere a faptelor, date în cursul judecății; notele de redare și suporturile optice conținând înregistrările efectuate în mediul ambiental, din care rezultă activitatea infracțională și modul similar de acțiune al inculpaților cu privire la toate persoanele vătămate; procesele verbale de percheziție domiciliară, corporală și informatice; mijloacele materiale de probă; celelalte înscrisuri depuse la dosar de persoanele vătămate la dosarul de urmărire penală și la dosarul de instanță.

F. Martorul P.P.P.;

În data de 07 octombrie 2013, martorul P.P.P. a fost contactat telefonic de către un bărbat care s-a recomandat J.J.J.J., recunoscut ulterior din planșa foto ca fiind inculpatul M., care i-a solicitat o întâlnire pentru a doua zi dimineața în vederea discutării unei afaceri. Inculpatul M. i-a comunicat martorului că inculpatul C. i-a furnizat numărul său de telefon. Inculpatul M. i-a propus inițial să se întâlnească la benzinăria T.T.T.T. din Pipera, pentru ca în final, la insistențele martorului de a merge într-un alt loc public, întâlnirea să fie stabilită la restaurantul Indian din aceeași zonă. Martorul P.P.P. a încercat fără succes să ia legătura cu inculpatul C., pentru a afla detalii despre persoana care l-a sunat și i-a cerut o întâlnire.

În ziua de 08 octombrie 2013, în jurul orei 10.00, martorul P.P.P., însoțit de martorul R.R.R. a mers la restaurantul Indian, unde se aflau deja inculpații M., C. și A.

Inculpatul C. a întrebat pe martorul P.P.P. ce caută acolo să se întâlnească cu J.J.J.J., adică cu inculpatul M., iar martorul i-a comunicat că J.J.J.J. i-a spus că are numărul de telefon de la el, context în care inculpatul C. i-a spus că J.J.J.J. este un tip ciudat, fapt ce a alarmat pe martor. După ce martorul P.P.P. s-a așezat la masă, a început o discuție aprinsă între acesta și inculpatul M., din cauza faptului că martorul a întrebat pe un ton imperativ de unde are M. telefonul său. Acest lucru l-a supărat pe inculpatul M., căruia martorul i-a amintit că el i-a spus că are numărul său de telefon de la C., fapt infirmat de inculpatul C. care a afirmat că nici măcar nu are numărul de telefon al martorului. Discuția a continuat pe un ton foarte ridicat între martorul P.P.P. și inculpatul M., care i-a spus că are circa 59 de dosare penale în Israel și că este un mare infractor. Martorul a încercat să nu se arate speriat și i-a răspuns inculpatului M. că nu îi este frică de amenințările lui pentru că a fost 10 ani în armată. Inculpatul M. a continuat și i-a spus martorului că dacă nu se oprește o să-l taie cu un pahar sau o să-i bage un cuțit în ochii. După ce martorul i-a spus că dacă dorește să facă afaceri, să-i spună ce anume dorește, pentru că altfel pleacă, inculpatul M. s-a arătat interesat să achiziționeze cafea de la martor, pentru treisprezece cafenele pe care le are în Uzbekistan.

Martorul a încercat să afle care este capitala Uzbekistanului, însă inculpatul M. nu a știut să răspundă. Simțind că afacerea cu cafea era doar un pretext, martorul P.P.P. i-a comunicat că nu poate să îi furnizeze cafeaua, deoarece el are exclusivitate doar pe România, însă i-a comunicat că îl poate da numărul de contact din Italia.

La un moment dat, în timpul discuțiilor, inculpatul A. l-a întrebat pe inculpatul M. ”șefu vrei să-l bat”, iar cel din urmă i-a răspuns că nu.

La finalul întâlnirii a intervenit și inculpatul C. care s-a oferit să asigure servicii de recuperare de bani pentru ipoteza în care martorul ar avea nevoie de astfel de servicii. Martorul i-am răspuns că nu are nevoie de astfel de servicii, întrucât plata la firma lui se face cash, la livrare. Inculpatul C. i-a spus că dacă în viitor va avea nevoie de servicii de recuperare, să-l contacteze pe domnul Shlomo (n.n. inculpatul M.) și va putea să recupereze el acești bani.

Situația de fapt mai sus reținută cu privire la martorul P.P.P. a rezultat din următoarele mijloace de probă: declarațiile date de martorii P.P.P. și R.R.R. în ambele faze ale procesului penal; procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșă foto încheiate cu ocazia recunoașterii făcute de martorii P.P.P. și R.R.R.; declarațiile inculpatului M. de recunoaștere a faptelor, date în cursul judecății; declarațiile inculpaților A. și C., din care rezultă atât existența și locația întâlnirii, cât și locul în care se afla inculpatul A. în timpul discuțiilor dintre inculpatul M. și martorul P.P.P.; notele de redare și suporturile optice conținând înregistrările efectuate în mediul ambiental, din care rezultă activitatea infracțională și modul similar de acțiune al inculpaților cu privire la toate persoanele vătămate; notele de redare a convorbirilor telefonice; procesele verbale de percheziție domiciliară, corporală și informatice; mijloacele materiale de probă; celelalte înscrisuri depuse la dosar de persoanele vătămate la dosarul de urmărire penală și la dosarul de instanță.

Relevantă sub aspectul temeiniciei situației de fapt a fost apreciată declarația martorului P.P.P., dată în cursul urmăririi penale și menținute integral în cursul judecății.

Deși inculpatul A. afirmă că a asistat la această întâlnire în mod întâmplător și a rămas foarte puțin timp în acel restaurant, declarația sa este infirmată de procesele verbale de supraveghere operativă din data de 08 octombrie 2013, din care rezultă că inculpatul A. a plecat de la restaurant la ora 11.00, cu câteva momente înainte de plecarea martorilor martorii P.P.P. și R.R.R. (filele 26, 28 și 30, vol. 12 d.u.p.). Mai mult, din cuprinsul convorbirilor telefonice, purtate în ziua de 07 octombrie 2013, rezultă că, la solicitarea inculpatului M., inculpatul A. a făcut demersuri pentru ca în dimineața următoare să aibă la dispoziție restaurantul indian din zona Pipera, aspect care denotă existența unui plan infracțional prestabilit și intenția clară a inculpaților de a atrage victima într-un loc, pe care să îl controleze (filele 333 - 347, vol. 11 d.u.p.). Faptul că delimitarea inculpatului de inculpații M. și C. este una nejustificată, fără legătură cu realitatea, rezultă din convorbirea telefonică din data de 08 octombrie 2013, ora 10:46:26, pe care inculpatul A. o are, cu o persoană, despre care a afirmat că este numitul J.J.J.J.J., finul său.

Fiind audiat cu privire la această convorbire, redată în ședință publică, inculpatul A. a dat o explicație hilară, respectiv că glumea cu interlocutorul său, fapt infirmat în mod categoric de înregistrarea audio de pe CD-urile atașate la dosarul cauzei.

Tribunalul a remarcat faptul că o astfel de apărare este similară cu cea făcută în cazul părții civile H.

Cum persoana vătămată H., în declarația dată în fața instanței de judecată, vorbește de perceperea inculpatului A. ca parte a mecanismului infracțional ce a acționat împotriva sa, iar martora O.O. a arătat în mai multe rânduri, cu ocazia audierii nemijlocite de tribunal, că nu a înțeles necesitatea participării la întâlniri și discuții a inculpatului A., este evident că acest inculpat a acționat la unison cu inculpatul M., despre care a afirmat textual ”Că io îl ajut pe M. până la, până la ultima picătură de sânge îl ajut pă M.”

Pornind de la situația de fapt reținută în cazul fiecărei persoane vătămate și părți civile și de la probele pe baza cărora a fost stabilită, tribunalul a constatat existența în cauză a unui grup infracțional organizat, atât în sensul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cât și în sensul art. 367 C. pen.

Din materialul probatoriu administrat în cauză rezultă că grupul a fost inițiat de inculpatul M., fiind constituit de acesta împreună cu inculpații G. și K. La acest grup au aderat inculpații N., A., C. și O., cei trei acordând în mod repetat sprijinul pentru comiterea de infracțiuni ce au vizat obținerea unui beneficiu material.

Pe parcursul existenței sale, grupul infracțional organizat a fost sprijinit și de inculpatul B., acesta dându-și concursul pentru recuperarea unor sume de bani de către suspectul M., sume despre care inculpatul B. știa că sunt contestate de persoana vătămată H.

Tribunalul a reținut că grupul a avut o structură bine determinată, cu roluri prestabilite, scopul grupului fiind comiterea unor infracțiuni grave generatoare de beneficii patrimoniale cât mai mari pentru membri și susținătorii săi. Inițial grupul a avut un singur lider, respectiv pe inculpatul M., care, în urma unui plan bine pus la punct, și-a asumat rolul de recuperator al unor datorii exorbitante și nejustificate, victimele fiind supuse unor tehnici deliberate de intimidare și manipulare psihică, menite a le submina orice încercare de opunere sau rezistență.

Inițial, planul infracțional a fost pus la punct de inculpatul M. împreună cu inculpații G. și K., primele victime fiind părților civile I. și J.

Inculpatul G. și-a asumat rolul de victimă, persoană înșelată de părțile civile I. și J., prin neplata părții cuvenite lui din sumele de bani obținute de SC O.O.O.O. SRL din închirierea spațiului comercial deținut în București.

Conform planului, inculpatul K. a avut rolul de avocat al inculpatului G., îndeplinind totodată rolul și de agent de intimidare și de convingere prin amenințarea cu acte de violență că neînțelegerile dintre G. și părțile civile I. și J. nu se pot stinge decât prin plata urgentă și necondiționată a sumelor de bani considerate de el ca justificate.

Faptul că inculpații M., G. și K. au pus bazele unui grup infracțional organizat rezultă din acțiunile următoare ale inculpaților, din repetabilitatea faptelor, precum și din diversificarea și perfecționarea, odată cu trecerea timpului, a modului de operare al grupului.

În cadrul grupului infracțional, inculpatul A. și-a asumat sarcini de sprijinire și ajutare a liderului M. pentru obținerea de sume importante de bani, dar și pentru înmatricularea pe numele acestuia din urmă a autoturismului aparținând părții civile H. Ajutorul dat de inculpat a constat în acțiuni nemijlocite explicite și implicite de intimidare și amenințare, precum și în paralizarea oricăror demersuri ale martorilor R.R. și S.S. menite a pune capăt represiunilor exercitate necontenit asupra persoanei vătămate H.

Aderarea necondiționată și conștientă a inculpatului A. la grupul infracțional inițiat și constituit de M. rezultă nu doar din modul de derulare a evenimentelor privind pe persoana vătămată H., a cărei rezistență psihică a subminat-o prin participarea la întâlnirea de la Intercontinental, la întâlnirea de la locuința inculpatului M., precum și la întâlnirile de la serviciul de înmatriculări și la cele de remitere a sumelor de bani, când a comunicat persoanei vătămate O.O. că M. este prietenul lui până la capăt, ci și de întâlnirea de la restaurantul Indian din Pipera, unde s-a încercat supunerea martorului P.P.P. unor acțiuni de intimidare ce aveau ca finalitate obținerea de la acesta a unor sume de bani.

Declarația martorului P.P.P. potrivit cărora, în momentul în care a ajuns la firmă le-am spus angajaților că, în cazul în care are să fie răpit, să nu plătească nimeni niciun ban pentru răscumpărarea sa ca să nu se creeze un precedent, iar cetățenii israelieni să fie răpiți pentru bani, relevă gravitatea amenințărilor venite din partea grupului infracțional.

De asemenea, temeinicia situației de fapt a fost susținută de chiar declarațiile inculpatului A., care deși contradictorii și vădit nesincere, relevă împrejurări deosebit de importante în sensul aderării și susținerii conștiente a grupului infracțional organizat constituit în jurul inculpatului M.

Astfel, în declarația dată în fața judecătorului la data de 13 octombrie 2014, inculpatul A. a recunoscut că s-a implicat în rezervarea locației unde inculpatul M. urma să se întâlnească cu martorul P.P.P. De asemenea, inculpatul A. recunoaște că a stat la o masă situată la 3-4 metri de masa unde stăteau inculpații M., C. și martorii P.P.P. și R.R.R. Deși inculpatul A. a susținut că nu s-a așezat la masa unde era inculpatul M., pentru că era o masă de doar patru persoane, tribunalul înlătură ca vădit nesinceră această afirmație, întrucât nu exista niciun impediment să se alipească două mese, astfel încât inculpatul A. să stea și el alături de cei patru.

Or faptul că inculpatul A. a făcut toate demersurile pentru ca întâlnirea de la restaurantul Indian să se țină în condițiile solicitate de inculpatul M., la o oră când restaurantul nu avea program, relevă o cu totul altă realitate, respectiv că inculpatul A. a fost chemat ca agent de presiune și intimidate, fiind plasat în imediata apropiere a liderului M. și arătându-se gata să execute ordinele liderului, căruia i se adresat cu apelativul ”șefule”.

Cu privire la apartenența inculpatului A. la grupul infracțional organizat, tribunalul face trimitere și la declarația din cursul judecății a persoanei vătămate F., în care arată că, atunci când a plătit a doua sumă de bani (cei împrumutați de la x și y) la o altă masă la T.T.T.T. era și inculpatul A.

Faptul că inculpatul C. era cunoscut al martorului P.P.P. nu are nicio relevanță asupra existenței grupului, fiind evidentă coeziunea psihică a celor trei inculpați cu ocazia exercitării actelor de amenințare de inculpatul M.

Tribunalul a reținut că, după aderare, inculpatul C. a devenit al doilea lider al activității infracționale, alături de inculpatul M., așa cum rezultă din declarația suspectului P. audiat prin comisie rogatorie - fila 94 vol.14 d.u.p.

Inculpatul C. și-a sumat sarcini de identificare a unor potențiale victime, de concepere și coordonare a planurilor infracționale, primind de la inculpatul M. o poziție superioară celor deținute de ceilalți membri ai grupului. În plus, inculpatul C. a acționat și el ca un agent de intimidare, de amenințare și de agresare a victimelor.

Faptul că și în cazul persoanelor vătămate H. și F. s-a folosit un mod identic de operare cu cel folosit în cazul persoanelor vătămate I. și J. relevă coerența de acțiune și coeziunea psihică existentă între inculpați de la stabilire detaliilor planului infracțional, la care a fost supusă fiecare persoană vătămată, până la executarea acestuia.

Tribunalul a reținut că odată cu obținerea de beneficii infracționale de la persoanelor vătămate H., F., I. și J., inculpații M. și G., C. și O. au devenit tot mai curajoși, socotind că este exclusă tragerea lor la răspundere pentru faptele comise.

S-a remarcă faptul că inculpații M., G., C. și O. au fost cu toții implicați activ în episodul de la Inspectoratul General pentru Imigrări, fiind sprijiniți de inculpatul C.

Faptul că inculpatul C. a fost implicat alături de ceilalți inculpați în evenimentele de la Inspectoratul General pentru Imigrări a rezultat și din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului M., care arată că și C. a primit sume de bani dintre cele obținute de la persoanelor vătămate I. și J.. Participarea inculpatului C. rezultă și din declarațiile inculpatei O., care arată că la Inspectoratul General pentru Imigrări a fost chemată de acest inculpat pentru a-l asista pe inculpatul G.

Tribunalul a constatat că acest mod de acțiune al inculpaților a fost menit a deruta pe persoanele vătămate și a-i ajuta pe ei să evite eventuala tragerea la răspundere penală pentru comiterea faptelor în cadrul unui grup infracțional organizat.

Cu privire la conceperea de către inculpați a unui plan infracțional în cazul fiecărei victime, tribunalul reține că acest lucru este evident și rezultă fără dubii din materialitatea faptelor.

Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat în mod cert că inculpații M. și C. au plănuit îndelungat lipsirea de libertate a persoanei vătămate D., în vederea obținerii de la aceasta a unei sume importante de bani.

După fixarea tuturor detaliilor, inculpații M. și C. au stabilit ca misiune pentru inculpatul G. contactarea persoanei vătămate D. sub pretextul închirierii unor spații comerciale în complexul comercial A.A.A.A.A. Berceni.

Inculpatul G. și-a îndeplinit cu acuratețe misiunea, reușind să aducă pe persoana vătămată la restaurantul B.B.B.B.B. situat pe șos. x, unde a început misiunea suspectului P., trimis de inculpații M. și C. pentru a monitoriza ce se întâmplă cu persoana vătămată și pentru a-i încunoștința despre modul cum inculpatul G. respectă sarcinile, M. și C. neavând încredere în G.. În continuare, derularea evenimentelor s-a făcut conform planului, cu puținele excepții relatate de suspectul P. Or aceeași planificare infracțională era evidentă în cazul tuturor persoanelor vătămate.

Astfel, în cazul persoanelor vătămate J. și I. se invocă un pretins prejudiciu cauzat inculpatului G., care susține că a fost înșelat. Inculpatul G. solicită o mediere făcută de inculpatul M., care, deși se dă drept judecător de încredere, relevă un interes material personal neechivoc. Derularea evenimentelor în cazul persoanelor vătămate J. și I. relevă un scenariu atent regizat, care a culminat cu falsa încătușare a inculpatului M. la Inspectoratul General pentru Imigrări și cu retragerea de către inculpatul G. a unor plângeri și reclamații pe care nu le adresase niciodată autorităților române.

Numărul mare de persoane implicate, coeziunea psihică a inculpaților, modul conjugat de acțiune, durata îndelungată pe care s-a derulat activitatea infracțională, plăsmuirea unor scenarii aproape cinematografice, toate acestea au relevat existența unui plan infracțional bine stabilit și a unui grup infracțional organizat.

În cazul persoanelor vătămate H. și F., planul infracțional a fost de asemenea clar conturat, plecându-se de la același pretext al unei datorii rezultate din relațiile de afaceri dintre pretinsele victime (suspectul M. și inculpatul condamnat H.H.H.) și persoanele vătămate.

În aceste situații, inculpații au ademenit pe persoanele vătămate, lăsând să se creadă că se va face o judecată obiectivă în urma căreia se va dovedi dacă persoanele vătămate au vreo datorie la suspectul M. sau la inculpatul condamnat H.H.H.

Faptul că inculpații aveau reprezentarea celor ce aveau să se întâmple și că se urmărea ca prin amenințări și intimidări să se impună respectarea verdictului fraudulos, cunoscut de dinainte de contactarea persoanelor vătămate, denotă o activitate infracțională perfidă, executată de persoane experimentate. Se poate observa că momentele cele mai importante sunt cel în care părțile își dau acordul pentru judecată și cel în care se dă verdictul, când se impune datoria sau ”amenda”. După aceste momente, orice contestare a sumei datorate este respinsă categoric, inculpații cerând plata imediată și necondiționată.

Pentru a da autoritate verdictului și a înfrânge orice fel de opoziție sau rezistență a persoanelor vătămate, inculpatul M. s-a înconjurat de un grup de persoane, care prin statura lor fizică au indus simțământul că totul este pierdut și că neplata sumelor solicitate va avea efecte devastatoare pentru viața și integritatea persoanelor vătămate și a persoanelor apropiate acestora.

De altfel, acest lucru este evident și în cazul persoanelor vătămate D., J. și I.

Recurgerea la serviciile inculpaților A., N., G., ale a martorilor E.E. și F.F., precum și la serviciile persoanelor rămase neidentificate, prezente la întâlnirea de la hotelul Intercontinental, la întâlnirea de la D.D.D.D. sau la întâlnirea ce a avut loc în complexul comercial G.G.G.G. Cotroceni, când inculpatul G. a fost însoțit de 3 indivizi solizi, ce au părut fi de etnie rromă, relevă modul de acțiune și scopul avut în vedere de inculpați.

În cazul persoanei vătămate E., deși operează doar inculpații M. și C., a fost evident că aceștia acționează cu siguranța dată de persoanele membre ale grupului infracțional.

Se poate observa că grupul infracțional inițiat de inculpatul M. a avut o evoluție ascendentă, curmată de prinderea în flagrant din data de 09 octombrie 2013, când ancheta a devenit publică, iar inculpații M., C., G., K., A., N. și O. au fost reținuți, apoi arestați preventiv.

Tribunalul reține că inculpatul M. a fost cel care a condus și coordonat activitatea întregului grup infracțional, el asumându-și rolul de lider incontestabil.

Faptul că această poziție a inculpatului era recunoscută și respectată de toți ceilalți inculpați a rezultat în mod indubitabil din declarația suspectului P., din declarațiile date în ambele faze ale procesului penal de numitul N., din declarațiile martorului Z.Z., din declarația inculpatului G. dată în cursul judecății, dar și din notele de redare a convorbirilor telefonice și a discuțiilor purtate și înregistrate în mediul ambiental.

Nu în ultimul rând, tribunalul a reținut că însăși funcția de judecător, pe care inculpatul M. o îndeplinea, relevă poziția acestuia de factor decident principal în cadrul angrenajului infracțional constituit în jurul său, că inculpații C. și K. au fost oamenii de încredere și principalii locotenenți ai inculpatului M., aceștia implicându-se atât în planificarea faptelor, cât și în acțiunile de amenințare și intimidare a victimelor. Inculpatul G. a jucat rolul de victimă (cazul persoanelor vătămate I. și J.), agent de amăgire (cazul persoanei vătămate D.) și rolul de agent de intimidare (cazul persoanei vătămate H.), inculpații A. și N. au avut rolul de agenți de presiune și de intimidare, care s-au implicat activ în executarea ordinelor primite de la inculpatul M.. Inculpatul M. avea o relație strânsă de prietenie cu inculpatul A. și era cumnat cu inculpatul N., iar inculpata O. a îndeplinit rolul de consilier și avocat, punându-se cu totul la dispoziția inculpaților M. și C. în demersurile făcute de aceștia pentru obținerea de beneficii materiale de la persoanele vătămate.

Apartenența inculpatei O. la grupul infracțional organizat a rezultat fără echivoc din materialitatea faptelor redate în detaliu de tribunal, din perioada lungă în care aceasta a acționat împreună cu ceilalți inculpați, din demersurile concrete făcute de inculpată, din premeditarea îndelungată și conjugată a activităților infracționale și nu în ultimul rând din curajul și dăruirea acesteia în realizarea scopurilor grupului infracțional, inculpata fiind mânată de dorința comună de obținere de beneficii materiale frauduloase.

În ceea ce privește pe inculpatul B., tribunalul a reținut că probele administrate în cauză au dovedit dincolo de orice dubiu că acesta a sprijinit grupul infracțional inițiat și constituit de inculpatul M., atât prin plasarea litigiului dintre persoana vătămată H. și suspectul M., cât și prin oferirea locației unde a avut loc arbitrajul, prin susținerea frauduloasă a poziției suspectului M. în fața lui M., prin alterarea libertății de voință a persoanei vătămate, căreia i-a sugerat să-și ipotecheze casa ca să acopere amenda de 120.000 de euro, precum și prin valorificarea ceasului luat cu forța de la persoana vătămată și remiterea prețului către suspectul M.

Faptul că inculpatul B. avea cunoștință de existența unui grup infracțional și de apartenența inculpatului M. la lumea interlopă rezultă din chiar declarațiile acestuia și din notele de redare a înregistrărilor efectuate în mediul ambiental la hotelul F.F.F.F.

Astfel, așa cum s-a reținut mai sus, fiind audiat de procuror la data de 18 noiembrie 2013, inculpatul B. a arătat că nu cunoaște ca M. să aibă vreo afacere în România, însă a observat doar că acesta umbla numai cu interlopi. Faptul că inculpatul B. știa că judecata de la D.D.D.D. s-a făcut de un grup infracțional etichetat drept ”mafia”, iar ulterior a valorificat ceasul persoanei vătămate, luat prin constrângere și amenințare cu fapte grave, exclude cu desăvârșire orice îndoială cu privire la sprijinirea conștientă de către inculpatul B. a grupului infracțional organizat constituit în jurul inculpatului M.

Tribunalul a reținut că inculpații M. și K. au conceput și au pus în aplicare planul infracțional vizând pe persoanele vătămate F., I. și J., cooperând cu inculpații G., O. și alte persoane rămase neidentificate, între care și copilul în vârstă de aproximativ 14 ani, prezent la întâlnirea din seara de 21/22 martie 2012 de la cafeneaua V.V.V., cu privire la care K. i-a comunicat martorului J.J. că are o armă asupra lui și că dacă persoana vătămată nu are grijă să aducă până dimineață 300.000 euro, copilul respectiv iese, îi bagă un glonț și s-a terminat povestea.

După aderarea sa la grupul infracțional, inculpatul C., împreună cu M., a elaborat și a pus în practică planurile infracționale vizând pe persoanele vătămate D., E. și F., cooperând cu inculpații G., O., precum și cu martori E.E. și F.F.

Deși inculpatul A. a încercat în fața instanței să se delimiteze de gruparea infracțională, tribunalul a reținut că acesta a susținut-o activ, prin prisma relațiilor avute cu inculpatul M. Că nu a fost vorba de o simplă legătură cu inculpatul M., ci de o acțiune deliberată, rezultă din notele de redare a convorbirilor telefonice și din declarațiile martorilor P.P.P. și R.R.R.

S-a mai reținut că grupul infracțional a avut o durată semnificativă în timp, respectiv din luna februarie 2012 până în luna octombrie 2013 (aproape 1 an și 9 luni) și a fost însoțit de comiterea repetată de fapte de șantaj, tâlhărie, dar și de săvârșirea infracțiunii lipsire de libertate în mod ilegal având ca scop obținerea unui beneficiu material.

Din chiar dispoziția legală mai sus enunțată a rezultat că nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Or în speța de față a fost vorba de o înțelegere privind săvârșirea în mod organizat și pe o perioadă îndelungată a infracțiunii de șantaj, tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal având ca scop obținerea unui folos material, activitatea grupului a avut caracter de continuitate și o intensitate deosebită, inculpații au avut roluri prestabilite, așa cum s-a reținut mai sus și cum se deduce cu ușurință din probele administrate în cauză.

În ceea ce privește coeziunea psihică a inculpaților, tribunalul a apreciat că aceasta este evidentă, toți inculpații știind de existența grupului și de faptul că garanția remiterii sumelor și bunurilor de către persoanele vătămate era dată chiar de forța grupului și de acțiunile lor conjugate, iar nu izolate. Faptul că la un moment dat unii dintre inculpați au acționat pe cont propriu nu înseamnă că gruparea infracțională nu a existat.

Dimpotrivă, acțiunile separate cum a fost cea în care inculpatul M. a acostat inițial pe persoana vătămată F., sau cele la care a fost supusă persoana vătămată E. relevă determinarea personală a fiecărui inculpat, precum și evaluarea necesarului de resurse umane pentru reușita demersurilor infracționale și chiar dorința acestora de a nu împărți folosul obținut de la victimele faptelor cu ceilalți membri ai grupului.

Existența grupului infracțional organizat a fost dovedită și de declarația dată în data de 03 noiembrie 2014 de inculpatul M., în care arată că a avut o înțelegere cu inculpații K., C. și G. în sensul săvârșirii de infracțiuni de celor din rechizitoriu (fila 209 vol. 5 dosar de instanță).

În drept, fapta inculpatului C., care în perioada martie - aprilie 2013, a aderat la grupul infracțional organizat inițiat de inculpatul M. și constituit, în prima jumătate a anului 2012, împreună cu inculpații G. și K., și la care, pe parcurs, au aderat și/sau l-au sprijinit, după caz, prin contribuții permanente sau periodice, inculpații N., A., O. și B., în vederea comiterii unor infracțiuni grave - șantaj, tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal - și în scopul obținerii de beneficii patrimoniale importante, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) Legea nr. 39/2003, în vigoare la data faptelor (corespondent art. 367 alin. (1), (3) C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen.

La reținerea acestei infracțiuni tribunalul are în vedere considerentele mai sus arătate cu privire la existența și funcționarea grupului infracțional organizat, inclusiv precizările făcute cu privire la fapta similară reținută în sarcina inculpatului M.

Fapta inculpatului C., care, în noaptea de 03/04 iunie 2013, împreună cu inculpații M. și G. și beneficiind de sprijinul inculpatei O. și al suspectului P., a lipsit de libertate pe persoana vătămată D., pe care a răpit-o prin amenințare cu o armă și a ținut-o, împotriva voinței sale, în imobilul situată în orașul Voluntari, județul Ilfov, pe parcursul întregii nopți, solicitând și condiționând eliberarea persoanei vătămate de plata unui avans de 400.000 lei, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. anterior (corespondent art. 205 alin. (1), (3) lit. a) C. pen. cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen., fapta fiind comisă de mai multe persoane împreună, care aparțineau unui grup infracțional organizat.

Fapta inculpatului C., care, în dimineața zilei de 04 iunie 2013, împreună cu M. a obligat-o pe partea civilă D. să-i însoțească la cabinetul avocațial deținut de inculpata O., unde, sub imperiul constrângerii exercitate pe parcursul întregii nopți precedente, prin lipsirea de libertate și amenințarea cu arme și cu fapte grave la adresa sa și a familiei sale, a obligat-o să semneze un contract de prestări servicii în valoare de 900.000 euro și să remită, în temeiul acestuia, suma de 400.000 lei, echivalentul a 93.000 euro, bani care au fost virați în contul inculpatului C. în cursul dimineții respective, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a) și b) și alin. (3) C. pen. (1969) (corespondent art. 234 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.). Tribunalul a avut în vedere că fapta a fost comisă de mai multe persoane împreună, prin folosirea unei arme și că a produs consecințe deosebit de grave.

Fapta inculpatului C., care, în dimineața de 04 iunie 2013, a semnat, în calitate de prestator, contractul fictiv de prestări servicii cu SC L. SRL, reprezentată de persoana vătămată D., și, cunoscând că întregul conținut al convenției, inclusiv data acesteia, sunt nereale, l-a folosit în mod repetat, în scopul determinării persoanei vătămate să efectueze noi plăți și obținerii, în acest mod, de foloase materiale injuste, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969) (corespondent art. 322 alin. (1) C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen.

Faptele inculpatului C., care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, la intervale scurte de timp, folosind un mod identic sau similar de operare:

- începând cu luna iunie 2013, împreună cu M., a continuat să exercite presiuni și amenințări cu moartea asupra părții civile D., invocând contractul fictiv pe care cel din urmă a fost obligat să-l semneze sub imperiul constrângerii, în scopul de a-l determina să le remită sumele de bani pretins datorate în baza convenției;

- la data de 01 august 2013, împreună cu inculpatul N. s-a deplasat la cabinetul medical deținut de partea civilă F. și sub pretextul că sunt rude ale unei foste paciente a acestuia, decedată între timp, l-a amenințat cu moartea, pentru a-l determina să îi remită o sumă de bani;

- în cursul lunii mai 2013, împreună cu M., invocând o pretinsă datorie a persoanei vătămate E. către martorul R., a constrâns partea civilă, prin acte de violență fizică și amenințări grave, să-i remită suma de aproximativ 22.000 lei, bani de care partea civilă a fost deposedată în ziua în care a avut loc acțiunea de amenințare și în ziua următoare, iar ulterior a exercitat acte de violență fizică și amenințări cu moartea și acte de violență asupra părții civile E. și i-a pretins acesteia suma de încă 50.000 de lei, din care i-au fost remiși aproximativ 30.000 lei, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 78 alin. (1) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. (corespondent al unei infracțiuni prevăzute de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. - persoană vătămată F. -, al unei infracțiuni continuate prevăzute de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată E. și al unei infracțiuni continuate prevăzute de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată D.).

Tribunalul a constatat că în cazul persoanei vătămate E., amenințarea în urma căreia a remis sumele de 10.000 de lei, 2.000 euro și 3.200 lei inculpaților M. și C. nu s-a creat un pericol iminent pentru persoana vătămată, ci un pericol viitor.

Așa cum s-a reținut anterior, după exercitarea agresiunii și a actelor de amenințare din data de 28 mai 2013, persoana vătămată i-a spus inculpatului C. că trebuie să dea niște telefoane pentru a încerca să facă rost de bani, astfel că inculpatul C. a rămas în mașină, iar persoana vătămată a mers la birou circa o oră. De aici, persoana vătămată a mers la banca SC D.D.D.D.D. SA, de unde a retras suma de 10.000 lei, pe care a remis-o inculpatului C., ce îl aștepta în apropierea stației de autobuz din Piața Unirii. În continuare, împreună cu inculpatul C., persoana vătămată s-a deplasat la un client din zona Berceni. Persoana vătămată a intrat în locația unde se afla clientul, iar inculpatul C. a rămas să îl aștepte în mașină. După circa 3 ore de așteptare inculpatul C. a sunat pe persoana vătămată și i-a spus că merge în zona Unirii. În jurul orei 20.00, persoana vătămată s-a întâlnit cu martorul U.U. care i-a remis suma de 2.000 euro solicitată, în cursul dimineții, de persoana vătămată, cu titlu de împrumut. Persoana vătămată s-a întors la restaurantul E.E.E.E.E., de unde a plecat cu mașina condusă de inculpatul C. către locuința lui M. Pe drum persoana vătămată a scos cei 2.000 euro și i-a remis inculpatului C. Ajunși la locuința inculpatului M., cei doi inculpați au continuat discuțiile despre danii datorați de persoana vătămată. Cu acest prilej, persoana vătămată le-a promis celor doi inculpați că le va remite restul de 3.200 lei până a doua zi la ora 12.00. A doua zi, persoana vătămată și inculpatul C. s-au întâlnit la biroul numitului G.G.G.G.G., unde se afla și suspectul F.F.F.F.F., fiul inculpatului C. La solicitarea acestuia din urmă, persoana vătămată a remis suma de 3.200 lei suspectului F.F.F.F.F.

Din modul cum s-au derulat faptele a rezultat că a fost vorba de un pericol viitor, iar nu de unul imediat, întrucât persoana vătămată a avut răgazul necesar pentru a reflecta asupra remiterii sau nu a sumei de bani solicitate, stând circa o oră la biroul său.

Tribunalul a considerat că acest timp, la care se adaugă cel scurs până la retragerea de la bancă a sumei de 10.000 lei și până la remiterea ei către inculpatul C. dă pericolului resimțit de persoana vătămată un caracter viitor și înlătură simultaneitatea actului de deposedare cu acțiunea de violență sau amenințare. Același caracter viitor al pericolului există și cu privire la remiterea sumelor de 2.000 euro și 3.200 lei.

Tribunalul a reținut că, pentru inculpatul C., legea penală mai favorabilă, stabilită în acord cu Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, este legislația anterioară datei de 01 februarie 2014, date fiind pedepsele ce se vor aplica pentru infracțiunile mai sus reținute și tratamentul sancționator al cumulului juridic reglementat de C. pen. anterior, în cazul contopirii pedepselor aplicate pentru fapte concurente.

Prin urmare, în raport de toate considerentele mai sus expuse cu privire la încadrarea juridică a faptelor, în baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului C. din infracțiunile de tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen. (persoană vătămată D.), de șantaj în formă continuată (3 acte materiale) prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și de tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen. (persoană vătămată E.) ambele cu aplicarea art. 5 C. pen. în infracțiunile de tâlhărie (persoană vătămată D.) prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a) și b) și alin. (3) C. pen. (1969) (corespondent art. 234 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.) și de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), ambele cu aplicarea art. 5 C. pen.

În drept, faptele inculpatului G., care, în prima jumătate a anului 2012, a constituit un grup infracțional organizat, împreună cu inculpații M. și K., grup care a funcționat până în luna octombrie 2013 și la care, pe parcurs, au aderat și/sau l-au sprijinit, după caz, prin contribuții permanente sau periodice, inculpații N., A., C., B. și O., în vederea comiterii unor infracțiuni grave - șantaj, tâlhărie, lipsire de libertate - și în scopul obținerii de beneficii patrimoniale importante, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) Legea nr. 39/2003, în vigoare la data faptelor (corespondent art. 367 alin. (1), (3) C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen.

La reținerea acestei infracțiuni tribunalul are în vedere considerentele mai sus arătate cu privire la existența și funcționarea grupului infracțional organizat, inclusiv precizările făcute cu privire la fapta similară reținută în sarcina inculpatului M.

Fapta inculpatului G., care, în noaptea de 03/04 iunie 2013, împreună cu inculpații M. și C. și beneficiind de sprijinul inculpatei O. și al suspectului P., a lipsit de libertate pe persoana vătămată D., care a fost răpită prin amenințare cu o armă și a fost ținută, împotriva voinței sale, în imobilul situată în orașul Voluntari, județul Ilfov, pe parcursul întregii nopți, solicitând și condiționând eliberarea persoanei vătămate de plata unui avans de 400.000 lei, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. (1969) (corespondent art. 205 alin. (1), (3) lit. a) C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen., fapta fiind comisă de mai multe persoane împreună, care aparțineau unui grup infracțional organizat.

Fapta inculpatului G., care, în cursul lunii iulie 2012 a asistat, în scop de intimidare, la momentul constrângerii părții civile H., prin amenințări grave exercitate la adresa sa și a familiei, de către inculpatul M., în vederea determinării acestuia la plata unei pretinse datorii către suspectul M., cu această ocazie partea civilă fiind deposedată de un ceas din aur și un autoturism, bunuri care i-au fost luate prin intermediul inculpatului N., întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzute de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a) C. pen. (1969) (corespondent art. 48 raportat la art. 233 C. pen. cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen. Tribunalul a avut în vedere că fapta a fost comisă de mai multe persoane împreună.

Fapta inculpatului G., care, în data de 05 noiembrie 2012, la data de 05 noiembrie 2012, invocând o pretinsă datorie a părții civile I., împreună cu inculpatul M. și K., au constrâns partea civilă, prin amenințare, să le remită suma de 60.000 euro, sub imperiul constrângerii psihice, partea civilă remițând inculpaților, în aceeași zi, suma de 10.000 euro, bani pe care aceasta i-a retras de la o unitate bancară, fiind însoțită de inculpatul K., diferența de 50.000 euro fiind remisă inculpaților în ziua de 07 noiembrie 2012, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a) și alin. (3) C. pen. (1969) (corespondent art. 233 C. pen. cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen. Tribunalul a avut în vedere că fapta a fost comisă de mai multe persoane împreună și a produs consecințe deosebit de grave.

Considerente reținute în cazul inculpatului M., cu privire la infracțiunea de tâlhărie săvârșită împotriva persoanei vătămate I., sunt pe deplin aplicabile și în cazul inculpatului G.

Fapta inculpatului G., care, în dimineața de 02 aprilie 2013, a semnat, în calitate de creditor, un contract fictiv de împrumut, conceput de inculpatul O. cu sprijinul inculpatul M., contract pe care părțile civile J. și I. au fost obligate să-l semneze prin amenințare cu formularea împotriva lor a unor acuzații penale nereale, în vederea folosirii ulterioare a actului drept temei al pretinderii sumei de 135.000 euro și obținerii, în acest mod, a unui folos material injust, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969) (corespondent art. 322 alin. (1) C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen.

Faptele inculpatului G., care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, la intervale scurte de timp, folosind un mod identic sau similar de operare:

- în cursul lunii ianuarie 2013, împreună cu inculpatul K. și M., invocând aceeași pretinsă datorie a părților civile J. și I., au continuat să exercite presiuni și amenințări asupra acestora și le-au constrâns să le remită suma de încă 130.000 euro, bani ce le-au fost plătiți în două tranșe, în cursul aceleiași luni;

- în perioada 02 aprilie 2013-26 aprilie 2013, împreună cu inculpatul M. și O. au continuat să exercite presiuni și amenințări asupra părților civile J. și I. pentru a le determina să le remită sumele de bani pretins datorate în baza contractului fictiv de împrumut pe care aceștia au fost siliți să-l semneze, primind astfel suma totală de 135.000 euro, respectiv 15.000 euro în numerar și contravaloarea sumei de 120.000 euro prin virament bancar, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 78 alin. (1) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. (corespondent al unei infracțiuni continuate prevăzute de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată I. și al unei infracțiuni continuate prevăzute de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată J.). Tribunalul a avut în vedere că faptele au fost comise de mai mult de trei persoane împreună.

Considerente reținute în cazul inculpatului M., cu privire la infracțiunea continuată de șantaj, sunt pe deplin aplicabile și în cazul inculpatului G.

Tribunalul a reținut că, pentru inculpatul G., legea penală mai favorabilă, stabilită în acord cu Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, este legislația anterioară datei de 01 februarie 2014, date fiind pedepsele ce se vor aplica pentru infracțiunile mai sus reținute și tratamentul sancționator al cumulului juridic reglementat de C. pen. anterior, în cazul contopirii pedepselor aplicate pentru fapte concurente.

În drept, faptele inculpatului K., care, în prima jumătate a anului 2012, a constituit un grup infracțional organizat, împreună cu inculpații M. și G., grup care a funcționat până în luna octombrie 2013 și la care, pe parcurs, au aderat și/sau l-au sprijinit, după caz, prin contribuții permanente sau periodice, inculpații N., A., C., B. și O., în vederea comiterii unor infracțiuni grave - șantaj, tâlhărie, lipsire de libertate - și în scopul obținerii de beneficii patrimoniale importante, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) Legea nr. 39/2003, în vigoare la data faptelor (corespondent art. 367 alin. (1), (3) C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen.

La reținerea acestei infracțiuni tribunalul a avut în vedere considerentele mai sus arătate cu privire la existența și funcționarea grupului infracțional organizat, inclusiv precizările făcute cu privire la fapta similară reținută în sarcina inculpatului M.

Fapta inculpatului K., care, în data de 05 noiembrie 2012, acționând la cererea inculpatului G. și invocând o pretinsă datorie a părții civile I. către acesta din urmă, împreună cu inculpatul M. și G., a constrâns pe partea civilă, prin amenințare, să le remită suma de 60.000 euro, iar sub imperiul constrângerii psihice, partea civilă le-a remis inculpaților, în aceeași zi, suma de 10.000 euro, bani pe care aceasta i-a retras de la o unitate bancară, fiind însoțită de inculpatul K., diferența de 50.000 euro fiind remisă inculpaților în ziua de 07 noiembrie 2012, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a) și alin. (3) C. pen. (1969) (corespondent art. 233 C. pen. cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. Tribunalul a avut în vedere că fapta a fost comisă de mai multe persoane împreună și a produs consecințe deosebit de grave.

Considerente reținute în cazul inculpatului M., cu privire la infracțiunea de tâlhărie săvârșită împotriva persoanei vătămate I., sunt pe deplin aplicabile și în cazul inculpatului K.

Faptele inculpatului K., care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, la intervale scurte de timp, folosind un mod identic sau similar de operare:

- în cursul lunii martie 2012, împreună cu inculpatul M. - care invoca o pretinsă datorie a părții civile F. către un fost partener de afaceri și obținuse deja de la acesta suma de 40.000 euro - a continuat să exercite presiuni și amenințări cu moartea asupra părții civile și au constrâns-o să le remită suma de încă 40.000 euro;

- la data de 25 decembrie 2012, împreună cu inculpatul M., a continuat să exercite presiuni și amenințări asupra părții civile I., determinând-o să semneze un înscris prin care se obliga să le plătească suma de 270.000 de lei, pentru a nu fi în continuare „deranjată” de inculpatul M.; suma de bani menționată anterior a fost remisă inculpaților în două tranșe, respectiv suma de 70.000 de lei la data de 27 decembrie 2012 și suma de 200.000 de lei la data de 04 ianuarie 2013;

- în cursul lunii ianuarie 2013, împreună cu inculpatul M. și G., au continuat să exercite presiuni și amenințări asupra părților civile J. și I., invocând aceeași pretinsă datorie către inculpatul G., și au constrâns astfel părțile civile să le remită suma de încă 130.000 euro, bani ce le-au fost plătiți în două tranșe, în cursul aceleiași luni;

- în cursul lunii februarie 2013, împreună cu inculpatul M. și o persoană neidentificată până în prezent, au amenințat părțile civile J. și I. cu formularea, împotriva lor, a unor acuzații penale nereale, constând în aceea că, la solicitarea părților civile, inculpatul M. l-ar fi agresat fizic pe inculpatul G. Pentru a nu fi formulată o plângere penală sub acest aspect, inculpații au pretins părților civile suma de 35.000 euro, bani pe care inculpatul M. i-a primit în zilele următoare;

- tot cu ocazia discuțiilor purtate în cursul lunii februarie 2013, împreună cu inculpatul M. și o persoană neidentificată până în prezent, în baza acelorași amenințări cu formularea, împotriva lor, a unor acuzații penale nereale, au pretins părților civile J. și I. plata sumei de încă 80.000 euro, bani în contul cărora a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect un imobil proprietatea părții civile J., întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 78 alin. (1) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. (corespondent al unei infracțiuni continuate prevăzute de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată F. -, al unei infracțiuni continuate prevăzute de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată I. - și al unei infracțiuni continuate prevăzute de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată J.). Tribunalul a avut în vedere că faptele au fost comise de mai mult de trei persoane împreună.

Considerente reținute în cazul inculpatului M., cu privire la infracțiunea continuată de șantaj și la infracțiunea de tâlhărie, sunt pe deplin aplicabile și în cazul inculpatului K.

Tribunalul a reținut că, pentru inculpatul K., legea penală mai favorabilă, stabilită în acord cu Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, este legislația anterioară datei de 01 februarie 2014, date fiind pedepsele ce se vor aplica pentru infracțiunile mai sus reținute și tratamentul sancționator al cumulului juridic reglementat de C. pen. anterior, în cazul contopirii pedepselor aplicate pentru fapte concurente.

În drept, faptele inculpatului A., care, în cursul lunii iulie 2012, a aderat la grupul infracțional organizat inițiat de inculpatul M. și constituit, în prima jumătate a anului 2012, împreună cu inculpații G. și K., și la care, pe parcurs, au aderat și/sau l-au sprijinit, după caz, prin contribuții permanente sau periodice, inculpații C., N., O. și B., în vederea comiterii infracțiunii de șantaj și în scopul obținerii de beneficii patrimoniale importante, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) Legea nr. 39/2003, în vigoare la data faptelor, cu aplicarea cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. (corespondent art. 367 alin. (1), (3) C. pen.).

La reținerea acestei infracțiuni tribunalul a avut în vedere considerentele mai sus arătate cu privire la existența și funcționarea grupului infracțional organizat, inclusiv precizările făcute cu privire la fapta similară reținută în sarcina inculpatului M..

De asemenea, tribunalul a avut în vedere că fapta a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport de pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin Decizia nr. 23 din 11 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, întrucât la stabilirea stării de recidivă se are în vedere momentul epuizării infracțiunii, iar nu momentul când au fost săvârșite actele de șantaj împotriva persoanei vătămate H.

Tribunalul mai reținut că grupul infracțional organizat a existat până în ziua de 09 octombrie 2013, când acesta a fost destructurat prin reținerea și arestarea inculpaților.

Tribunalul a avut în vedere că aderarea la unui grup infracțional organizat este o infracțiune continuă autonomă a cărei existență nu este condiționată de săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile ce intră în scopul grupului. În plus, din cuprinsul situației de fapt rezultă că inculpatul A. și-a menținut apartenența la grupul infracțional până în luna octombrie 2013, când, la restaurantul x, l-a întrebat pe inculpatul M., dacă să îl bată pe martorul P.P.P.

Faptele inculpatului A., care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, la intervale scurte de timp, folosind un mod identic sau similar de operare, în perioada iulie-august 2012, acționând la cererea inculpatului M., a continuat să exercite presiuni și amenințări asupra părții civile H. și a familiei acesteia, invocând o pretinsă datorie a părții civile către inculpatul M. și către suspectul M., și a constrâns astfel partea civilă să-i remită suma totală de aproximativ 55.000 euro și a asistat la remiterea de sume de bani de către partea civilă H., primind personal anumite sume de bani, deși cunoștea că victima a remis banii sub imperiul constrângerii psihice exercitate de el și de inculpatul M., întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1)C. pen. (1969) (corespondent art. 207 alin. (1) și (2) C. pen.) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.(169) și art. 5 C. pen.

Tribunalul a reținut că nu a fost vorba de un singur act material de șantaj, ci de acte repetate de intimidare, scopul fiind acela de a obține de la persoana vătămată sumele de bani impuse în mod fraudulos de inculpatul M.

Tribunalul a constatat că infracțiunea de șantaj în formă continuată dedusă judecății este concurentă cu cele trei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), pentru care i s-a aplicat inculpatului A. o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prin Decizia nr. 23 din 11 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, iar nu în stare de recidivă postcondamnatorie.

Prin urmare, în baza art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului A. din infracțiunea de șantaj prevăzută art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunea de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

Tribunalul a reținut că, pentru inculpatul A., legea penală mai favorabilă, stabilită în acord cu Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, este legislația anterioară datei de 01 februarie 2014, date fiind pedepsele ce se vor aplica pentru infracțiunile mai sus reținute și tratamentul sancționator al cumulului juridic reglementat de C. pen. anterior, în cazul contopirii pedepselor aplicate pentru fapte concurente, dar și în ceea ce privește tratamentul sancționator al stării de recidivă.

În drept, faptele inculpatului B., care, în cursul lunii iulie 2012, a sprijinit grupul infracțional organizat inițiat de inculpatul M. și constituit, în prima jumătate a anului 2012, împreună cu inculpații G. și K., și la care, pe parcurs, au aderat și/sau l-au sprijinit, după caz, prin contribuții permanente sau periodice, inculpații C., N., O. și A., în vederea comiterii unor infracțiuni grave - șantaj, tâlhărie - și în scopul obținerii de beneficii patrimoniale importante, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (art. 7 alin. (1) și (3) Legea nr. 39/2003, în vigoare la data faptelor).

La reținerea acestei infracțiuni tribunalul a avut în vedere considerentele mai sus arătate cu privire la existența și funcționarea grupului infracțional organizat, inclusiv precizările făcute cu privire la fapta similară reținută în sarcina inculpatului M.

Fapta inculpatului B., care, în cursul lunii iulie 2012, de comun acord cu inculpații M. și G., a organizat întâlnirea de la D.D.D.D., unde s-a impus părții civile H. plata unei sume de 120.000 euro, și a asistat, în scop de intimidare, la momentul constrângerii părții civile H., prin amenințări grave exercitate la adresa sa și a familiei, de către inculpatul M., pe care l-a susținut, propunând părții civile să își ipotecheze locuința, acțiuni în urma cărora partea civilă a fost deposedată de un ceas din aur și un autoturism marca Nissan Murano, bunuri care i-au fost luate prin intermediul inculpatului N., întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 48 raportat la art. 233 C. pen. anterior cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) și art. 5 C. pen. Tribunalul a reținut că fapta a fost săvârșită de cinci persoane împreună astfel că sunt incidente dispozițiile art. 77 alin. (1) lit. a).

Tribunalul a reținut că, pentru inculpatul B., legea penală mai favorabilă, stabilită în acord cu Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, este N.C.P., dat fiind faptul că limitele de pedeapsă pentru infracțiunile de tâlhărie și sprijinire a unui grup infracțional organizat sunt mult mai reduse, astfel că aplicarea sporului obligatoriu de o treime nu duce la o pedeapsă rezultantă mai mare decât pedeapsa la cere s-ar ajunge prin aplicarea legii vechi.

În ceea ce privește celelalte apărări ale inculpaților neacoperite prin considerentele mai sus expuse, tribunalul a reținut următoarele:

În raport de situația de fapt reținută pe larg rezultă că, în cazul infracțiunilor continuate, tribunalul a avut în vedere pluralitatea de fapte, care fiind comise la date diferite, realizează fiecare în parte elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni, actele materiale fiind reunite de aceeași rezoluție infracțională.

Astfel, în cazul infracțiunii de șantaj reținută în sarcina inculpatului C., tribunalul reține că unul dintre actele materiale au constat în amenințarea făcută la biroul persoanei vătămate F.

În cazul persoanei vătămate E. rezultă foarte clar că a fost vorba de acte de violențe, amenințări și intimidări comise la diferite intervale de timp, apte de a fi reunite într-o singură infracțiune de șantaj în formă continuată. Între actele materiale, tribunalul are în vedere și apelurile telefonice repetate, prin care la diferite intervale de timp, persoana vătămată E. a fost amenințată și s-au făcut presiuni asupra sa.

Situația persoanei vătămate D. este identică cu cea a persoanei vătămate E., întrucât și aceasta a fost supusă unor amenințări și presiuni repetate, la diverse intervale de timp, materializate inclusiv prin declanșarea unor demersuri civile frauduloase întemeiate pe contractul de prestări servicii încheiat prin constrângere. Prin urmare, și în acest caz este vorba de o infracțiune continuată.

Cum actele materiale comise împotriva celor trei persoane vătămate au fost realizate în baza aceleiași rezoluții infracționale, este evident că este vorba de o singură infracțiune continuată de șantaj, iar nu de un concurs de trei infracțiuni.

Lucrurile sunt identice și în cazul celorlalți inculpați în privința cărora tribunalul a reținut forma continuată a infracțiunii de șantaj.

Sub același aspect, cu titlu de exemplu, tribunalul a reținut că este imposibil de stabilit numărul exact al actelor materiale constând în amenințările telefonice repetate făcute de inculpatul M. împotriva persoanelor vătămate I. și J. Așa cum arată persoana vătămată I., inculpatul M. îl suna în mod repetat pentru a reaminti să nu uite să plătească banii, că altfel se va ajunge la ceva ce nu o să-i placă.

Tribunalul nu a putut primi apărarea inculpatului G. că nu putea să prevadă care sunt intențiile celorlalți și nici că în cazul său s-ar putea vorbi de o eventuală neglijență, întrucât probele administrate în cauză au reliefat existența unui grup infracțional organizat, la a cărui constituire și funcționare s-a dedicat cu abnegație, mânat fiind de dorința obținerii în mod facil de beneficii frauduloase.

Prin urmare, și prezența inculpatului G. la D.D.D.D. s-a subsumat aceluiași demers infracțional sistematic de a obține sume importante de bani, inclusiv prin tâlhării sau lipsiri de libertate, totul decurgând conform unui plan îndelung chibzuit.

Prin urmare, la D.D.D.D. nu a fost vorba de o întâmplătoare prezență, cum susține inculpatul G., ci de o activitate infracțională deliberată de sprijinire a inculpatului M. în realizarea deposedării persoanei vătămate de bunuri importante, activitate chibzuită anterior cu inculpații M. și B.

Tribunalul a reținut că nici inculpatul G., nici inculpatul B. nu s-au delimitate de tâlhărirea persoanei vătămate H., fiind evident că aceștia erau de conivență cu inculpatul M. Că așa stau lucrurile rezultă din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului M., în care se arată că cei trei inculpați au stabilit ca G. și B. să primească și ei o parte din bani ce urmau să îi primească de la persoana vătămată H.

S-a considerat că între persoanele vătămate și inculpați nu a existat niciun fel de relații de prietenie, ci de aparențe impuse deliberat, inculpații având un mod de operare deosebit de insidios, îndelung studiat și perfecționat. În acest sens sunt declarațiile persoanei vătămate D. că, după ce inculpata O. a avut de la bancă confirmarea primirii banilor, persoana vătămată a fost lăsată să părăsească cabinetul acesteia, iar inculpații M. și C. i-au spus că din acel moment sunt frați și l-au pupat la despărțire.

Lucrurile sunt deosebit de sugestive și în cazul inculpatului A., care în contra unui probatoriu copleșitor în acuzare, din care rezultă demersul său sistematic și fraudulos pentru susținerea prietenului său M., în declarația din data de 13 octombrie 2014, a afirmat că tot ce a făcut a fost pentru a ajuta pe soți O.O.

Tribunalul nu a primit apărarea inculpatului G. potrivit căreia majoritatea părților implicate în dosar sunt cetățeni evrei și că limbajul acestora și temperamentul mai vulcanic nu sunt altceva decât rezultatul influențelor culturii în care s-au născut și au trăit vreme îndelungată, apărare prin care se încearcă să se acrediteze ideea că ”agresorii nu sunt tocmai agresori, iar victimele nu sunt tocmai victime”.

Astfel, referindu-se la persoana vătămată H., martora I.I.I.I. arată: „Ochii lui sunt speriați. A albit dintr-o dată, asta arată că a fost stresat, era foarte clar că este așa. Și el spune că este ca în capcană. Trebuie să înțelegi că dacă un tată a ajuns să ceară ajutor fetelor sale, de care este răspunzător, asta înseamnă că a ajuns într-un punct mort”.

Prin urmare, nu se poate spune că persoana vătămată H. ar fi agresorul, iar inculpatul G. ar fi victima. Implicarea activă și deliberată a inculpatului G. în demersul infracțional, astfel cum rezultă din probe, exclude cu desăvârșire ipoteza propusă de acesta.

Tribunalul a mai reținut că lipsa unor manifestări explicite de amenințare sau intimidare împotriva persoanei vătămate H., nu face din inculpații G. sau B. persoane străine de faptele reținute împotriva lor, câtă vreme acțiunile lor au fost în mod conștient orientate spre succesul demersului infracțional comun de subminare a oricărei opoziții și rezistențe a persoanei vătămate și de încurajare și susținere a inculpatului M.

În plus, temerea încercată de persoanele vătămate a dobândit valențele prin reflectarea asupra gravității amenințărilor și a puterii și influenței membrilor și susținătorilor grupului infracțional.

Tribunalul a considerat că inculpatul M. nu a încercat să se răzbune pe ceilalți inculpați, ci, dimpotrivă, sprijinit de o apărare înțeleaptă și evaluând corect probele, a încercat să obțină o soluție cât mai blândă pentru el.

Faptul că ceilalți inculpați din prezenta cauză au încercat să pledeze nevinovați nu înseamnă că inculpatul M. a dorit să se răzbune pe ei.

Tribunalul nu a putut reține existența unor acte de constrângere din partea inculpatului G. asupra inculpatului M. și nici invers. Ceea ce rezultă din probe este că cei doi au avut o colaborare deosebită, materializată în comiterea unor fapte în cadrul unui grup infracțional organizat.

Faptul că inculpatul M. a fost liderul incontestabil al grupului, iar inculpatul G. un executant desăvârșit al ordinelor, cu reale talente actoricești, denotă conlucrarea de durată a celor doi inculpați, fiind reală susținerea martorului C.C.C. că cei doi inculpați erau buni prieteni.

Tribunalul a considerat ca vădit neserioase susținerile inculpatului G. că declarația inculpatului M., de recunoaștere a faptelor, nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, câtă vreme probele certe au validat în mare măsură declarațiile de recunoaștere, că declarațiile inculpatului G. sunt pline de contradicții, diferite de la o etapă procesuală la alta și chiar în cadrul aceleiași etape procesuale.

Faptul că inculpatul G. a încercat să se dea drept victimă a constrângerilor inculpatului M., în condițiile în care avea posibilități multiple de a evita implicarea în demersul infracțional pus la cale de acesta din urmă, și faptul că a ales să supună terorii pe partenerii săi de afaceri J. și I., cauzându-le o pagubă materială de 513.000 euro și suferințe psihice teribile, relevă structura mentală a inculpatului G., un potențialul criminogen deosebit și un sadism exacerbat. Faptul că inculpatul G. și-a dat concursul la sechestrarea persoanei vătămate D., despre al cărei tată aflase că este o persoană foarte bogată, a reprezentat o contribuție deosebit de important, într-un moment când activitatea grupului infracțional se afla la apogeu. Or în acest context, apărarea inculpatului G. nu ar fi amenințat și că nu a exercitat violențe fizice sau psihice asupra persoanei vătămate D. și că nu ar avea nicio răspundere este absolut ridicolă.

Misiunea pe care inculpatul G. a îndeplinit-o cu precizie s-a integrat în mod perfect în elementul material al infracțiunii de lipsire de libertate, nefiind vorba de acte preparatorii ci de acte de executare univoce, continuate de inculpații C. și M.

Faptul că inculpatul G. a consumat o cantitate mare de alcool la restaurantul B.B.B.B.B. nu îl face pe acesta iresponsabil. Dimpotrivă, inculpatul a consumat în mod deliberat alcool, pentru a putea cere persoanei vătămate să îl ducă la locuința inculpatului C., despre care a susținut că este propria locuință. Or consumul intenționat de alcool, în vederea facilitării săvârșirii unei infracțiuni sau pentru ca făptuitorul să aibă mai mult curaj, constituie o împrejurare de natură a agrava răspunderea penală, nicidecum de a o atenua, cum se insinuează de inculpatul G..

În ceea ce privește susținerile inculpatului G. relative la săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, șantaj și fals în înscrisuri împotriva persoanei vătămate D., tribunalul le înlătură în totalitate, întrucât asemenea fapte nu au făcut obiectul actului de trimitere în judecată.

În ceea ce privește circumstanțe reale constând în folosirea unei arme de foc de către inculpatul M. și condiționarea eliberării de remiterea unei sume de bani, tribunalul reține că au fost cunoscute de inculpatul G., așa cum rezultă din situația de fapt prezentată de tribunal. A considera că nici în lift, nici în locuința lui C., inculpatul G. nu a văzut pistolul îndreptat către persoana vătămată și că nu știa scopul avut în vedere și mijloacele folosite de ceilalți doi inculpați, înseamnă a face abstracție de probatoriul cert și copleșitor administrat în ambele faze ale procesului penal.

Existența unui plan minuțios de lipsire de libertate a persoanei vătămate rezultă nu doar din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului M., ci și din declarația suspectului P., care vorbește de faptul că în plan era ca persoanei vătămate D. să i se pună un sac pe cap și să o urce în apartament, precum și din întreaga derulare a evenimentelor.

Faptul că inculpatul G. nu a mai manifestat niciun interes pentru închirierea spațiilor comerciale vizualitate cu persoana vătămată D., relevă că scopul urmărit de inculpatul G. a fost ademenirea persoanei vătămate și lipsirea de libertate în vederea obținerii de la aceasta a unei sume foarte mari de bani.

De asemenea, faptul că G. a urmat întocmai recomandările inculpatului M., de la abordarea persoanei vătămate, până la atragerea acesteia la restaurantul B.B.B.B.B., apoi la locuința lui C., despre care a spus persoanei vătămate că este a sa, relevă implicarea inculpatului G. într-o strategie bine regizată, rolul său fiind unul decisiv și foarte greu de pus în scenă.

Prin urmare, tribunalul a considerat nesinceră afirmația inculpatului G. că nu știa ce o să se întâmple cu persoana vătămată.

În ceea ce privește plângere depusă de inculpatul G. la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casației și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura centrală împotriva inculpatului M., prin care cel dintâi s-a o victimă a celui din urmă, tribunalul nu a putut să o ia în considerare, întrucât nu i s-a dat o soluție și nici nu s-a făcut dovada că a existat o constrângere, ci dimpotrivă, din probele administrate în cauză, a rezultat că, în deplină cunoștință de cauză, inculpatul G. s-a pus la dispoziția inculpatului M., al cărui prieten era, jucând rolurile stabilite de acesta pentru a obține și el sume importante de bani.

În ceea ce privește susținerile inculpatului G. privind neînțelegerile cu părțile civile J. și I., tribunalul le-a considerat vădit neîntemeiate, inculpatul neaducând nicio probă în dovedirea lor.

Dimpotrivă, materialul probatoriu a relevat că părțile civile au remis inculpatului G. atât sumele pentru plata prețului cesiunii făcute de acesta, cât și prețul de 105.000 euro pentru părțile sociale aparținând asociatului P.P.P.P.

Pe de altă parte, eventualele pretenții civile ale inculpatului G. față de J. se puteau stabili cu sprijinul instituțiilor abilitate ale statului, iar nu cu prin amenințări și intimidări făcute de grupul infracțional pe care l-a constituit. Faptul că în urma acțiunilor inculpatului G., persoanele vătămate Cornblum a ajuns să remită peste 500.000 euro, deși inițial pretențiile inculpatului au fost stabilite la 50.000 euro, relevă lipsa de temeinicie și vădita rea-credință a acestuia, fiind cert că cesionarea părților sociale către persoana vătămată J. nu a avut caracter simulat.

În ceea ce atitudine stingheră la care face referire inculpatul G. prin concluziile scrise, tribunalul a reținut că a fost vorba de rolul de victimă jucat cu dibăcie de acesta, în realizarea planului infracțional stabilit de dinainte cu inculpatul M..

Cu privire la apărarea inculpatului C. că persoana vătămată D. a avut libertate de mișcare si comunicare totală, tribunalul a considerat-o absolut nejustificată. Din cuprinsul situației de fapt rezultă că nu se poate vorbi de așa ceva, planul de care vorbește chiar fiul inculpatului, confirmat și de declarațiile de recunoaștere ale inculpatului M., fiind acela de a sechestra pe persoana vătămată și de a o forța să plătească o sumă foarte mare de bani cu titlu de taxă de protecție. A considera că o persoană amenințată cu un pistol, precum și cu fapte grave împotriva familiei, are libertate totală de mișcare înseamnă a se acredita ideea că persoana vătămată a fremătat de nerăbdare să vireze în contul inculpatului suma aproape 100.000 euro, ceea ce este vădit neîntemeiat. Or că nu se poate vorbi de așa ceva a rezultat din chiar declarația inculpatului dată în fața tribunalului, respectiv că persoana vătămată le-a dat banii nu de plăcere, ci silit, forțat prin amenințarea cu o armă. Faptul că persoana vătămată a luat din mașină un cuțit pentru a se apăra și că nu l-a putut folosi sprijină susținerea că inculpații au recurs la amenințarea cu o armă.

Faptul că persoana vătămată nu a avut curajul să relateze martorei O. modul cum s-a ajuns la încheierea contractului de prestări servicii web relevă și ea starea cumplită de teroare în care s-a aflat persoana vătămată.

De asemenea, faptul că inculpații au avut curajul să răpească pe fiul unei persoane foarte bogate și influente, fără a se teme de posibilitatea ca ei înșiși să fie supuși unor tratamente similare din partea unor persoane angajate de tatăl persoanei vătămate, au fost de natură să paralizeze orice reacție a persoanei vătămate, care a considerat că singura cale de ieșire este remiterea necondiționată a sumei solicitate și încheierea fictivului contract de prestării servicii web.

Prin urmare, a cere persoanei vătămate o luciditate atât de mare, astfel încât, odată ajunsă în centrul Bucureștiului, să fugă de inculpați, înseamnă a considera că la locuința inculpatului C. nu s-a întâmplat nimic. Cum persoana vătămată a fost amenințată cu moartea, timp de mai multe ore, fiind nevoită să își facă rugăciunea religioasă, este absolut reală susținerea persoanei vătămate că i-a fost frică să fugă, pentru a nu fi împușcată.

În ceea ce privește folosirea telefonului, tribunalul a reținut a fi absolut întemeiată susținerea persoanei vătămate că acest lucru s-a întâmplat, cu încuviințarea inculpaților, pentru a le demonstra că firma pe care o administra nu avea o situație financiară bună. În acest context persoana vătămată a fost apelată de iubita sa, pe care a expediat-o fără prea multe discuții.

Tribunalul a considerat absolut nejustificată susținerea că persoana vătămată a încheiat contractul de prestării servicii web în mod liber și în urma unor negocieri, toate probele administrate în cauză infirmând categoric o asemenea ipoteză.

În ceea ce privește pe persoana vătămată F., tribunalul a reținut că supunerea acesteia unei veritabile acțiuni de șantaj rezultă din probele administrate în cauză, între care declarațiile date în calitate de inculpat și martor de numitul N.. Notele de redare a convorbirilor telefonice, redate în parte și în cuprinsul prezentei hotărâri, relevă faptul că inculpații au urmărit obținerea unei sume de bani sub pretextul culpei profesionale a persoanei vătămate în cazul unei intervenții chirurgicale asupra unei paciente decedate, despre care mincinos inculpații au susținut că este rudă cu inculpatul N. Faptul că persoana vătămată a solicitat protecție de la o firmă de pază nu lasă urmă de îndoială în sensul că aceasta a fost cu adevărat alarmată de amenințările inculpatului C. De asemenea, lipsa oricărei justificări a prezenței inculpatului C. și N. la clinica persoanei vătămate confirmă acuzația de șantaj reținută în sarcina acestui inculpat.

Tribunalul a înlăturat ca neîntemeiate susținerile inculpatului K. potrivit cărora nu există tâlhărie in situația în care între autor si victima preexista anumite litigii de ordin patrimonial, așa cum partea civilă a recunoscut, deoarece chiar daca s-ar fi folosit acte de violenta, nu exista din partea autorului scopul însușirii, care este specific furtului. Se poate observa că pretinsele litigii nu existau cu persoana vătămată I., ci cu persoana vătămată J., căruia inculpatul i-a cesionat părțile sociale deținute de el. Apoi, practica judecătorească a statuat de multă vreme că poate fi autor al furtului și tâlhăriei și proprietarul unui bun, dacă posesorul se află în posesia acestuia, proprietarul având instrumente legale pentru redobândirea bunului, existența unor litigii între autor și victimă nefiind de natură a înlătura răspunderea penală.

În ceea ce privește pe martorul Z.Z., tribunalul a reținut că s-a dat prioritate declarațiile de la urmărire penală, care sunt mai apropiate de săvârșirea faptelor și care se coroborează atât cu declarațiile persoanelor vătămate I. și J., cât și cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului M. și cu înscrisurile administrate în cauză.

Din aceste probe a rezultat temeinicia situației de fapt reținute cu privire la inculpatul K.

În ceea ce privește caracterul spontan al întâlnirii, tribunalul a remarcat faptul că nu se poate vorbi de așa ceva, persoana vătămată fiind supusă unei judecăți similare celei care s-a făcut în cazul persoanei vătămate F.

Or identitatea modului de operare, caracterul repetat al faptelor, perioada lungă de acțiune, reticența acestui inculpat în a semna actele doveditoare ale sumelor remise, prezentarea inculpatului K. drept angajat la gaze interesat de persoana vătămată I., participarea acestui inculpat la încheierea la notar a promisiunii de vânzare cumpărare și a actului de vânzare cumpărare, precum și celelalte activități reținute pe larg în cuprinsul situației de fapt relevă apartenența acestui inculpat la grupul infracțional organizat în jurul inculpatului M., precum și participarea activă la săvârșirea actelor de amenințare și intimidare și la deposedarea respectiv primirea sumelor de bani de la persoanele vătămate.

De altfel, chiar din cuprinsul concluziilor scrise a rezultat că inculpatul K. a mers la bancomat cu I. de unde a scos 40.000-45 000 lei în bancnote de 50 lei, apoi banii au fost puși într-un plic mare, maro și așezați pe masă în fața lui G.

Or remiterea acestei sume de bani s-a făcut după exercitarea unor acțiuni grave de amenințare cu fapte grave și lovirea cu palma a persoanei vătămate, cum martorul Z.Z. a menționat și cu ocazia audierii nemijlocite de tribunal. Cu privire la semnarea chitanțelor doveditoare, tribunalul reține că inculpații au evitat în mod sistematic acest lucru, tocmai pentru că erau conștienți de caracterul vădit ilicit al acțiunilor lor, încercându-se împiedicarea persoanelor vătămate să dețină probe materiale.

În acest context, martorul Z.Z., care a remis efectiv sumele de bani inculpaților, a redactat înscrisul în care a menționat că de fapt el ar fi primit bani, dar și că nu există pretenții reciproce între persoana vătămată, Z.Z., M. și K. - fila 111-112 vol. 6 d.u.p.

Tribunalul a exclus în mod categoric susținerile inculpatului K. că, în luna martie 2012, a mers la locul de muncă al persoanei vătămate F. pentru a discuta problema financiară avută cu H.H.H. și că F. nu s-a arătat speriat.

Din probele administrate în cauză a rezultat că scopul neechivoc al vizitei a fost forțarea persoanei vătămate să participe la o judecată frauduloasă în urma căreia persoana vătămată să fie constrânsă la plata unei sume mai mari. În acest sens este declarația persoanei vătămate care arată că cei doi inculpați i-au spus că familia lui H.H.H. nu a fost mulțumită de suma de 40.000 euro, motiv pentru care au sunat „pe cineva mare din Israel” și respectivul l-a trimis pe Iosi pentru a regla afacerea. Inculpații i-au mai spus că îi vor restitui cei 40.000 euro și că trebuie să reia negocierea. Este evident că ”cineva mare din Israel” nu era o persoană din cadrul autorităților judiciare, ci o persoană din lumea interlopă, care a mandatat pe inculpatul K. să rezolve problema prin forță. Deși a fost vorba de un scenariu ticluit de cei doi inculpați, este evident că încă de la acostarea persoanei vătămate cei doi inculpați, deliberat, au făcut acte de intimidare și de amenințare voalată a persoanei vătămate.

În ceea ce privește discuțiile de la cafeneaua V.V.V. din zona Dorobanți, tribunalul a reținut lipsa oricărui echivoc, declarațiile martorilor și persoanei vătămate, notele de redare a înregistrărilor telefonice, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului M. fiind neechivoce în sensul unei acțiuni concertate de șantajare a persoanei vătămate, amenințările inculpatului K. fiind explicite și virulente.

Tribunalul nu a putut reține declarația de martor a numitului H.H.H., dată în fața instanței, care este infirmată categoric de celelalte probe administrate în cauză, dar și de faptul că acest martor a fost condamnat în urma încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției.

În ceea ce privește pe inculpatul A., tribunalul a considerat că este absolut neîntemeiată susținerea că infracțiunea de șantaj nu se poate comite în formă continuată. Tribunalul reține că momentul consumării infracțiunii este diferit de momentul epuizării. Dacă începerea actelor de intimidare a avut loc la Hotelul Intercontinental, epuizarea a avut loc în luna august 2012, când inculpatul A. a afirmat ”Că io îl ajut pe M. până la, până la ultima picătură de sânge îl ajut pă M.”

Tribunalul a reținut că nu a fost vorba de un singur act material de șantaj, ci de acte repetate, așa cum s-a detaliat cu ocazia reținerii situației de fapt.

Unul dintre actele materiale de șantaj a constat în anihilarea ajutorului solicitat de persoana vătămată martorilor R.R. și S.S.

Tribunalul a apreciat justă susținerea inculpatului A. că martorul P.P.P. nu a formulat plângere penală, însă neîntemeiată este aprecierea inculpatului că lipsa plângerii ar avea implicații asupra infracțiunii de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat.

Tribunalul a reținut că aderarea inculpatului A. la grupul infracțional organizat a avut un caracter continuu și a încetat la data de 09 octombrie 2013, când inculpatul a fost reținut și grupul infracțional a fost destructurat. Mai reține că infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat are un caracter autonom și subzistența sa nu depinde de comiterea infracțiunii/lor ce fac obiectul asocierii. Prin urmare, faptul că în cazul martorului P.P.P. nu se putea vorbi decât de infracțiunea de amenințare, nu are nicio înrâurire asupra săvârșirii de către A. a infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în modalitatea aderării și sprijinirii, care a avut caracter continuu, infracțiunea epuizându-se la data de 09 octombrie 2013.

În ceea ce privește pe inculpatul B., tribunalul a reținut că participarea soților O.O. la întâlnirea de la D.D.D.D. a avut loc în urma conlucrării frauduloase dintre inculpații B., M., G. și suspectul M., așa cum tribunalul a reținut în cuprinsul situației de fapt. Fiind de bună-credință și intimidată de inculpatul M., persoana vătămată a fost de acord să participe la întâlnirea de la D.D.D.D., unde a explicat la cine se află banii solicitați de suspectul M.

În raport de situația de fapt reținută cu privire la persoana vătămată H., tribunalul a înlăturat ca lipsite de orice fundament susținerile că între persoana vătămată și inculpatul M. ar fi existat o convenție frauduloasă potrivit căreia primirea unor sume de bani din cele ce ar fi urmat să fie primite de inculpatul G.G.G. de la suspectul M.

Așa cum s-a reținut anterior, B., M., G. și suspectul M. au ticluit un plan infracțional, prin care să ademenească pe persoana vătămată și să îi impună o ”amendă”, din care o parte să revină și inculpaților B., M. și G.

Faptul că inculpatul M. a indus persoanei vătămate idee că este de partea sa și că suspectul M. va fi găsit vinovat, iar din ”amenda” ce i se aplica acestuia o parte ar reveni persoanei vătămate nu înseamnă că a existat o înțelegere și cu atât mai puțin că a existat o înțelegere validă.

Tribunalul a considerat că suma de bani solicitată de inculpatul M. de la partea civilă H. înainte de întâlnirea de la D.D.D.D. a fost dată de persoana vătămată de teamă, iar nu ca o „mita in avans data judecătorului”, cum nesincer susține inculpatul B.

Tribunalul a reținut că activitatea infracțională a inculpatului B. a constat în acte de complicitate anterioară și concomitentă, constând în punerea în legătură a suspectului M. cu inculpatul M., în stabilirea planului infracțional, înțelegerea asupra împărțirii beneficiului infracțional, în oferirea locației unde a avut loc medierea frauduloasă, în susținerea poziției suspectului M., în aprobarea inculpatului M., în subminarea oricărei rezistențe a persoanei vătămate și îndemnarea acesteia să își ipotecheze casa pentru a plăti suma impusă abuziv.

În condițiile în care inculpatul B. a cunoscut ceea ce se va întâmpla la D.D.D.D., verdictul ce se va da, folosirea de violențe și amenințări pentru acceptarea verdictului, a știut și a văzut că inculpatul M. era înconjurat de bărbați cu constituție solidă, aduși special pentru intimidare, este evident că inculpatul B. a avut reprezentarea supunerii persoanei vătămate unei deposedări imediate de bunurile sale și a acceptat posibilitatea producerii acesteia.

Faptul că inculpatul B. nu a luat nicio atitudine față de solicitarea inculpatului M. de a i se remite imediat de persoana vătămată ceasul de aur și mașina a impus concluzia certă că între inculpații B. și M. a existat o conivență infracțională anterioară, astfel încât afirmația că exercitarea amenințărilor explicite s-a făcut doar după anunțarea verdictului este lipsită de consistență și relevanță.

În ceea ce privește susținerea că inculpatul B. nu a urmărit obținerea unei sume de bani, tribunalul a reținut că este infirmată nu doar de declarațiile de recunoaștere ale inculpatului M., ci și de explicațiile inculpatului B., date la urmărire penală și în fața instanței și cele ale suspectului M.

Fiind reaudiat la urmărire penală, în ziua de 18 noiembrie 2013, inculpatul B. a precizat că a obținut pe ceas suma de 10.000 de dolari (cam 9.000 în dolari și restul în shekeli), bani pe care i-a remis integral fiului și fratelui lui M., în Tel Aviv.

În declarația dată în fața instanței de la termenul din 17 octombrie 2015, inculpatul B. revine și arată că a primit de la cumpărător cu 1.000-2.000 Șecheli mai puțin și că, după ce a remis fiului și fratelui lui M. sumele obținute din vânzarea ceasului de aur, precizându-le că lipsește o diferență, B. a cerut fiului lui să ridice diferența de bani de la cumpărător și să o remită lui M..

Tribunalul a reținut că, în fapt, inculpatul B. a reținut pentru sine suma de bani și că doar în urma contactării sale de către suspectul M. a remis diferența până la 10.000 dolari SUA Faptul că inculpatul B. a făcut precizarea cu privire la diferența de bani abia în cursul judecății, iar suspectul M. a arătat că a sunat pe inculpatul B. și i-a imputat că lipsește o sumă de bani, impune concluzia că declarațiile inculpatului B. sunt nesincere și că acesta a considerat că i se cuvine și lui o sumă de bani pentru serviciile sale, sumă remisă lui M. doar după ce acesta i-a cerut explicații.

Tribunalul nu a putut reține că persoana vătămată H. a participat și a asistat la lovirea părții civile I. și la întocmirea înscrisului doveditor, alături de Z.Z. În acest sens, tribunalul reține declarația inculpatului G., care a arătat că persoana vătămată H. nu a asistat la discuțiile de la biroul martorului Z.Z., care a cerut să nu se pomenească lui H. cele discutate (fila 218 verso vol.7 dosar de instanță).

În ceea ce privește trimiterile inculpatului B. la fapte similare ale martorului Z.Z., tribunalul le-a considerat neavenite, atât prin prisma lipsei unor acuzații penale, cât și prin prisma vinovăției inculpatului sub aspect penal stabilită pe baza unor probe certe și legal administrate în ambele faze ale procesului penal.

Relativ la neregularitățile actelor de urmărire penală, invocate de inculpatul B., tribunalul a reținut că acestea au făcut sau trebuiau să facă obiectul camerei preliminare, procedură rămasă definitivă prin respingerea contestațiilor inculpaților la încheierea de respingere a cererilor și excepțiilor și de începere a judecății.

Cu toate acestea tribunalul a considerat că procurorul nu era obligat să disjungă cauza cu privire la acuzațiile inculpatului B. atât pentru că faptele imputate acestuia erau în strânsă conexiune cu ale celorlalți inculpați, cât și, mai ales, pentru că infracțiunea de tâlhărie era infracțiune gravă în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003 potrivit cărora infracțiunea gravă este orice altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, al cărei minim special este de cel puțin 5 ani - infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută de C. pen. anterior are minimul special de 7 ani reținută în sarcina inculpatului.

Prin urmare, prima instanță a apreciat că încadrarea juridică dată de procuror faptelor inculpatului B. a fost corectă atât pe legea veche, cât și pe legea nouă.

Tribunalul a considerat neîntemeiată pe fond și juridică solicitarea inculpatului B. de a se schimba încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 48 rap. la art. 233 C. pen., cu aplicarea art. 33 și art. 5 C. pen., în infracțiunea de complicitate la tâlhărie sau în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 C. pen.

Tribunalul a reținut că schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni într-o singură infracțiune se poate face doar atunci când elementele constitutive ale celor două infracțiuni se circumscriu unei singure infracțiuni. Or schimbarea încadrării juridice din sprijinire a unui grup infracțional organizat și complicitate la tâlhărie în complicitate la tâlhărie sau tăinuire nu se poate face, întrucât niciodată cele două infracțiuni nu pot fi înglobate într-o singură infracțiune.

Tribunalul nu a putut împărtăși nici critica în sensul că legea penală mai favorabilă este reglementarea anterioară, chiar dacă s-ar face abstracție de dispozițiilor art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003, dat fiind faptul că există un concurs de infracțiuni, respectiv între infracțiunea prevăzută de dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la dispozițiile art. 323 C. pen. (1969), infracțiune care nu este dezincriminată, întrucât sunt aplicabile dispozițiile art. 367 C. pen.

Tribunalul a reținut că, în mod corect, procurorul a arătat că nu se poate reține în cazul inculpatului B. atât infracțiunea de complicitate la tâlhărie cât și cea de șantaj sau favorizarea infractorului, câtă vreme ceasul de aur a fost luat din posesia persoanei vătămate în urma infracțiunii de tâlhărie, nemaifiind relevantă modalitatea de valorificare a bunului de către inculpați.

La individualizarea pedepselor pentru faptele reținute în sarcina inculpaților G., K., C. și A., tribunalul a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (1969), iar în cazul inculpatului B. criteriile generale prevăzute art. 74 C. pen.

Astfel, la stabilirea cuantumului pedepselor cu închisoarea, tribunalul a avut în vedere, în funcție de faptele reținute în cazul fiecăruia dintre inculpați: pericolul concret foarte ridicată și de răsunetul deosebit de negativ al infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, șantaj, tâlhărie lipsire de libertate în mod ilegal; urmările deosebit de grave asupra încrederii cetățenilor în capacitatea instituțiilor statului în combaterea unor fapte de acest gen; prejudiciile morale și materiale cauzate persoanelor vătămate, care au fost supuse unor tulburări emoționale deosebit de grave; efervescența și curajul deosebit al inculpaților, care nu au resimțit niciun stres, deși șantajau, tâlhăreau și lipseau de libertate persoane potente financiar; caracterul repetat, de intensitatea și de gravitatea deosebită a amenințărilor aduse persoanelor vătămate, familiilor și persoanelor apropiate acestora; faptul că inculpații G., K., C., A.

și B. nu au recunoscut și nu au regretat săvârșirea faptelor, dovedind că nu au înțeles în niciun fel rolul procesului penal și importanța unei atitudinii sincere la momentul alegerii și individualizării pedepsei; atitudinea necorespunzătoare a inculpaților K. și C. în sala de judecată, constând în gesturi și manifestări virulente la adresa părților vătămate și a unora dintre martori, contrare solemnității ședinței de judecată, unele dintre comportamente fiind sancționate cu amenzi judiciare; contribuția efectivă a fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor; gravitatea mijloacelor de constrângere la care au recurs inculpații și de aviditatea exacerbată a acestora; faptul că inculpații nu au acoperit nicio parte din prejudiciile cauzate persoanelor vătămate; amenințarea persoanelor vătămate cu intervenția unor persoane din lumea interlopă; angrenarea unui număr mare de persoane constituite în grupuri organizate, care au ca scop comiterea unor fapte similare cu cele supuse judecății; planificarea și specializarea deosebită a inculpaților G., K., C.

în comiterea de fapte vizând obținerea de beneficii materiale cât mai mari; starea de recidivă în care inculpatul A. s-a aflat la epuizarea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat; faptul că inculpatul C. figurează cu o amendă administrativă; de lipsa de ocupație a inculpaților G., K., C. și A.; cuantumul foarte mare al beneficiilor frauduloase urmărite de inculpați; de acțiunea conjugată și de durată a inculpaților și de faptul că aceștia aveau planuri pentru săvârșirea unor fapte similare și în viitor.

De asemenea, tribunalul a avut în vedere: lipsa de antecedentelor penale pentru inculpații G., K., C. și B., vârsta inculpaților, starea de sănătate, situația familială și socială, atitudinea avută în cursul judecății, precum și în societate anterior săvârșirii faptelor, astfel cum reiese din actele depuse în circumstanțiere.

În ceea ce privește pe inculpați, tribunalul a considerat că pot fi reținute circumstanțe atenuante, atât prin prisma gravității deosebite a faptelor, a caracterului repetat al acestora, a multitudinii actelor materiale, a curajului, dezinvolturii și conduitei inculpaților, cât și prin prisma tăgăduirii faptelor, în ciuda unor probe certe în acuzare, ceea ce denotă fără dubiu că inculpații nu au înțeles gravitatea faptelor și necesitatea supunerii normelor care protejează ordinea socială, siguranța și integritatea fizică și psihică a persoanelor, precum și a celor care ocrotesc relațiile patrimoniale.

Drept urmare, în raport de aceste elemente de individualizare, tribunalul a dispus condamnarea inculpaților, la pedepse care să asigure atât nevoile de reeducare ale acestora, dar și prevenția generală, după cum urmează:

I. Astfel, cu privire la inculpatul C., tribunalul a avut în vedere că pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) Legea nr. 39/2003, în vigoare la data faptelor, se impune aplicarea unei pedepse de 12 ani și 6 luni închisoare, orientată spre mediul limitelor de la 5 la 20 ani închisoare, dat fiind faptul că printre infracțiunile care au intrat în scopul asocierii a fost și infracțiunea de tâlhărie al cărei maxim special este de 25 ani închisoare. Potrivit art. 367 alin. (1), (3) C. pen., inculpatului ar trebui să i se aplice o pedeapsă orientată tot spre mediu, respectiv de 3 ani și 2 luni.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. (1969), s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 15 ani și 3 luni închisoare, orientată spre jumătatea intervalului dintre mediu pedepsei de 12 ani și 6 luni închisoare și maximul special de 18 ani închisoare. Tribunalul a avut în vedere planificarea faptei, folosirea unei arme, gravitatea amenințărilor, perioada relativ îndelungată de sechestrare a persoanei vătămate, săvârșirea faptei de persoane aparținând unui grup infracțional organizat, precum și condiționarea eliberării de plata sumei de 400.000 lei și de încheierea unui contract fictiv, prin care inculpatul a urmărit obținerea a 900.000 euro. Potrivit art. 205 alin. (1), (3) lit. a) C. pen. cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. se impune aplicarea unei pedepse de 9 ani și 9 luni închisoare - având în vedere și agravanta care permite majorarea pedepsei până la 12 ani, mediul fiind de 7 ani închisoare.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a) și b) și alin. (3) C. pen. (1969), prima instanță a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 17 ani și 6 luni închisoare, orientată spre jumătatea intervalului dintre minimul pedepsei de 15 ani închisoare și mediul de 20 ani închisoare. Și în acest caz, s-a avut în vedere planificarea faptei, folosirea unei arme, gravitatea amenințărilor, perioada relativ îndelungată de sechestrare a persoanei vătămate, săvârșirea faptei de persoane aparținând unui grup infracțional organizat, condiționarea eliberării de plata imediată a sumei de 400.000 lei și de încheierea unui contract fictiv, prin care inculpatul a urmărit obținerea a 900.000 euro. Potrivit art. 234 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. se impune aplicarea unei pedepse de 6 ani închisoare - având în vedere și agravanta care permite majorarea pedepsei până la 12 ani, mediul fiind de 7 ani și 6 luni închisoare.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), tribunal a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse egale cu maximul special de 2 ani închisoare. Și în acest caz, s-a avut în vedere planificarea faptei, folosirea unei arme pentru constrângerea persoanei vătămate D. să semneze contractul, gravitatea amenințărilor folosite, săvârșirea faptei de persoane aparținând unui grup infracțional organizat, folosirea înscrisului falsificat pentru plata imediată a sumei de 400.000 lei, folosirea înscrisului în cadrul unor proceduri judiciare civile pentru obținerea unor alte sume importante de bani. Potrivit art. 322 alin. (1) C. pen. s-ar impune aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare, egală cu maximul special al pedepsei închisorii.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 78 alin. (1) C. pen. (1969), s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 9 ani închisoare, orientată peste jumătatea intervalului dintre mediul pedepsei de 6 ani și o lună închisoare și maximul de 11 ani și 8 luni închisoare, calculate cu luarea în considerare a sporului de 5 ani impus de forma continuată a infracțiunii și a sporului de o treime din maximul special de 5 ani pentru săvârșirea faptelor de trei sau mai multe persoane împreună, adică a unui spor de 1 an și 8 luni. Și în acest caz, s-a avut în vedere ansamblul infracțional, planificarea faptelor, caracterul repetat al faptelor, gravitatea amenințărilor, agresiunile fizice comise asupra persoanei vătămate E., perioada relativ îndelungată de derulare a faptelor, săvârșirea faptelor de persoane aparținând unui grup infracțional organizat, sumele efectiv remise și cele vizate de inculpat prin săvârșirea faptelor, săvârșirea faptelor de șantaj împotriva persoanei vătămate D. de trei persoane împreună - inculpații M., C. și O.

Tribunalul a reținut că infracțiunii de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 78 alin. (1) C. pen. (1969) îi corespunde o infracțiune de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. - persoană vătămată F. -, o infracțiune continuată de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată E. și o infracțiune continuată de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată D. La evaluarea pedepselor s-a avut în vedere planificarea faptelor, caracterul repetat și de durată, gravitatea amenințărilor, agresiunile comise asupra persoanei vătămate E., perioada relativ îndelungată de derulare a faptelor, săvârșirea faptelor de persoane aparținând unui grup infracțional organizat, sumele efectiv remise și cele vizate de inculpat prin săvârșirea faptelor, săvârșirea faptelor de șantaj împotriva persoanei vătămate D. de trei persoane împreună - inculpații M., C. și O.

Astfel: pentru infracțiunea de șantaj prevăzute de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. săvârșită împotriva persoanei vătămată F., s-a apreciat că s-ar impune aplicarea unei pedepse de 5 ani și 4 luni închisoare, orientată spre jumătatea intervalului dintre mediul pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare și maximul de 7 ani închisoare; pentru infracțiunea de șantaj prevăzute de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. împotriva persoanei vătămate E. aplicarea unei pedepse de 8 ani închisoare, orientată spre jumătatea intervalului dintre mediul pedepsei de 6 ani închisoare și maximul de 10 ani închisoare, stabilite prin luarea în considerare a sporului de 3 ani închisoare pentru săvârșirea faptelor în formă continuată; pentru infracțiunea de șantaj prevăzute de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. împotriva persoanei vătămate D. aplicarea unei pedepse de 9 ani închisoare orientată spre jumătatea intervalului dintre mediul pedepsei de 7 ani închisoare și maximul de 12 ani închisoare, stabilite prin luarea în considerare a sporului de 3 ani închisoare pentru săvârșirea faptelor în formă continuată și a sporului de 2 ani pentru săvârșirea faptelor de trei sau mai multe persoane împreună.

Astfel, contopind pedepsele concurente stabilite potrivit reglementării anterioare, tribunalul a apreciat că pedeapsa cea mai grea de 17 ani și 6 luni aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave este suficientă pentru îndreptarea inculpatului C.. În cazul în care s-ar face contopi pedepsele stabilite potrivit legii noi, inculpatul C. ar trebui să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani și 9 luni, aplicată pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, la care, conform art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-ar adăuga o treime din restul pedepselor, adică 11 ani și 9 luni, pedeapsa finală fiind de 20 de ani și 6 luni închisoare.

Față de numărul mare de fapte, de gravitatea acestora, de prejudiciile cauzate persoanelor vătămate, tribunalul a apreciat că inculpatul C. este nedemn să exercite și dreptul la vot atât ca pedeapsă complementară cât și ca pedeapsă accesorie, iar, în baza art. 117 C. pen. (1969) s-a dispus expulzarea inculpatului C. după executarea pedepsei principale rezultante, având în vedere gravitatea faptelor săvârșite și a pedepselor aplicate, precum și lipsa oricăror legături cu statul român.

II. Cu privire la inculpatul G., tribunalul a avut în vedere că pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) Legea nr. 39/2003, în vigoare la data faptelor, se impune aplicarea unei pedepse de 12 ani și 6 luni închisoare, orientată spre mediul limitelor de la 5 la 20 ani închisoare, dat fiind faptul că printre infracțiunile care au intrat în scopul asocierii a fost și infracțiunea de tâlhărie al cărei maxim special este de 25 ani închisoare. Potrivit art. 367 alin. (1), (3) C. pen., inculpatului ar trebui să i se aplice o pedeapsă orientată tot spre mediu, respectiv de 3 ani și 2 luni.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. (1969), s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 12 ani și 6 luni închisoare, egală cu mediu pedepsei situat la jumătatea intervalului dintre minimul special de 7 ani închisoare și maximul special de 18 ani închisoare. Tribunalul a avut în vedere planificarea faptei, folosirea unei arme, gravitatea amenințărilor, perioada relativ îndelungată de sechestrare a persoanei vătămate, săvârșirea faptei de persoane aparținând unui grup infracțional organizat, precum și condiționarea eliberării de plata sumei de 400.000 lei și de încheierea unui contract fictiv, prin care inculpatul a urmărit obținerea a 900.000 euro. Potrivit art. 205 alin. (1), (3) lit. a) C. pen. cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. se impune aplicarea unei pedepse de 7 ani și 6 luni închisoare - se are în vedere și agravanta privind săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, care permite majorarea pedepsei până la 12 ani, mediul fiind de 7 ani și 6 luni închisoare.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a) C. pen. (1969) (persoană vătămată H.), se impune aplicarea unei pedepse de 10 ani și 3 luni închisoare, orientată spre jumătatea intervalului dintre minimul pedepsei de 7 ani închisoare și mediul de 13 ani și 6 luni închisoare. Și în acest caz, s-a avut în vedere planificarea faptei, gravitatea amenințărilor, săvârșirea faptei de persoane aparținând unui grup infracțional organizat, contribuția efectivă a inculpatului. Potrivit art. 48 raportat la art. 233 C. pen. cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. se impune aplicarea unei pedepse de 3 ani și 10 luni închisoare, orientată spre jumătatea intervalului dintre minimul pedepsei de 2 ani închisoare și mediul de 6 ani închisoare, limite calculate cu luarea în considerare a sporului de 2 ani închisoare aferent agravantei privind săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună - inculpații M., G., B., N. și persoana rămasă necunoscută.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a) și alin. (3) C. pen. (1969) (persoana vătămată I.) s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 15 ani închisoare, egală cu minimul special. Potrivit art. 233 C. pen. cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., se impune aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare, orientată spre minimul de 2 ani închisoare. Tribunalul a avut în vedere gravitatea concretă a faptei, prejudiciul mare cauzat persoanei vătămate de 60.000 euro, precum și faptul că este incidentă agravanta privind săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună - inculpații M., G. și K.).

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse egale cu maximul special de 2 ani închisoare. Și în acest caz, s-a avut în vedere planificarea faptei, amenințarea cu formularea împotriva persoanelor vătămate a unor acuzații penale nereale, pentru constrângerea persoanelor vătămate să semneze contractul, săvârșirea faptei de persoane aparținând unui grup infracțional organizat, folosirea înscrisului falsificat pentru plata sumei de 135.000 euro. Potrivit art. 322 alin. (1) C. pen. s-ar impune aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare, egală cu maximul special al pedepsei închisorii.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 78 alin. (1) C. pen. (1969), se impune aplicarea unei pedepse de 9 ani închisoare, orientată peste jumătatea intervalului dintre mediul pedepsei de 6 ani și o lună închisoare și maximul de 11 ani și 8 luni închisoare, calculate cu luarea în considerare a sporului de 5 ani impus de forma continuată a infracțiunii și a sporului de o treime din maximul special de 5 ani pentru săvârșirea faptelor de trei sau mai multe persoane împreună, adică a unui spor de 1 an și 8 luni. Și în acest caz, s-a avut în vedere ansamblul infracțional, planificarea faptelor, caracterul repetat al faptelor, gravitatea amenințărilor, perioada relativ îndelungată de derulare a faptelor, săvârșirea faptelor de persoane aparținând unui grup infracțional organizat, sumele efectiv remise și cele vizate de inculpat prin săvârșirea faptelor, săvârșirea faptelor de șantaj de trei sau mai multe persoane împreună - inculpații G., M., K. și O., precum și alte persoane rămase neidentificate.

Tribunalul a reținut că infracțiunii de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 78 alin. (1) C. pen. (1969) îi corespunde o infracțiune de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată I. și o infracțiune de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată J.. La evaluarea pedepselor s-a avut în vedere planificarea faptelor, caracterul repetat, gravitatea amenințărilor, agresiunile comise asupra persoanei vătămate I., perioada relativ îndelungată de derulare a faptelor, săvârșirea faptelor de persoane aparținând unui grup infracțional organizat, sumele efectiv remise și cele vizate de inculpat prin săvârșirea faptelor, comiterea faptelor de șantaj de trei sau mai multe persoane împreună - inculpații G., M., K. și O., precum și alte persoane rămase neidentificate.

Astfel, pentru infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. săvârșită împotriva persoanei vătămate I. s-a apreciat că s-ar impune aplicarea unei pedepse de 9 ani și 6 luni închisoare, orientată spre jumătatea intervalului dintre mediul pedepsei de 7 ani închisoare și maximul de 12 ani închisoare, calculate prin luarea în considerare a sporului de 3 ani închisoare pentru săvârșirea faptelor în formă continuată și adăugarea sporului de 2 ani închisoare aferent agravantei privind săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună - inculpații M., K., G., O., precum și alte persoane rămase neidentificate.

Astfel, pentru infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. săvârșită împotriva persoanei vătămate J. s-a apreciat că s-ar impune aplicarea unei pedepse de 9 ani și 6 luni închisoare, orientată spre jumătatea intervalului dintre mediul pedepsei de 7 ani închisoare și maximul de 12 ani închisoare, calculate prin luarea în considerare a sporului de 3 ani închisoare pentru săvârșirea faptelor în formă continuată și adăugarea sporului de 2 ani închisoare aferent agravantei privind săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună - inculpații M., K., G., O., precum și alte persoane rămase neidentificate.

Contopind pedepsele concurente stabilite potrivit legii vechi, tribunalul a apreciat că pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave este suficientă pentru îndreptarea inculpatului G.. În cazul în care s-ar face contopi pedepsele stabilite potrivit legii noi, inculpatul G. ar trebui să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de șantaj în formă continuată, la care, conform art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-ar adăuga o treime din restul pedepselor de 30 de ani închisoare, adică 10 ani închisoare, pedeapsa finală fiind de 19 ani și 6 luni închisoare.

Față de numărul mare de fapte, de gravitatea acestora, de prejudiciile cauzate persoanelor vătămate, tribunalul a apreciat că inculpatul G. este nedemn să exercite și dreptul la vot atât ca pedeapsă complementară cât și ca pedeapsă accesorie, iar, în baza art. 117 C. pen. (1969) s-a dispus expulzarea inculpatului G. după executarea pedepsei principale rezultante, având în vedere gravitatea faptelor săvârșite și a pedepselor aplicate, precum și lipsa oricăror legături cu statul român.

III. Cu privire la inculpatul K., tribunalul a avut în vedere că pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) Legea nr. 39/2003, în vigoare la data faptelor, se impune aplicarea unei pedepse de 12 ani și 6 luni închisoare, orientată spre mediul limitelor de la 5 la 20 ani închisoare, dat fiind faptul că printre infracțiunile care au intrat în scopul asocierii a fost și infracțiunea de tâlhărie al cărei maxim special este de 25 ani închisoare. Potrivit art. 367 alin. (1), (3) C. pen., inculpatului ar trebui să i se aplice o pedeapsă orientată tot spre mediu, respectiv de 3 ani și 2 luni.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a) și alin. (3) C. pen. (1969) (persoana vătămată I.) s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 15 ani închisoare, egală cu minimul special. Potrivit art. 233 C. pen. cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare, orientată spre minimul de 2 ani închisoare. Tribunalul a avut în vedere gravitatea concretă a faptei, prejudiciul mare cauzat persoanei vătămate de 60.000 euro, precum și faptul că este incidentă agravanta privind săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună - inculpații M., G. și K.).

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 78 alin. (1) C. pen. (1969), s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 9 ani închisoare, orientată peste jumătatea intervalului dintre mediul pedepsei de 6 ani și o lună închisoare și maximul de 11 ani și 8 luni închisoare, calculate cu luarea în considerare a sporului de 5 ani impus de forma continuată a infracțiunii și a sporului de o treime din maximul special de 5 ani pentru săvârșirea faptelor de trei sau mai multe persoane împreună, adică a unui spor de 1 an și 8 luni. Și în acest caz, s-a avut în vedere ansamblul infracțional, planificarea faptelor, caracterul repetat al faptelor, gravitatea amenințărilor, perioada relativ îndelungată de derulare a faptelor, săvârșirea faptelor de persoane aparținând unui grup infracțional organizat, sumele efectiv remise și cele vizate de inculpat prin săvârșirea faptelor, săvârșirea faptelor de șantaj de trei sau mai multe persoane împreună - inculpații G., M., K. și O., precum și alte persoane rămase neidentificate.

Tribunalul a reținut că infracțiunii de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 78 alin. (1) C. pen. (1969) îi corespunde o infracțiune de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată F., o infracțiune de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată I. și o infracțiune de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată J.. La evaluarea pedepselor s-a avut în vedere planificarea faptelor, caracterul repetat, gravitatea amenințărilor, agresiunile comise asupra persoanei vătămate I., perioada relativ îndelungată de derulare a faptelor, săvârșirea faptelor de persoane aparținând unui grup infracțional organizat, sumele efectiv remise și cele vizate de inculpat prin săvârșirea faptelor, comiterea faptelor de șantaj de trei sau mai multe persoane împreună - inculpații G., M., K. și O., H.H.H., precum și alte persoane rămase neidentificate, după caz.

Astfel, pentru infracțiunea de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. săvârșită împotriva persoanei vătămate F. s-a apreciat că s-ar impune aplicarea unei pedepse de 7 ani și 6 luni închisoare, orientată peste mediul de 7 ani închisoare, calculat prin luarea în considerare a sporului de 3 ani închisoare pentru săvârșirea faptelor în formă continuată și adăugarea sporului de 2 ani închisoare aferent agravantei privind săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună - inculpații M., K. și H.H.H., precum și copilul despre care inculpatul K. i-a comunicat martorului J.J. că are o armă asupra sa și că dacă persoana vătămată nu are grijă să aducă până dimineață 300.000 euro.

Pentru infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. săvârșită împotriva persoanei vătămate I. s-a apreciat că s-ar impune aplicarea unei pedepse de 9 ani și 6 luni închisoare, orientată spre jumătatea intervalului dintre mediul pedepsei de 7 ani închisoare și maximul de 12 ani închisoare, calculate prin luarea în considerare a sporului de 3 ani închisoare pentru săvârșirea faptelor în formă continuată și adăugarea sporului de 2 ani închisoare aferent agravantei privind săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună - inculpații M., K., G., O., precum și alte persoane rămase neidentificate.

Pentru infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), art. 79 alin. (2), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. săvârșită împotriva persoanei vătămate J. s-a apreciat s-ar impune aplicarea unei pedepse de 9 ani și 6 luni închisoare, orientată spre jumătatea intervalului dintre mediul pedepsei de 7 ani închisoare și maximul de 12 ani închisoare, calculate prin luarea în considerare a sporului de 3 ani închisoare pentru săvârșirea faptelor în formă continuată și adăugarea sporului de 2 ani închisoare aferent agravantei privind săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună - inculpații M., K., G., O., precum și alte persoane rămase neidentificate.

Contopind pedepsele concurente stabilite potrivit legii vechi, tribunalul a apreciat că pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave este suficientă pentru îndreptarea inculpatului K. În cazul în care s-ar face contopi pedepsele stabilite potrivit legii noi, inculpatul K. ar trebui să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de șantaj în formă continuată, la care, conform art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-ar adăuga o treime din restul pedepselor de 22 de ani închisoare și 8 luni, adică 7 ani, 6 luni și 20 zile închisoare, pedeapsa finală fiind de 17 ani și 20 de zile închisoare.

Față de numărul mare de fapte, de gravitatea acestora, de prejudiciile cauzate persoanelor vătămate, tribunalul a apreciat că inculpatul K. este nedemn să exercite și dreptul la vot atât ca pedeapsă complementară cât și ca pedeapsă accesorie, iar, în baza art. 117 C. pen. (1969) s-a dispus expulzarea inculpatului K. după executarea pedepsei principale rezultante, având în vedere gravitatea faptelor săvârșite și a pedepselor aplicate, precum și lipsa oricăror legături cu statul român.

IV. Cu privire la inculpatul A., tribunalul a avut în vedere că pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) Legea nr. 39/2003, în vigoare la data faptelor, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) se impune aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare, orientată spre maximul pedepsei de 5 ani închisoare, dat de infracțiunea de șantaj ce a făcut obiectul aderării și sprijinirii grupului infracțional. Potrivit art. 367 alin. (1), (3) C. pen. cu referire la art. 41 C. pen., inculpatului ar trebui să i se aplice o pedeapsă de 6 ani închisoare.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 6 ani închisoare, orientată peste mediul de 5 ani și 3 luni al intervalului dintre minimul special de 6 luni închisoare și maximul de 10 ani închisoare, calculat cu luarea în considerare a sporului de 5 ani impus de forma continuată a infracțiunii. Și în acest caz, s-a avut în vedere ansamblul infracțional, planificarea faptelor, caracterul repetat al faptelor, gravitatea amenințărilor, perioada relativ îndelungată de derulare a faptelor, săvârșirea faptelor de persoane aparținând unui grup infracțional organizat, sumele efectiv remise și cele vizate de inculpați prin săvârșirea faptelor. Pentru infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. săvârșită împotriva persoanei vătămate H. s-ar impune aplicarea unei pedepse de 7 ani închisoare, orientată peste mediul intervalului dintre minimul de 2 ani închisoare și maximul de 10 ani închisoare, calculate prin luarea în considerare a sporului de 3 ani închisoare pentru săvârșirea faptelor în formă continuată.

Tribunalul a constatat că infracțiunea de șantaj în formă continuată dedusă judecății este concurentă cu cele trei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. (1969) cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), pentru care i s-a aplicat inculpatului A. o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prin Decizia nr. 23 din 11 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători.

Dat fiind tratamentul sancționator mai ușor al concursului de infracțiuni, tribunalul a constatat că, în cazul inculpatului A., legislația anterioară datei de 01 februarie 2014 este mai favorabilă decât N.C.P., care prevede obligativitatea unui spor de o treime din restul pedepselor.

Prin urmare, în baza art. 7 alin. (1) și (3) Legea nr. 39/2003, în vigoare la data faptelor, cu aplicarea cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. (corespondent art. 367 alin. (1), (3) C. pen.), tribunalul l-a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, iar în baza art. 65 C. pen. anterior va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) (corespondent art. 207 alin. (1) și (2) C. pen.) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., tribunalul l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată, iar în baza art. 65 C. pen. (1969) a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Față de numărul mare de fapte, de gravitatea acestora, de prejudiciile cauzate persoanei vătămate, de starea de recidivă postcondamnatorie, tribunalul a apreciat că inculpatul A. este nedemn să exercite și dreptul la vot atât ca pedeapsă complementară cât și ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 865 cu referire la art. 85 alin. (1) C. pen. (1969) s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată prin Decizia nr. 23 din 11 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători și a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente.

Fiind vorba de fapte săvârșite înainte ca pentru una din ele să se fi pronunțat o hotărâre definitivă de condamnate, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. (1969), s-au contopit cele trei pedepse de 3 ani închisoare aplicate pentru infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

Tribunalul a apreciat că se impune aplicarea unui spor de pedeapsă date fiind ansamblul infracțional supus contopirii, prejudiciile cauzate persoanei vătămate H., gravității concrete a faptelor de lipsire de libertate, rolului și contribuției inculpatului la săvârșirea faptelor. Lipsa unui spor ar fi de natură să dea inculpatului impresia impunității pentru un număr mare de fapte.

În baza art. 39 alin. (1), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. (1969), s-au contopit pedeapsa rezultantă de mai sus de 7 ani închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în prezenta cauză pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) Legea nr. 39/2003, comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

V. Cu privire la inculpatul B., tribunalul a reținut că legea penală mai favorabilă este N.C.P., date fiind limitele mai reduse de pedeapsă atât pentru infracțiunea de tâlhărie, cât și pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., astfel încât, pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., inculpatului B. i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare, iar, pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie (persoană vătămată H.) prevăzută de art. 48 raportat la art. 233 C. pen. cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) și art. 5 C. pen., s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare.

Fiind vorba de fapte săvârșite înainte ca pentru una din ele să se fi pronunțat o hotărâre definitivă de condamnate, în temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 45 alin. (3) C. pen., tribunalul a contopit pedepsele mai sus aplicate, inculpatul B. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită cu 1 an (o treime din cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare), în final 5 ani închisoare, precum și pedepsele complementare prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale rezultante și pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante.

Cu privire la legalitatea și temeinicia măsuri arestării preventive luate față de inculpații C., G., K. și A., tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat și nici nu s-au modificat și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. Astfel, din materialul probator tribunalul a reținut că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată. În plus, tribunalul a apreciat că se mențin și cerințele art. 208 C. proc. pen. cu referire la art. 207 și la art. 223 C. proc. pen., întrucât inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile de șantaj, tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal și constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, iar pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a persoanei inculpaților, se constată că privarea acestora de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, constând într-un sentiment firesc de nesiguranță indus cetățenilor, măsura fiind proporțională cu gravitatea faptelor și necesară pentru realizarea scopului urmărit. Pentru aceleași motive a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea inculpatului K. de înlocuire a măsurii arestării preventive.

Cu privire la legalitatea și temeinicia măsuri controlului judiciar luată față de inculpatul B., tribunalul a reținut că, din ansamblul materialului probatoriu, a rezultat că inculpatul B. a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 202 alin. (1), (3) și alin. (4) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 211 și urm. C. proc. pen., întrucât este în interesul procesului penal ca inculpatul să fie la dispoziția organelor judiciare și în faza procesuală a apelului, iar gravitatea ridicată a faptelor concrete impune un minim control asupra conduitei procesuale a inculpatului, iar măsura preventivă a controlului judiciar este proporțională cu gravitatea faptelor imputate și este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

Pe latură civilă, în baza art. 404 alin. (4) lit. i) cu referire la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., tribunalul a dispus anularea următoarelor acte falsificate: contractul de prestări servicii încheiat între inculpatul C. și partea civilă SC L. SRL, reprezentată de D.; contractul de vânzare - cumpărare a autoturismului, încheiat între partea civilă H. și inculpatul M., precum și înscrisurile privind radierea acestui autoturism de pe numele părții civile H. și înmatricularea pe numele inculpatului M.; contractul de împrumut din data de 02 aprilie 2013 dintre inculpatul G. și partea civilă J. și chitanțele din data de 08 aprilie 2013 și 09 aprilie 2013 (filele 96 - 99, 101 și 102 vol. 6 d.u.p.).

Tribunalul a constatat că sunt lovite de nulitate absolută înscrisurile falsificate de inculpați în modalitățile arătate în cuprinsul situației de fapt, întrucât acestea sunt afectate de cauza de nulitate absolută constând în frauda la lege.

Existența acestei cauze de nulitate rezidă în falsificarea unor înscrisuri fie prin plăsmuirea înscrisului, fie prin menționarea unor fapte necorespunzătoare adevărului ori prin alterarea în orice mod, în vederea producerii unei consecințe juridice.

Or consecințele juridice au fost prevăzute și au fost urmărite de inculpați, fiind un mijloc necesare pentru scoaterea frauduloasă a bunurilor din patrimoniului părților civile.

Pentru restabilirea situației anterioare este nevoie și de anularea înscrisurilor privind radierea autoturismului de pe numele părții civile H. și înmatricularea frauduloasă pe numele inculpatului M.

Tribunalul a considerat că nu se poate anula contractul de vânzare-cumpărare autentificată de B.N.P., Z.Z.Z.Z., având ca obiect imobilul situat în Voluntari, județul Ilfov, intabulat în C.F. a loc. Voluntari, jud. Ilfov, întrucât martora D.D.D. nu a cunoscut împrejurarea că persoana vătămată J. a încheiat actul sub imperiul amenințărilor venite din partea inculpaților.

Cum partea civilă J. nu a pomenit nimic despre semnarea actului în urma unor amenințări, martora D.D.D. a fost de bună-credință, astfel că nu se pot anula nici actele subsecvente, prin care martora a înstrăinat ulterior imobilul situat în Voluntari, județul Ilfov, intabulat în C.F. a loc. Voluntari, jud. Ilfov.

Tot pe latură civilă, tribunalul a constatat acoperit, în parte, prejudiciul cauzat părții civile H., prin restituirea autoturismului, a cheilor autoturismului, telecomenzii, certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate ale autoturismului.

Cu privire la celelalte daune materiale și morale solicitate în cauză, tribunalul a reținut că persoana vătămată H. s-a constituit parte civilă, în cursul urmăririi penale, cu suma de 106.500 euro, reprezentând prejudiciul material produs prin comiterea faptei de către inculpați, persoana vătămată D. s-a constituit parte civilă cu suma de 400.000 lei reprezentând prejudiciul material și cu suma de 400.000 lei, daune morale (fila 57 vol. 4 dosar de instanță), persoana vătămată SC L. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 400.000 lei reprezentând prejudiciul material produs prin comiterea faptei de către inculpați (fila 56 vol.4 dosar de instanță), persoana vătămată F. s-a constituit parte civilă cu suma de 80.000 euro, reprezentând daune materiale, și cu suma de 80.000 euro, reprezentând daune morale (fila 58 vol. 4 dosar de instanță), persoana vătămată E. s-a constituit parte civilă cu suma de 52.000 lei euro, reprezentând daune materiale, și cu suma de 30.000 euro, reprezentând daune morale, persoanele vătămate J. și I. s-au constituit părții civile, înainte de începerea cercetării judecătorești, cu suma de 513.000 euro, reprezentând prejudiciul material produs prin comiterea faptei de către inculpați.

Referitor la aceste pretenții civile, tribunalul a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv există o faptă ilicită, fapta a fost săvârșită de inculpați, există un prejudiciu localizat în patrimoniul părților civile, există legătură de cauzalitate între fapta inculpaților și prejudiciile cauzate, prejudiciul este cert atât sub aspectul întinderii, cât și sub aspectul existenței.

Pentru determinarea daunelor materiale și morale încercate de părțile civile, tribunalul a avut în vedere probatoriul administrat în cauză, din care rezultă în mod cert care este întinderea prejudiciilor cauzate.

În ceea ce privește daunele morale, în raport de trauma psihică deosebită la care au fost supuse părțile civile D., F. și E., relevată atât de martorii audiați în cauză, cât și de alte împrejurări de fapt, în raport de perioada îndelungată în care inculpații au acționat, de faptul că inculpații au indus părților civile simțământul că nu există cale de scăpare și că trebuie să facă gesturi disperate pentru a remite sumele impuse discreționar de inculpați, de sumele importante urmărite de inculpați, tribunalul a apreciat ca rezonabilă acordarea unor daune morale într-un cuantum corespunzător. Obligarea inculpaților la plata de daune morale reprezintă atât o satisfacție sufletească acordată părților civile pentru suferința îndurată, cât și o sancțiune civilă aplicată inculpaților.

Astfel, în baza art. 25 și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., tribunalul i-a obligat pe inculpați la plata de despăgubiri civile către părțile civile, conform dispozitivului.

În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă H., tribunalul a avut în vedere că în data de 24 iulie 2012, aceasta a remis inculpaților M. și A., în centrul comercial C.C.C.C., suma de 7.000 euro, iar, în aceeași zi, la aeroportul Otopeni, a mai remis celor doi suma de 3.000 de euro. Pentru a obține protecția persoanei și bunurilor sale, partea civilă H. a remis numitului R.R. suma de 5.000 euro. Așa cum rezultă din declarațiile părții civile H. și ale martorei O.O., date la urmărire penală (filele 9-25, 55-71), care se coroborează cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului M., sub imperiul presiunilor și amenințărilor exercitate în mod constant de inculpații M. și A., partea civilă H. a mai remis celui dintâi, la data de 31 iulie 2012, la C.C.C.C., suma de 20.000 euro, la data de 13 august 2013, la o ceainărie din Mall G.G.G.G., suma de 22.500 euro, și la data de 16 august 2013, suma de 2.500 euro.

Rezultă că, în total, partea civilă H. a suferit un prejudiciu de 60.000 euro, constând în sume de bani remise inculpaților M. și A. sau plătite pentru a pune capăt acțiunilor ilicite ale celor doi inculpați.

Pe lângă acest prejudiciu, partea civilă H. a fost prejudiciată și cu contravaloarea ceasului de aur. Conform înscrisurilor atașate la dosar rezultă că un ceas ca cel al persoanei vătămate, în stare bună, are o valoare de vânzare de circa 72.500 lei (17.995 dolari SUA). Cum ceasul persoanei vătămate avea brățara din aur, tribunalul a considerat că se impune obligarea, în solidar, a inculpaților M., B. și G. la plata sumei de 15.000 euro, daune materiale, către partea civilă H.. Acordarea acestei sume cu titlu de despăgubire este una echitabilă și acoperă în întregime prejudiciul cauzat.

În ceea ce privește daunele morale solicitate de părțile civile I. și J., tribunalul nu le-a putut avea în vedere întrucât au fost formulate după începerea cercetării judecătorești, astfel că a intervenit decăderea din dreptul de a solicita daune morale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., tribunalul a menținut măsura sechestrului asigurator instituit în cursul urmăririi penale asupra bunurilor aparținând inculpaților judecați în prezenta cauză, până la concurența sumelor la care fiecare dintre aceștia a fost obligat, conform dispozitivului.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 249 și urm. C. proc. pen., tribunalul a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile (inclusiv acțiuni și părți sociale deținute la societăți comerciale) și imobile ale inculpaților M., C., K., G., A. și B., până la concurența sumelor la care fiecare dintre aceștia a fost obligat.

Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri, între alții, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrală, inculpații C., K., G., A., B. și partea civilă H., pentru motivele consemnate in încheierea de amânare a pronunțării, ce face parte din decizia instanței de apel.

Prin decizia penală nr. 422 din 8 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism si partea civilă H., a fost desființată în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:

La încadrarea juridica a inculpatului G., a fost aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969) (corespondent art. 322 alin. (1)C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen., circumstanța agravanta prevăzută de art. 75 lit. a) din C. pen. (1969) și art. 78 alin. (1) C. pen. (1969), și a fost menținut cuantumul pedepsei stabilite de prima instanță, respectiv 2 ani închisoare, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapta din 02 aprilie 2013, privind pe părțile civile J. și I.

Au fost obligați în solidar, inculpații M., B. și A. la plata sumei de 60.000 euro, daune materiale, către partea civilă H.

Au fost obligați în solidar, inculpații M., B. și G. la plata sumei majorate de la 15.000 euro, la 28.000 dolari SUA daune materiale (contravaloarea ceasului), către partea civilă H.

Au fost obligați în solidar, inculpații M., B., A. și G. la plata sumei de 5.000 euro, daune morale, către partea civilă H.

S-a constatat ca inculpatul B. a consemnat la CEC Bank suma de 15.000 euro la dispoziția părții civile H. (recipisa de consemnare din 16 noiembrie 2015 a CEC Bank) și a achitat 13.000 lei cheltuielile de judecata către stat (chitanța din 13 noiembrie 2015 a Trezoreriei sector 5 București), stabilite de către prima instanța.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea formulata de B., asociat la SC K.K.K.K.K. SRL, de ridicare a sechestrului asigurător dispus de prima instanța asupra tuturor bunurilor mobile (inclusiv acțiuni și părți sociale deținute la societăți comerciale) și imobile ale inculpatului B., până la concurența sumelor la care acesta a fost obligat.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, între alții, de inculpații C., G., K., A. si B., împotriva aceleiași sentințe.

A fost dedusă prevenția inculpaților C., M., G., K., de la data de 09 octombrie 2013 la zi.

A fost dedusă prevenția inculpatului A., din perioada 16 aprilie 2009 la 15 mai 2009, conform Deciziei nr. 23 din 11 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, precum și prevenția de la data de 09 octombrie 2013 la 30 iunie 2015, data de la care s-a înlocuit aceasta măsură cu cea a controlului judiciar.

În baza art. 241 alin. (1) lit. b) teza finala C. proc. pen. s-au constat încetate de drept măsurile de control judiciar dispuse față de inculpații A. si B.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat apelant la cate 1000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de cate 260 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorilor din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, onorariul interpretului fiind suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, Curtea a constatat că situația de fapt a fost in mod temeinic stabilita de către prima instanță, pe baza de probe.

Curtea a reținut ca fiind relevante următoarele probe, prezentate mai jos, in raport de fiecare fapta pentru care inculpații au fost trimiși in judecata:

1.Faptele privind partea vătămată D.: declarațiile persoanei vătămate și a martorilor T. și U. care l-au recunoscut din planșe foto pe inculpatul G. ca fiind cetățeanul israelian care a venit la centrul comercial A.A.A.A.A.; suspiciunile persoanei vătămate în privința întâlnirii cu inculpatul G. rezultă din declarațiile martorei B.B., audiată în prima instanța, care a confirmat că în ziua respectivă D. a decis să meargă la restaurantul din x însoțit de cineva de la personalul de pază al societății; declarația suspectului P., care a fost audiat prin comisie rogatorie; declarațiile persoanei vătămate în care arată că a fost vorba de un pistol automat, de culoare argintie cu calibrul 9 mm.

Persoana vătămată a arătat că merge de 17 ani în poligon și a depus la dosar documente din care rezultă că are permis de port armă și este deținător al mai multor arme, fiind practicant de tir sportiv; analiza listingului convorbirilor telefonice confirmă declarația persoanei vătămate D., atât cu privire la ora întâlnirii cu inculpatul G., la momentul deplasării spre locuința inculpatului C. și la intervalul în care a fost lipsită de posibilitatea de a-și utiliza telefonul mobil (a cărui utilizare i-a fost permisă abia după ora 03:00), cât și în privința convorbirilor purtate de cel din urmă cu inculpata O.

și a deplasării acesteia în locul unde era lipsit de libertate. De asemenea, este confirmată prezența constantă a persoanei vătămate (între orele 07:38:45-11:38:38), a inculpatului C. (între orele 07:35:24-12:08:21) și a inculpatei O. (între orele 09:07:53- 13:14:45), în dimineața zilei de 04 iunie 2013, în zona cabinetului avocațial al celei din urmă, situat în zona Piața Unirii; declarația inculpatei O., care confirmă că în noaptea respectivă, la cererea inculpatului C., s-a deplasat la locuința acestuia din localitatea Pipera, complexul rezidențial S., loc în care se afla și inculpatul M.

Au discutat atunci despre posibilitatea încheierii, în cursul acelei nopți, a unui contract de prestării servicii web, pe care cei doi inculpați insistau să-l redacteze de îndată, stabilind totodată durata și valoarea acestuia. Inculpații au întrebat pe O. de ce nu pot merge atunci la ea la birou, iar aceasta le-a spus că nu are cheie de la birou și că nu înțeleg de ce nu pot face asta de dimineață. Inculpatul M. a intervenit, cerându-i să nu mai pună atâtea întrebări. C. C. i-a spus să pregătească pentru dimineață un draft de contract de prestări servicii, în care el să figureze ca prestator.

I-a mai spus că acest contract trebuie să fie încheiat pe un termen de 5 ani, cu plata sumei de 180.000 euro pe an și că îi va spune de dimineață condițiile de efectuare a plăților. Mi-a mai spus că o plată va fi efectuată de dimineață”; conținutul clauzelor contractului de prestări servicii redactat de inculpata O., rezultă că toate obligațiile au fost stabilite exclusiv în sarcina beneficiarului, respectiv clauzele penale de reziliere sunt exclusiv în defavoarea părții civile SC L. SRL, administrată de persoana vătămată D.; cuprinsul unei convorbiri telefonice din data de 24 iulie 2013, ora 14:26:20, purtate de O. cu martora A.A. (avocată a societății reprezentate de persoana vătămată D.), in care inculpata recunoaște că a redactat convenția și a falsificat data acesteia; notificarea depusă la dosar de persoana vătămată, primită la data de 01 iulie 2013 din partea cabinetului de avocat O., prin care societatea SC L.

SRL este somată să plătească în termen de 5 zile suma de 407.000 euro, reprezentând penalități contractuale în baza art. 6.1 din contractul de prestării servicii din data de 15 ianuarie 2013. Demersurile în vederea determinării persoanei vătămate la plata sumelor menționate în contractul fictiv continuă în perioada următoare, când inculpații C. și M. discută cu inculpata O. despre viitoarea întâlnire; declarația martorilor C.C., Y., V., T. (care a confirmat că s-a întâlnit cu persoana vătămată în dimineața respectivă și arată în plus că aceasta purta aceleași haine ca în seara precedentă), D.D. (care a confirmat a discutat telefonic cu inculpata O., în vara anului 2013, iar aceasta i-a adus la cunoștință că inculpatul C., un alt client al băncii, urmează să primească o sumă de bani în contul personal și îi va retrage în numerar, că nu își amintește ca inculpata O. să o roage să-i comunice momentul în care vor intra banii în contul clientului, însă a precizat că în aceeași zi sau în zilele următoare, C., însoțit de O.

și un alt bărbat a retras o parte din bani, iar a doua zi a retras și diferența. Martora i-a recunoscut din planșe foto pe inculpații C. și O.), B.B. (care a arătat că în ziua de 04 iunie 2013, în jurul orei 11:00, a fost sunată de D., care i-a spus că i s-a întâmplat ceva grav și dorește să vină la ea la serviciu pentru a discuta, lucru care s-a și întâmplat, iar, cu privire la starea psihică a persoanei vătămate la momentul întâlnirii din dimineața de 04 iunie 2013, a confirmat tulburarea extremă în care se afla acesta; declarațiile persoanei vătămate D., recunoașterea din planșele foto de către aceasta a inculpaților C., despre care a arătat că este persoana care l-a împins pe ușa de acces în imobil și care împreună cu alte persoane l-a ținut împotriva voinței sale într-un apartament din complexul S. determinându-l să încheie un contract de prestări servicii fictiv și G., despre care a declarat că este persoana care în noaptea de 03/04 iunie 2013 l-a invitat la restaurantul B.B.B.B.B.

și care după ce a terminat consumația l-a rugat să îl conducă la locuința lui din complexul rezidențial unde a fost lipsit de libertate în mod ilegal; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, cât și declarațiile martorilor N.N.N., E.E. și F.F., din care rezulta ca si la data de 26 august 2013, la ora 15:45:04, M. îl contactează pe inculpatul N., comunicându-i că are nevoie de doi “băieți”, care să-l însoțească, în scop de intimidare a persoanei vătămate. Inculpatul C. încearcă, la rândul său, să găsească persoane care să-i însoțească în scop de intimidare; declarația inculpatului G. dată în cursul judecății in prima instanță, la termenul din 13 februarie 2015 ( în care a revenit parțial asupra declarației din 24 noiembrie 2014, susținând că a fost constrâns de inculpatul M. să îl aducă la locuința inculpatului C. din complexul S. din Pipera, încercând sa-si diminueze răspunderea penală); declarațiile inculpatului C.

C., inclusiv cea data in apel, prin care afirma ca în acea noapte doar a asistat la negocierea unui contract, sunt vădit nesincere, întrucât sunt contrazise de probele prezentate, și prin urmare nu au putut fi probate. Persoana vătămată, amenințată, inclusiv cu un pistol, nu a putut avea libertate de mișcare fiind forțată să vireze în contul inculpatului suma de aproape 100.000 euro).

2.Faptele privind partea vătămată F.: dialogurile înregistrate in mediul ambiental, la 21/22 martie 2012 in cafeneaua V.V.V. ( din care rezultă în mod cert că scopul inculpaților M., K. și H.H.H. a fost încă de la început acela de a insufla și menține sentimentul acut de teamă, pe care persoana vătămată l-a resimțit de la prima întâlnire pe care a avut-o la Spitalul Floreasca cu inculpatul M.. Gravitatea amenințărilor la care au recurs inculpații M. și K. rezultă din dialogul în care martorul J.J. îi comunică persoanei vătămate că cei doi inculpați au adus la cafenea un copil, care stă la o masă din spate și care are o armă asupra lui;

înregistrările efectuate în mediul ambiental de persoana vătămată, la data de 22 martie 2013, cu privire la comunicările purtate cu inculpații M., K. și H.H.H., înregistrări redate în proceselor verbale atașate la dosarul de urmărire penală, confirmă existența presiunilor exercitate de inculpați pentru obținerea rapidă a banilor și starea de constrângere sub care a fost efectuată plata sumei de 40.000 euro; mai multe înscrisuri sub semnătură privată prin care confirma primirea sumei de bani, înscrisuri pe care partea vătămată le-a pus la dispoziția organelor judiciare; recunoașterea de către partea vătămată, din planșele foto a inculpatului K.; declarațiile martorilor J.J. (care a arătat că pe parcursul acestei întâlniri, discuțiile au fost conduse de M.

și K., care îi solicitau insistent și pe un ton imperativ lui F. să le dea o sumă de câteva zeci de mii euro, iar Dr. F. i-a spus, după primele două întâlniri din anul 2012, că se simte amenințat de vizitele frecvente ale lui M. și de aceea a fost de acord să plătească cele două sume de bani), J.J. și M.M. (din care rezultă atât starea de temere creată părții vătămate prin abordarea sa repetată de către inculpații M. și K., cât și tonul dominant utilizat de aceștia pe parcursul întâlnirilor la care martorii au fost prezenți; declarațiile date în cursul urmăririi penale de inculpatul H.H.H. (care a confirmat că, la sugestia unei cunoștințe pe nume Z.Z., a luat legătura cu un individ „M.” (inculpatul M.), pentru a-l ajuta în recuperarea, de la fostul său partener de afaceri F., a unei sume de bani pe care cel din urmă i-o datora.

Inculpatul H.H.H. a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției, fiind condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, cu suspendarea executării sub supraveghere, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj; declarațiile martorilor H.H., în cursul judecății, G.G., I.I., audiată și în prima instanță, K.K. și L.L., angajați ai BGS, care au intervenit la cabinetul medical al persoanei vătămate în ziua de 01 august 2013 (care au confirmat că la fața locului au găsit doi bărbați care erau în cabinetul doctorului și au plecat în momentul apariției lor și că medicul le-a spus la acel moment că bărbații respectivi i-au cerut o sumă de bani).

I.I.I., audiat în ambele faze ale procesului penal, ) care a confirmat că, la începutul lunii august 2013, a fost contactat de persoana vătămată, care i-a povestit că a fost amenințat la cabinet de doi bărbați, unul român și altul evreu, iar aceștia l-au amenințat și i-au cerut o sumă de bani. Întrucât persoana vătămată era speriată și i-a cerut un bodyguard pentru a-i proteja soția și copilul, i-a cerut telefonul de pe care au sunat la clinică cei doi bărbați și a transmis două SMS-uri către acest număr, în care afirma că este asociat al doctorului F. și le cererea respectivilor să se întâlnească cu el pentru a regla problema. În urma acestor SMS-uri a fost contactat, de pe numărul pe care trimisese mesajele, de un bărbat care vorbea stricat românește și care a afirmat că este în aeroport, urmând să se întâlnească luni, când revenea în țară); procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de C. C., M. și N. la data de 01 august 2013; declarația inculpaților N. și M.

3.Faptele privind partea vătămată H.: declarațiile lui M. (prin care acesta a susținut, si in faza de judecata a apelului, că partea vătămată H. ii era dator cu 65.000 euro, fără a putea prezenta însă o dovada certa in acest sens, respectiv acte sau hotărâri pronunțate într-o judecata civila. Acesta mai susține ca a apelat la o așa zisa judecata evreiască, pentru a i se da dreptate, fără a uza de șantaj); rezultatul percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului M., de unde au fost ridicate înscrisuri în limba engleză care atestau relațiile contractuale dintre partea vătămată și M., precum și inexistența vreunei datorii către cel din urmă; declarațiile inculpatului N.; declarația părții vătămate H.; declarația martorei I.I.I.I. (fiica persoanei vătămate H.), (prin care confirmă situația disperată în care se afla tatăl său, de la care a aflat că este extorcat și amenințat de o persoană pe nume M., că viața sa și a familiei din România sunt în pericol și că pentru a fi lăsați în pace trebuie să plătească o sumă mare de bani, că tatălui său i s-a pretins suma de 120.000 sau 150.000 euro și că acesta le-a remis celor care îl amenințau (dintre care ea a reținut numele M.), mașina și un ceas scump, pentru a câștiga puțin timp și pentru a face rost de restul de bani, precum și faptul că i-a trimis tatălui său suma de jumătate de milion de shekeli pentru „ca viața lui și a familiei să nu aibă de suferit din cauza acelor oameni care l-au amenințat”); autoturismul înmatriculat în prezent pe numele inculpatului M.

și găsit cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința acesteia, ridicat în vederea continuării cercetărilor și restituit părții vătămate, cu obligația de a-l păstra până la soluționarea definitivă a cauzei; contractul fictiv de vânzare-cumpărare a autoturismului, acesta fiind apoi înmatriculat pe numele inculpatului M.; declarația părții vătămate este susținută și de cea a soției sale, martora O.O., care a participat la toate întâlnirile din perioada respectivă și a oferit detalii cu privire la participanți și la subiectul discuțiilor; recunoașterea de către partea vătămată din planșele foto a lui N. (identificat ca fiind inculpatul N.);

Mihai (identificat ca fiind inculpatul A.); unul dintre bărbații care îi însoțeau pe M. și B. la întâlnirea de la D.D.D.D. (identificat ca fiind inculpatul G.); declarația inculpatului B. (care a arătat că a înstrăinat în Israel ceasul pentru suma de 10.000 dolari, bani pe care i-a remis integral fiului și fratelui suspectului M. în Tel Aviv; mențiuni olografe cu privire la sumele și valoarea bunurilor (mașină și ceas) remise până la acel moment; alte mențiuni olografe au fost făcute de același inculpat la momentul discuțiilor despre terenurile pe care urmau să le remită soții O.O.

în contul pretinsei datorii, iar un alt înscris olograf a fost redactat de martora O.O. cu prilejul plății din data de 13 august 2012, ocazie cu care inculpatul A. s-a prezentat cu numele H.H.H.H. și a semnat înscrisul în cauză (filele 45-48 vol. 4 dup); concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 265.404 din 30 decembrie 2013, din care rezultă că scrisul executat pe înscrisurile aflate în prezent la filele 45 și 48 din vol. 4 a fost executat de inculpatul A. (pct. 7 al concluziilor raportului, vol. 13 d.u.p. fila 33); declarația inculpatului M. din data de 03 noiembrie 2014 (care a arătat că inculpatul B. este prieten cu M.

și că acesta din urmă a apelat la inculpatul B. pentru a-și rezolva problema cu persoana vătămată H.. Inculpatul B. i-a cerut să facă arbitrajul între cei doi. Inculpatul M. mai arată că la acel moment nu îl cunoștea pe M. și că B. l-a sunat și i-a vorbit despre neînțelegerile dintre cei doi. În continuare inculpatul M. arată că a discutat cu B. și G. despre organizarea întâlnirii de la D.D.D.D., în care urmau să impună o amendă sau o sumă de bani lui H., sumă din care o parte să revină și inculpaților B. și G..

Arbitrajul a fost un teatru, M., B. și G. știind de la început ce urma să se întâmple. Mai precizează inculpatul M. că nu a văzut pe inculpatul B. să se roage - lucru susținut nesincer de cel din urmă inculpat cu ocazia audierii nemijlocite de către tribunal. Dimpotrivă, inculpatul M. arată că a văzut pe B. cum îl aproba și că acesta din urmă a fost prezent și în momentul când cel dintâi i-a cerut persoanei vătămate ceasul și mașina. Mai mult, inculpatul M. arată că inculpatul B. a recomandat persoanei vătămate să își ipotecheze casa și a afirmat că și el a pierdut numeroase sume de bani - fila 209 vol.5 dosar de instanță); declarația inculpatului A. dată în fața primei instanțe în ziua de 13 octombrie 2015 (care a arătat că a luat cunoștință de neînțelegerile dintre persoana vătămată H.

și suspectul M. și de faptul că suma solicitată de M. se află la avocata S.S. Prin urmare, demersurile făcute de inculpatul A. pentru obținerea de către inculpatul M. a unor sume importante de bani de la persoana vătămată, precum și demersurile făcute pentru descurajarea persoanelor, care încercau să vină în ajutorul persoanei vătămate, au avut un caracter organizat); procesul-verbal de redare a convorbirii înregistrate în mediul ambiental cu telefonul mobil de martora O.O. și pusă la dispoziția organelor judiciare, declarația inculpatului G. (care a arătat că, la întâlnirea din data de 20 iulie 2013, de la D.D.D.D., avea o greutate de 100 kg la o înălțime de 1,75 metri, fapt probat chiar de inculpat prin fotografiile depuse de acesta la dosar - filele 158 și urm. vol. 8 d.u.p.); declarația suspectului M., luată prin comisie rogatorie internațională; declarațiile martorilor S.S. (care a precizat că în cursul anului 2012, H. a venit la ea la birou, era foarte speriat și i-a spus că este amenințat de niște cetățeni israelieni trimiși de M., care îi cerea cei 60.000 euro pe care îi dăduse ei în anul 2005.

L-a sfătuit să depună plângere la poliție, însă acesta a refuzat, pe motiv că familia sa se află în primejdie, temându-se pentru viața acestora) și R.R. (care a confirmat că, la cererea S.S., s-a întâlnit la biroul acesteia cu soții O.O., care erau foarte agitați și i-au spus că sunt amenințați de un fost asociat, pentru a plăti suma de 60.000 euro); procesele verbale de redare a convorbirilor înregistrate personal de persoana vătămată și puse la dispoziția organelor de urmărire penală, cu ocazia întâlnirilor, pe care le-a avut cu inculpații M.

și A., când a fost amenințată și determinată, în acest mod, să le remită mai multe sume de bani; rezultatul percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului M., loc în care au fost găsite și ridicate un extras de carte funciară copie pentru un teren intravilan situat în com. Corbeanca și un certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice din 09 august 2012, ambele cu referire la terenul deținut de soții O.O., înscrisuri obținute de cei din urmă după discuția din data de 01 august 2012.

4.Faptele privind partea vătămată E.: recunoașterea de către partea vătămată din planșele foto a inculpaților M. și C. ca fiind cei care l-au agresat, precum și pe inculpatul N., ca fiind unul dintre însoțitorii lui M. la una dintre întâlnirile pe care le-a avut cu acesta la cafeneaua Y.Y.Y.Y. (vol. 5, fila 25-34); declarațiile martorilor U.U. (care arata că, spre sfârșitul lunii mai 2013, partea vătămată a venit la birou foarte speriată și tremurând, sângerând la mâna stângă, spunându-i că niște indivizi din mafia israeliană l-au bătut în acea zi, izbindu-l de perete și i-au cerut bani pentru a-l lăsa în pace.

I-a mai spus că unul dintre ei îl așteaptă jos în mașină și l-a rugat să-l împrumute cu suma de 2.000 de euro, pentru că el nu poate scoate din bancă decât 10.000 de lei pe zi. Martorul a împrumutat la rândul său suma de 2.000 de euro și s-a întâlnit cu partea vătămată în zona hotelului I.I.I.I.I. din Piața Unirii, unde i-a dat banii); V.V. și X.X. - angajat și respectiv administrator al acesteia (care i-au recunoscut din planșe foto pe inculpații C. și M. ca fiind clienți ai spălătoriei (vol. 5, filele 52-62 și 70-75), R.; discuțiile telefonice purtate la 13 august 2013, de inculpat cu partea vătămată, (la aceasta data partea vătămată E. nu sesizase încă autoritățile judiciare), redate în procesele-verbale atașate la dosarul cauzei.

Convorbirile au avut loc la orele 13:06:22 și 16:55:39, cea din urmă cu cinci minute înainte de ora stabilită pentru întâlnire, când inculpatul C. îl întreabă din nou imperativ pe E. unde se află, iar acesta îi confirmă că se îndreaptă spre el; apelurile telefonice primite de partea vătămată de la inculpați la datele de 07 septembrie 2013 și 08 septembrie 2013, fără ca acesta să răspundă. In ziua de 09 septembrie 2013, după două apeluri telefonice la care nu i s-a răspuns, a fost sunat de M., care i-a cerut să-l sune când revine în țară, în paralel fiind contactat și de C., căruia nu i-a răspuns, întrucât l-a sunat de pe un alt număr de telefon, respectiv x.

Din punerea în aplicare a actelor de autorizare emise în cauză a rezultat că utilizatorul postului telefonic cu numărul x este inculpatul C. Convorbirile telefonice din ziua de 10 septembrie 2013 confirmă integral declarația părții vătămate, respectiv neliniștea și enervarea inculpaților că nu o puteau contacta; procesul-verbal de redare a conversației purtate la data de 10 septembrie 2013, înregistrată în mediul ambiental atunci când partea vătămată s-a întâlnit cu cei doi inculpați (M. și C.), aceștia fiind extrem de revoltați că partea vătămată nu a respectat termenul stabilit pentru plată, ridicând tonul și solicitându-i imperativ să vină cu o soluție; convorbirile din data de 29 septembrie 2013, ora 12:03:56 și 02 octombrie 2013, orele 10:26:21 și 13 iulie 2013 (în care partea vătămată este sunată pe rând de cei doi inculpați, prima dată de C., apoi de inculpatul M., care îi cer detalii cu privire la locul exact unde se află, care insistă în remiterea imediată a sumei de bani pretinse); cu ocazia întâlnirii din 08 octombrie 2013, care a avut loc la ora 13:00 în benzinăria T.T.T.T. din Pipera, partea vătămată a fost din nou amenințată de M.

și apoi i-a remis inculpatului C. suma de 4.000 de euro. S-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante, suma de bani în valută (bancnote a câte 100 de euro ale căror serii au fost menționate în cuprinsul unui proces-verbal) fiind găsită în buzunarul stâng al pantalonilor inculpatului C.

5.Faptele privind părțile vătămate I. și J.: declarații parte vătămată I., care a arătat că desfășoară afaceri în România, iar o perioadă a fost asociat cu inculpatul G., colaborarea lor încetând în primăvara anului 2010, când cel din urmă a vândut părțile sociale, ocazie cu care s-a încheiat contractul de cesiune de părți sociale, în valoare de aproximativ 100.000 euro, sumă acceptată de părți. Din această sumă, partea vătămată transfera în contul inculpatului, la un interval de 2-3 luni, suma de 10.000 euro.

Înainte de efectuarea ultimei plăți, în cuantum de 13.500 de euro, a fost sunat pe telefonul mobil de un bărbat care s-a recomandat „M.” și care a pretins că îl contactează în legătură cu datoria pe care o are față de G.. În ziua de 05 noiembrie 2012, deși achitase datoria, inculpatul M. a amenințat persoana vătămata, cu faptul ca trebuie să plătească suma totală de 140.000 euro, din care 100.000 euro pentru G., 20.000 euro pentru K. și 20.000 euro pentru el; declarații martor Z.Z.; un exemplar al înscrisului olograf intitulat “Declarație” și datat 25 decembrie 2012 găsit în locuința inculpatului M. cu ocazia percheziției domiciliare, și al doilea exemplar a fost predat organelor judiciare de persoana vătămată I. (fila 108 vol. 6 d.u.p.).

Conform acestei înțelegeri, în data de 27 decembrie 2012, persoana vătămată trebuia să depună în contul lui M. suma de 70.000 lei, iar diferența de 200.000 lei să o depună în data de 04 ianuarie 2013; persoana vătămată le-a plătit inculpaților suma de 70.000 lei, prin intermediul martorului Z.Z., inculpații semnând de primire a banilor. La data de 04 ianuarie 2013, persoana vătămată a plătit inculpaților și diferența de 200.000 lei, tot prin intermediul martorului Z.Z., însă inculpații au refuzat să semneze înscrisul, motiv pentru care martorul Z.Z. a întocmit înscrisul din data de 07 ianuarie 2013 (filele 109 - 112 vol. 6 d.u.p.); fiindu-i prezentat înscrisul olograf menționat anterior, martora B.B.B.

și-a recunoscut scrisul, precum și semnătura de la rubrica martor; partea vătămată pe data de 27 decembrie 2012, conform înțelegerii semnate în condițiile sus-descrise, le-a plătit inculpaților suma de 70.000 lei, diferența de 200.000 de lei fiindu-le plătită la data de 04 ianuarie 2013. Cu ocazia acestor plăți au fost întocmite înscrisuri, pe care partea vătămată le-a depus la dosarul cauzei; declarația părții vătămate I.; declarațiile martorilor C.C.C. (socrul inculpatului M.), acesta arătând că la cererea acestuia din urmă a acceptat să fie trecut în calitate de cumpărător într-un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil.

Martorul a precizat că M. i-a cerut acest lucru pentru a ajuta un prieten pe nume G., într-o problemă legată de recuperarea unor bani), Z.Z. (care confirmă că a fost implicat în vânzarea imobilului și a căutat un cumpărător pentru acesta, inițial la cererea părții vătămate J., care i-a lăsat actele și i-a spus că este vorba despre o afacere cu M., și apoi la cererea celui din urmă, care l-a sunat în aceeași zi și i-a solicitat să vândă casa, amenințându-1 că, în caz contrar, o va plăti el. In aceste condiții a contactat-o pe D.D.D. - notar cu care obișnuia să mai colaboreze - iar soțul acesteia s-a arătat interesat de achiziționarea imobilului; declarații părții vătămate, prin care confirmă că, sub amenințarea formulării unei plângeri penale, au decis să semneze contractul de împrumut redactat de inculpata O.

și în baza acestui act a fost plătită, către inculpatul G., suma totală de 135.000 de euro (15.000 de euro în numerar și suma de 522.684 lei prin virament bancar); persoanele vătămate au remis inculpaților G. și O. suma totală de 15.000 euro, pentru care s-au întocmit chitanțele de la filele 101 - 102 vol. 6 d.u.p.; declarația inculpatei O. (care confirmă că G. susținea că a formulat o plângere penală împotriva lui M., deși ea nu a văzut niciodată această plângere. Inculpata O. a redactat un contract de împrumut prin care G.

îl împrumuta pe J., cu suma de 150.000 euro, contract semnat de cei doi - filele 96 - 99 vol. 6 d.u.p.); declarațiile martorilor Y.Y. (care confirmă că discuțiile din biroul inculpatei O. au fost vehemente, că ea înseși a scris pe contractul de împrumut redactat de inculpați cuvântul “șantaj” și că în baza acestui contract, pe care părțile vătămate l-au semnat sub imperiul constrângerii psihice, acestea au plătit suma de 135.000 de euro. Martora a confirmat că sumele de bani au fost pretinse părților vătămate pentru ca inculpații G.

și M. să nu formuleze plângeri penale, acuzându-i că l-au angajat pe cel din urmă să-l agreseze pe primul. Martora Y.Y. a reproșat persoanelor vătămate că nu au anunțat poliția de faptul că sunt șantajați, stabilind ca la următoarea întâlnire cu cei cale le cereau bani să participe și martora), A.A.A. (care a confirmat că la locuința părții vătămate au venit doi indivizi, dintre care unul s-a recomandat ca fiind “de la gaze” și care au întrebat de domnul I. Martora l-a recunoscut din planșe foto pe acest individ ca fiind inculpatul K. (vol. 6, filele 110-117); declarațiile inculpaților M. (audiat in prima instanța, a revenit asupra declarațiilor de la urmărire penală, recunoscând integral acuzațiile, declarațiile sale confirmând probatoriul administrat),G. (care a dat declarații nesincere și oscilante de-a atât in faza de urmărire penală, cât și apoi la judecata în primă instanță, încercând să se prezinte ca o victimă a amenințărilor și constrângerilor venite din partea inculpatului M.).

6. Faptele privind martorul P.P.P.: declarația martorului P.P.P., dată în cursul urmăririi penale și menținuta integral în cursul judecății; convorbirile telefonice, purtate în ziua de 07 octombrie 2013 (din care rezultă că, la solicitarea inculpatului M., inculpatul A. a făcut demersuri pentru ca în dimineața următoare să aibă la dispoziție restaurantul indian din zona Pipera, aspect care denotă existența unui plan infracțional prestabilit și intenția clară a inculpaților de a atrage victima într-un loc, pe care să îl controleze (filele 333 - 347, vol. 11 d.u.p.); convorbirea telefonică din data de 08 octombrie 2013, ora 10:46:26 (pe care inculpatul A. o are, cu o persoană, despre care a afirmat că este numitul J.J.J.J.J., finul său: “A.: Uite (…) suntem în întâlnire aici (…) cu M. și cu doi evrei! Care plâng!.”); procesele verbale de supraveghere operativă din data de 08 octombrie 2013 ( din care rezultă că inculpatul A. a plecat de la restaurant la ora 11.00, cu câteva momente înainte de plecarea martorilor P.P.P. și R.R.R. (filele 26, 28 și 30, vol. 12 d.u.p.), combătând susținerile acestuia că a asistat la această întâlnire în mod întâmplător și a rămas foarte puțin timp în restaurant); declarația dată în fața judecătorului la data de 13 octombrie 2014, inculpatul A. (care recunoaște că s-a implicat în rezervarea locației unde inculpatul M. urma să se întâlnească cu martorul P.P.P. De asemenea, inculpatul A. recunoaște că a stat la o masă situată la 3-4 metri de masa unde stăteau inculpații M., C. și martorii P.P.P. și R.R.R.); declarația martorului R.R.R. a confirmat cele relatate de către prietenul său și la rândul său i-a recunoscut din planșe foto pe cei trei inculpați).

Referitor la încadrarea juridica a faptelor penale comise de inculpați, în baza materialului probator, Curtea a arătat următoarele:

Legăturile dintre inculpații M., C., G., A. și K. este pusă în evidență de perchezițiile informatice efectuate asupra terminalelor mobile ridicate de la aceștia, care au confirmat că utilizau numerele de apel care au format obiectul autorizațiilor de interceptare emise în cauză, precum și faptul că se cunoșteau și între ei existau comunicații frecvente.

Grupul a avut o structură bine determinată, cu roluri prestabilite, scopul acestuia fiind comiterea unor infracțiuni grave, generatoare de beneficii patrimoniale cât mai mari pentru membri și susținătorii săi, dar și o durată semnificativă în timp, respectiv din luna februarie 2012 până în luna octombrie 2013 (aproape 1 an și 9 luni), fiind însoțit de comiterea repetată de fapte de șantaj, tâlhărie, dar și de săvârșirea infracțiunii lipsire de libertate în mod ilegal, având ca scop obținerea de beneficii materiale ilegale. Faptul că la un moment dat unii dintre inculpați au acționat pe cont propriu, sau nu au acționat într-o perioada, nu înseamnă că gruparea infracțională nu a existat, pe întreaga perioada menționată.

Existența grupului infracțional organizat a fost dovedită și de declarația dată în data de 03 noiembrie 2014 de inculpatul M., la prima instanță, în care arată că a avut o înțelegere cu inculpații K., C. și G. în sensul săvârșirii de infracțiuni (fila 209 vol.5 dosar de instanță).

Doi membrii ai grupului infracțional, inculpații M. și C., au comis faptele penale, fie împreună (cazul părților vătămate D. și E.), fie pe rând, pentru ca victima să nu poată face legătură între intervențiile lor succesive (cazul părții vătămate F.).

Pentru a crea victimelor o stare permanentă de temere, inculpatul M., beneficiind, după caz, de sprijinul celorlalți inculpați, a folosit psihologia manipulării, respectiv amenințări în șoaptă, contactarea telefonică și întâlniri repetate, acordarea unor termene limite de plată sau majorarea sumelor pretins datorate in caz de întârziere. De asemenea, s-au folosit și mijloace violente de constrângere, cum este cazul părților vătămate D. si E.

Inculpații K. și G. au fost cooptați in grup, de inculpatul M., cu rol de intimidare și pentru a atrage victimele la discuții (cazul părților vătămate D., F. și I.).

Inculpatul A. a fost executant al ordinelor inculpatului M., folosit și pentru a intimida victimele prin prezență(cazul părții vătămate H. si martor P.P.P.).

Inculpatul B., a sprijinit grupul infracțional organizat, asistând în scop de intimidare, la momentul constrângerii părții civile H.

In toate cazurile, victimelor li s-a indus ideea că singurul mod de a-și redobândi libertatea psihică este acela de a satisface pretențiile nejustificate ale inculpaților.

Prin urmare, Curtea a apreciat că sunt întrunite cerințele de aplicare a art. 2 din Legea nr. 39/2003, ce definește grupul infracțional organizat, ca acel grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În ceea ce privește motivele de apel ale parchetului referitoare la nelegalitatea hotărârii, întrucât în mod greșit a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor comise de inculpații C. și M., în luna mai 2013, pe parcursul a doua zile, în dauna părții vătămate E. și respectiv de M., în cursul lunii februarie 2012, în dauna părții civile F., din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de șantaj, deși erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, Curtea le-a apreciat ca nefondate, pentru următoarele considerente:

După exercitarea agresiunii și a actelor de amenințare din data de 28 mai 2013, persoana vătămată E. i-a spus inculpatului C. că trebuie să dea niște telefoane pentru a încerca să facă rost de bani, astfel că inculpatul C. a rămas în mașină, iar persoana vătămată a mers la birou circa o oră. De aici, persoana vătămată a mers la banca SC D.D.D.D.D. SA, de unde a retras suma de 10.000 lei, pe care a remis-o inculpatului C. După circa 3 ore de așteptare, inculpatul C. a sunat pe persoana vătămată și i-a spus că merge în zona Unirii. În jurul orei 20.00, persoana vătămată s-a întâlnit cu martorul U.U. care i-a remis suma de 2.000 euro solicitată, în cursul dimineții, de persoana vătămată, cu titlu de împrumut. Persoana vătămată s-a întors la restaurantul E.E.E.E.E., de unde a plecat cu mașina condusă de inculpatul C. către locuința lui M.. Pe drum persoana vătămată a scos cei 2000 euro și i-a remis inculpatului C. Ajunși la locuința inculpatului M., cei doi inculpați au continuat discuțiile despre danii datorați de persoana vătămată. Cu acest prilej, persoana vătămată le-a promis celor doi inculpați că le va remite restul de 3200 lei până a doua zi la ora 12.00. A doua zi, persoana vătămată și inculpatul C. s-au întâlnit la biroul numitului G.G.G.G.G., unde se afla și suspectul F.F.F.F.F., fiul inculpatului C. La solicitarea acestuia din urmă, persoana vătămată a remis suma de 3.200 lei suspectului F.F.F.F.F.

În cazul persoanei vătămate F., aceasta a mers cu inculpatul M. la biroul său, de unde a luat suma de 20.000 euro, pe care a remis-o inculpatului H.H.H., iar, ulterior, în urma discuțiilor de la biroul lui H.H.H., a fost de acord să pună capăt neînțelegerilor prin plata a încă 20.000 euro, sumă pe care a remis-o în aceeași zi.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a apreciat că prima instanță, in mod legal, a reținut că faptele penale constituie infracțiunea de șantaj, în condițiile în care nu au rezultat suficiente date, în sensul că inculpatul M. a solicitat remiterea imediată a acestor sume și nici că s-a creat un pericol iminent pentru persoana vătămată.

S-a mai constatat că aceste fapte penale, nu sunt similare cu fapta inculpatului K. care, la data de 05 noiembrie 2012, împreună cu inculpatul M. si G., au comis infracțiunea de tâlhărie, întrucât au constrâns partea vătămată I., printr-o iminenta amenințare, să le remită suma de 60.000 euro. Astfel, partea vătămată, fiind însoțită de către inculpatul K., le-a remis inculpaților, în aceeași, zi, suma de 10.000 euro, banii pe care acesta, sub amenințare, i-a retras de la o unitate bancară.

Referitor la critica Ministerului Public privind omisiunea reținerii circumstanței agravante, prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. (1969) în sarcina inculpatului G., deși fapta de fals în înscrisuri sub semnătură privată a fost comisă de trei persoane, Curtea a apreciat-o ca întemeiată și a menținut cuantumul pedepsei stabilite de prima instanță, respectiv 2 ani închisoare, nefiind motive de majorare a pedepsei, în condițiile în care nici parchetul nu a solicitat acest lucru.

Astfel, Curtea a constatat că inculpatul M., în data de 02 aprilie 2013, împreună cu inculpații G. și O., deci trei persoane, au conceput un contract fictiv de împrumut, pe care părțile civile J. și I. au fost obligate să-l semneze prin amenințare cu formularea, împotriva lor, a unor acuzații penale nereale, în vederea folosirii ulterioare a actului drept temei al pretinderii sumei de 135.000 euro și obținerii, în acest mod, a unui folos material injust de către pretinsul creditor.

În ceea ce privește critica parchetului cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților M., G. și K., pentru faptele comise în dauna părții civile I., respectiv săvârșirea infracțiunii de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave, prin orientarea acesteia la minimul special, în condițiile în care fapta este de o gravitate deosebită, Curtea a apreciat-o ca nefondată, constatând că aceasta a fost în mod legal si temeinic efectuată de către prima instanță de judecata, potrivit criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (1969).

Astfel, s-a reținut că, la stabilirea cuantumului pedepselor cu închisoarea, prima instanță a ținut seama, în funcție de faptele reținute în cazul fiecăruia dintre inculpați: de pericolul concret foarte ridicată și de răsunetul deosebit de negativ al infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, șantaj, tâlhărie lipsire de libertate în mod ilegal; de urmările deosebit de grave asupra încrederii cetățenilor în capacitatea instituțiilor statului în combaterea unor fapte de acest gen; de prejudiciile morale și materiale cauzate persoanelor vătămate, care au fost supuse unor tulburări emoționale deosebit de grave; de efervescența și curajul deosebit al inculpaților, care nu au resimțit niciun stres, deși șantajau, tâlhăreau și lipseau de libertate persoane potente financiar; de caracterul repetat, de intensitatea și de gravitatea deosebită a amenințărilor aduse persoanelor vătămate, familiilor și persoanelor apropiate acestora; de faptul că inculpații G., K., C., A.

și B. nu au recunoscut și nu au regretat săvârșirea faptelor, dovedind că nu au înțeles în niciun fel rolul procesului penal și importanța unei atitudinii sincere la momentul alegerii și individualizării pedepsei; de atitudinea oscilantă și prefăcută a inculpatului M.; de atitudinea necorespunzătoare a inculpaților K. și C. în sala de judecată; de contribuția efectivă a fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, între care s-a remarcat cea a inculpatului M.; de gravitatea mijloacele de constrângere la care au recurs inculpații și de aviditatea exacerbată a acestora; de faptul că inculpații nu au acoperit nicio parte din prejudiciile cauzate persoanelor vătămate; de amenințarea persoanelor vătămate cu intervenția unor persoane din lumea interlopă; de angrenarea unui număr mare de persoane constituite în grupuri organizate, care au ca scop comiterea unor fapte similare cu cele supuse judecății; de planificarea și specializarea deosebită a inculpaților M., G., K., C.

în comiterea de fapte vizând obținerea de beneficii materiale cât mai mari; de starea de recidivă în care inculpatul A. s-a aflat; de faptul că inculpatul C. figurează cu o amendă administrativă, iar inculpatul M. cu două amenzi administrative pentru fapte prevăzute de legislația penală; de lipsa de ocupație a inculpaților M., G., K., C. și A.; de cuantumul foarte mare al beneficiilor frauduloase urmărite de inculpați; de erijarea inculpatului M. în judecător al neînțelegerilor dintre ceilalți inculpați și victimele faptelor de șantaj și tâlhărie, chiar dacă inculpatul M. avea un interes material evident; de acțiunea conjugată și de durată a inculpaților.

Totodată, s-a apreciat că nu pot fi aplicate circumstanțe atenuante, datorită gravității deosebite a faptelor, a caracterului repetat al acestora, a multitudinii actelor materiale, a curajului, dezinvolturii și conduitei inculpaților, cât și prin prisma nerecunoașterii faptelor penale, în pofida unor probe certe în acuzare, ceea ce denotă fără dubiu că inculpații nu au înțeles gravitatea faptelor și necesitatea respectării la normele care protejează ordinea socială, siguranța și integritatea fizică și psihică a persoanelor, precum și a celor care ocrotesc relațiile patrimoniale.

Revenind la motivul de apel susținut de parchet, Curtea a constatat că, prima instanță, a aplicat inculpaților G. și K., pentru faptele comise în dauna părții civile I., câte o pedeapsa de 15 ani de închisoare, iar inculpatului M., o pedeapsa de 7 ani si 6 luni de închisoare, prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv prin reducerea cu ½ a limitelor legale de pedeapsa, acesta denunțând și facilitând identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni.

Curtea a mai apreciat că, deși susținerile parchetului sunt corecte, în sensul că săvârșirea infracțiunii de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave, prezintă o gravitate deosebită, pedepsele stabilite de prima instanță sunt într-un cuantum suficient de ridicat, în raport atât de circumstanțele de comitere a faptelor penale, respectiv fără producerea de vătămări corporale părții vătămate, cât și de faptul că inculpații M., G., K. nu au antecedente penale, de starea de sănătate, situația familială, așa cum reiese din actele depuse în circumstanțiere, inclusiv în faza de judecata a apelului.

Referitor la critica formulată de parchet pentru greșita individualizare a cuantumului sporului de pedeapsă de 1 an închisoare aplicat inculpatului A., ținând seama de activitatea infracțională a acestuia în cauza dedusă judecății cât și de antecedentele sale penale, Curtea a constatat că, prima instanță, a aplicat inculpatului A., cu privire la infracțiunea de sprijinire a unui grup organizat, o pedeapsă de 4 ani închisoare, orientată spre maximul pedepsei de 5 ani închisoare, dat de infracțiunea de șantaj ce a făcut obiectul aderării și sprijinirii grupului infracțional, întrucât potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, pedeapsa nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), Curtea a constatat că prima instanță a aplicat o pedeapsă de 6 ani închisoare, orientată peste mediul de 5 ani și 3 luni al intervalului dintre minimul special de 6 luni închisoare și maximul de 10 ani închisoare, calculat cu luarea în considerare a sporului de 5 ani, prevăzut de lege pentru forma continuată a infracțiunii, potrivit art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. (1969).

Curtea a apreciat că se justifica aplicarea unui spor de pedeapsă de 1 an închisoare, în cuantumul stabilit de prima instanță, în raport de numărul de infracțiuni supuse contopirii, prejudiciile cauzate persoanei vătămate H., gravității infracțiunilor de lipsire de libertate, rolului și contribuției inculpatului la săvârșirea faptelor. Lipsa unui spor de pedeapsa ar fi de natură să dea inculpatului impresia impunității pentru un număr mare de fapte, iar majorarea acestuia nu se justifica, in raport de cuantumul relativ ridicat al pedepsei rezultante, respectiv 7 ani de închisoare, și faptul că pedepsele stabilite de prima instanță, după cum s-a arătat nu se situează la minimul special prevăzut de lege.

Cu privire la critica parchetului pentru neaplicarea măsurii de siguranță a expulzării, prevăzută de art. 117 C. pen. (1969) față de inculpatul B., Curtea a apreciat-o ca nefondată având în vedere pedepsele mai reduse aplicate de prima instanță acestuia în raport de faptele comise, de starea de boala(discopatii, diabet, zona zoster), nu este cunoscut cu antecedente penale și de faptul că a desfășurat activități în societăți comerciale din Romania.

În ceea ce privește motivele de apel ale părții civile H.

Referitor la critica formulată pe latura civilă a cauzei cu privire la nerespectarea principiului reparării integrale a prejudiciului, întrucât nu s-a stabilit corect întinderea acestuia, respectiv omisiunea primei instanțe de a se pronunța cu privire la restituirea sumei de 1.900 dolari SUA remisă inculpatului M. în centrul comercial C.C.C.C. la data de 18 iulie 2012, Curtea a apreciat-o ca nefondată, constatând că faptele reținute în legătură cu cele solicitate au fost stabilite temeinic, prin probele administrate.

Astfel, după cum rezultă din situația de fapt, în data de 17 iulie 2012, persoana vătămată nu a fost constrânsă in nici un mod de inculpatul M., aceștia luând masa împreună, după care, a dorit să îi dea inculpatului suma de 1.900 dolari. În aceste împrejurări, suma nu poate fi apreciata ca provenind din comiterea unei infracțiuni, dintre cele pentru care acuzatul a fost condamnat de către prima instanță de judecata, motiv pentru care nu exista nici un temei legal, in prezentul dosar penal, de restituire a acestei sume către persoana vătămată.

În ceea ce privește critica privind greșita evaluare a ceasului din aur de care a fost deposedat prin exercitare de amenințări, partea vătămată a arătat că valoarea de piață a bunului se ridică la suma de 28.000 dolari SUA, așa încât apreciază că suma acordată în primă instanță - 15.000 euro - nu acoperă întreg prejudiciul suferit, solicitând obligarea inculpaților la plata unei sume de bani care să înlocuiască valoarea economică pierdută dat fiind faptul că repararea în natură nu este posibilă, Curtea a constat că este fondată având în vedere, pe de o parte, că partea civilă a dovedit cu extras web, ca un ceas similar celui de care a fost deposedat de inculpați, este pus in vânzare, online, pentru suma de 28.000 dolari SUA, acesta fiind de altfel și prețul de catalog, iar, pe de altă parte, în raport de valoarea de piață a unui asemenea bun, că suma stabilita de către prima instanță, este insuficienta pentru acoperirea acestui prejudiciu, dispunând obligarea în solidar, a inculpaților M., B. și G., la plata sumei majorate, de la 15.000 euro, la 28.000 dolari SUA, daune materiale, contravaloarea ceasului, către partea civilă H.

Referitor la acoperirea parțială a prejudiciului prin restituirea autoturismului marca Nissan Murano, cu consecința obligării inculpaților și la contravaloarea lipsei de folosință a autoturismului de la momentul deposedării la zi - aproximativ 34 euro/zi, în final 50.000 euro, Curtea a apreciat-o ca fiind nefondata, întrucât nu s-a făcut dovada existentei si cuantumului unui asemenea prejudiciu, despăgubirile solicitate fiind doar apreciate subiectiv, fără administrarea altor probe relevante.

Cu privire la omisiunea pronunțării în privința daunelor morale solicitate în cuantum de 213.000 euro, Curtea a apreciat ca fiind întemeiată critica formulată întrucât

prima instanță, la rezolvarea laturii civile a cauzei a avut în vedere constituirea de parte civilă de la urmărire penală, fără a avea în vedere că pretențiile civile au fost precizate și ulterior, în cursul judecății, înainte de începerea cercetării judecătorești, în conformitate cu dispozițiile art. 20 C. proc. pen.(vol. 4 fila102 d.i.).

Prejudiciul moral suferit de către partea civilă H., are ca temei infracțiunile comise de către inculpați, care au supus partea civila la tulburări emoționale grave, urmarea caracterului repetat și intens al amenințărilor aduse acestuia și membrilor săi de familie. În raport de faptul ca despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora, Curtea i-a obligat, în solidar, pe inculpații M., B., A. și G. la plata sumei de 5.000 euro, daune morale, către partea civilă H.

Referitor la critica cu privire la neobligarea inculpatului B. în solidar cu inculpații M. și G. la plata daunelor materiale și morale, Curtea a apreciat-o ca fiind întemeiată, având în vedere că, prima instanță, în mod greșit a dispus obligarea în solidar a inculpatului B. cu ceilalți doi coinculpați, numai la plata contravalorii ceasului, deși în situația de fapt expusă, dovedită prin probe, s-a reținut, cu referire la inculpatul B., că acesta, împreună cu inculpații M., G. și suspectul Uri Hari au ticluit un plan infracțional, prin care să ademenească pe persoana vătămată H. și să îi impună acesteia o "amendă", din care o parte să revină inculpaților M., G. și B.

Curtea a mai reținut că activitatea infracțională a inculpatului B. a constat în punerea în legătură a suspectului Uri Hari cu inculpatul M., în stabilirea planului infracțional, înțelegerea asupra împărțirii beneficiului infracțional, în subminarea oricărei rezistențe a persoanei vătămate și îndemnarea acesteia la ipotecarea casei pentru a plăti sumele de bani.

Înainte de analiza apărărilor inculpaților, Curtea a precizat că prin încheierea din 16 mai 2014 a Tribunalului București, rămasa definitiva prin respingerea contestațiilor, in baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-au respins, ca neîntemeiate, cererile și excepțiile formulate de inculpații B., K., G. și A., cu privire la rechizitoriul întocmit in cauza. S-a constat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/D/P/2014 din 01 aprilie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, precum și legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, fiind dispusa începerea judecății cauzei privind pe inculpați C., B., K., G. și A.

Prin urmare, Curtea a arătat că apărările inculpaților, în ceea ce privește cererile și excepțiile analizate prin aceasta încheiere, nu mai pot fi reanalizate, intrând în puterea lucrului judecat definitiv.

S-a arătat că acesta este situația în cazul judecății definitive cu privire la competența materială și teritorială de soluționare a prezentei cauze.

Astfel, s-a reținut că s-a stabilit că această competență aparține Tribunalului București, în raport de dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. c) și art. 41 alin. (1) lit. a), c) și d) C. proc. pen.

În ceea ce privește faptul că inculpata Angela O. - avocat în Baroul București - a fost cercetată în același dosar de urmărire penală, judecătorul a consideră că nu are nicio înrâurire asupra competenței materiale de soluționare a fondului cauzei, câtă vreme cauza a fost disjunsă, iar inculpații M., C., K., G., A. și B. au fost trimiși în judecată într-un dosar separat și nu există nicio împrejurare, care să atragă competența materială în primă instanță a Curții de Apel București.

Referitor la excepția nulității autorizațiilor emise în cauză de Judecătoria Buftea invocată de inculpatul M. și excluderea probelor obținute în temeiul acestora, ca urmare a necompetenței materiale, în raport de calitatea de avocat a avocatei O., Curtea a constatat că prima instanță a reținut că la momentul dispunerii și administrării respectivelor interceptări numita O. nu avea nicio calitate procesuală, urmărirea penală fiind declanșată cu privire la faptele altor persoane, care nu aveau nicio calitate specială.

De asemenea s-a mai constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 911 alin. (6) C. proc. pen. potrivit cărora înregistrarea convorbirilor dintre avocat și partea pe care o reprezintă sau o asistă în proces nu poate fi folosită ca mijloc de probă decât dacă din cuprinsul acesteia rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea sau săvârșirea de către avocat a unei infracțiuni dintre cele prevăzute la alin. (1) și (2).

S-a avut în vedere faptul că nu s-a făcut nicio dovadă că la momentul aprobării și efectuării înregistrărilor, numita O. îl reprezenta sau asista pe inculpatul C. în vreun proces. Faptul că inculpatul C. figura ca având sediul social al unor firme la adresa cabinetului de avocatură al numitei O. nu poate impune o asemenea concluzie.

Cu privire la excepția nulității absolute a urmăririi penale ca efect al încălcării dreptului la un proces echitabil, Curtea a constat că prima instanță a considerat că nu există minime indicii în acest sens, fiind evident, așa cum a arătat și procurorul, că atât inculpații, cât și apărătorii lor au consultat în mod constant dosarul, au obținut copii ale tuturor înscrisurilor solicitate, au ascultat înregistrările telefonice și a celor în mediul ambiental, formulând numeroase observații și obiecțiuni, inclusiv la termenele de judecată stabilite în cameră preliminară, ceea ce relevă faptul că nu a existat o nerespectare a dreptului la apărare. Mai mult, inculpaților israelieni li s-a comunicat rechizitoriul în limba maternă, iar dosarul a fost și va fi la dispoziția lor și apărătorilor atâta timp cât va fi necesar.

Cu privire la excepția nulității absolute a urmăririi penale ca efect al încălcării dreptului la un proces echitabil, prin respingerea tuturor probelor solicitate de inculpați, Curtea a constatat că prima instanță a reținut că procurorul trebuie să încuviințeze doar acele probe ce sunt utile cauzei, iar neîncuviințarea, chiar neîntemeiată, nu poate atrage nulitatea urmăririi penale sau a rechizitoriului, un asemenea neajuns urmând a fi complinit cu ocazia judecății, când părțile au posibilitatea să solicite administrarea oricăror probe concludente și utile cauzei, să interpeleze martorii și părțile vătămate, să pună în discuție orice împrejurări de fapt și de drept de natură a lămurii cauza sub toate aspectele.

S-a mai constatat că s-a apreciat ca vădit neîntemeiată excepția nulității absolute a rechizitoriului, ca urmare a pretinsei nerespectării a dispozițiilor art. 282 alin. (2) și art. 280 alin. (1) rap. la art. 328 alin. (1) C. proc. pen., față de împrejurarea că s-a dispus o soluție de clasare în privința inculpatului cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) C. pen., faptă reclamată de persoana vătămată I. ca fiind comisă la data de 25 decembrie 2012, și pentru infracțiunea de amenințare, comisă la data de 08 octombrie 2013 cu privire la partea vătămată P.P.P., câtă vreme respectivele referiri nu fac obiectul unei nulități absolute sau relative, iar eventuala netemeiniciei a susținerilor din rechizitoriu se sancționează printr-o soluție de achitare sau înlăturare a susținerilor eronate.

În ceea ce privește absența unei autorizații din partea judecătorului de înregistrare în mediul ambiental a convorbirilor din datele de 01 august 2012 și 13 august 2012, purtate de inculpatul A., s-a considerat că acestea au fost efectuate legal de partea vătămată, fiind permise de art. 91/6 alin. (2) C. proc. pen. anterior (în vigoare la data efectuării înregistrărilor de către partea vătămată).

Referitor la apelurile inculpaților.

Cu privire la critica formulată de apelantul inculpat C. referitoare la faptul că tribunalul nu era instanță competentă material să soluționeze cauza în condițiile în care urmărirea penală a fost efectuată de Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată Și Terorism iar rationae personae competentă era Curtea de Apel București, competență atrasă de calitatea de avocat a inculpatei O., Curtea a apreciat susținerile ca nefondate, cu motivarea prezentata anterior, tranșată definitiv prin încheierea de camera preliminara din 16 mai 2014 a Tribunalului București, Secția penală.

Referitor la critica formulată de același apelant privind nelegalitatea hotărârii ce derivă din modul în care a fost administrat probatoriul în cursul judecății, prin îngrădirea dreptului la apărare, Curtea a arătat că judecata de fond nu a fost doar o simulare procesuala, cum o numește apărarea, în condițiile în care prima instanță a administrat probe, inclusiv a fost audiat inculpatul C. cu respectarea dreptului la apărare, fără a exista vreo dovada ca probele au fost viciate în vreun fel.

Astfel, în vol. 16 al dosarului de urmărire penală, există procese-verbale încheiate de procurorul de caz, cu privire la fiecare inculpat, din care rezultă că li s-au pus la dispoziție si in aceasta faza procesuala, copii ale tuturor înregistrărilor din cauză. Formularea unei plângeri penale împotriva interpretului ce a tradus interceptarea convorbirilor telefonice, purtate în limba ebraică, până în prezent nesoluționată, nu constituie, prin ea însăși, un motiv de nulitate a acelor interceptări, în condițiile în care nu exista la dosar dovezi in acest sens. Aceste probe nu sunt singurele probe administrate în cauza. Astfel s-a apreciat că această critică este formulată în termeni generali, fără specificarea de aspecte concrete ce ar putea fi analizate. De asemenea, încă din faza de camera preliminara, inculpaților israelieni li s-a comunicat rechizitoriul în limba maternă.

Alt motiv de apel invocat de inculpatul C. este solicitarea de achitare pentru infracțiunea de tâlhărie si șantaj, cu privire la persoana vătămata D., întrucât faptele se regăsesc in infracțiunea de lipsire de libertate, critici apreciate ca nefondate, întrucât toate cele trei infracțiuni au fost comise de inculpat, fiind întrunite elementele constitutive ale acestora, neexistând nici un temei legal de absorbție, intre aceste infracțiuni.

Astfel, fapta inculpatului C., care, în noaptea de 03/04 iunie 2013, împreună cu inculpații M. și G. și beneficiind de sprijinul inculpatei O. și al suspectului P., a lipsit de libertate pe persoana vătămată D., pe care a răpit-o prin amenințare cu o armă și a ținut-o, împotriva voinței sale, în imobilul situată în orașul Voluntari, județul Ilfov, pe parcursul întregii nopți, solicitând și condiționând eliberarea persoanei vătămate de plata unui avans de 400.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. (1969) (corespondent art. 205 alin. (1), (3) lit. a) C. pen. cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen., faptele fiind comise de mai multe persoane împreună, care aparțineau unui grup infracțional organizat.

Fapta inculpatului C., care, în dimineața zilei de 04 iunie 2013, împreună cu M. a obligat-o pe partea civilă D. să-i însoțească la cabinetul avocațial deținut de inculpata O., unde, sub imperiul constrângerii exercitate pe parcursul întregii nopți precedente, prin lipsirea de libertate și amenințarea cu arme și cu fapte grave la adresa sa și a familiei sale, a obligat-o să semneze un contract de prestări servicii în valoare de 900.000 euro și să remită, în temeiul acestuia, suma de 400.000 lei, echivalentul a 93.000 euro, bani care au fost virați în contul inculpatului C. în cursul dimineții respective, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a) și b) și alin. (3) C. pen. (1969) (corespondent art. 234 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.).

De asemenea, faptele inculpatului C., care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, la intervale scurte de timp, folosind un mod identic sau similar de operare, începând cu luna iunie 2013, împreună cu M., a continuat să exercite presiuni și amenințări cu moartea asupra părții civile D., invocând contractul fictiv pe care cel din urmă a fost obligat să-l semneze sub imperiul constrângerii, în scopul de a-l determina să le remită sumele de bani pretins datorate în baza convenției, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 78 alin. (1) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen.

Referitor la motivul de apel invocat de inculpatul C. privind achitare pentru infracțiunea de grup infracțional, din punct de vedere al lipsei caracterului organizat, Curtea a arătat că această critică a fost analizat anterior, reținându-se ca grupul a avut o structură bine determinată, cu roluri prestabilite, scopul acestuia fiind comiterea unor infracțiuni grave, generatoare de beneficii patrimoniale cât mai mari pentru membri și susținătorii săi. Grupul infracțional a avut o durată semnificativă în timp, respectiv din luna februarie 2012 până în luna octombrie 2013 (aproape 1 an și 9 luni) și a fost însoțit de comiterea repetată de fapte de șantaj, tâlhărie, dar și de săvârșirea infracțiunii lipsire de libertate în mod ilegal, având ca scop obținerea de beneficii materiale ilegale. Faptul că la un moment dat unii dintre inculpați au acționat pe cont propriu, sau nu au acționat într-o perioada, nu înseamnă că gruparea infracțională nu a existat, pe întreaga perioada menționată.

Cu privire la motivul de apel invocat de inculpatul C. privind achitarea pentru infracțiunile de șantaj, în dauna părții vătămate, F. și E., întrucât nu le-a constrâns psihic, Curtea a constatat că acesta este nefondat, enumerând probele prin care, în mod temeinic, s-a reținut participația acuzatului la constrângerea celor doua părți vătămate, respectiv declarația martorilor H.H., G.G., I.I., K.K. și L.L., I.I.I., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de C. C., M. și N. la data de 01 august 2013, declarația inculpatului N. (pentru partea vătămată F.) și declarațiile martorilor U.U., V.V., X.X., R., discuțiile telefonice purtate la 13 august 2013, de inculpat cu partea vătămată, (la aceasta data partea vătămată E. nu sesizase încă autoritățile judiciare), redate în procesele-verbale atașate la dosarul cauzei, apelurile telefonice primite de partea vătămată de la inculpați la datele de 07 septembrie 2013 și 08 septembrie 2013, fără ca acesta să răspundă, procesul-verbal de redare a conversației purtate la data de 10 septembrie 2013 între partea vătămată și cei doi inculpați la cafeneaua Y.Y.Y.Y. din Pipera, convorbirile din data de 29 septembrie 2013, ora 12:03:56 și 02 octombrie 2013, orele 10:26:21 și 13 iulie 2013, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 08 octombrie 2013, care a avut loc la ora 13:00 în benzinăria T.T.T.T. din Pipera ( pentru partea vătămată E.).

Referitor la motivul de apel invocat de inculpatul C. privind greșita calificare juridica date faptelor de lipsire de libertate, cu excluderea alin. (2) și (5) ale art. 189 (1969), întrucât inculpații nu au acționat organizat, folosind o arma, Curtea l-a apreciat ca nefondat, analizând declarația relevanta a suspectului P., fiul inculpatului C., audiat prin comisie rogatorie,care a recunoscut ulterior că a participat în noaptea de 03/04 iunie 2013 la infracțiunea căreia i-a fost victimă D. Declarația acestuia confirmă modul premeditat în care au acționat inculpații C., M. și G., comiterea infracțiunii fiind concepută și plănuită în detaliu, după un scenariu prestabilit, în care rolul și sarcinile fiecăruia dintre participanți au fost clar conturate și coordonate de inculpații M. și C.). Astfel, P. a descris rolul pe care l-a avut fiecare dintre participanți, de la momentul atragerii persoanei vătămate D. la restaurantul din Pipera și până la cel al lipsirii de libertate, în apartamentul deținut de tatăl său în complexul S.

Folosirea armei a rezultat din declarațiile persoanei vătămate, practicanta de tir sportiv, în care arată că a fost vorba de un pistol automat Colt model din 1911 de culoare argintie cu calibrul 9 mm. Faptul că persoana vătămată a luat din mașină un cuțit pentru a se apăra și că nu l-a putut folosi, sprijină susținerea că inculpații au recurs la amenințarea cu o armă. Este relevanta și declarația suspectului P., în care, fiind întrebat dacă a văzut vreo armă, arată că: ”Eu nu resping asta, deoarece M. avea acasă la el un seif” (fila 92 vol. 14 d.u.p.).

În ceea ce privește critica privind reindividualizarea cuantumului pedepsei aplicate, Curtea a precizat, așa cum s-a motivat anterior, că la individualizarea pedepselor pentru faptele reținute în sarcina inculpatului, au fost avute în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (1969), respectiv faptul că acesta a avut un rol important în activitatea infracțională, a participat la comiterea celei mai grave dintre fapte, tâlhăria împotriva persoanei vătămate D., nu a recunoscut nici una dintre infracțiunile comise, neexistând nici un temei justificat, de reducere a pedepsei, chiar daca este căsătorit, are 2 copii si este bine caracterizat la locul de deținere. S-au însă în vedere, ca împrejurări agravante: planificarea faptei, folosirea unei arme, gravitatea amenințărilor, perioada relativ îndelungată de sechestrare a persoanei vătămate, săvârșirea faptelor in cadrul unui grup infracțional organizat, condiționarea eliberării de plata imediată a sumei de 400.000 lei și de încheierea unui contract fictiv, prin care inculpatul a urmărit obținerea unor sume de bani importante.

Apelantul inculpat K. a criticat hotărârea primei instanțe pentru sub mai multe aspecte.

Un motiv de apel invocat de inculpat a fost necompetența funcțională a tribunalului să judece cauza în fond, în condițiile în care la comiterea unora dintre infracțiunile deduse judecății a participat inculpata O., care avea calitatea de avocat (inculpată care a încheiat acord de recunoaștere a vinovăției), așa încât cauza a fost judecată în fond, în mod nelegal, de o instanță ierarhic inferioară celei competente.

Criticile sunt nefondate, cu motivarea prezentata anterior, tranșată definitiv prin încheierea de camera preliminara din 16 mai 2014 a Tribunalului București.

Alt motiv de apel invocat de inculpat a fost greșita reținere a întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2)1 lit. a) și alin. (3) C. pen. (1969) pretins a fi comisă în dauna persoanei vătămate I., în condițiile în care pentru aceeași pretinsă faptă comisă cu privire la aceeași persoană vătămată I. pentru un act material se reține tâlhărie iar pentru alte acte materiale pretins săvârșite în lunile următoare se reține infracțiunea de șantaj în formă continuată, probele administrate în cauză relevând o situație de fapt ce exclude posibilitatea de reținere a infracțiunii de tâlhărie.

Criticile au fost apreciate ca nefondate, întrucât încadrarea juridica este legala, fiind bazata pe fapte comise la date diferite. Astfel, Curtea a constatat că probele analizate anterior, dovedesc fapta inculpatului K., care, în data de 05 noiembrie 2012, acționând la cererea inculpatului G. și invocând o pretinsă datorie a părții civile I. către acesta din urmă, împreună cu inculpatul M. și G., a constrâns pe partea civilă, prin amenințare, să le remită suma de 60.000 euro, iar sub imperiul constrângerii psihice, partea civilă le-a remis inculpaților, în aceeași zi, suma de 10.000 euro, bani pe care aceasta i-a retras de la o unitate bancară, fiind însoțită de inculpatul K., diferența de 50.000 euro fiind remisă inculpaților în ziua de 07 noiembrie 2012, fapta ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a) și alin. (3) C. pen. anterior.

Faptele inculpatului K., care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, la intervale scurte de timp, folosind un mod identic sau similar de operare:

- la data de 25 decembrie 2012, împreună cu inculpatul M., a continuat să exercite presiuni și amenințări asupra părții civile I., determinând-o să semneze un înscris prin care se obliga să le plătească suma de 270.000 de lei, pentru a nu fi în continuare „deranjată” de inculpatul M. (suma de bani menționată anterior a fost remisă inculpaților în două tranșe, respectiv suma de 70.000 de lei la data de 27 decembrie 2012 și suma de 200.000 de lei la data de 04 ianuarie 2013),

- în cursul lunii ianuarie 2013, împreună cu inculpatul M. și G., au continuat să exercite presiuni și amenințări asupra părților civile J. și I., invocând aceeași pretinsă datorie către inculpatul G., și au constrâns astfel părțile civile să le remită suma de încă 130.000 euro, bani ce le-au fost plătiți în două tranșe, în cursul aceleiași luni,

- în cursul lunii februarie 2013, împreună cu inculpatul M. și o persoană neidentificată până în prezent, au amenințat părțile civile J. și I. cu formularea, împotriva lor, a unor acuzații penale nereale, constând în aceea că, la solicitarea părților civile, inculpatul M. l-ar fi agresat fizic pe inculpatul G. Pentru a nu fi formulată o plângere penală sub acest aspect, inculpații au pretins părților civile suma de 35.000 euro, bani pe care inculpatul M. i-a primit în zilele următoare, și;

- tot cu ocazia discuțiilor purtate în cursul lunii februarie 2013, împreună cu inculpatul M. și o persoană neidentificată până în prezent, în baza acelorași amenințări cu formularea, împotriva lor, a unor acuzații penale nereale, au pretins părților civile J. și I. plata sumei de încă 80.000 euro, bani în contul cărora a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect un imobil proprietatea părții civile J., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 78 alin. (1) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen.

Referitor la motivul de apel invocat de inculpat privind greșita reținere a constrângerii folosite împotriva persoanei vătămate I., Curtea a arătat că amenințările la care a fost supusa aceasta persoana vătămata rezultă din analiza probelor prezentata anterior, respectiv declarațiile martorului Z.Z., declarația părții vătămate I.; declarația inculpat ei O.; declarațiile martorelor Y.Y. și A.A.A.

Cu privire la motivul de apel invocat de inculpat privind nelegalitatea pedepsei de 9 ani închisoare pentru infracțiunea de șantaj în forma continuata, întrucât aplicarea sporului de 5 ani închisoare este facultativă, Curtea a constatat că prima instanță, pentru săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 78 alin. (1) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., a stabilit pedeapsa de 9 ani închisoare și, deși facultativ, s-a apreciat că este legală aplicarea unui spor de pedeapsa pana la 5 ani închisoare, în cazul infracțiunii continuate.

Astfel, s-a reținut că, în speță, prima instanță a majorat maximul pedepsei, cu 4 ani, in mod legal, în condițiile în care se rețin fapte grave și repetate de șantaj, împotriva persoanei vătămate F., persoanei vătămate I. și persoanei vătămate J.

Referitor la motivul de apel invocat de inculpat privind greșita stabilire a legii penale mai favorabile ca fiind reglementarea anterioară în condițiile în care N.C.P. prevede pe de o parte limite de pedeapsă mai reduse, iar pe de altă parte reglementează noi instituții de individualizare a modalității de executare a pedepsei, Curtea a constatat că, pentru inculpatul K., legea penală mai favorabilă, este legislația anterioară datei de 01 februarie 2014, având în vedere atât pedepsele pentru infracțiunile comise, cât și tratamentul sancționator al cumulului juridic reglementat de C. pen. din 1969, în cazul contopirii pedepselor aplicate pentru fapte concurente, fără spor obligatoriu. Astfel, contopind pedepsele stabilite potrivit legii vechi, prima instanță a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave.

În cazul în care s-ar face contopirea potrivit legii noi, inculpatul K. ar trebui să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de șantaj în formă continuată, la care, conform art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-ar adăuga, potrivit legii, o treime din restul pedepselor de 22 de ani închisoare și 8 luni, adică 7 ani, 6 luni și 20 zile închisoare, pedeapsa finală fiind de 17 ani și 20 de zile închisoare, deci mai mare decât cea aplicata de prima instanță.

Precum susține si apărarea, legea noua cuprinde noi instituții de individualizare a modalității de executare a pedepsei, dar în cazul inculpatului K., pedeapsa de 15 ani de închisoare, nu poate sa o execute decât în regim de detenție, având în vedere cuantumul ridicat al pedepsei, gravitatea infracțiunilor comise și lipsa oricăror motive temeinice de aplicare de circumstanțe atenuante, chiar și în condițiile în care acesta a prezentat o serie de afecțiuni medicale, căsătorit, 4 copii si caracterizat pozitiv la locul de deținere.

Apelantul inculpat G. a solicitat instanței de control judiciar să dispună achitarea sa, arătând că probatoriul administrat în cauză nu dovedește infracțiunile reținute de către prima instanță de judecată. Curtea a apreciat criticile ca fiind nefondate, probele în baza cărora s-a reținut vinovăția acestui inculpat, fiind analizate anterior, în raport de fiecare fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Cum s-a demonstrat anterior, grupul din care a făcut parte și inculpatul G., a avut o structură bine determinată, cu roluri prestabilite, scopul acestuia fiind comiterea unor infracțiuni grave, generatoare de beneficii patrimoniale cât mai mari pentru membri și susținătorii săi, dar și o durată semnificativă în timp, respectiv din luna februarie 2012 până în luna octombrie 2013 (aproape 1 an și 9 luni) și a fost însoțit de comiterea repetată de fapte de șantaj, tâlhărie, dar și de săvârșirea infracțiunii lipsire de libertate în mod ilegal, având ca scop obținerea de beneficii materiale ilegale. Faptul că la un moment dat unii dintre inculpați au acționat pe cont propriu, sau nu au acționat într-o perioada, nu înseamnă că gruparea infracțională nu a existat, pe întreaga perioada menționată.

Curtea a constatat că probele relevante în ceea ce privește constrângerile la care a fost supus persoana vătămată H., și la care a participat si inculpatul G., sunt: declarația lui H., declarația inculpatului M. din data de 03 noiembrie 2014, declarațiile martorei I.I.I.I. (fiica persoanei vătămate H.), recunoașterea făcută de acesta din urmă din planșele foto, iar, în ceea ce privește persoanele vătămate I. și J., pentru reținerea participației inculpatului sunt relevante următoarele probe: declarațiile părții vătămate I., declarația inculpatului M., audiat in prima instanță, declarațiile martorului Z.Z., chitanțele de la filele 101 - 102 vol. 6 d.u.p., declarația inculpatei O., declarația martorei Y.Y.

În ceea ce privește persoana vătămată D., pentru reținerea participației inculpatului G. au fost apreciate relevante următoarele probe: declarațiile persoanei vătămate și a martorilor T. și U., declarația suspectului P., audiat prin comisie rogatorie, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, cât și declarațiile martorilor N.N.N., E.E. și F.F.

De asemenea, Curtea a apreciat că, în cazul inculpatului G., prima instanță a efectuat o corecta individualizare a celor 6 pedepselor componente celei rezultante, stabilind o pedeapsa de 15 ani de închisoare, situata la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave. Nu exista motive temeinice de aplicare de circumstanțe atenuante, chiar si in condițiile in care acesta a prezentat o serie de afecțiuni medicale si este caracterizat pozitiv la locul de deținere.

În ceea ce privește motivul de apel formulat de inculpatul A. privind greșita condamnare pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat și greșita reținere a stării de recidivă postcondamnatorie, Curtea a precizat că, după cum s-a arătat anterior, grupul infracțional, din care a făcut parte si inculpatul A., a avut o structură bine determinată, cu roluri prestabilite, scopul acestuia fiind comiterea unor infracțiuni grave, generatoare de beneficii patrimoniale cât mai mari pentru membri și susținătorii săi, dar și o durată semnificativă în timp, respectiv din luna februarie 2012 până în luna octombrie 2013 (aproape 1 an și 9 luni), fiind însoțit de comiterea repetată de fapte de șantaj, tâlhărie, dar și de săvârșirea infracțiunii lipsire de libertate în mod ilegal, având ca scop obținerea de beneficii materiale ilegale.

S-a mai reținut că inculpatul A. a fost executant al ordinelor inculpatului M., folosit și pentru a intimida victimele prin prezență(cazul părții vătămate H. si martor P.P.P.), în acest sens fiind analiza probatorie reținute anterior cu privire la aceste persoane vătămate. Faptul că la un moment dat unii dintre inculpați au acționat pe cont propriu, sau nu au acționat într-o perioada, nu înseamnă că gruparea infracțională nu a existat sau nu a comis infracțiuni in grup organizat, atunci când s-a considerat a fi prielnic.

Cu privire la motivul de apel formulat de același inculpat privind greșita încadrare juridică a infracțiunii de șantaj, sub aspectul reținerii formei continuate a infracțiunii, Curtea a constatat, după cum a rezultat din analiza probatorie efectuata și prezentată anterior, că inculpatul A. a participat intr-un grup infracțional, la planificarea faptelor de șantaj, ce au prezentat caracter repetat, desfășurându-se pe o perioada relativ îndelungată de timp, împrejurări ce rezulta din următoarele probe: declarațiile persoanei vătămate H., mențiuni olografe cu privire la sumele și valoarea bunurilor (mașină și ceas) remise (filele 45-48 vol. 4 dup), raportul de constatare tehnico-științifică din 30 decembrie 2013 (pct. 7 al concluziilor raportului, vol. 13 d.u.p. fila 33), procesul-verbal de redare a convorbirii înregistrate în mediul ambiental din data de 13 august 2012, cu telefonul mobil de martora O.O. și pusă la dispoziția organelor judiciare, procesele verbale de redare a convorbirilor înregistrate personal de persoana vătămată și puse la dispoziția organelor de urmărire penală, cu ocazia întâlnirilor, pe care le-a avut cu inculpații M. și A., când a fost amenințată și determinată, în acest mod, să le remită mai multe sume de bani. Prin urmare, s-a constatata că persoana vătămată H. nu a fost constrânsa pentru a fi șantajată, doar la întâlnirea de la D.D.D.D., ci în mod repetat, si la momentele ulterioare acestuia.

S-a mai constatat că faptele de șantaj privesc și pe privind martorul P.P.P., relevante fiind următoarele probe: convorbirile telefonice, purtate în ziua de 07 octombrie 2013, (filele 333 - 347, vol. 11 d.u.p.), convorbirea telefonică din data de 08 octombrie 2013, ora 10:46:26, pe care inculpatul A. o are, cu o persoană, despre care a afirmat că este numitul J.J.J.J.J., procesele verbale de supraveghere operativă din data de 08 octombrie 2013, din care rezultă că inculpatul A. a plecat de la restaurant la ora 11.00, cu câteva momente înainte de plecarea martorilor P.P.P. și R.R.R. (filele 26, 28 și 30, vol. 12 d.u.p.), combătând susținerile acestuia că a asistat la această întâlnire în mod întâmplător și a rămas foarte puțin timp în restaurant, declarația dată în fața judecătorului la data de 13 octombrie 2014, în care inculpatul A. recunoaște că s-a implicat în rezervarea locației unde inculpatul M. urma să se întâlnească cu martorul P.P.P.. De asemenea, că a stat la o masă situată la 3-4 metri de masa unde stăteau inculpații M., C. și martorii P.P.P. și R.R.R., declarațiile martorului R.R.R.

Astfel, Curtea a constatat că, din cuprinsul situației de fapt, rezultă că inculpatul A. și-a menținut apartenența la grupul infracțional până în luna octombrie 2013, la restaurantul x. Fiind dovedita implicarea infracțională a inculpatului A., la restaurantul Indian, in data de 08 octombrie 2013, sub forma infracțiunii de șantaj, în mod legal s-a reținut starea de recidiva cu privire la aceasta infracțiune.

Cu privire la motivul de apel invocat de inculpat referitor la nelegala pedeapsă aplicată pentru infracțiunea de șantaj, Curtea a constatat că prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă de 6 ani închisoare, orientată peste mediul de 5 ani și 3 luni al intervalului dintre minimul special de 6 luni închisoare și maximul de 10 ani închisoare, calculat cu luarea în considerare a sporului legal de 5 ani, prevăzut de lege, pentru forma continuată a infracțiunii, potrivit art. 41 C. pen. (1969) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. (1969), astfel încât s-a apreciat că se justifica si aplicarea unui spor de pedeapsă pentru concurs de infracțiuni, de 1 an închisoare, in cuantumul stabilit de prima instanță, în raport de numărul de infracțiuni supuse contopirii, prejudiciile cauzate persoanei vătămate H., gravității infracțiunilor de lipsire de libertate, rolului și contribuției inculpatului la săvârșirea faptelor.

S-a mai apreciat că lipsa unui spor de pedeapsa ar fi de natură să dea inculpatului impresia impunității pentru un număr mare de fapte, iar majorarea acestuia nu se justifica, in raport de cuantumul relativ ridicat al pedepsei rezultante, respectiv 7 ani de închisoare, si faptul ca pedepsele stabilite de prima instanță, după cum s-a arătat nu se situează la minimul special prevăzut de lege.

Referitor la motivul de apel invocat de inculpat privind menținerea măsurii sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale asupra sumei de 11.200 euro ridicată din domiciliul său, în condițiile în care suma de bani fusese dobândită legal, din vânzarea unui teren proprietate personală, tranzacție in urma căreia a obținut împreună cu soția sa suma de 55.000 euro, Curtea a apreciat că se justifică menținerea măsurii sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale asupra sumei de 11.200 euro ridicată din domiciliul inculpatului A., până la concurența sumelor la care acesta a fost obligat, pentru garantarea recuperării prejudiciului părții civile H., iar eventualele drepturi ale soției inculpatului, vor putea fi dovedite la momentul executării civile a prezentei decizii, acestea nefiind in legătură cu obiectul judecății de fata, respectiv faptele penale comise de inculpați.

În ceea ce privește motivul de apel formulat de inculpatul B. prin care s-a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen., arătând că nu a participat la discuții, astfel că nu a avut cum să prevadă că persoana vătămată H. urma să fie deposedata de mașină și ceas, Curtea a constatat că fapta inculpatului B., care, în cursul lunii iulie 2012, de comun acord cu inculpații M. și G., a organizat întâlnirea de la D.D.D.D., unde s-a impus părții civile H. plata unei sume de 120.000 euro, și a asistat, în scop de intimidare, la momentul constrângerii părții civile H., prin amenințări grave exercitate la adresa sa și a familiei, de către inculpatul M., pe care l-a susținut, propunând părții civile să își ipotecheze locuința, acțiuni în urma cărora partea civilă a fost deposedată de un ceas din aur și un autoturism marca Nissan Murano, bunuri care i-au fost luate prin intermediul inculpatului N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 48 raportat la art. 233 C. pen. anterior cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) și art. 5 C. pen., relevante fiind următoarele probe: declarația părții vătămate susținută și de cea a soției sale, martora O.O., care a participat la toate întâlnirile din perioada respectivă și a oferit detalii cu privire la participanți și la subiectul discuțiilor, declarația inculpatului M. din data de 03 noiembrie 2014 - fila 209 vol.5 dosar de instanță, declarația suspectului M., luată prin comisie rogatorie internațională, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului M., în care se arată că cei trei inculpați au stabilit ca G. și B. să primească și ei o parte din bani ce urmau să îi primească de la persoana vătămată H. Lipsa unor manifestări explicite de amenințare sau intimidare împotriva persoanei vătămate H., din partea inculpatului B., este irelevanta, acțiunea sa fiind orientata spre succesul demersului infracțional comun.

Cu privire la motivul de apel formulat de același inculpat prin care se solicită achitarea sa, în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. cu privire la infracțiunea de sprijinire a unui grup infracțional prevăzută de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., apreciind că probele administrate nu au dovedit îndeplinirea condițiilor legale pentru a se putea reține această infracțiune, Curtea a constatat că, din probele prezentate anterior, a rezultat faptul ca inculpații B., M., G. și suspectul M. au conceput un plan infracțional, prin care să ademenească persoana vătămată, așa cum rezulta din probele ce atesta desfășurarea faptelor și in final să-i impună o ”amendă”, din care o parte să revină și inculpaților B., M. și G., că inculpatul B., a aderat la grupul infracțional la momentul elaborării planului infracțional, de tâlhărire si șantajare a persoanei vătămate H., după care a sprijinit grupul infracțional organizat, asistând în scop de intimidare, la momentul constrângerii părții civile H., la D.D.D.D., fiecare membru al grupului acționând organizat, pentru realizarea scopului infracțional acceptat anterior, că victimei i s-a indus ideea, de către membrii grupului infracțional, că singurul mod de a-și redobândi libertatea psihică, este acela de a satisface pretențiile nejustificate ale inculpaților, printr-o așa zisa judecata evreiască.

Referitor la motivul de apel privind reindividualizarea pedepsei, din perspectiva cuantumului cât și a modalității de executare, Curtea a apreciat că pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., inculpatului B. i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare, la media limitelor de pedeapsa prevăzute de lege, pedeapsa fiind temeinic individualizata, avându-se in vedere atât gravitatea faptelor penale comise, nerecunoașterea infracțiunii, cat si faptul ca nu este cunoscut cu antecedente penale, iar, pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 48 raportat la art. 233 C. pen. (1969) cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) și art. 5 C. pen., prima instanță l-a condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, temeinic individualizata, cu doar 2 ani peste minimul special prevăzut de lege, în condițiile în care a comis faptele cu reținerea agravantei de trei sau mai multe persoane si nu a recunoscut faptele.

Astfel, Curtea a constatat că prima instanță, în mod legal, a contopit pedepsele mai sus aplicate, de 3 ani închisoare și de 4 ani închisoare, inculpatul B. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită potrivit legii cu 1 an (o treime din cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare), în final executând 5 ani închisoare, în condiții de detenție, nefiind aplicabile dispozițiile art. 91 C. pen., întrucât pedeapsa este peste 3 ani.

Curtea a mai constatat că, potrivit art. 249 C. proc. pen., instanța de judecată, din oficiu, în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracțiune. Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora. Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

Având în vedere aceste dispoziții legale, Curtea a respins ca nefondată cererea formulata de B., asociat la SC K.K.K.K.K. SRL, de ridicare a sechestrului asigurător dispus de prima instanța asupra tuturor bunurilor mobile (inclusiv acțiuni și părți sociale deținute la societăți comerciale) și imobile ale inculpatului B., până la concurența sumelor la care acesta a fost obligat, întrucât măsura este legala, prejudiciul pentru care răspunde inculpatul, nefiind acoperit până în prezent. S-a constatat că inculpatul B. a consemnat la CEC Bank suma de 15.000 euro la dispoziția părții civile H. (recipisa de consemnare din 16 noiembrie 2015 a CEC Bank) si a achitat 13.000 lei cheltuielile de judecata către stat (chitanța din 13 noiembrie 2015 a Trezoreriei sector 5 București), stabilite de către prima instanță.

Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs în casație inculpații A., prin avocat L.L.L.L.L. la data de 17 mai 2016, B., prin avocat L.L.L.L.L. la data de 17 mai 2016; C., prin avocat M.M.M.M.M., la data de 18 mai 2016; K., prin avocat N.N.N.N.N., la 08 iunie 2016 și G., personal, la data de 12 iulie 2016.

În cuprinsul căii de atac formulată de inculpatul B., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a arătat, în esență, că pedeapsa aplicată este nelegală întrucât instanțele inferioare au reținut, în mod greșit, circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. în raport de infracțiunea de tâlhărie, având în vedere că aceasta este incompatibilă cu infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat. Totodată, prin prisma aceluiași temei de casare s-a arătat că, pe latură civilă, soluția Curții de apel este nelegală întrucât nu s-a administrat nicio probă care să conducă la necesitatea modificării sentinței fondului, fiind pronunțată arbitrar, doar prin reinterpretarea probatoriului administrat de prima instanță.

În raport de cele expuse pe larg în cuprinsul motivelor de recurs în casație, s-a solicitat admiterea căii de atac, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., casarea hotărârii, cu consecința înlăturării greșitei aplicări a legii.

Recurentul inculpat A. a arătat, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. că pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de șantaj este nelegală întrucât aplicarea sporului în cazul infracțiunii continuate este facultativă, iar instanțele inferioare, în mod greșit, au adăugat la limitele speciale ale pedepsei sporul facultativ de 5 ani.

În cuprinsul căii de atac formulată de inculpații C., K. și G., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., s-a arătat, în esență, că instanța competentă să judece cauza în fond era Curtea de Apel București, ca urmare a calității de avocat a inculpatei O., chiar dacă se încheiase un acord de recunoaștere a vinovăției cu acuzata, întrucât acest acord nu reprezintă un act de disjungere, ci un act de sesizare a instanței de judecată.

În raport de cele expuse pe larg în cuprinsul motivelor de recurs în casație, s-a solicitat admiterea căii de atac, desființarea ambelor hotărâri pronunțate de instanțele inferioare și trimiterea cauzei spre rejudecarea în fond la Curtea de Apel București.

Totodată, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul C. a arătat, în esență, că infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina sa (parte vătămată D.) nu există, activitatea desfășurată fiind de esența unei infracțiuni de lipsire de libertate cu scopul de a obține foloase materiale, astfel încât se impune achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta nu există în materialitatea sa, fiind absorbită de infracțiunea principală.

Prin prisma aceluiași temei de casare s-a solicitat, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de șantaj în dauna părții vătămate D. pentru absența elementului material, ca urmare a comiterii infracțiunii de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) și alin. (2) teza a V-a C. pen. (1969), element material complex care absoarbe și pe cel al infracțiunii de șantaj în oricare dintre formele ei legislative. Pe de altă parte, s-a susținut că, în mod greșit, fapta a fost încadrată în infracțiunea de șantaj, în condițiile în care este, de fapt, o infracțiune de uz de fals, corelativă caracterului formal, nereal al operațiunii comerciale pe care o atestă înscrisul falsificat.

În cuprinsul căii de atac formulată de inculpatul K., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat, în esență că, încadrarea juridică stabilită de instanță este nelegală întrucât nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, activitatea infracțională fiind doar, cel mult, un element material dintr-o presupusă faptă de șantaj în formă continuată, așa cum s-a reținut pentru celelalte 5 acte materiale.

De asemenea, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., recurenții C. și K. au mai susținut că prin decizia atacată s-a menținut modalitatea de calcul al pedepselor în forma stabilită de prima instanță, reținându-se greșit circumstanța agravantă legală cu consecința majorării limitelor de pedeapsă cu 3 ani, și s-a solicitat suspendarea executării hotărârii.

Recurentul inculpat G. a susținut, în esență, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., că din întreg materialul probator existent la dosar nu rezultă că se poate reține în sarcina sa participarea la săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, că a fost condamnat, în mod nelegal pentru o faptă de tâlhărie calificată, în condițiile în care a existat doar o singură infracțiune de șantaj în formă continuată, la care nu a avut nicio contribuție, iar simpla prezență la o discuție purtată de terțe persoane nu poate fi apreciată participație la infracțiunea de șantaj. Prin prisma aceluiași motiv de casare s-a susținut că infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969) pentru care a fost condamnat nu era incriminată la data comiterii, singura modalitate a falsului sub semnătură privată fiind, în aprilie 2013, doar falsul material. A mai susținut că a fost condamnat, în mod greșit, pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, deși el a fost victima șantajului comis de M., care a obținut foloase materiale de pe urma sa și i-a impus a fi de față la unele dintre faptele lui.

De asemenea, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., recurentul G. a mai susținut că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 7 ani este nelegală, fiind aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, limita maximă a pedepselor complementare prevăzute de N.C.P. fiind de 5 ani.

Prin Încheierea nr. x/RC din data de 06 octombrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014, Înalta Curte constatând că, în prezenta cauză, inculpații K. G. au formulat cererile de recurs în casație cu depășirea termenului de 30 zile de la comunicarea Deciziei penale nr. 422 din 08 martie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cererile de recurs în casație promovate au fost respinse ca inadmisibile.

Totodată, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen. Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis cererile de recurs în casați formulate pentru motivele circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (doar referitor la aplicarea unei pedepse nelegale - pentru inculpatul B. și în totalitate pentru inculpatul A.), respectiv art. 438 alin. (1) pct. 1, 7 și 12 C. proc. pen.(pentru inculpatul C.) și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurenți aceasta fiind înregistrată pe rolul instanței supreme sub nr. x/1/2016.

Referitor la criticile privind latura civilă a cauzei și la faptul că soluția instanței de apel a fost pronunțată arbitrar, doar prin reinterpretarea probatoriului administrat la judecata în fond, invocate de inculpatul B. și circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte a apreciat că aceasta nu se încadrează în motivul de recurs invocat, astfel încât nu este îndeplinită condiția formală de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1, 7 și 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile în casație formulate de inculpații C., A. și B. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Referitor la motivul de recurs în casație invocat de inculpatul C., întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., potrivit căruia tribunalul nu era instanță competentă să soluționeze cauza, competența aparținând, în opinia inculpatului, curții de apel în raport de calitatea de avocat a inculpatei O., Înalta Curte reține că prin rechizitoriul nr. x/D/P/2014 din 01 aprilie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpaților: C., pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional organizat, lipsire de libertate în mod ilegal, tâlhărie, fals în înscrisuri sub semnătură privată, șantaj în formă continuată (3 acte materiale) și tâlhărie, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., art. 205 alin. (1), (3) lit.

a) C. pen., art. 233 C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen. și art. 233 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 5 C. pen. (în privința pluralității de infracțiuni); K., pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional organizat, tâlhărie și șantaj în formă continuată (5 acte materiale) prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., art. 233 C. pen. și art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 5 C. pen. (în privința pluralității de infracțiuni); G., pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional organizat, lipsire de libertate în mod ilegal, complicitate la tâlhărie, tâlhărie, fals în înscrisuri sub semnătură privată și șantaj în formă continuată (2 acte materiale), prevăzute de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., art. 205 alin. (1), (3) lit.

a) C. pen., art. 48 C. pen. rap. la art. 233 C. pen., art. 233 C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 5 C. pen. (în privința pluralității de infracțiuni); A., pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional organizat și șantaj, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic art. 37 alin. (1) lit.

a) C. pen. și art. 5 C. pen. și art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 alin. (1) lit.

a) C. pen. și art. 5 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 5 C. pen. (în privința pluralității de infracțiuni); M., pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional organizat, lipsire de libertate în mod ilegal, tâlhărie, complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (2 acte materiale), tâlhărie, tâlhărie, tâlhărie, tâlhărie și șantaj în formă continuată (10 acte materiale), prevăzute de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., art. 205 alin. (1), (3) lit.

a) C. pen., art. 233 C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen., art. 233 C. pen., art. 233 C. pen., art. 233 C. pen., art. 233 C. pen. și art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 5 C. pen.; C., pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional organizat, lipsire de libertate în mod ilegal, tâlhărie, fals în înscrisuri sub semnătură privată, șantaj în formă continuată (3 acte materiale) și tâlhărie, prevăzute de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., art. 205 alin. (1), (3) lit.

a) C. pen., art. 233 C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen. și art. 233 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 5 C. pen.; B., pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional organizat și complicitate la tâlhărie, prevăzute art. 367 alin. (1), (3) C. pen. și art. 48 C. pen. raportat la art. 233 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 5 C. pen.

Verificând actele dosarului, se constată că soluția de trimitere în judecată îi vizează pe inculpații M., C., K., G., A. și B., iar în ceea ce o privește pe inculpata O. (avocat), cauza a fost disjunsă. Totodată, se observă că, urmărirea penală a fost efectuată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism

În aceste condiții, constatând că niciunul dintre inculpații trimiși în judecată în prezenta cauză nu are vreuna dintre calitățile speciale prevăzute de art. 38 C. proc. pen., Înalta Curte reține că, în speță, competența atât materială, cât și personală de a judeca cauza în primă instanță cauza, aparține tribunalului.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de inculpații A., C. și B., Înalta Curte arată că, potrivit acestuia, hotărârile sunt supuse casării în cazul în care ”s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, cazul fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare.

Astfel, prin ”pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Motivându-și decizia, instanța de control judiciar a apreciat, în esență, că, în aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., vechea reglementare este mai favorabilă inculpaților A. și C., iar în ceea ce-l privește pe inculpatul B., actuala reglementare este mai favorabilă inculpatului, având în vedere că limitele de pedeapsă pentru infracțiunile de tâlhărie și sprijinire a unui grup infracțional organizat sunt mult mai reduse, iar aplicarea sporului obligatoriu de 1/3 nu conduce la aplicarea unei pedepse rezultante mai mari decât pedeapsa la care s-ar ajunge, prin aplicarea legii vechi.

Astfel, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) și (3) Legea nr. 39/2003, în vigoare la data faptelor și art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), pedepsite cu închisoarea de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, respectiv 6 luni la 5 ani.

În aceste condiții, Înalta Curte observă că, pedepsele aplicate inculpatului A. de 4 ani închisoare, respectiv de 6 ani închisoare se încadrează în limitele prevăzute de dispozițiile legale, cu precizarea că pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată, nu depășește maximul de 10 ani închisoare calculat cu luarea în considerare a sporului de 5 ani, prevăzut de lege pentru forma continuată a infracțiunii, potrivit art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 34 lit. b) C. pen. (1969).

Prin urmare, se constată că, în realitate se contestă netemeinicia pedepsei aplicate și nu nelegalitatea acesteia, sancțiunea fiind stabilită în limitele legale. De altfel, această critică a fost reiterată și în calea de atac a apelului.

În ceea ce privește cazul de recurs casație prevăzut de dispozițiile art. 438 pct. 12 C. proc. pen. și invocat atât de inculpatul B., cât și de inculpatul C., referitor la reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen. în raport cu infracțiunea de tâlhărie, întrucât, în opinia apărării, aceasta ar fi incompatibilă cu infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat Înalta Curte constată că, agravanta anterior menționată a fost reținută numai pentru infracțiunea scop, în speță pentru infracțiunea de tâlhărie, nu și pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat.

Înalta Curte arată că susținerile apărării nu se circumscriu cazului de casare invocat (art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.) care sunt de strictă interpretare și care vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei.

Inculpatul C., a formulat critici circumscrise cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., arătând că infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina sa (parte vătămată D.) nu există, activitatea desfășurată fiind de esența unei infracțiuni de lipsire de libertate cu scopul de a obține foloase materiale, iar fapta nu există în materialitatea sa, fiind absorbită de infracțiunea principală.

De asemenea, inculpatul a precizat că, în ceea ce privește infracțiunea de șantaj în dauna părții vătămate D., lipsește elementul material, ca urmare a comiterii infracțiunii de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) și alin. (2) teza a V-a C. pen. (1969), element material complex care absoarbe și pe cel al infracțiunii de șantaj în oricare dintre formele ei legislative.

Înalta Curte reține că, în esență, cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Pe de altă parte, trebuie menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Astfel, în cauză, în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită de instanțele de fond și apel, Înalta Curte constată că fapta inculpatului C., care, în noaptea de 03/04 iunie 2013, împreună cu inculpații M. și G. și beneficiind de sprijinul inculpatei O. și al suspectului P., a lipsit de libertate pe persoana vătămată D., pe care a răpit-o prin amenințare cu o armă și a ținut-o, împotriva voinței sale, în imobilul situată în orașul Voluntari, județul Ilfov, pe parcursul întregii nopți, solicitând și condiționând eliberarea persoanei vătămate de plata unui avans de 400.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. (1969) (corespondent art. 205 alin. (1), (3) lit. a) C. pen. cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen., faptele fiind comise de mai multe persoane împreună, care aparțineau unui grup infracțional organizat.

Fapta inculpatului C., care, în dimineața zilei de 04 iunie 2013, împreună cu M. a obligat-o pe partea civilă D. să-i însoțească la cabinetul avocațial deținut de inculpata O., unde, sub imperiul constrângerii exercitate pe parcursul întregii nopți precedente, prin lipsirea de libertate și amenințarea cu arme și cu fapte grave la adresa sa și a familiei sale, a obligat-o să semneze un contract de prestări servicii în valoare de 900.000 euro și să remită, în temeiul acestuia, suma de 400.000 lei, echivalentul a 93.000 euro, bani care au fost virați în contul inculpatului C. în cursul dimineții respective, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a) și b) și alin. (3) C. pen. (1969) (corespondent art. 234 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.).

De asemenea, faptele inculpatului C., care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, la intervale scurte de timp, folosind un mod identic sau similar de operare, începând cu luna iunie 2013, împreună cu M., a continuat să exercite presiuni și amenințări cu moartea asupra părții civile D., invocând contractul fictiv pe care cel din urmă a fost obligat să-l semneze sub imperiul constrângerii, în scopul de a-l determina să le remită sumele de bani pretins datorate în baza convenției, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 78 alin. (1) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen.

Ca urmare, se poate observa că faptele astfel cum au fost anterior menționate vizează trei momente infracționale distincte, motiv pentru care nu se poate susține existența unei absorbții între aceste infracțiuni.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constatând că în cauză nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1, 7 și 12 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații C., A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 422 din 08 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2014 și, având în vedere că recurenții se află în culpă procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul interpretului de limba italiană din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații C., A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 422 din 08 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2014.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 90 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba ebraică se suportă din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2016.