Decizia nr. 469/A/2016 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Decizia nr. 469/A/2016

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 61/F din 04 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 C. pen., întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție - din data de 10 iunie 2015 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen., precum și clasarea cauzei față de B., decedat la data de 03 februarie 2014 sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prev. de art. din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen., întrucât a intervenit decesul făptuitorului.

De asemenea, s-a dispus clasarea cauzei față de C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege pentru săvârșirea infracțiunii de dare de prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen.

i. Procedura în faza de urmărire penală;

În actul de sesizare al instanței s-a reținut că la data de 09 august 2013 a fost înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, procesul-verbal de sesizare din oficiu privind săvârșirea unor infracțiuni de corupție de către B., deputat în Parlamentul României și A., președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, în cursul lunii februarie 2013, în legătură cu influențarea procesului legislativ privind proiectul de act normativ intitulat,,Lege privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului". Dosarul astfel format a fost înregistrat sub nr. x/P/2013.

În actul de sesizare s-a reținut faptul că, începând cu luna decembrie 2012, inculpatul A. a acționat în mod concertat în vederea adoptării de către Parlamentul României a unui act normativ care urmărea preluarea Oficiului Național al Registrului Comerțului de către Camera de Comerț și Industrie a României al cărei președinte era la acel moment. Scopul determinant al acestui demers legislativ l-a reprezentat controlarea veniturilor obținute din activitatea desfășurată de Registrului Comerțului.

Inculpatul A., în calitatea sa de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României și-a folosit influența asupra unor oameni politici, parlamentari, funcționari publici în perioada respectivă pentru a-i determina să semneze respectiva inițiativă legislativă și chiar a recurs la mituirea unui deputat din Parlamentul României pentru a-și atinge scopul.

Astfel, acesta a luat legătura cu deputatul B. (în continuare B., deoarece la data de 03 februarie 2014 a intervenit decesul acestui deputat), căruia i-a oferit, în schimbul susținerii proiectului de act normativ intitulat ,,Lege privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului" funcția de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, ulterior desemnându-l arbitru în litigii comerciale de competența Curții.

În perioada respectivă, pe rolul Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, în cadrul Dosarului penal nr. x/P/2012 se efectuau cercetări privind posibile infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție săvârșite de către A. în calitate de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României.

Astfel, în cadrul Dosarului nr. x/P/2012 au fost autorizate de către judecător interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor telefonice.

Prin Ordonanța nr. 343/P/2013 din data de 28 ianuarie 2015 s-a dispus, în temeiul art. 142 alin. (5) C. proc. pen., preluarea în Dosarul penal nr. x/P/2013 a unor convorbiri telefonice interceptate autorizat în Dosarul penal nr. x/P/2012. În baza Ordonanței nr. 343/P/2013 din data de 28 ianuarie 2015 au fost redate de către ofițeri de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție în cadrul proceselor-verbale din data de 03 iunie 2015 convorbirile relevante care interesează cauza de față.

Din perspectiva Parchetului, situația de fapt dedusă judecății are în vedere următoarele aspecte:

Începând cu luna decembrie 2012, inculpatul A. a conceput și redactat proiectul de act normativ pe care l-a denumit „Registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului."

Acesta a beneficiat de sprijinul de specialitate al martorilor C.C., arbitru și vicepreședinte al Colegiului Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și D.D., președinte al Secției de evidență oficială și documentare cadrul Consiliului Legislativ și, în același timp, arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional.

Ideea însușirii proiectului legislativ de către anumiți deputați din formațiuni politice diferite, avea din punctul de vedere al inculpatului A. un aspect practic și anume posibila influență pe care aceștia ar fi exercitat-o asupra colegilor.

Printre semnatarii propunerii legislative intitulată "Lege privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului" s-a numărat și deputatul B., ales la nivel național în legislatura 2012 - 2016 din Camera Deputaților din partea minorităților italienilor din România, a făcut parte din grupul parlamentar al minorităților naționale, a fost membru al Comisiei juridice de disciplină și imunități.

După însușirea proiectului de act normativ B. a avut mai multe convorbiri telefonice cu inculpatul A. pe tema susținerii în parlament a proiectului de act normativ, dar și în sensul creării în spațiul public prin intermediul media a unei imagini favorabile privind respectiva inițiativă legislativă.

Apariții în media internă au avut și deputații E.E. și F.F. în perioada imediat următoare depunerii proiectului. Ulterior, aceștia din urmă s-au delimitat de respectivul demers legislativ și nu l-au mai susținut pe fondul unei reacții destul de virulente a societății civile, a mediului de afaceri și a altor politicieni.

Pretinderea funcției de arbitru de către B. a avut loc în calitatea sa, de deputat în Parlamentul României, semnatar al inițiativei legislative și membru al Comisiei juridice de disciplină și imunități, în legătură cu atribuțiile acestuia în cadrul forului legislativ referitor la procedura de adoptare a inițiativelor legislative și a avut natura unei contraprestații, retribuții necuvenite în schimbul susținerii proiectului legislativ.

Pretinderea funcționarului public - deputat în Parlamentul României - a fost acceptată de către președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, inculpatul A., persoană interesată în adoptarea legii registratorului și l-a invitat pe B. să poarte discuții la sediul Camerei de Comerț și Industrie a României pe această temă. Acceptarea pretinderii a rezultat și din convorbirile telefonice.

Deoarece G.G. nu era la birou la momentul respectiv, în data 27 februarie 2013, ora 11:01:40, inculpatul A. a contactat-o telefonic pe martora H.H., secretară în cadrul Cancelariei președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României, căreia i-a solicitat să îl primească în audiență B., să îi pună la dispoziție documentele necesare întocmirii dosarului și cererea de admitere în profesia de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Totodată, inculpatul i-a dat dispoziție martorei să primească dosarul și să îl înainteze Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, cu trei zile înainte de ședința din data de 06 martie 2013 a Colegiului de Conducere a Camerei de Comerț și Industrie a României (vol. 4, fila 209). Inculpatul s-a oferit să îi dea chiar el o ,,recomandare".

În data de 27 februarie 2013, la ora 15:02:16, inculpatul A. a contactat-o telefonic pe șefa cancelariei, martora G.G. și s-a interesat dacă deputatul B. a depus cererea privind dobândirea calității de arbitru. Inculpatul A. a solicitat martorei să listeze un draft al unei recomandări pe care s-a oferit să o semneze chiar el. (vol. 4, fila 213).

Ulterior, din convorbirea din data de 27 februarie 2013, ora 17:24:03, purtată cu G.G. s-a constatat faptul că B. a depus o recomandare din partea unui arbitru în funcție, I.I., recomandare care se regăsește în dosarul depus de Camera de Comerț și Industrie a României.

B. i-a comunicat martorei G.G. faptul că a trimis prin poșta electronică tip e-mail documentele scanate și recomandarea (vol. 4 filele 216-217).

Astfel, la data de 27 februarie 2013, prin intermediul secretarei inc. A., B. a depus la registratura Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României cererea prin care a solicitat înscrierea pe lista de arbitri a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, cerere înregistrată sub nr. 55 din 27 februarie 2013 (vol. 2, fila 273).

Cererea împreună cu actele dosarului au fost înaintate spre avizare președintelui Curții de Arbitraj, martorul X. care a avizat-o favorabil, potrivit rezoluției din data de 04 martie 2013.

Cu două zile înainte de data ședinței Colegiului de conducere, și anume pe data de 04 martie 2013, la ora 13:00:28, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe deputatul B. și i-a solicitat să susțină proiectul legislativ privind registratorul comercial, iar B. a reafirmat susținerea sa pentru inițiativa legislativă care prezenta interes pentru președintele Camerei de Comerț și Industrie a României (vol. 4, fila 228).

În continuare, potrivit înțelegerii anterioare, inc. A. a introdus propunerea de numire pe lista de arbitri a persoanei decedate, aceasta fiind pusă pe ordinea de zi a ședinței din data de 06 martie 2013 a Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, alături de alte propuneri, la pct. 6.

Potrivit înțelegerii cu B., inculpatul A. a participat în calitate de președinte la ședința Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României din data de 06 martie 2013, a supus la vot și a votat în senul admiterii pe lista de arbitri a persoanei decedate, tocmai în sensul restituirii acestuia pentru susținerea proiectului de act normativ privind registratorii comerciali.

Din actele dosarului a rezultat faptul că președintele Curții de Arbitraj Comercial Internațional, martorul X. și ceilalți membri ai Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României nu au avut cunoștință de înțelegerea dintre B. și inculpatul A., astfel încât aceștia au votat în necunoștință de cauză lista de propuneri, și pe cale de consecință, au acționat fără vinovăție.

Astfel, Colegiul de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României a aprobat cu unanimitate de voturi în ședința din 06 martie 2013, propunerea președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României, A., de înscriere pe lista de arbitri a persoanei decedate, avocat membru al Comisiei Juridice a Camerei Deputaților (vol. 2, fila 168).

Numirea persoanei decedate pe lista de arbitri români a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României are caracterul unui folos necuvenit tocmai pentru că a fost dispusă cu caracter de retribuire, contraprestație în schimbul susținerii de către acesta în Parlamentul României a propunerii legislative intitulate" Lege privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului" nr. Pl-x 193/2013.

După data numirii în funcția de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional, în data de 12 martie 2013, la ora 16:57:19, B. l-a contactat telefonic pe inculpatul A. și l-a întrebat dacă cererea sa a fost soluționată favorabil, primind un răspuns afirmativ. În cadrul aceleiași convorbiri telefonice redate în cuprinsul procesului verbal, B. i-a solicitat inculpatului, ca în calitate de Autoritate de Nominare în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional să îl numească în litigiile arbitrale privind firme italiene. La finalul conversației, B. i-a mulțumit inc. A. Din conținutul convorbirii s-a constatat fără tăgadă faptul că înțelegerea dintre cei doi a fost finalizată (voI. 4, filele 241-242).

La data de 08 aprilie 2013, ora 12:30:09, cu ocazia unei discuții telefonice, B. i-a reiterat inculpatului A. solicitarea de nominalizare în calitate de arbitru în litigiile arbitrare privind firme italiene (voI. 4, filele 260-261).

Potrivit art. 36 alin. (3) din Regulile de procedură arbitrală aprobate de Biroul de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României în vigoare din data de 16 ianuarie 2012, Autoritatea de Nominare va desemna arbitrul/arbitrii/supraarbitrajul.

Conform art. 11 din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Curții de Arbitraj Comercial Internațional valabil din anul 2012, Autoritatea de nominare aparținea unei persoane membră a Plenului Curții de Arbitraj Comercial Internațional desemnată prin rezoluția Biroului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României pentru un mandat de 7 ani.

Potrivit adresei din 02 februarie 2015, funcția de Autoritate de nominare a fost îndeplinită până în martie 2014 de către președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, inc. A. (vol. 2, fila 108). Potrivit aceleași adrese, B. a fost desemnat, în cursul anului 2013, în două litigii arbitrale.

Deci, după atribuirea calității de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional, inc. A. a desemnat B. să arbitreze două litigii arbitrare înregistrate pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional.

Parchetul a considerat că inculpatul și-a folosit influența decurgând din cumulul funcțiilor de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României, dintre al Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, fie în mod direct asupra unor deputați care aveau și calitatea de arbitri în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional, fie în mod indirect asupra unor peroane care dețineau funcții în cadrul Camerei de Comerț și Industrie a României (J.J.) și care aveau la rândul lor influență asupra unor parlamentari, în scopul susținerii proiectului de act normativ în Parlamentul României. Din actele dosarului s-a constatat faptul că persoanele respective au acționat din convingere, fără a analiza în mod concret conținutul viitorului act normativ pus la dispoziție de inculpat.

O cu totul alta este situația persoanei decedate, care a solicitat în data de 26 februarie 2013 și a primit în data de 06 martie 2013 de la inculpatul A., în schimbul susținerii în Parlamentul României a proiectului de act normativ intitulat „Lege privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului'' nr. Pl-x 193/2013, a funcției de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Acesta a acționat în exercițiul funcției tocmai din ideea existenței unei contraprestații - acordarea funcției de arbitru și ulterior, desemnarea în litigii arbitrale - din partea celui interesat în adoptarea proiectului de act normativ respectiv, și anume inc. A.

Apărarea inculpatului conform căreia nu el este cel care a acordat funcția de Arbitru persoanei decedate în ședința din data de 06 martie 2013, ci un colectiv, respectiv, Colegiul de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, nu a putut fi acceptată, întrucât a pus pe ordinea de zi a ședinței respective cererea persoanei decedate de acordare a funcției de arbitru, a determinat luarea deciziei colectivului și a votat alături de ceilalți membri, potrivit înțelegerii anterioare cu B.

Astfel, s-a conchis de Parchet că fapta inculpatului A., care, în calitate de președinte al Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, în data de 26 februarie 2013, a promis persoanei decedate numirea în funcția de arbitru, iar ulterior, în baza înțelegerii anterioare, a pus pe ordinea de zi a ședinței din data de 06 martie 2013 a Colegiului de conducere al C.C.I.R cererea persoanei decedate de acordare a funcției de arbitru, a supus votului membrilor colegiului și a votat alături de aceștia numirea persoanei decedate în funcția de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în schimbul susținerii de către acesta în exercițiul funcției de deputat în Parlamentul României a proiectului de act normativ intitulat "Lege privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului" nr. P1-x 193/2013, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen.

Parchetul își argumentează concluzia pe următoarele aspecte:

Sub aspectul atribuțiilor de serviciu ale persoanei decedate acesta avea calitatea de funcționar public, iar art. 69 din Constituția României stipulează că în exercitarea mandatului, deputații și senatorii sunt în serviciul poporului. De asemenea, potrivit art. 74 din Constituție, inițiativa legislativă aparține, după caz, Guvernului, deputaților, senatorilor sau unui număr cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot.

Art. 92 din Regulamentul Camerei Deputaților stipulează că deputații, senatorii și cetățenii prevăzuți la art. 74 din Constituția României, republicată, pot prezenta Camerei Deputaților propunerile legislative. Acestea trebuie să fie însoțite o expunere de motive și redactate în forma cerută pentru proiectele de legi.

În cazul propunerilor legislative depuse în condițiile alin. (1), președintele Biroului permanent solicită avizul Consiliului Legislativ și punctul de vedere sau informarea, după caz, a Guvernului, care trebuie depuse în maximum 15 zile de la data solicitării. Proiectele de legi, propunerile legislative, precum și proiectele de hotărâri ale Camerei prevăzute la art. 94 se trimit de îndată de Biroul permanent spre dezbatere și avizare comisiilor permanente competente, cu respectarea prevederilor art. 92, după caz.

Prin urmare, s-a reținut de Parchet faptul că, pe de-o parte, B. avea atribuții pe linia inițierii unor propuneri legislative, iar pe de altă parte era membru în Comisia juridică a Camerei Deputaților, comisie permanentă competentă să avizeze propunerile legislative, înainte ca acestea să fie supuse votului în plen.

În ceea ce îl privește pe inc. A., la momentul săvârșirii faptei acesta ocupa funcția de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României, iar promisiunea făcută persoanei decedate, de numire în funcția de arbitru intra în sfera puterilor care îi erau conferite de reglementarea sistemului cameral.

Astfel, s-a reținut că numirea în funcția de arbitru se făcea la propunerea președintelui Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României (inc. A.) în baza depunerii unui dosar ce cuprindea documente relevante și în urma adoptării unei decizii de către Colegiul de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie din România, de asemenea condus de inc. A., acesta având o mare influență asupra celorlalți membri, care aprobau propunerile președintelui, fără a solicita lămuriri sau a formula obiecțiuni.

În ceea ce privește obținerea unui folos de către deputatul B., s-a subliniat că natura frauduloasă a acestuia se raportează la atribuțiile sale de serviciu, privind inițierea unor propuneri legislative, respectiv dacă un astfel de folos i se cuvenea pentru îndeplinirea sau mai degrabă utilizarea atribuțiilor sale de către inculpatul A.

În accepțiunea Parchetului, situația de fapt reținută mai sus s-a probat cu următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de sesizare din oficiu (voI. 1, filele 111-112);

- declarație martor M. (voI. 1, filele 191-193);

- declarație martor K.K. (voI. 1, filele 155-159);

- declarație martor E.E. (voI. 1, filele 160-162);

- declarație martor S. (voI. 1, filele 151-154);

- declarație martor X. (voI. 1, filele 145-147);

- declarație martor I. (voI. 1, filele 181-183);

- declarație martor D. (voI. 1, filele 184-186);

- declarație martor L. (vol. 1, filele 178-180);

- declarație martor C.C. (vol. 1, filele 172-177);

- declarații martor G.G. (voI. 1, filele 166-171);

- declarație martor H.H. (voI. 1, filele 187-190);

- declarație martor D.D. (vol. 1, filele 163-165);

- declarație martor L.L. (voI. 1, filele 148-150);

- declarație suspect A. (voI. 1, filele 124-127);

- declarație inculpat A. (voI. 1, filele 134-139);

- înscrisuri:

- proces-verbal de redare a unor convorbiri telefonice interceptate autorizat preluate din Dosarul penal nr. x/P/2012 înregistrat pe rolul Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție. (voI. 4).

Alte soluții adoptate în faza de urmărire penală și acte procesuale: Față de B. s-a dispus clasarea pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen., constând în pretinderea în data de 26 februarie 2013 de la inculpatul A. a funcției de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, respectiv primirea acestei funcții, în ședința din data de 06 martie 2013 a Colegiului de conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, în schimbul susținerii de către acesta în exercițiul funcției de deputat în Parlamentul României a proiectului de act normativ intitulat ,,Lege privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului" nr. Pl-x 193/2013, întrucât a intervenit decesul făptuitorului. De asemenea, s-a dispus clasarea față de membrii Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., Vlădoiu Nasty Marian, care au participat la ședința din data de 06 martie 2013 și au votat în unanimitate propunerea președintelui Colegiului, inc. A., de numire a deputatului B. în funcția de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, întrucât au acționat fără a avea cunoștință de înțelegerea frauduloasă dintre A. și B.

ii. Procedura în fața Instanței de Fond:

Curtea de Apel a fost sesizată cu rechizitoriul la data de 12 iunie 2015.

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 8 octombrie 2015, în baza art. 346 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul din data de 10 iunie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, a administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății privind pe inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Încheierea a rămas definitivă prin respingerea contestației inculpatului de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin încheierea din 18 noiembrie 2015.

Cercetarea judecătorească a presupus audierea nemijlocită a inculpatului A. și a martorilor indicați în actul de inculpare, luându-se act că nu se solicită, nici de acuzare și nici de apărare, administrarea unor probe suplimentare.

Analiza mijloacelor de probă administrate:

Inculpatul A. a declarat constant atât la urmărirea penală, cât și la instanță că nu recunoaște învinuirilor care i se aduc, având în vedere următoarele observații: „Infracțiunea care mi se pune în sarcină nu are absolut nicio legătură cu activitatea de dare de mită prevăzute în legi și în practica judiciară.

A fi arbitru nu înseamnă că deții o funcție sau că ai o anumită ocupație sau îndeletnicire, nici în sens uzual, nici în senul prevăzut în nomenclatoarele specifice.

Conform dispozițiilor art. 543 C. civ., arbitru poate fi orice persoană care are capacitate de exercițiu. Această activitate este identică și în cazul arbitrajului ad-hoc și în cazul arbitrajului permanent, cu diferența că în cazul arbitrajului permanent legea prevede posibilitatea întocmirii unei liste facultative, prevede legea, în care persoanele care doresc ca la un moment oportun părțile care au de soluționat un litigiu să le numească ca membrii ale instanțelor de arbitraj, se înscriu pe această listă.

Conform regulamentelor aprobate în Convenția de la Geneva privind arbitrajul din 1961 ratificată de România în anul 1963 și a regulilor UNCITRAL privind arbitrajul, un membru al unei instanțe de arbitraj este acea persoană care este chemată să soluționeze un litigiu conform acordului dintre părți, situație pe care legiuitorul nostru a prevăzut-o în art. 293 Cp. Ca atare, orice persoană fizică poate desfășura activitatea de arbitru, iar în situația în care urmează să fie înscrisă pe o listă facultativă are obligația de a îndeplini câteva obligații în sensul de a depune o cerere, de a avea o recomandare, un CV și de a avea avizul Președintelui de Arbitraj, o entitate fără personalitate juridică și, ulterior, organul de conducere pe lângă care funcționează acel arbitraj permanent se pronunță prin vot asupra trecerii pe listă a respectivei persoane. Ca atare, sub nicio formă eu nu puteam să ofer "funcția de arbitru" fostului deputat B. din cel puțin două motive: unul pentru că nu există această funcție de arbitru, ci este doar o activitate provizorie la dispoziția părților angrenate în litigiu și în al doilea rând nu prin semnătura mea erau trecute pe listă asemenea persoane.

Pentru a considera că în schimbul oferirii („funcției” de arbitru) fostului deputat B. i-am solicitat să susțină un proiect de act normativ în parlament, mi se pare că este o interpretare forțată întrucât legea interesa activitatea Camerei Naționale și era firesc să o susțin în fața oricărei persoane care ar fi putut să contribuie la rândul ei la susținerea acestei legi. Nu era o lege care să îmi aducă un interes personal, ci dimpotrivă, era un act normativ care dacă s-ar fi adoptat, era benefic pentru sistemul cameral pentru comercianți și pentru economie, dar mie mi-ar fi adus o muncă în plus pentru implementarea acestui act normativ.

Cred, deci, că, calitatea mea de inculpat în această cauză nu are legătură nici cu faptele desfășurate în materialitatea lor, nici cu dispozițiile Codului penal, nici cu principiile de drept, nici cu practica judiciară în materie și nici cu doctrina juridică.

Nu se poate pune problema de către nimeni și niciodată că ceea ce e în sarcina mea ar fi săvârșirea unei fapte penale.”

S-a arătat că în instanță, inculpatul a făcut următoarele precizări:

„Faptele și probele din dosar s-au petrecut în realitate, dar nu au corespondent în legea penală așa cum sunt interpretate de către parchet.

Eu nu puteam să săvârșesc infracțiunea de dare de mită nici dacă aș fi vrut pentru că funcția de arbitru obținută de presupusul mituit B. depindea de o altă entitate, respectiv de Curtea de Arbitraj care era independentă de Camera de Comerț neavând personalitate juridică, la fel cum parchetul funcționează pe lângă o instanță de judecată. De altfel această funcție de arbitru nici nu există expressis verbis în legislația românească, se vorbește doar de activitatea de arbitru care permitea oricărei persoane să acceadă potrivit art. 555 C. proc. civ. să acceadă la această activitate.

În colegiul Camerei de Comerț care era alcătuit din 27 de membrii.

Eu aveam calitatea de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României și eram obligat prin lege și prin statut să conduc ședințele colegiului, biroului și ala adunării generale. Eu având totodată obligația să dau cuvântul pe aceste cereri președintelui Curții de Arbitraj care punea în discuția colegiului, cererile. Eu urmând să dau cuvântul membrilor colegiului pentru a-și exprima punctul de vedere asupra cererii.

Cu privire la cererile din ziua în care s-a discutat și cererea presupusului mituit B., un singur membri al colegiului a luat cuvântul, dar cu privire la altă persoană. Toate cererile din ziua respectiv au fost votat în unanimitate.

În orice situație, chiar și în cea avansată de parchet cu privire la dobândirea calității de arbitru de către B., acesta nu putea dobândii un folos necuvenit, conform înțelesului dat de Convenția privind Corupția art. 173 - raportul explicativ și care stabilește neechivoc că cel care ar fi primit folosul, să nu fi fost îndreptățit să dobândească folosul cuvenit, conform legii. Ori B. avea acest drept, de a deveni arbitru, cu atât mai mult cu cât îndeplinea toate cerințele legale.

Există 5 convorbiri telefonice între mine și B. interceptate și care fac parte din probatoriul dosarului, dar acestea nu dovedesc că între noi a existat o înțelegere în sensul ca eu să-l fac arbitru. Mai precis nu a existat nicio discuție pe acest aspect.

Convorbirea cu B. din care reiese că s-a antamat subiectul privind dobândirea calității de arbitru de către acesta, nu face dovada unei înțelegeri între noi, eu am dat consultații la sute de persoane în acest sens, mai mult eu nu mă aflam în sediul camerei când acesta a venit să-și depună cererea. Consultațiile respective se referea stricto senso doar la dispozițiile procedurale.

Mai precizez că la toate aceste convorbiri, inițiatorul lor a fost B., acest aspect este un alt argument care înlătură acuzația pentru că cel care are interesul este presupusul mituitor și nu mituitul. Aceste convorbiri dovedesc doar că subiectul a cestora a fost legea registratorului comercial, al cărei inițiator și semnatar, alături de alte persoane era B. De aceea este absurd ca eu să îl conving pe B. să își voteze o lege al cărui inițiator era.

Eu am trimis mail-uri și am avut contracte cu mai mulți parlamentari, ia mail-uri am trimis la toți parlamentarii români, legea obligându-mă să susțin legile care au ca obiect mediul de afaceri și hotărârile adunării generale, una dintre acestea referindu-se la susținerea legii registratorului comercial.

Pe domnul B. l-am cunoscut și îl consideram amic, fiind reprezentantul comunității italiene și avea legătură cu Camera de Comerț prin Ambasada Italiei.

Nu sunt cel care a elaborat proiectul legii în discuție. Eu nici nu putea pentru că nu am acest drept de inițiativă legislativă.

Convorbirile telefonice aflate la dosar, din acestea nu reies decât preocupările mele pe acest proiect.

Acest proiect de lege a fost considerat a fi benefic pentru mediul de afaceri fiind susținut în adunarea generală de majoritate membrilor sălii.

Nu știu ca o cerere de solicitare pentru funcția de arbitru să fi fost respinsă, pentru că nu era un număr limitat de arbitrii. Părțile stabileau de comun acord cine le arbitra.

Nu am discutat du B. despre dobândirea de către acesta a calității de arbitru nici înainte convorbirii telefonice din 26 februarie 2013 și nici după aceea.

Recomandarea pentru domnul B. i-a dat-o domnul I.I., dar eu nu m-am preocupat de obținerea acestei recomandări și nici nu putea pentru că nu mă aflam în relații bune cu I.I.”

Martorul K.K. deputat în Parlamentul României și arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional, a declarat, la data de 12 februarie 2015, că a semnat propunerea legislativă privind registratorii comerciali la solicitarea președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României, A., fără a citi conținutul acesteia. Deputatul a arătat că nu a avut niciun fel de schimb de păreri cu ceilalți coinițiatori cu privire la această propunere legislativă. (voI. 1, filele 155-159 d.u.p.).

Martorul K.K. în instanță a declarat următoarele: „În legătură cu acel proiect am fost contactat telefonic de către inculpat care mi-a spus că acesta conține crearea unui serviciu nou, respectiv cea a registratorului comercial, care ar fi oferit posibilitatea fiecărei camere de comerț să cunoască îndeaproape mediul de afaceri si să pună la îndemâna celor interesați informații de afaceri. Cu alte cuvinte să faciliteze legătura dintre Camera de comerț si mediul de afaceri și să aibă acces, pe de altă parte, la informații de la Registrul Comerțului. Eu am fost un partizan al revenirii Registrului Comerțului la Camerele de comerț și industrie pentru că acest serviciul a fost înființat de camerele de comerț in 1936, iar după revoluție, in 1990, s-a continuat această tradiție. Domnul A. în aceea discuție telefonică mi-a spus că dânsul a făcut un proiect privind registratorii comerciali. De aceea probabil m-a și sunat domnul A. știind poziția mea constantă si neechivocă de revenire a Registrului Comerțului la Camerele de comerț. A mai fost o tentativă a domnului A. în acest sens si a parcurs toate fazele, prilej cu care in plenul Camerei Deputaților am susținut acest proiect.

Cu prilejul discuției telefonice i-am spus că o să văd si o să semnez proiectul, mai precis o să fiu unul dintre susținătorii lui: După ce am citit proiectul mi-am retras susținerea pentru că am constatat că pe lângă prevederile referitoare la registratorii comerciali acesta cuprindea ample articole referitoare la Registrul comerțului si revenirea lui la Camerele de comerț, iar președintele camerei avea puteri deosebite pe care anterior nu le avea.

In acest sens am trimis scrisoare Președintelui Camerei Deputaților de retragere a susținerii. Mai precizez că nu am participat la nicio dezbatere parlamentară a acestui proiect.”

La data de 17 februarie 2015, martora E.E., deputat în Parlamentul României și arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Național a declarat, că, la începutul anului 2013, a fost contactată de către deputatul F.F. care i-a solicitat să semneze propunerea legislativă privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în Registrul Comerțului.

Martora E.E. în instanță a arătat următoarele:

„Am fost solicitată de către un coleg parlamentar, respectiv de domnul Iordache, cu care fusesem colegă la comisia juridică a Camerei Deputaților, să fiu cosemnatară pe proiectul acestei legi despre a cărui inițiator nu știu cine este.

Doresc să precizez că această problemă care se dorea rezolvată prin acest proiect a fost o preocupare constantă pe agenda parlamentară, în sensul că îmi amintesc că au mai fost alte 2 proiecte, semnate de alți colegi.

Pe domnul A. îl cunosc în calitatea de Președinte al Camerei de Comerț și Industrie și am avut o relație cu acesta pur instituțională.

Am discutat de maxim 2-3 ori, in general, cu domnul A., dar pot să spun cu certitudine că nu am fost presionată de nici un fel de nimeni in legătură cu susținerea acestui proiect.

Am citit, dar nu în amănunt, acel proiect, pe care am înțeles să-l semnez tocmai pentru că am înțeles că nu s-ar prejudicia vreo instituție, mai ales că anterior, pană în 2004, Registrul Comerțului a fost în competența Camerelor de comerț.

Deși nu mi-am făcut o preocupare dina cest proiect știu că el a fost respins în unanimitate atât in Comisia Juridică cât și in plenul Camerei Deputaților.

Și pe domnul B. l-am cunoscut fiind colegă cu acesta în Comisia Juridică dar nu am avut relații decât strict colegiale cu acesta.

Nu știu dacă am informat grupul parlamentar liberal, din care proveneam, despre susținerea mea în legătură cu acest proiect, dar consider că nu era necesar și nici obligatoriu tocmai datorită celor susținute anterior.

Nu există nicio interdicție pentru un parlamentar de a prelua individual, de la ONG-uri, sindicate sau alte grupuri organizate, anumite proiecte și să le transforme în inițiative, atâta timp cât pentru acest lucru nu se fac promisiuni, tocmai pentru că acest demers este de esența legăturii dintre Parlament și societatea civilă.”

Martora a declarat că nu și-a pus problema cine a redactat acest proiect de lege, însă a arătat că acesta era un proiect asumat de formațiunea politică din care face parte.

E.E. a arătat că nu a purtat discuții cu deputatul B. pe marginea acestei inițiative legislative, însă s-a întâlnit cu acesta la Curtea de Arbitraj și a presupus că a fost numit arbitru. (voI. 1, filele 160-162 d.u.p.).

Martorul F.F. a declarat, la data de 29 ianuarie 2015, că, în cadrul unor discuții la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional cu participarea președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României, A., „s-a dezbătut oportunitatea revenirii Registrului Comerțului în cadrul Camerei de Comerț și Industrie a României."

Martorul a arătat că, la începutul anului 2013, a purtat ,,o discuție cu alți colegi parlamentari, respectiv E.E. și B. pentru a semna și susține propunerea legislativă privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului."

În continuare, martorul a declarat că nu a știut faptul că ceilalți inițiatori ai propunerii legislative au fost K.K., M.M. și L.L.

Martorul a afirmat, însă, că nu a studiat în detaliu acest proiect normativ și și-a însușit un conținut pe care nu l-a cunoscut în integralitate.

În instanță, martorul F.F. a declarat următoarele:

„Proiectul de lege care viza registratorul comercial a fost trimis la Parlament de către domnul A.. Era un demers legal întrucât oricine poate să trimită un proiect de lege în Parlament urmând ca acesta, eventual, să fie însușit sau completat, de parlamentari.

Acest proiect a fost susținut de către mine, domnul K.K., domnul B., domnul L.L., domnul M.M. și doamna E.E.

Eu am reținut din acel proiect, peste care nu m-am uitat in detalii, că asigura o mai bună colaborare între agenții economici si Camerele de comerț.

Pe domnul A. îl cunoșteam dinainte fiind parlamentar, fiind parlamentar din partea Partidului Național Liberal.

Am purtat discuții telefonice cu inculpatul care se interesa de evoluția proiectului. Din punctul meu de vedere proiectul trebuia să urmeze căile normale, respectiv obținerea avizelor, si dezbaterea in plen, iar după ce acesta a primit avize negative, nu am mai susținut acest proiect. De aceea nu am mai participat la susținerea proiectului in comisii si nici la susținerea proiectului in plen.”

În declarația din data de 27 ianuarie 2015 martorul M.M., senator în Parlamentul României, a afirmat faptul că, la începutul anului 2013, a fost contactat de către deputatul F.F. care ,,mi-a explicat, pe scurt, că promovează un proiect de lege privind registratorul comercial și activitatea de înregistrare în Registrul Comerțului prin care dorește să readucă această activitate în Cadrul Camerei de Comerț și Industrie a României."

Martorul a arătat în continuare: ,,În momentul discuției cu F.F. din fața sălii de ședință, am semnat ca inițiator proiectul de lege "propunerea legislativă privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare la Registrul Comerțului" și l-am rugat să-mi transmită pe email proiectul de act normativ pe care l-a transmis mai departe la dl. J.J. L-am rugat pe acesta să-mi transmită o părere cu privire la acest act normativ, J.J. mi-a comunicat că amendament față de resursele alocate Camerei de Comerț și Industrie a României vizavi de Camerele Județene, în sensul că primei îi reveneau 90% din fondurile provenite de la Registru Comerțului.

După aproximativ câteva zile, am aflat din presă că inițiativa nu este lipsită de interesele personale ale d-lui A., în parte și ale d-lui deputat S. De asemenea, tot din mass-media, am aflat care era modul de viață al dlui. A., faptul că petrece la cazinouri și exista bănuiala că folosește resursele camerei de comerț în scop personal. Din acest moment, eu nu am mai susținut promovarea acestui proiect de lege, fapt ce a reieșit din dezbaterile comisiei de administrație publică și organizare a teritoriului din cadrul Senatului României, atunci când întrebat fiind de președintele comisiei, dl. N.N., că doresc să susțin această inițiativă legislativă am răspuns că nu doresc.

Precizez că nu am mai fost contactat de dl. deputat S., aceasta fiind prima și ultima noastră întâlnire.

Nu-i cunosc pe ceilalți coinițiatori, cu excepția d-lui M.M., care, din câte știu, nu este în țară." (voI. 1, filele 148-150).

S-a arătat că aceleași mențiuni se regăsesc și în declarația dată de acesta în fața instanței.

Martorul D.D., președintele Secției de evidență oficială și documentare în cadrul Consiliului Legislativ și arbitru în cadrul Curții Arbitraj Comercial Internațional, a arătat, în declarația din data de 20 februarie 2015, că a fost contactat de către inc. A. pentru a,,aduce niște observații din punct de vedere formal, al tehnicii legislative, al evidenței actelor normative, al corelării dintre texte, al redactării, etc" asupra unui proiect intitulat" propunere legislativă privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în Registrul Comerțului". Martorul a arătat că a procedat la verificarea textului împreună cu C.C., iar această activitate s-a desfășurat chiar în biroul inc. A. din sediul Camerei de Comerț și Industrie a României. (voI. 1, filele 163-165 d.u.p.).

În instanță, martorul D.D. a învederat următoarele: „Am fost arbitru încă de acum 40 de ani și știu că după trecerea Registrului Comerțului pe lângă Ministerul Justiției, in anul 2002, au existat mai multe încercări, sub formă de proiecte pentru trecerea înapoi a Registrului la Camera de comerț și înființarea registratorului comercial.

În legislația europeană statul Registrului comerțului, fiind considerat un serviciu public, nu este dat, în majoritatea cazurilor în competența camerelor de comerț.

Eu nu îl cunoșteam pe domnul A., fiind solicitat de doamna C.C., pe ca o știam încă din facultate și care m-a recomandat acestuia ca fiind specialist în tehnică legislativă pentru a discuta un proiect legislativ care se referea la această problemă.

La început am refuzat, fiind in concediu, iar ulterior, la insistențele domnului A. am dat curs acestui demers. Întâlnindu-mă cu acesta și cu doamna C.C. în cabinetul inculpatului.

Inculpatul nu mi-a spus de la cine era proiectul pe care mi l-a arătat în cabinetul său, spunându-mi că dorește de la mine o reactualizare, mai precis corelarea textelor de lege. Mi-a solicitat să fac acest lucru in câteva zile, deși era o muncă laborioasă, motivând că trebuie să-l supună Biroului Camerei de Comerț pentru a fi aprobat și apoi să sesizeze Parlamentul.

Am făcut ce am putut in cele câteva zile, mai precis ceea ce era de competența mea, legat de tehnica legislativă predându-i-le in acest sens inculpatului.

Proiectul care era in Parlament nu era similar cu cel pe care îl analizasem eu pentru că avea mai puține articole, fiind respins de prima cameră. Inculpatul nu m-a mai abordat.”

Martora C.C. a declarat că, la sfârșitul ni 2012 - începutul anului 2013, a fost contactată telefonic de către inc. A. pentru a-l sprijini cu privire la îmbunătățirea textului proiectului de lege privind Registrul Comerțului și cu privire la proiectul referitor la legea registratorului.

Martora a arătat că, deși i-a spus inculpatului că nu este oportună trecerea Registrului Comerțului în subordinea Camerei de Comerț și Industrie a României, nu a renunțat la proiect. Martora a susținut că nu a reușit finalizarea textului, însă i-a recomandat inculpatului ,,să folosească cunoștințele evident superioare în materie de tehnică legislativă" ale martorului D.D.

În instanță, martora a făcut următoarele precizări: „Știam că se fac eforturi în anul 2012, cum de altfel au fost și în anii anterior, de când registrul comerțului a trecut în subordinea Ministerului Justiției, pentru revenirea la camera de comerț de către toate conducerile camerei respective, în anul respectiv dl. A., în calitatea sa de președinte, manifestând și depunând eforturi în acest sens, insistențe.

Ceea ce se reține în rechizitoriu, respectiv că inculpatul mi-a solicitat o părere „pentru îmbunătățirea proiectului de lege” se referea la legea registratorilor. Proiectul respectiv pe care l-am citit eu nu îi aparținea domnului A.

Eu am mai văzut un alt proiect având același obiect, dar știu că varianta care a fost respinsă de Parlament era diferită de varianta pe care u o văzusem, dar și aceasta era cu multe erori.

Ca membru al colegiului Curții de Arbitraj, cererile de acordare a calității de arbitru erau supuse verificării doar din punctul de vedere al respectării formale a criteriilor. S-a întâmplat ca la ședințele colegiului la care am participat să fie respinse sau amânate cererile pentru dobândirea calității de arbitru. Hotărârea în colegiu se lua prin vot. Era de fapt, un aviz de conformitate.

Propunerile erau agreate de colegiul Curții de arbitraj și înaintate spre validare Colegiului Camerei de Comerț și Industrie a României.”

Martora G.G., fosta șefă a Cancelariei Președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României, A., și persoană de încredere a acestuia, a declarat la data de 21 martie 2014 că nu își amintește contextul depunerii cererii de arbitru de către B. și că nu avea atribuții în acest sens.

Ulterior, la data de 26 februarie 2015 martora G.G. a revenit asupra declarației inițiale și a afirmat că, la începutul anului 2013, a fost contactată telefonic de către A. care i-a solicitat "să se ocupe de calitățile de înscriere pe lista de arbitri a d-lui B." Aceasta a arătat: „Nu îmi aduc aminte foarte exact, dar presupun că pe dl. B. l-am primit la biroul meu unde a completat cererea de înscriere. Este posibil ca, la rândul meu, să fi solicitat de la Curtea de Arbitraj model de cerere și recomandare privind înscrierea pe lista de arbitri, acesta urmând să trimită CV."

Martora în instanță a învederat următoarele: „Inculpatul mi-a solicitat sprijinul in ai da domnului B., pe care îl întâlnisem o singură dată pana atunci cu prilejul unei recepții la ambasada Italiei, să-i spun ce acte îi sunt necesare acestuia pentru a se înscrie pe lista de arbitri care urma sa fie supusă aprobării Colegiului si apoi Adunării Generale. Nu mai rețin dacă i-am spus aceste lucruri telefonic s-au i-am trimis e-mail. Nu am mai efectuat alte demersuri cu privire la domnul B. si nici in alte cazuri nu am fost solicitată pentru a oferi sprijin altor persoane, nici direct si nici la solicitarea inculpatului. Foarte multe persoane se interesau direct la domnul A. de condițiile necesare pentru dobândirea calității de arbitru.”

Martorul X., președinte al Curții de Arbitraj Comercial Național de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României la data faptelor și membru al Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, a declarat la data de 26 august 2014 faptul că, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, inc. A. a propus pe ordinea de zi a ședinței din data de 06 martie 2013 a Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României mai multe personalități în domeniul juridic care să acceadă la calitatea de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial, printre care și deputatul B.

Martorul a declarat că lista a fost votată în colegiu în unanimitate la propunerea Președintelui Colegiului de Conducerea al Camerei de Comerț și Industrie a României, A., fără a cunoaște înțelegerea dintre A. și B. privind numirea în funcția de arbitru (vol. 1, filele 145-147 d.u.p.).

În instanță, acesta a făcut următoarele precizări: „Atât pe dl. B., cât și pe dl. A. îi cunoșteam. În anul 2012 eram președintele Curții de Arbitraj Internațional calitate în care am instituit o procedură de lucru în sensul că pe cererea de acordare a calității de arbitru fiecare membru al colegiului Curții să-și își manifeste punctul de vedere prin da sau nu.

La final centralizam această situație și înaintam conducerii Camerei de Comerț avizul Curții de Arbitraj. Punctul nostru de vedere (al colegiului Curții) viza strict condițiile pe care trebuia să le îndeplinească solicitantul. Au fost situații în care s-au respins cererile după cum membrii ai colegiului Curții au opinat că nu sunt de acord cu admiterea cererii dar hotărârea era luată cu majoritate.

Din punctul meu de vedere dl B. îndeplinea cerințele legale pentru a dobândi calitatea de arbitru precum și standardele profesionale, fiind peste media profesională a celorlalți arbitri.

Știu că demersurile legislative privind reîntoarcerea Registrului Comerțului la Camerele de Comerț au existat după alegerile legislative din anul 2004, Alianța DA care fusese desemnată cu formarea guvernului având în programul electoral acest demers, iar după aderarea la majoritate a Partidului Conservator și a Uniunea Democratică a Maghiarilor din România aceștia au împărtășit punctul de vedere pe acest aspect al Alianței. Și eu personal, în calitate de parlamentar, am susținut un proiect de lege iar după, ce a fost adoptată legea și declarată neconstituțională nu am susținut ulterioarele inițiative în acest sens.

Chiar după ce o lege pe tema trecerii Registrului Comerțului la Camerele de comerț a fost declarată neconstituțională, inculpatul, despre care știam că insistă făcând demersuri în acest sens, m-a abordat și pe mine pentru a susține o inițiativă legislativă la care eu am răspuns negativ. Nu pot să spun că demersul său viza ca eu să susțin o eventuală lege.

Am privit normal și în limitele legii acest demers considerând că orice grup de interese poate să facă demersuri pe lângă parlamentari urmând ca aceștia să aprecieze.”

Martorul L., președintele Camerei de Comerț și Industrie Ilfov și membru al Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, a declarat la data de 21 aprilie 2015 faptul că numirea arbitrilor se făcea la propunerea președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României aprobat de Colegiul de Conducere. Totodată martorul a declarat că la una din ședințele Camerei de Comerț și Industrie a României, președintele Camerei de Comerț și Industrie Cluj, J., a atras atenția că nu este corect ca președintele Camerei de Comerț și Industrie a României să fie cel care propune și numește arbitri și cel care are autoritatea de nominare în litigii.

Martorul a declarat că nu își amintește numele candidaților pentru funcția de arbitru propuși în ședința Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României din 6 martie 2013, dar siguranță s-a procedat astfel: la propunerea lui X., președintele Curții de Arbitraj, președintele A. împreună cu membri colegiului votau pentru numirea în funcția de arbitru a candidaților. Martorul a declarat că la una dintre ședințe a solicitat să fie prezenți efectiv și cei care solicită să devină arbitri, solicitare la care nu a primit niciun răspuns. (voI. filele 178-180 d.u.p.).

În instanță, martorul a făcut următoarele precizări: „Deși îl cunoșteam de mult pe inculpat, acesta niciodată nu mi-a solicitat să votez în vreun fel pentru o persoană care avea cerere de dobândire a calității de abitru”.

Martorul D., președintele Camerei de Comerț și Industrie Bistrița Năsăud, vicepreședinte al Camerei de Comerț și Industrie a României, membru al Biroului de Conducere și al Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, a declarat la data de 22 aprilie 2015 faptul că: „potrivit statutului Curții de Arbitraj Internațional de pe lângă Camerei de Comerț și Industrie a României, cât și al Camerei, pentru a deveni arbitru în cadrul Curții de Arbitraj, candidații depun la Biroul Curții de Arbitraj o cerere, care este analizată și verificată de Colegiul Curții de Arbitraj și care cu propunere de admitere sau respingere a cererii, se depune în Colegiul de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României în cadrul ședințelor trimestriale. Întrucât nu cunoștea nimic despre candidați și nici nu are cunoștințe în domeniul juridic, a considerat că cei de la Curtea de Arbitraj sunt în măsură să aprecieze cine este în măsură să fie numit arbitru în cadrul acestei instituții.

În ceea ce privește ședința Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României din 6 martie 2013 la care a participat, nu își amintește lista candidaturilor pentru funcția de arbitru.

Nu își amintește de numele d-lui B. și nu l-a cunoscut personal niciodată, iar de numele acestuia a auzit cu ocazia citării în calitate de martor.

În calitate de vicepreședinte nu a fost niciodată informat de către A. cu privire la faptul că el personal numește anumiți arbitri și îi favorizează nominalizându-i în cauze. A aflat acest fapt odată cu revocarea acestuia din funcția de președinte Camerei de Comerț și Industrie a României.

A cunoscut faptul că inc. A. a elaborat de-a lungul timpului mai multe proiecte de lege, care aveau ca obiect printre altele readucerea Registrului Comerțului sau câștigarea de competențe speciale pentru camerele de comerț, dar aceste ocazii a constatat că A. introducea articole care susțineau doar interesele lui personale, cum ar fi articolul prin care se stipula că el, în calitate președinte, numește și directorii generali de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, dar și directorii de la Oficiile Registrului de Comerț Județene.

Alte prevederi introduse de către A. în legile pe care dorea să le promoveze stipulau faptul că alegerea președinților a Camerelor de Comerț și Industrie din județe se face cu acordul prealabil al Biroului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României.

Nu știe cine sunt parlamentarii care au semnat proiectul legii privind registratorii comerciali, A. discutând destul de vag și fragmentat cu el spre această preocupare, doar pentru a crea impresia că este foarte activ și interesat de bunul mers al activității Camerei de Comerț.” (voI. 1, filele 184-186 d.u.p.).

Aceleași mențiuni se regăsesc și în declarația dată de acesta în fața instanței.

Martorul Sorin Petre Dumitriu, președintele Camerei de Comerț și Industrie București, vicepreședinte al Camerei de Comerț și Industrie a României, membru al Biroului de Conducere și Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, a declarat la data de 21 aprilie 2015 faptul că nu își amintește în mod special de propunerea d-lui B. de a deveni arbitru și nu l-a cunoscut personal niciodată. De asemenea, a mai declarat că a cunoscut faptul că A. elabora un proiect de lege prin care dorea să consolideze poziția sistemului cameral prin obținerea unor atribuții noi cu sprijinul unor parlamentari, al căror nume nu îl cunoaște. (vol. 1, filele 181-183 d.u.p.).

În instanță, acesta a declarat următoarele: „În anul 2012 eram vicepreședinte al Camerei de Comerț și Industrie a României și membru în biroul de conducere și în colegiul de conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României.

Deși pregătirea mea nu este juridică, fiind inginer, lucru de altfel pe care nici marea majoritate al celorlalți membri nu îl aveau, ne ghidam luarea hotărâri lor după regulamentul Camerei care prevedea expres și detaliat atât condițiile cât și metodologia de votare a candidaților pentru poziția de arbitru, președintele Curții făcea prezentarea fiecărui candidat și avea o mare importanță această prezentare întrucât votul se dădea pe baza acestei prezentări putând fi făcute și obiecții din partea fiecărui membru, lucru care s-a și întâmplat în 1-2 cazuri.

Aceeași procedură este și astăzi.

Îmi mențin afirmația din declarația de la urmărire penală că A. făcea demersuri ca să fie promovat un proiect de lege care să vizeze transferul Registrului Comerțului înapoi la camerele de comerț lucru cu care eu, personal, eram de acord. Știu că veneau oamenii politici la Camera de Comerț.

Consider că și astăzi această, problemă rămâne primordială pentru sistemul cameral ca și reabilitare, la fel ca și atunci când era președinte dl A.

Când mă refer la reabilitare far; trimitere în primul rând la cea financiară. O mare parte dintre colegii mei susțineau acest demers adică al trecerii Registrului Comerțului la Camerele de Comerț.”

Martorul M., președintele Camerei de Comerț și Industrie Covasna și membru al Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, a declarat la data de 23 aprilie 2015 că știa faptul că președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, A. făcea demersuri pentru elaborarea și adoptarea proiectului de lege privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare la Registrul Comerțului și că a prezentat inițiativă legislativă ca fiind în folosul Camerei de Comerț și i-a solicitat să îi recomande din partea Uniunii Democratice a Maghiarilor din România niște parlamentari care ar putea să susțină acest proiect.

Martorul a declarat că inițial nu a văzut conținutul acestei propuneri legislative, dar a fost de acord cu aceasta, contactând în acest sens pe dl. L.L., pe care îl cunoștea. Ulterior, când a citit conținutul acestui proiect normativ le-a solicitat parlamentarilor pe care îi cunoștea de la Uniunea Democratică a Maghiarilor din România, să nu țină proiectul privind "propunerea legislativă privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare la Registrul Comerțului", întrucât conținea anumite prevederi care nu erau în interesul cameral, prin acesta A. dorea să își sporească puterea și atribuțiile. Un exemplu ar fi faptul că alegerea unui președinte de cameră județeană ar fi trebuit validată de Biroul de conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, în fapt către A.

În ceea ce privește ședința Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României din 6 martie 13 la care a participat, nu își amintește lista candidaturilor pentru funcția de arbitru. Nu își amintește de numele d-lui B. și nu l-a cunoscut personal niciodată.

Întrucât deține documentele de la ședințele Colegiului de conducere, a studiat și a constatat că era o listă cu mai multe propuneri din partea președintelui Curții de Arbitraj în care se regăsește și numele d-lui B.. (voI. 1, filele 1-193).

În instanță, martorul a învederat următoarele: „Îl cunoșteam pe inculpat, întrucât și atunci eram Președintele Camerei de Comerț și Industrie Covasna. Am fost solicitat de către inculpat, telefonic, in legătură cu un proiect de lege al registratorului comercial pentru a găsi susținere din partea unor parlamentari Uniunii Democratice a Maghiarilor din România având in vedere că și au fusesem in legislatura anterioară parlamentar din cadrul acestei formațiuni si am rămas membru in cadrul formațiunii.

Inculpatul și-a motivat solicitarea pe considerentul că dorea ca proiectul respectiv să fie susținut de fiecare partid politic parlamentar.

Nu îmi amintesc dacă inculpatul a făcut referire cu privire la inițiatorul proiectului respectiv.

L-am sunat cu siguranță pe domnul L.L., solicitându-i sprijin în susținerea acestui proiect și dânsul mi-a spus că o să-l citească. În acel moment nu citisem proiectul.

În calitatea pe care o dețineam am participat la mai multe ședințe ale Camerei de Comerț si Industrie conduse de către inculpat și nu am fost influențat decizional de către inculpat.

Din punctul meu de vedere ședințele la care am participat, prezidate de către inculpat, se desfășurau normal, acesta manifestându-se corespunzător, acesta fiind un foarte bun orator. Am participat la toate ședințele, inclusiv la cea în care s-a supus aprobării solicitarea domnului B. de a fi înscris pe lista arbitrilor.

Eu nu pot să am obiecțiuni cu privire la această aprobare decât dacă cunosc personal sau din surse media despre vreun impediment care m-ar face să am opoziție față de propunere care vine din partea Curții de Arbitraj. Am avut astfel de opoziții dea lungul carierei, dar care nu a privit perioada în care președintele a fost inculpatul, de altfel aceea ședință nu s-a desfășurat altfel decât cele anterioare.”

Martora H.H. a declarat atât la Parchet, cât și în instanță, următoarele: „Lucrez în cadrul Camerei de Comerț și Industrie a României, pe funcția de secretară la Cancelaria președintelui începând cu anul 2008.

În această perioadă, până în martie 2014, președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României a fost domnul A., iar șef al Cancelariei președintelui a fost d-na G.G.

În această calitate nu aveam atribuții în legătură cu activitatea Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Acum câțiva ani, nu îmi amintesc exact data, am fost sunată de către președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, A., care mi-a comunicat că urmează să se prezinte la Cameră un domn pe nume B.

Domnul A. mi-a comunicat faptul că B. urma să depună documentația în vederea dobândirii calității de arbitru și mi-a solicitat să-i pun la dispoziție modele ale actelor necesare completării dosarului.

Cred că domnul A. m-a contactat pe mine întrucât d-na G.G. nu era în birou în acel moment.

Eu m-am conformat dispozițiilor președintelui și am solicitat la secretariatul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României modele de formulare pe care i le-am pus la dispoziție domnului B.

L-am invitat pe domnul B. în biroul de protocol unde a completat unele formulare.

Era un lucru normal ca persoanele care îl așteptau pe domnul A. să fie primite în sala de protocol, fără ca inculpatul să-mi spună acest lucru. Era o inițiativă a mea întrucât nu puteam să le las să aștepte pe hol.”

În urma coroborării materialului probator administrat în cauză, Curtea a considerat că acesta nu îndeplinește standardul de probatoriu necesar pentru existența convingerii dincolo de orice îndoială că inculpatul A. a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată. Rechizitoriul este din acest motiv rodul analizării și interpretării neconforme a probatoriului administrat, parchetul pervertind semnificația reală a probelor cauzei, dând o cu totul altă interpretare acestora decât cea rațională, creând astfel o situație de fapt, fără legătură cu probațiunea.

S-a apreciat că probele în acuzarea inculpatului A. nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției sale, pentru că nu este suficient ca o probă să aibă numai legătură cu pricina, fiind necesar ca ea să fie și edificatoare adică să fie: concludentă, pertinentă și utilă cauzei.

Curtea a arătat că pentru această concluzie pledează întregul material probator administrat în cauză, respectiv, declarația inculpatului, ale martorilor, convorbirile telefonice interceptate.

Pornind de la situația premisă care a generat sesizarea din oficiu a Direcția Națională Anticorupție - ului, respectiv demersurile începute de inculpatul A. în luna decembrie 2012, în vederea redactării proiectului de act normativ pe care l-a denumit „Registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului” și până la folosirea influenței sale de președinte al Camera de Comerț și Industrie a României asupra unor parlamentari, în special asupra acelora care aveau și calitatea de arbitri în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional pentru a-i determina să semneze respectiva inițiativă legislativă, recurgând la pretinsa mituire a deputatului B. care ar fi primit în schimbul susținerii proiectului de la inculpat funcția de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj și până la modalitățile distincte de săvârșire a infracțiunii de dare de mită, luate în calcul în Rechizitoriu, toate demonstrează că nu s-au putut oferi de Parchet probe convingătoare și suficiente care să susțină incriminarea inculpatului, încercându-se lămurirea unor circumstanțe prin altele sau suplini printr-o realizare forte forțată a altor circumstanțe. Interpretarea în dreptul nostru penal este subordonată principiului interpretării restrânse la datele certe ale cauzei.

Or, în accepțiunea Curții singurele elemente certe se referă la aspecte care nu intră în sfera ilicitului penal. Sub acest aspect, s-au avut în vedere următoarele:

1) Inculpatul A., începând cu luna decembrie 2012 a conceput și redactat proiectul de act normativ pe care l-a denumit „Registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului”, pe care i l-a înmânat în a doua jumătate a lunii februarie 2013 deputatului F.F., iar acesta din urmă s-a ocupat de identificarea unor parlamentari care să susțină inițiativa legislativă la sugestia inculpatului, îndeosebi acelora care aveau și calitatea de arbitri în cadrul Curții de Arbitraj Internațional.

2) Inițiatorii proiectului au fost: deputații K.K., E.E., B., F.F., M.M. și senatorul L.L.

Proiectul legislativ intitulat „Lege privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului” a fost depus la Senat, ca primă Cameră, fiind înregistrat la Biroul Permanent al Senatului sub nr. Bp69/21 februarie 2013 și ulterior sub nr. 137/2013. Potrivit adresei Cabinetului Secretarului General nr. XL/31 din 02 februarie 2015 propunerea nu a fost însoțită de adresă de înaintare.

3) Prin adoptarea acestui act normativ inculpatul A. urmărea de fapt, preluarea Oficiului Național al Registrului Comerțului de către Camera de Comerț și Industrie a României, al cărui președinte era la acel moment și controlarea veniturilor obținute din activități desfășurate de Registrul Comerțului.

4) Inculpatul i-a contactat direct pentru semnarea inițiativei pe deputații K.K. și F.F., căruia i l-a indicat pe deputatul B. Ulterior, l-a contactat și pe deputatul B.

De asemenea, inculpatul l-a contactat pe martorul M., președinte al Camerei de Comerț și Industrie din România Covasna, căruia i-a solicitat identificarea unor parlamentari din partea minorității maghiare care să semneze inițiativa legislativă.

Așa cum rezultă din conținutul convorbirilor telefonice din datele de 28 martie 2013 și 18 aprilie 2013 (filele 125 și 261-262 vol.4 d.u.p.) deputatul F.F. se interesa periodic de stadiul parcursului legislativ al propunerii și îl informa în acest sens pe inculpat.

6) Printre semnatarii propunerii legislative s-a numărat și B., ales în legislativa 2012-2016 din partea minorității italienilor din România, care a activat în grupul parlamentar al minorităților naționale și membru al Comisiei juridice din Camera Deputaților.

Între B. și inculpatul A. în perioada 20 februarie 2013 - 08 aprilie 2013, adică perioada de dinainte și în timpul desfășurării procedurii parlamentare privind inițiativa legislativă în discuție, au existat 9 convorbiri telefonice. Astfel, s-a arătat că din convorbirea telefonică din data de 20 februarie 2013, purtată între inculpatul A. și B. (filele 264 - 268 vol. 4, d.u.p.) rezultă următoarele aspecte:

- cei doi se cunoșteau bine, se apelau „x” și „y”;

- nu erau în relații bune: „B.: „(…). Băi, credeam că ești supărat pe mine. Eu m-am supărat foarte tare”;

- inculpatul îi transmite că o să-l caute „F.F. (…) pentru un proiect de lege cu registratorii comerciali cu înregistrarea (…). Auzi, să semnezi (…). O să semneze și domnul’ K.K.”

- B. nu era la curent cu inițiativa legislativă: „(…). Nu știu, eu n-am mai luat legătura cu tine. N-am luat legătura cu tine pentru că (…)”;

- deși inculpatul aduce în discuție Curtea de Arbitraj: „(…). Am dat-o la un grup de mari profesori universitari care-i am aici la (…) Curtea de Arbitraj”, B. nu antamează problema personală a vocației sale de arbitru.

La data de 25 februarie 2013, inculpatul este sunat de deputat care-i solicită o întâlnire, care este amânată de inculpat pentru o dată neprecizată: „(…) îți dau eu un telefon când sunt degrevat” (fila 269 vol. 4 d.u.p.).

La data de 26 februarie 2013, ora 1532, B. l-a contactat telefonic pe inculpatul A. și i-a cerut detalii despre proiectul legislativ pe care îl semnase, întrucât nu îl citise ".eu când am semnat proiectul acela, inițiativa aia legislativă, crede-mă că nici măcar n-am citit ă (…) expunerea de motive". (voI. 4, fila 199-202).

După cum a rezultat din convorbire, B. era apelat de reprezentanți ai presei care doreau să cunoască de la,,inițiatorul proiectului" care era rațiunea acestui demers legislativ, problema reprezenta evident o temă de un deosebit interes public.

Din conținutul convorbirii telefonice s-a constatat faptul că B. nici măcar nu lecturase textul de act normativ și nici nu înțelesese logica acestui demers pe care se angajase prin propria semnătură să îl susțină.

La data de 26 februarie 2013, ora 15:50:56, inculpatul A. a fost apelat de B. care i-a comunicat faptul că a acordat un interviu unui post de televiziune pe tema registratorului comercial în sensul susținerii acestuia. S-a remarcat faptul că nici de această dată B. nu citise proiectul de act normativ pe care "îl inițiase".

S-a precizat că la finalul acelei discuții B. antamează problema sa personală legată de dobândirea calității de arbitru: „Auzi, pune-mă, mă, și pe mine, mă, arbitru, mă, la tine acolo, mă”, inculpatul replicându-i: „Ă, ă, vino mâine la mine, pentru că pe șase am colegiu”.

Din convorbirile telefonice din data de 27 februarie 2013 dintre B. și inculpat reiese că primul s-a prezentat la sediul Camerei de Comerț și Industrie din România și pentru că inculpatul nu se afla acolo, l-a îndrumat către șefa cancelariei, martora G.G., apoi către secretara Cancelariei președintelui Camerei de Comerț și Industrie din România, martora H.H., căreia i-a solicitat să primească B., să îi pună la dispoziției documentele necesare întocmirii dosarului și cererea de admitere în calitate de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camerei de Comerț și Industrie din România.

Totodată, inculpatul i-a dat dispoziție martorei să primească dosarul și să-l înainteze Colegiului de conducere al Camerei de Comerț și Industrie din România cu trei zile înainte de ședința acestui for din data de 6 martie 2013 (filele 208-209, vol. 4 d.u.p.). Inculpatul s-a oferit să îi dea chiar el persoanei decedate recomandarea cerută pentru dobândirea calități de arbitru, solicitându-i martorei să listeze un draft al unei recomandări.

Ulterior, dintr-o convorbire purtată în după-amiaza acelei zile, cu martora G.G., reiese faptul că B. a depus o recomandare din partea unui arbitru în funcție, domnul I.I.

Cu două zile înainte de data ședinței Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie din România, pe data de 14 martie 2013, inculpatul A. a contactat telefonic B. și i-a solicitat să susțină proiectul legislativ privind registratorul comercial, iar deputatul și-a reafirmat susținerea (fila 228, vol. 4): „Da eu de prima dată l-am susținut. Dacă-ți aduci aminte, înainte de a face ă (…). Ministerul Justiției, că ei invocă că au făcut (…). Eu oricum îl susțin”.

La data de 12 martie 2013 B. l-a contactat telefonic pe inculpatul A., interesându-l dacă cererea sa de numire în funcția de arbitru a fost soluționată favorabil, primind un răspuns afirmativ. În cadrul aceleași convorbiri telefonice, B. i-a solicitat inculpatului să-l numească în litigii arbitrale privind firme italiene (filele 241-242, vol. 4, d.u.p.):

B. :”(…). Este totul ok cu dosarul’ acela la (…). Da?”

A.: „Da, sigur că da! S-a rezolvat (…). Nici nu putea să nu fie în regulă pentru că era totul’ în regulă corect și legal și-n regulă”.

B.: „Dar (…). În litigiile (…) în litigiile cu italienii, că tu știi că ai multe dintr-acestea care au te pot scăpa, pentru că am foarte multe cunoștințe…să nu mă uiți!”

A.: „Se pot (…) se pot media (…). Da se pot și media!

La data de 8 aprilie 2013, cu ocazia unei alte discuții telefonice B. îi reiterează inculpatului A. solicitarea de nominalizare în calitate de arbitru, în litigiile arbitrale privind firme italiene (filele 260-261, vol. 4 d.u.p.).

7) La data de 27 februarie 2013, prin intermediul secretarei inculpatului A., B. a depus la registratura Curții de Arbitraj Comercial Internațional, de pe lângă Camerei de Comerț și Industrie din România cererea prin care solicita înscrierea pe lista de arbitri a Curții de Arbitraj, cerere înregistrată sub nr. 55 din 27 februarie 2013 (fila 273, vol. 2 d.u.p.). Cererea împreună cu actele dosarului au fost înaintate spre avizare Președintelui Curții de Arbitraj, martorului X. care a avizat-o favorabil, potrivit rezoluției din data de 4 martie 2013.

Propunerea de numire pe lista de arbitri a deputatului B. a apărut pe ordinea de zi a ședinței din 6 martie 2013 a Colegiului de conducere al Camerei de Comerț Și Industrie din România, alături de alte 17 propuneri, la pct. 6. Colegiul de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie din România a aprobat cu unanimitate de voturi în ședința din 06 martie 2013, propunerea președintelui Camerei de Comerț și Industrie din România, A., de înscriere pe lista de arbitri a deputatului B., avocat și membru al Comisiei Guvernamentale din Camera Deputaților (fila 168, vol. 2, d.u.p.).

După data numirii în funcția de arbitru în cadrul Curții de arbitraj Comercial Internațional, B. a fost desemnat, în cursul anului 2013, în două litigii arbitrale înregistrate pe rolul Curții de Arbitra (fila 108, vol. 2 d.u.p.).

8) La data de 4 martie 2015 propunerea legislativă privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului a fost respinsă cu majoritate de voturi de către Camera Deputaților și inițiatorii votând împotriva adoptării propunerii.

Curtea a apreciat că caracterul echivoc al rechizitoriului este demonstrat de modalitățile diferite în care se presupune că a fost săvârșită infracțiunea de dare de mită de către inculpatul A. Astfel, dacă la începutul rechizitoriului (pag. 2) Parchetul reține săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de dare de mită în modalitatea oferirii funcției de arbitru persoanei decedată în schimbul susținerii proiectului de act normativ intitulat „Lege privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului”, ulterior desemnându-l arbitru în litigii comerciale de competența Curții de Arbitraj, pe parcursul rechizitoriului se avansează modalitatea pretinderii funcției de arbitru de către B. urmată de acceptarea din partea inculpatului A., în schimbul susținerii proiectului de act normativ (filele 82-83 rechizitoriu) pentru ca în finalul rechizitoriului în partea consacrată încadrării juridice să se indice o altă modalitate de săvârșire a faptei, sub forma promisiunii făcute persoanei decedate de către inculpat de numire în funcția de arbitru (pag. 102, rechizitoriu).

Or, este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 290 C. pen., infracțiunea de dare de mită constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, dar cele trei modalități ale elementului material al infracțiunii nu pot coexista cu privire la aceeași faptă, întrucât fiecare dintre aceste modalități se materializează și se consumă în mod diferit. Astfel, dacă „oferirea” și „promisiunea” presupun inițiativa din partea mituitorului, „pretinderea urmată de acceptare” impune ca inițiativa să vină de la mituit.

Sub aspectul consumării infracțiunii de dare de mită, „oferirea” și „promisiunea” sunt suficiente pentru consumarea infracțiunii „pretinderea” este condiționată de „acceptare” din partea mituitorului. S-a apreciat că niciuna din variantele propuse în rechizitoriu nu are susținere în probele cauzei.

S-a arătat că prima variantă avansată de Parchet în cuprinsul rechizitorului oferirea folosului necuvenit de către inculpatul A. persoanei decedate (pag. 2 rechiz.) este contrazisă de următoarele probe:

Deși este indubitabil că în a doua jumătate a luni februarie 2013, după finalizarea textului proiectului de act normativ referitor la registratorii comerciali, inculpatul A. i-a înmânat deputatului F.F. proiectul, iar acesta s-a ocupat de identificarea unor parlamentari care să susțină respectiva inițiativă legislativă și, așa cum rezultă din conținutul convorbirilor telefonice din datele de 28 martie 2013 și 18 aprilie 2013 (filele 255, respectiv 261-262 vol. 4 d.u.p.), se interesa periodic de stadiul parcursului legislativ al propunerii, informându-l în acest sens pe inculpat, se susține nejustificat că indicarea de către inculpat a persoanei decedate printre parlamentarii care trebuiau abordați de martorul F.F. are la bază o înțelegere anterioară între cei doi. Curtea a apreciat că inexistența înțelegerii anterioare între inculpatul A. și B. este demonstrată de convorbirea din data de 20 februarie 2013, în preziua depunerii proiectului la Biroul Permanent al Senatului (filele 264-268 vol. 4, d.u.p.) din care reiese că, deși între cei doi exista o relație de amiciție (se apelau pe nume „Mircea”/„Mișu”) nu mai avuseseră contact din cauza unei dispute. Semnificative în acest sens sunt următoarele pasaje ale convorbirii:

„B.: Da!

A.:B.!

B.: Salut, A.!

A.: Nu mai ne căuta, te caut eu. O să te caute S.

B.: Ce faci?

A.: Bine. O să te caute F.F., da?

B.: Care S. Da.

A.: F.F., măi!

B.: Așa! Pentru?

A.: Te caut. Pentru un proiect de lege cu registratorii comerciali cu înregistrarea (…);

B.: A, cu registra . Băi, credeam că ești supărat pe mine, da' tu văd că ești băiat. ok, nu . Nu știu, eu n-am mai luat legătura cu tine.

A.: Hai, că nu mai am . Da. Să ă (…).

B.: N-am luat legătura cu tine pentru că.

A.: Am vorbit. Auzi, să semnezi tu (…).

B.: Eu m-am supărat foarte tare.

A.: Să sem. Păi!

B.: Da.

A.: Eu aveam dreptate. Lasă că asta o discutăm la o cafea. Aveam dreptate și am dreptate. Acum nu mai contează (neinteligibil). Da.

B.: A., vreau să te văd mă. Eu (…).

A.: Da, da, ne întâlnim, da, hai! Bine.

B. : Da? Hai! Te pup A. Numai bine!

A.: Te pup, pa! Numai bine! Pa!

B.: Sănătate! Te pup Mișule!

A.: Pa, pa!”

Mai mult, deși inculpatul aduce în discuție Curtea de Arbitraj, deputatul nu reacționează în nici un fel:

„A.: Am dat-o, s-au uitat oamenii, specialiștii. Am dat-o la un grup de mari profesori universitari care-i am aici la (…) la Curtea de Arbitraj, să se uite peste ea, s-au uitat, au făcut modificările care trebuiau și se cheamă Legea registratorului comercial, înțelegi!

B.: Da.

A.: Și a înregistrării în Registrul Comerțului. Ei!

B.: Da.”

S-a arătat că din conținutul convorbirii telefonice din data de 20 februarie 2013 dintre deputatul F.F. și inculpatul A. reiese că B. și-a însușit prin semnare proiectul legislativ în aceeași zi, 20 februarie 2013 (fila 158, vol. 4, d.u.p.).

S-a apreciat că rechizitoriul este lapidar în a explicita dacă contraprestația pe care trebuia să o îndeplinească B. se rezuma doar la semnarea inițiativei legislative sau și la alte demersuri parlamentare ulterioare. Or, și sub acest aspect, pentru a întări interesul personal al inculpatului în promovarea inițiativei legislative, rechizitoriul speculează cu privire la consecințele unui act normativ aflat în fază de proiect ignorând faptul că în cadrul dezbaterilor parlamentare acesta poate suferi modificări chiar substanțiale care să-i schimbe esențial forma inițială sau chiar să nu fie adoptat, ceea ce s-a și întâmplat în cauză, la data de 4 martie 2015, fiind respins cu majoritate de voturi de către Camera Deputaților.

Nici în convorbirea telefonică dintre cei doi din data de 25 februarie 2013 nu a fost antamată vreo ofertă/promisiune din partea inculpatului sau pretindere din partea persoanei decedate.

După cum nici în prima convorbire telefonică din data de 26 februarie 2013, când inculpatul este sunat de B. pentru a-i da mai multe informații despre conținutul proiectului pe care îl semnase, întrucât nu îl citise: „(…) eu când am semnat proiectul acela, inițiativa aia legislativă, crede-mă că nici măcar n-am citit …expunerea de motive”, fiind apelat de reprezentanți ai presei care doreau să cunoască care era rațiunea acestui demers legislativ, lucru de altfel similar și în cazul altor semnatari ai inițiativei (L.L., F.F., K.K., E.E.).

Curtea a considerat că odată cu a doua convorbire telefonică din data de 26 februarie 2013 dintre cei doi, Parchetul abandonează această variantă pentru aceea a pretinderii funcției de arbitru de către B. urmată de acceptarea de către inculpatul A., aceasta pentru că inițiativa dării de mită provenea de la mituit:

„B.: A., auzi?

A.: A?

B.: Ne întâlnim și noi odată, să stăm de vorbă?

A.: Da. Da' păi ne întâlnim, sigur.

B.: Auzi, pune-mă, mă, și pe mine, mă, arbitru, mă, la tine acolo, mă!

A.: Păi da' (…) ă (…). Păi, mă, păi, fii atent, nu ne întâlnim o dată (…) ?

B.: Da.

A.: Ă, ă, vino mâine la mine, pentru că pe șase am colegiu.

B.: Păi, hai, că uite, vin mâine la tine. Da?

A.: Da. Vino mâine. Hai!”

Or, pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii de dare de mită trebuie ca folosul dobândit în urma promisiunii, acordarea calității de arbitru persoanei decedată să fie necuvenit, să nu fie datorat potrivit legii.

Pentru a elucida dacă folosul promisiunii pretins acceptat este necuvenit sau nedatorat potrivit legii au fost făcute precizări referitoare la Curtea de Arbitraj și arbitri:

Potrivit art. 29 din Legea nr. 335/2007 privind Camerele de Comerț din România modificată, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional este o instituție permanentă de arbitraj, fără personalitate juridică și funcționează pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. Activitatea Curții de Arbitraj Comercial Internațional este coordonată de președintele Curții.

Regulamentul de organizare și funcționare al Curții de Arbitraj Comercial Internațional precum și al colegiului acesteia este aprobat de Colegiul de conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României. președintele și Colegiul Curții de Arbitraj Comercial Internațional sunt propuși de către președintele Camerei Naționale și aprobați de către Colegiul de conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României.

Potrivit Regulamentului privind organizarea și funcționarea Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în vigoare din data 16 ianuarie 2012 până la data de 06 martie 2013, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, este o instituție permanentă de arbitraj, neguvernamentală, fără personalitate juridică, independentă în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, organizată și funcționând în conformitate cu Legea Camerelor de Comerț din România nr. 335/2007 și în conformitate cu prezentul Regulament.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Regulament, Curtea de Arbitraj se compune din arbitri, aprobați de către Colegiul de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, la propunerea Președintelui Camerei Naționale,cu consultarea președintelui Curții de Arbitraj, dintre persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute în prezentul Regulament.

Alin. (2) intitulat "Vocația de a deveni arbitru" prevede că „poate fi arbitru orice persoană, cetățean român sau străin care are capacitatea deplină de exercițiu al drepturilor sale, se bucură de o reputație neștirbită și are o înaltă calificare și experiență profesională".

Înscrierea pe lista de arbitri a arbitrilor români se face dacă există aprobarea Colegiului de Conducere al Camerei Naționale. Dosarul cu actele de înscriere se depune la Secretariatul Curții de Arbitraj, cel mai târziu cu 5 zile înaintea sesiunii Colegiului de Conducere al Camerei Naționale și, după obținerea avizului consultativ al președintelui sau prim-vicepreședintelui Curții de Arbitraj, se înaintează Cancelariei Camerei Naționale.

Potrivit alin. (6) din Regulament, Colegiul de Conducere al Camerei Naționale examinează cererile de înscriere în lista de arbitri o singură dată pe an, de regulă în prima sesiune ordinară din an.

Atribuțiile președintelui Camerei de Comerț și Industrie din România diferă de atribuțiile președintelui Curții de Arbitraj, cele două categorii de atribuții fiind expresia competențelor specifice rezultate din forma de organizare, regulile de funcționare și scopurile diferite ale celor două entități juridice, ceea ce justifică conținutul prevăzut de art. 36 alin. (5) din Legea nr. 335/2007: „Funcția de președinte al Camerei Naționale este incompatibilă cu cea de președinte al Curții de Arbitraj”. Dispozițiile Legii nr. 335/2007 nu conferă nicio atribuție legată de constituirea dosarului și verificarea condițiilor cerute pentru înscrierea solicitantului pe lista facultativă de arbitri președintelui Camerei de Comerț și Industrie din România dosarul fiind depus la secretariatul Curții de arbitraj și verificat de către Colegiul Curții de Arbitraj. Totodată, Președintele Curții de Arbitraj este abilitat să emită un aviz consultativ. Președintele Camerei Naționale conduce lucrările Colegiului de conducere și supune aprobării ordinea de zi.

Activitatea de arbitru este definită în legislația internă și internațională drept o activitate privată, pasageră plătită din banii părților, de aceea nu este incompatibilă cu exercitarea concomitentă a altei funcții sau ocupații, de către orice persoană fizică care are capacitate de exercițiu (art. 555 C. proc. civ.), solicitată de către părți, pe baza unui acord de arbitraj, să pronunțe o hotărâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre soluționare de către părțile la acest acord, indiferent de procedura arbitrală (art. 293 C. pen.). Arbitrajul, fie ad-hoc, fie instituționalizat, este o jurisdicție alternativă având caracter privat (art. 541 C. proc. civ.).

Procedura înscrierii pe lista facultativă (art. 618 C. proc. civ.) a persoanelor care dobândeau vocația de a putea fi numite (desemnate, conform acordului de arbitraj al părților drept membri ai instanței de arbitraj) este următoarea:

- orice persoană care are capacitate de exercițiu deplină poate depune o cerere la secretariatul Camerei de Comerț;

- cererea trebuie însoțită de un C.V. și o recomandare;

- cererea avizată favorabil/nefavorabil de către președintele Curții de Arbitraj;

- cererea este supusă de către președintele Curții de Arbitraj în ședința Colegiului de Cameră de Comerț dezbaterii și votului Colegiului prezidat de președintele Camerei de Comerț și Industrie din România.

S-a arătat că demersul deputatului B. pentru înscrierea sa pe o listă facultativă de arbitri a respectat această procedură;

Cererea sa a fost avizată favorabil de președintele de atunci, al Curții de Arbitraj, martorul X. „Din punctul meu de vedere dl. B. îndeplinea cerințele legale pentru a dobândi calitatea de arbitru, precum și standardele profesionale, fiind peste media profesională a celorlalți arbitri” fiind aprobată, în unanimitate de membrii Colegiului de conducere.

S-a apreciat de către instanța de fond că, în lipsa oricărei probe afirmațiile din rechizitoriu, că inculpatul A. „a determinat luarea deciziei colectivului, acesta având o mare influență asupra celorlalți membri, care aprobau propunerile președintelui, fără a solicitat sau formula obiecțiuni” sunt lipsite de suport real, existând situații în care „s-au respins cererile după cum membrii ai Colegiului au opinat că nu sunt de acord cu administrarea cererii, dar hotărârea era luată cu majoritate” (declarația martorului X., fila 133 dosar instanță) sau „votul se dădea pe baza acestei prezentări, putând fi făcute și obiecții din partea fiecărui membru, lucru care s-a și întâmplat în 1-2 cazuri” (declarația martorului Sorin Petre Dimitriu, fila 134 dos. instanță).

Pe de altă parte, s-a arătat că participarea inculpatului la ședința Colegului de Conducere din 6 martie 2013 nu s-a făcut „potrivit înțelegerii cu B.”, ci în virtutea atribuțiilor conferite de calitatea sa de Președinte al Camerei de Comerț și Industrie din România Mai mult, fiind vorba de un organ colegial, inculpatul avea dreptul la un singur vot.

În accepțiunea martorei C.C., vicepreședinte al Colegiului Curții de Arbitraj și fost judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție „cererile de acordarea a calității de arbitru erau supuse verificării doar din punctul de vedere al respectării formale a criteriilor. S-a întâmplat ca la ședințele colegului la care am participat să fie respinse sau amânate cererile pentru dobândirea calității de arbitru. Hotărârea în colegiu se lua prin vot. Era de fapt un aviz de conformitate”.

Or, s-a arătat că, B. tot ar fi avut dreptul să fie numit arbitru într-un litigiu comercial, dacă era ales de părți, în lipsa listării sale la Curtea de Arbitraj.

De asemenea, Curtea a apreciat că contextul faptic reținut de Parchet ca fiind urmarea promisiunii acceptării acordări folosului necuvenit constând în dispoziția dată de inculpat persoanelor din subordinea sa de a-l sprijini B. în vederea constituirii, depunerii și înaintării dosarului Colegiului de Conducere al Curții de Arbitraj nu poate fi interpretat decât ca o consiliere și un sprijin acordat unei cunoștințe. Această concluzie este susținută și de declarațiile martorelor G.G. și H.H., care au confirmat în instanță faptul că „foarte multe persoane se interesau direct la dl. A. de condițiile necesare pentru dobândirea calității de arbitru” și că invitarea persoanelor care-l așteptau pe inculpat în sala de protocol, „întrucât nu puteam să le las să aștepte pe hol”, era o inițiativă personală.

Conchizând, s-a apreciat că înscrierea persoanei decedate pe lista facultativă de arbitri a Curții de Arbitraj nu are conotația unui folos necuvenit așa cum este el tratat și la pct. 38 din Raportul explicativ al Convenției Uniunii Europene privind Corupția - EIS 173, care prevede că: „Avantajul necuvenit este ceva ce beneficiarul nu este în mod legal abilitat să accepte sau să primească”, câtă vreme listarea sa ca arbitru a reprezentat un drept pe care acesta îl avea și pe care și-l putea exercita oricând independent de îndeplinirea sau neîndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu, decurgând din calitatea sa de deputat în Parlamentul României.

Curtea a menționat că considerentele anterior evocate fac superfluă evaluarea acuzației din Rechizitoriu, referitoare la desemnarea persoanei decedate în soluționarea a două litigii comerciale. De altfel, s-a arătat că, legea penală nu incriminează demersurile, rugămințile, insistențele, recomandările care s-au manifestat în cauză atât din partea inculpatului A., cât și din partea persoanei decedate, în maniera reținută de instanță.

În atare condiții, instanța de fond a apreciat că răspunderea penală a inculpatului A. nu poate opera în lipsa unor probe care să certifice că a săvârșit infracțiunea de dare de mită, motiv pentru care se impune achitarea sa în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen.

ii. Împotriva sentinței penale nr. 61/F din 04 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpatul A.

În susținerea apelului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a arătat că aspectele relevate de instanța de fond referitoare la nesusținerea de probatoriul administrat a variantei săvârșirii infracțiunii în modalitatea „oferirii folosului necuvenit de către inculpatul A. persoanei decedate B.” nu poate fi primită în condițiile în care rezultă că ea conține practic un rezumat al procesului-verbal de sesizare din oficiu ca actul de debut al activității de urmărire penală, situația de fapt urmând a fi stabilită după efectuarea tuturor cercetărilor în cauză pornind de la acest prim act procedural.

S-a arătat că, dacă parchetul ar fi făcut trimiterea în judecată doar pe baza actului de sesizare, atunci reproșurile privind inconsecvența ar fi corecte, însă în cauză s-au administrat probe care în final au dus la formularea acuzațiilor astfel cum sunt acestea descrise la pag. 102 a rechizitoriului, respectiv la săvârșirea infracțiunii de către inculpatul A. prin promisiunea numirii B. în funcția de arbitru.

Cu privire la faptul că din probatoriu rezultă doar că în a doua jumătate a luni februarie 2013, după finalizarea textului proiectului de act normativ referitor la registratorii comerciali, inculpatul A. i-a înmânat deputatului F.F. proiectul, iar acesta s-a ocupat de identificarea unor parlamentari care să susțină respectiva inițiativă legislativă, iar nu și existența înțelegerii anterioare între inculpatul A. și B. s-a arătat că ceea ce nu se observă însă este momentul de debut probat al acestei înțelegeri la care face trimitere instanța invocând convorbirea telefonică din 20 februarie 2013 (vol. 4 d.u.p. filele 261-262 ), respectiv momentul în care inculpatul A. îi cere persoanei decedate să semneze proiectul de lege pe care i-l va înmâna din partea sa deputatul F.F. De asemenea această înțelegere la care face trimitere curtea nici nu prezintă vreo relevanță din punct de vedere penal pentru vreunul dintre cei doi protagoniști până când nu se condiționează/stimulează material îndeplinirea atribuțiilor de serviciu; această condiționare/stimulare o vom analiza mai jos, în subcap. II).

S-a mai invocat de către Ministerul Public că raționamentul instanței nu se susține juridic câtă vreme pretinderea sau acceptarea promisiunii țin de latura obiectivă a infracțiunii de luare de mită și prin urmare trebuie apreciate exclusiv prin raportare la persoana mituitului B., iar nu la persoana mituitorului, inculpatul A.

Ministerul Public a precizat că la pag. 102 a rechizitoriului se arată foarte clar în ce a constat acuzația adusă inculpatului A., respectiv că acesta, în calitate de președinte al Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, în data de 26 februarie 2013, a promis persoanei decedate numirea în funcția de arbitru. Prin urmare „acceptarea de către inculpatul A.” de care vorbește curtea nu ține de latura obiectivă a infracțiunii de dare de mită pentru că legea nu o incriminează în această modalitate, chiar dacă și în rechizitoriu la pag. 83 la descrierea pe larg a situației de fapt se recurge la o sintagmă cu un înțeles similar - acceptarea pretinderii. Juridic, pe textul de lege incriminator, această acceptare are valoarea unei promisiuni făcute, motiv pentru care este preluată în această modalitate la pag.102 a rechizitoriului

În concluzie, s-a apreciat că analiza probelor sub aspectul dovedirii laturii obiective a infracțiunii trebuie făcută în sensul dacă acestea susțin acuzația privind promisiunea funcției de arbitru.

S-a mai menționat de către parchet că promisiunea lui A. survine în data de 26 februarie 2013, ca răspuns al acestuia la o cerere expresă a persoanei decedate, motiv pentru care îl invită a doua zi la sediul Curții de Arbitraj pentru discuții (vino mâine la mine pentru că pe șase am colegiu - referire directă la data de 06 martie 2013, data ședinței de colegiu în care B. a fost numit ca arbitru) așa cum reiese din convorbirea telefonică a celor doi.

De asemenea, s-a apreciat că, în contextul în care se discută doar două subiecte și anume, pe de o parte, ce doleanțe mai are A. de la B. pentru promovarea legii registratorului comercial, iar pe de altă parte ce doleanță are B. de la A. (să fie numit arbitru) urmată de promisiunea lui A. și stabilirea unei întâlniri a doua zi pentru discutarea detaliilor, legătura de cauzalitate între folosul promis și atribuțiunile de serviciu condiționate este evidentă.

S-a subliniat faptul că demersurile deputatului B. pentru legea registratorului comercial continuă și după promisiunea inculpatului A. că-l va numi ca arbitru, astfel cum rezultă din convorbirile telefonice din data de 04 martie 2013, ora 13:00:28 (vol. 4 d.u.p. fila 228) și ora 17:13:57 (vol. 4 d.u.p. fila 228-229).

În aceste condiții, efectuarea actelor materiale ce atestă îndeplinirea defectuoasă a atribuțiunilor de serviciu de către deputatul Groșaru apare ca finalizându-se ulterior promisiunii inculpatului A., ceea ce permite încadrarea juridică ca o infracțiune de dare de mită indiferent de legea penală mai favorabilă. Fapta de dare de mită se consumă în schimb la momentul promisiunii, iar demersurile mituitorului ulterioare acestei promisiuni susțin acuzația inițială.

Totodată, Parchetul a apreciat că este greșită opinia curții care, pornind de la legalitatea procedurii de numire ca arbitru, analizează respectarea procedurii de către B. și puterile decizionale ale inculpatului A. pentru a ajunge în final la concluzia că nu se poate vorbi de un folos nelegal câtă vreme „listarea sa ca arbitru a reprezentat un drept pe care acesta îl avea și pe care și-l putea exercita oricând independent de îndeplinirea sau neîndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu, decurgând din calitatea sa de deputat în Parlamentul României”.

S-a apreciat că este incorect, pentru că la aprecierea caracterului de folos necuvenit trebuia apreciat exclusiv dacă ceea ce se promite are caracterul de retribuție nedatorată pentru serviciul prestat, iar nu dacă, atunci când se promite o funcție ca un contraserviciu, persoana căreia i se promite are vocația de a ocupa această funcție, nici dacă desemnarea în această funcție a respectat sau nu procedura legală (procedura de numire ca arbitru) și nici dacă inculpatul A. putea decide de unul singur numirea sau i-a promis lui Groșaru fie și numai votul său într-un organ colegial.

În ceea ce privește puterile limitate ale inculpatului A. care nu puteau garanta îndeplinirea promisiunii făcute, s-a precizat că inculpatul A. în calitate de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României (sau Camera Națională), era singura autoritate care putea propune numirea unei persoane ca arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional și inculpatul A. era singura autoritate care putea desemna arbitrul care urmează să soluționeze un litigiu.

În egală măsură, s-a arătat prin motivele de apel că o altă critică a instanței de fond este aceea că „rechizitoriul este lapidar în a explicita dacă contraprestația pe care trebuia să o îndeplinească deputatul B. se rezuma doar la semnarea inițiativei legislative sau și la alte demersuri parlamentare ulterioare”.

Parchetul a apreciat că rechizitoriul este foarte clar sub acest aspect, arătând că este vorba de susținerea de către B., în exercițiul funcției de deputat în Parlamentul României, a proiectului de act normativ intitulat „Lege privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului” nr. Pl-x 193/2013. (pag. 102 rechizitoriu).

Pe de o parte deputatul B. avea atribuții pe linia inițierii unor propuneri legislative, iar pe de altă parte era membru în Comisia juridică a Camerei Deputaților, comisie permanentă competentă să avizeze propunerile legislative, înainte ca acestea să fie supuse votului în plen.

Susținerea a însemnat nu numai semnarea inițiativei legislative ci și promovarea ei în scopul adoptării acesteia

S-a arătat că faptul că numitului B. i s-a cerut să semneze propunerea legislativă, deoarece inculpatul A. avea nevoie de sprijinul unor persoane care ocupă funcții ce permit inițiativă legislativă rezultă din următoarele probe:

- convorbirea telefonică A. cu F.F. din 20 februarie 2013 - pag. 47 rechizitoriu

- convorbirea telefonică A. cu o interlocutoare necunoscută din 21 februarie 2013 - pag. 52 rechizitoriu

- convorbirea telefonică A. cu J.J. din 21 februarie 2013 : „Este un proiect al unor inițiatori” - pag. 53 rechizitoriu,

- convorbirea telefonică A. - B. din 20 februarie 2013 „ O să te caute F.F., da (…). Pentru un proiect de lege cu registratorii comerciali (…). Auzi, să semnezi tu” - pag. 76 rechizitoriu).

De asemenea, faptul că B. se obligă să susțină în continuare în forul legislativ ceea ce a semnat în necunoștință de cauză, inclusiv prin promovarea proiectului altor parlamentari, rezultă din convorbirile telefonice din data de 04 martie 2013.

Astfel, având în vedere toate argumentele expuse, Ministerul Public a apreciat că soluția de achitare a inculpatului pentru lipsa probelor este neîntemeiată, motiv pentru care în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

În susținerea apelului inculpatul A. a invocat faptul că achitarea dispusă de instanța de fond trebuia însoțită de prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. deoarece faptele cercetate nu au nicio legătură cu fapta penală de dare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 C. pen.

II. În faza apelului, în fața Înaltei Curți, cauza a avut următoarele termene:

- 01 iunie 2016, când s-a admis solicitarea Ministerului Public privind reaudierea martorilor L., I., D., X., S., H.H., E.E., G.G., L.L., D.D., K.K., M., C.C., martori din rechizitoriu, audiați și în fața instanței de fond; s-a admis audierea martorilor H., O.O. (martori noi rezultați din convorbirile telefonice) și I.I. și s-a încuviințat cererea de probatorii a Parchetului privind administrarea/readministrarea probei cu înscrisuri;

- 21 septembrie 2016, când au fost audiați martorii L. și I.;

- 05 octombrie 2016, când au fost audiați martorii D., X., S. și H.H.;

- 19 octombrie 2016, când au fost audiați martorii E.E., G.G., L.L. și D.D.;

- 16 noiembrie 2016, când au fost audiați martorii K.K., M., C.C., I.I., O.O., Parchetul a renunțat la audierea martorului H. și au avut loc dezbaterile.

III. Examinând apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul A., din prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Prealabil, instanța arată că apelul are un caracter devolutiv, calea de atac formulată impunând cenzura sub toate aspectele de fapt și de drept, motiv pentru care s-a reluat administrarea probatoriului în limitele solicitate de părți și reprezentantul Ministerului Public și s-a suplimentat cu probe noi, înscrisuri și martori.

Astfel, la termenul din 21 septembrie 2016 a fost audiat martorul L. care a declarat următoarele: „Mențin declarațiile date anterior, acestea corespund adevărului.

Nu cunosc modalitatea în care se numeau arbitrii, nu am fost niciodată arbitru. Pe numitul A. l-am cunoscut eu fiind președintele Camerei de Comerț Ilfov, iar cel dintâi era președintele Camerei de Comerț Iași. L-am cunoscut în sistemul cameral.

Întrebări formulate de Ministerul Public:

Î: la momentul 06 martie 2013 cine stabilea ordinea de zi a Colegiului de Conducere?

R: se stabilea de către Biroul de Conducere a Camerei de Comerț a României.

I: putea fi modificată ordinea de zi?

R: ordinea de zi era votată în colegiu. La propunerea unor colegi și votată aceasta se putea modifica.

Î: cu cât timp înainte puteați cunoaște ordinea de zi a Colegiului de Conducere?

R: cu câteva zile înainte.

Î: s-a prezentat în fața colegiului de conducere persoana care își depunea candidatura de arbitru?

R: în perioada cât am fost eu în colegiu, niciodată nu s-a prezentat vreo persoană în fața Colegiului.

Î: la momentul 06 martie 2013 cine avea tutela de a propune numirea arbitrilor?

R: numirea arbitrilor era făcută de către președintele Curții de Arbitraj și Președintele Camerei de Comerț Naționale.

Î: cunoașteți dacă au existat discuții în cadrul Colegiului de Conducere în sensul modificării Regulamentului privind procedura de numire a arbitrilor?

R: în perioada în care am venit eu în Colegiu nu au existat discuții despre acest subiect. Dl președinte de la Cluj - J. a ridicat problema ca arbitrii să fie numiți de președinții Curților de Arbitraj, arbitri pe dosare, iar nu de către președintele Camerei de Comerț. A fost o simplă discuție. Nu știu cine numea arbitrii la acel moment.

Î: în declarația dată la Direcția Națională Anticorupție ați precizat că nu este corect ca președintele Camerei de Comerț să fie cel care propune și numește arbitrii și cel care are autoritatea de nominare în litigii. Vă mențineți această declarație?

R: da, o mențin.

Î: vă amintiți ședința în care a fost discutată candidatura dl B.?

R: nu îmi amintesc.

După ce mi s-a citit pasajul din declarația dată la Direcția Națională Anticorupție în data de 21 aprilie 2015, penultimul parag, pag. 2 - arăt că nu l-am cunoscut pe B., nici ca persoană, nici ca nume și mențin declarația dată în procurorului Direcția Națională Anticorupție.

Î: ați solicitat în ședințele Colegiului de conducere să fie prezenți și candidații ?

R: nu. precizez că nu îmi aduc aminte dacă am solicitat prezența arbitrilor la ședințele Colegiului de Conducere, însă am solicitat prezența președinților de Camere Bilaterale.

Î: era normal să votați niște nume, fără să cunoașteți persoanele?

R: ni se prezentau și CV-urile.

Î: cine făcea prezentarea candidatului în ședința Colegiului de Conducere pentru validarea ca arbitri?

R: o făcea președintele Camerei de Comerț și prezentarea CV-ului candidatului o făcea președintele Curții de Arbitraj. Aceștia își împărțeau prezentările pentru candidații aflați în discuție. De obicei, după anul 2013, prezentarea CV-ului o făcea președintele Curții de Arbitraj.

Î: mențineți precizarea din declarația din 11 ianuarie 2016 dată în fața instanței de fond în care ați precizat că doar președintele Camerei de Comerț făcea acea prezentare?

R: nu îmi amintesc în acest moment.

Î: cunoașteți că inculpatul A. a întocmit un proiect de lege prin care se urmărea trecerea Oficiului Național al Registrului Comerțului în subordinea Camerei de Comerț?

R: știu despre acest proiect, nu știu cine l-a întocmit, însă pe perioada în care dl A. era deputat a spus că lucrează la un proiect privind trecerea Oficiul Național al Registrului Comerțului în subordinea Camerei de Comerț.

Î: cunoașteți alți parlamentari care susțineau acel proiect de lege?

R: nu.

Î: ați citit vreodată proiectul respectiv?

R: nu.

Î: cunoașteți dacă inculpatul A. l-a numit pe B. să arbitreze în două litigii?

R: nu cunosc.

Î: cunoașteți perioada de timp dintre depunerea documentelor la Biroul Curții de arbitraj și ședința Colegiului de Conducere de validare a arbitrilor? Exista o regulă?

R: ni se transmiteau înainte documentele aflate în discuție. Înainte cu 5 zile de ședință ni se prezentau documentele. În perioada în care am fost membru în Colegiul de Conducere nu s-au prezentat CV-urile și candidații direct în ședință.

Întrebări formulate de apărarea inc. A.:

Î: cine aproba înscrierea pe listă a unui candidat? Cine avea competența în cadrul colegiului?

R: colegiu vota cu majoritatea acel candidat. Propunerile și lista erau întocmite de președintele Curții de Arbitraj, care participa la fiecare ședință a colegiului.

Î: vă amintiți discuția referitoare la candidatura numitului B.?

R: nu.

Î: despre votul cu privire la această candidatură cunoașteți aspecte?

R: nu.

Î: cunoașteți dacă votul inculpatului A. era unul decisiv, avea o importanță mai mare decât al celorlalți?

R: voturile erau egale. Așa spunea Regulamentul și legea.

Întrebări formulate de instanță:

Î: votul era unul deschis?

R: se vota numai la vedere prin ridicarea de mâini și secretariatul număra voturile. Fiecare ședință era înregistrată și se întocmea proces-verbal. La sfârșit se semna și prezența și participarea.

Î: dvs. personal, pe baza a căror criterii vă exprimați votul?

R: eu personal citeam CV-ul și gândeam dacă este apt sau nu și votam în consecință.

Î: care era motivul pentru care se făcea prezentarea CV-ului de către președintele Curții de Arbitraj?

R: așa era prevăzut în lege și regulament.

Întrebări Ministerul Public:

Î: cum se realiza această prezentare a candidatului?

R: prin citirea CV-ului și prin prezentarea altor elemente, nu pot preciza de unde se cunoșteau acestea. Probabil candidații se prezentau anterior în fața președinților Curților de Arbitraj.

Î: au existat situații în care candidatul să nu fie votat?

R: nu, nu au existat astfel de situații.”

De asemenea, la același termen de judecată a fost audiat martorul I. care a declarat: „mențin declarațiile date anterior, aspectele relatate anterior erau cele cunoscute de mine, însă nu îmi amintesc integral cele relatate.

Întrebări formulate de Ministerul Public:

Î: la momentul 06 martie 2013 cine avea tutela de a propune numirea arbitrilor?

R: în 2013 propunerile de candidați la arbitri se realizau de către conducerea Curții de Arbitraj, propuneri care erau supuse aprobării Colegiului de Conducere a Camerei Naționale.

Î: cine stabilea ordinea de zi a Colegiului de Conducere?

R: există un secretariat la nivelul Camerei de Comerț a României care primește propuneri de la membrii Colegiului. Există în Regulament termenul până la care poate fi făcută propunere.

Î: au existat situații în care s-a modificat ordinea de zi?

R: nu îmi amintesc. De regulă ordinea de zi se întocmea cu 3-5 zile înainte de ședință, însă în ziua ședinței nu se puteau face modificări.

Î: cu cât timp înainte cunoșteați ordinea de zi?

R: cu aproximativ 5 zile înainte de ședință, aceasta era regula. Se păstrează și astăzi aceeași regulă.

Î: s-a prezentat vreodată în fața Colegiului candidatul pentru funcția de arbitru?

R: niciodată.

Î: ați propus vreodată modificarea regulamentului, în acest sens?

R: nu, însă am solicitat prezentarea CV-ului de către conducerea Curții de Arbitraj, care făcea propunerea candidatului pentru poziția de arbitru. Am mai susținut că arbitrul nu poate fi decât un jurist specializat în probleme comerciale. Nu îmi amintesc când am susținut aceste propuneri, dar ulterior s-a introdus în reglementare.

Î: care erau argumentele pentru care votați numirea ca arbitru a unui candidat?

R: în primul rând că erau recomandate de o autoritate cu competență, respectiv conducerea Curții de Arbitraj. Ulterior și pe baza CV-ului.

Mai precizez că la începutul prezenței mele în conducerea camerei de Comerț a României propunerile arbitrilor se făceau de către președinții Curților de Arbitraj. Ulterior, nu pot preciza anul, s-a produs o modificare în reglementările Curților și ale Camerei prin care propunerile erau realizate către Colegiul de Conducere al Camerei de către președintele Camerei de Comerț a României. Nu pot preciza exact care era situația în martie 2013. Eu sunt în conducerea Camerei din 2008.

Î: cine făcea prezentarea candidatului?

R: Președintele Curții de Arbitraj.

Î: acesta are drept de vot?

R: da, întrucât face parte din Colegiu cu drept de vot.

Î: au existat situații de invalidare a candidatului?

R: din câte îmi amintesc, nu au existat niciodată.

Î: pe B. îl cunoașteți?

R: am aflat despre acesta ulterior. În ședința în care a fost votat a fost o listă de arbitri și îmi amintesc că am votat lista. Candidații erau propuși, însă nu îmi amintesc nimic despre prezentarea sau CV-ul acestuia. Am aflat ulterior că este deputat sau senator.

Î: cunoașteți că inculpatul A. l-a desemnat pe B. să arbitreze două litigii?

R: nu.

Î: cine propunea numirea arbitrilor în ședințele de judecată a litigiilor?

R:Colegiul de conducere a Curții de Arbitraj.

Î: cunoașteți dacă A. a întocmit un proiect de lege privind trecerea Oficiul Național al Registrului Comerțului în subordinea Camerei de Comerț?

R: subiectul trecerii Registrului la sistemul cameral este o problemă veche de prin anul 2003. Se apreciază de tot sistemul cameral că revenirea Registrului la sistemul cameral ar putea constitui element de consolidare a sistemului cameral. Acest subiect a fost prezentat de către A. o dată în ședința Colegiului de Conducere a Camerei de Comerț și într-o Adunare Generală a sistemului cameral.

Î: cunoașteți dacă avea susținerea unor parlamentari în acest demers?

R: A. s-a angajat că va face demersurile pentru redactarea proiectului și demersuri în vederea obținerii suportului politic. Din presă am aflat că au existat parlamentari care susțineau proiectul de lege.

Î: ați citit acel proiect de lege?

R: l-am citit ulterior apariției proiectului în presă.

Întrebări formulate de instanță:

Î: cum se numește președintele Curții de Arbitraj?

R: era propus de către arbitri și validat de Colegiul de Conducere a Camerei de Comerț a României.”

La termenul din 05 octombrie 2016 a mai fost audiat martorul D. care a declarat că: „Mențin declarația dată anterior, întrucât aceasta corespunde adevărului.

Întrebări formulate de Ministerul Public:

Î: La momentul 6 martie 2013 cine avea puterea de a propune numirea arbitrilor?

R: Curtea de arbitraj avea o organizare de sine stătătoare, practic prin președinte avea un regulament propriu. Știu că și dl. A. avea o calitate, autoritate de nominare, care nu știu cum se transpunea efectiv în fapt, întrucât nu aveam tangențe cu Curtea de Arbitraj. Respectiv, avea o competență de propunere a unui arbitru, bănuiesc, sau avea competență de a propune un arbitru pe lista de arbitri. Repet, nu cunosc în amănunt procedura în sine, deoarece nu am fost implicat

La solicitarea instanței menționez că ceea ce am explicat prin răspunsul meu la întrebarea procurorului nu reieșea din prevederile legii ci erau cutume. Este posibil ca la nivelul regulamentului să fi existat asemenea prevederi, dar eu nu cunosc.

I: Cunoașteți că în art. 4 din Regulament era reglementată o astfel de situație?

R: Nu cunosc.

Î: Au existat discuții în cadrul Colegiului de conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României de modificare a acestei prevederi din regulament, în sensul ca președintele Camerei de Comerț Și Industrie a României să nu mai aibă o asemenea atribuție?

R: Au existat, dar doar după arestarea dlui A. și după schimbarea acestuia din funcția de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României.

Î: În data de 6 martie 2013 cine stabilea ordinea de zi a colegiului de conducere?

R: Practic competența convocării Colegiului de conducere, după lege și statut, o are președintele Camerei de Comerț și Industrie a României.

Î: Putea fi modificată ordinea de zi și dacă da de către cine?

R: Putea fi modificată doar de biroul de conducere, nu îmi aduc aminte exact, dar cred că așa era.

Î: Președintele putea să modifice ordinea de zi?

R. În termenul legal putea să modifice. Atâta vreme cât avea dreptul să convoace, putea să și modifice ordinea de zi.

Î: Cu cât timp înainte cunoșteați ordinea de zi a colegiului de conducere?

R: Cu minim 5 zile înainte de data desfășurării ședinței de conducere.

Întrebare pusă de instanță:

Î: În situația dlui B. s-a modificat ordinea de zi?

R: Nu cred, nu îmi amintesc. El a apărut pe o listă de arbitri, iar când s-a aprobat a fost aprobată lista, nu a fost vorba doar despre o persoană. Nu-mi aduc aminte și nici nu s-a discutat ceva despre acest domn, pro sau contra.

Întrebare pusă de Ministerul Public.

Î: Ce aveați în vedere când era votată lista de arbitri, atâta timp cât nu aveați persoana în față?

R: Această listă era propusă de președintele Camerei de Comerț și Industrie a României care era membru în Colegiu de conducere și care susținea lista în sine. Atâta vreme cât ea era triat de Curtea de arbitraj, avea credibilitate în fața celor 27 de membri ai colegiului de conducere.

Î: Cunoașteți dacă au existat cazuri în care ați votat negativ pentru anumite persoane de a nu deveni arbitri?

R: Îmi aduc aminte că au fost câteva cazuri. Îmi amintesc de dl. fost ministru al justiției, care a fost condamna, nu-mi aduc aminte numele. Acesta a fost respins. Este vorba despre dl. I.I.

Î: Aveați pe birou o mapă cu documente privitor la persoana care trebuia să devină arbitru?

R: Nu, această sarcină o avea colegiul Curții de arbitraj.

Întrebări formulate de instanță:

Î: Au existat momente când au fost depuse și CV-uri, din declarațiile altor martori.

R: Nu îmi aduc aminte de o situație de genul acesta, în ceea ce privește persoana în cauză. Nu s-au purtat discuții în colegiul de conducere despre CV-uri în cazul listei ce-l cuprindea și pe dl. B. Cel puțin eu nu-mi aduc aminte de așa ceva.

Ministerul Public.

Î: Cunoașteți în calitatea pe care ați avut-o de vicepreședinte, la nivelul anului 2013, că dl. A. l-a propus pe dl. B. ca arbitru în două litigii?

R: Nu, pentru că nu se discutau asemenea chestiuni, doar la nivelul Curții de arbitraj.

Î: A. favoriza numirea anumitor arbitri?

R: Nu favoriza, avea această activitate de nominare, prin atribuțiunea aceasta avea posibilitatea să aleagă pe cine dorea, dar aceste aspecte se discutau probabil doar la nivelul Curții de arbitraj, nu la nivelul nostru. Nu s-a discutat niciodată așa ceva cu mine.

Î: Cunoașteți faptul că inc. A. a întocmit un proiect de lege prin care se urmărea trecerea Oficiului național al Registrului comerțului în subordinea Camerei de Comerț și Industrie a României?

R: Era o cauză pe care o susțineam noi toți cei 42 de președinți ai camerelor de comerț din România, întrucât Registrul comerțului este un serviciu public, creat în 1990 de către Camera de comerț, iar în 2002, printr-o ordonanță de urgență, practic a fost „naționalizat” acest serviciu. Și pe bună dreptate noi toți, în timp, am încercat să aducem înapoi ceea ce am construit.

Î: Puteați promova un astfel de proiect în cazul în care Camera de Comerț a României se pronunțase pe acest subiect?

R: Camera de Comerț a României s-a pronunțat pe anumite articole, nu pe legea integrală, așa încât demersul nostru a fost în sensul explicat mai sus de a redobândi ceea ce am creat.

Î: Ați citit acel proiect de act normativ?

R: Legea care a fost respinsă de Camera de Comerț a României sigur am citit-o. Celălalt proiect nu l-am stăpânit foarte bine.

Este vorba de proiectul despre care a făcut vorbire și apărătorul inc. A. și făcea trimitere la registratori, dar și acest proiect urmărea același obiectiv. La acest ultim proiect m-am referit să nu l-am stăpânit foarte bine.

Î: Cunoașteți că 90 % din veniturile Registrului comerțului urmau să treacă la bugetul Camerei de Comerț și Industrie a României?

R: Nu stăpânesc foarte bine prevederile acestei legi, însă o asemenea prevedere era normală, așa cum a fost și anterior.

Bineînțeles, era doar marea parte a veniturilor, un procent urmând a fi virat Min. Justiției, așa cum am spus, această situație a existat în perioada 1990-2002.

Î: Cunoșteați că tot în acel proiect numirea directorilor de la registrele de comerț urmau să fie propuse tot de președintele Camerei de Comerț și Industrie a României?

R: Da, așa era.

Î: Cunoașteți că inc. A. era pasionat de jocuri de noroc?

R: Nu știam la momentul când l-am cunoscut. În ultimul an sau maxim doi ani înainte de a fi schimbat am aflat acest lucru.

Întrebări puse de apărătorul inc. A.:

Î: Președintele Camerei de Comerț și Industrie a României putea să modifice ordinea de zi din inițiativă proprie sau la cererea vreunui membru din cadrul Colegiului de conducere?

R: Am răspuns. Președintele putea face modificarea ordinei de zi doar în termenul legal de 5 zile. Sigur că puteau apare situații de completare a ordinei de zi, chiar înaintea începerii ședinței sau în timpul ședinței. Este vorba de punctul „Diverse” unde se discutau și asemenea chestiuni care se supuneau votului. Nu cred că a fost vreo situație când s-a modificat componența listei arbitrilor. Era vorba despre alte chestiuni de pe ordinea de zi.”

De asemeni la termenul din 05 octombrie 2016, a fost audiat martorul S. care a precizat următoarele: „Mențin declarațiile date anterior, întrucât acestea corespund adevărului.

Întrebări formulate de Ministerul Public:

Î: De când îl cunoașteți pe inc. A. și care este relația dvs. cu acesta ?

R: Cred că de 8 sau 9 ani de zile, acesta a fost pentru o scurtă perioadă deputat și am fost colegi în Parlament, chiar în Comisia juridică.

I: Ați devenit arbitru al Curții de arbitraj în perioada când dl. A. era președinte?

R: Da. Sunt arbitru din anul 2008. Nu știu sigur dacă atunci era președintele Camerei de Comerț și Industrie a României.

Î: Ați fost sprijinit în vreun mod de către inc. A. pentru a deveni arbitru?

R: Nu, pentru depunerea candidaturii era o procedură standard, nu avea nici o implicare președintele Camerei De Comerț și Industrie a României.

Î: Ați purtat discuții cu inc. A. referitor la susținerea proiectului legislativ - legea registratorului, pentru revenirea registrului comerțului la Camerei de Comerț și Industrie a României?

R: Da.

Î: Cu ce alți colegi parlamentari ați mai discutat despre acest proiect?

R: Proiectul a mai fost susținut și de alți colegi parlamentari care au dorit să-l semneze. Există o practică parlamentară prin care colegii studiază propunerea, iar cei care doresc să o susțină semnează pentru aceasta.

Î: Cunoașteți cine au fost ceilalți inițiatori ai proiectului de lege? Vă rog să îi menționați.

R: Dl. K.K., domnul B., doamna E.E., dl. M.M. și dl. senator L.L.

Î: Dvs. ați elaborat acest proiect?

R: Nu.

Î: Cum ați intrat în posesia acestei propuneri legislative?

R: Mi-a fost transmisă de dl. A.

Î: Ați susținut această propunere?

R: Pentru mine era important să intre în dezbatere legislativă, să vedem punctele de vedere ale ministerului, Consiliului legislativ, ONG-uri, ca la orice proiect de lege, deci nimic deosebit, dar neavând avize favorabile nici de la Guvern, nici de la Consiliu și nici de la alte organisme, nu a mai fost susținut. Era important să existe o dezbatere.

Î: Cunoșteați dacă a mai existat o astfel de propunere care a fost respinsă de Camera de Comerț a României?

R: Da.

Î: Ce v-a determinat să susțineți acel proiect dacă știați că anterior fusese respins de Camera de Comerț a României?

R: Avea alte prevederi și din punctul meu de vedere acel proiect asigura o mai mare legătură între camerele de comerț și registrul comerțului.

Î: Ați cooptat în susținerea acestui proiect și un parlamentar de la Grupul Uniunii Democratice a Maghiarilor din România?

R: Inițiativa a circulat la toate grupurile parlamentare. Cine a vrut să o însușească a semnat, cine nu, nu a semnat.

Î: Ați urmărit evoluția acestui proiect după depunerea sa la Camera deputaților?

R: Nu în mod special, dar având puncte de vedere negative și de la Guvern și de la Consiliu, nu l-am mai susținut. Dar acesta este rolul dezbaterii parlamentare, pentru a vedea dacă parte din proiect poate fi susținut și poate fi preluat.

Î: Îl cunoașteți pe dl. D.D.?

R: Prin natura funcției, da, este unul dintre vicepreședinții Consiliului Legislativ.

Î: Ați discutat cu dânsul punctual acest proiect?

R: Nu.

Î: S-a mai interesat inc. A. de faza în care se afla această propunere legislativă?

R: Da.

Î: Cunoșteați faptul că în urma acestui proiect A., care era președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, urma să aibă acces la o resursă importantă a fondurilor acestora, respectiv 90 %?

R: Nu. tot prin lege în anul 2002 Registrul a fost luat de la Camere și am considerat că parțial prevederi puteau fi cuprinse în acest proiect. Nu detalii, acesta era rolul dezbaterii parlamentare.

Î: Cunoșteați că A. introdusese în acel proiect prevederi referitoare la atribuții ale președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României pentru numirea conducerilor teritoriale ale Registrului comerțului?

R: Nu, în general nu examinez aceste detalii, acesta fiind rolul dezbaterii. În cazul acestui proiect susținerea nu a mai fost dată întrucât au venit avizele despre care am făcut vorbire, așa încât nu s-a mai discutat despre aceste detalii.„

Totodată, la același termen de judecată a fost audiat martorul X. care a declarat următoarele: „Mențin declarațiile date anterior, întrucât acestea corespund adevărului.

Întrebări formulate de Ministerul Public:

Î: În data de 6 martie 2013 erați președintele Curții de arbitraj din cadrul Camerei de Comerț și Industrie a României?

R: Da.

I: Cine avea tutela la acel moment de a propune numirea arbitrilor?

R: Exista o procedură pe care o voi reda din memorie. Se depuneau niște dosare, de către cei doritori, care cuprindeau o serie de înscrisuri, se făcea o verificare la nivelul Curții de arbitraj, care dădea un punct de vedere, dacă exista o majoritate, de obicei unanimitate în favoarea candidatului, se înainta această propunere către conducerea colegiului Camerei de Comerț și Industrie a României, care aproba numirile.

I: A propus inc. A. în ședința din 6 martie 2013 a colegiului de conducere a Camerei de Comerț și Industrie a României, pe ordinea de zi, numirea dlui B. pentru a deveni arbitru?

R: Nu rețin data, dar cu siguranță desemnarea ca arbitru a dlui B. a fost propusă într-o ședință a colegiului Camerei de Comerț și Industrie a României și mai mult decât sigur, a fost propusă de dl. A., întrucât dânsul conducea ședința. Ordinea de zi a ședințelor cred că era stabilită anterior de către Biroul de conducere.

Î: Ce criterii aveați în vedere atunci când admiteați acele cereri pentru ca o persoană să fie desemnată în calitate de arbitru?

R: Erau criterii de ordin profesional, respectiv referitoare la studii, la vechimea în profesia juridică, la o activitate profesională care să fie considerată relevantă și de asemenea, criterii de ordin etic, respectiv lipsa unor probleme reputaționale.

Î: A fost vreodată prezentă în fața domniilor dvs. atunci când alegeați o listă de arbitri?

R: În colegiul Curții de arbitraj procedura se desfășura pe bază de analiză de dosar, deci evaluarea de către membrii colegiului și decizia se lua având în față dosarul, nu procedam la audierea persoanelor. La nivelul Colegiului Camerei de Comerț și Industrie a României, membrii colegiului primeau mape de ședință cu materiale pentru fiecare punct de pe ordinea de zi. Nu cunosc să fi fost vreo împrejurare în care o persoană să fi fost audiată acolo înainte de aprobarea ca arbitru.

Î: Cunoașteți că inc. A. l-a desemnat pe B. să arbitreze două litigii?

R: Nu cunosc acest lucru. În cursul timpului au existat mai multe mecanisme de desemnare a arbitrilor. A existat o perioadă în care arbitrii erau numiți în dosare de către Autoritatea de nominare și această poziție era ocupată de dl. A., cum era în anul 2013. Menționez că nominalizările arbitrilor în dosare nu erau făcute publice în interiorul Camerei de Comerț și Industrie a României, erau decizii luate și puse în aplicare. Eu nu îmi amintesc să fi fost coleg cu dl. B. în vreun dosar de arbitraj.

Î: Au existat situații în care au fost respinse propunerile de numire a unor arbitri de pe lista înaintată de către Curtea de arbitraj către Colegiul de conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României?

R: Nu rețin să fi existat așa ceva, cel puțin nu în perioada în care participam la ședințele Colegiului Camerei de Comerț și Industrie a României în calitate de președinte al Curții.

Î: la aceeași ședință au existat discuții cu privire la numirea dlui B., atunci când a fost propus în calitate de arbitru.

R: Nu rețin să fi existat asemenea discuții.

Î: Cunoașteți dacă inc. A. i-a solicitat dlui B. să îl susțină cu privire la legea registratorului?

R: Nu am cunoștință directă în acest sens. Cu toate acestea, dacă nu greșesc, dl. B. a fost unul dintre inițiatori . deci pot presupune.

Î: V-a abordat inc. A. pentru a-l susține în demersul său legislativ?

R: Nu dețineam calitatea de parlamentar la acel moment, lucram la Banca Națională a României.

Întrebări formulate de apărătorul inc,. A.

Î: Vă amintiți ce conținea dosarul lui B.?

R: Nu pot spune că îmi amintesc ce conținea efectiv acel dosar, dar cunoșteam bine și cunosc cariera profesională a domnului B. și arăt că acesta era un profesionist cunoscut, un practician cunoscut în domeniul dreptul, în special în insolvență, cu lucrări științifice publicate. Eu îl apreciam la vremea când am lucrat cu domnia sa în Parlament, deci până la sfârșitul anului 2009, ca fiind peste media lisatei de arbitri a Curții de arbitraj.

Î: În procedura care a avut loc la nivelul Curții de arbitraj atunci când s-a întocmit lista a existat vreo imixtiune din partea inc. A.?

R: Nu cunosc să fi existat așa ceva. față de mine cu siguranță nu.

Întrebări Ministerul Public:

R: La solicitarea procurorului de a preciza dacă îmi mențin afirmația făcută în fața instanței de fond aflată în cuprinsul declarației date pe pag. 2 parag. 5 cu privire la legea referitoare la trecerea Registrului comerțului la Camerei de Comerț și Industrie a României, arăt următoarele:

În anii 2005-2006 am susținut o propunere legislativă privitoare la trecerea Registrului comerțului la Camerei de Comerț și Industrie a României. Această decizie a mea s-a bazat pe faptul că programul politic al Alianței Dreptate și Adevăr, în baza căruia fusesem ales parlamentar la sfârșitul anului 2004 cuprindea această promisiune. Propunerea legislativă a fost adoptată de Parlament, dar respinsă la nivelul Camerei de Comerț a României. Ulterior, nu am mai putut susține alte demersuri referitoare la transferul Registrului comerțului, ca urmare a acestei decizii a Camerei de Comerț a României, motiv pentru care în anii în care mai eram încă parlamentar și discutând cu dl. A., care era tot președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României, nu am mai putut aceeași susținere pentru proiect, ca în primă instanță.

Arăt însă că proiectul referitor la Registratorul comercial este substanțial diferit, se referă la altceva decât la preluarea Registrului comerțului. Am participat la ședința colegiului Camerei de Comerț și Industrie a României în care s-a discutat acest ultim proiect, în calitate de președinte al Curții de arbitraj. Nu aveam însă calitatea sau poziția să susțin acest proiect în afara Camerei de Comerț și Industrie a României, nemaifiind implicat politic.

Î: Cunoașteți cine erau inițiatorii acestui proiect, din punct de vedere al parlamentarilor?

R: Cunosc în mod indirect, din informații publice.

Î: Cunoșteați că inc. A. introdusese anumite articole pentru a susține anumite interese personale, în principal referitoare la atribuția acordată președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României de numire a conducerilor teritoriale de la Registrul comerțului?

R: Eu nu am participat la procesul de elaborare al acestui proiect, așa încât nu pot comenta referitor la eventuale elemente intenționale ale domnului A., pentru că nu le-am discutat. Dar nu rețin din discuțiile pe care le-am avut în colegiul Camerei de Comerț și Industrie a României ca proiectul de lege respectiv să fi conferit prerogative de numire în cadrul Registrului comerțului, care rămânea o entitate în subordinea Ministerului Justiției.

Î: Ați citit acel proiect de act normativ?

R: Nu,l-am răsfoit și l-am discutat în acea ședință. Nu l-am aprofundat, după cum am precizat. Dar menționez că inclusiv la acel moment mi s-a subliniat și în ședință faptul că nu se mai vizează preluarea Registrului comerțului.

Întrebări apărător inc. A.:

Î: Care a fost poziția membrilor colegiului de conducere cu privire la acest proiect, de respingere sau de susținere?

R. Proiectul cuprindea două componente. Era această înființare a Registratorului comercial și erau de asemenea câteva propuneri de modificări ale Legii de organizare și funcționare a Camerei de Comerț și Industrie a României. Pe această a doua temă au existat discuții destul de aprinse în măsura în care propunerile vizau raporturile dintre Camera de comerț națională și Camerele județene. Pe cealaltă temă, nu rețin să fi fost dezbateri relevante și cred că a fost o susținere foarte largă, dacă nu unanimă.

Î: Cunoașteți dacă acest proiect pe care l-ați vizualizat este identic cu cel care a fost supus dezbaterilor Comisiei din Parlament?

R: Nu cunosc.”

Ultimul martor audiat la termenul din 05 octombrie 2016, martora H.H. a declarat: „Mențin declarațiile date anterior, întrucât acestea corespund adevărului.

Întrebări formulate de Ministerul Public:

Î: Ce funcție îndeplineați în anul 2013 în cadrul Camerei de Comerț și Industrie a României?

R: Eram secretară în Cancelaria președintelui.

I: Inculpatul A. ce funcție deținea la acel moment?

R: Președinte.

Î: Ați fost sunată de inc. A. pentru a vă comunica că va veni la dvs. B. pentru a-l ajuta pentru a depune documentația pentru a deveni arbitru?

R: Am fost sunată să-i dau formulare ptr. înscriere pe lista de arbitri.

Î: În declarația pe care ați dat-o la Direcția Națională Anticorupție ați precizat că dl. A. v-a comunicat că dl. B. urma să depună documentația în vederea dobândirii calității de arbitru, mențiune aflată în cuprinsul declarației din data de 23 aprilie 2015, pag 3 parag. 5.

R: Dl. B. s-a prezentat și i-am dat formularele necesare pentru înscrierea pe lista de arbitrii, respectiv o cerere tip pe care am luat-o de la Curtea de arbitraj. Nu mai știu exact. Nu s-a prezentat să depună documentația, ci să primească formularele necesare înscrierii. Acesta nu a depus nimic la Camerei de Comerț și Industrie a României, la Cancelaria președintelui. În mod normal aceste documente trebuiau depuse la Curtea de arbitraj.

La solicitarea instanței menționez că nu pot face precizări dacă au fost situații similare și cu privire la alte persoane, deoarece a fost o situație atipică, în ziua respectivă nefiind nimeni la Cancelaria președintelui. De aceea am fost contactată eu de către dl. A. și cunosc despre situația domnului B.

Î: Aveați o astfel de atribuție în fișa postului, de a face rost de acele documente?

R: Eram secretara Cancelariei, tot ce spuneau șefii trebuia să execut. Atribuția mea de secretară era aceea de a executa sarcinile date de superiori, pe partea de secretariat. Era vorba de niște formulare, care se găseau la Curtea de arbitraj, ce face parte tot din Camerei de Comerț și Industrie a României. Am sunat pe cei de la Curtea de arbitraj să-mi trimită un formular.

Î: Ce înțelegeți prin expresia „eu nu am făcut decât să mă conformez dispozițiilor președintelui”? Considerați că ați făcut ceva ilegal?

R: Nu, nu consider.

Î: Cunoașteți dacă președintele Camerei de Comerț și Industrie a României avea un astfel de atribut, de a primi documentația pentru funcția de arbitru?

R: Nu cunosc, dar nu a fost lăsată nici un fel de documentație, așa cum am precizat mai sus.

Î: Cine avea atribuția de a propune numirea în funcția de arbitru?

R: Nu cunosc, dar există un regulament de organizare a Curții de arbitraj.”

La termenul din 19 octombrie 2016 a fost audiată martora E.E., care a declarat următoarele: „mențin în totalitate declarațiile date la Direcția Națională Anticorupție la 17 februarie 2015 și respectiv la instanța de fond a Curții de Apel București la 07 martie 2016 întrucât ele reflectă adevărul cu privire la faptele recunoscute de mine.

Întrebări formulate de Ministerul Public:

Î: de când îl cunoașteți pe inc. A. și în ce relații v-ați aflat cu acesta?

R: îl cunosc de câțiva ani pe inculpatul A., nu îmi amintesc exact și întotdeauna am avut o relație instituțională cu acesta. Nu am avut relații personale, de familie cu acesta.

Î: ați fost contactată în anul 2013 de către deputatul F.F. pentru a fi cosemnatar și inițiator al propunerii legislative privind registratorii comerciali și activitatea Oficiului Registrului Comerțului?

R: da, dl deputat F.F. este cel care m-a contactat pentru a semna această inițiativă legislativă de altfel împreună cu domnia sa și cu alți colegi din comisia juridică a Camerei Deputaților, respectiv P.P., R.R., S.S., dar nu îmi aduc aminte dacă aceștia l-au semnat cu toții.

Atât în acest mandat cât și în cel trecut am semnat mai multe proiecte de lege.

Î: ați citiți acel proiect? Cunoșteați că prin acel proiect se urmărea trecerea Oficiul Registrului Comerțului din subordinea Ministerului Justiției la Camera de Comerț și Industrie a României?

R: da ideea o cunoșteam în mare, fiind anterior susținut de Partidul Național Liberal. Nu era o idee nouă, a mai fost susținut în legislaturile anterioare. De altfel, din câte îmi amintesc Oficiul Registrului Comerțului a fost în subordinea Camerei de Comerț în guvernarea Năstase. Din câte cunosc există state în Uniunea Europeană care au acest model de funcționare.

Î: Cunoșteați că un proiect asemănător a fost declarat neconstituțional?

R: da, știam de decizia Camera de Comerț a României de respingere a proiectului inițial. Dar, înțelesesem că acest proiect era în acord cu decizia Camerei de Comerț a României.

Î: Ați citit acel proiect?

R: nu la momentul semnării.

Î: apreciați că o asumare legislativă trebuie să fie determinabilă și viabilă din punct de vedere constituțional?

R: absolut orice demers trebuie să fie legal și constituțional, dar în practică unele inițiative legislative sunt constatate ulterior de Camera de Comerț a României a fi neconstituționale.

Î: după ce ați constatat că acel proiect urmărea trecerea Oficiul Registrului Comerțului în subordinea Camerei de Comerț și Industrie a României ați mai fi susținut acel proiect?

R: acest proiect a primit vot negativ în unanimitate și în comisia juridică precum și ulterior în plenul Camerei Deputaților.

Î: pe considerentul că acest proiect era identic cu fostul proiect declarat neconstituțional?

R: nu știu dacă neapărat din acest considerent, dar deoarece Guvernul a dat aviz negativ nu am mai considerat necesar să susținem inițiativa.

Î: la momentul la care ați fost semnatara proiectului ați cunoscut că A. avusese inițiativa pentru acel proiect?

R: nici acum nu știu dacă A. a fost inițiatorul proiectului, pentru că el mi-a parvenit de la deputatul F.F. Dar faptul că Camera de Comerț și Industrie a României susținea acest proiect, așa cum multe ONG-uri, de utilate publică sau nu, vin la noi la parlamentari cu diverse inițiative legislative pentru a le acorda sprijin.

Î: ați fost contactată pe parcursul anului 2013 de inc. A. pentru a vă cere sprijinul pentru acest proiect?

R: îmi amintesc că de câteva ori am dialogat cu președintele Camerei de Comerț și Industrie a României. Nu a existat nici un fel de presiune din parte dl A. Îmi aduc aminte că am discutat de mai multe ori, de acest proiect, de procedura și stadiile în care se afla acest proiect.

Î: cunoșteați faptul că prin acel proiect inc. A. își urmărea un interes personal, respectiv că în calitate de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României urma să numească directorii generali ai Oficiul Național și de la Registrele de Comerț teritoriale?

R: nu mi-am pus nicio secundă problema că cineva urmărește un interes personal prin acest proiect de lege. Dimpotrivă am crezut că această inițiativă legislativă poate îmbunătăți activitatea Oficiului Registrului Comerțului.

Î: cunoașteți că interesul inc. A. în inițierea acelui proiect viza și faptul că 90% din patrimoniul și veniturile Oficiului Registrului Comerțului urmau să treacă la Camerei de Comerț și Industrie a României?

R: nu am cunoștință de nici un interes personal al dl. A.. Nu vreau să fac vreo confuzie între persoana acestuia și instituția Camerei de Comerț și Industrie a României.

Î: cunoașteți dacă pentru acest motiv (90 % din patrimoniul Oficiului Registrului Comerțului uram să treacă la Camerei de Comerț și Industrie a României) Guvernul a dat aviz negativ proiectului legislativ?

R: Guvernul dă aproximativ 90% avize negative la inițiativele legislative parlamentare, însă nu îmi aduc aminte care a fost motivarea avizului negativ în speță.

Î: ați urmărit evoluția procesului legislativ cu privire la acest proiect?

R: nu prea. După depunere merge spre Camera prim sesizată care era Senatul, și ulterior ajungea la Camera Deputaților ca și cameră decizională.

Î: l-ați cunoscut pe B.? Cunoașteți că acesta a fost unul dintre inițiatorii acestui proiect legislativ?

R: la-m cunoscut pe dl B., am fost colegi în Parlamentul României și în Comisia Juridică a Camerei Deputaților, până la momentul decesului acestuia. Nu cunoșteam până la momentul semnării a proiectului legislativ dacă acesta a fost coinițiator.

Î: cunoașteți că B. a fost arbitru în cadrul Curții De Arbitraj? Când ați aflat că acesta a fost numit arbitru - anterior sau ulterior semnării proiectului legislativ?

R: cunosc că acesta a fost arbitru, la Curtea de Arbitraj din cadrul Camerei de Comerț și Industrie a României. Nu îmi amintesc când am aflat acest lucru, însă rețin că m-am întâlnit cu acesta o dată la sediul Curții de Arbitraj.

Întrebări formulate de apărarea inculpatului A.:

Î: ați purtat discuții cu alți colegi parlamentari și în special cu dl B. despre acest proiect legislativ?

R: nu cred că am avut vreo discuție cu dl B. pe baza acestui proiect legislativ. În afară de dl Iordache nu îmi aduc aminte despre alți colegi parlamentari inițiatori să fi avut discuții despre acest proiect. E posibil să se fi discutat la grupul parlamentar al Partidului Național Liberal despre acest subiect, însă informații exacte nu dețin despre acea ședință.

Î: însușirea acelei inițiative legislative a fost rezultatul celor convenite la ședința grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, sau o decizie personală, ori în urma celor discutate cu alți colegi parlamentari inițiatori ai acelui proiect?

R: a fost o decizie personală.

Î: ca practică, în cadrul grupurilor parlamentare, se obișnuiește ca cel care își însușește o inițiativă legislativă și o cosemnează să cunoască exact conținutul acelui proiect, sau doar să fi înțeles scopul acelui proiect?

R: inițiativa legislativă era una amplă. Din câte îmi amintesc erau câteva zeci de pagini. Nu am pretenția că am cunoscut în măruntaiele sale acest proiect. Scopul este evaluat de fiecare după cum îl înțelege, iar pentru mine scopul acelui proiect era îmbunătățirea funcționării Oficiului Registrului Comerțului.”

La același termen de judecată a fost audiat martorul M.M., acesta declarând că: „mențin declarațiile date anterior, la Direcția Națională Anticorupție la data 27 ianuarie 2015 precum și la instanța de fond al Curții de Apel București la 08 februarie 2016, întrucât corespund adevărului pentru faptele de care am luat cunoștință personal.

Întrebări formulate de Ministerul Public:

Î: îl cunoașteți pe inc. A.?

R: nu

Î: ați fost contactat de deputatul F.F. pentru semnarea unui proiect legislativ privind Registratorul Comercial și organizarea Oficiului Registrului Comerțului la nivel central?

R: da.

Î: v-a comunicat cu acel prilej că se urmărea prin acel proiect legislativ trecerea Oficiului Registrului Comerțului din subordinea Ministerului Justiției în subordinea Camerei de Comerț și Industrie a României?

R: Da.

Î: v-ați însușit acea propunere legislativă?

R: întrucât am semnat acel proiect legislativ, mi-am însușit pe cale de consecință și conținutul proiectului.

Î: l-a momentul semnării ați citit acel proiect?

R: nu, întrucât procedura parlamentară solicită doar lectura expunerii de motive a proiectelor de inițiativă legislativă și eu personal nu am citit decât acea expunere, nu și proiectul în integralitate. După semnare, am solicitat deputatului Iordache proiectul în integralitate, acesta fiindu-mi trimis pe e-mail și l-am lecturat. După lecturarea proiectului de lege am considerat că inițiativa nu este tocmai foarte bună. În principal mă refer la aspectul super centralizat, respectiv toate resursele urmau să fie atribuite la nivel centralizat Camerei de Comerț și Industrie a României cu sediul în Mun. București urmând ca munca să fie realizată de structurile teritoriale ale Oficiului Registrului Comerțului fără ca acestea să primească resursele necesare (financiare, logistice, umane).

Î: i-ați solicitat dl J.J., Președintele Camerei de Comerț din Covasna, un punct de vedere referitor la acest proiect legislativ?

R: da, mi s-a părut firesc să solicit un atare punct de vedere persoanei cea mai autorizată, respectiv președintele Camerei de Comerț și Industrie Covasna.

Într-adevăr dl Andras Edler a formulat un punct de vedere negativ pentru proiectul legislativ în discuție, motivând aspectul iterat mai înainte, respectiv insuficiența fondurilor ce urmau a fi alocate Camerelor de Comerț Județene în raport de Camerei de Comerț și Industrie a României (nu îmi aduc aminte dacă s-a indicat pentru acest aspect un procent de circa 90% din fondurile ce urmau a fi obținute).

După lecturarea de către Președintele Completului de judecată a pasajului din declarația dată la 27 ianuarie 2015 la Direcția Națională Anticorupție, arăt că îmi mențin inclusiv susținerea că dl Andras Edler a indicat că circa 90% din fondurile provenite din activitatea Oficiului Registrului Comerțului vor reveni Camerei de Comerț și Industrie a României și nu Camerelor județene.

Î: cunoașteți dacă această inițiativă legislativă aparținea inculpatului A., dacă acesta avea interese personale, materiale în folosirea resurselor obținute din activitatea Camerei de Comerț și Industrie a României și aspectul că acesta cheltuia sume consistente la cazinouri?

R: la data semnării proiectului nu cunoșteam nici un dintre aceste aspecte. Ulterior am aflat din presă că inc. A. folosea în mod fraudulos fondurile deținute de Camerei de Comerț și Industrie a României. La un moment dat s-a iscat un scandal în presă cu privire la președintele Camerei de Comerț și Industrie a României A., în care au apărut detalii despre viața privată a acestuia și pasiunea sa pentru a cheltui sume mari de bani la cazinouri, incluzând aspectul că parte din acele sume proveneau din fondurile Camerei de Comerț și Industrie a României.

Î: ați mai fost contactat de deputatul F.F. pentru susținerea aceluiași proiect de inițiativă legislativă după ce l-ați semnat?

R: nu.

Î: la momentul semnării, în calitate de coinițiator, cunoșteați că un proiect legislativ similar a fost declarat neconstituțional de către Camera de Comerț a României?

R: Nu.

Î: ați îndeplinit funcția de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj?

R: nu.

Întrebări formulate de apărarea inculpatului A.:

Î: L-ați cunoscut pe deputatul B., între timp decedat?

R: nu.

Î: semnarea inițiativei legislative de către dvs. a fost o decizie personală, sau o decizie a grupului parlamentar Uniunii Democratice a Maghiarilor din România ori în urma consultării cu alți colegi parlamentari inițiatori și /sau cosemnatari ai proiectului?

R: a fost o decizie exclusiv personală.

Întrebări Înalta Curte de Casație și Justiție:

Î: cunoșteați că dl deputat S. era arbitru atunci când v-a solicitat cosemnarea proiectului de inițiativă legislativă în discuție?

R: nu. de altfel, atunci l-am văzut prima oară pe deputatul F.F. și am fost solicitat incidental la o activitate a Comisiei de Activitate Publică din cadrul Senatului României a cărui membru eram de către un alt coleg să ies afară fiindu-mi prezentat deputatul nominalizat ca fiind Președintele Comisiei de Politică Externă a Camerei Deputaților, chestiune care a contat în luarea deciziei subsemnatului de a semna acel proiect. Mai arăt că și ulterior consemnării acelui proiect de lege contactele mele cu deputatul F.F. au fost sporadice și limitate. Cred unicul moment în care l-am văzut pe acesta a fost atunci când am dat ambii declarații de martori la Curtea de Apel București în prezenta cauză.”

La același termen a fost audiat și martorul D.D. care a declarat: „mențin declarațiile date anterior la urmărirea penală la 20 februarie 2015 și la 07 martie 2016 la sediul Curții de Apel București instanța de fond, întrucât corespund adevărului.

Întrebări formulate de Ministerul Public:

Î: la începutul anului 2013 v-a solicitat inc. A. să vă exprimați un punct de vedere cu privire la un proiect de inițiativă legislativă vizând Registratorul Comercial și activitatea și subordonarea Oficiului Registrului Comerțului?

R: Da. Eram în concediu în luna ianuarie 2013 când am fost sunat de la cabinetul dl A. (nu-l cunoșteam și de altfel la data dobândirii funcției de președinte a Camerei de Comerț și Industrie a României eu și alți colegi am fost radiați din lista de arbitri a Curții de Arbitraj din cadrul Camerei de Comerț și Industrie a României, iar în anii ce au urmat am fost reprimiți, deși eu eram cel mai vechi arbitru fiind anterior numit la sfârșitul anilor 60 de profesorul T.T. la acea dată președintele Curții de Arbitraj) și invitat la sediul acestuia. După multe insistența m-am prezentat la cabinetul dl A. unde am întâlnit-o pe doamna prof.univ. C.C. care era la acea dată vicepreședinta Curții de Arbitraj. Ulterior am aflat că aceasta din urmă mă propusese spre a vedea limitat din punct de vedere al tehnicii legislative proiectul de inițiativă legislativă cu obiectivul indicat de doamna procuro. Proiectul înmânat avea adnotării cu privire la ce dorea dl A. să modificăm, cu mențiunea nu știam și nu știu cine era redactorul documentului originar. Observațiile pe care le-am făcut eu împreună cu doamna C.C. nu au vizat conținutul acelui proiect ci probleme de tehnică și metodologie legislativă, de corelare de texte, evidență legislativă, având în vedere că unele surse normative erau abrogate sau înlocuite.

Menționez că activitatea limitată pe care am desfășurat-o cu referire la acel proiect a fost în special la sediul Camerei respectiv în biroul doamnei prof. univ. C.C. pe durata a circa trei zile. Nu mi s-a părut o chestiune neconformă subordonarea Oficiului Registrului Comerțului la Camerei de Comerț și Industrie a României, întrucât la momentul înființării Oficiului Registrului Comerțului (Legea nr. 26/1992) acesta s-a aflat în subordinea Camerei de Comerț și Industrie a României. Ulterior a trecut în subordonarea Ministerului Justiției.

Î: cunoșteați că anterior acestui proiect Camerei de Comerț a României a declarat neconstituțional un proiect legislativ similar?

R: aveam știință că aspectul subordonării Oficiului Registrului Comerțului a fost examinat în două dăți de către Camera de Comerț a României însă cunoșteam că același aspect al subordonării era tratat diferit în alte state europene, fiind consacrate și soluția legislativă a subordonării sale la entități autonome, precum Camera de Comerț.

Î: la momentul examinării din punct de vedere al tehnicii legislative a acelui proiect erați arbitru în lista Camerei de Arbitraj?

R: da, însă de circa doi ani am demisionat din această calitate.

Î: cunoșteați că inculpatul A. a inserat în conținutul proiectului chestiuni vizând interesul său personal în gestiunea și folosirea fondurilor obținute din activitatea Oficiului Registrului Comerțului?

R: nu, nici prin gând nu mi-ar fi putut trece inserarea unor atare dispoziții în conținutul proiectului, care să satisfacă interese personale patrimoniale al inc. A. Este adevărat că cele mai multe fonduri reveneau Camerei de Comerț și Industrie a României în ipoteza aprobării proiectului și subordonării Oficiului Registrului Comerțului către Camerei de Comerț și Industrie a României, însă acele prevederi normative nu indicau satisfacerea unor interese de tipul indicat ale inc. A.

Î: cunoașteți dacă inc. A. a introdus, în interes personal, regula numirii directorilor Oficiilor Registrelor Comerțului la nivel județean de către președintele Camerei de Comerț și Industrie a României?

R: nu îmi aduc aminte, însă într-adevăr în conținutul proiectului erau incluse prevederi ce stabileau atribuții care urmau să fie îndeplinite de președintele Camerei de Comerț și Industrie a României. De altfel, la data examinării acelui proiect președintele Camerei de Comerț și Industrie a României avea atribuția numirii arbitrilor pentru lista Camerei de Arbitraj, nu știu dacă luând și consimțământul celorlalți membri al Colegiului de Conducere al Camerei.

Î: cunoșteați dacă inc. A. era un împătimit al jocurilor de noroc și că folosea resursele Camerei de Comerț și Industrie a României în mod abuziv pentru satisfacerea acestui tip de activități?

R: nu cunoșteam la data examinării acelui proiect legislativ, ci doar ulterior într-un ziar am lecturat o știre de presă, în acest sens, cu o fotografie atașată în care fostul Președinte A. era așezat la o masă de joc într-un cazinou.

Î: ați urmărit evoluția proiectului legislativ în dezbaterile Parlamentare?

R:știu că proiectul a ajuns la Senat ca și Cameră prim sesizată, dar nu știu dacă a ajuns în plenul său, dar în orice caz nu a fost votat.

Î: în cursul anului 2013 ați fost desemnat arbitru în litigii aflate pe rolul Curții de Arbitraj?

R:cred că da, atâta timp cât am fost desemnat și anterior și ulterior examinării proiectului de inițiativă legislativă. În orice caz nu am fost desemnat în cauze mari.

Întrebări Înalta Curte de Casație și Justiție:

Î: Camera de Comerț și Industrie are inițiativă legislativă?

R: nu

Î: prin urmare, cum a ajuns acel proiect la Parlament?

R: nu cunosc cu exactitate aceste detalii, dar în mod cert era nevoie de o inițiativă parlamentară care să fie declanșată de cel puțin un parlamentar. Eu cred că proiectul la care am lucrat, care nu coincide cu proiectul depus, urma să fie discutat în Colegiul de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, dar nu știu sigur acest lucru.

Î: în perioada în care s-a lucrat la partea de tehnică legislativă a proiectului, dvs. ați fost numit arbitru?

R: nu.

Î: cât câștigă un arbitru?

R: depinde de dosar. Sunt dosare care au taxă arbitrală mare, spre exemplu și de 1.000.000 lei. Atunci când eu eram arbitru onorariul arbitrului se compunea din o parte din taxa arbitrală (circa 30-40%), o altă parte mergea la Camerei de Comerț și Industrie a României. Acest lucru se poate observa din actele constitutive ale Camerei de Comerț și Industrie a României.

Întrebări formulate de apărarea inc. A.:

Î: ce proceduri ați efectuat dvs. personal pentru redobândirea calității de arbitru după ce ați relatat că ați fost radiat din lista de arbitrii a Curții de Arbitraj?

R: după ce am fost radiat de pe lista de arbitri au trecu aproximativ doi ani, după care mi s-a spus de către Secretariatul Curții că o parte din foștii arbitri au fost primiți. Mi s-a mai spus că în acest sens trebuia să fac o cerere de reprimire. Am făcut o astfel de cerere de care am adresat-o Președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României A..”

Tot la termenul din 19 octombrie 2016 a fost audiat martora Ștefănescu Cornelia, aceasta arătând: „Mențin declarațiile date anterior la Direcția Națională Anticorupție la datele de 21 martie 2014 și 26 februarie 2015 precum și la instanța de fond a CAB la 08 februarie 2016, întrucât ele reflectă adevărul.

Întrebări formulate de Ministerul Public:

Î: ați fost contactată la începutul anului 2013 de inc. A. de formalitățile de înscriere a dl B. pe lista de arbitri a Curții de Arbitraj din cadrul Camerei de Comerț și Industrie a României?

R: da. Precizez că la data faptelor imputate eu eram șefa Cancelariei Camerei de Comerț și Industrie a României.

Î: îl cunoșteați pe dl B.?

R: l-am întâlnit la o serie de recepții oferite de misiuni diplomatice la București, întrucât la invitațiile lansate, inculpatul A. nu participa și mergeam eu sau un alt coleg.

Î: ne puteți detalia ce s-a întâmplat după ce ați fost contactată de inc. A. în scopul înscrierii dl B. pe lista de arbitri în cadrul Curții de Arbitral a Camerei de Comerț și Industrie a României.

R: nu îmi amintesc cu exactitate, însă cred că m-a contactat telefonic dl B. și i-am spus ce acte sunt necesar. Îmi aduc aminte că la un moment dat a venit la Cameră și a discutat și i-am spus ce acte sunt necesare pentru înscriere.

Î: l-ați primit în biroul dvs. și i-ați prezentat o cerere de înscriere la Curtea de Arbitraj?

R: nu exista o cerere tip de înscriere, un formular tip pentru așa ceva. I-am spus cum să formuleze cererea, și să atașeze CV-ul și o recomandare de la un alt arbitru.

Î: Aveați atribuții de a da informații celor care doreau să se înscrie pe lista de arbitri?

R: da. orice persoană care avea nevoie de un răspuns cu privire la activitate Camerei de Comerț și Industrie a României venea la mine ca șefă a cancelariei, putând obține inclusiv telefonic asemenea relații.

Î: ați procedat similar și în alte situații? Oferiți numele unei alte persoane care a dorit să fie înscrisă în lista de arbitri a Camerei de Arbitraj a Camerei de Comerț și Industrie a României și a luat legătura cu dvs.

R: au fost și alte persoane, îmi aduc aminte că a luat legătura cu mine în acest sens numitul U.U.

Î: Secretariatul Camerei De Comerț și Industrie a României era distinct de secretariatul Curții de Arbitraj?

R: da. aceste cereri veneau la cancelaria camerei, ajungeau în mapa președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României, după care erau trimise la secretariatul Curții de Arbitraj. Secretariatul Curții de Arbitraj se ocupa ulterior de procedurile necesare înscrierii solicitantului pe lista de arbitri, respectiv dacă avea toate documentele care erau solicitate, atunci secretariatul Curții comunica data la care avea loc Biroul și Colegiul de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, deoarece aceste organisme de conducere erau cele care aprobau favorabil sau nefavorabil înscrierea pe lista respectivă.

Î: a mai apelat inc. A. și altă dată la dvs. pentru alte persoane în sensul să le oferiți detalii pentru înscrierea pe lista de arbitri?

R: sigur că da.

Î: pe Direcția Națională Anticorupție H.H. o cunoașteți?

R: da, era secretara Cancelariei și se afla în subordinea mea directă.

Î: ați fost de față când Direcția Națională Anticorupție l-a primit pe dl B. pentru a completa documentația în vederea înscrierii în lista de arbitri?

R: nu îmi amintesc.

După ce mi-a fost citit primul paragraf din declarația dată de mine la Direcția Națională Anticorupție : „nu îmi aduc aminte foarte exact, dar presupun că pe dl B. l-am primit la biroul meu, unde a întocmit cererea de înscriere. Este posibil ca, la rândul meu, să fi solicitat de la Curtea de Arbitraj model de cerere și recomandare privind în înscrierea pe lista de arbitrii, acesta urmând să trimită un CV.” Arăt că mențin în totalitate și pasajul din declarația dată la sediul Direcția Națională Anticorupție căreia i s-a dat citire de către doamna procuror.

Î: prin urmare dl B. s-a prezentat personal sau v-a contactat telefonic.

R: așa cum am declarat anterior, dl B. după ce m-a contacta la telefon a venit personal la sediul Camerei, la mine - șefa Cancelariei.

Î: ați fost prezentă în ședința Colegiului de Conducere când a fost votat B. pentru funcția de arbitru?

R: participam în calitate de invitat, fără drept de vot, la ședințele Biroului de Conducere și a Colegiului a Camerei de Comerț și Industrie a României. Probabil am fost prezentă și la acea ședință pentru că nu lipseam niciodată.

Î: vă amintiți dacă pe dl B. l-a nominalizat dl A. la ședința Colegiului de Conducere a Camerei de Comerț și Industrie a României pentru a fi votat pe lista de arbitri?

R: nu în acest fel se desfășura ședința a Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României.

Nominalizarea persoanei care formulase cerere pentru a fi inclus în lista de arbitri a Camerei de Arbitraj din cadrul Camerei de Comerț și Industrie a României, era făcută de Președintele Curții de Arbitraj. Practic se citea lista de nume, nu se făcea o prezentare a fiecăreia dintre aceste persoane, ci doar dacă se adresa vreo întrebare de vreunul din membrii Colegiului de Conducere era oferit un răspuns de către președintele Camerei de Arbitraj. Menționez încă o dată, că la mapa de ședință se aflau atașate documentele necesare.

Î: au existat situații în care membrii Colegiului de Conducere să pună întrebări cu privire la persoanele nominalizate pentru lista de arbitri?

R: niciodată nu s-a întâmplat, fiind votată în bloc acea listă.

Î: CV-ul dl B. v-a fost trimis dvs. la Cancelarie sau la secretariatul Curții de Arbitraj?

R: nu îmi aduc aminte, dar era posibil să vină în ambele locuri menționate de procurorul de ședință.

Î: ce puteți să precizați în legătură cu activitatea dl A. în care acesta numea arbitrii care participau la soluționarea litigiilor aflate pe rolul Curții de Arbitraj?

R: când fostul președinte al Camerei de Comerț ȘI Industrie a României A. nu era la Cameră, mă suna la telefon și îmi dicta componența Tribunalului Arbitral pentru soluționarea litigiilor. Când era prezent la sediul Camerei de Comerț și Industrie a României fostul președinte A. examina dosarele acelor litigii și rezoluționa în scris numind arbitrii.

Î: numirea arbitrilor se făcea după bunul plac a dl A., sau existau anumite reguli?

R: întrucât fostul președinte A. se uita în dosarul ce privea un anumit litigiu singular hotăra numirea arbitrilor. De altfel, în statul Camerei de Comerț și Industrie a României și în Regulamentul de organizare și funcționare a Curții de Arbitraj se statua că președintele Camerei de Comerț și Industrie a României este autoritatea de nominare a arbitrilor.

Î: inculpatul A. l-a desemnat pe dl B. să fie arbitru în două litigii?

R: nu îmi aduc aminte și de altfel nu era atribuția mea să consemnez numele arbitrilor numiți de fostul președinte Camerei de Comerț și Industrie a României.

Î: când dl A. vă dădea dosarele litigiilor în care numea arbitrii, aveați atribuții și dvs. în procedura ulterioară numirii lor?

R: nu. dosarele erau luate din cabinetul președintelui de către secretara Cancelariei - H.H. Aceasta avea obligația, cu titlu general, să sune secretarele Direcțiilor din cadrul Camerei de Comerț și Industrie a României, iar cu referirile la dosarele litigiilor aflate pe rolul Camerei de Arbitraj tot ea o invita pe secretara Curții de Arbitraj spre a prelua acele dosare. Exista un registru în care se consemna transmiterea de la Secretariatul cancelariei Camerei de Comerț și Industrie a României către secretariatul Curții de Arbitraj a dosarelor acelor litigii.

Î: inculpatul A. participa la ședințele Colegiului de Conducere a Camerei de Comerț și Industrie a României în care era votată lista candidaților pentru a fi incluși pe lista arbitrilor a Camerei de Arbitraj a Camerei de Comerț și Industrie a României?

R: Da, am și precizat anterior.

Întrebări formulate de apărarea inculpatului A.:

Î: După depunerea dosarelor de către candidați fie la Cancelaria Camerei de Comerț și Industrie a României fie la secretariatul Curții de Arbitraj care era autoritatea care verifica dosarele candidaților ce urmau să fie incluși în lista de arbitri a Camerei de Arbitraj a Camerei de Comerț și Industrie a României?

R: cei care hotărau erau membrii Colegiului Curții de Arbitraj.

Î: președintele Camerei de Comerț și Industrie a României A. participa la ședințele Colegiului Curții de Arbitraj atunci când se examinau dosarele acelor candidaturi?

R: nu; de altfel nu avea o atare obligației potrivit statutului Camerei de Comerț și Industrie a României și nici potrivit Statutului și Regulamentului propriu al Curții de Arbitraj.

Întrebări Înalta Curte de Casație și Justiție:

Î: părțile din procese (litigii) aveau vreun rol în desemnarea sau numirea arbitrilor?

R: Nu, la momentul la care dl A. era președintele Camerei de Comerț și Industrie a României părțile nu aveau nici un rol în numirea arbitrilor. Menționez că părțile aveau un rol înainte de a veni dl A. la conducerea Camerei de Comerț și Industrie a României, în sensul că își puteau alege arbitrii. Menționez că fostul președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României A. numea în integralitate Tribunalul Arbitral care era format din trei arbitri.

Î: cunoașteți onorariile primite de arbitri?

R: nu cunosc. Era atribuția Curții de Arbitraj.

Î: puteți să precizați dacă vreunul din martorii audiați în prezentul dosar au fost arbitri?

R: Direcția Națională Anticorupție Gorghiu Alina, F.F., X.”

La termenul din data de 16 noiembrie 2016 a fost audiată martora C.C. ce a declarat următoarele: „Mențin declarațiile date anterior în cursul procesului penal. Nu am de făcut alte completări ori precizări la declarațiile date anterior deoarece eu nu am cunoștință de alte aspecte.

Întrebări formulate de Ministerul Public:

Î: ați fost solicitată de către inc. A. la sfârșitul anului 2012 începutul anului 2013 pentru a-l sprijini în elaborarea proiectului de lege privind registratorii comerciali?

R: nu am fost solicitată pentru elaborarea proiectului de lege privind registratorii comerciali. Nu îmi aduc aminte că solicitarea să se fi făcut la finalul anului 2012, ci a fost făcută la începutul anului 2013. Nu am participat la elaborare, ci mi s-a prezentat un proiect care era însă foarte slab. De altfel nu a fost prima solicitare pentru a vedea un înscris și, de regulă, formulam o notă de propuneri la text. Începând cu luna aprilie 2013 m-am confruntat cu o problemă de familie și i-am transmis dl A. că nu pot să mai întocmesc nota cu privire la acel proiect pe care-l citisem și la care făcusem niște adnotări marginale, pe care mi le-a cerut, dar nu îmi amintesc să i le fi transmis. Acele adnotări erau critice cu privire la proiectul, care așa cum am arătat era deplorabil. Așa cum am arătat instanței de fond și organelor de urmărire penale, i-am sugerat dl A. să se adreseze dl Popescu Sorin care era specialist în tehnică legislativă pentru a-l sprijini în această redactare, eu declinându-mi orice posibilitate de a mă ocupa în continuare de acest aspect.

Î: într-o convorbire telefonică purtată cu A. în 08 ianuarie 2013 v-a explicat că toate modificările urmăreau modificarea Legii nr. 26/1990?

R: Legea privind Registrul Comerțului se referea la trecerea Oficiului Registrului Comerțului în subordinea Camerei de Comerț și Industrie a României. Această discuție din ianuarie 2013 am avut-o cu inc. A. despre legea Registrului comerțului, când i-am spus că legea nu este oportună. Acesta mi-a explicat la acel moment că știe foarte multe persoane din conducerea statului care l-ar sprijini, însă eu i-am replicat că una este să promiți și alte este să te ții de cuvânt. După această discuție inculpatul nu a mai revenit la această discuție ce vizează Registrul Comerțului.

Î: cine avea autoritatea de nominare a arbitrilor în anul 2013 și dacă exista vreun criteriu în această nominare? Vă mențineți declarația dată anterior cu privire la această chestiune?

R: nominarea arbitrilor la tribunalul arbitral se făcea de A. potrivit regulilor de procedură ale Curții de Arbitraj în vigoare atunci. Regulile de procedură erau aprobate de Colegiul de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României. Potrivit acestor reguli dreptul de nominare îl avea în exclusivitate dl A.. Cu excepția faptului că nu putea să numească un supraarbitru decât din lista de supraarbitri, și un arbitru din lista de arbitri, în afara acestor prevederi nu cunosc să fi existat un alt criteriu. Eu consider că acesta ar fi putut fi doar profesionalismul.

Î: ați discutat vreodată cu dl A. cu privire la numirea unor arbitri?

R: deoarece am fost frapată de componența listei arbitrilor pe care se găseau „iluștri necunoscuți” în ale dreptului, eu ca profesor universitar vechi, ar fi trebui să-i cunosc, mi-am îngăduit în convorbiri ocazionale să-i sugerez să numească în calitate de arbitri și alte persoane aflate pe listă, reputați specialiști în dreptul comercial sau dreptul comerțului internațional. Eu mi-am depăși atribuțiile făcând astfel de sugestii, iar dl A. nu a fost receptiv niciodată.

Î: au existat discuții printre arbitrii cu privire la cuantumul sumelor pe care le primea A. pentru nominarea arbitrilor?

R: într-o ședință a colegiului Curți de Arbitraj, prima din 2013 cred, a venit dl A. care a propus să i se plătească pentru activitatea de nominare 10% din onorariile arbitrilor. Cum această propunere a reprezentat în fapt doar o informare făcută colegiului, cum regulile de procedură în care s-a inserat această chestiune erau aprobate de către colegiul Camerei de Comerț și Industrie a României, arbitrii nu aveau cum să intervină însă nu au fost mulțumiți. Autoritatea de nominare exista și la alte instanțe permanente de arbitraj, de aceea reacția arbitrilor nu a fost una vehementă.

Î: ca membru al colegiului Curții de Arbitraj cererile de acordare a calității de arbitru erau supuse verificării doar din punct de vedere al respectării criteriilor formale?

R: da, aceste cereri se depuneau la colegiul Curții care verifica CV-ul și existența recomandării din partea unui arbitru cu o anumită vechime și fiecare membru al colegiului își exprima opinia în legătură cu candidatul. Nu era nici măcar un aviz conform. Foarte mulți au primit o recomandare negativă din partea mea dar și din partea altor colegi însă nu știu dacă au primit ori nu calitatea de arbitri din partea colegiului Camerei de Comerț și Industrie a României. În declarația de la Curtea de Apel București m-am referit doar la o verificare a conformității actelor depuse de candidat și nu la natura avizului dat de colegii Curții.

Î: inculpatul A. avea o autoritate de nominare a arbitrilor de pe listă supusă votului Colegiului Camerei?

R: nu cunosc care era procedura în cadrul Colegiului Camerei.

Î: pe B. l-ați cunoscut? I-ați votat candidatura în 06 martie?

R: Nu am fost implicată în desemnarea dl B. ca arbitru însă este adevărat că m-am întâlnit pe holuri cu acesta și am aflat cu surprindere că este arbitru. Pe acesta l-am cunoscut anterior deoarece a fost înscris la școala doctorală în drept de la Academia de Științe Economice, susținerea doctoratului fiind însă dificilă în ceea ce-l privește pe acesta. Din câte cunosc a reușit să-și susțină doctoratul în anul 2012 când eu nu mai eram în conducerea școlii doctorale, însă nu am o părere foarte bună în ceea ce privește competențele intelectuale pe care le avea acesta.

Î: cunoașteți dacă dl. B. a fost unul dintre susținătorii proiectului privind registratorii?

R: nu cunosc.

Î: cunoașteți dacă dl B. a fost numit arbitru în soluționarea a două litigii?

R: nu cunosc.

Întrebări formulate de apărătorul inculpatul A.:

Î: ce aveți în vedere când susțineți că proiectul legislativ era unul prost făcut?

R: nu l-am citit cu ideea de a lucra la el pentru că, așa cum am arătat, nu am avut posibilitatea. Era foarte slab din punct de vedere și al conținutului și al tehnicii legislative. Pe scurt acest proiect părea a fi elaborat de persoane care nu aveau cunoștințe de drept. Prin acest proiect se urmărea ca registratorii să fie pregătiți într-un anumit mod, această pregătire să fie asumată ca Camerei de Comerț și Industrie a României tot ca o sursă de venit. Ceea ce pot să afirm cert este că ceea ce eu am citit nu prevedea în vreun fel transferul Oficiul Registrului Comerțului de la Ministerul Justiției la Camera de Comerț și Industrie a României. În aceste proiect nu era trecut nimic despre o partajare a fondurilor.

La interpelarea instanței, menționez că afirmațiile mele se bazează pe textul pe care eu l-am citit și care mi-a fost remis de dl A..

Îmi amintesc că în anul 2010 am mai citit un astfel de proiect ce viza registratorii de comerț, când mi s-a părut aberant să faci o profesie liberală din acești registratori de comerț. De aceea eu afirm că nu era proiectul lui A. cel pe care eu l-am citit.

Î: în acea procedură de verificare ce avea loc la Colegiu Curții de Arbitraj, când se analiza candidatura de arbitri exista o distincție netă între Colegiul Curții de Arbitraj și Colegiul Camerei de Comerț și Industrie a României?

R: potrivit codului de procedură civilă instanțele permanente de Arbitraj erau independente față de persoanele juridice pe lângă care au fost înființate, de aceea competențele colegiului curții și Colegiului Camerei erau total diferite.

În ceea ce privește dobândirea calității de arbitru - persoana interesată depunea o cerere cu un CV și o recomandare din partea unui arbitru în funcție. În colegiul Curții de Arbitraj se prezentau aceste dosare și se examinau cererile și fiecare membru al colegiului își spunea părerea în legătură cu solicitantul. Procesul-verbal întocmit împreună cu hotărârea, lista și dosarele candidaților mergea la colegiul Camerei, indiferent de propunerea care se formula de admitere sau respingere. Colegiul Camerei decidea o dată pe an cu privire la înscrierea pe listă a arbitrilor.

Î: această propunere favorabilă sau nu, ce reprezenta? Era o propunere individuală sau expresia unui vot ce se dădea în colegiul curții?

R: tabelul despre care am făcut vorbire mai sus cuprindea numele candidatului, actele depuse și votul fiecăruia dintre membrii Colegiului Curții în raport de acel candidat. Singura decizie clară care se lua de către Colegiul Curții era atunci când amânam discutarea definitivării unei candidaturi. Noi trebuia să trimitem la colegiul Camerei aceste înscrisuri pentru că soluția colegiului Camerei putea fi contestată de către candidatul nemulțumit.

Î: procesul-verbal pleca cu un aviz din partea Președintelui Curții de Arbitraj?

R: procesul-verbal se semna de toți membrii colegiului Curții și se trimitea mai departe. Nu cunosc ca vreodată președintele Curții să fi recomandat în vreun fel vreun candidat, având în vedere votul pe care noi l-am dat în colegiul de conducere.”

La același termen de judecată a fost audiat martorul O.O. care a declarat următoarele:

„Nu am mai dat declarații anterior în acest proces penal. Am înțeles obiectul cauzei și motivele pentru care am fost citat în calitate de martor. Sunt membru în cadrul Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României din anul în care dl A. a câștigat pentru prima dată competiția la conducerea Camerei de Comerț și Industrie a României cu dl I.I., cred că din anul 2007. De asemenea, sunt președinte al Camerei de Comerț și Industrie Hunedoara din anul 2004. Menționez că legea registrului comerțului este o chestiune mult mai veche discutată la nivelul nostru încă din anul 2006-2007, în sensul ca Oficiul Registrului Comerțului să revină la Camerei de Comerț și Industrie a României. Au existat numeroase discuții în cadrul colegiului de conducere cu privire la acest subiect. În ceea ce mă privește, eu fiind și membru de partid, iar partidul din care fac parte s-a opus și se opune constat unei asemenea inițiative legislative în mod evident nu am susținut așa ceva. oricum realitatea este că acum doi ani, s-a pus mai ferm în discuție această chestiune datorită situației financiare tot mai dificile a Camerelor de Comerț, sens în care s-a discutat chiar despre obligativitatea plătirii taxelor de către firmele ce fac parte din Camera de Comerț. De exemplu la Hunedoara dacă anterior aveam 50-60 angajați, în prezent avem 5 sau 6. Eu nu cunosc despre conținutul inițiativei legislative despre registratorii comerciali și întrucât poziția formațiunii politice din care fac parte a fost constantă pe parcursul timpului nu aveam cu cine anume să discut pentru o eventuală susținere în cadrul Parlamentului.

Cu privire la dl B. nu pot da relații concrete, însă cu privire la procedura de numire a arbitrilor, pot relata că aceasta se realiza la unele ședințe ale colegiului de conducere la care era prezent președintele Curții de Arbitraj care ne prezenta o listă de persoane și CV-urile acestora. Nu venea niciodată un asemenea candidat în fața colegiului. Practic votam o listă.”

De asemenea, la termenul din 16 noiembrie 2016 a mai fost audiat martorul I.I. care a declarat următoarele:

„Nu am fost audiat în calitate de martor în prezenta cauză. După ce mi s-a făcut cunoscut obiectul cauzei și faptul că ar exista o recomandare din partea mea a defunctului B., fiindu-mi prezentat în acest sens înscrisul denumit Recomandare, aflat în vol. II dup fila 140, arăt că semnătura îmi aparține.

Nu îmi aduc aminte ca eu să fi redactat acest înscris, dar este semnătura mea. Pe dl B. l-am cunoscut deoarece i-am fost îndrumător de doctorat o anumită perioadă. Însă la un moment dat am întrerupt colaborarea deoarece i-am reproșat calitatea necorespunzătoare a pregătirii proiectului tezei de doctorat. Nu îmi aduc aminte cu exactitate dar tema tezei de doctorat era în legătură cu un proiect de lege la care lucrase în domeniul falimentului, mai precis cred că se referea la moratoriu.

Nu am purtat nicio discuție cu dl B. cu referire la recomandarea pe care i-am dat-o acestuia pentru a își depune candidatura ca arbitru. Eu am dat mai multe recomandări pe parcursul timpului, unele scrise de mine personal. Mai mult ca sigur, în situația dl B. aceasta mi-a fost prezentată așa cum este ea la dosarul cauzei. Am fost președintele Curții de Arbitraj timp de 14 ani. în toată această perioadă am ales arbitri potrivit pregătirii lor profesionale, dar și la recomandarea unor persoane, iar timpul a dovedit că alegerile mele nu au fost greșit, poate cu una sau două excepții. De altfel, și eu în momentul în care am ajuns la Curtea de Arbitraj am fost recomandate de către Prof. V.V. dl Prof. T.T. care era președintele Curții la acel moment. Pe de altă parte, eu personal l-am ales pe profesorul X.X, după ce am citit teza acestuia de doctorat care se referă la arbitraj. Am făcut aceste referiri cu titlu de exemplu. Oricum desemnarea dl B. în calitate de arbitru nu revenea celor care făceau recomandarea ci Colegiului Curții.

Întrebări formulate de Ministerul Public:

Î: ați purtat discuții cu inculpatul A. referitor la recomandarea pe care i-ați dat-o dl B.?

R: nu am discutat cu dl A., deoarece nu eram în relații foarte bune cu acesta, iar numărul arbitrilor de pe listă era foarte mare încât m-am întrebat „ce face cu atâția arbitri?”.

Totodată, la același termen de judecată a fost audiat martorul K.K. care a declarat următoarele:

„Mențin declarațiile date anterior întrucât corespund adevărului.

La solicitarea instanței arăt că doresc să fac unele precizări la cele arătate anterior și doresc să depun alăturat declarației mele solicitarea scrisă, înregistrată sub nr. 1043 din 10 septembrie 2013 prin care am solicitat președintelui Camerei Deputaților retragerea semnăturii de pe proiectul de lege privind registratorii comerciali.

Cu privire la Camera de Comerț și Industrie doresc să precizez că eu consider justificată solicitarea acesteia ca oficiul registrului comerțului să fie în subordinea acesteia, deoarece am fost vicepreședinte și prim-vicepreședinte al Camerei de Comerț și Industrie a României în perioada 1990-2003, și am participat astfel la punerea bazelor Camerei de Comerț și a Registrului Comerțului. Cu toate acestea, în anul 2002 printr-o O.U.G., în opinia mea, s-a realizat o adevărată naționalizare a registrului comerțului care a fost trecut cu tot activul și pasivul din subordinea Camerei de Comerț și Industrie a României în subordinea Ministerului Justiție. De aceea eu afirm că această dorință a Camerelor de Comerț ca Oficiul Registrului Comerțului să fie în subordinea lor este legitimă. De aceea am și semnat inițial proiectul de lege. Cu toate acestea, în momentul în care am analizat mai atent proiectul de lege am constatat că deși propunerea legislativă se intitula ca fiind referitoare la registratorii comerciali, în realitate era o adevărată lege de reorganizare a registrului comerțului prin trecerea de la Ministerul Justiției în subordinea directă a președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României. De aceea eu m-am adresat conducerii Camerei Deputaților pentru a-mi retrage semnătura, însă mi s-a explicat că acest demers este tardiv. După cum se cunoaște legea a fost respinsă.

Întrebări formulate de Ministerul Public:

Î: ați avut calitatea de arbitru în anii 2012-2013?

R: nu am fost niciodată arbitru la Curtea de Arbitraj.

Î: avea inculpatul A. o autoritate în dobândirea calității de arbitru?

R: nu cunosc care era practica în anii 2012-2013. Însă în perioada în care am făcut parte din conducerea Camerei de Comerț și Industrie a României această decizie aparținea colegiului de conducere și nu exclusiv președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României.

Întrebări formulate de apărarea inc. A.:

Î: l-ați cunoscut personal pe dl B.?

R: da, l-am cunoscut pe acesta pentru că am fost colegi în cadrul aceluiași grup parlamentar, al minorităților naționale, în Camera Deputaților. Am discutat în mai multe rânduri cu acesta și am înțeles că se pregătea pentru o teză de doctorat, însă niciodată nu s-a antamat în discuțiile noastre problematica dobândirii sau desfășurării calității de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj. Aveam o părere bună despre B., această părere se referă inclusiv la pregătirea sa în domeniul dreptului. Eu nu sunt licențiat în drept, însă din activitatea de parlamentar cunosc că acesta a lucrat pe partea de insolvență a soc. comerciale și a lucrat cu colegii mei din conducerea grupului la Regulamentul de Ordine Interioară a Camerei Deputaților. Noi îl consideram unul dintre juriștii importanți ai grupului parlamentar.

Întrebări formulate de Ministerul Public:

Î: ați fost prezent în data de 06 martie 2013 atunci când dl B. a fost votat arbitru de către Colegiul de conducere?

R: nu pentru că nu mai eram membru în colegiul Camerei de Comerț și Industrie a României.”

Ultimul martor audiat la termenul din 16 noiembrie 2016, M. a declarat următoarele:

„Mențin declarațiile date anterior în cauză. Eu am fost membru al Parlamentul României la Camera Deputaților în perioada 2008-2012. Din anul 2012 îmi desfășor activitatea în sistemul cameral, fiind președintele Camerei de Comerț și Industrie Covasna. Probabil datorită calității mele anterioare de parlamentar, foarte posibil în anul 2013, dar nu sunt sigur asupra perioadei am fost contactat telefonic de dl A., care m-a rugat să vorbesc cu colegi de a-i mei din cadrul Uniunii Democratice a Maghiarilor din România care aveau calitatea de deputați sau senatori să fie de acord să susțină un proiect legislativ inițiat de către acesta, referitor la registratorii comerciali. Eu am fost de acord cu solicitarea dl A., deoarece am înțeles din cele relatate verbal că proiectul urmărea dezvoltarea activității acestei profesii. Doar ulterior când m-am interesat asupra formei sale scrise am constatat că acest proiect avea și aspecte negative despre care dl A. nu mi-a făcut vorbire, cum ar fi prevederile referitoare la o centralizare excesivă a deciziei la nivelul camerei naționale, care avea chiar drept de veto asupra alegerii conducerii Camerelor de Comerț Județene. Oricum până în acel moment, cred că am discutat în sensul rugăminții dl A. cu dl L.L. - senator și cu dl Z.Z. - deputat. Din câte cunosc doar dl senator a semnat susținerea pentru proiectul de lege, întrucât dl deputat era plecat din țară.

Cu privire la dl B. eu nu pot da foarte multe detalii, deoarece în prezent nici nu pot să mi-l amintesc ca figură, deși este adevărat că am fost colegi în cadrul Parlamentului. Nu am discutat nimic cu acest domn referitor la proiectul de lege despre care am făcut vorbire. Nu cunosc dacă dl B. a avut calitatea de arbitru în cadrul Camerei de Comerț și Industrie a României.

Întrebări formulate de Ministerul Public:

Î: ați fost membru al colegiului de conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României?

R: da, sunt și în prezent.

Î: cum avea loc numirea arbitrilor?

R: de obicei când se votau arbitrii Curtea de Arbitraj prezenta o listă de arbitri și într-adevăr era o formalitate.

Î: cine prezida ședința colegiului de conducere?

R: președintele Camerei de Comerț și Industrie a României. Când se discută despre arbitri, ședința este prezidată de președintele Curții de Arbitraj, care prezintă lista de arbitri.

Știu că a fost o ședință pe data de 06 martie 2013 deoarece s-a discutat foarte mult pe marginea acesteia în cadrul procesului penal, însă în mod normal nu îmi aduceam aminte de data ședinței. Oricum acea listă privea o înșiruire de nume de persoane pe care de multe ori nu le cunoșteam. Doar în situația în care aveam cunoștință de vreo persoană puteam face observații, cum a fost situația dl I.I. la care am făcut opoziție cu privire la numirea sa în calitate de arbitru, având în vedere informațiile existente în mass-media cu privire la o antecedență penală a acestuia.”

În ceea ce privește utilizarea înregistrărilor ca probatorii în prezenta cauză, Înalta Curte amintește conținutul adresei înaintate de Ministerul Public potrivit căreia înregistrările telefonice au fost susținute din punct de vedere tehnic, de către ofițeri din cadrul SRI, care au asigurat doar suportul logistic, actele procedurale de redare a acestor înregistrări și procesele verbale au fost întocmite de către ofițeri de poliție judiciară din cadrul Direcția Națională Anticorupție în baza ordonanțelor de delegare (filele 107-108, dosar Înalta Curte de Casație și Justiție) și poziția inculpatului A., care personal, în ședința publică din data de 1 iunie 2006, a arătat, la interpelarea instanței, faptul că nu contestă conținutul proceselor verbale de redare din dosar și nici conținutul convorbirilor, întrucât acele discuții au avut loc.

Văzând ambele poziții exprimate de acuzare și apărare, concretizate în esență în achiesarea la acest probatoriu, Înalta Curte, urmează a-l valorifica fără a fi fost readministrat prin vizionarea ori audierea înregistrărilor. Pentru a dispune astfel are în vedere dispozițiile art. 374 alin. 7 C. proc. pen., aplicabile și în faza apelului deoarece conțin reguli ce vizează administrarea probatoriului - probatoriul necontestat nu este readministrat, dar este valorificat, fiind supus dezbaterii contradictorii. De altfel, în contextul evaluării cererilor de probatorii, Înalta Curte a respins cererea de vizionare a înregistrărilor pe motivul necontestării de către inculpat (fila 111 verso, pct. 2, dispozitiv, dosar Înalta Curte de Casație și Justiție), iar de-a lungul cercetării judecătorești în apel inculpatul, personal ori prin apărător, nu a revenit asupra poziției referitoare la achiesarea la acest probatoriu.

Înalta Curte evaluând coroborat probatoriul administrat în faza apelului reține următoarele:

Conduita inculpatului de a promite un folos necuvenit (calitatea de arbitru) în schimbul susținerii unui proiect legislativ în promovarea căruia era direct interesat, fiind de natură a aduce beneficii personale constând în putere decizională sporită, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită și atrage angajarea răspunderii penale.

Materialul probator demonstrează nu numai demersurile inculpatului în cadrul înțelegerii, ci și contraprestația numitului B., respectiv atestă eforturile acestuia în sprijinirea inițiativei legislative a inculpatului. Ceea ce se impută nu este demersul legislativ, promovarea unui proiect de lege, indiferent de sursa, conținutul ori rigoarea sa, ci cauza profund ilicită și imorală, manoperele ori acțiunile eminamente infracționale ce au premers și însoțit depunerea proiectului legislativ.

Înalta Curte constată că mandatul parlamentar acordat ca și cel de manager a unor instituții de interes public presupun exercitarea cu bună credință a atribuțiilor specifice în sensul susținerii unui interes comun și general, iar nu al unuia privat și obscur.

Sintetizând situația de fapt din prezenta cauză, între parlamentar și președintele Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României a intervenit un troc, calitatea de arbitru pentru susținerea proiectului legislativ, conduită eminamente infracțională, profund imorală și aptă a zdruncina încrederea în instituțiile vizate. Față de acuzația formulată nu are nicio relevanță conținutul proiectului de lege ori vocația de a deveni arbitru.

Prealabil analizării apelurilor formulate în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va determina coordonatele normative în care poate fi soluționat conflictul de drept dedus judecății în vederea stabilirii elementelor necesare angajării răspunderii penale.

Potrivit art. 255 alin. (1) C. pen. anterior, promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile și scopurile arătate în art. 254, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Potrivit art. 290 alin. (1) C. pen., promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condițiile arătate în art. 289, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Analiza conținutului celor două norme demonstrează că au fost aduse modificări cu privire la extinderea incriminării în sensul pedepsirii și a faptelor de dare de mită săvârșite ulterior îndeplinirii actului care intră în sfera de atribuții a funcționarului public sau privat, modificare ce nu are nicio influență asupra acuzației în cauză, precum și modificarea limitelor de pedeapsă în sensul sporirii maximului și minimului special (de la 5 la 7 ani, respectiv de la 6 luni la 2 ani).

Pentru susținerea acuzației de dare de mită trebuie dovedite din punct de vedere obiectiv:

a) conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu banii sau foloasele: promisiunea de bani sau alte foloase; oferirea de bani sau alte foloase; darea de bani sau alte foloase;

b) existența unui act dorit de mituitor: îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale unui funcționar, realizarea unui act contrar acestor îndatoriri;

c) legătura dintre banii sau foloasele necuvenite și actul de serviciu: banii sau foloasele necuvenite trebuie să fie pretinse, primite cu titlu de contraechivalent al conduitei pe care făptuitorul dorește ca funcționarul să o aibă. Dacă legătura lipsește, fapta nu are caracter penal. Infracțiunea există însă chiar dacă promisiunea sau oferta făcută nu este urmată de executare. (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 2348 din 3 iulie 2012, Dosar nr. x/2/2007).

Infracțiunea de dare de mită poate fi săvârșită în modalitatea oferirii de bani sau alte foloase necuvenite unui funcționar, în scopul ca acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri Pentru existența infracțiunii de dare de mită în această modalitate nu este necesar ca oferirea de bani sau alte foloase necuvenite să fi fost urmată de acceptare sau de executare, fiind suficient faptul oferirii de bani ori de alte foloase. De asemenea, nu este necesar ca scopul urmărit - îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii de către funcționar a unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau săvârșirea unui act contrar acestor îndatoriri - să fi fost realizat (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 181 din 21 ianuarie 2008).

Infracțiunea se consumă în momentul în care se realizează promiterea, oferirea sau darea banilor sau a altor foloase necuvenite funcționarului mituit.

Înalta Curte constată că analiza condițiilor de tipicitate din jurisprudența anterioară evocată este relevantă și în prezenta cauză.

În fapt, în actul de sesizare s-a reținut că inculpatul A., în calitate de președinte al Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, în data de 26 februarie 2013, a promis deputatului B. numirea în funcția de arbitru, iar ulterior, în baza înțelegerii anterioare, a pus pe ordinea de zi a ședinței din data de 06 martie 2013 a Colegiului de conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României cererea deputatului de acordare a funcției de arbitru, a supus votului membrilor colegiului și a votat alături de aceștia numirea persoanei decedate în funcția de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în schimbul susținerii de către acesta în exercițiul funcției de deputat în Parlamentul României a proiectului de act normativ intitulat „Lege privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului” nr. Pl-x 193/2013.

Înalta Curte reține faptul că la momentul săvârșirii activității infracționale, inculpatul A. deținea funcția de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României, în timp ce B. era deputat și membru al Comisiei juridice din Camera Deputaților, cameră decizională în Parlamentul României competentă să avizeze propunerile legislative înainte ca acestea să fie spuse votului în plen. În calitatea deținută acesta avea atribuții cu privire la inițierea unor propuneri legislative.

Potrivit art. 69 din Constituție, în exercițiul mandatului deputatul sau senatorul este în serviciul poporului.

Art. 74 din Constituție se referă la inițiativa legislativă și prevede că inițiativa legislativă aparține, după caz, Guvernului, deputaților, senatorilor sau unui număr de cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot.

Totodată, se constată că, în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) C. pen., prin funcționar public se înțelege persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație: a)exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești; b) exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură; c)exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

Conform art. 176 C. pen., prin „public” se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică, fiind astfel evident că deputații și senatorii sunt - din punctul de vedere al legii penale, funcționari publici.

Pentru parlamentari, criteriul de includere în categoria prevăzută la lit. a) din art. 175 C. pen. este apartenența la una dintre puterile statului, iar nu instituția în cadrul căreia își exercită activitatea ori la funcția pe care o ocupă.

În egală măsură, inculpatul A., prin funcția deținută în cadrul Camerei de Comerț și Industrie a României avea calitatea de funcționar public, chiar dacă pentru reținerea infracțiunii de dare de mită și angajarea răspunderii penale nu este necesară existența unei anumite calități a subiectului activ.

De asemenea, cu privire la situația de fapt se reține că inculpatul A., începând cu luna decembrie 2012, a redactat proiectul de act normativ intitulat ”Registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului”, proiect prin care se urmărea trecerea Oficiului Național al Registrului Comerțului din subordinea Ministerului Justiției în subordinea Camerei de Comerț și Industrie a României. În acest sens, inculpatul A. a înmânat proiectul de lege deputatului F.F., urmând ca acesta să identifice parlamentari care să susțină proiectul. Martorul F.F. a susținut în apel că a promit proiectul de lege de la inculpat, iar apoi s-a erijat în inițiator al demersului legislativ alături de alți parlamentari K.K., B., E.E., M.M., L.L. (fila 157 verso, dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

La rândul său, inculpatul A. a identificat parlamentari care să îl ajute în susținerea proiectului, contactându-i pe martorii K.K. și M. cărora le-a solicitat identificarea unor parlamentari din partea minorității maghiare care să semneze inițiativa legislativă. Din declarațiile acestuia din urmă rezultă că a contactat membrii ai Uniunii Democratice a Maghiarilor din România în vederea susținerii propunerii legislative a inculpatului A. (fila 231 verso, dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

De asemenea, inculpatul l-a contactat pe defunctul B., membru al Comisiei juridice din cadrul Camerei Deputaților, pentru a susține inițiativa sa legislativă, din convorbirea telefonică din data de 20 februarie 2013 reieșind încercarea inculpatului de a-l convinge pe deputatul B. de importanța acestui proiect și de susținerea pe care o are proiectul inițiat (filele 150-152, vol. 4 d.u.p.).

Ulterior acestei convorbiri, susținut de parlamentarii K.K., E.E., M.M., M.M., B. și F.F., proiectul intitulat ”Lege privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului” a fost depus și înregistrat la Biroul Permanent al Senatului sub nr. Bp/69 din 21 februarie 2013 și sub nr. 137/2013.

În acest punct de analiză, Înalta Curte constată că mandatul parlamentar acordat presupune exercitarea cu bună credință a atribuțiilor specifice în sensul susținerii unui interes comun și general, iar nu al unuia privat și obscur. Fără nicio influență asupra acuzației penale aduse inculpatului, Înalta Curte constată faptul că proiectul a fost susținut fără a fi studiat temeinic sau chiar fără a fi citit și amintim, în acest context, declarațiile martorilor parlamentari audiați nemijlocit în apel.

Martorul S. a învederat că nu a examinat detaliile proiectului acesta fiind rolul dezbaterii parlamentare:

Î: Ați susținut această propunere?

R: Pentru mine era important să intre în dezbatere legislativă, să vedem punctele de vedere ale ministerului, Consiliului legislativ, ONG-uri, ca la orice proiect de lege, deci nimic deosebit, dar neavând avize favorabile nici de la Guvern, nici de la Consiliu și nici de la alte organisme, nu a mai fost susținut. Era important să existe o dezbatere (fila 157 verso dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

Martorul E.E. a arătat clar că nu a citit proiectul la momentul semnării, susținând că: dl deputat F.F. este cel care m-a contactat pentru a semna această inițiativă legislativă … ideea o cunoșteam în mare, fiind anterior susținut de Partidul Național Liberal. Nu era o idee nouă, a mai fost susținut în legislaturile anterioare. De altfel, din câte îmi amintesc Oficiul Registrului și Comerțului a fost în subordinea Camerei de Comerț în guvernarea Năstase. Din câte cunosc există state în Uniunea Europeană care au acest model de funcționare. (…) știam de decizia Camerei de Comerț a României de respingere a proiectului inițial. Dar, înțelesesem că acest proiect era în acord cu decizia Camerei de Comerț a României.

Î: Ați citit acel proiect?

R: nu la momentul semnării (fila 175 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

Martorul K.K. a declarat că: în momentul în care am analizat mai atent proiectul de lege am constatat că deși propunerea legislativă se intitula ca fiind referitoare la registratorii comerciali, în realitate era o adevărată lege de reorganizare a registrului comerțului prin trecerea de la Ministerul Justiție în subordinea directă a președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României. De aceea eu m-am adresat conducerii Camerei Deputaților pentru a-mi retrage semnătura, însă mi s-a explicat că acest demers este tardiv. După cum se cunoaște legea a fost respinsă (fila 228 verso, dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

Urmare a susținerii acestui proiect legislativ și a interesului media cu privire la consecințele adoptării unei astfel de legi, deputatul B. îl contactează pe inculpatul A. pentru a primi mai multe informații în legătură cu propunerea legislativă ce o susținuse.

Ulterior, același B. îl contactează pe inculpat pentru a-i aduce la cunoștință că a acordat un interviu la postul de televiziune Digi 24 cu privire la această inițiativă legislativă relatându-i că a declarat la interviu că nu are niciun interes, ci doar că în mandatul precedent s-a discutat despre această lege, a fost declarată neconstituțională și a fost respinsă foarte repede, iar acest proiect merită mai multă atenție, sperând să îndrepte acest lucru. În acest context al susținerii proiectului inițiat de inculpatul A., deși nici nu citise expunerea de motive a legii pe care o susținea, deputatul B. îi solicită inculpatului funcția de arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Solicitarea expresă referitoare la obținerea poziției de arbitru realizată de B. urmată de promisiunea inculpatului A. reiese din convorbirea telefonică din data de 26 martie 2013, ora 15:50:56, convorbire necontestată de inculpat:

”B.: Ne întâlnim și noi odată, să stăm de vorbă?

A.: Da. Da’ păi ne întâlnim, sigur.

B.: Auzi, pune-mă, mă, și pe mine, mă, arbitru, mă, la tine acolo, mă!

A.: Păi da’, ă. Păi, mă, păi, fii atent, nu ne întâlnim o dată.?

B.: Da.

A.: Ă, ă, vino mâine la mine, pentru că pe șase am colegiu.

B.: Păi, hai, că uite, vin mâine la tine. Da?

A.: Da. Vino mâine. Hai!

B.: La ce oră?

A.: Pe la ora unșpe.

B.: La unșpe sunt la tine, da?

A.: Bine, hai pa!

B.: Hai, te pup A., numai bine!

A.: Pa, pa!” (fila 206, vol. IV, d. u .p.).

Instanța de control judiciar constată că ulterior asigurărilor date de B. că va susține în Parlament proiectul legislativ, deputatul i-a pretins inculpatului funcția de arbitru, iar la rândul său inculpatul A. a promis că îi va acorda această calitate. Chiar dacă în convorbirea interceptată dintre cei doi, redată mai sus, inculpatul nu are o poziție fermă (”Păi da’, ă. Păi, mă, păi, fii atent, nu ne întâlnim o dată?. Ă, ă, vino mâine la mine, pentru că pe șase am colegiu”.), acțiunile sale ulterioare relevă veridicitatea, seriozitatea propunerii și ajutorul acordat deputatului în vederea dobândirii calității de arbitru, fapt consumat în data de 6 martie 2013 când, prin hotărârea Colegiului de conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, în urma propunerii și susținerii inculpatului, a devenit arbitru.

Apărarea inculpatului A. a fost aceea că deputatul i-a solicitat să fie arbitru pentru că erau prieteni și îl putea ajuta să-și depună dosarul la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, însă calitatea de arbitru nu ar fi putut fi oferită de inculpat întrucât nu avea putere de decizie.

Înalta Curte constată că apărările formulate nu sunt susținute de probele administrate. Instanța reține că probatoriile fac dovada deplină a promisiunii și, ulterior, acordării calității de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj, în contextul deținerii de către inculpatul A. a calității de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României, în schimbul susținerii de către deputat a unui proiect legislativ în care era interesat inculpatul. Situația de fapt este dovedită cu declarațiile de martori, interceptările convorbirilor telefonice necontestate de inculpat, proiectul legislativ inițiat de inculpat, procesul-verbal al discuțiilor privind aprobarea cererilor de înscriere în lista de arbitru, alte înscrisuri.

Înalta Curte amintește că inculpatul A. nu a dat declarație în fața instanței de fond și de apel, deși a făcut scurte declarații în cursul urmăririi penale. Inculpatul, asistat de apărător ales, a înțeles să nu ofere nicio explicație asupra celor atestate de martori ori rezultate din înscrisurile analizate, cu consecința inexistenței unei combateri a acuzației formulate.

Instanța amintește faptul că inculpatul A. în calitate de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României, conducea Colegiul de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României în ședințele în care se aprobau cererile de înscriere în lista de arbitrii. Probatoriul administrat dovedește deplin puterea de decizie pe care o avea inculpatul A. și modalitatea în care determina alegerea arbitrilor, influența asupra membrilor Colegiului Curții, toate acestea conducând la faptul că aprobarea listei de arbitrii devenise o simplă formalitate.

Martorul M. a declarat: de obicei când se votau arbitrii Curtea de Arbitraj prezenta o listă de arbitri și într-adevăr era o formalitate.

Î: cine prezida ședința colegiului de conducere?

R: președintele Camerei de Comerț și Industrie a României. Când se discută despre arbitri, ședința este prezidată de președintele Curții de Arbitraj, care prezintă lista de arbitri. Știu că a fost o ședință pe data de 06 martie 2013 deoarece s-a discutat foarte mult pe marginea acesteia în cadrul procesului penal, însă în mod normal nu îmi aduceam aminte de data ședinței. Oricum acea listă privea o înșiruire de nume de persoane pe care de multe ori nu le cunoșteam. Doar în situația în care aveam cunoștință de vreo persoană puteam face observații, cum a fost situația dl I.I. la care am făcut opoziție cu privire la numirea sa în calitate de arbitru, având în vedere informațiile existente în mass-media cu privire la o antecedență penală a acestuia (fila 231 verso, dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

Martorul O.O. a declarat că cu privire la procedura de numire a arbitrilor, pot relata că aceasta se realiza la unele ședințe ale colegiului de conducere la care era prezent președintele Curții de Arbitraj care ne prezenta o listă de persoane și CV-urile acestora. Nu venea niciodată un asemenea candidat în fața colegiului. Practic votam o listă. (fila 233, dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

Martora G.G. a declarat că „nominalizarea persoanei care formulase cerere pentru a fi inclus în lista de arbitri a Camerei de Arbitraj din cadrul Camerei de Comerț și Industrie a României, era făcută de președintele Curții de Arbitraj. Practic se citea lista de nume, nu se făcea o prezentare a fiecăreia dintre aceste persoane, ci doar dacă se adresa vreo întrebare de vreunul din membrii Colegiului de Conducere era oferit un răspuns de către președintele Camerei de Arbitraj. Menționez încă o dată, că la mapa de ședință se aflau atașate documentele necesare.

Î: au existat situații în care membrii Colegiului de Conducere să pună întrebări cu privire la persoanele nominalizate pentru lista de arbitri?

R: niciodată nu s-a întâmplat, fiind votată în bloc acea listă.”(fila 179 verso, dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

Martora G.G. a declarat la întrebarea Ministerului Public dacă în calitate de membru al colegiului Curții de Arbitraj cererile de acordare a calității de arbitru erau supuse verificării doar din punct de vedere al respectării criteriilor formale că „da, aceste cereri se depuneau la colegiul Curții care verifica CV-ul și existența recomandării din partea unui arbitru cu o anumită vechime și fiecare membru al colegiului își exprima opinia în legătură cu candidatul. Nu era nici măcar un aviz conform. Foarte mulți au primit o recomandare negativă din partea mea dar și din partea altor colegi însă nu știu dacă au primit ori nu calitatea de arbitri din partea colegiului Camerei de Comerț și Industrie a României”.

Nominarea arbitrilor la tribunalul arbitral se făcea de A. potrivit regulilor de procedură ale Curții de Arbitraj în vigoare atunci. Regulile de procedură erau aprobate de Colegiul de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României. Potrivit acestor reguli dreptul de nominare îl avea în exclusivitate dl A.. Cu excepția faptului că nu putea să numească un supraarbitru decât din lista de supraarbitri, și un arbitru din lista de arbitri, în afara acestor prevederi nu cunosc să fi existat un alt criteriu. Eu consider că acesta ar fi putut fi doar profesionalismul.

Deoarece am fost frapată de componența listei arbitrilor pe care se găseau „iluștri necunoscuți” în ale dreptului, eu ca profesor universitar vechi, ar fi trebui să-i cunosc, mi-am îngăduit în convorbiri ocazionale să-i sugerez să numească în calitate de arbitri și alte persoane aflate pe listă, reputați specialiști în dreptul comercial sau dreptul comerțului internațional. Eu mi-am depăși atribuțiile făcând astfel de sugestii, iar dl A. nu a fost receptiv niciodată.

Nu am fost implicată în desemnarea dl B. ca arbitru însă este adevărat că m-am întâlnit pe holuri cu acesta și am aflat cu surprindere că este arbitru.

În ceea ce privește dobândirea calității de arbitru - persoana interesată depunea o cerere cu un CV și o recomandare din partea unui arbitru în funcție. În colegiul Curții de Arbitraj se prezentau aceste dosare și se examinau cererile și fiecare membru al colegiului își spunea părerea în legătură cu solicitantul. Procesul-verbal întocmit împreună cu hotărârea, lista și dosarele candidaților mergea la colegiul Camerei, indiferent de propunerea care se formula de admitere sau respingere. Colegiul Camerei decidea o dată pe an cu privire la înscrierea pe listă a arbitrilor. Singura decizie clară care se lua de către Colegiul Curții era atunci când amânam discutarea definitivării unei candidaturi. Noi trebuia să trimitem la colegiul Camerei aceste înscrisuri pentru că soluția colegiului Camerei putea fi contestată de către candidatul nemulțumit” (fila 226 și urm., dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

Declarația martorul X. potrivit căreia desemnarea dl B. . mai mult ca sigur a fost propusă de dl A.. decizia se lua având în față dosarul, nu procedam la audierea persoanelor (fila 153 și urm., dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

Declarația martorul I.I. potrivit căreia „oricum desemnarea dl B. în calitate de arbitru nu revenea celor care făceau recomandarea ci Colegiului Curții” (fila 230, dos. Înalta Curte de Casație și Justiție), nu contrazice elementele conținute de declarațiile anterioare, pentru numirea arbitrului fiind obligatorie hotărârea colegiului. Declarațiile anterioare subliniază însă maniera în care această hotărâre era obținută.

Evaluarea coroborată a acestor declarații demonstrează evidenta putere de decizie pe care o avea inculpatul în dobândirea de către persoanele interesate a calității de arbitru, ceea ce dă substanță promisiunii susținute fată de numitul B. și evidențiază posibilitatea aducerii la îndeplinire a celor stabilite, referitoare la obținerea calității de arbitru.

Procesul-verbal al Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României din 6 martie 2013 (fila 168, vol. 2, dup) atestă modul în care s-a dispus aprobarea cererilor de înscriere pe lista de arbitri.

Mai mult, procesul-verbal din data de 06 martie 2013 de redare a discuțiilor existente cu privire la aprobarea cererilor de înscriere în lista de arbitri este edificator în ceea ce privește modul în care se aprobau listele de arbitrii și influența exercitată de inculpat asupra celorlalți membrii ai colegiului, invocarea textelor de regulament fiind doar un formalism:

„A.: Aprobarea cererilor de înscriere în Lista de arbitri conf. art. 4 alin. (3) și art. 4 alin. (5) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

X.: Vă mulțumesc domnule președinte. După cum vedeți, de data aceasta am fost selectivi și am propus în cazul unei serii de solicitanți aviz nefavorabil dat fiind că nu au fost considerați suficient de pregătiți sau cu o reputație suficient de solidă și consolidată. Există, dacă nu greșesc, mai multe propuneri pentru arbitrii români și, de asemenea, o propunere pentru arbitrii străini.

A.: Vă mulțumesc domnule președinte. Așa cum știți, noi avem, avizul Curții este consultativ, putem să nu aprobăm pe niciunul sau putem să-i aprobă pe toți sau pe unii da, pe unii nu. Cred însă că Curtea de Arbitraj știe cel mai bine pe cine trebuie sau nu să propună spre a fi avizat. Așa că propun această listă.

J.: persoana de pe poziția 3.

A.: persoana de pe poziția 3, da, Cojocaru Aspazia. Ce-i cu ea?

J.: nu știu dacă poate fi.

A.: dar nu poate fi în același timp. Și-a depus o cerere, îndeplinește toate condițiile, cred că asta a avut în vedere și Curtea de Arbitraj, profesionale. Adică este profesor, doctor docent, nu exista niciun motiv să-i spui nu putem să te primim. N-avem criterii. Criteriile nu le facem că nu ne e dragă nouă o persoană. Iar dintr-un alt punct de vedere, domnule Președinte, dvs. care aveți o viziune exhaustivă asupra relațiilor interumane, această doamnă am impresia că este judecător la Curtea Constituțională și mi se pare că există o lege care va ajunge pe la Curtea Constituțională. Cine este pentru?

J.: adică o ajutăm să devină incompatibilă?

A.: Mulțumesc. Cine este pentru? Cine este împotrivă? Se abține cineva? Aprobăm lista așa cum a propus-o Curtea de Arbitraj. Unanimitate. (fila 180, vol. 2 dup).

Înalta Curte reține că din procesul-verbal mai sus evocat rezultă fără urmă de îndoială că votul membrilor Colegiului era pur formal, singura cerință ce ar fi trebuit îndeplinită pentru a putea dobândi calitatea de arbitru fiind aceea de a fi agreat de inculpat și a fi nominalizat pe lista propusă de Curtea de Arbitraj.

Revenind la situația numitului B., din probele administrate rezultă că inculpatul s-a implicat activ în înscrierea acestuia pe lista de arbitrii ce urma a fi votată în ședința din 6 martie 2013 pentru ca apoi să voteze aprobarea listei.

În acest sens, din convorbirea telefonică purtată cu B. în data de 26 februarie 216 reiese cum inculpatul îi solicită acestuia să vină la sediul Camerei a doua zi întrucât pe data de 6 este ședința de colegiu. Mai mult, în vederea acordării ajutorului promis, inculpatul a dat dispoziție persoanelor din subordine să îl sprijine în constituirea și depunerea dosarului.

Din interceptările convorbirilor telefonice, precum și din declarația martorei H.H. rezultă că în data de 27 februarie 2013, a doua zi după ce i-a promis deputatului B. că îl va ajuta, l-a primit pentru a-i înmâna cererile ce trebuiau depuse la registratura Curții de Arbitraj Comercial Internațional.

”A.: Alo!

B.: Alo! Bună ziua domn președinte! B.

A.: Da. Unde ești?

B.: Eu sunt jos aici.

A.: Unde? La mine?

B.: Da.

A.: Urcă sus la doamna Ștefănescu, că eu nu sunt. Sunt într-o altă locație în oraș. Urcă la doamna Ștefănescu, da?

B.: Da (…).

A.: (…). Și ea îți spune când ajungi acolo, în secunda aia îți spune ce să faci. Hai.

B.: Bine.

A.: Doamna Ștefănescu, șefa cancelariei. Hai, pa!

B.: Bine, mulțumesc. La ce etaj?” (filele 272-273, vol. IV, dup)

Întrucât martora G.G. nu era în birou, inculpatul A. a contactat-o pe martora H.H., secretară în cadrul Cancelariei președintelui Curții Comerțului și Industrie din România căreia i-a solicitat să îl ajute pe deputatul B.:

A.: Vezi că vine un domn deputat, B.

H.H.: Da.

A.: Invită-l în protocol, dă-i o cafea.

H.H.: Sigur! Da.

A.: Așa! Și spune-i așa, că să-ți facă o cerere de mână.

H.H.: Da.

A.: Pe care să scrie acolo: „Domnule pre.” Adresată Curții de Arbitraj Comercial Internațional, da?

H.H.: Da.

A.: Tip, după un dosar de. Dă-i un dosar de, de, de. Ai dosarele acolo, nu?

H.H.: Da. Da.

A.: Dă-i un dosar și arată-i un dosar ce trebuie să aibe. O. Tre’ să aibe o cerere, un CV.

H.H.: Da.

A.: O cerere, un CV și vezi ce trebuie să mai aibe acolo, recomandare sau nu știu ce. Da?

H.H.: Da, da, da.

A.: Da.

H.H.: Da.

A.: Și recomandarea. Nu-i o problemă, i-o fac. I-o găsesc eu astăzi, da?

H.H.: Am înțeles! Da, da.

A.: Bine. Hai!

H.H.: Da, da, da.

A.: Da’ să facă. De mână tre’ să scrie cererea, de mână.

H.H.: Am înțeles! Da, da, da.

A.: Da’ să. ă, ă. Pună data.

H.H.: Da.

A.: Și tu o înregistrezi de, de astăzi și-o.ca s-o înaintezi, până pe șase este o săptămână. Cu trei zile înainte este timp, da?

H.H.: Am înțeles, domnul’ avocat! Da.

A.: Da. Și un CV.

H.H.: Da, da.

A.: Să-l scoată de pe. Sau să-l trimită prin cineva, cu. Da.

H.H.: Da, am înțeles! Da.

A.: A venit cumva? Nu.

H.H.: Nu, nu! Nu, încă nu.

A.: Vezi că vine, e jos. A zis că acum a venit și.

H.H.: Da, am înțeles! Da.

A.: Bine. Hai!” (filele 208-209, vol. IV, d.u.p.).

Imediat după acest dialog inculpatul l-a contactat B.:

A.: Zi B.!

B.: Este plecată și doamna G.G.

A.: Nu, te așteaptă doamna Maria acolo, am vorbit eu.

B.: Da.

A.: Da.

B.: Bine, este în regulă.

A.: Iți spune doamna H.H. ce este de făcut. Buna ziua.

B.: Mulțumesc din (…). A. îți las (…) da bine am sa-ți las o carte acolo, da.

A.: Bine, bine vorbim, sunt într-o discuție. Pa.

B.: Toate cele bune.(fila 209, vol. IV, d.u.p.).

Ulterior, inculpatul a contactat-o pe martora G.G. interesându-se dacă deputatul a depus cerea privind dobândirea calității de arbitru și solicitând acesteia listarea unui draft al unei recomandări pe care a dorit să o semneze personal:

„A.: Zi-mi și mie .Ia scoate o recomandare de undeva. A depus hârtiile?

G.G.: Poftim?

A.: A depus ăla cererea și nu știu ce?

G.G.: Da, a depus-o.

A.: Ă.! N-are recomandare. Scoate o recomandare de undeva.

G.G.: Da.

A.: Fă-o pe calculator, una care.

G.G.: Da.

A.:Ți se pare mai de Doamne ajută.

G.G.: Da.

A.: Și când vin, o semnez eu.

G.G.: Da. Acum-s la Curtea de Apel.

A.:Da. Eu pot să vin la Curtea de Apel.

G.G.: Am transmis.

A.: Da. Bine.” (fila 231 verso, vol. IV, d.u.p.)

Toate aceste aspecte sunt confirmate atât de martora H.H. care în declarația sa în fața instanței de apel a relatat că „Am fost sunată să-i dau formulare pentru înscriere pe lista de arbitri. Dl. B. s-a prezentat și i-am dat formularele necesare pentru înscrierea pe lista de arbitrii, respectiv o cerere tip pe care am luat-o de la Curtea de arbitraj. Nu mai știu exact. Nu s-a prezentat să depună documentația, ci să primească formularele necesare înscrierii. Acesta nu a depus nimic la Camerei de Comerț și Industrie a României, la Cancelaria președintelui. În mod normal aceste documente trebuiau depuse la Curtea de arbitraj. La solicitarea instanței menționez că nu pot face precizări dacă au fost situații similare și cu privire la alte persoane, deoarece a fost o situație atipică, în ziua respectivă nefiind nimeni la Cancelaria președintelui. De aceea am fost contactată eu de către dl. A. și cunosc despre situația domnului B. (filele 146-147, dosar Înalta Curte de Casație și Justiție), cât și de martora G.G.:

Î: ați fost contactată la începutul anului 2013 de inculpatul A. pentru formalitățile de înscriere a dl B. pe lista de arbitri a Curții de Arbitraj din cadrul Camerei de Comerț și Industrie a României?

R: da. Precizez că la data faptelor imputate eu eram șefa Cancelariei Camerei de Comerț și Industrie a României. I-am spus cum să formuleze cererea și să atașeze CV-ul, o recomandare de la un alt arbitru. Martora a menținut precizarea referitoare la faptul că este posibil chiar să fi solicitat de la Curtea de Arbitraj model de cerere și recomandare pentru a fi folosite de numitul B. în întocmirea propriului dosar (fila 178, dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

În egală măsură, materialul probator demonstrează nu numai demersurile inculpatului în cadrul înțelegerii, ci și contraprestația numitului B., respectiv atestă eforturile acestuia în sprijinirea inițiativei legislative a inculpatului. Ceea ce se impută nu este demersul legislativ, promovarea unui proiect de lege, indiferent de sursa, conținutul ori rigoarea sa, ci cauza profund ilicită și imorală, manoperele ori acțiunile eminamente infracționale ce au premers ori însoțit depunerea proiectului legislativ (în același sens Înalta Curte de Casație și Justiție, C5, Decizia nr. 13 din 24 ianuarie 2014, Dosarul nr. x/1/2013 - Poșta Română, pag. 98 și urm.).

Astfel, în convorbirea dintre cei doi din data de 04 martie 2013 deputatul confirmă susținerea proiectului respectiv:

„B.: Da, da, da. Păi, dacă am spus! Da ’ eu l-am (…).

A.: Este foarte. este un proiect extraordinar! Ă. nu știu în ce măsură pe noi ne avantajează sau nu, că văd că nu prea ne avânt. Da’ nu contează, el este un proiect foarte bun! Bine (…).

B.: Da’ eu de prima data l-am susținut! Dacă-ți aduci aminte, înainte de a face ă (…) Ministerul Justiției, că ei invocă că au făcut ă (…) acele investiții în oficiul de (…) în buletinul procedurilor de insolvență (…). Da, bine.

A.: Deci hai să vorbim când ne-ntâlnim!

B.: Da, bine.

A.: Am vrut doar să spun că să insistați, că mie, nouă ni se pare un proiect bun! Hai bine, pa!

B.: E bun, e-n regulă! Eu oricum îl susțin!

A.: Bine, pa!.” (convorbirea telefonică din 04 martie 2013, ora 13:00:28, fila 228, verso, vol. IV, d.u.p.)

Tot la acea dată, în cadrul unei alte convorbiri telefonice, B. dă asigurări inculpatului A. cu privire la susținerea proiectului:

„A.: Da, B.!

B.: Mișule, am uitat să-ți spun un lucru foarte important! Am mai discutat cu colegii mei și săptămâna trecută și săptămâna asta, și cu cei de la ă. practicienii în insolvență, și pe noi ne interesează ă. onorariile pentru practicienii în insolvență. Știi că sunt plătite de la Oficiul Registrului Comerțului. Deci aia, nu cred că se umblă acolo, nu?

A.: Categoric! Numai de Oficiul Național al Registrului (…). Măi, voi n-ați înțeles nimic!

B.: Da. Și. fii atent!

A.: Oficiul Național al Registrului Comerțului, rămâne ceea ce este, mă!

B.: Da. Bun.

A.: N-am, nu se schimbă. ăștia-s niște boi!

A.: Nu se ia nimic! Nu se umblă la nimic!

B.: Bravo, bravo, bravo!

A.: Că legea e clară, să ții minte!

B.: Și de asemenea, pe tine cred că nici nu te interesează buletinul procedurilor, că ăsta e al Ministerului Justiției. Și cu asta, basta!

A.: Da. Da, categoric! Da, categoric!

B.: Cu astea două. Păi, de asta ți-am spus! Cu astea două elemente, ai foarte mari șanse să treacă! Foarte mari! Îți spun joi, da?.” (convorbirea din 04 martie 2013, ora 17:13:57, fila 229, vol. IV, d.u.p.).

În contextul faptic și probator astfel stabilit, Înalta Curte reține faptul că inculpatul A. este cel care a pus pe ordinea de zi a ședinței din data de 6 martie 2013 a Colegiului de Conducere a Camerei de Comerț și Industrie a României cererea numitului B. de obținere a calității de arbitru, a determinat luarea deciziei în colegiu și a votat alături de ceilalți membri aprobarea acestei cereri, în acest mod îndeplinind promisiunea făcută în schimbul susținerii proiectului său legislativ de către cel desemnat arbitru.

Apărarea inculpatului A. conform căreia fapta acestuia nu constituie infracțiune întrucât B. avea dreptul de a se înscrie pe lista de arbitri, îndeplinind toate condițiile impuse de lege, nu poate fi primită de instanță din următoarele motive:

Vocația nu era suficientă pentru obținerea calități de arbitru. Inculpatul A. însă s-a implicat activ în constituirea, depunerea dosarului și susținerea candidaturii numitului B., iar ca urmare a suportul asigurat de inculpatului A., numitul B. și-a atins propriul interes. Inculpatul este cel care a urgentat înscrierea persoanei decedate pe lista de arbitrii, oferindu-se a-i semna și recomandarea necesară întrucât ședința colegiului de conducere era iminentă, avea loc în data de 6 martie 2013, solicitarea persoanei decedate fiind înregistrată la data de 26 februarie 2013. Inculpatul cunoștea dispozițiile art. 6 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României conform cărora Colegiul de Conducere al Camerei Naționale examinează cererile de înscriere în lista de arbitrii o singură dată pe an, de regulă în prima sesiune ordinară din an, iar din acest motiv fiind necesară urgentarea înscrierii deputatului pe lista de arbitri, în alte condiții neputând fi asigurat trocul (calitatea de arbitru pentru susținerea proiectului legislativ).

În egală măsură, dispozițiile art. 4 alin. (4) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României prevăd că dosarul cu actele de înscriere se depune la Secretariatul Curții de Arbitraj, cel mai târziu cu 5 zile înaintea sesiunii Colegiului de Conducere al Camerei Naționale și, după obținerea avizului consultativ al președintelui sau prim-vicepreședintelui Curții de Arbitraj, se înaintează Cancelariei Camerei Naționale. Or, B., în urma ajutorului acordat de inculpatul A., a depus dosarul la data de 27 februarie 2013 pentru ca președintele Curții de Arbitraj, martorul X., să fie în termen pentru a putea acorda aviz favorabil la data de 04 martie 2013, Colegiul având ședința la data de 6 martie 2013.

Ulterior aprobării cererii de înscriere pe lista de arbitri, B. l-a contactat pe inculpat pentru a se asigura că promisiunea ce i-a fost dată a fost rezolvată în mod favorabil.

Această convorbire atestă poziția subiectivă a persoanei decedate cu privire la prerogativele și influența inculpatului în procesul de numire a sa în calitatea de arbitru, acesta având reprezentarea că numai inculpatul, în calitate de președinte al Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României (De conducere, pardon! Al tău) era cel care putea rezolva în sens pozitiv cererea sa.

B.:Cum a fost în .Comitetul, în Colegiul director, bine, da?

A.: În colegiul de conducere vrei să spui!

B.: De conducere, pardon! Al tău.

A.: A, sigur că da! Bineînțeles! (convorbirea din data de 11 martie 2013, ora 17:01:55, fila 240 verso, vol. IV, d.u.p.).

A doua zi în cadrul unei alte convorbiri telefonice inculpatul i-a dat asigurări deputatului B. că solicitarea sa a fost rezolvată, rezultând și din această convorbire faptul că inculpatul A. i-a promis obținerea calității de arbitru în schimbul susținerii proiectului legislativ, dar și faptul că înțelegerea a fost finalizată:

B.: Auzi, A.? Spune-mi un lucru! Este totul ok cu dosarul ăla la. Da?

A.: Da, sigur că da! S-a rezol.

B.: Da?

A.: Păi . Tu crezi că pe mine mă cheamă B.?

B.: He! Cum adică, mă? Da eu de câte ori ți-am promis.

A.: Cel viteaz. B. cel Viteaz și merele de aur.

B.: Ha, ha, ha!

A.: Da, B. s-a rezol.

B.: Îți mulțumesc.

A.: Da, B.! Sigur! E totul. Auzi!

B.: Păi, să te gândești.

A.: Da nici nu putea să nu fie. Auzi!

B.: Da, da!

A.: Nici nu putea să nu fie în regulă pentru că era totul în regulă. Corect și legal și-n regulă.

B.: Păi, da bineînțeles, mă! (convorbirea din data de 12 martie 2013, ora 16:57:19, fila 241 verso-242, vol. IV, d.u.p.).

Față de considerente expuse anterior, Înalta Curte conchide că numirea persoanei decedate pe lista de arbitri a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României are caracterul unui folos necuvenit. Acest folos este injust deoarece a fost obținut prin vicierea procedurii de numire și constituie contraprestație pentru susținerea proiectului legislativ în Parlamentul României.

Instanța de apel constată că Ministerul Public a invocat și a insistat pe faptul că proiectul inițiat de inculpatul A. nu era constituțional și avea o formă legislativă improprie în vederea adoptării sale. Se reține că aspectele de neconstituționalitate sau tehnica legislativă a proiectului nu au nicio înrâurire asupra acuzațiilor penale formulate. De altfel, nimic nu împiedica, ca ulterior dezbaterilor parlamentare, acest proiect să dobândească o formă aptă de a fi votată și apoi promulgată, atât din punct de vedere legislativ, cât și din punct de vedere constituțional.

În ceea de privește susținerea inculpatului în sensul că nu a urmărit prin inițiativa legislativă preluarea Oficiului Național al Registrului Comerțului din subordinea Ministerului Justiției în subordinea Camerei de Comerț și Industrie a României, instanța de control judiciar constată că această apărare este infirmată de însăși expunerea de motive a legii pe care tocmai inculpatul a inițiat-o.

Astfel, se constată că în finalul expunerii de motive se evidențiază motivul urmărit prin adoptarea unei astfel de legi: pe cale de consecință, apreciem că se impune regândirea modului de organizare a Oficiului Național al Registrului Comerțului și a activităților pe care le presupune înregistrarea operatorilor de comerț, prin scoaterea acestuia din subordinea Ministerului Justiției. (fila 94, vol. III, d.u.p.).

De asemenea, un alt aspect probator ce conturează adevăratul motiv urmărit de inculpatul A. prin inițierea acestui proiect legislativ îl reprezintă convorbirea telefonică din data de 22 februarie 2013 dintre inculpat și martorul J.J.:

A.: Nu. Pentru că banii. Păi să-ți spun de ce. Vrei să-ți răspund sincer?

J.J.: Da.

A.: A fost modalitatea pe care eu am găsit-o, pentru ca camerele să stăpânească camera să stăpânească banii de la, de la oficiu. (filele 177-178, vol. IV, d.u.p.).

Probatoriile enumerate și analizate, susțin concluzia că inculpatul A. a promis și ulterior, a ajutat la dobândirea calității de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj a persoanei decedate, urmărind în contraprestație susținerea proiectului legislativ inițiat și intitulat ”Lege privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului”.

Înalta Curte amintește că inculpatul ar fi putut beneficia sau chiar a solicitat un punctul de vedere colaboratorilor săi, cu studii juridice, avocați, doctori în științe juridice sau experți în tehnică legislativă. Amintim numai martorii S., E.E., C.C. doctori în științe juridice; D.D., specialist în tehnică legislativă, cei din urmă fiind cert convocați de inculpat pentru evaluarea proiectului de lege, iar primii fiind printre susținătorii acestui proiect.

În cursul cercetării judecătorești, în apel, au mai fost audiați și martorii D.D. (fila 183), ori O.O. (fila 233) declarațiile vizând tehnica legislativă ori legitimitatea proiectului de lege; J.J. (fila 231) care a precizat că fost de acord cu susținerea proiectului legislativ inițiat de A.

Proiectul legislativ s-a aflat în consultare și dezbatere din momentul înregistrării sale 21 februarie 2013 și până când a fost respins la data de 4 martie 2015. La data de 10 09 2013, martorul K.K. a solicitat președintelui Camerei Deputaților retragerea semnăturii sale de pe proiectul de lege (fila 228 verso, dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

În concluzie, instanța apreciază că probatoriul administrat este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să conducă la angajarea răspunderii penale. Probatoriul administrat a dovedit:

a) conduita proprie a inculpatului mituitor constând în promisiunea, oferirea funcției de arbitru și numirea persoanei mituite (parlamentar) în această funcție;

b) existența actului vizat de mituitor în considerarea atribuțiilor specifice parlamentarului deputat, promovarea unui proiect legislativ. Persoana mituită era și membru al Comisiei Juridice din Camera Deputaților, cameră decizională a Parlamentului României. Fapta de a oferi mita, în cauza de față, este concomitentă cu susținerea proiectului legislativ vizat.

c) legătura dintre foloasele necuvenite și atribuțiile de serviciu ale persoanei mituite. Acesta a primit foloasele (funcția de arbitru) ca plată a contraprestației sale de susținere în Parlamentul României, a proiectului legislativ, proiect ce a fost înregistrat la data de 21 februarie 2013 și semnat de o serie de parlamentari (6), inclusiv de către persoana mituită aflat în dezbatere în cursul anului 2013 și respins la data de 4 martie 2015. Folosul este necuvenit (funcția de arbitru obținută la data de 6 03 2013) deoarece a fost viciată procedura numirii.

În drept, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, fapta inculpatului A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior, respectiv art. 290 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, în baza materialului probator evocat anterior, Înalta Curte constată că aceasta s-a realizat sub forma inițială a promisiunii, faptele consumându-se la momentul inițial al promisiunii, momentul oferirii folosului injust având, la rândul său, relevanță juridică în sensul consolidării activității ilicite.

Din perspectiva conținutului constitutiv al infracțiunii de dare de mită, Înalta Curte reține existența conduitei ilicite a inculpatului sub forma promisiunii funcției de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, a actului dorit de mituitor și de altfel realizat de mituit, respectiv susținerea proiectului legislativ inițiat, precum și a legăturii dintre folosul necuvenit și actul de serviciu în sensul oferirii funcției de arbitru cu titlu de contraechivalent pentru susținerea proiectului său legislativ.

Scopul urmărit de inculpatul A. a fost acela de a trece Oficiul Național al Registrului Comerțului din subordinea Ministerului Justiției în subordinea Camerei de Comerț și Industrie a României, a cărei președinte era, sporindu-si astfel sfera puterii decizionale și impactul actului managerial.

Sub aspectul laturii subiective se constată că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, dedusă din modul de operare, respectiv din actele de executare și scopul urmărit. Modalitatea în care inculpatul a acționat relevă reprezentarea clară a activității și urmărirea scopului propus, elemente ce justifică reținerea vinovăției sub forma intenției directe.

În ceea ce privește desemnarea în litigii arbitrale, amintim că după învestirea inculpatului ca președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României alegerea arbitrilor se realiza exclusiv de către acesta, fiind exclusă posibilitatea părților de a interveni. De asemenea, în evaluarea depozițiilor martorilor X., E.E., F.F., este relevant și faptul că aceștia au fost numiți ori puteau fi numiți arbitrii în litigii chiar de către inculpatul A. (în acest sens, declarație martor G.G., fila 180 verso, dosar Înalta Curte de Casație și Justiție) și, la rândul lor, în calitate de parlamentari (E.E., F.F.), au susținut proiectul legislativ promovat de inculpat. S-a mai susținut de către acuzare că B. a fost numit arbitru de către inculpat în cursul anului 2014 în două litigii, obținând astfel remunerații.

Înalta Curte constată că aceste aspecte nu au nicio relevanță asupra elementelor constitutive ale infracțiunii de dare de mită, astfel cum a fost reținută în sarcina inculpatului A.. Potrivit regulilor de procedură ale Curții de Arbitraj evocate anterior dreptul de nominare al arbitrilor îl avea în exclusivitate inculpatul A., iar acesta nu a făcut decât să uzeze de această prerogativă la momentul numirii persoanei decedate în respectivele litigii. Numirea persoanei decedate ca arbitru în cadrul a două litigii nu are nicio greutate asupra infracțiunii de dare de mită, a cărei consumare s-a realizat la momentul promisiunii făcute de inculpatul A. în schimbul susținerii proiectului său legislativ.

Legitimitatea prerogativei de desemnare a arbitrilor, existența arbitrajului în acest domeniu, legitimitatea procentului de 10% din onorariile arbitrilor ce ajungea la președintele Camerei, nu fac obiectul cenzurii în prezenta cauză.

Legea penală mai favorabilă

Potrivit art. 10 C. pen. anterior, preluat în art. 3 din prezentul Cod, legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se afla în vigoare astfel încât se impune o analiză a incidenței dispozițiilor privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Potrivit dispozițiilor art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, iar pentru a determina legea penală incidentă se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă și apoi dacă aceasta va retroactiva, în sensul că este mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică; caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică la momentul săvârșirii faptei și la data judecării apelului și instituțiile incidente în raport cu incriminarea sau sancțiunea (care agravează sau atenuează răspunderea penală și limitele de pedeapsă).

Legea penală mai favorabilă nu poate fi stabilită în abstract ci pe baza unor criterii concrete, referitoare la menținerea incriminării faptelor săvârșite în legea penală nouă și posibilitatea ca aceasta să retroactiveze, în sensul că ar fi mai favorabilă cu privire la condițiile de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul sancționator.

Examinarea încadrării juridice dată faptei se impune pentru a stabili dacă suntem în prezența unei dezincriminări, urmarea abrogării unor texte de lege și sub aspectul situației premisă pentru analiza, în concret, a consecințelor privind regimul sancționator.

Astfel cum s-a arătat, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., infracțiune incriminată anterior în C. pen. din 1969 în art. 255 alin. (1).

Analiza comparativă a normelor de incriminare în reglementările succesive demonstrează că au fost aduse modificări cu privire la extinderea incriminării în sensul pedepsirii și a faptelor de dare de mită săvârșite ulterior îndeplinirii actului care intră în sfera de atribuții a funcționarului public sau privat, modificare ce nu are nicio influență asupra acuzației în cauză și nu atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea nr. 187/2012.

În ceea ce privește regimul sancționator și circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului, se constată că sub aspectul limitelor speciale de pedeapsă, în noua reglementare minimul special a fost majorat de la 6 luni la 2 ani închisoare iar maximul special al pedepsei închisorii a fost majorat de la 5 ani la 7 ani închisoare. Ca urmare, legea veche este mai favorabilă.

Potrivit art. 6 din Legea 78/2000, infracțiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 C. pen., de dare de mită - prevăzută la art. 255 C. pen., de primire de foloase necuvenite - prevăzută la art. 256 C. pen. și de trafic de influență - prevăzută la art. 257 C. pen. se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului A., Înalta Curte va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen. anterior, respectiv, dispozițiile părții generale a acestui cod, gradul de pericol social al faptelor, valorile sociale lezate, limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, scopul urmărit și consecințele activității infracționale dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a acestora.

La aprecierea gradului ridicat de pericol social al infracțiunii comise de către inculpatul A., Înalta Curte nu se raportează doar la natura acesteia, ci are în vedere modalitatea desfășurării activității infracționale, precum și urmarea produsă prin săvârșirea faptelor, prin care au fost afectate relațiile sociale privind prestigiul instituției publice din care face parte și inculpatul.

În ceea ce privește circumstanțele personale, se constată că atitudinea procesuală a inculpatului s-a înscris în parametrii de negare a acțiunii ilicite și a elementelor esențiale angajării răspunderii penale. În acest punct de analiză se amintește existența unei hotărâri de condamnare a inculpatului pentru o faptă de corupție concurentă, respectiv sentința penală nr. 35/F din 27 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia nr. 224 din 18 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

Alte circumstanțe personale precum, situația familială, nu sunt apte a orienta pedeapsa în intervalul prevăzut de lege, însă instanța va avea în vedere vârsta, starea de sănătate actuală.

În ceea ce privește circumstanțele reale, Înalta Curte se raportează la modalitatea desfășurării activității infracționale, la multitudinea de activități întreprinse, la numărul persoanelor atrase în susținerea demersului său nelegitim și la funcțiile deținute de acestea, unele având calitatea de înalți demnitari, precum și la urmarea produsă constând în afectarea imaginii instituției pe care inculpatul o reprezenta la momentul săvârșirii infracțiunii și încrederii în desfășurarea activității de arbitraj în mod onest, cu respectarea legii, dar și deteriorarea imaginii și încrederii în reprezentanții puterii legiuitoare. Se poate observa că inculpatul în activitatea sa infracțională și-a exercitat abuziv atribuțiile, deturnând actul managerial de la scopul său. Funcția deținută de inculpat, nivelul pregătirii, consilierea de care a beneficiat în cadrul funcțiilor exercitate demonstrează posibilitatea înțelegerii aprofundate a urmărilor produse de faptele imputate, aspect ce însă nu a fost în măsură să oprească demersul infracțional. Acestea demonstrează gravitatea deosebită a faptei cercetate, iar acest criteriu agravant, alături de cele evidențiate anterior, vor putea orienta pedeapsa către mediu în intervalul 6 luni -5 ani închisoare, urmând a se stabili un cuantum de 2 ani închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare, Înalta Curte consideră că gravitatea faptei cercetate justifică executarea pedepsei în regim privativ de libertate

Cu privire la contopirea pedepsei aplicate cu pedeapsa aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 35/F din 27 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia nr. 224 din 18 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, instanța de apel are în vedere decizia nr. 70 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul in interesul legii și s-a stabilit că instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecații cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care exista o condamnare definitiva, în cazul in care contopirea nu a fost dispusa de către prima instanța.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor accesorii.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012 prevede că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Potrivit art. 71 C. pen. din 1969, considerat ca fiind lege mai favorabilă, se pot interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), cu titlu de pedeapsă accesorie.

Art. 64 C. pen. din 1969 prevede drepturile ce pot fi interzise inculpatului:

a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii;

d) drepturile părintești;

e) dreptul de a fi tutore sau curator.

Ministerul Public a solicitat aplicarea pedepselor accesorii și complementare prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) raportat la art. 65 C. pen. din 1969.

Înalta Curte, evaluând situația actuală a inculpatul, vârsta sa, antecedența penală, condițiile numirii în funcții similare, în contextul interzicerii drepturilor de natură electorală, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, apreciază că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 ar fi lipsită de utilitate.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte de Casația și Justiția va admite apelul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 61/F din 04 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Va desființa, în totalitate, sentința penală menționată și, rejudecând:

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare. În temeiul art. 71 C. pen. din 1969 va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 ca pedeapsă accesorie și va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite apelul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 61/F din 04 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Desființează, în totalitate, sentința penală menționată și, rejudecând:

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969 interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 ca pedeapsă accesorie.

II. Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție rămân în sarcina statului.

Obligă pe inculpatul A. la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate cu prezentul dosar în faza de judecată a apelului, la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate cu prezentul dosar la instanța de fond și la plata sumei de 5.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare realizate în faza de urmărire penală.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 250 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 25 noiembrie 2016.