Cassation refusal to reinterpret abuse of office based on interpretative constitutional decision; no retroactive decriminalization of public procurement misconduct

Decizia nr. 321/RC/2016

Deliberând asupra recursurilor în casație de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 116 din 12 martie 2013, pronunțată în Dosarul penal nr. x/118/2009, Tribunalul Constanța, în baza art. 3021 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat, printre alții, pe inculpatul A., la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deturnare de fonduri cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 246-2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată și continuată - fapta de la pct. II Rechizitoriu.

În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat A. la o pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor cu închisoarea aplicate, astfel că inculpatul A. va executa pedeapsa cea mai grea de 9 (nouă) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. și art. 13 C. proc. pen. în ref. la art. 121 alin. (1) C. pen. - art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 124 C. pen. în ref. la art. 123 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen.;

A încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de instigare la fals intelectual în formă continuată prev. de 25 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. și uz de fals prev. de art. 291 C. pen., deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale pentru toate aceste infracțiuni.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată și continuată - fapta de la pct. I Rechizitoriu prev. de art. 246-2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. deoarece lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii.

În baza art. 246-2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul B., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată și continuată.

În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. și art. 13.C. proc. pen. în ref. la art. 121 alin. (1) C. pen. - art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 124 C. pen. în ref. la art. 123 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen.;

A încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de instigare la fals intelectual în formă continuată prev. de 25 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen., instigare la fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1), (2) C. pen. și uz de fals prev. de art. 291 C. pen., deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale pentru toate aceste infracțiuni.

În baza art. 246-2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

A condamnat pe inculpata C., la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată și continuată.

În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. și art. 13 C. proc. pen. în ref. la art. 121 alin. (1) C. pen. - art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 124 C. pen. în ref. la art. 123 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen.;

A încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei C. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale pentru ambele infracțiuni.

A respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de SC D. SRL, E., F. și G., H., I., J., K. - decedat, L., M. - decedată, N. - decedat, O., P., R., S., T., U. decedat prin V., X. și Z.

A admis acțiunea civilă formulată de Consiliul Local al com. Agigea.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1.349 și urm C. civ., art. 1.382 C. civ. în ref. la art. 193 C. civ.

A obligat pe inculpații A. și C., în solidar, la plata sumei de 212.952,4 lei (2.129.524.648 lei vechi) către partea civilă Consiliul Local al com. Agigea.

A obligat pe inculpații A. și B., în solidar, la plata sumei de 2.087.248 lei (20.872489.967 lei vechi) către partea civilă Consiliul Local al Com. Agigea.

A obligat pe inculpații A. și C., în solidar, la plata sumei de 515.329 lei (5.153.296.423 lei vechi) către partea civilă Consiliul Local al com. Agigea.

A menținut măsurile asiguratorii dispuse prin Ordonanța nr. 5/P/2006 din data de 26 aprilie 2004 a Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța și prin Ordonanța nr. 1656/P/2004 din data de 17 martie 2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a obligat pe inculpații A., B. și C., în solidar, la plata sumei de 15.700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut, în sinteză, în fapt și în drept, următoarele:

Faptele inculpatului A. de a-și exercita în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu ce îi reveneau în calitate de primar al com. Agigea, județul Constanța, și de ordonator principal de credite, constând în aceea că în perioada 2000-2004 a contribuit în mod direct la prejudicierea bugetului local al localității, prin - încheierea de contracte de achiziții publice cu valori mai mari de 50 milioane lei vechi, cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, și prin aprobarea decontării contravalorii acestora din alte fonduri bugetare decât cele prevăzute și legale, fără a fi organizate licitații publice, evaluări și fără a exista documentațiile prevăzute de lege pentru derularea acestor activități, - prin acceptarea la plată a documentelor ce conțineau date fictive privind cheltuielile, - prin ridicarea de bani în numerar din casieria unității și din contul deținut de unitatea administrativ teritorială la Trezoreria Constanța (și folosirea acestora în interes personal) prin file C.E.C. de ridicare numerar falsificate, - și prin semnarea de autorizații de construcții ce conțineau date nereale, și care nu respectau cerințele legale, și, totodată, de a proceda la instigarea învinuiților Y., C., A.A., B. și B.B., să comită fapte de natură penală, respectiv falsificarea documentațiilor privind licitațiile publice, file C.E.C. și alte instrumente de plată, documente contabile privind înregistrarea și plata acestor instrumente, autorizații de funcționare, precum și alte documente oficiale și registre ale Primăriei Agigea, cu consecința producerii unui prejudiciu în valoare totală de 28.630.297.846 lei vechi, nerecuperat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată, delapidare, fals și uz de fals, deturnare de fonduri, și instigare la fals, prev. și ped. de art. 248-2481 C. pen., art. 2151 alin. (1), (2) C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 3021 C. pen., art. 25 rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului B. de a-și îndeplini în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu ce îi reveneau în calitate de șef birou urbanism în cadrul Primăriei Agigea, și de membru în comisiile de achiziții publice, în perioada 2000-2004, constând în aceea că a semnat în fals mai multe autorizații de construcție și a întocmit documente prin care se atesta, în mod nereal, că a fost încasată contravaloarea taxelor de autorizare aferente acestora, a întocmit, în fals, mai multe documente privind organizarea unor licitații publice în cadrul Primăriei Agigea, a instigat-o pe învinuita A.A. să completeze în fals autorizații de construire și un proces-verbal de întocmit la licitația din data de 07 mai 2004, prin modificarea numelui câștigătorului licitației publice, privind concesionarea unui teren în suprafață de 2 hectare, și adăugarea unui alt câștigător, contribuind la crearea unui prejudiciu nerecuperat în valoare de 28.630.297.846 lei vechi, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 248-2481 C. pen. art. 289 C. pen. art. 291 C. pen., art. 25 rap. la art. 289 C. pen., toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 248 C. pen., art. 25 rap. la art. 288 alin. (1), (2) C. pen., art. 291 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatei C., de a-și îndeplini în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu, în perioada 2000-2004, atribuții care îi reveneau în calitate de casier în cadrul Primăriei Agigea, județul Constanța, și de membru în comisiile de achiziții publice, constând în aceea că a acceptat să întocmească în fals documente privind îndeplinirea procedurilor de achiziții și să le înregistreze în contabilitate, ulterior întocmind și dispoziții de plată pentru decontarea serviciilor contractate cu nerespectarea dispozițiilor legale, a completat în fals instrumente de plată și alte documente contabile, folosite de A. pentru a ridica sume de bani din casieria unității sau din contul deschis la Trezoreria Constanța, a efectuat plăți fără respectarea normelor legale ce reglementează această activitate, contribuind la producerea unui prejudiciu în dauna bugetului local de 28.630.297.846 lei vechi, nerecuperat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. art. 248-2481 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 116 din 12 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. x/118/2009, au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, părțile civile Consiliul Local al Com. Agigea, com. Agigea jud. Constanța, C.C., I., O., P., R., S. și Z., precum și, printre alții, inculpații A., B. și C.

Prin Decizia penală nr. 210/P din 09 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/118/2009, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către apelanții părți civile Consiliul local al com. Agigea și I., O., P., prin procurist O., R., prin procurist O., S. și Z. împotriva sentinței penale nr. 116 din 12 martie 2013, a Tribunalului Constanța.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanții părți civile Consiliul Local al Com. Agigea și I., O., P., R., S., Z., la plata sumei de câte 200 de lei, fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de apelantul Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța și, printre alții, de apelanții inculpați A., B. și C. împotriva aceleiași sentințe.

A desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:

În baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., din infracțiunile prev. de art. 3021 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplic. art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen.1969 - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.1969, art. 246-2481 C. pen.1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplic. art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen. 1969. - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.1969 și art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969, cu aplic. art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen.1969. - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969 în infracțiunile prev. de art. 307 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. și art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului B., din infracțiunea prev. de art. 246 - 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplic. art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen.1969 - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.1969 în infracțiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatei C., din infracțiunea prev. de art. 246 -2481 C. pen.1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplic. art. 74 lit. a) și alin. (1) C. pen.1969 - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 în infracțiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul A. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an închisoare, în final inculpatul A. executând pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

Pedeapsa de 5 ani închisoare, s-a hotărât că se va executa cu privare de libertate, în condițiile art. 60 C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-au interzis inculpatului exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 66 lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și art. 66 lit. b) C. pen. ( dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 154 lit. d) și 155 alin. (4) C. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpatul A., sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 307 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale.

Au fost înlăturate din sentința penală apelată disp. art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.1969, art. 65 C. pen.1969 rap. la art. 66 C. pen.1969, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.1969 și art. 71 alin. (1), (2) C. p. 1969;

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen., au fost condamnați inculpații B. și C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare fiecare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a interzis inculpaților exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 66 lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și art. 66 lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpaților B. și C., pe o durată de 3 ani, care constituie termen de supraveghere, care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 92 alin. (3) C. pen. și art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a hotărât că condamnații trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere și obligații:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Constanța, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., s-a impus condamnaților să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței, pe durata termenului de supraveghere, verificarea modului de îndeplinire a acestei obligații urmând a se face de organele abilitate în condițiile legii, conform art. 94 alin. (2) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (3) și alin. (4) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, au fost obligați condamnații să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de câte 60 de zile fiecare, într-un număr de ore zilnice ce s-a hotărât că se stabilește potrivit legii de executare a pedepselor, în cadrul Primăriei com. Agigea sau la o altă instituție ce va fi stabilită de Serviciul de Probațiune Constanța

În temeiul art. 94 C. pen., a fost stabilit Serviciul de Probațiune Constanța pentru supravegherea inculpaților B. și C., pe durata termenului de supraveghere, căruia s-a hotărât că i se vor comunica datele prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen.

S-a atras atenția persoanelor supravegheate asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligațiilor impuse ori stabilite de lege și a săvârșirii de noi infracțiuni.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu vor fi contravenit deciziei pronunțate.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Raportat la ansamblul probator administrat în cauză, Curtea a constatat că prima instanță a stabilit temeinic și legal starea de fapt, aplicând corespunzător dispozițiile legale operante atât în privința acțiunii penale cât și a acțiunii civile.

Faptele inculpatului A. de a semna cinci adeverințe (din 28 mai 2002; din 01 iunie 2002, din 22 martie 2002 și din 20 mai 2002), prin care atesta nereal că a fost îndeplinită procedura pentru respectarea dreptului de preemțiune, cunoscând că acesta conține mențiuni neconforme cu realitatea, în baza unei rezoluții unice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, prev. și ped. de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului A., care în calitate de ordonator principal de credite al bugetului local (art. 24 din Legea nr. 189 din 14 octombrie 1998 privind instituțiile publice locale), în perioada mai 2000 - mai 2004, a încheiat 45 de contracte de achiziții publice cu valori mai mari de 50 milioane lei (vechi), toate însumând valoarea de 27.316.095.719, fără aprobarea Consiliului Local al Com. Agigea, județul Constanța, așa cum se stabilise prin Hotărârea Consiliului Local nr. 19 din 19 mai 2000, fără selecția ofertanților sau licitație publică; de a încheia alte contracte cu 6 furnizori de servicii, în valoare totală de 18.648.840.170 lei, prin încălcarea procedurilor legale privind achizițiile publice și plata acestora, fără a exista Planul anual de plăți, fără întocmirea procesului-verbal de recepție calitativă a lucrărilor și fără ca plățile să aibă la bază deviz sau situație de lucrări, suma alocată din bugetul local pentru respectivele contracte fiind de 20.961.130.880 lei, iar în calitate de primar în perioada 2000 -2004 nu a respectat legislația privind efectuarea cheltuielilor pentru materialele efective, furnituri de birou, reparații materiale tehnico - sanitare pentru curățenie, servicii etc., în valoarea totală de 2.129.524.624 lei (anexele 3-7 la raportul de expertiză), că, în perioada 2001-2004 în bugetul local al Com.

Agigea s-a produs un prejudiciu în sumă totală de 3.023.771.775 lei vechi, prin aceea că în Registrul de casă au fost trecute sume diferite față de cele ridicate din contul primăriei deschis la trezorerie sau nu au fost înregistrate toate sumele ridicate motivat de solicitarea primarului A. de numerar din casierie, fără a mai prezenta documente justificative, de a prejudicia bugetul local al Com. Agigea cu suma de 75.852.600 lei vechi, prin eliberarea de autorizații de construcție fără plata taxei de autorizare anexa 19 raport de expertiză contabilă); de a prejudicia cu suma de 2.604.511.456 lei prin nerespectarea legislației referitoare la organizarea contabilă, normele metodologice pentru angajarea, licitarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea evidenței și respectarea angajamentelor bugetare și locale, neîntocmirea documentelor justificative de intrare, ieșire din gestiune și calculul stocului și de a prejudicia bugetul local al primăriei cu suma de 2.604.511.456 lei vechi, constând în plata nelegală la achiziționarea de combustibil întrunesc în fapt elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată și continuată, prev.

și ped. de art. 248 - 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului A. de a determina pe numita D.D., în baza unei rezoluții unice infracționale, să înregistreze în Registrele de intrare - ieșire ale Primăriei com. Agigea, județul Constanța, a trei numere de înregistrare antedatate și prin care se atesta nereal afișarea intențiilor de vânzare a unor terenuri de către proprietari, aspect necunoscut numitei E., întrunesc, în fapt, elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals intelectual în formă continuată, prev. și ped. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului A. de a folosi adeverințele cu conținut nereal și antedatate, în baza unei rezoluții unice infracționale la momentul încheierii contractelor de vânzare - cumpărare la B.N.P., F.F., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev. și ped. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului A. de a ridica bani în numerar din casieria primăriei și din contul deținut de unitatea teritorial administrativă la trezorerie, prin file C.E.C. falsificate de ridicare numerar, sumele respective fiind folosite în interes personal, întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prev. și ped. de art. 2151 alin. (1) și (2) C. pen.

Faptele inculpatului A. de a semna autorizație de construcție care conținea date nereale și care nu respectau cerințele legale, întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prev. și ped. de art. 289 C. pen.

Faptele inculpatului A. de a-i determina pe inculpații Y., C., A.A., B. și B.B. să justifice documentațiile privind licitațiile publice, file C.E.C., documente de plată contabile, autorizații de funcționare și registre ale Primăriei Agigea, județul Constanța, în baza unei rezoluții unice infracționale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals intelectual, în formă continuată, prev. și ped. de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului A. de a aproba plata contractelor de achiziții publice, cu valori mai mari de 50 milioane lei vechi și cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, din alte fonduri decât cele aprobate legal, care erau insuficiente, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de deturnare de fonduri prev. și ped. de art. 3021 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A. de a folosi documente false pentru justificarea cheltuielilor și plata acestora, întrunește, în drept elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. și ped. de art. 281 C. pen.

În considerarea împrejurării că faptele ce fac obiectul infracțiunilor de fals intelectual în formă continuată, de fals intelectual, de instigare la fals intelectual în formă continuată, de uz de fals în formă continuată și uz de fals, reținute în sarcina inculpatului A. au fost comise în perioada 2000-2004, că termenul general de prescripție a răspunderii penale pentru acestea, de 5 ani a fost depășit cu încă jumătate și că, în această privință operează prevederile art. 124 C. pen., astfel cum erau reglementate înainte de modificarea adusă prin art. 1 pct. 3 din Legea nr. 63/2012, în mod legal s-a constatat intervenită prescripția răspunderii penale și s-a încetat procesul penal în temeiul dispozițiilor art. 13 C. proc. pen. în referire la art. 121 alin. (1) C. pen. și art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., rap, la art. 124 C. pen. în referire la art. 123 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen.

Reținerea în sarcina inculpatului A. a infracțiunilor de deturnare de fonduri cu consecințe deosebit de grave prev. și ped. de art. 3021 alin. (2) C. pen., de abuz în serviciu în formă calificată și continuată cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art. 248-2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și de delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art. 2151 alin. (1) și (2) C. pen. s-a făcut urmare a concluziilor expertizei contabile întocmite în cursul cercetării judecătorești pe fondul cauzei.

Astfel, expertiza contabilă a stabilit că pentru achizițiile de motorină, nerespectarea legislației referitoare la angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor, neîntocmirea documentelor justificative de intrare - ieșire din gestiune și calcul stoc, lipsa prevederilor bugetare pentru anii 2003-2004, depășirea alocațiilor bugetare pentru anul 2002 induce concluzia că plățile pentru aceste achiziții au fost făcute nelegal din alte fonduri, în sumă totală de 2.604.511.456 lei vechi, ce constituie un prejudiciu.

În privința contractelor de achiziții publice menționate în procesul-verbal al Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța din 13 septembrie 2004, raportul a concluzionat că nu au existat alocații bugetare suficiente, astfel că plățile parțiale efectuate pentru acestea, sunt nelegale, iar pentru partea ce excede alocațiile bugetare că s-au efectuat din alte fonduri ale bugetului local, evident prin deturnarea de fonduri, prejudiciul cauzat în această modalitate bugetului local a fost stabilit la suma totală de 20.872.489.967 lei vechi.

Tot pe baza expertizei contabile efectuată în faza cercetării judecătorești la fond, coroborată cu declarațiile martorei G.G. și ale inculpaților Y. și C., s-a stabilit că inculpatul A. solicita sume de bani în numerar din casieria primăriei, cu motivația efectuării diverselor plăți, iar ulterior, nu mai prezenta documentele justificative, că dădea dispoziție de completare file C.E.C., cu valori indicate de el, însușindu-și sumele respective din contul de la trezorerie al primăriei, iar în unele situații în care beneficiarii autorizațiilor de construcție nu plăteau contravaloarea taxei aferente, inculpatul A., în calitatea sa de primar dădea dispoziție inculpatei A.A. (respectiv Compartiment Urbanism al Primăriei Agigea), să completeze autorizațiile cu numere fictive de chitanțe și apoi elibera respectivele autorizații.

Procedând în maniera menționată anterior, inculpatul A. desemna gestionarul sumelor astfel încasate până la justificarea legală a destinației acestora și, cum nu există astfel de documente justificative, rezultă clar că și-a însușit acele sume, fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, reținută în sarcina lui.

Achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în temeiul prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., constând în inducerea în eroare a mai multor persoane la momentul întocmirii unor contracte de vânzare - cumpărare și, ulterior, a contractelor de vânzare - cumpărare a unor terenuri, asupra amplasamentului inițial al terenurilor și valorii reale de circulație, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust prin folosirea de mijloace frauduloase (documente ce atestau situații nereale), în baza unei rezoluții unice infracționale,având drept consecință producerea unui prejudiciu în valoare totală de 1.305.000 euro, s-a făcut în mod temeinic și legal, iar în condițiile în care, la momentul autentificării actelor notariale, vânzătorii au menționat olograf obiectul tranzacției, respectiv parcela în care se afla terenul înstrăinat și suprafața acestuia, precum și prețul convenit.

Consemnările într-un act autentic privind constatările nemijlocite ale martorului fac dovada deplină a realității atestate astfel și, cum în actele de vânzare - cumpărare a terenurilor notarul a menționat că le-a citit părților conținutul acestora, asupra căruia nu au fost obiecțiuni, nu se poate susține împotriva actului notarial, că nu s-a știut ce se vinde. Mai mult, pretinsele mijloace frauduloase întrebuințate de inculpatul A., respectiv indicarea unui alt amplasament al terenului și a unei valori de circulație mult diminuată față de cea reală nu au fost de natură să mențină în eroare pe vânzător la momentul încheierii contractelor de vânzare - cumpărare, deoarece în respectivele contracte amplasamentul real al ternului era corect consemnat, iar prețul fusese cel convenit de părțile contractante.

Raportat la evaluările terenurilor vândute de părțile civile efectuate de experții H.H. și I.I., care au stabilit valori foarte apropiate de prețul de vânzare din contractele de vânzare - cumpărare notariale, că înscrisurile privind tranzacții asemănătoare nu pot fi luate în considerare, câtă vreme se referă la alte perioade de timp decât aceea avută în vedere în cauză și că valoarea terenului vândut de inculpatul J.J. către SC D. SRL nu poate fi o referință de evaluare a terenurilor înstrăinate de părțile civile, întrucât inculpatul amintit a făcut demersuri care au sporit valoarea terenului în suprafață de 8 ha, cu suma totală de 13.179.056.720 lei, s-a concluzionat corect că nu există prejudiciu pentru părțile civile.

Lipsa unui prejudiciu cert sau determinat pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată și cu consecințe deosebit de grave, a impus concluzia că nu sunt întrunite elementele constitutive ale respectivei infracțiuni, astfel că s-a dispus achitarea inculpatului A., în temeiul prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. Față de lipsa prejudiciului cauzat părților civile, inclusiv față de partea civilă com. Agigea, județul Constanța, prin înșelăciune sau prin scoaterea din domeniul privat al com. a suprafeței de 31,7944 ha, s-a dispus în mod temeinic și legal, achitarea inculpatului A., în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată și continuată, prevăzută și pedepsită de art. 246 -2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Raportat la ansamblul probator administrat în cauză, și, cu precădere, la expertiza contabilă, întocmită de expert K.K., a rezultat că inculpatul B. și-a îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu, în calitate de șef birou urbanism în cadrul Primăriei com. Agigea județul Constanța și de membru în comisiile de achiziții publice, în perioada 2000-2004, prin aceea că a semnat în fals mai multe autorizații de construcție și documente ce atestau nereal încasarea taxei aferente acestora; a întocmit în fals documente privind organizarea unor licitații în cadrul Primăriei com. Agigea, județ Constanța; a instigat-o pe inculpata A.A. să completeze în fals autorizații de construcție și procesul-verbal de declarare a câștigătorului licitației publice din 7 mai 2014, prin înlocuirea câștigătorului licitației cu un alt participant, toate aceste activități infracționale având la bază o rezoluție infracțională unică și au cauzat bugetului local al primăriei cu prejudiciu total de 28.630.297.846 lei vechi.

Faptele reținute în sarcina inculpatului B., conform celor menționate anterior, s-a arătat că întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată, prev. de art. 248-248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de instigare la fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 25. C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., de instigare la fals în înscrisuri oficiale, prev. art. 25 C. pen. rap. art. 288 alin. (1), (2) C. pen. și uz de fals prev. de art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Constatând îndeplinite cerințele art. 396 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că prin îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor de serviciu aferente funcțiilor de șef-birou urbanism din cadrul Primăriei com. Agigea, județul Constanța, și de membru în comisiile de licitații publice organizate de primărie, inculpatul B. a cauzat un prejudiciu total bugetului local în valoare de 28.630.297.846 lei vechi, faptele constituind infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată, astfel că în mod temeinic și legal s-a angajat răspunderea penală a acestuia pentru respectiva infracțiune.

Activitatea infracțională a inculpatului B. s-a desfășurat în perioada 2000-2004 și față de limitele maxime de pedeapsă legale pentru infracțiunile de fals intelectual, de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și instigare la respectivele infracțiuni de fals și de abuz în serviciu, de termenele de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. rap. la art. 124 C. pen. în referire la art. 13 C. pen., s-a constatat că termenul de 7 ani și 6 luni a prescripției speciale a răspunderii penale s-a împlinit, așa încât nu mai poate fi angajată răspunderea penală pentru respectivele infracțiuni, instanța de fond încetând procesul penal în mod temeinic și legal.

Inculpata C., în calitate de casier în cadrul Primăriei com. Agigea, județul Constanța, în perioada 2000-2004, îndeplinindu-și necorespunzător atribuțiile de serviciu, a înregistrat în contabilitate documente false de achiziții publice, a întocmit dispoziții de plată pentru serviciile contractate în mod nelegal, a completat în fals instrumente de plată și alte documente contabile ce au permis ridicarea de sume, din casieria primăriei și din contul de la Trezorerie, primarului A., efectuând plăți nelegale, iar ca membru al comisiilor de licitații publice a întocmit documente ce atestau respectarea legii în mod nereal și apoi le-a înregistrat în contabilitate, activități prin care a contribuit la producerea unui prejudiciu total de 28.630.297.846 lei vechi bugetului local.

Faptele reținute în sarcina inculpatei C. pe baza probatoriului administrat în cauză întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată, prev. de art. 248 - 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 284 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de uz de fals în formă continuată, prevăzut de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fiind îndeplinite cerințele art. 396 alin. (2) C. proc. pen. în raport de infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată, prev. de art. 248- 2481 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., în mod temeinic și legal s-a angajat răspunderea penală a inculpatei pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

Activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatei C., desfășurându-se în perioada 2000-2004, iar pedeapsa maximă legală pentru infracțiunile de fals intelectual și uz de fals fiind de 5 ani închisoare, a rezultat că termenul de prescripție specială prevăzut la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. raportat la art. 124 C. pen., de 7 ani și 6 luni, s-a împlinit, astfel că în mod corect prima instanță a încetat procesul penal față de inculpata amintită sub aspectul săvârșirii infracțiunilor menționate.

În privința acțiunilor civile formulate de părțile civile E., F., G., M., H., U., I., J., K., Z., N., O., P., R., S., T., s-a reținut în mod temeinic si legal că sunt nefondate în condițiile în care nu au fost administrate probe care să evidențieze producerea unui prejudiciu și cuantumul acestuia. Mai mult, vânzarea - cumpărarea terenurilor făcându-se prin act notarial autentic, prin care vânzătorii au consemnat olograf, în fața notarului că au cunoștință de bunul înstrăinat, la prețul convenit, iar actele anexă la contractual de vânzare-cumpărare relevă exact amplasamentul terenului, este propria lor culpă că nu au verificat pe documentele anexă susținerile inculpatului A. sau ale inculpatei D.D. Drept urmare, propria culpă nu poate constitui temei pentru obținerea de despăgubiri.

Așa cum a reținut și prima instanță, contractele de vânzare-cumpărare ale unor terenuri învecinate cu acelea vândute de părțile civile nu pot constitui elemente de referință pentru calcularea unui eventual prejudiciu, întrucât s-au încheiat în alte perioade de timp, mult mai târziu, astfel că valoarea de piață s-a modificat substanțial în raport de data când au vândut terenurile părțile civile.

În aceeași ordine de idei, evaluările terenurilor înstrăinate de părțile civile, la momentul vânzării-cumpărării, efectuate de experții în cauză, au relevat nu numai că nu s-a înregistrat prejudiciu, ci prețul convenit a fost chiar mai mare decât valoarea reală a terenului (vezi raport de expertiză tehnică imobiliară, întocmit de expert H.H. și ale Raportului de evaluare, întocmit de expert I.I.).

Acțiunea civilă formulată de Consiliul Local al com. Agigea, județul Constanța este, de asemenea, nefondată, în privința pretențiilor constând în diferența de preț dintre valoarea cu care s-au cumpărat terenurile scoase din domeniul privat al com. de către inculpatul A. și valoarea cu care au fost ulterior revândute de cumpărătorii inițiali, motivat de faptul că părțile civile erau îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, vânzarea de către aceștia s-a făcut la prețul corespunzător, față de starea terenurilor de la momentul înstrăinării.(teren extravilan, prețios, având amplasate reziduurile din excavațiile efectuate pentru construirea canalului Dunăre-Marea Neagră și fără infrastructură), iar revânzarea s-a făcut către SC D. SRL Brașov după ce s-au efectuat demersurile necesare pentru scoaterea din circuitul agricol, de introducere în intravilan, obținerea aprobărilor și avizelor la nivel central (Guvern, Ministere), demersuri care au necesitat costuri importante și care au condus evident la creșterea valorii terenurilor.

Mai mult, partea civilă Consiliul Local al Com. Agigea, alături de partea civilă com. Agigea, județ Constanța, nu au administrat probe care să susțină pretențiile în valoare de două milioane de euro, reprezentând contravaloarea terenurilor scoase din domeniul privat al com. Agigea de către inculpatul A., fără aprobarea consiliului local al com. Agigea.

Pentru aceleași considerente menționate în precedent, s-a arătat că este nefondată acțiunea civila formulată în cauză de SC D. SRL Brașov, întrucât, la momentul cumpărării suprafeței de 8 ha teren de la inculpatul J.J., valoarea terenului era mai mare datorită cheltuielilor efectuate cu demersurile pentru obținerea avizelor necesare pentru a se putea construi pe respectivul teren.

Având în vedere că inculpații A., B. și C. au fost găsiți vinovați de infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și care au atras prejudicii bugetului local al com. Agigea județul Constanța și, conform concluziilor raportului de expertiză contabilă, in mod temeinic și legal s-a angajat răspunderea civila delictuală și solidară a inculpaților A. și C., alături de alți inculpați, pentru suma de 212.952 lei (2.129.524.648 lei vechi), reprezentând plăți nelegale pentru materiale consumabile în perioada 2002-2004; a inculpaților A. și B., alături de alți inculpați, pentru suma de 2.087.248 lei (20.872.489.967 lei vechi), reprezentând prejudiciul produs bugetului local al com. Agigea județul Constanța, prin nerespectarea legislației privind organizarea licitațiilor, organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv, precum și a diferențelor constatate în eliberarea autorizațiilor de construire și a inculpaților A. și C., alături de alți inculpați, pentru suma de 5.153.296.423 lei vechi, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului local al com. Agigea, prin încălcarea regulamentului privind legea contabilității, a operațiunilor de casă, a controlului financiar preventiv, a normelor metodologice de angajare, lichidare, cofinanțare și plata cheltuielilor instituțiilor publice, a organizării evidenței și raportării angajamentelor bugetare locale și plata nelegală a unei sume de bani pentru materiale electrice.

În vederea asigurării recuperării prejudiciului cauzat bugetului local al com. Agigea, județul Constanța, au fost menținute măsurile recuperatorii dispuse prin Ordonanța nr. 5/8/2006 din 26 aprilie 2004 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanta și prin Ordonanța nr. 1656/P/2004 din data de 17 martie 2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta.

Referitor la criticile din apelurile declarate în cauză de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, de părțile civile Consiliul Local al com. Agigea județ Constanța și comuna Agigea județ Constanța, O., P., I., R., S. și Z., precum și de inculpații A. și C., printre alții, față de situația de fapt reținută în precedent, raportat la probatoriu, curtea de apel a reținut următoarele;

S-a arătat că, critica din apelul procurorului privind nelegalitatea hotărârii de fond, întrucât inculpații A., B. și C. ar fi fost condamnați pentru o altă faptă decât aceea pentru care au fost trimiși în judecata, este neîntemeiată.

Astfel, atunci când stabilește situația de fapt si vinovăția inculpaților menționați anterior, precum si încadrarea juridica, instanța de fond face referire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, in forma calificata si continuata, prevăzuta de art. 248-2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., denumirea respectivei infracțiuni fiind menționată ca atare, atât în considerente, cât si in dispozitivul hotărârii pronunțate. În consecință, s-a arătat de către instanța de apel că este evident că menționarea prevederilor art. 2461-2481 C. pen. reprezintă o evidenta eroare materiala, iar nu o condamnare pentru o alta infracțiune ce ar fi presupus o schimbare de încadrare juridică.

S-a susținut că, critica din apelul procurorului referitor la greșita achitare a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, in forma continuată, și pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în forma calificata și continuata, este neîntemeiată.

Achitarea inculpatului A. pentru respectivele infracțiuni s-a dispus în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în considerarea ca simpla afirmare a unei situații nereale (amplasamentul terenului și valoarea economica a acestuia) nu constituie manopere dolosive, în sensul legii penale, in condițiile in care părțile civile nu au făcut nici măcar o simpla verificare a actelor ce au stat la baza încheierii contractelor autentice de vânzare-cumpărare a terenurilor, iar prețul de vânzare convenit a fost corespunzător valorii reale a terenurilor, neînregistrându-se prejudiciu, o alta cerință a textului incriminator al art. 215 C. pen.

Împrejurările că inculpatul A. nu le-a prezentat parților civile procesele-verbale de punere în posesie, ca nu a dispus punerea in posesie în mod efectiv pe teren și a ridicat titlurile de proprietate în numele proprietarilor, fără a avea mandat în acest sens din partea acestora, nu au prejudiciat pe respectivii proprietari, în condițiile in care aceștia au obținut reconstituirea dreptului de proprietate pe terenurile pe care apoi le-au vândut prin act autentic, menționând olograf ca au cunoștința de bunul înstrăinat, la un preț corespunzător cu valoarea reala a terenului la momentul înstrăinării.

Drept urmare, nefiind produsă nicio vătămare intereselor legitime ale persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate și nicio pagubă, urmare vânzării terenurilor respective, s-a arătat că în mod temeinic și legal s-a dispus achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor in forma calificata si continuata, prevăzută de art. 246-2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Așa cum s-a arătat în precedent, tranzacțiile imobiliare cu terenuri, prezentate ca elemente de referința pentru determinarea prejudiciului cauzat părților civile vânzătoare a terenurilor pentru care se reconstituie dreptul de proprietate, nu au putut fi valorificate, ca atare, în condițiile în care se refereau la alte perioade de timp si la terenuri cu alt regim juridic.(ex. terenuri expropriate), astfel nefiind posibilă determinarea cuantumului prejudiciilor pretins produse părților civile.

Inexistenta prejudiciului produs parților civile vânzătoare a terenurilor este cu atât mai evidenta cu cat experții tehnici imobiliari H.H. și I.I. au stabilit ca la data vânzării valoarea de piața reala a terenurilor vândute era chiar mai mica decât prețul de vânzare prevăzut in contractele de vânzare-cumpărare autentice.

Critica din apelul procurorului privind greșita obligare a inculpaților A., B. și C. la plata cheltuielilor judiciare pentru judecata în fond, în solidar, s-a arătat că este întemeiată, întrucât nu există temei legal pentru răspunderea solidară în această privință, fiecare inculpat trebuind sa suporte cota parte din cheltuielile judiciare pe care a determinat-o.

Urmare a înlăturării răspunderii solidare a inculpaților, față de cuantumul total al cheltuielilor judiciare avansate de stat la judecată în primă instanță, de 15.700 lei, inculpații A., B. și C. au fost obligați la plata sumei de cate 3.140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Critica privind neaplicarea prevederilor art. 64 lit. c) C. pen. față de inculpații A., B. și C., deși întemeiată, urmare a aplicării prevederilor art. 5 C. pen., s-a arătat că rămâne fără obiect, în condițiile în care inculpaților li se vor fi aplicat pedepsele complementare și accesorii conform N.C.P., identificat ca lege penala mai favorabilă.

Apelantul inculpat A. a criticat soluția primei instanțe pentru greșita condamnare în legătură cu infracțiunea de deturnare de fonduri, prevăzută de art. 3021 alin. (2) C. pen., motivat de inexistenta probelor care să dovedească o astfel de activitate și de nesocotirea concluziilor expertizei contabile, potrivit căreia nu s-a putut stabili producerea unui prejudiciu in absenta balanțelor, bilanțurilor, hotărâri de aprobare a bugetelor anuale, iar in perioada de referința Consiliul Local al com. Agigea a aprobat contul de încheiere a exercițiului bugetar fără a se observa vreo deturnare de fonduri. Drept urmare, s-a solicitat achitarea pentru infracțiune prevăzută de art. 3021 alin. (2) C. pen., in temeiul prevederilor art. 16 lit. a) sau lit. c) C. proc. pen.

S-a arătat că critica apelantului A. menționată anterior este neîntemeiata, întrucât din raportul de expertiza judiciara contabila, întocmit în cursul cercetării judecătorești pe fond rezultă că pentru trei contracte de achiziții publice încheiate cu SC L. SRL (din 2 septembrie 2002; din 25 noiembrie 2002 și f.n. din 2002), în valoare totala de 5.685.770.000 lei, a existat o alocare bugetara de 4.626.433.000 lei, rezultând o diferență în minus, de 1.060.337.000 lei. Expertiza contabila a concluzionat ca nu a putut identifica sursa de finanțare pentru plata sumei de 1.060.337.000 lei, însa certitudinea efectuării plații respective a impus concluzia că s-au folosit fondurile bugetare afectate altor capitale de cheltuieli, ceea ce reprezintă în fapt o deturnare de fonduri.

Același raport de expertiză contabilă a mai reținut că, în perioada 2002 - august 2004, Primăria Agigea a achiziționat cantitatea totală de 117.489,3 litri motorină, în valoare totală de 2.227.504.311 lei vechi, fără a întocmi programul anual de achiziții pentru perioada de referința, cum o impunea O.U.G. nr. 60/2001, iar in anul 2003, cheltuielile angajate pentru procurarea de motorina au depășit alocația bugetara (plătit 1.150,1 milioane lei față de 916,2 milioane lei), si, in situația menționata anterior, plățile efectuate pentru suma ce depășea alocația bugetara au afectat in mod evident alte fonduri bugetare, aspect ce reprezintă tot o deturnare de fonduri.

Tot din expertiza contabila s-a reținut că, în planul de achiziții publice aferent anului 2003, nu au fost prevăzute lucrările având ca obiect „Raportul pentru 300 mp fațadă blocuri ”(contract din 19 august 2003), în valoare de 72.740.617, și pentru care s-a plătit efectiv suma de 1.029.757.524 lei, deci în plus cu suma de 957.013.907 lei față de valoarea contractuală.

Mai mult, analiza listelor cu inventarul bunurilor ce aparțineau domeniului public și privat al com. Agigea, a relevat împrejurarea că blocurile la care s-au efectuat reparațiile de fațadă nu aparțineau niciunui domeniu al Primăriei Agigea.

Nefăcându-se dovada existentei alocației bugetare pentru contractul încheiat cu SC M. SRL Piatra-Neamț, plățile efectuate în considerarea acestuia reprezintă tot o deturnare de fonduri, fiind făcută in mod evident din alte resurse bugetare alocate altor capitole de cheltuieli.

În consecința, instanța de apel a constatat că fapta inculpatului A. de deturnare de fonduri există, a fost săvârșită cu intenție și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzuta de art. 3021 alin. (2) C. pen., astfel că prima instanța a dispus condamnarea in mod temeinic și legal, nefiind întrunite cerințele legale pentru a se dispune achitarea pentru inexistenta faptei sau pentru că nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea.

În referire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificata și continuata, prevăzut de art. 248 - 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., contra susținerilor apelantului inculpat A., s-a reținut, ca acesta, in calitate de primar, avea obligația să verifice la încheierea contractelor de achiziție publica daca exista alocația bugetara, iar ca ordonator principal de credite sa verifice legalitatea documentației în baza căreia se efectuau plățile din bugetul local al com. Agigea, ori, din acest punct de vedere, expertiza contabila a pus în evidență nelegalitatea plăților aprobate de inculpat.

A rezultat, deci, că angajarea răspunderii penale a inculpatului apelant A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 248-2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a făcut temeinic și legal, fiind nefondată solicitarea de achitare în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În condițiile în care s-a probat, indubitabil, prin declarațiile inculpaților Y. și C. coroborate cu declarațiile martorei G.G. care a confirmat susținerile celor doua inculpate amintite, ca inculpatul A. a ridicat din casieria primăriei si din contul de la Trezorerie al acesteia sume de bani in numerar, fără a prezenta ulterior documente justificative privind destinația respectivelor sume, inculpatul fiind gestionarul acestor sume, s-au constatat îndeplinite cerințele legale pentru reținerea în sarcina inculpatului A. a răspunderii penale pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Din perspectiva aplicării prevederilor art. 5 C. pen. nou, privind stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile în cursul procesului penal, cererea inculpatului apelant A. de aplicare a N.C.P. ca lege penală mai favorabilă a justificat schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina acestuia prin hotărârea primei instanțe, din reglementarea C. pen. vechi (1969) în reglementarea prevăzută de N.C.P. Identificarea N.C.P. ca lege penală mai favorabilă pentru apelantul inculpat A. a avut în vedere cuantumul mult mai redus al limitelor legale de pedeapsă pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia.

Drept urmare, apelul inculpatului A. a fost admis, s-a desființat în parte hotărârea instanței de fond și, în rejudecare, s-a făcut aplicarea art. 386 C. proc. pen., schimbându-se încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului A. din art. 3021 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplic. art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen. 1969 - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969, din art. 246-2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen. 1969 - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 și din art. 215 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 74 lit. a) și d) C. pen. 1969 - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. Totodată, s-a procedat la reindividualizarea pedepsei pentru infracțiunile reglementate de N.C.P. și, în raport de criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de patru ani închisoare, in temeiul prevederilor art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și a art. 5 C. pen. și la pedeapsa de 3 ani închisoare, în temeiul prevederilor art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Având in vedere limitele de pedeapsa prevăzute de N.C.P. pentru infracțiunile prevăzute de art. 307 alin. (1) C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale pentru respectiva infracțiune, prevăzute de art. 154 lit. d) C. pen. și de art. 155 alin. (4) C. pen., și data comiterii acesteia (2002-2004), constatându-se împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale în cursul anului 2014, conform prevederilor art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f)) C. proc. pen. în referire la art. 154 lit. d) și art. 155 alin. (4) C. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpatul A. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În aplicarea globala a N.C.P., ca lege penală mai favorabilă, potrivit prevederilor art. 38 alin. (1) - art. 39 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate acestuia în apel, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de o treime din pedeapsa de 3 ani închisoare, respectiv 1 an închisoare, pentru ca, în final, sa se fi executat pedeapsa de 5 ani închisoare.

Având în vedere circumstanțele reale de comitere a faptelor si circumstanțele personale ale inculpatului A., instanța de apel a apreciat că executarea pedepsei de 5 ani închisoare trebuie sa se facă în regim privativ de libertate pentru atingerea scopului urmărit de coerciție, reeducare și prevenție generala.

În conformitate cu prevederile art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., apreciind că, modul defectuos în care și-a îndeplinit atribuțiile de organ ales în cadrul autorității publice - Primăria com. Agigea, județul Constanta, îl fac nedemn de a ocupa funcții elective sau orice alte funcții publice, precum și funcții ce implica exercițiul autoritarii de stat, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor menționate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

În temeiul prevederilor art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea integrală a pedepsei principale a închisorii.

Au fost înlăturate din hotărârea apelată prevederile art. 33 lit. a) și c) art. 34 lit. b) C. pen. (1969), de art. 65 C. pen. (1969) raportat la art. 66 C. pen. (1969), de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. (1969), precum și ale art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. (1969), față de apelantul inculpat A.

Critica din apelul inculpatului B. privind greșita sa condamnare pentru infracțiunea de abuz in serviciu, în forma calificata și continuata, prevăzuta de art. 248-2481C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, având consecințe deosebit de grave, s-a arătat că este neîntemeiată, în condițiile în care prin raportul de expertiza contabila s-a constatat ca, în perioada 2000-2004, în calitate de sef-birou urbanism al Primăriei com. Agigea, județul Constanța, a semnat în fals mai multe autorizații de construcție în care se atesta nereal ca a fost încasată valoarea taxei de autorizare aferentă, alături de inculpata A.A., pe care a instigat-o să falsifice autorizațiile de construcție, în calitate de membru în comisiile de achiziții publice, a întocmit în fals mai multe documente ce atestau respectarea procedurii legale în materie, contribuind astfel la crearea unui prejudiciu de 28.630.297.846 lei vechi în patrimoniul Primăriei com. Agigea județul Constanța rămas nerecuperat.

Apelul inculpatului B. a fost admis numai în privința aplicării prevederilor art. 5 C. pen., desființându-se hotărârea de fond, în parte, și, în rejudecare, s-a făcut aplicarea art. 386 C. proc. pen. și s-a schimbat încadrarea juridica a infracțiunii prev. de art. 248-2481C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracțiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și a art. 5 C. pen., legea penală nouă fiind mai favorabilă, întrucât prevede limite de pedeapsă mai reduse. Totodată, s-a procedat la reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului apelant în raport de prevederile N.C.P.

În privința infracțiunilor de fals intelectual în forma continuata (art. 289 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969), de uz de fals în forma continuata (art. 291 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.), de instigare la fals intelectual în forma continuata (art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 289 C. pen. 1969 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969), de abuz în serviciu contra intereselor publice, referitoare la falsificarea procesului-verbal din 7 mai 2004, prin înlocuirea persoanei câștigătoare a licitației publice cu o alta (art. 248 C. pen. 1969), de instigare la fals material înscrisuri oficiale (art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen. 1969) și de uz de fals (art. 291 C. pen.), reținute în sarcina inculpatului apelant B. s-a constatat ca s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, inclusiv acela prevăzut de art. 154 lit. d), art. 155 alin. (4) C. pen. nou, astfel că soluția de încetare a procesului penal pentru respectivele infracțiuni este temeinică și legală.

În temeiul prevederilor art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și a art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul apelant B., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza prevederilor art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului apelant B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în funcții publice sau în autoritățile publice și de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat, pe o perioada de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

De asemenea, inculpatului apelant B., i s-a aplicat, în temeiul prevederilor art. 65 C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, începând cu data rămânerii definitive a condamnatului.

În considerarea faptului ca inculpatul apelant B. nu poseda antecedente penale si era integrat social în mod corespunzător, cat și a faptului ca și-a dat acordul pentru executarea unei munci neremunerate în folosul comunității, instanța de apel a apreciat ca reeducarea lui este posibilă și fără executarea în detenție a pedepsei de 3 ani închisoare, motiv pentru care s-a decis, în temeiul prevederilor art. 91 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe un termen de supraveghere de 3 ani, aplicat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

S-a arătat că, critica din apelul inculpatei C. în sensul că, fapta sa de a nu înregistra contabil documentele justificative pentru sumele ridicate din casierie și fondul de la Trezorerie al com. Agigea, județul Constanța, de către inculpatul A., și de a întocmi documente nelegale pentru plățile efectuate din casieria unității administrativ-teritoriale, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență in serviciu, iar nu de abuz in serviciu in forma calificata si continuata, este neîntemeiată. Infracțiunea de neglijenta in serviciu este săvârșita cu forma de vinovăție a culpei, comparativ cu infracțiunea de abuz în serviciu care se săvârșește numai cu forma de vinovăție a intenției.

In cauză, pe baza expertizei contabile, coroborata cu declarațiile inculpatei Y. și chiar ale inculpatei C., s-a stabilit că aceasta din urmă, în calitate de casier, în perioada 2000-2004, a efectuat plăți în baza unor facturi ce nu conțin elemente de identificare, potrivit legii, au fost înregistrate facturi emise pentru noile plăți ce nu figurează în baza de date a Ministerului Finanțelor sau care figurează cu alt C. fisc. decât cel emis pe factura; alte facturi aparțineau altor societăți decât furnizorul înscris pe factura sau aparținând unor societăți ce figurează ca radiate sau cu activitate suspendată; au fost înregistrate in registrul de casa chitanțe ce aparțineau aceluiași cotor de chitanțier, deși erau emise de societăți diferite; nu s-au întocmit date de recepție si constatare diferențe necesare pentru înregistrarea în contabilitate; referatele prin care se aproba necesarul de materiale nu sunt semnate de primar, contabilul șef sau șeful de compartiment, la fel și dispozițiile de plata către casierie, documente care nu poarta viza de control financiar preventiv.

Din Raportul de expertiză (anexele 9-12), a rezultat că, în numeroase cazuri, „cotorul” C.E.C -urilor nu conține toate elementele de identificare prevăzute de lege, respectiv numele persoanei ce a ridicat suma în numerar, suma trecuta în cifre, contul din care s-a realizat tragerea, destinația utilizării sumelor, iar în Registrul de casă al Primăriei Agigea au fost menționate sume diferite față de sumele ridicare din trezorerie. De asemenea, s-a mai constatat că, în perioada 2001-2003, au fost 16 file C.E.C pe baza cărora s-a ridicat din trezorerie suma totala de 405.045.185 lei, însa respectivele operațiuni nu au fost înregistrate in registrul de casa (vezi anexa 13 la Raportul de expertiza contabila).

S-a arătat că aspectele de nelegalitate reținute de expertiza contabilă pun în evidență faptul ca inculpata apelantă C. a acționat cu intenție atunci când a efectuat plați și a eliberat din casierie numerar fără a exista documente justificative legale sau în lipsa acestora, precum și atunci când nu a înregistrat în Registrul de casa al Primăriei Agigea, județul Constanța, sumele ridicate cu filele C.E.C. din trezorerie sau a înregistrat contabil documente care nu purtau viza de control financiar preventiv.

Drept urmare, îndeplinirea defectuoasa sau neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în calitate de casier, cu intenție, și în baza unei rezoluții infracționale unice de către inculpata apelantă C., întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, în formă calificată și continuată, cu consecințe deosebit de grave, prin producerea in patrimonial Primăriei com. Agigea, județul Constanța, a prejudiciilor de 212.952,4 lei și de 515.329 lei, așa cum temeinic și legal a reținut și prima instanța.

Referitor la infracțiunile de fals intelectual in forma continuata (art. 289 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969) și de uz de fals în forma continuată (art. 291 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969), reținute in sarcina inculpatei apelante C., raportat la data săvârșirii lor, 2000-2004, precum și la termenele de prescripție a răspunderii penale prevăzute, atât de V.C.P. (art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. 1969 raportat la art. 124 C. pen. 1969), cât și de N.C.P. (art. 154 alin. (1) lit. d) și art. 155 alin. (4) C. pen.) și de limitele legale ale pedepsei, s-a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, iar soluția de încetare a procesului penal este temeinica și legală.

Urmare celor reținute anterior, s-a admis apelul inculpatei C., s-a desființat, în parte, hotărârea atacată și, în rejudecare, s-a făcut aplicarea art. 5 C. pen., iar in considerarea că infracțiunea de abuz in serviciu în formă continuată este sancționata de N.C.P. cu o pedeapsă având limite mai reduse, în temeiul prevederilor art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridica din infracțiunea prev. de art. 248-2481 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, în infracțiunea prev. de art. 297 al N.C.P. cu aplicarea art. 35 C. pen. și a art. 5 C. pen.

În temeiul prevederilor art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și a art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata apelanta C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Inculpatei apelante C. i s-a aplicat, în temeiul prevederilor art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1), lit. a), b) C. pen., pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor de a fi aleasa in autoritățile publice sau în orice alte funcții publice sau de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat, pe timp de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza prevederilor art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Având in vedere ca inculpata apelanta C. nu avea antecedente penale și că, în mare măsura săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa a fost determinată de activitatea necorespunzătoare și defectuoasă a șefului de compartiment și a primarului în calitatea lui de ordonator principal de credite, instanța de apel a apreciat că reeducarea ei se poate face și fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

Fiind îndeplinite cerințele art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Având in vedere ca legea penala mai favorabila este în cauza codul penal nou, iar condamnarea inculpaților apelanți s-a făcut în baza acestuia, s-au înlăturat din sentința penală nr. 116 din 12 martie 2013 a Tribunalului Constanta dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. 1969, ale art. 65 C. pen. 1969 raportat la art. 65 C. pen. 1969, ale art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969 și ale art. 71 alin. (1), (2) C. pen. 1969.

Referitor la acțiunea civila formulata de Consiliul Local al com. Agigea județul Constanța, s-a arătat că, reținând că această instituție este, în fapt, un administrator al patrimoniului com. Agigea, are competenta sa acționeze in vederea recuperării prejudiciilor cauzate patrimoniului com., astfel că acțiunea în pretenții nu este inadmisibila. Despăgubirile la care au fost obligați inculpații către Consiliul Local al com. Agigea vor intra în patrimoniul Primăriei com. Agigea, astfel că implicit a fost soluționată acțiunea în pretenții a acesteia din urmă. Despăgubirile la care au fost obligați, în solidar, inculpații A., C., B., și alții, către Consiliul local al com. Agigea, județul Constanța, fiind stabilite, cu certitudine, pe baza raportului de expertiza contabilă, nu se impune modificarea acestora.

Ața cum s-a arătat în precedent, vânzarea-cumpărarea terenurilor de către părțile civile E., F., G., H., I., J., O., P., R., S., T., U. - prin V., X. și Z., s-a făcut prin act autentic notarial, aceștia confirmând olograf că au citit actul înainte să semneze și că au cunoștință de bunul pe care îl vând, iar în actul de vânzare-cumpărare notarial amplasamentul terenului este unul corect, prețul convenit - fiind plătit integral; prin urmare, a rezultat ca este culpa vânzătorilor că nu au făcut verificări înainte de a semna contractul de vânzare-cumpărare asupra amplasamentului terenurilor pe care le înstrăinau. A rezultat, deci, că părțile civile amintite nu pot invoca propria culpă împotriva unui act de vănzare-cumpărare autentic pentru a obține despăgubiri.

Mai mult, prețul convenit și trecut în actul notarial, dovedindu-se ca nu a fost unul neserios, ci corespunzator valorii de piață de la momentul vânzării, așa cum a rezultat din evaluările experților tehnici, imobiliari, nu se poate considera că părțile civile vânzătoare au înregistrat vreun prejudiciu patrimonial.

Pentru considerentele menționate anterior, instanța de apel a apreciat că, în mod temeinic și legal prima instanță a respins ca nefondate acțiunile civile formulate de: E., F. și G., H., I., J., K. - decedat, L., M. - decedată, N. - decedat, O., P., R., S., T., U. - decedat, prin V., X. și Z.

Întrucât inculpatul A. a fost obligat la despăgubiri civile către Consiliul local al com. Agigea, județul Constanța, pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în forma continuată, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., în patrimoniul com. Agigea, județul Constanța, măsura sechestrului asigurător luată asupra bunurilor sale a fost menținută.

Împotriva deciziei definitive a instanței de apel au declarat recurs în casație inculpații-condamnați C., la data de 21 septembrie 2015, prin apărător ales, B., la data de 10 septembrie 2015, prin apărător ales, și A., la data de 29 octombrie 2015, prin apărător ales.

Prin încheierea nr. x/RC din 03 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/118/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de condamnații B., C. și A. împotriva Deciziei penale nr. 210/P din data de 09 martie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/118/2009.

La termenul de judecată din data de 20 septembrie 2016, Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbaterea pe fond a recursurilor în casație, susținerile fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din această hotărâre.

1. Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul-condamnat B.:

În motivele scrise expuse în cererea de recurs în casație, pentru susținerea cazurilor de casare invocate, se menționează, în sinteză, următoarele argumente:

- faptele pentru care a fost trimis în judecată (nici cu referire la emiterea autorizațiilor de construire și nici cu privire la participarea sa în comisiile de licitații) „nu au caracter penal”;

- instanțele au interpretat greșit o „simplă eroare” pe un document;

- există o contradicție vădită între motivarea celor două hotărâri judecătorești și expertizele existente în cauză;

- nu există un prejudiciu efectiv cauzat prin faptele sale;

- greșit s-a stabilit obligarea sa la plata în solidar a prejudiciului, legal instanțele ar fi trebui să stabilească pentru fiecare inculpat, distinct și separat, prejudiciul cauzat.

2. Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul-condamnat A.:

În motivele scrise expuse în cererea de recurs în casație, pentru susținerea cazurilor de casare invocate, se menționează, în sinteză, următoarele argumente:

- niciuna din acțiunile infracționale descrise în considerentele deciziei, care copiază considerentele sentinței, care copiază la rândul ei considerentele rechizitoriului, nu a fost dovedită în cursul cercetării judecătorești decât prin interpretarea unor acte normative și prin neluarea în considerare a altor norme legale;

- nu are studii de specialitate, existând în cadrul primăriei un compartiment/birou încadrat cu specialiști în construcții (inculpații B. și A.A., ambii ingineri);

- probatoriul administrat nu dovedește participarea sa la săvârșirea infracțiunii de delapidare; infracțiunea de delapidare, în actul de acuzare, ca și în hotărârile de condamnare, este prezentată abstract, fără a preciza în nici un fel elementele acuzatoare - fără a se face referire la înscrisurile care ar fi trebuit să dovedească existența laturii obiective a infracțiunii, bazându-se doar pe declarațiile unor martori ostili;

- greșit nu s-au aplicat de către instanța de apel dispozițiile art. 308 C. pen.

3. Cererea de recurs în casație formulată de inculpata-condamnată C.:

În motivele scrise expuse în cererea de recurs în casație, pentru susținerea cazurilor de casare invocate, se menționează, în sinteză, următoarele argumente:

- printre trăsăturile esențiale ale infracțiunii figurează și vinovăția; or, în opinia recurentei, faptei pentru care a fost condamnată îi lipsește intenția directă deoarece „în această funcție, de casier, nu făceam altceva decât operațiuni care erau vizate de către primar și/sau de către contabilul șef, funcționari ordonatori de credite și cu atribuții financiare și de inspecție. Toate atribuțiile mele de casier, acelea de a întocmi registrul de casă și de a efectua operațiunile de casă, se efectuau strict în condițiile în care primarul (sau viceprimarul în unele situații) și/sau contabilul șef avizau aceste operațiuni. Niciodată eu nu am efectuat operațiuni de casă sau înregistrări în registrul de casă de la mine putere, fără a exista instrucțiuni sau avizări din partea celor menționați mai sus”;

- instanța de fond .prin sentința penală . dispune o pedeapsă reținând și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. anterior iar instanța de apel, prin decizia recurată schimbă încadrarea juridică, reținând ca lege penală mai favorabilă dispozițiile N.C.P., dar nu mai reține și incidența circumstanțelor atenuante, ca parte a încadrării juridice a faptelor.

- s-a solicitat instanțelor de fond și apel constatarea nulității raportului de expertiză, întrucât nu au fost respectate prevederile art. 118 alin. (1) teza I C. proc. pen.

- pretențiile civile solicitate în cauză sunt nedovedite și nelegal acordate, în opinia recurentei prejudiciul fiind numai „diferența dintre ceea ce se regăsește pe teren sau a fost consumat și ceea ce s-a plătit”.

- instanța de fond „m-a obligat la despăgubiri stabilind o sumă nereală, una mult mai mare decât cea stabilită în cuprinsul raportului de expertiză invocat, cel de la urmărire penală, vol. 67-68”.

În cursul dezbaterilor, avocații aleși ai recurenților au expus motivele și cazurile de casație, astfel cum au fost menționate în cererile scrise de recurs în casație, completând motivarea și cu aspecte referitoare la incidența Deciziei nr. 405/2016 pronunțată de Curtea Constituțională.

Examinând recursurile în casație declarate de condamnații B., C. și A., Înalta Curte, după deliberare, a constatat că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei prin prisma cazurilor de recurs în casație expres și limitativ prevăzute de lege.

Așadar, se constată că potrivit N.C.P.P. recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au autoritate de lucru judecat, însă, numai în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și de apel (situația de fapt rezultată din coroborarea probelor), intră în puterea lucrului judecat și exced cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi exercitată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, stabilitatea situațiilor juridice rezultate din hotărârile judecătorești definitive, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, așa cum s-a arătat anterior, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca având consecințe grave, excluzând reexaminarea faptelor și probelor deoarece, în acest mod, s-ar ajunge la transformarea recursului în casație într-un „apel deghizat”.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs în casație invocat de inculpații B., C. și A., prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării „dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală” și care se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casație, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține, de exemplu, schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Pe de altă parte, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală și lipsa vinovăției prevăzute de lege) și la dispozițiile art. 15 alin. (1) C. pen., în conformitate cu care infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează situațiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Ca atare, dispozițiile ce reglementează acest caz de recurs în casație corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curți posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casație criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, cu excepția celor ce vizează vinovăția, deci doar din perspectiva tipicității obiective a infracțiunii.

Se constată că, în realitate, prin motivele menționate în cererile de recurs în casație, recurenții susțin că nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor pentru care au fost condamnați, solicitând, practic, o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecința stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reținute de instanțele de fond (prima instanță și instanța de apel), ceea ce nu este permis a fi realizat pe calea extraordinară a recursului în casație, care, potrivit art. 447 C. proc. pen., se limitează la verificarea exclusiv a legalității hotărârii atacate. De altfel, nici invocarea de către recurenta inculpată C. a dispozițiilor art. 15 alin. (1) C. pen., ce reglementează trăsăturile esențiale ale infracțiunii, în general, nu este aptă a complini lipsa indicării unor chestiuni de nelegalitate de natură a atrage incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., atât timp cât fapta, astfel cum a fost ea reținută în mod definitiv de instanța de apel, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu pentru care a fost condamnată.

Ca atare, Înalta Curte constată că recurenții inculpați au indicat formal cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin invocarea acestuia neputându-se proceda la reinterpretarea materialului probator de la dosar având drept consecință stabilirea unei alte situații de fapt, care să conducă la achitarea inculpaților pentru infracțiunile de care au fost acuzați și condamnați, așa cum solicită aceștia, acest atribut aparținând exclusiv instanței de fond și, respectiv, instanței de apel.

Se constată legalitatea argumentelor instanței de apel cu privire la stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de casație apreciind că nu se impune reluarea acestora, cu atât mai mult cu cât ar excede cadrului procedural al recursului în casație; de altfel, în cursul judecății inculpații au solicitat instanței aplicarea legii penale mai favorabile. Stabilirea legii penale mai favorabile s-a făcut în acord cu Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, adică prin aplicarea integrală, după caz, fie a legii anterioare, fie a noii legi, excluzând combinarea textelor celor două legi, iar pe de altă parte, s-a făcut prin examinarea particularităților/datelor concrete ale cauzei penale.

Această mențiune este impusă de criticile recurenților în sensul că, aplicând noua lege penală, mai favorabilă, curtea de apel greșit nu a menținut circumstanțele atenuante reținute de instanța de fond; or, în măsura în care, aplicând N.C.P., instanța de apel a constatat că respectivele împrejurări nu se mai regăsesc ca circumstanțe atenuante și potrivit noii legi, în mod corect nu le-a mai reținut cu această calificare („circumstanțe atenuante”). De altfel, legiuitorul - în N.C.P. - a redus semnificativ limitele pedepselor, opțiune de politică penală, corelativ cu adoptarea unui cadru legal mai restrictiv a cauzelor de reducere a limitelor acestora (inclusiv cu referire la împrejurările care pot fi reținute ca circumstanțe atenuante).

În cursul dezbaterilor, recurenții au invocat - în susținerea aceluiași caz de casare - Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale a României.

Prin această decizie Curtea Constituțională, pe de o parte, a constatat că dispozițiile art. 246 C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) C. pen. sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”, iar pe de altă parte, a respins ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în aceleași dosare și constată că dispozițiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Înalta Curte, în cursul deliberării pe fond asupra recursurilor în casație, a apreciat că decizia Curții Constituționale a României la care au făcut referire recurenții nu este incidentă în prezenta cauză penală pentru următoarele motive:

- decizia instanței de apel a fost pronunțată la data de 09 martie 2015, la această dată cauza fiind definitiv judecată, cele statuate prin cele două hotărâri (sentință și decizie), intrând astfel sub autoritatea lucrului definitiv judecat;

- Decizia nr. 405 a Curții Constituționale a fost pronunțată la data de 15 iunie 2016 și publicată la data de 08 iulie 2016 (M. Of. nr. 517), deci la peste 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii penale atacate;

- din examinarea deciziei Curții Constituționale, în acord cu doctrina juridică, Înalta Curte reține că aceasta nu este una de constatare a neconstituționalității textului incriminator, ci o „decizie interpretativă”.

- de asemenea, această decizie nu este una de „dezincriminare” a faptelor de abuz în serviciu, deoarece principiul este că numai cel care „incriminează” (adică stabilește că o faptă este infracțiune) poate să „dezincrimineze” (să elimine fapta din categoria infracțiunilor).

În consecință, Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale a României nu este una de dezincriminare a faptei prev. de art. 297 C. pen., ci de interpretare pe viitor a textului incriminator pentru fapte de abuz în serviciu.

Conform art. 147 alin. (1) din Constituție, „(1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”.

De asemenea, se reține că în conformitate cu disp. art. 147 alin. (4) din Constituție, „(4) Deciziile Curții Constituționale se publică în M. Of. al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.

În consecință, textul constituțional se referă, exclusiv, la texte normative „constatate ca neconstituționale”, adică textele normative sunt examinate și soluționate prin „decizii de neconstituționalitate”, iar nu prin „decizii interpretative” pronunțate de Curtea Constituțională a României.

De asemenea, în acord cu doctrina și jurisprudența națională, inclusiv cu cea a Curții Constituționale, această decizie de interpretare nu poate fi considerată o lege penală mai favorabilă care să fie aplicată retroactiv.

În final, cu referire la cazul de casație invocat, Înalta Curte constată următoarele:

Examinând hotărârile atacate, se constată că faptele de abuz în serviciu pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați, constituie infracțiuni atât potrivit legii anterioare, cât și potrivit celei actuale, nefiind dezincriminate; în sentința și decizia atacate, instanțele de judecată care au examinat fondul cauzei penale fac mențiuni atât cu privire la funcțiile îndeplinite (primar al com. Agigea, județul Constanța, și ordonator principal de credite; șef birou urbanism în cadrul Primăriei Agigea, și membru în comisiile de achiziții publice; casier în cadrul Primăriei Agigea, județul Constanța, și membru în comisiile de achiziții publice), cât și cu privire la cadrul legal pe care aceștia ar fi trebuit să-l respecte în activitatea desfășurată: „legislația primară” (adică legi, O.G. și O.U.G., respectiv, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000, O.U.G. nr. 102/2001, Legea nr. 189/1998, O.G. nr. 12/1993, O.G. nr. 60/2001, Legea nr. 273/2006, Legea nr. 215/2001, O.G. nr. 118/1999), cât și la „legislația secundară” (H.G., etc.).

Ulterior adoptării Deciziei nr. 405/2016 pronunțată de Curtea Constituțională, constatarea că în ambele hotărâri atacate se fac trimiteri nu numai la „legislația primară”, ci și la „legislația secundară”, nu este de natură a justifica concluzia incidenței deciziei Curții Constituționale invocate și, corespunzător, concluzia dezincriminării faptelor.

În „legislația primară” (legi, O.G., O.U.G.) sunt prevăzute obligații/îndatoriri fundamentale, de esență pentru unele domenii de activitate a autorităților și instituțiilor publice, care revin funcționarilor ce își desfășoară activitatea în cadrul acestora și, respectiv, pentru anumite categorii de funcționari publici. Ar fi imposibil ca prin „legislația primară” să se stabilească pentru fiecare funcționar, pentru fiecare funcție ori pentru fiecare angajat obligațiile de serviciu (aceste funcții fiind de ordinul sutelor ori miilor, cu particularități multiple).

În consecință, este firesc ca detalierea/concretizarea obligațiilor de serviciu prevăzute de „legislația primară” să se realizeze ulterior, în corelație și în conformitate cu legile, O.G. ori O.U.G. respective, prin „legislație secundară” (H.G., ordin al ministrului, norme de aplicare, etc.) sau chiar prin alte acte normative interne (ordine, ordine de serviciu, decizii, norme interne, fișa postului, etc.).

De altfel, este frecvent utilizată în elaborarea legislației metoda prevederii în chiar legea, O.G. ori O.U.G. respectivă, a unui text care prevede expres obligația emiterii unui act normativ subsecvent (unei legislații secundare) prin care să se detalieze, printre altele, obligațiile /îndatoririle de serviciu ori profesionale.

Multitudinea și complexitatea deosebită a aspectelor juridice/legislative/normative impuse autorităților și instituțiilor publice de către autoritățile legiuitoare, printre altele și legate și de activitatea autorităților publice locale, fac imposibilă obiectiv integrarea acestora în „legislația primară”.

În lipsa „legislației secundare”, doar prin examinarea normelor din „legislația primară”, niciun funcționar public nu ar fi în măsură să-și cunoască și să-și îndeplinească, în concret, atribuțiile/sarcinile/obligațiile/îndatoririle de serviciu specifice unei anumite funcții pe care o îndeplinește, fie pe o anumită durată de timp mai lungă, fie pe o perioadă mai scurtă de timp, consecință a delegării, detașării ori numirii/desemnării într-o comisie.

Aceasta este explicația pentru care, pe lângă actele normative specifice „legislației primare”, este necesară, de cele mai multe ori, și trimiterea/referirea la actele normative aparținând „legislației secundare”.

Cu privire la cazul de recurs în casație prevăzut de pct. 12 C. proc. pen. „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, inculpata C. a precizat că, urmare a schimbării încadrării juridice a faptei, instanța de apel nu a mai reținut și circumstanțele atenuante, de natură a reduce pedeapsa aplicată, iar inculpatul A. a considerat că, dacă s-ar fi aplicat dispozițiile art. 308 C. pen. (și care, conform Deciziei nr. 1/2015 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014/HP/P, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, reprezintă o variantă atenuată a infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 295 C. pen.), având drept rezultat reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, instanța de apel ar fi trebuit să constate că în speță a intervenit prescripția.

Înalta Curte constată că nici acest caz de recurs în casație nu este incident în cauză, pedepsele aplicate inculpaților C. și A. încadrându-se în limitele prevăzute de lege. În plus, în această cale de atac extraordinară nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei, instanța de casație neputând să rețină circumstanțe atenuante și nici să procedeze la schimbarea încadrării juridice, așa cum a solicitat inculpatul A., toate acestea reprezentând atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel, învestite cu judecarea cauzei, scopul recursului în casație, consacrat de dispozițiile art. 433 C. proc. pen., fiind acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, așa cum s-a arătat în cele de mai sus, și nu de a analiza temeinicia hotărârii.

Înalta Curte constată că, la data judecării apelului, textul art. 308 C. pen., invocat în recurs în casație de inculpatul A., era în vigoare la data respectivă, aplicarea acestuia nefiind pusă în discuție ori solicitată, ceea ce sugerează că s-a avut în vedere, cu referire la acest aspect, pe lângă funcția îndeplinită la data faptelor de inculpatul A., și dispozițiile art. 175 și art. 176 C. pen.

Cu privire la critica referitoare la nereținerea de instanța de apel a circumstanțelor atenuante, chiar dacă a făcut aplicarea noii legi ca lege penală mai favorabilă, Înalta Curte a examinat-o anterior și apreciază că nu impun alte completări.

De altfel, așa cum rezultă din încheierea de dezbateri de la instanța de apel, chiar avocatul ales al inculpatei a precizat: „Este drept că instanța de apel nu mai poate reține circumstanțe atenuante, menținute și constatate de prima instanță, însă solicită o reindividualizare a pedepsei, al cărei cuantum să fie orientat tot către minim, așa acum a reținut și prima instanță.” (pag. 18).

Cu referire la aceeași inculpată, din examinarea încheierii de dezbateri la instanța de apel, rezultă că apărarea nu a contestat existența faptelor în materialitatea lor, solicitând numai schimbarea încadrării juridice a faptelor, respectiv, instanța de apel să admită solicitarea de schimbare de încadrare juridică din abuz în serviciu în neglijență în serviciu (pag. 18).

Sub aspectul laturii civile, condamnata-inculpată C. a susținut că pretențiile civile solicitate în cauză sunt nedovedite și nelegal acordate, aceste despăgubiri fiind mult mai mari decât cele stabilite prin raportul de expertiză, iar condamnatul-inculpat B. a solicitat individualizarea răspunderii civile pentru fiecare inculpat, proporțional cu faptele săvârșite, presupus a fi infracțiuni, precizând că angajarea răspunderii civile solidare este rezultatul unor erori de calcul si aprecieri greșite ale instanțelor.

Cu privire la aceste critici, precum și la toate criticile celor 3 recurenți referitoare atât la soluționarea laturii penale, cât și la soluționarea laturii civile a cauzei, Înalta Curte constată că ele nu pot face obiectul analizei în calea de atac extraordinară a recursului în casație întrucât stabilirea cuantumului pretențiilor civile și stabilirea individuală sau solidară a răspunderii civile implică aprecieri cu privire la temeinicia hotărârii, la aspectele referitoare la situația de fapt, la participarea/coparticiparea penală a inculpaților la săvârșirea faptelor, respectiv la stabilirea gradului de vinovăție al inculpaților, a situației de fapt concrete și a probatoriului administrat.

Înalta Curte, prin procedura recursului în casație, nu are competența examinării modalității în care instanțele de fond au evaluat și coroborat probele/mijloacele de probă, examinării temeiniciei modalității de stabilire a prejudiciului, reevaluării probelor în vederea stabilirii existenței sau inexistenței prejudiciului, stabilirii în concret a condițiilor răspunderii civile delictuale (în mod individual sau în solidar), temeiniciei acordării despăgubirilor civile etc. deoarece acestea aspecte sunt în totală interdependență cu situația de fapt astfel cum, definitiv, a fost stabilită de instanța de apel.

Prin urmare, având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, cererile de recurs în casație formulate de inculpații B., C. și A. împotriva Deciziei penale nr. 210/P din data de 09 martie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/118/2009.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 265 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși ai inculpaților, în cuantum de câte 65 lei, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, cererile de recurs în casație formulate de inculpații B., C. și A. împotriva Deciziei penale nr. 210/P din data de 09 martie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/118/2009.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 265 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși ai inculpaților, în cuantum de câte 65 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2016.