Appeals rejected; theft and organized-crime convictions, and police officers' aiding sentences, upheld.

Decizia nr. 23/RC/2017

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 145 din 5 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, între alte, s-au hotărât următoarele:

1. În aplicarea art. 5 C. pen. în interpretarea dată prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, s-a constatat că încadrarea juridică mai favorabilă inculpatului A. este cea consacrată prin legislația în vigoare după data de 1 februarie 2014, respectiv infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. și furt calificat în forma complicității prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la pedepsele de:

- 1 an și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma complicității, prevăzută de art. 48 alin. (1) rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.

A constatat că infracțiunile pentru care s-a dispus prezenta condamnare sunt comise în stare de recidivă post - condamnatorie raportat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 111/1997 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. x/1997, definitivă prin Decizia penală nr. 1681/2001 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, în executarea căreia se află în prezent inculpatul.

În baza art. 43 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., aplicată inculpatului prin prezenta sentință cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma complicității, prevăzută de art. 48 alin. (1) rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (1969) aplicată prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care aplică sporul de 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani.

A adăugat pedeapsa rezultată de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani, la restul rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, respectiv 2321 zile (6 ani, 5 luni și 11 zile), rezultând pedeapsa de 9 ani 11 luni și 11 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani, pe care o va executa în final inculpatul.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (identică în conținut cu pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, aplicată pentru condamnările anterioare contopite).

S-a constatat că inculpatul a executat din pedeapsa anterioară de 7 ani și 6 luni închisoare care constituie primul termen al recidivei, perioadele din 2 decembrie 1996-17 decembrie 1997, 27 aprilie 2001-1 iunie 2001 (care nu se deduc din pedeapsa rezultantă).

În temeiul art. 72 C. pen. și art. 40 alin. (3) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante de 9 ani 11 luni și 11 zile închisoare, durata reținerii și arestării preventive a inculpatului în prezenta cauză, cu începere din 23 ianuarie 2011 și până în 8 martie 2011, precum și perioada executată din pedeapsa anterioară rămasă de executat, respectiv 28 ianuarie 2014-5 decembrie 2014.

2. În baza art. 396 alin. (1) C. proc. pen., art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 396 alin. (1) C. proc. pen., art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. (1969).

S-a constatat că inculpatul a fost reținut cu începere din 2 mai 2011, ora 17,05 și până în 3 mai 2011, ora 2,50.

3. În baza art. 396 alin. (1) C. proc. pen., art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 396 alin. (1) C. proc. pen., art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. (1969).

S-a constatat că inculpatul a fost reținut cu începere din 2 mai 2011, ora 17,10 și până în 3 mai 2011, ora 2,50.

Pe latura civilă, în temeiul 19 și art. 397 C. proc. pen., art. 998 C. civ., art. 22 și următoarele din Legea nr. 136/1995:

S-a constatat că persoana vătămată D. reprezentată de E., din localitatea Colonne, Franța nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat în natură prin restituirea în 4 februarie 2011, a tractoarelor.

S-a constatat că persoana vătămată F., reprezentată de G., din localitatea Villers, Franța nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat în natură, prin restituirea tractoarelor.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă H., cetățean maghiar, cu domiciliul în Ungaria, cu domiciliul procesual ales în Oradea, la Societatea Civilă de Avocați I., cu sediul în Oradea, jud. Bihor.

A fost ridicată măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului din 20 mai 2011, cu privire la sumele de 4130 euro, 31 lei și 66.000 forinți ridicate de la inculpatul A.

S-a dispus restituirea către partea civilă H. a sumei totale de 32.840 euro, 210 lei și 97.500 forinți și s-a constatat că suma de 32.840 euro a fost depusă în contul Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism (Direcția Generală a Finanțelor Publice - Municipiul București) deschis la Banca Comercială Română Lipscani, cu ordinul de încasare numerar din 27 mai 2011.

S-a constatat că suma de 211 lei a fost depusă la Direcția Generală a Finanțelor Publice Municipiul București, sector 2, cu chitanța din 30 mai 2011 și că suma de 97.500 forinți este depusă la Camera de corpuri delicte a Curții de Apel Alba Iulia.

Au fost obligați în solidar inculpații J., K., L., M., N., O., P. și A. să plătească părții civile H. suma de 343 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății, reprezentând diferența dintre suma de bani restituită părții civile H. și prejudiciul integral de 40.000 euro.

În baza art. 112 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri, aflate la Camera de Corpuri delicte a Biroului de Combaterea Crimei Organizate Alba: plăcuțe metalice cu serii falsificate, ridicate de la tractorul, cumpărat de martorul R., de la tractorul cumpărat de partea civilă S. și de la utilajul cumpărat de martorul T., bunuri indisponibilizate prin ordonanța de instituire a sechestrului din 20 mai 2011; etichete autocolante cu caracteristici tehnice și date de identificare ale tractoarelor; platbandă, provenită de la tractorul; două legături chei pentru tractor, una cu trei chei și două brelocuri și una cu două chei si un breloc; platbandă de la tractor; poanson cu litera „O”, de formă paralelipipedică, cu dimensiunile 1,7/1,7/11,8 cm, folosită.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea totală a plăcuțelor de identificare metalice cu serii falsificate, ridicate de la tractorul, cumpărat de martorul R., de la tractorul cumpărat de partea civilă S. și de la utilajul Caterpillar cumpărat de martorul T., bunuri indisponibilizate prin ordonanța de instituire a sechestrului din 20 mai 2011 și aflate la Camera de Corpuri delicte a Biroului de Combaterea Crimei Organizate Alba Iulia.

Pentru a hotărî astfel s-a reținut că S-a reținut că prin Rechizitoriul nr. x/D/P/2010din 30 mai 2011 al Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Hunedoara, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, între alții, a inculpaților: A. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen. rap la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g, i și al.4 C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.; B. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și C. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu mențiunea că încadrările juridice au avut în vedere prevederile în vigoare la acea dată, ale C. pen. (1969) și ale legilor speciale în forma în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014.

În fapt, s-a reținut că de circa doi ani, a fost constituit un grup infracțional organizat inițiat de către inculpații U. și V. în scopul săvârșirii de furturi calificate cu consecințe deosebit de grave în țări a Uniunii Europene precum Franța, Italia, Olanda și Grecia. Ca membri ai grupării au fost recrutați inculpații X., Z. și Y., aceștia având atribuția de a identifica utilaje agricole, modalitatea de păstrare și depozitare folosită de proprietari, identificarea căilor de acces pentru pătrunderea prin efracție, identificarea și neutralizarea eventualelor sisteme de alarmă, verificarea utilajelor sub aspectul dotări cu sistem de urmărire GPS. După executarea tuturor acestor operațiuni, cei trei membri ai grupului organizat au executat efectiv operațiunea de sustragere a utilajelor. Anterior ultimei etape, cei trei au comunicat telefonic liderilor grupului tipul utilajelor, marca, capacitatea cilindrică, anul de fabricație, numărul actelor de utilizare și starea fizică a acestora, precum și dacă sunt prevăzute cu accesorii (încărcător frontal, grape etc.). Cei doi lideri le-au comunicat celor trei membri dacă utilajele identificate merită să fie sustrase, în sensul că puteau fi ușor valorificate „la negru” și sumele care puteau fi obținute erau importante. După toate acestea, U. și V. au identificat în rețeaua Internet, pe site-ul Bursei de Transporturi Internaționale de Mărfuri, firme de transport care dețineau mijloace de transport adecvate. Apoi, au intrat în contact cu reprezentantul firmei respective și au solicitat efectuarea unor transporturi de utilaje agricole din alte țări din Uniunea Europeană către România, precizând locul și data încărcării utilajelor.

Odată comis furtul, inculpatul X., cu ajutorul unui laptop, al unei imprimante și al unui CD, a falsificat o comandă către firma de transport, o factură și o scrisoare de trăsură, pentru ca în cazul în care camionul era oprit pe drumul spre România de către organele de poliție sau reprezentanți ai autorității vamale, șoferul să poată justifica transportul. Imediat după ce echipa de hoți a comunicat inculpaților U. și V. marca și tipul utilajelor sustrase, aceștia au căutat cumpărători interesați de achiziționarea acestora. Totodată, de menționat a fost faptul că echipa de hoți era direcționată, spre exemplu, pe teritoriul Franței, de către inculpatul V., acesta cunoscând mai multe locații în care firme care comercializează utilaje le păstrează sau ferme mai mari care dețin astfel de utilaje agricole. Furturile au fost comise de către echipa de hoți pe timp de noapte și prin folosirea de chei potrivite primite anterior de la inculpatul U. Astfel, după constituirea grupului infracțional organizat, în cadrul căruia au acționat anterior și alți membri, au fost comise mai multe furturi calificate, din interceptările și înregistrările telefonice efectuate autorizat în cauză rezultând sustragerea mai multor utilaje din Austria și Franța. Ultimul furt a fost comis din Franța, din zona Dijon, în noaptea de 07/08 decembrie 2010.

Anterior, în data de 01 decembrie 2010, inculpații X., Z. și Y. au plecat în Franța cu autoturismul primului inculpat, înmatriculat în Franța, condus de inculpatul Y.. În paralel, inculpatul V. i-a propus inculpatului A.A., administrator al SC Translogistic SRL Arad, firmă ce are ca obiect de activitate efectuarea de transporturi interne și internaționale de mărfuri, să efectueze un transport de utilaje agricole din Franța, plătindu-i suma de 1.000 euro în avans, prețul total la care s-au înțeles inițial fiind de 2.200 euro. Ulterior, din discuțiile telefonice purtate între inculpații V. și U. a rezultat, de fapt, că înțelegerea cu inculpatul A.A. cu privire la transport a ajuns la un total de 5.500 euro, acesta fiind de fapt un indiciu clar că inculpatul A.A. știa deja că va transporta utilaje furate. Această împrejurare a rezultat și din faptul că a mers personal, conducând autotrenul împreună cu angajatul său, inculpatul B. Există de asemenea discuții telefonice purtate între liderii grupului infracțional, echipa de hoți și inculpatul A.A. cu privire la transmiterea unei comenzi false către firma administrată de inculpat pentru ca acesta să poată justifica transportul la un eventual control efectuat de organele de poliție sau de autoritățile vamale. Între aceleași persoane au existat discuții și cu privire la falsificarea unor documente de proveniență și de transport, respectiv a facturii fiscale și a scrisorii de trăsură, din toate rezultând în mod fals că utilajele furate au fost cumpărate de la o firmă de specialitate din Franța.

În urma activitățile desfășurate, s-a stabilit că gruparea infracțională a fost sprijinită de inculpații P., A., ambii din Satu-Mare și O. din Bistrița. Aceștia au fost cunoscuți de membrii grupării infracționale ca și persoane cu relații în rândul celor care doreau să achiziționeze utilaje furate. Cei trei au sprijinit gruparea prin aceea că, imediat după comiterea furtului, liderii grupării, M. și K., contactau telefonic pe inculpatul P., căruia îi comunicau tipul de utilaje furate și principalele caracteristici ale acestora, respectiv anul de fabricație, starea tehnică, orele de funcționare, eventuale dotări opționale, funcție de care exprimau un anumit preț. Ulterior, inculpatul P. împreună cu inculpații A. și O. au contactat persoanele interesate să achiziționeze utilajele sustrase, comunicau informațiile despre acestea primite de la liderii grupării și stabileau un nou preț de vânzare mai mare, diferența reprezentând o parte a câștigului lor ilicit. Cealaltă parte a câștigului ara reprezentată de procentul solicitat autorilor furturilor din suma pretinsă de către aceștia.

În același mod s-a acționat pentru sustragerea a trei tractoare marca John Deere de la o fermă din Franța. Astfel, în luna ianuarie 2011, între membrii grupării a apărut ideea unui nou furt, dezvoltând în acest sens diferite acte preparatorii. Liderii grupării, inculpații M. și K. au purtat mai multe discuții cu inculpatul P., în cadrul cărora anunțau intenția de a se deplasa în Franța, în scopul sustragerii de tractoare agricole. Mai mult, cei doi inculpați l-au înștiințat pe P. că au fost în Franța, au identificat mai multe astfel de tractoare de dimensiuni mari, respectiv putere de peste 120 CP și chiar au încercat să le sustragă, însă nu au reușit întrucât nu au avut rampe de încărcare adecvate și acestea au cedat sub greutatea utilajelor. P. a spus că va face demersuri pentru a procura rampe adecvate, fapt pentru care, la data de 16 ianuarie 2011, M. și K. i-au contactat pe inculpatul N. și pe numitul C.C., cărora le-a cerut să se deplaseze la Satu-Mare să contacteze pe inculpatul P. și să ridice de la acesta rampele pentru încărcarea utilajelor în TIR. C.C. și N. s-au deplasat la Satu-Mare în noaptea de 16/17 ianuarie 2011, însă P. nu a reușit să procure rampele respective, motiv pentru care au revenit la Alba-Iulia. În ziua de 17 ianuarie 2011, K. a procurat astfel de rampe prin intermediul inculpatul L., rampe transportate de către C.C. și N. împreună cu inculpatul M., în parcarea hanului „x”, unde se afla staționat capul tractor aparținând societății administrate de N., cap tractor la care era atașată o semiremorcă. Rampele au fost încărcate în semiremorcă, iar în cursul nopții de 17 ianuarie 2011, N., însoțit de D.D., s-a deplasat cu TIR-ul în Germania pentru a transporta marfă în baza unei comenzi reale. Conform înțelegerii prealabile cu liderii, inculpații M. și K., după descărcarea în Germania, aceștia urmau să se deplaseze cu autotrenul în Franța, în zona orașului Nancy, pentru a se întâlni cu aceștia. Au existat convorbiri telefonice între liderii coordonatori și inculpatul N., din cadrul cărora a rezultat clar că acesta din urmă cunoștea că se deplasează în Franța pentru a transporta utilaje furate. Mai mult, încă din România, M. și K. i-au plătit lui N. un avans în lei de circa 1.000 euro, din suma totală de 7.000 euro, stabilită inițial.

La rândul său, inculpatul P. i-a contactat pe ceilalți doi intermediari, respectiv pe inculpații A. și O., comunicându-le datele obținute de la membrii grupării, respectiv modelul utilajelor furate și caracteristicile tehnice, purtând discuții cu aceștia referitoare la prețul pretins și variantele de comercializare către diferiții clienți pe care îi aveau.

Imediat după comiterea furtului, conform înțelegerii prealabile dintre liderii grupării, M. și K., cu transportatorii utilajelor furate, inculpații D.D. și N., pe de o parte și cu inculpații P., O. și A., pe de altă parte, utilajele au fost transportate cu autotrenul în zona orașului Debrecen din Republica Ungaria, localitate în care s-au întâlnit și membrii grupării cu cei trei intermediari în noaptea de 21/22 ianuarie 2011.

La data de 22 ianuarie 2011, cele trei tractoare au fost vândute unui cetățean maghiar, respectiv numitului H., din orașul Debrecen, care comercializează autoturisme și utilaje second-hand. Acesta din urmă a cunoscut faptul că utilajele sunt furate și a fost de acord să plătească intermediarilor suma de 40.000 euro pentru toate cele trei tractoare. Ulterior, banii au fost împărțiți între inculpații care au sprijinit grupul infracțional organizat și membrii grupării, fiecăruia revenindu-i o anumită sumă. De altfel, cu ocazia depistării acestora în punctele de frontieră Borș și Valea lui Mihai, asupra acestora a fost găsită suma totală de 39.340 euro (J. - 2.000 euro; K. - 6.500 euro; L. - 2.500 euro; M. - 8.000 euro; N. - 4.000 euro, O. - 4.200 euro; P. - 8.010 euro și A. - 4.130 euro). Inculpatul D.D. urma să primească o parte din suma găsită asupra inculpatului N..

Inculpații P., A. și O. le-au spus membrilor grupului infracțional organizat că au obținut de la cumpărătorul maghiar doar suma de 25.000 euro, din care au cerut o parte pentru intermedierea vânzării, împărțind între ei și diferența de 15.000 euro până la suma de 40.000 euro obținută în realitate de la cumpărător.

De menționat este faptul că, la fel ca și grupul infracțional organizat din care s-au desprins, liderii grupării infracționale nou formată, respectiv inculpații M. și K. au folosit un laptop și o imprimantă pentru a contraface documente de proveniență și de transport a utilajelor furate, pentru a crea aparența unui transport legal de marfă pe ruta Franța - România. Mai mult, au contrafăcut o ștampilă cu amprenta unei societăți comerciale franceze, ștampilă pe care o foloseau la contrafacerea documentelor. Aceasta a fost găsită la percheziția corporală asupra inculpatului L.

Proprietara tractoarelor este F. din com. Vroville, reprezentată de către numitul G. născut în Franța, fiind sustrase un tractor, culoare verde, înmatriculat la 09 martie 2007; un tractor, culoare verde, înmatriculat la 19 aprilie 2004; un tractor, culoare verde, înmatriculat la 19 aprilie 2004. Prejudiciul produs este în valoare totală de 159.307 euro. Toate cele trei tractoare au fost restituite părții vătămate de către autoritățile maghiare (fila 28, vol. I).

Instanța de fond a reținut că inculpatul E.E. îl cunoaște din anul 1991 pe inculpatul B., în prezent acesta din urmă având gradul de locotenent-colonel și fiind șeful Serviciului Județean de Informații Alba din cadrul Serviciului Român de Informații În timpul efectuării stagiului militar de către inculpatul E.E., pe inculpatul B. l-a cunoscut și martora F.F., pe atunci prietena inculpatului E.E. După satisfacerea stagiului militar și căsătoria inculpatului E.E. cu martora F.F., aceștia au ținut legătura o scurtă perioadă de timp cu familia inculpatului B., după care relațiile au devenit din nou apropiate abia în urmă cu circa 2 ani.

Pe la începutul lunii februarie 2011, aflând din presă și din discuțiile purtate în municipiul Alba-Iulia că se instrumentează un dosar penal având ca obiect tractoare și alte utilaje sustrase din țări membre ale Uniunii Europene de către membrii unui grup infracțional organizat, care ulterior sunt valorificate în România, și conștient fiind de implicarea sa în acest dosar, inculpatul E.E. l-a căutat pe inculpatul B. și i-a relatat faptul că a cumpărat și el un tractor de la membrii grupului infracțional organizat și i-a solicitat sprijinul, aceasta și în contextul în care inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni cu suspendarea executării pedepsei pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, constând în cumpărarea unui camion provenit din furt.

Inculpatul B. i-a spus inculpatului E.E. că va vorbi cu comisarul șef G.G., șeful Biroului de Combaterea Crimei Organizate Alba-Iulia, că-l va pune în legătură cu acesta pentru a lămuri situația juridică a utilajului menționat. Inculpatul B. a luat legătura cu șeful Biroului de Combaterea Crimei Organizate Alba-Iulia și, ca urmare, acesta din urmă a avut o discuție cu inculpatul E.E., care a prezentat actele utilajului, constatându-se că acesta provine dintr-un furt comis de inculpații H.H., K. și I.I., motiv pentru care utilajul a fost indisponibilizat.

După o perioadă de timp, inculpatul E.E. i-a comunicat martorei F.F. că s-a întâlnit din nou cu inculpatul B. la sediul Serviciului Român de Informații Alba, întrebându-l pe acesta la ce poate să se aștepte și primind asigurări că nu se va întâmpla nimic grav dacă a fost sincer cu comisarul șef G.G. de la poliție.

În data de 04 aprilie 2011, inculpatul E.E. s-a internat la o clinică privată de recuperare psihică din localitatea Vințișoara, județul Alba, în condiții pe care le vom expune în continuare, mai târziu.

Ulterior, inculpatul B. i-a confirmat inculpatului E.E. că a vorbit cu ofițerul de poliție despre aceasta. În continuare, martora a mai fost de două ori la domiciliul inculpatului B., trimisă de fiecare dată de către inculpatul E.E. care se afla internat în clinică. De fiecare dată, martora se interesa dacă sunt noutăți și reitera rugămintea ca inculpatul B. să facă tot ceea ce poate să nu vină „mascații” la locuința sa. Inculpatul B. i-a dat de înțeles martorei că a vorbit cu comisarul șef G.G. despre acest lucru și că nu vor veni „mascații” la locuința sa.

În data de 10 aprilie 2011, după ce a purtat o discuție, la clinică, între comisarul șef G.G. și inculpatul E.E., acesta din urmă i-a cerut din nou soției sale să meargă acasă la inculpatul B. pentru a-l întreba dacă sunt probleme noi, având în vedere că recunoscuse cu acel prilej cumpărarea altor două tractoare de la membrii grupului infracțional organizat. Martora l-a sunat pe inculpatul B., iar acesta i-a spus că o primește. Odată ajunsă acasă la inculpat, martora i-a relatat discuțiile purtate de soțul ei cu comisarul șef G.G., aducându-i totodată la cunoștință împrejurarea că, deja, organele de poliție au ridicat cele două tractoare la numitul S., căruia inculpatul E.E. i le vânduse după ce le cumpărase de la hoți.

Împrejurarea că inculpatul E.E. i-a spus inculpatului B. anterior și despre cele două tractoare a rezultat și din declarația dată de către inculpatul E.E., în care arată că i-a spus cu circa trei săptămâni înainte de a spune organelor de poliție, plângându-se chiar inculpatului B. că, dacă ar spune organelor de poliție despre aceste utilaje, ar pierde terenurile și banii plătiți în contul tractoarelor pe de o parte (35.000 euro) și pe de altă parte suma de 150.000 lei cu care ar trebui să-l despăgubească pe numitul S. Cu ocazia discuției, inculpatul B. l-a sfătuit pe inculpatul E.E. să nu declare nimic despre cele două tractoare și să aștepte să vadă cum evoluează ancheta, urmând să spună doar dacă se va afla. Acest fapt a fost confirmat și de discuțiile purtate ulterior de către inculpatul E.E. cu comisarul șef G.G. la datele de 10, 11,14,15 și 17 aprilie 2011 discuții care au fost înregistrate autorizat în mediu ambiental:

Contextul în care s-au purtat toate discuțiile între inculpați și martori a fost foarte relevant, în sensul că, în data de 14 aprilie 2011, discuțiile au fost purtate în timpul efectuării percheziției domiciliare și ale efectuării audierilor la sediul Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Hunedoara, iar cele din data de 15 aprilie 2011, s-au purtat înaintea, în timpul și ulterior judecării propunerii de arestare preventivă. În concluziile sale, procurorul de ședință a făcut referire la inculpatul B., despre care acesta a aflat în mod evident, aceasta rezultând din modul conspirat în care s-a întâlnit apoi, în data de 17 aprilie 2011, cu martora F.F., căreia i-a și atras atenția că bănuiește că îi sunt interceptate convorbirile telefonice.

În data de 19 aprilie 2011, inculpatul B. a fost la locuința din Micești a familiei F., unde a găsit-o pe mama numitei F.F. și pe fiica minoră a acesteia, spunându-le acestora să-i transmită sus-numitei să-l viziteze seara la domiciliu. Din discuția telefonică purtată la ora 22:22:33 între susnumită și inculpat a rezultat că acesteia îi era teamă să mai meargă casă la inculpatul B., astfel fiind sfătuită și de mama sa. În cursul aceleiași zile de 19 aprilie 2011, inculpatul a mai discutat la telefon cu numita F.F., din conținutul discuțiilor rezultând că cei doi erau preocupați ca nu cumva să le fie interceptate și înregistrate convorbirile telefonice. Astfel, inculpatul B. a cerut mai multe date numitei F.F. cu privire la telefonul și cartela folosite, aceasta spunându-i că le-a cumpărat în data de 17 aprilie 2011, după întâlnirea de la locuința familiei J.J. și nu le-a mai folosit decât pentru convorbiri cu avocații. În cuprinsul acelorași discuții, inculpatul B. i-a atras atenția numitei F.F. să spună, dacă va fi întrebată, că duminica (17 aprilie 2011), la întâlnirea de la familia J.J., au fost niște italieni care s-au interesat de firma sa.

În data de 20 aprilie 2011, telefonic, inculpatul B. s-a interesat la numita F.F. ce s-a discutat în legătură cu el la instanță, cu ocazia judecării propunerii de arestare, în data de 15 aprilie 2011. A solicitat și numărul de telefon al avocatului K.K., pe care l-a sunat ulterior, întrebându-l același lucru. Numitei F.F. i-a sugerat că a trecut pe la ei doar o dată, de două ori pe an, întrebând-o insistent dacă din dosar sau din discuțiile cu avocatul ori cele telefonice purtate de ea cu E.E. rezultă că i-ar fi dat sau i-ar fi făcut ceva. În data de 22 aprilie 2011, numita F.F. a fost chemată telefonic de către inculpat la sediul Direcției Județene de Investigație Alba, ulterior cei doi întâlnindu-se la punctul de control acces, fără ca sus-numita să fie trecută în vreun registru și au purtat din nou discuții legate de dosar. Și anterior inculpatul B. a manifestat precauție în relația cu inculpatul E.E. și martora F.F., aceasta rezultând din faptul că a folosit patru numere de telefon mobil sau fix, pentru a ține legătura cu aceștia, precum și din împrejurarea că, în data de 15 aprilie 2011, nu a folosit procedura regulamentară de acces în sediul Serviciului Român de Informații, neînregistrând vizita martorei F.F.

Astfel, sfaturile date de către inculpatul B. inculpatului E.E. și martorei F.F. de a nu recunoaște în fața organelor de urmărire penală cumpărarea și înlesnirea valorificării a cinci utilaje agricole provenite din furt, au fost apreciate ca fiind un ajutor intelectual dat în scopul zădărnicirii urmăririi penale, fază a procesului penal în care se urmărește aflarea adevărului.

O altă formă de ajutor acordat inculpatului E.E. a constat în inacțiunea inculpatului B. care nu a încunoștințat organele de urmărire penală, despre care știa că cercetează implicarea inculpatului E.E. în activitatea infracțională, cu privire la informațiile aflate de la inculpat, nerespectând astfel chiar o obligație legală, respectiv cea prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1991, care prevede că informațiile privind săvârșirea unor infracțiuni sunt aduse la cunoștința organelor de urmărire penală de către organele de informații.

Un alt act de ajutor făcut pentru zădărnicirea urmăririi penale a constat în atenționarea făcută de inculpatul B. martorei F.F. cu privire la posibilitatea interceptării convorbirilor telefonice ale acesteia, fiind de natură să împiedice organele de urmărire penală în aflarea adevărului, având în vedere că martora a purtat până atunci mai multe discuții telefonice din care rezulta activitatea infracțională desfășurată de E.E. și a eventualelor alte persoane implicate în cumpărarea sau înlesnirea valorificării utilajelor provenite din furt.

Toate acțiunile și inacțiunile inculpatului B. au fost în contextul în care acesta cunoștea împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat pentru o fapta similară, neexistând astfel nici măcar posibilitatea ca inculpatul să creadă că E.E. este nevinovat. Acțiunea inculpatului B. de a-i asigura pe inculpatul E.E. și pe martora F.F. de faptul că va interveni pe lângă comisarul șef G.G. pentru a nu se efectua o percheziție cu forțe speciale la domiciliul lor intră în categoria actelor de ajutor moral acordat acestora pentru îngreunarea urmăririi penale. În aceeași categorie au intrat și asigurarea constantă pe care le-a dat-o că nu se pune problema arestării preventive și că a avut discuții în legătură cu cele două probleme cu ofițerul de poliție, creându-le impresia că „a rezolvat” aceste lucruri cu șeful Biroului de Combaterea Crimei Organizate Alba-Iulia. De altfel, inculpatul B. chiar l-a contactat în acest sens pe comisarul șef G.G. și i-a sugerat că, pentru a obține rezultate maxime în anchetă, ar trebui să-i promită inculpatului E.E. că nu va efectua o descindere cu forțe din cadrul Detașamentului Poliției de Intervenție Rapidă la domiciliul său și că nu se pune problema arestării, împrejurare care rezultă din raportul întocmit de ofițerul de poliție.

O altă solicitare a inculpatului E.E. a fost transmisă de către inculpatul B. comisarului șef G.G., respectiv aceea de a-l introduce în echipa care va efectua activități la domiciliul inculpatului E.E. pe inculpatul C., subcomisar de poliție în cadrul Biroul pentru Combaterea Crimei Organizate Alba-Iulia, despre care cunoștea că este foarte bun prieten cu inculpatul E.E. Este evident că atunci când a făcut acest lucru, inculpatul B. cunoștea că este o mare probabilitate ca inculpatul C. să nu-și îndeplinească în mod corect atribuțiunile de serviciu în cazul în care ar fi făcut parte din echipă.

Toate aceste activități de ajutor acordat inculpatului E.E. au fost făcute de inculpatul B., care, având în vedere domeniul în care activează, cunoștea faptul că, dacă inculpatul E.E. recunoaște implicarea în toate operațiunile cu utilaje provenite din furt, s-ar proba întreaga activitate infracțională, s-ar contura starea de pericol și vinovăția inculpatului, caz în care s-ar pune problema unor măsuri preventive, a trimiterii în judecată și a obligării la repararea prejudiciului.

Și implicarea inculpatului B. în găsirea și recomandarea insistentă a unui anumit avocat constituie un act de ajutorare întrucât depășește prin repetabilitate și intensitate recomandarea firească de a-ți angaja un apărător într-o cauză penală. Mai mult, din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul B. a avut deja discuții cu avocatul pe care l-a recomandat și că acesta cunoaște speța. Este important de menționat că avocatul L.L., despre care este vorba, nu era angajat în cauză până la acel moment, fiind astfel foarte probabil ca speța să-i fi fost prezentată chiar de inculpatul B.

După luarea măsurii preventive față de inculpatul E.E. și înainte cu o zi de judecarea recursului, la data de 20 aprilie 2011, inculpatul B. a întocmit un raport personal clasificat la nivelul „Secret de serviciu”, prin care a recunoscut, în parte, informațiile de care a luat cunoștință, recunoscând practic acțiunile sale de ajutorare a inculpatului E.E. și implicarea în aceleași acțiuni a inculpatului C., denaturând însă motivațiile sale și contextul în care susține că a acționat, conținutul raportului fiind în contradicție cu restul probelor administrate în cauză. De altfel, în raport, inculpatul B. a susținut că nu a pretins și nu a primit niciun fel de favoruri, bani sau alte obiecte și nu a exercitat niciun fel de presiune sau intervenție la nivelul vreunei instituții implicate în derularea cercetărilor penale, fapt contrazis în totalitate de actele de la dosar.

Din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice dintre cei doi, interceptate și înregistrate autorizat, a rezultat că au o relație foarte apropiată, fiind „ca frații”, așa cum spun unul despre celălalt. Relațiile apropiate dintre cei doi au rezultat și din faptul că, din probele administrate s-a stabilit că aceștia au închiriat o garsonieră în municipiul Alba-Iulia, pe care o foloseau împreună, cheltuielile de întreținere și chiria fiind achitate în totalitate de către inculpatul E.E. Mai mult, din raportul inculpatului B. a rezultat că inculpatul E.E. i-a relatat că prietenul său cel mai bun, inculpatul C., are probleme familiale, urmând să divorțeze și că au existat discuții între aceștia cu privire la posibilitatea ca inculpatul E.E. să-i cumpere inculpatului C. un apartament. Deși ofițerul nu a făcut parte din colectivul delegat să desfășoare activități în cauză, prin natura atribuțiilor de serviciu putea să obțină informații utile cauzei. În situația în care acest lucru s-a realizat, era obligat, în virtutea acelorași atribuții de serviciu, să raporteze de îndată, ierarhic, despre informațiile obținute, faptele și persoanele la care acestea făceau referire. Inculpatul C. a intrat în posesia unor informații cu mare valoare operativă, apte să conducă la identificarea mai multor persoane implicate în activitatea infracțională, probarea acesteia și tragerea la răspundere a celor vinovați. În virtutea prieteniei dintre cei doi, inculpatul E.E. i-a povestit inculpatului C. încă de la momentul în care publicul a avut cunoștință de instrumentarea cauzei prin intermediul mass-media, despre implicarea sa în „afacerile” cu tractoare furate de inculpatul H.H. și alții. Inculpatul E.E. i-a povestit cu lux de amănunte despre implicarea sa, despre celelalte persoane implicate, inculpatul C. spunându-i că nu lucrează în dosar, că nu are acces la acesta, dar că se ocupă alți colegi și că va încerca să-l țină la curent cu ceea ce află despre derularea anchetei.

Inculpatul C. a avut astfel cunoștință despre întreaga activitate infracțională desfășurată de inculpatul E.E., însă nu și-a informat colegii și conducerea Biroului de Combaterea Crimei Organizate Alba-Iulia. Mai mult, în data de 02 aprilie 2011, la nivelul Biroului de Combaterea Crimei Organizate Alba-Iulia s-a pus problema efectuării de activități procedurale în data de 05 aprilie 2011, constând în efectuarea de percheziții, ridicarea de persoane, conducerea acestora la Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Hunedoara și efectuarea de audieri.

În aceste împrejurări, inculpatul C. l-a contactat telefonic, în mai multe rânduri, în perioada 02 - 04 aprilie 2011, pe inculpatul E.E., s-a întâlnit cu acesta în mod repetat, i-a divulgat informația privind declanșarea efectuării de activități procedurale în dosar, văzând și o listă cu numele a 14 persoane, despre care E.E. i-a spus că a primit-o de la avocata unei persoane cercetate în cauză și că acele persoane urmează a fi reținute. După ce inculpatul C. a văzut lista, inculpatul E.E. s-a dus la cealaltă persoană de încredere, inculpatul B., căruia i-a arătat-o, spunându-i că a aflat de la inculpatul C. că riscă o pedeapsă între 10 și 20 de ani închisoare.

De altfel, domiciliul inculpatului B. i-a fost indicat chiar de inculpatul C., din interceptările convorbirilor telefonice rezultând cu certitudine că acesta din urmă a cunoscut despre sprijinul promis inculpatului E.E. de către inculpatul B..(discuțiile telefonice din 02 aprilie 2011, ora 19:44:49 și din 03 aprilie 2011, ora 18:05:44). Printre numele de pe listă s-a aflat și cel al inculpatului E.E. Inculpatul B. a păstrat lista și, la serviciu, a confruntat-o cu ordonanțele provizorii emise de procuror și cu încheierile instanței prin care s-a autorizat efectuarea de interceptări și înregistrări ale convorbirilor telefonice în dosar, constatând cu această ocazie că parte din persoanele trecute pe listă figurează și în autorizațiile de interceptare.

Nici în aceste condiții, inculpatul B. nu a informat organele de urmărire penală și nici șefii ierarhici, deși în condițiile în care îi spusese lui E.E. că o are de la inculpatul C., ar fi trebuit să-i fie evidentă cel puțin o scurgere de informații din cadrul structurii de poliție, care ar fi trebuit adusă la cunoștința organelor abilitate. Cu ocazia unei dintre întâlniri, inculpatul E.E. i-a spus inculpatului C. că a văzut două mașini cu polițiști care îl urmăresc, însă subcomisarul i-a spus că nu știe nimic cu privire la aceasta.

După toate acestea, inculpatul E.E., discutând și cu soția sa, s-a hotărât să se interneze la clinica privată de recuperare psihică din localitatea Vințișoara, lucru care s-a și întâmplat în data de 04 aprilie 2011, pentru a împiedica astfel, după părerea sa, efectuarea percheziției la domiciliul său, audierea și luarea unor măsuri preventive.

Inculpatul C. a fost una dintre puținele persoane care a cunoscut faptul că inculpatul E.E. s-a internat la o clinică privată și a continuat să aibă contacte telefonice și chiar să-l viziteze pe acesta din urmă la spital. Și direct și telefonic, inculpatul C. l-a asigurat pe inculpatul E.E. că totul este în regulă. În data de 10 aprilie 2011, după discuția dintre comisarul șef G.G. și inculpatul E.E., în care acesta a recunoscut și tăinuirea celor două tractoare, vândute ulterior lui S., a fost vizitat la spital de către inculpatul C.

Acesta din urmă a luat cunoștință despre mărturisirile făcute de inculpatul E.E. și despre faptul că nici cu această ocazie nu a recunoscut totul, respectiv nu spus nimic cu privire la cele trei tractoare, a căror vânzare a intermediat-o între inculpatul H.H. și numitul M.M., împrejurările de comitere a acestor fapte și despre aceea că, la acea dată, cumpărătorul M.M. făcea presiuni asupra inculpatului pentru răscumpărarea celor trei utilaje contra sumei de 51.000 euro. De asemenea, inculpatul C. a fost informat de către inculpatul E.E. cu privire la faptul că, a doua zi, acesta din urmă se va prezenta la sediul Biroului de Combaterea Crimei Organizate Alba-Iulia pentru a pune la dispoziția organelor de anchetă acte de interes în ceea ce privește cele două tractoare vândute numitului S. și pentru a oferi explicații cu privire la această tranzacție ilicită.

În aceste condiții, inculpatul C. i-a spus că trebuie să declare în amănunt cele întâmplate vis-a-vis de cele două utilaje, fără însă a stabili să recunoască întreaga activitate infracțională care îi era cunoscută. La data de 13 aprilie 2011, inculpatul E.E. a fost contactat de inculpatul C., care i-a cerut să se întâlnească la stația de carburanți OMV din Alba-Iulia. Cu ocazia întâlnirii, inculpatul C. i-a povestit că, a doua zi, dimineață, va avea loc acțiunea poliției, fiind vizate persoanele implicate în furturile și comercializarea de utilaje furate.

Acesta i-a recomandat inculpatului E.E. să se întoarcă la clinică, spunându-i că participă la acțiune și că îl va suna a doua zi în jurul orelor 08:30 - 09:00, să-i spună dacă totul este în regulă și dacă poate să părăsească clinica. Inculpatul E.E. i-a comunicat această împrejurare soției sale, F.F., după care s-a deplasat la clinică, unde a găsit doar personalul auxiliar și, fără a se reinterna, s-a dus în camera pe care o ocupase anterior. Cu această ocazie, inculpatul a discutat în două rânduri la telefon cu amanta sa, numita N.N., căreia i-a spus că inculpatul C. l-a avertizat că a doua zi este acțiunea și că, din acest motiv, rămâne peste noapte la clinică, așteptând ca dimineața să fie sunat de polițist pentru a primi „undă verde” de la acesta.

De cele mai multe ori, când inculpatul C. s-a întâlnit cu inculpatul E.E. pentru a-i comunica date de interes cu privire la evoluția anchetei, a încercat să realizeze aceste întâlniri în mod conspirat, respectiv în locuri unde nu puteau fi văzuți și evitau ca la aceste întâlniri să fie prezente și alte persoane, aspecte care rezultă din înregistrările convorbirilor telefonice realizate în cauză. Prin acțiunea de a-l îndruma pe inculpatul E.E. să nu spună organelor de urmărire penală despre întreaga activitate infracțională, învățându-l să recunoască doar ceea ce observă că este deja cunoscut, inculpatul C. l-a ajutat pe acesta pentru a zădărnici urmărirea penală. Din toate cele de mai sus a rezultat că inculpații B. și C. l-au ajutat pe inculpatul E.E. pentru a îngreuna și zădărnici urmărirea penală, având cunoștință de faptul că acesta face parte dintr-un grup infracțional organizat cercetat în prezenta cauză. Această împrejurare a rezultat în mod evident că dosarul a fost mediatizat în două rânduri, cu ocazia efectuării de rețineri și arestări preventive în cauză, precum și din faptul că inculpatul E.E. le-a relatat de alte persoane implicate în dosar. De altfel, în virtutea atribuțiilor de serviciu, ambii inculpați au cunoscut competența materială a Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism Mai mult, inculpații B. și C. au luat cunoștință de conținutul listei cu 14 persoane cercetate și, prin inacțiunea lor, respectiv prin omisiunea încunoștințării organelor de urmărire penală, l-au favorizat atât pe inculpatul E.E., cât și pe alți membri ai grupului infracțional organizat.

Astfel, această inacțiune a celor doi inculpați a constituit în fapt o sprijinire a grupului infracțional organizat pentru a scăpa de răspunderea penală și a păstra produsul infracțiunii. Inculpatul B. a recunoscut că nu a procedat conform atribuțiilor de serviciu, nerespectând astfel nici dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1991, singura apărare invocată fiind aceea că a ales să gestioneze situația în mod amiabil, pe motiv că nici nu avea suficiente elemente pentru a informa șefii ierarhici sau organele de urmărire penală. Inculpatul C. a arătat în declarația dată că recunoaște faptele în materialitatea lor, dar susține că nu a avut intenția de a îngreuna și zădărnici urmărirea penală. Așa cum se arată însă în literatura de specialitate, infracțiunea de favorizarea infractorului se poate comite chiar și cu intenție indirectă.

În cursul judecății, s-au depus și s-au administrat probe, materializate în următoarele mijloace de probă: vol. I dos. fond (fila 124 - adresa SC O.O. SRL Frumușeni, jud. Arad, împuternicit al P.P., Olanda din care rezultă că societatea nu se constituie parte civilă în cauză, întrucât prejudiciul a fost recuperat în natură, prin restituirea tractoarelor, în 19 mai 2011; fila 217 - declarația R.R. Grecia, din care a rezultat că persoana vătămată se constituie parte civilă cu 172.000 lei, echivalentul a 42.000 euro, pentru utilajul nerecuperat - excavator tip încărcător; 16.400 lei reprezentând cheltuieli de transport pentru utilajul deja recuperat plus contravaloarea stricăciunilor aduse acestuia, care se vor preciza ulterior; cheltuieli de judecată, neprecizate; filele 227, 228, 229 - factura de achiziție și CMR pentru utilajul achiziționat de R.R.

Grecia; fila 253 - declarația persoanei vătămate H., cetățean maghiar din Ungaria, de constituire parte civilă împotriva inculpaților P., A. și O. cu suma de 40.000 euro, achitată de el pentru utilaje. Suma de 40.000 euro a fost indisponibilizată prin instituirea sechestrului la data flagrantului, partea civilă solicitând încetarea măsurii asiguratorii și restituirea sumei; filele 265, 266 - persoana vătămată R.R. a formulat cerere de ridicare a sechestrului și de restituire a excavatorului; fila 274 - dovada plângerii penale depuse de R.R. la Poliție în Grecia în 12 decembrie 2010, după constatarea furtului utilajelor); vol.

II dos. fond (fila 423 - declarația părții civile S.S. din conținutul căreia rezultă că a cumpărat un Fendt de la I.I., utilajul a fost indisponibilizat, a fost păgubit și pretinde 32.500 euro; filele 424, 425- declarația persoanei vătămate T.T., prin SC U.U. SA, prin subrogare în drepturile asiguratului V.V., Franța se constituie parte civilă cu suma de 32.343,75 euro fără T.V.A., reprezentând contravaloarea tractorului, sustras în 31 martie 2009 împreună cu alte 2 utilaje de la ferma X.X. plus dobânda legală de la data de 11 iunie 2009 (data plății indemnizației de asigurare) și până la plata integrală a debitului; filele 443, 444 - plângerea penală a lui Z.Z. din Italia, netradusă, privind sustragerea excavatorului în 16 februarie 2008; fila 541 - 544, declarația persoanei vătămate SC Y.Y.

SRL Bistrița ce constituie parte civilă împotriva lui A.A. cu suma de 93.249, 74 lei daune materiale (86.000 lei prețul plătit pentru tractorul cumpărat, 7.249,74 lei piese și accesorii montate), cumpărat de la A.A.A. în 22 noiembrie 2010, bun ridicat de Poliție. Acesta a fost furat din Olanda, în 24-25 octombrie 2010, de la un depozit din Tilburg, Olanda; fila 546 - contract vânzare - cumpărare a tractorului între A.A.A. și SC Y.Y. SRL; fila 548 - plângerea persoanei vătămată SC Y.Y. SRL Bistrița, prin care solicită lăsarea în custodie a tractorului și reintrarea în posesie a bunurilor - piese montate de firmă pe utilaj, piese în valoare de 11.149,74 lei. (tractorul, indisponibilizat, dar nu sechestrat); fila 553 - factura pt. tractor agrotron, vânzător B.B.B.

Italia, cumpărător R., preț 18.560 euro; fila 570 - procesul verbal de indisponibilizare a tractorului de la C.C.C.; fila 580 - declarația societății de asigurări D.D.D., Franța, subrogat în numele asiguratului E.E.E. din Brans, Franța, de constituire parte civilă cu suma de 26.130 euro fără T.V.A., reprezentând contravaloarea tractorului sustras în 9/10 iunie 2010 plus dobânda legală cu începere din 10 octombrie 2010 (data plății indemnizației), până la plata integrală a debitului plus cheltuieli de judecată; filele 623 - 630, dovada plății sumei asigurate de către D.D.D.

Franța către E.E.E.; filele 636 - 637, ancheta preliminară a autorităților franceze la locul furtului comis în dauna lui E.E.E.; fila 619 - plângerea penală a persoanei vătămate Z.Z., titularul societății F.F.F. Italia, care a reclamat furtul în noaptea de 16/17 februarie 2008 a unui excavator); vol. III dos. fond (fila 786 - declarația părții civilă Z.Z. - Italia, de constituie parte civilă cu suma de 40.000 euro - valoare utilaj și restituirea utilajului, care a fost indisponibilizat în 26 aprilie 2011, vol. XVI d.u.p., filele 386, 387, în custodia lui T. din Șard, 50.000 euro beneficiu nerealizat, prin nefolosirea utilajului pe o perioadă mai mare de 3 ani și 10.000 euro daune morale; fila 799 - plângerea penală a lui G.G.G. care a reclamat sustragerea în 24-27 decembrie 2010, excavatorului; fila 924 - cerere nouă R.R.

Grecia, de restituire a utilajului sechestrat; fila 935 - declarație inculpat A.A.A.; fila 936 - declarație inculpat H.H.H. ; fila 937 - declarație inc. I.I.I.); vol. IV dos. fond (fila 1055 - declarație învinuit J.J.J.; fila 1077 - declarație inculpat U.; fila 1079 - declarație inculpat Y.; fila 1080 - declarație inculpat Z.; fila 1082 - declarație inculpat M.; fila 1166 - adresă Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența pașapoartelor - Instituția Prefectului, jud. Maramureș - lui H.H.H. nu i s-a retras pașaportul; fila 1412 - note de ședință ale părții civile SC R.R.

Grecia); vol. V dos. fond (fila 1469 - încheierea din 1 februarie 2012 - au fost admise cererile părților civile Z.Z., K.K.K. și R.R. privind ridicarea sechestrului asigurator și restituirea bunurilor, pune în vedere părțile să păstreze bunurile până la soluționarea cauzei; filele 1596 - 1630 - cerere și acte doveditoare ale T.T., prin SC U.U. SA subrogat în drepturile asiguratului V.V., solicită în principal: restituirea în natură a tractorului, obligarea în solidar a inculpaților la suma reprezentând pierderea de valoare (diferența dintre valoarea tractorului la data furtului, evaluat la data de 13 mai 2009 și valoarea reală la zi și obligarea inculpaților în solidar la plata dobânzii legale sau obligarea inculpaților în solidar la plata sumei de 32.343,75 euro fără T.V.A., contravaloarea tractorului și obligarea la plata dobânzii legale de la data de 11 iunie 2009 (data plății indemnizației din asigurare) și până la plata integrală a debitului); vol.

VI dos. fond (fila 1665 - hotărârea autorităților maghiare, depusă de partea civilă H., de cercetare a cetățenilor maghiari și de pronunțare a unei soluții de netrimitere în judecată, referitor la sustragerea celor 3 tractoare care în 22 iua.2011 au fost identificate în Ungaria și apoi restituite proprietarilor din Franța; fila 1753 - declarație inculpat E.E.; fila 1757 - declarație inculpat J.; fila 1760 - declarație inculpat L.; fila 1766 - declarație inculpat N.; fila 1770 - declarație inculpat D.D.); vol. VII dos. fond (fila 2151 - declarație inculpat L.L.L.; fila 2153 - declarație inculpat M.M.M.; fila 2155 - declarație inculpat B.B.; fila 2157 - declarație A.A.; fila 2160 - declarație inculpat N.N.N.); vol.

VIII dos. fond (filele 2331, 2354 - declarație persoana vătămată S., de constituire de parte civilă - 24.000 euro valoarea celor 2 tractoare cumpărate de la E.E. și 20.000 euro daune morale; filele 2333 - 2338, 2341 - 2346 - cerere D.D.D. Franța, de majorare a pretențiilor civile cu suma de 1.650 euro, reprezentând 1.150 euro prima tranșă a onorariului de avocat și 500 euro transport de la București și cazare. O.O.O. a primit de la D.D.D. 600 euro, în urma accidentului survenit în 9 iunie 2010; fila 2366 - declarație inculpat O.; fila 2368 - declarație inculpat P.; fila 2370 - declarație inculpat P.P.P.; fila 2373 - declarație inculpat R.R.R.; fila 2374 - declarație inculpat C.; vol.

IX dos. fond (fila 2412 - 2434- memoriu depus de inculpatul B., cu copii de pe interceptări; fila 2445 - p-verbal de indisponibilizare tractor de la E.E., la Poliția Vințu de Jos; fila 2451 - raport întocmit de ofițer de poliție G.G. - se susține că inculpatul B. i-ar fi sugerat, în cadrul discuțiilor telefonice pe care B. le-a inițiat în 11 aprilie 2011, ca în situația unei descinderi la inculpatul F., din echipă să nu facă parte mascații. I-a spus că în echipă ar fi bine să facă parte C., un foarte bun prieten cu F.; filele 2455 - 2456 - copie proces verbal de interceptare a discuției dintre inculpatul B.

și ofițerul G.G. din 11 aprilie 2011; fila 2458 - p-vb. de redare convorbiri între ofițerul G.G. și S.S.S.; fila 2464 - proces verbal de redare convorbire ambientală între ofițerul G.G. și martorul Tomuța; fila 2477- declarație E.E., susține că l-a rugat pe inculpatul B. să vorbească cu ofițerul G.G. să nu se facă percheziția cu mascați și să facă parte măcar din echipa care va veni la el acasă, prietenul C.); vol. X dos. fond (filele 2587 - 2590 - declarația părții civile K.K.K.; fila 2604 - declarație inculpat B. - menține declarațiile de la urmărire penală ; fila 2633 - încheierea din 5 septembrie 2012, prin care s-a admis cererea de restituire în natură a bunului, formulată de societatea de asigurare T.T., reprezentată de SC U.U.

SA și s-a dispus restituirea tractorului; fila 2668 - declarație inculpat T.T.T.; fila 2671 - declarație martor U.U.U.; filele 2677 - 2709- cerere de precizare din partea T.T. reprezentată de SC U.U. SA, prin subrogare în drepturile asiguratului V.V., Franța); vol. XI dos. fond (fila 2986 - completare de acțiune a părții civile Z.Z. prin care solicită să poată alege modalitatea de executare a despăgubirilor civile, respectiv restituirea în natură sau plata contravalorii, pentru că a aflat că utilajul ar avea anumite defecțiuni, după furt fiind folosit); vol.

XIV dos. fond (fila 3832 - 3839 - acte doveditoare pt. cheltuieli de judecată; fila 3843 - memoriu al inculpaților B. și C., privind descrierea faptelor imputate inculpatului H.H.; fila 3885 - raport de expertiză tehnică judiciară privind tractorul aflat la V.V.V. din Vințu de Jos, evaluat la 23.360 euro; fila 3995 - raport de expertiză tehnică judiciară: pentru tractor - sustras de la X.X.X., găsit la SC Z.Z.Z. SRL, administrată de S., indisponibilizat la Poliția municipiului Aiud și restituit societății de asigurare Y.Y.Y. - 122.000 lei, adică 27.5000 euro, tractor - sustras de la X.X.X., găsit la SC Z.Z.Z.

SRL, administrată de S., indisponibilizat la Poliția municipiului Aiud și restituit societății de asigurare Y.Y.Y. - 160.000 lei, adică 36.000 euro; fila 4021 - decont parțial al expertului tehnic, 3000 lei; fila 4111 - rezoluție din 23 mai 2013, Dosar nr. x/P/2012, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia de neîncepere a urmăririi penale împotriva inculpatului E.E., la plângerea lui T. pentru înșelăciune, având ca obiect buldoexcavatorul); vol. XV dos. fond (fila 4222 - cerere expert A.A.A.A. de validare a onorariilor de 1.500 lei și 3.000 lei, pentru cele două rapoarte de expertiză parțiale; fila 4240 - declarație inculpat H.H.; fila 4378 - declarație martor J.J. - susține în esență că e rudă prin alianță cu inculpatul B., în jurul datelor de 16 - 17 aprilie 2011, inculpatul B. s-a întâlnit acasă la martoră cu martora F.F., nu știe ce au discutat, menține declarația de la urmărire penală; fila 4380 - declarație martora N.N. - recunoaște conversația înregistrată cu E.E., în care acesta i-ar fi spus că inculpatul C.

îl va anunța despre terminarea cercetărilor; fila 4609 - CD mijloc de probă în apărare, depus de inculpatul C.); vol. XVI dos. fond (fila 4845 - declarație martora B.B.B.B., fila 4847 - declarație martorul C.C.C.C., fila 4850 - declarație martora F.F. - în esență, susține că a asistat la o discuție între inculpații F. și C., în care inculpatul C. îi cerea să fie în barca poliției, să spună adevărul despre tractoare, iar inculpatul B. i-a spus doar că va prezenta temerile lor legat de venirea mascaților acasă, comisarului G.G.

Confirmă întâlnirea cu inculpatul B. de la domiciliul martorei J.J., dar spune că a discutat acolo cu alte persoane despre fier vechi, iar cu inculpatul B. nimic special. În 19 aprilie 2011, inculpatul B. a căutat-o acasă, apoi ea l-a căutat la sediul Serviciului Român de Informații Inculpatul E.E. i-a spus că inculpatul C. i-a confirmat bănuiala că este urmărit; fila 4883 – dovada plății onorariului parțial de 1300 lei de către T.T.; filele 4885, 4947 - adresa RAR - explică în ce constă verificarea identității unui vehicul și verificarea suplimentară, cu privire la utilajele agricole nesupuse înmatriculării; fila 4968 - declarație de martor a inculpatului X. (condamnat definitiv în ce privește latura penală); fila 4976 - declarație de martor a inculpatului V.; vol.

XVII dos. fond (fila 5220 - adresa Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism; fila 5221 - copie DVD cu toate înregistrările convorbirilor telefonice, puse la dispoziție de Serviciul Român de Informații; fila 5226 - declarație martor D.D.D.D.; fila 5229 - declarație martor E.E.E.E.; fila 5231 - declarație martor F.F.F.F.; fila 5322 - 5326 - adresa Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism Biroul Teritorial Hunedoara - discuția telefonică din 14 martie 2011 interceptată și transcrisă în vol. 13 pag. 70-71 a fost purtată între E.E. și G.G.G.G., nu B.; fila 5363 - declarație martor H.H.H.H.; fila 5367 - declarație martor I.I.I.I. - susține că l-a întâlnit întâmplător pe inculpatul B.

și l-a rugat să ia legătura cu soția inculpatului F., pentru a o întreba dacă mai rămâne valabilă o discuție mai veche, legat de o achiziție de pesticide); vol. XVIII dos. fond (fila 5382 - adresă RAR cu privire la verificările efectuate la utilajul cumpărat de M.M.M.; fila 5591 - raport din 26 aprilie 2011 întocmit de inculpatul B. către superiori, din conținutul acestuia rezultă că denunță că nu au fost prinși capii rețelei infracționale, care ar fi J.J.J.J., administrator al K.K.K.K. și alții care par a fi protejați de poliție; fila 5611 - declarație de martor a inculpatului L.L.L.L. (condamnat definitiv în ce privește latura penală); fila 5671 - raport de expertiză tehnică judiciară (expertiză pe acte, fără vizualizarea tractoarelor de către expert), s-au evaluat tractoarele - 154.870 lei sau 34.300 euro, - 107.920 lei sau 23.920 euro, - 108.135 lei sau 23.970 euro, - 81.550 lei sau 18.000 euro; fila 5700 - decont justificativ al expertului tehnic, 5.180 lei; fila 5705 - adresă Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism Biroul Teritorial Hunedoara, de rectificare a transcrierii înregistrării din 15 martie 2011 ora 13,07, s-a inversat identitatea utilizatorilor Băndilă și H.H.H. raportat la solicitarea instanței, se susține că s-au depus în copie toate actele legate de indisponibilizarea tractorului cumpărat de inculpatul E.E.; fila 5732 - DVD cu înregistrarea video, comunicat de Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism; fila 5733 - DVD cu înregistrarea audio a convorbirilor telefonice indicate la cererea inc.

C., pus la dispoziție de Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism; fila 5763 - declarație de martor a inculpatului M.M.M.M.); vol. XIX dos. fond (fila 5881 - declarație de martor a inculpatului N.N.N.N.; fila 5887 - declarație martor J.J.J.; fila 5969 - adresă Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism; răspuns la cele solicitate de inculpatul C., cu fotocopii - autorizații de interceptare; fila 6069 - declarație martor R.; fila 6076 - declarație martor S.S.S.); vol.

XX dos. fond (fila 6154 - adresa Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism la solicitarea de a comunica procesul - verbal de indisponibilizare a tractorului agricol Claas aparținând inculpatului E.E.: cu adresele anterioare, s-au comunicat toate documentele deținute; fila 6163 - cerere de judecare în lipsă din partea părții civile K.K.K.; fila 6178 - declarație inculpat I.I.; fila 6188 - declarație martor O.O.O.O.; fila 6314 - declarație inculpat B., susține că s-ar fi sustras de la dosar o transcriere a unei înregistrări a unei convorbiri dintre el și G.G., vol.

XIII, fila 397, iar apoi s-ar fi renumerotat filele; fila 6321 - adresă expert tehnic, cu indicarea deconturilor pentru cele trei lucrări efectuate; fila 6346 - declarație parte civilă S.); vol. XXI dos. fond (fila 6429 - adresă SRI, din conținutul acesteia rezultă că nu a fost evidențiată existența în perioada 14-17 martie 2011 a vreunei discuții între comisarul G.G. și inculpatul B., înregistrate în baza mandatului de siguranță națională din 3 martie 2011, eliberat de Înaltei Curții de Casație și Justiție; fila 6434 - raport de expertiză tehnică judiciară, pe documente, privind evaluarea tractoarelor -196.189 lei, adică 44.200 euro și -142.470 lei, adică 32.110 euro; fila 6454 - decont de 3.000 lei pentru raport de expertiză; filele 6462, 6464 - adresă Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism și două DVD - uri, conținând înregistrările convorbirilor telefonice ale utilizatorilor C.

și E.E. și o copie a suportului optic înaintat de Serviciul Român de Informații; fila 6467 - declarație martor R.R.R.R.; fila 6480 - declarație martor S.S.S.S.); vol. XXII dos. fond (fila 6551 - adresa Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - inculpat C. nu a desfășurat activități delegate de procuror în cauză, lucrătorii de poliție care au participat au fost nominalizați de conducerea Biroului de Combaterea Crimei Organizate Alba; filele 6608 - 6615- copii ale unor avize de însoțire a mărfii emise de SC T.T.T.T.

SRL și care conțin mențiunea că inc. Onea era delegat, cu datele de 12 august 2010, 13 august 2010, 9 septembrie 2010, 10 septembrie 2010; fila 6619 - declarație martor U.U.U.U.; fila 6621 - declarație inculpat P.P.P.; fila 6732 - declarație inculpat A.; fila 6734 - declarație martor V.V.V.V.; fila 6736 - declarație martor X.X.X.X.; fila 6738 - declarație inculpat E.E. – susține acum în esență că nu a avut cunoștință că tractoarele erau sustrase. Nu-și mai amintește că i-a spus martorei N.N. la telefon că inculpatul C. l-ar fi anunțat despre mersul anchetei.

Susține că acesta nu i-a oferit detalii despre mersul anchetei, că lista cu numele celor 14 persoane a primit-o de la soția numitului Z.Z.Z.Z.); vol. XXIII dos. fond (filele 6992, 6993 - încheierea din 28 august 2014, prin care s-a dispus suportarea onorariului aferent raportului de expertiză tehnică auto din 26 august 2013, în cuantum de 3.000 lei, din fondurile Ministerului Justiției (ca urmare a renunțării la expertiză a inculpatului A.A.); fila 7084 - copie factură depusă de avocat Y.Y.Y.Y. pentru T.T. - dovada achitării onorariului de avocat de către Garanta Asigurări în sumă de 12.922 lei; filele 7085 - 7091 - D.D.D. depune în completarea dovezilor pentru cheltuielile judiciare, chitanțe pentru sumele de 277, 35 lei și 174 lei transport, respectiv 277,06 lei pentru cazare; fila 7224 - consimțământ inculpaților prezenți de a presta muncă în folosul comunității:

N.N.N., I.I., E.E., H.H., J., P.P.P., N., L., U., M., A., B.B., I.I.I., L.L.L., A.A., R.R.R. și M.M.M.).

Curtea de Apel a reținut distinct pe grupări infracționale și acte infracționale, cu referire la utilajele agricole care au făcut obiectul sustragerilor, faptul că o a doua grupare infracțională specializată în sustragerea de utilaje agricole de pe teritoriul Uniunii Europene s-a constituit după arestarea preventivă a primilor șapte inculpați.

Astfel, s-a stabilit că inculpatul K. a făcut parte din grupul infracțional încă de la început, împreună cu inculpatul X. și alți membri ai grupării, sustrăgând utilaje agricole din Franța.

După un timp, inculpatul K. și-a dezvoltat propria grupare infracțională împreună cu inculpatul M., care anterior participase și el la comiterea de furturi de utilaje cu o parte a membrilor grupului infracțional.

Cei doi au manifestat intense preocupări în recrutarea de noi membri, astfel că au recrutat pe inculpații L., J., D.D. și N.. Încă de la început, rolurile în cadrul grupării infracționale au fost bine stabilite, astfel că alături de liderii M. și K., au acționat efectiv pentru sustragerea utilajelor, respectiv pătrunderea prin efracție în incintele în care erau depozitate, pornirea utilajelor, fiind folosite de fiecare dată chei mincinoase, încărcarea utilajelor, etc. și ceilalți inculpați, modul de operare folosit la comiterea sustragerilor fiind cel folosit de grupul infracțional din care inculpații K. și M. au făcut parte inițial.

Inculpatul J. a fost recrutat în cadrul grupării infracționale în scopul transportării membrilor grupării la locurile de comitere a furturilor, pentru identificarea utilajelor, realizarea unei minime supravegheri a locului de depozitare și stabilirea momentului optim pentru pătrunderea prin efracție și comiterea furtului. Transportul membrilor grupării infracționale era asigurat de către inculpatul J. cu autoutilitara de transport persoane, proprietate personală. Liderii grupului infracțional i-au recrutat și pe inculpații D.D. și N. Cei doi sunt șoferi profesioniști de TIR, mai mult N. deține un cap tractor, la firma la care este administrator, respectiv SC A.A.A.A.A. SRLL Alba-Iulia. Șoferii, aveau rolul de a se deplasa cu un autotren în apropierea locului unde urma să se comită furtul de utilaje, după comiterea furtului să ajute pe membrii grupării la încărcarea utilajelor în semiremorcă, după care să părăsească urgent locul comiterii infracțiunii. Ulterior, cei doi s-au implicat în activitățile de valorificare a produsului infracțional, prin transportul utilajelor în diferite localități din țară sau străinătate, unde existau comenzi ori persoane interesate în achiziționarea de utilaje la prețuri mult sub prețul pieței și fără documente de proveniență. Mai mult, inculpații D.D. și N. erau implicați în ascunderea utilajelor furate și prezentarea acestora eventualilor clienți.

În urma activitățile desfășurate, s-a stabilit că gruparea infracțională a fost sprijinită de inculpații P., A., ambii din Satu-Mare și O. din Bistrița. Aceștia erau cunoscuți de membrii grupării infracționale ca și persoane cu relații în rândul celor care doreau să achiziționeze utilaje furate. Cei trei au sprijinit gruparea prin aceea că, imediat după comiterea furtului, liderii grupării, M. și K. contactau telefonic pe inculpatul P., căruia îi comunicau tipul de utilaje furate și principalele caracteristici ale acestora, respectiv anul de fabricație, starea tehnică, orele de funcționare, eventuale dotări opționale, funcție de care exprimau un anumit preț. Ulterior, inculpatul P. împreună cu inculpații A. și O. contactau persoanele interesate să achiziționeze utilajele sustrase, comunicau informațiile despre acestea primite de la liderii grupării și stabileau un nou preț de vânzare mai mare, diferența reprezentând o parte a câștigului lor ilicit. Cealaltă parte a câștigului este reprezentată de procentul solicitat autorilor furturilor din suma pretinsă de către aceștia.

În același mod s-a acționat pentru sustragerea a trei tractoare marca John Deere de la o fermă din Franța.

În luna ianuarie 2011, între membrii grupării a apărut ideea unui nou furt, dezvoltând în acest sens diferite acte preparatorii. Liderii grupării, inculpații M. și K. au purtat mai multe discuții cu inculpatul P., în cadrul cărora anunțau intenția de a se deplasa în Franța, în scopul sustragerii de tractoare agricole. Cei doi inculpați l-au înștiințat pe P. că au fost în Franța, au identificat mai multe astfel de tractoare de dimensiuni mari, respectiv putere de peste 120 C. pen. și chiar au încercat să le sustragă, însă nu au reușit întrucât nu au avut rampe de încărcare adecvate și acestea au cedat sub greutatea utilajelor. P. a spus că va face demersuri pentru a procura rampe adecvate, fapt pentru care, la data de 16 ianuarie 2011, M. și K. i-au contactat pe inculpatul N. și pe numitul C.C., cărora le-au cerut să se deplaseze la Satu-Mare să contacteze pe inculpatul P. și să ridice de la acesta rampele pentru încărcarea utilajelor în TIR. Inculpații C.C. și N. s-au deplasat la Satu-Mare în noaptea de 16/17 ianuarie 2011, însă P. nu a reușit să procure rampele respective, motiv pentru care au revenit la Alba-Iulia. În ziua de 17 ianuarie 2011, inculpatul K. a procurat astfel de rampe prin intermediul inculpatul L., rampe transportate de către C.C. și N. împreună cu inculpatul M., în parcarea hanului „x”, unde se afla staționat capul tractor aparținând societății administrate de N., cap tractor la care era atașată o semiremorcă. Rampele au fost încărcate în semiremorcă, iar în cursul nopții de 17 ianuarie 2011, inculpatul N., însoțit de inculpatul D.D., s-au deplasat cu TIR-ul în Germania pentru a transporta marfă în baza unei comenzi licite de transport.

La rândul său, inculpatul P. i-a contactat pe ceilalți doi intermediari, respectiv pe inculpații A. și O., comunicându-le datele obținute de la membrii grupării, respectiv modelul utilajelor furate și caracteristicile tehnice, purtând discuții cu aceștia referitoare la prețul pretins și variantele de comercializare către diferiții clienți pe care îi aveau.

Anterior acestor fapte, la data de 12 ianuarie 2011, inculpații M., L. și K., cu autoturismul concubinei celui din urmă, s-au deplasat în Franța, în zona localității Nancy, cu scopul sustragerii unor tractoare agricole din exploatările agricole.

Imediat după comiterea furtului, conform înțelegerii prealabile dintre liderii grupării, M. și K. cu transportatorii utilajelor furate, inculpații D.D. și N., pe de o parte și cu inculpații P., O. și A., pe de altă parte, utilajele au fost transportate cu autotrenul în zona orașului Debrecen din Republica Ungaria, localitate în care s-au întâlnit și membrii grupării cu cei trei intermediari în noaptea de 21/22 ianuarie 2011.

Cu ocazia depistării inculpaților în punctele de frontieră Borș și Valea lui Mihai, asupra acestora a fost găsită suma totală de 39.340 euro (J. - 2.000 euro; K. - 6.500 euro; L. - 2.500 euro; M. - 8.000 euro; N. - 4.000 euro, O. - 4.200 euro; P. - 8.010 euro și A. - 4.130 euro). Inculpatul D.D. urma să primească o parte din suma găsită asupra inculpatului N.

Inculpații P., A. și O. le-au spus membrilor grupului infracțional organizat că au obținut de la cumpărătorul maghiar doar suma de 25.000 euro, din care au cerut o parte pentru intermedierea vânzării, împărțind între ei și diferența de 15.000 euro până la suma de 40.000 euro obținută în realitate de la cumpărător.

Proprietara tractoarelor a fost identificată ca fiind F., reprezentată de către numitul G., fiind sustrase: un tractor, culoare verde, înmatriculat la 09 martie 2007; un tractor, culoare verde, înmatriculat la 19 aprilie 2004; un tractor, culoare verde, înmatriculat la 19 aprilie 2004. Prejudiciul produs a fost apreciat de persoana vătămată la valoarea totală de 159.307 euro. Toate cele trei tractoare au fost restituite părții vătămate de către autoritățile maghiare (fila 28, vol. I urmărire penală).

Instanța de fond a apreciat că vinovăția inculpaților cu privire la comiterea acestor fapte rezultă în afara oricărui dubiu, din probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, astfel: Vol. I d.u.p. (filele 24 - 31: proces verbal de audiere a victimei G., reprezentant legal al persoanei vătămate F. din com. Vroville. Furtul reclamat a fost comis în noaptea de 20/21 ianuarie 2011, din hangarul deschis al fermei, având ca obiect trei tractoare. Prejudiciul a fost estimat la 159.307 euro, prețul de cumpărare a celor 3 tractoare.

Autorii au spart o lampă cu halogen cu detector de prezență, aflată la intrarea în atelier); vol. IV d.u.p. (filele 14 - 20 - prețul unor tractoare second - hand: 38.000, 32.000, 41.000 euro; fila 21 - p-vb. de depistare la intrarea în țară la fostul punct de frontieră, al autoturismului în care se aflau inculpații P., A. și O.; fila 32 - proces verbal de depistare în 22 ianuarie 2011 în Punctul de Trecerea Frontierei Borș a autoutilitarei conduse de inculpatul J., pasageri fiind inculpații K., L. și M. S-au găsit bani asupra lor, iar asupra inculpatului K., un laptop și o imprimantă, un rucsac conținând scule - chei, șurubelniță, foarfece, patent, ventile pt. anvelope; filele 45 - 55, p-vb.

și planșe foto din 23 ianuarie 2011 de identificare în Debrecen la sediul unei societăți comerciale, a celor 3 tractoare și 2 chei de pornire; fila 101 - 17 ianuarie 2011, interceptare a convorbirilor telefonice dintre inculpații M. și K., despre panouri metalice care nu sunt bune, dar „las că avem alea, îs bune, nu ne mai facem aiurea”; fila 286 - discuție în 17 ianuarie 2011, interceptare a convorbirilor telefonice dintre inculpații P. și A., spune A.); vol. V d.u.p. (fila 87 - inculpatul O. este cel care caută cumpărător în 21 ianuarie 2011, vorbește cu inculpatul A., că l-a sunat pe H.; fila 99 - inculpatul O.

îi spune inculpatului A. că a vorbit cu ungurul care aștepta o mașină, i-a spus „lasă dracu mașina, băieții-s plecați în altă parte să facă ălea mai mari”; fila 111 - discuție între inculpații O. și A., O. spune că a vorbit cu H. și a cerut 45.000 euro; fila 141 - comisie rogatorie internațională cu Ungaria, din 27 ianuarie 2011, pentru identificarea și audierea cumpărătorului H.; fila 212 - declarație a cumpărătorului H. - l-a contactat inculpatul A. pe care-l cunoaște de 10 ani și i-a oferit spre vânzare tractoarele, susține că nu a cunoscut că tractoarele erau furate, l-a asigurat A. de asta și a plătit 40.000 euro, urmând să mai achite 15.000 euro, la momentul primirii actelor.

Pe internet, tractoarele valorau 80.000 euro. A dat banii lui P., l-a recunoscut după fotografie. L-a mai recunoscut pe K. după fotografie; fila 227 - declarație martor B.B.B.B.B., cel care i-a dat lui H. 25.000 euro din cei 40.000 euro; fila 290 - 309 - acte de identificare a tractoarelor de către specialiști; fila 313 - hotărâre din 15 mai 2011 de încetare a sechestrului - Biroul Național de Investigații din Debrecen și predare a celor 3 tractoare către partea vătămată din Franța; fila 365 - declarație inculpat M. - a recunoscut comiterea faptei)

Probele administrate în cursul urmăririi penale se coroborează cu cele administrate în faza de judecată: Vol. I dosar fond - fila 253 - H., cetățean maghiar din Ungaria, se constituie parte civilă împotriva inculpatului P., A. și O. cu suma de 40.000 euro, achitată de el pentru utilajele. Suma de 40.000 euro a fost indisponibilizată prin instituirea sechestrului la data flagrantului, solicită încetarea măsurii asiguratorii și restituirea sumei; vol. IV dosar fond - fila 1082 - declarație inculpat M.; vol. VI dosar fond - fila 1665 - hotărârea autorităților maghiare, depusă de partea civilă H., de cercetare a cetățenilor maghiari și de pronunțare a unei soluții de netrimitere în judecată, referitor la sustragerea celor 3 tractoare care în 22 ian.2011 au fost identificate în Ungaria și apoi restituite proprietarilor din Franța; vol. XVIII dosar fond - fila 5611 - declarație a martorului K., fost inculpat în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. (1968); fila 5671 - raport de expertiză tehnică judiciară (expertiză pe acte, fără vizualizarea tractoarelor de către expert) - s-au evaluat tractoarele la prețul de piață: tractorul - 154.870 lei sau 34.300 euro, tractorul - 107.920 lei sau 23.920 euro și tractorul - 108.135 lei sau 23.970 euro); vol. XXI dosar fond - fila 6477 - declarație martor C.C.C.C.C.; vol. XXII dosar fond - fila 6619 - declarație martor U.U.U.U., fila 6734 - declarație martor V.V.V.V.

În cursul judecății, inculpatul K. a recunoscut comiterea faptelor, uzând de procedura recunoașterii vinovăției, iar ceilalți inculpați au recunoscut circumstanțiat comiterea faptei, în sensul că au confirmat participarea lor la faptele imputate în materialitatea lor, însă au susținut că nu au avut cunoștință că utilajele sunt sustrase. În cursul judecății, și-a modificat declarațiile, susținând că a acționat la inițiativa inculpatului K. și că nu a cunoscut că utilajele sunt sustrase.

Tribunalul a constatat că pretinsa necunoaștere a caracterului ilicit al faptelor este în mod vădit contrazisă de conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpați, interceptate și înregistrate autorizat, care au demonstrat înțelegerea preexistentă dintre inculpați, demersurile fiecăruia în parte, coeziunea lor în desfășurarea activității infracționale, soldate cu sustragerea celor trei tractoare.

În cursul judecății, la cererea inculpaților L., M. și D.D. (încheierea penală din 26 septembrie 2012), s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, în vederea stabilirii valorii reale actuale de circulație a celor trei tractoare sustrase.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară (expertiză pe acte, fără vizualizarea tractoarelor de către expert) întocmit (vol. XVIII dosar fond, fila 5671), s-au evaluat tractoarele la prețul de piață, astfel: tractorul - 154.870 lei sau 34.300 euro; tractorul - 107.920 lei sau 23.920 euro; tractorul - 108.135 lei sau 23.970 euro. Ținând seama de aceste valori, inferioare sumelor cu care s-a constituit parte civilă persoana vătămată F. - 159.307 euro, cuantumul total al prejudiciului s-a ridicat la suma de 82.190 euro, echivalentul a 370.925 lei.

Așa după cum s-a putut aprecia din analiza activității infracționale a primelor două grupuri infracționale organizate, care au participat la sustragerea utilajelor T1, T2, respectiv T3, T4 și T5, o asemenea acțiune de sustragere de utilaje agricole (bunuri cu gabarit mare, de dimensiuni mari, situate în ferme agricole relativ izolate din mediul rural) a necesitat o amplă și minuțioasă pregătire a activității infracționale, precum și activitatea concertată a mai multor persoane, cu sarcini diferite și precise, prealabil stabilite, pentru: identificarea în teren a bunurilor de sustras, transportul membrilor grupării până la locul faptei, falsificarea de documente de transport, asigurarea pazei locului faptei, sustragerea efectivă, transportul utilajelor, vânzarea bunurilor sustrase.

Deși trimiterea în judecată a vizat doar persoanele în privința cărora s-a probat că au participat la sustrageri și a celor care au înstrăinat apoi utilajele sustrase, în mod evident, la comiterea actelor de sustragere au participat mai multe persoane, fiind imposibil din punct de vedere fizic și al logisticii ca asemenea sustrageri să fie comise de o singură persoană.

De real folos au fost declarațiile inculpaților care au înțeles să colaboreze cu organele de anchetă și care au uzat de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției (inculpații K. și X.), acceptând ca în schimbul reducerii limitelor de pedeapsă să dea detalii despre modul de acțiune a grupului infracțional - componență, atribuții, precum și declarațiile cumpărătorilor utilajelor.

Pe de altă parte, inculpații care au recunoscut necondiționat sau circumstanțiat desfășurarea activității infracționale (X., M., H.H.) au acreditat ideea că parte din sustrageri s-au desfășurat cu participarea unor complici din Franța, cu știința persoanelor vătămate și chiar cu complicitatea lor, pentru ca apoi societățile vătămate să reclame bunurile ca fiind sustrase și să recupereze de la societățile de asigurări sume de bani mai mari decât valoarea reală a utilajelor asigurate, deja uzate.

Curtea de Apel a reținut că o asemenea ipoteză nu a fost confirmată de probele administrate în cauză. Din contră, s-a constatat că reprezentanții societăților vătămate sau persoanele fizice vătămate au reclamat comiterea sustragerilor imediat după comiterea faptelor, s-a constatat că sustragerile au avut lor exclusiv pe timp de noapte, prin pătrunderea prin efracție sau prin înlăturarea unor sisteme de protecție și pază, prin folosirea de chei contrafăcute, prin demontarea utilajelor de alte atelaje anexate acestora.

Totodată, a fost apreciată ca necredibilă poziția inculpaților care au afirmat că deși s-au aflat la locul comiterii faptelor doar pentru activitatea de transport de persoane sau bunuri, nu au cunoscut că utilajele au fost sustrase și nu au cunoscut activitatea infracțională a grupului organizat. Aceasta, în condițiile în care interceptările au evidențiat multiple convorbiri telefonice total explicite între inculpați. Sumele de bani încasate de inculpați atestă, de asemenea, că activitatea pentru care erau plătiți este una ilicită.

Parte dintre inculpații cumpărători ai utilajelor sau cei implicați în intermedierea vânzărilor s-au apărat prin aceea că au supus tractoarele verificărilor la RAR și ca atare, au concluzionat că proveniența lor este licită.

În acest sens, a susținut și inculpatul M.M.M., că nu a avut cunoștință de faptul că tractorul pe care l-a achiziționat provenea din furt, întrucât supunerea verificării tractorului la RAR i-a format convingerea că utilajul nu are o proveniență ilicită.

Pe de altă parte, s-a mai reținut că toți inculpații cumpărători au acceptat cu foarte mare ușurință să achiziționeze utilajele, la prețuri mult sub prețul de piață al utilajelor (în condițiile în care o informare la îndemână și rapidă a prețului real de piață al utilajelor ar fi putut-o oferi internetul) și mai mult, au acceptat acte de proveniență fără o minimă verificare a validității acestora și fără ca titularul din actele de proveniență să fie prezent la încheierea vânzării - cumpărării. Chiar dacă inculpații cumpărători au achitat pentru utilaje prețuri mult inferioare celor de pe piață, în fapt au plătit zeci de mii de euro, ori nu se poate susține că asemenea plăți se pot face de bună credință, în lipsa unor minime diligențe de verificare a legalității tranzacțiilor. La termenul de judecată din 21 noiembrie 2011, inculpații M.M.M. și R.R.R. au invocat constatarea nulității absolute a înregistrărilor audio - video din 22 februarie 2011 (vol. VIII d.u.p. filele 23-35, 127-133) pe motivul că s-au făcut fără autorizarea judecătorului, iar inculpații nu au cunoscut că sunt interceptați și nu au avut avocat (vol. III fond, fila 896), cererea reiterată la termenul de judecată din 13 noiembrie 2013. (vol. III fond, fila 896).

Într-o primă analiză, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a C. proc. pen., cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. Ca atare, atât rechizitoriul, cât și actele procesuale și procedurale de urmărire penală efectuate sub imperiul reglementării anterioare sunt supuse rigorilor și trebuie cenzurate în baza normelor procedurale penale sub imperiul cărora au fost elaborate.

În al doilea rând, Curtea de Apel a constatat că prin Încheierea penală nr. x/I din 11 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. x/I/2011, s-a admis cererea formulată de Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Hunedoara și în consecință, în baza art. 912 alin. (3) C. proc. pen. (1968) s-a confirmat ordonanța din 9 februarie 2011, valabilă începând cu data de 9 februarie 2011 ora 12,40 și până în 11 februarie 2011, ora 12,40; în baza art. 911 și art. 912 C. proc. pen. (1968), s-a autorizat în continuare înregistrarea audio - video în mediu ambiental a întâlnirilor dintre numitul E.E. ori alte persoane implicate în activitatea infracțională, cu comisarul șef G.G., pentru încă 28 de zile, începând cu 11 februarie 2011 până în 10 martie 2011.

Astfel, această autorizație a constituit temeiul juridic al înregistrărilor audio - video în mediu ambiental a discuțiilor purtate de comisarul șef G.G. cu persoanele implicate în activitatea infracțională. La acel moment, a existat o discuție prealabilă a inculpaților cu ofițerul de poliție, în privința inculpaților nefiind începută urmărirea penală și aceștia neavând vreo calitate procesuală care să le confere dreptul legitim la apărător ales. Discuțiile au fost benevole, fără ca inculpații să condiționeze relatările lor de asistența vreunui avocat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia, apelantul intimat inculpați A. și partea civilă Z.Z., a căror motive au fost reținute în încheierea de amânare a pronunțării.

În apelul parchetului s-a susținut că, în mod greșit, prima instanță a apreciat că nu s-a dovedit că inculpatul E.E. i-ar fi spus inculpatului B. despre cele două tractoare vândute numitului S., aspect ce rezultă din conținutul convorbirilor telefonice și, totodată, că prin atitudinea pasivă, de neâncunoștiințare a organelor de urmărire penală, inculpatul B. a încălcat prevederile art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1991, fără a avea relevanță faptul că ar fi ajuns în posesia informațiilor din surse extraprofesionale, respectiv din spusele inculpatului F., calitatea sa de ofițer la Serviciul Român de Informații impunându-i să aibă aceeași conduită indiferent de sursa informațiilor deținute.

S-a mai arătat că susținerea instanței conform căreia inculpatul B. a procedat corect contactându-l pe comisarul șef G.G., cu bună-credință, ar fi contrazisă de toate probele din dosar. Inculpatul B. a avut o atitudine cel puțin duplicitară, ascunzându-i lui G.G. informații esențiale pentru anchetă și încercând chiar să-i sugereze cum să se efectueze o eventuală percheziție domiciliară la inculpatul E.E. și cine să participe la aceasta, modalitatea folosită de inculpatul B. nefiind cea reglementată de lege și de protocolul încheiat între Serviciul Român de Informații și Ministerul Public privind transmiterea de informații.

În cazul inculpatului C., s-a susținut că, în mod greșit, prima instanță a apreciat că inculpatul ar fi intrat în posesia unor informații cu mare valoare operativă, apte să conducă la identificarea mai multor persoane implicate în activitatea infracțională, probarea acesteia și tragerea la răspundere a celor vinovați cu motivarea că acesta nu a făcut parte din echipa operativă ce a efectuat acte de urmărire penală în cauză, dar și că ar fi aflat de la serviciu sau din surse extraprofesionale, despre desfășurarea activităților operative din dosarul utilajelor.

Ministerului Public a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, și rejudecarea cauzei de către instanța de apel și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în sensul celor menționate mai sus.

Apelantul inculpat A. a solicitat, în principal, în temeiul art. 396 alin. 5 C. proc. pen. coroborat art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen. rap la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate, de 1 an și 6 luni închisoare pentru aderarea la un grup infracțional organizat, și 3 ani pentru infracțiunea de furt calificat, sub minimul legal, ca efect al criteriilor de individualizare prevăzute de dispozițiile Codului penal.

S-a susținut că acuzația de aderare la un grup infracțional organizat nu este probata în vreun fel, că nu rezultă apartenența sa la vreo astfel de grupare, nefăcându-se dovada atribuțiilor pe care le-ar fi avut în cadrul unei astfel de organizații, cât și apartenența în timp la activitățile criminale ale grupării respective, inculpatul A. nu a avut nici un contact anterior sau ulterior faptei cu restul persoanelor implicate în activitățile infracționale.

Apelantul parte civilă Z.Z. nu a depus motive scrise de apel.

Prin Decizia penală nr. 114/A din 24 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, între altele, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia numai în ceea ce îi privește pe inculpații B., C., a fost desființată în parte sentința penală apelată și rejudecând, făcând aplicarea art. 5 C. pen.:

A fost condamnat inculpatul B., la pedepsele de:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat închisoare prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu reținerea art. 74 lit. c) C. pen. (1969) și art. 76 lit. b) C. pen. (1969) și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. (1969) cu reținerea art. 74 lit. c) C. pen. (1969) și art. 76 lit. e) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele de 3 ani și 2 luni închisoare aplicate, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) pe durata de 3 ani.

În baza art. 861 și art. 862 C. pen. (1969), s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 5 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În temeiul art. 863 C. pen. (1969) s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile care îi revin, astfel: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Alba, la datele fixate de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile; c) să comunice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 71 C. pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), iar, în baza art. 71 alin. 5 C. pen. (1969) s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. (1969) referitoare la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei în caz de săvârșire de noi infracțiuni sau de nerespectare a măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor impuse de instanță sau a neexecutării obligațiilor civile.

În temeiul art. 88 C. pen. (1969), s-a dedus din durata pedepsei durata reținerii inculpatului, cu începere din 2 mai 2011, ora 17,10 și până în 3 mai 2011, ora 2,50.

A fost condamnat inculpatul C., la pedepsele de:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat închisoare prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu reținerea art. 74 lit. c) C. pen. (1969) și art. 76 lit. b) C. pen. (1969) și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 2 ani.

- 2 luni pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. (1969) cu reținerea art. 74 lit. c) C. pen. (1969) și art. 76 lit. e) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele de 2 ani și 2 luni închisoare aplicate, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) pe durata de 2 ani, pe care o va executa în final inculpatul.

În baza art. 861 și art. 862 C. pen. (1969) s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În temeiul art. 863 C. pen. (1969) s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile care îi revin, astfel:a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Alba, la datele fixate de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile; c) să comunice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 71 C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), iar, în baza art. 71 alin. 5 C. pen. (1969) s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. (1969) referitoare la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei în caz de săvârșire de noi infracțiuni sau de nerespectare a măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor impuse de instanță sau a neexecutării obligațiilor civile.

În temeiul art. 88 C. pen. (1969), s-a dedus din durata pedepsei durata reținerii inculpatului, din 2 mai 2011, ora 17,10 și până în 3 mai 2011, ora 2,50.

A fost înlăturată dispoziția privind ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului din 20 mai 2011, cu privire la sumele de bani ridicate de la inculpatul A.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarat de apelantul intimat inculpat A. și de partea civilă Z.Z. împotriva aceleiași hotărâri.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

S-a constatat că inculpatul A. se află în executarea altei pedepse.

A fost obligat apelantul intimat inculpat A. la plata sumei de 2.200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

A fost obligată apelanta parte civilă Z.Z. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați B., C. în sumă de câte 150 lei, până la prezentarea apărătorilor aleși, s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă italiană s-a plătit din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia, au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a constatat că inculpatul B., în baza art. 396 alin. (1) C. proc. pen., art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. (1969), reținându-se că instanța a apreciat că s-a dovedit că între apelant și familia inculpatului E.E. au existat relații apropiate, aceștia cunoscându-se încă de pe vremea când inculpatul F. a satisfăcut stagiul militar în structurile de securitate ale statului.

S-a dovedit că ulterior declanșării cercetărilor în cauză, când inculpatul E.E. a aflat din presă de arestările efectuate în legătură cu utilaje sustrase din străinătate, l-a contactat pe inculpatul B. și în virtutea relațiilor sale anterioare, i-a cerut acestuia sfatul, consultându-se cu privire la demersurile pe care să le facă, întrucât el deținea astfel de tractoare agricole. Inculpatul B. a confirmat faptul că inculpatul F. i-a spus că ar deține un tractor care ar putea fi furat și abia când inculpatul F. era deja cercetat, a aflat că acesta ar mai fi vândut alte două utilaje cu proveniență suspectă, numitului S.

Totodată, s-a dovedit faptul că inculpatul B. s-a implicat în a-l ajuta pe inculpatul E.E., prin aceea că a luat legătura cu ofițerul G.G. de la Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism și i-a cerut să-l primească pe F. să dea declarații. A discutat cu soția inculpatului, F.F. în repetate rânduri, a asigurat-o că nu se poate întâmpla nimic grav. A fost ținut la curent de inculpatul F. și de soția sa F.F., în legătură cu participarea inculpatului F. în ancheta penală, cu deplasările sale la Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism pentru audieri și pentru depunerea de documente.

De asemenea, s-a constatat că s-a dovedit că inculpatul E.E. a fost vizitat la clinică de către inculpatul B., că inculpatul B. a primit de la martora F.F. 50 kg. făină, în preajma sărbătorilor de Paști, martora justificându-și gestul prin prisma relațiilor apropiate cu familia acestuia, că a făcut acest gest gratuit, întrucât familia sa deține moară și în preajma sărbătorilor, obișnuiesc să ofere gratuit făină atât prietenilor, cât și unor instituții, cu titlu de act de binefacere.

Totodată, s-a dovedit că inculpatul a consiliat-o pe martora F.F., sfătuind-o în repetate rânduri să îl angajeze ca avocat pe numitul L.L., spunându-i că acesta cunoaște cauza. A încurajat-o pe martora F.F., „că nu-i capătul lumii”.

S-a reținut că nu s-a dovedit susținerea din rechizitoriu că inculpatul F. i-ar fi spus inculpatului B. despre cele două tractoare vândute lui S.

Nu s-ar fi dovedit susținerea din rechizitoriu că inculpatul B. l-ar fi sfătuit pe inculpatul F. să nu declare nimic despre cele două tractoare. Conținutul convorbirilor telefonice interceptate care au fost indicate ca probă în acest sens nu dovedesc această susținere.

Nu s-ar fi probat că inculpatul B. ar fi avut cunoștință (din spusele inculpatului F. sau din alte surse) despre intermedierea vânzării celor trei tractoare de către inculpatul H.H. către numitul M.M.. Nici o probă nu a fost identificată în dovedirea acestei afirmații.

Nu s-a dovedit susținerea din rechizitoriu că inculpatul B. i-ar fi sfătuit pe inculpatul F. și pe soția sa, să nu recunoască în fața organelor de urmărire penală cumpărarea și înlesnirea valorificării a cinci utilaje agricole provenite din furt.

S-a arătat că acțiunea pasivă a inculpatului B., de a nu încunoștința organele judiciare despre informațiile aflate de la inculpatul F., nu ar constitui o formă de ajutor dată inculpatului F., că inculpatul B. a cunoscut din surse extraprofesionale, respectiv din spusele inculpatului F., despre faptul că acesta ar deține sau ar fi înstrăinat utilaje cu proveniență suspectă. Pentru acest motiv, l-a și contactat pe ofițerul Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism G.G., pentru a-l pune în legătură pe inculpatul F. cu acesta dar s-a apreciat că nu rezultă din nici un mijloc de probă că inculpatul B. ar fi acționat cu rea credință, în scopul zădărnicirii aflării adevărului de către organele de anchetă.

De asemenea, s-a arătat că atenționarea inculpatului B. făcută martorei F.F. legată de posibila ascultare a telefoanelor nu constituie un ajutor făcut pentru zădărnicirea urmăririi penale.

Nu s-a dovedit că inculpatul B. a cunoscut faptul că inculpatul E.E. are antecedente penale și ca atare, nu exista posibilitatea să-l creadă nevinovat. Aceasta este o pură supoziție, de vreme ce inculpatul B. a afirmat că nu a cunoscut despre antecedența penală a lui F. și nici o altă probă nu a dovedit contrariul.

Totodată s-a constatat că nu s-a dovedit că inculpatul B., care a intrat în posesia unei liste cu numele unor persoane cercetate de Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism de la inculpatul F., ar fi confruntat-o la serviciu cu ordonanțele provizorii emise de procuror și cu încheierile instanței prin care s-a autorizat efectuarea de interceptări și înregistrări ale convorbirilor telefonice în dosar. Nu s-a dovedit cu nici o probă această acuzație.

S-a apreciat ca nefiind reală susținerea din rechizitoriu în sensul că inculpatul B. i-ar fi cerut ofițerului G.G. să-l introducă în anchetă pe prietenul inculpatului F., inculpatul C.. Convorbirile telefonice interceptate (vol. XIII d.u.p. filele 398-400) au stabilit faptul că în conținutul discuției dintre inculpatul B. și ofițerul G.G., inculpatul B. a afirmat:

De asemenea, s-a arătat că inculpatul B. a adus vorba de implicarea inculpatului C. în ajutorul lui F., însă nu a sugestionat desemnarea participării la anchetă a inculpatului C.

Conform declarațiilor interceptate dintre inculpatul B. și martora F.F. din 14 aprilie 2011 (vol. XIII d.u.p. fila 302, fila 306, filele 312 - 313), când martora F. l-a informat pe inculpatul B. că polițiștii l-au ridicat pe inc. F. de la spital și merg la percheziție la moară, inculpatul B. a afirmat: „No nu vă agitați și tot ce cer le puneți pe masă, bine?”.

S-a constatat că instanța de fond a reținut că nu i se poate reproșa inculpatului B. ajutorul moral oferit martorei F.F., care, omenește, ar putea fi înțeles, prin prisma relațiilor de prietenie dintre aceștia, ci discursul său față de ofițerul G.G.:

Cu toate acestea, instanța de fond a analizat în ce măsură atitudinea inculpatului B., atât în raport cu martora F. și cu inculpatul F. pe de o parte, cât și în raport cu ofițerul G.G., constituie activitate infracțională, prin prisma dispozițiilor care reglementează conținutul infracțiunilor de sprijinire a grupului infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. (1969).

S-a mai constatat că, din materialitatea actelor reținute în sarcina inculpatului B. și apreciate ca dovedite, prima instanță a reținut că inculpatul B. nu a cunoscut dintre membrii grupului infracțional decât pe inculpatul E.E., iar din susținerile acestuia, a aflat despre faptul că acesta ar fi cumpărat și intermediat vânzarea unor tractoare cu proveniența suspectă, că nu s-a dovedit că inculpatul ar fi avut cunoștință de alte acte materiale de sustrageri de utilaje sau de identitatea altor membri ai grupului infracțional, că ar fi acționat în vreun fel, în sensul de a sprijini și cu intenția de a sprijini grupul infracțional organizat. Atitudinea inculpatului de a-i oferi ajutor moral inculpatului E.E. nu se circumscrie, în opinia instanței de fond, conținutului constitutiv al acestei infracțiuni, ea urmând a face analiza instanței, în cele ce urmează, prin raportare la infracțiunea de favorizare a infractorului, imputată inculpatului.

S-a mai observat că, în aceste condiții, instanța de fond a apreciat că fapta imputată inculpatului B. de a fi sprijinit grupul infracțional organizat constituit în vederea sustragerilor de utilaje agricole din străinătate, nu există.

Referitor la infracțiunea de favorizare a infractorului s-a constatat că instanța de fond a reținut că, în mod cert, inculpatul a acționat neprincipial, o dată în raport cu normele interne de serviciu, iar pe de altă parte, în raport cu elementarele norme etice. Funcția specifică pe care o ocupa, pregătirea sa profesională trebuiau să constituie argumente suficiente care să-l împiedice a da curs unor demersuri subiective pe care Curtea de Apel le-a circumstanțiat ca fiind subsumate relațiilor de prietenie cu o persoană care s-a dovedit a fi implicată în comiterea unor fapte penale.

S-a mai constatat că instanța de fond a apreciat că, în materialitatea sa, fapta inculpatului B. nu se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de favorizare a infractorului în forma consumată, lipsind elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni.

Înalta Curte a apreciat că, în general, aspectele de fapt constatate de către instanța de fond în baza probelor administrate, sunt corecte.

Instanța de apel a constatat că fapta inculpatului B., de a primi de la martora F.F. 50 kg. făină, în preajma sărbătorilor de Paști se justifică prin prisma relațiilor apropiate cu familia acestuia, gestul neavând o conotație penală. Cu toate acestea instanța de control judiciar nu și-a însușit unele din constatările instanței de fond, esențiale cu privire la existența sau nu a infracțiunilor deduse judecății.

Astfel, Înalta Curte nu a putut fi de acord cu cele reținute de instanța fondului, în sensul că acțiunea pasivă a inculpatului B., de a nu încunoștința organele judiciare despre informațiile aflate de la inculpatul F., nu ar constitui o formă de ajutor dată inculpatului F.

Din întregul material probator administrat a reieșit faptul că principala și singura preocupare a inculpatului B. a fost aceea de a sprijini pe inculpatul E.E. și pe soția acestuia. Acest lucru ar putea fi considerat ca fiind acceptabil din partea unei persoane obișnuite, fără vreo calitate în statul român.

Înalta Curte a considerat că ar trebui pornit de la calitatea pe care o avea inculpatul B., respectiv de șef al unei direcții județene a Serviciului Român de Informați, calitate în care avea obligația de a sprijini organele de anchetă cu date care să le conducă la prinderea membrilor unei rețele organizate, specializată în activitatea de furturi a unor utilaje agricole din țări ale Uniunii Europene.

Astfel, s-a constatat că inculpatul nu numai că acesta nu a furnizat informații cu privire la această activitate infracțională, ci s-a implicat în mod activ în ancheta derulată de poliție, cu scopul evident de a zădărnici tragerea la răspundere a inculpatului F. și implicit a celorlalți membrii ai rețelei de criminalitate organizată.

De asemenea s-a apreciat că nu este reală susținerea din rechizitoriu în sensul că inculpatul B. i-ar fi cerut ofițerului G.G. să-l introducă în anchetă pe prietenul inculpatului F., inculpatul C. instanța de fond admițând că inculpatul B. ,,a adus vorba de implicarea inculpatului C. în ajutorul lui F., însă nu a sugestionat desemnarea participării la anchetă a inculpatului C.,,.S-a considerat că însăși acest joc de cuvinte folosit în motivare ,,a adus vorba de implicarea inculpatului C.,, este cel puțin nefericit. Înalta Curte a arătat că este evident pentru oricine faptul că dacă ai ,,adus vorba,, ai sugestionat ceva, cu atât mai mult cu cât vorbim de un ofițer de informații. De altfel acest aspect a fost clarificat, starea de fapt reală fiind dedusă, atât din discuția telefonică a inculpatului B. cu ofițerului de poliție G.G., cât și din declarația acestuia de martor, dată în fața instanței de control judiciar. Astfel rezultă că inculpatul B. chiar a solicitat acest lucru ofițerului de poliție.

Înalta Curte nu a fost de acord nici cu constatarea instanței de fond conform căreia nu s-ar fi dovedit că inculpatul ar fi avut cunoștință de alte acte materiale de sustrageri de utilaje sau de identitatea altor membri ai grupului infracțional. În primul rând acesta avea posibilitatea ca șef a SRI să cunoască aspectul investigat, și aici nu vorbim de o răspundere obiectivizată, ci prin raportare la informațiile puse la dispoziție chiar de inculpatul B., prin mențiunile făcute în referatul înaintat superiorilor, cât și din declarațiile însăși ale inculpatului B.

Astfel, a rezultat că acesta avea cunoștință de fenomenul furturilor în sine, precum și faptul că acesta făcea obiectul preocupării, atât a instituției conduse de către el, cât și a parchetului și poliției, unități care aveau un dosar înregistrat și în derulare, pe acest aspect.

În al doilea rând inculpatul E.E. a precizat că el s-a confesat prietenului lui, respectiv inculpatul B., folosind de mai multe ori expresia ,,D-l B. știe și despre asta,, în discuțiile avute cu ofițerul G.G., atât în discuțiile directe, în cadrul audierilor, cât și cele telefonice.

S-a mai constatat că, la momentul analizării infracțiunii de sprijinire a grupului infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanța de fond a concluzionat că atitudinea inculpatului de a-i oferi ajutor moral inculpatului E.E. nu se circumscrie, conținutului constitutiv al acestei infracțiuni, ea urmând a face analiza Înaltei Curți prin raportare la infracțiunea de favorizare a infractorului, imputată inculpatului.

Referitor la infracțiunea de favorizare a infractorului, s-a constatat că instanța de fond a reținut că, în mod cert, inculpatul a acționat neprincipial, o dată în raport cu normele interne de serviciu, iar pe de altă parte, în raport cu elementarele norme etice.

Funcția specifică pe care o ocupa, pregătirea sa profesională trebuiau să constituie argumente suficiente care să-l împiedice a da curs unor demersuri subiective pe care instanța de fond le-a circumstanțiat ca fiind subsumate relațiilor de prietenie cu o persoană care s-a dovedit a fi implicată în comiterea unor fapte penale. Cu alte cuvinte o relație de prietenie ar putea să justifice, în opinia instanței de fond, încălcarea, atât a ,,normele interne de serviciu,, cât și a ,,normelor elementare de etică,,.

Înalta Curte a considerat că, la momentul în care, s-a constatat încălcarea de o manieră gravă a atribuțiilor de serviciu, de către inculpatul B., nu se poate vorbi de o atitudine,,neprincipială,, ci de o încălcare a legii cu consecințe evident negative, în ceea ce privește derularea anchetei în dosarul penal și existența unei infracțiuni în sarcina inculpatului B.

Dacă actul în sine, referitor la implicarea sa într-o anchetă penală este nepermis de lege, cu atât mai mult s-a apreciat că se poate vorbi de o încălcare gravă a legii atunci când ,,amestecul,, vizează protecția unei persoane implicate în mod direct în activitatea infracțională.

S-a apreciat că modalitatea de efectuare a unei percheziții și componența echipei de ofițeri de poliție care asigură efectuarea aceste activități procesual penale foarte importante, nu poate constitui în niciun caz atributul inculpatului B., fiind un amestec nepermis al unui ofițer de informații în activitatea procesual penală din dosarul respectiv.

De asemenea din discuția necenzurată avută cu soția inculpatului F. a rezultat că acesta (inculpatul B.) ar fi promis că derularea percheziției va avea loc în condițiile solicitate de martora F., aceasta fiind dezamăgită de faptul că ofițerul G.G. nu și-a respectat promisiunea făcută inculpatului B. și împărtășită martorei.

De altfel, din interceptarea convorbirilor telefonice a rezultat ca fiind evidentă grija inculpatului B. de a se auzi în aceste discuții doar ceea ce îi convine, fiind foarte dificilă,,temperarea,, martorei F. care mai avea ,,scăpări,,. Astfel inculpatul B., fie era ,,d-l B.,, pentru martoră, fie ea folosea modalitatea directă de adresare, la persoana a II-a, aspect de natură să conducă la concluzia pregătirii făcute de inculpat martorei F. Momentele de maximă tensiune ale anchetei (de ex. momentul arestării inculpatului F.) conduceau martora la adresarea directă, necenzurată. Evident acest amestec a fost justificat de inculpat prin dorința, falsă, de aflare a adevărului în acea cauză, ofițerul Serviciului Român de Informații asigurându-l pe ofițerul de poliție G.G. că, dacă acesta va proceda cum a sugerat el, inculpatul F. va spune și ,,ce n-a făcut,,.

În schimb, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, a apreciat că atât funcția pe care o ocupa inculpatul, cât și pregătirea sa profesională, trebuiau să constituie argumente suficiente pentru respectarea legii.

Cu toate acestea, Înalta Curte a constatat că acestea nu au fost suficiente în condițiile în care inculpatul B. s-a implicat în mod activ, contrar obligațiilor sale de serviciu în activitatea de protecție a inculpatului F.. Cu privire la intenția inculpatului, vizând latura subiectivă a infracțiunii, s-a considerat că este reprezentativă în acest sens discuția avută de inculpatul B. cu avocatul ales al inculpatului F., discuție în cadrul căreia inculpatul își exprima regretul cu privire la faptul că organele judiciare, cu toate eforturile depuse de el(inculpat), nu au înțeles pe deplin presupusa neimplicare infracțională a inculpatului F. și, cu toate că acesta este nevinovat, l-au arestat preventiv.

Înalta Curte, contrar celor arătate de instanța fondului referitor la existența infracțiunii de sprijinire a grupului infracțional organizat, a apreciat că este suficient că inculpatul l-a cunoscut doar pe coinculpatul E.E., întrucât implicându-se activ în sprijinirea sa, în mod indirect, dar palpabil, a sprijinit activitatea grupului infracțional organizat. Astfel, s-a apreciat ca fiind suficient ca inculpatul să fi cunoscut în general actele infracționale ale grupului infracțional, nefiind necesar să-i cunoască pe toți membrii.

Înalta Curte a constatat că infracțiunea de favorizarea infractorului, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului este o infracțiune comisivă, care se realizează sub aspectul laturii obiective, prin ajutorul dat unui infractor, fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, fie pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, fie pentru a-i asigura folosul sau produsul respectiv. Ajutorul poate fi dat prin acte comisive sau omisive, poate fi material sau moral, poate fi dat direct sau indirect.

Sub aspectul laturii subiective, favorizatorul își dă seama și vrea să dea ajutor unui infractor pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, prevăzând că prin aceasta creează o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției, urmare pe care o dorește sau o acceptă. Infracțiunea se consumă în momentul în care ajutorul este dat infractorului, moment în care se produce și urmarea periculoasă a faptei, adică starea de pericol pentru înfăptuirea justiției.

Înalta Curte, contrar celor reținute de prima instanță, nu a considerat că activitatea inculpatului B. s-a redus doar la un sprijin moral acordat inculpatului F. și familiei sale pe parcursul derulării anchetei penale, actele comise de acesta, descrise mai sus, circumscriindu-se elementului material al infracțiunii, astfel încât ne aflăm și în prezența infracțiunii de favorizare a infractorului.

În aplicarea art. 5 C. pen., Înalta Curte a constatat că reglementarea anterioară este mai favorabilă inculpatului B., astfel încât l-a condamnat la pedepsele de: 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat închisoare prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu reținerea art. 74 lit. c) C. pen. (1969) și art. 76 lit. b) C. pen. (1969) și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. (1969) cu reținerea art. 74 lit. c) C. pen. (1969) și art. 76 lit. e) C. pen. (1969).

În ceea ce îl privește pe inculpatul C., Înalta Curte a reținut că, în baza art. 396 alin. (1) C. proc. pen., art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., acesta a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și a infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. (1969).

Cu privire la acuzațiile aduse inculpatului C., prin raportare la probele administrate în cauză, Înalta Curte a constatat că instanța de fond a reținut ca fiind dovedit faptul că inculpatul C. este prieten din tinerețe cu inculpatul E.E., se întâlneau și povesteau cu periodicitate, iar ulterior declanșării cercetărilor în prezenta cauză penală, inculpatul F. s-a consultat în repetate rânduri cu privire la situația sa cu inculpatul C., așa cum a făcut-o și cu inculpatul B., că inculpatul C. cunoștea că inculpatul F. se consultase și ceruse sprijinul inculpatului B., că inculpatul C. l-a vizitat pe inculpatul E.E. cât timp acesta a fost internat la Clinica de la Vințișoara.

De asemenea, Înalta Curte a constatat că prima instanță a reținut că nu s-a dovedit susținerea din rechizitoriu, că inculpatul C. ar fi intrat în posesia unor informații cu mare valoare operativă, apte să conducă la identificarea mai multor persoane implicate în activitatea infracțională, probarea acesteia și tragerea la răspundere a celor vinovați. Așa cum a rezultat din probe, inculpatul C. nu a făcut parte din echipa operativă care a efectuat acte de urmărire penală în cauză.

Totodată, prima instanță a reținut că nu s-a dovedit cu probe că inculpatul ar fi aflat de la serviciu sau din surse extraprofesionale, despre desfășurarea activităților operative din dosarul utilajelor, dar și susținerea din rechizitoriu că inculpatul C. i-a divulgat inculpatului F. informația privind declanșarea efectuării de activități procedurale în dosar, văzând și o listă cu numele a 14 persoane, despre care E.E. i-a spus că a primit-o de la avocata unei persoane cercetate în cauză și că acele persoane urmează a fi reținute. În primul rând, așa cum s-a arătat, nu s-a dovedit că inculpatul C. ar fi intrat în posesia informației cu privire la momentele operative ale perchezițiilor care urmau să aibă loc și nici faptul că ar fi transmis această informație inculpatului F.

De asemenea s-a constatat că prima instanță a reținut că nu s-a dovedit susținerea din rechizitoriu în sensul că inculpatul C. a luat cunoștință de comiterea mai multor infracțiuni și de persoane implicate și nu le-ar fi denunțat, ajutându-l astfel pe inculpatul E.E. pentru a îngreuna urmărirea penală. Ceea ce s-a probat a fost doar faptul că a luat cunoștință de conținutul spuselor prietenului său, inculpatul E.E. și nu despre alți membri ai grupului infracțional. Cunoscând faptul că ancheta penală cu privire la utilajele sustrase din străinătate era în derulare la Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism și că inculpatul F. este audiat în cauză, nu i se poate pretinde inculpatului că nu ar fi sesizat și nu ar fi denunțat comiterea vreunei fapte penale.

Înalta Curte a mai constatat că instanța de fond a reținut că inculpatul C. nu a cunoscut dintre membrii grupului infracțional decât pe inculpatul E.E., iar din susținerile acestuia, a rezultat că aflat despre faptul că acesta ar fi cumpărat și intermediat vânzarea unor tractoare cu proveniența ilicită sau cel puțin suspectă.

S-a mai observat că prima instanță a reținut că nu s-a dovedit că inculpatul ar fi avut cunoștință de alte acte materiale de sustrageri de utilaje sau de identitatea altor membri ai grupului infracțional, că ar fi acționat în vreun fel, în sensul de a sprijini și cu intenția de a sprijini grupul infracțional organizat.

Totodată, s-a mai constatat că instanța de fond a reținut că inculpatul C. a acționat neprincipial, odată în raport cu normele interne de serviciu, iar pe de altă parte, în raport cu elementarele norme etice.

Astfel s-a arătat că funcția specifică pe care o ocupa, pregătirea sa profesională, trebuiau să constituie argumente suficiente care să-l împiedice a da curs unor demersuri subiective pe care instanța de fond le-a circumstanțiat ca fiind subsumate relațiilor de prietenie cu o persoană care s-a dovedit a fi implicată în comiterea unor fapte penale.

De asemenea, s-a observat că instanța de fond a apreciat că în materialitatea sa, fapta inculpatului C., nu se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de favorizare a infractorului în forma consumată, lipsind elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni.

Înalta Curte a apreciat că, în general, aspectele de fapt constatate de către instanța de fond în baza probelor administrate, cu privire la inculpatul C., sunt corecte.

Astfel inculpatul C., a acordat sprijin moral inculpatului F. pe parcursul derulării întregii anchete penale, în sensul că l-a sfătuit cum să discute cu autoritățile și cum să-și construiască apărarea pe care să o adopte în fața anchetatorilor.

Înalta Curte nu a putut fi de acord, însă, cu constatarea instanței de fond cu privire la faptul că nu există suficiente probe din care să rezulte că inculpatul C. i-a divulgat inculpatului F. date privind declanșarea unor activități procedurale în dosar, care viza 14 persoane, numele acestor persoane fiind trecute pe o listă, prezentată de către inculpatul F. inculpatului C. și B.

S-a apreciat că acest aspect a rezultat în mod clar din discuțiile telefonice interceptate, respectiv din cele ale inculpatului E.E. cu martora N.N. și cu soția sa, martora F.F., discuții în care inculpatul F. a afirmat că a aflat de la inculpatul C. despre perchezițiile care urmau să aibă loc. Martorele N.N. și F.F. audiate fiind au precizat că inculpatul F. le-a spus de atenționarea făcută de inculpatul C., cu privire la mersul anchetei.

Astfel, inculpatul C. este una dintre puținele persoane care cunoștea faptul că inculpatul E.E. s-a internat la o clinică privată și a continuat să aibă contacte telefonice și chiar să-l viziteze pe acesta din urmă la spital. În mod direct și indirect(telefonic), inculpatul C. l-a asigurat pe inculpatul E.E. că totul este în regulă.

În data de 10 aprilie 2011, după discuția dintre comisarul șef G.G. și inculpatul E.E., în care acesta a recunoscut și tăinuirea celor două tractoare Massey Ferguson, vândute ulterior lui S., inculpatul E.E. a fost vizitat la spital de către inculpatul C.. Acesta din urmă a luat cunoștință despre mărturisirile făcute de inculpatul E.E. și despre faptul că nici cu această ocazie nu a recunoscut totul, respectiv nu spus nimic cu privire la cele trei tractoare, a căror vânzare a intermediat-o între inculpatul H.H. și numitul M.M.

De asemenea, inculpatul C. a fost informat de către inculpatul E.E. cu privire la faptul că, a doua zi, acesta din urmă se va prezenta la sediul B.C.C.O. Alba-Iulia pentru a pune la dispoziția organelor de anchetă acte de interes în ceea ce privește cele două tractoare vândute numitului S. și pentru a oferi explicații cu privire la această tranzacție ilicită.

Înalta Curte a considerat că, la dosar, există probe din care rezultă că, la data de 13 aprilie 2011, inculpatul C. l-a informat pe inculpatul E.E. că, a doua zi, dimineață, va avea loc acțiunea poliției, fiind vizate persoanele implicate în furturile și comercializarea de utilaje furate. Astfel, martora F. a declarat în fața instanței de apel că la data respectivă inculpatul C. l-a informat pe soțul ei (inculpatul E.E.),, că mâine o să aibă loc acțiunea, dar acesta (F.) nu o să pățească nimic,, i-a recomandat lui E.E. să se întoarcă la clinică, spunându-i că participă la acțiune și că îl va suna a doua zi în jurul orelor 08:30 - 09:00, să-i spună dacă totul este în regulă și dacă poate să părăsească clinica. Inculpatul E.E. i-a comunicat această împrejurare soției sale, F.F., după care s-a deplasat la clinică, unde a găsit doar personalul auxiliar și, fără a se reinterna, s-a dus în camera pe care o ocupase anterior. Cu această ocazie, inculpatul a discutat în două rânduri la telefon cu amanta sa, numita N.N., căreia i-a spus că inculpatul C. l-a avertizat că a doua zi este acțiunea și că, din acest motiv, rămâne peste noapte la clinică, așteptând ca dimineața să fie sunat de polițist pentru a primi „undă verde” de la acesta.

Din conținutul convorbirilor telefonice interceptate, coroborat cu declarațiile martorilor la care s-a făcut referire mai sus, instanța de apel a concluzionat că inculpatul C., fiind conștient de faptul că discuțiile telefonice erau interceptate, comunica telefonic cu inculpatul E.E. lucruri neesențiale și, pentru a nu exista suspiciuni cu privire ,,naturalețea acestor convorbiri”, oferea date picante, cu privire la relațiile pe care cei doi inculpați le aveau cu persoanele de sex feminin.

Pentru aspectele importante, care contau cu adevărat, în ceea ce privește informarea inculpatului E.E., cu privire la fondul și mersul anchetei, inculpatul C. se întâlnea în mod direct și nemijlocit cu inculpatul E.E. Inculpatul C. organiza aceste întâlniri în locuri publice, dar evita ca la aceste întâlniri, mai exact la masa lor, să fie prezente și alte persoane.

Înalta Curte nu a putut fi de acord nici cu aserțiunea instanței de fond în sensul că nu s-ar fi dovedit că inculpatul C. a luat cunoștință de comiterea mai multor infracțiuni și de persoane implicate și nu le-ar fi denunțat, ajutându-l astfel pe inculpatul E.E. pentru a îngreuna urmărirea penală.

Astfel în calitate de ofițer de poliție la Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism, cunoscând faptul că ancheta penală cu privire la utilajele sustrase din străinătate era în derulare, anchetă cu privire la care a solicitat date suplimentare de la colegul său Păcurar Ștefan, ofițer implicat în mod direct în această anchetă, a oferit informații prietenului său inculpatul F., a înțeles să sprijine activitatea grupului infracțional organizat din care făcea parte inculpatul F.

Înalta Curte, contrar celor arătate de prima instanță referitor la existența infracțiunii de sprijinire a grupului infracțional organizat, a considerat că este suficient că inculpatul l-a cunoscut doar pe coinculpatul E.E., întrucât implicându-se activ în sprijinirea sa, în mod indirect dar palpabil, a sprijinit activitatea grupului infracțional organizat.

De asemenea Înalta Curte a apreciat că activitatea inculpatului C. nu s-a redus doar la un sprijin moral acordat inculpatului F. și familiei sale pe parcursul derulării anchetei penale, actele comise de acesta, descrise mai sus, circumscriindu-se elementului material al infracțiunii de favorizare a infractorului.

În aplicarea art. 5 C. pen., Înalta Curte a constatat că încadrarea juridică mai favorabilă inculpatului C. este cea consacrată prin legislația în vigoare până în data de 1 februarie 2014, motiv pentru care, ținând cont și de faptul că inculpatului C. i se poate reproșa o implicare infracțională mai redusă decât inculpatului B., a fost condamnat, la pedepsele de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat închisoare prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu reținerea art. 74 lit. c) C. pen. (1969) și art. 76 lit. b) C. pen. (1969) și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 2 ani și 2 luni pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. (1969) cu reținerea art. 74 lit. c) C. pen. (1969) și art. 76 lit. e) C. pen. (1969).

Înalta Curte a constatat că starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, cu excepția celor avute în vedere în motivare, încadrarea juridică dată acestor fapte fiind justă, iar evaluarea faptelor de care sunt acuzați inculpații fiind de asemenea riguros exactă, evaluare care a avut în vedere întregul probatoriu administrat.

Astfel, au fost respinse, ca neîntemeiate,criticile inculpaților apelanți referitoare la faptul că instanța de fond nu a dat eficiență criteriilor de individualizare a pedepsei și nu a avut în vedere circumstanțele atenuante prevăzute de ar.75 C. pen.

Totodată, Înalta Curte a respins, ca neîntemeiată, solicitarea inculpatului A., de aplicare a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 680/2002 privind beneficiul reducerii cuantumului pedepsei, având în vedere că denunțul formulat de inculpat, a format obiectul unui dosar pe rolul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, dar nu a rezultat că a și fost valorificat.

Înalta Curte a înlăturat dispoziția privind ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului din 20 mai 2011, cu privire la sumele de bani ridicate de la inculpații J., L., M., N., O., P. și A.. Astfel instanța de fond a constatat că persoana vătămată D. reprezentată de E., din localitatea Colonne, Franța nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat în natură prin restituirea în 4 februarie 2011, a tractoarelor.

S-a constatat că persoana vătămată F., reprezentată de G., din localitatea Villers, Franța nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat în natură, prin restituirea tractoarelor.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă H., cetățean maghiar, cu domiciliul în Ungaria, cu domiciliul procesual ales în Oradea, la Societatea Civilă de Avocați I., cu sediul în Oradea, jud. Bihor.

A fost ridicată măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului din 20 mai 2011, cu privire la sumele de bani ridicate de la inculpații J., L., M., N., O., P. și A., astfel: de la inculpatul J. - 2.000 euro; de la inculpatul L. - 2.500 euro; de la inculpatul M. - 8.000 euro; de la inculpatul N. - 4.000 euro; de la inculpatul O. - 4.200 euro și 9.000 forinți; de la inculpatul P. - 8.010 euro, 180 lei și 22.500 forinți; de la inculpatul A. - 4.130 euro, 31 lei și 66.000 forinți.

S-a dispus restituirea către partea civilă H. a sumei totale de 32.840 euro, 210 lei și 97.500 forinți și s-a constatat că suma de 32.840 euro a fost depusă în contul Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism (Direcția Generală a Finanțelor Publice - Municipiul București) deschis la Banca Comercială Română Lipscani, cu ordinul de încasare numerar din 27 mai 2011.

S-a constatat că suma de 211 lei a fost depusă la Direcția Generală a Finanțelor Publice Municipiul București, sector 2, cu chitanța din 30 mai 2011 și că suma de 97.500 forinți este depusă la Camera de corpuri delicte a Curții de Apel Alba Iulia.

S-a constatat că suma de 6.500 euro ridicată de la inculpatul K. a fost confiscată, în temeiul art. 118 lit. e) C. pen. (1969), prin sentința penală nr. 154 din 9 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/57/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 874 din 22 martie 2012 pronunțată de Înaltei Curții de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/57/2011.

Înalta Curte a constatat că deși inculpații J., L., M., N., O., P. și A., au fost obligați în solidar să plătească părții civile H. suma de 343 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății, reprezentând diferența dintre suma de bani restituită părții civile H. și prejudiciul integral de 40.000 euro, în mod greșit s-a ridicată măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului din 20 mai 2011, cu privire la sumele de bani ridicate de la inculpații J., L., M., N., O., P. și A., în condițiile în care inclusiv această sumă stabilită de instanță reprezintă tot o pagubă produsă prin comiterea infracțiunii.

Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs în casație inculpații B., personal la 18 aprilie 2016, motivat la 13 mai 2016, prin avocat D.D.D.D.D. (cu delegație din 11 mai 2016 emisă de Baroul Alba ), C., personal la 18 aprilie 2016, motivat la 13 mai 2016, prin avocat E.E.E.E.E. (cu delegație din 10 mai 2016 emisă de Baroul Alba).

În cuprinsul căilor de atac formulate de inculpații B. și C., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a arătat, în esență, că, potrivit Deciziei nr. 265/2014 a instanței de contencios constituțional, legea penală mai favorabilă trebuia determinată în raport cu fiecare dintre infracțiunile concurente pentru care s-a dispus condamnarea, apreciindu-se astfel că pentru fapta de sprijinire a unui grup infracțional organizat, aceasta este reglementarea actuală, respectiv art. 367 alin. (1) C. pen.

În raport de cele expuse pe larg în cuprinsul motivelor de recurs în casație, s-a solicitat admiterea căii de atac, suspendarea executării deciziei de condamnare, înlăturarea greșitei aplicării a legii și pronunțarea unei soluții potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen.

În subsidiar, fără a se indica vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen., s-a solicitat recalificarea căii de atac extraordinare a recursului în casație în recurs ordinar, acesta constituind al treilea grad de jurisdicție, care le asigură în integralitate dreptul la un proces echitabil, precizându-se totodată că hotărârile pronunțate de instanțele inferioare sunt contradictorii, fiind rezultatul aprecierii diferite a acelorași probe administrate, dar și că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați având în vedere că nu au sprijinit grupul infracțional organizat în perioada 2009-ianuarie 2011 întrucât nu cunoșteau despre existența sa și nici despre activitățile inculpatului E.E.

În raport de cele expuse pe larg în cuprinsul motivelor de recurs în casație, inculpații B. și C. au solicitat admiterea căii de atac, suspendarea executării deciziei de condamnare, înlăturarea greșitei aplicării a legii și pronunțarea unei soluții potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen.

La data de 07 octombrie 2016 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., prin avocat F.F.F.F.F. (cu delegație din 07 octombrie 2016 emisă de Baroul București), cale de atac ce fost înregistrată sub același număr potrivit dispozițiilor art. 94 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.

În cuprinsul căii de atac formulată de inculpatul A., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a arătat, în esență, că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege întrucât nu au fost reținute dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă la jumătate, având în vedere că, urmare a denunțului formulat și valorificat prin anchetarea, arestarea și trimiterea în judecată a numitului Bota Adrian, s-a format Dosarul nr. x/P/2014 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul teritorial Oradea și, ulterior, Dosarul nr. x/83/2015 înregistrat la data de 20 mai 2015, pe rolul Tribunalului Satu Mare, aflat în curs de soluționare, așa cum rezultă din adresa emisă de unitatea de parchet (existentă la dosar), astfel încât, în opinia recurentului, acesta a dobândit calitatea prevăzută de art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002.

În raport de cele expuse pe larg în cuprinsul motivelor formulate, s-a solicitat, potrivit art. 440 alin. (4) C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii de recurs în casație, și, conform art. 448 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea recursului în casație și desființarea, în parte, a deciziei penale atacate, în sensul celor anterior menționate.

Prin Încheierea nr. x/RC din 17 noiembrie 2016 pronunțată la data de 17 noiembrie 2016, în Dosarul nr. x/1/2016, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpați pentru motivele circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (doar pentru motivul menționat la pct. 1 al cererilor de recurs în casație - pentru inculpații B. și C. și în totalitate pentru inculpatul A.).

Cu privire la cele menționate la punctul II al cererilor de recurs în casație, respectiv la solicitarea subsidiară a inculpaților B. și C., de recalificare a căii extraordinare de atac în recurs ordinar și la criticile referitoare la existența unei contradicții între hotărârile instanțelor inferioare, datorită aprecierii diferite a probelor administrate, dar și la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor, Înalta Curte a constatat că nu este îndeplinită condiția formală de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nefiind indicat niciunul dintre cazurile de casare ale art. 438 C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile în casație formulate de inculpații C., B. și A. ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care ”s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare.

Astfel, prin ”pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Motivându-și decizia, instanța de control judiciar a apreciat, în esență, că, dispozițiile V.C.P. sunt mai favorabile în ceea ce privește tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, în raport de noua codificare.

Astfel, Înalta Curte constată că inculpații B. și C. au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pedepsită cu închisoarea de la 5 la 20 de ani și favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen. (1969) și pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 7 ani.

Ca atare, pedepsele aplicate inculpatului B. pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (3 ani închisoare), respectiv art. 264 C. pen. (1969) (2 luni închisoare), respectiv inculpatului C. pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (2 ani închisoare), respectiv art. 264 C. pen. (1969) (2 luni închisoare) sunt legale, inculpaților fiindu-le aplicate pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen. (1969) și art. 76 lit. b) C. pen. (1969).

Referitor la critica privind modalitatea în care instanța de apel a analizat și aplicat legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte apreciază că aceasta nu se încadrează în cazul de casare invocat prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care vizează doar nelegalitatea pedepsei aplicate de instanțele inferioare. Astfel, deși, în cauză, s-a solicitat să se constate că legea penală mai favorabilă trebuia determinată în raport cu fiecare dintre infracțiunile concurente pentru care s-a dispus condamnarea, apreciindu-se astfel că pentru fapta de sprijinire a unui grup infracțional organizat, aceasta este reglementarea actuală, respectiv art. 367 alin. (1) C. pen., critica recurenților, vizând reanalizarea aplicării art. 5 C. pen., excede cazului de casare invocat, prin intermediul căruia se permite doar o verificare matematică a cuantumului pedepselor aplicate de instanțe cu pedepsele stabilite de textele legale, iar nu și o verificare a modului în care a fost individualizată pedeapsa respectivă, sub acest aspect, alegerea legii mai favorabile intrând în puterea lucrului judecat.

Cât privește cererile formulate de inculpații B. și C. de suspendare a executării hotărârii recurate, Înalta Curte constată că acestea au rămas fără obiect, în contextul în care, recursurile au fost soluționate la acest termen de judecată și sunt considerate neîntemeiate.

Cu privire la criticile formulate de inculpatul A., vizând faptul că, instanța de apel, în mod greșit, nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte arată că acestea nu pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., întrucât reținerea sau nu a cauzei legale de reducere a pedepsei este o chestiune de apreciere a instanței de fond/apel, aceasta fiind în măsură să stabilească dacă un inculpat a denunțat și a facilitat sau nu identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni.

Ceea ce se urmărește prin recursul în casație formulat este, în realitate, remedierea unei greșite individualizări a pedepsei, iar nu îndreptarea unei erori de drept.

Mai mult decât atât, dacă, în cauză, instanța de apel ar fi reținut incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și nu ar fi redus, în mod corespunzător, limitele de pedeapsă urmare a acestor prevederi, atunci s-ar fi putut considera că s-a aplicat inculpatului o pedeapsă nelegală.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte în temeiul art. 448 alin. (1) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații C., B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 114/A din 24 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2011.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții - inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați C. și B., în sumă de câte 360 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul - inculpat A. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații C., B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 114/A din 24 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2011.

Obligă recurenții - inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați C. și B., în sumă de câte 360 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul - inculpat A. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2017.