Cassation appeal against convictions for trafficking minors and procuring dismissed as unfounded

Decizie nr. 162/RC/2016

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57 din 3 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/84/2012, în aplicarea art. 5 C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpaților este C. pen.

I. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., din infracțiunea de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (3 acte materiale) în trei infracțiuni de trafic de minori, două prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și una prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., raportat la art. 182 lit. c) C. pen. și din infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. (1969) în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

1. În baza art. 211 alin. (1) C. pen. raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori - persoană vătămată B.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

2. În baza art. 211 alin. (1) C. pen., raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori - persoană vătămată C.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

3. În baza art. 211 alin. (1) C. pen., raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori - persoană vătămată D.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

4. În baza art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen., pe o durată de 2 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen.

S-a constatat că inculpatul A. se află în executarea pedepsei neprivative de libertate de 5 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, aplicată prin sentința penală nr. 512 din 11 mai 2012 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă prin neapelare la data de 23 mai 2012 și a pedepsei neprivative de libertate de 2 ani și 4 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aplicată prin sentința penală nr. 144 din 28 martie 2012 a Judecătoriei Zalău, definitivă la data de 18 iunie 2012 prin Decizia penală nr. 895/2012 a Curții de Apel Cluj.

S-a constatat că infracțiunile de trafic de minori și de proxenetism care fac obiectul prezentului dosar și cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni prin sentința nr. 512 din 11 mai 2012 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă prin neapelare la data de 23 mai 2012 și de 2 ani și 4 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, aplicată prin sentința penală nr. 144 din 28 martie 2012 a Judecătoriei Zalău, definitivă la data de 18 iunie 2012 prin Decizia penală nr. 895/2012 a Curții de Apel Cluj sunt concurente.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. (1969), cu referire la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de 5 luni aplicată prin sentința penală nr. 512 din 11 mai 2012 a Judecătoriei Satu Mare.

În baza art. 97 alin. (1) C. pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii de 2 ani și 4 luni, aplicată prin sentința penală nr. 144 din 28 martie 2012 a Judecătoriei Zalău.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare din sentința penală nr. 144 din 28 martie 2012 a Judecătoriei Zalău și repune pedepsele componente în individualitatea lor, 1 an (aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2961 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003), 2 ani (aplicată pentru comiterea infracțiunii de contrabandă) și 4 luni (spor).

În baza art. 40 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre - 5 ani și 6 luni închisoare, 5 ani și 6 luni închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 2 ani și 4 luni închisoare cu pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 512 din 11 mai 2012 a Judecătoriei Satu Mare și cu pedepsele de 1 an închisoare și 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 144 din 28 martie 2012 a Judecătoriei Zalău, iar la pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare, a fost adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 4 ani și 11 luni, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 10 (zece) ani și 5 (cinci) luni închisoare, cu privare de libertate.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 20 iulie 2011 la 29 iulie 2011 și de la 07 mai 2012 ora 23:10 la 08 mai 2012 ora 23:10.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, iar, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoștința inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

II. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei E., din infracțiunea de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (3 acte materiale) în trei infracțiuni de trafic de minori, prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și din infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. din 1968 în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

1. În baza art. 211 alin. (1) C. pen. raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata E. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori - persoană vătămată B.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

2. În baza art. 211 alin. (1) C. pen. raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata E., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori - persoană vătămată C.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

3. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a fost achitată inculpata E. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată D.

4. În baza art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata E. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen., pe o durată de 2 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, iar la pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte două pedepse stabilite, respectiv 1 an și 10 luni, urmând ca inculpata să execute în final o pedeapsă de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare, cu privare de libertate.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatei durata reținerii, de la 08 mai 2012 ora 02:00 la 09 mai 2012 ora 02:00.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpată, iar, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoștința inculpatei faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

III. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei F., din infracțiunea de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969)(3 acte materiale) în trei infracțiuni de trafic de minori, prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și din infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. (1969) în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

1. În baza art. 211 alin. (1) C. pen., raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata F., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori - persoană vătămată B.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

2. În baza art. 211 alin. (1) C. pen., raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata F., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori - persoană vătămată C.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

3. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a fost achitată inculpata F. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată D.

4. În baza art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata F. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen., pe o durată de 2 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, iar la pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 9 luni închisoare, s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte două pedepse stabilite, respectiv 1 an și 11 luni, urmând ca inculpata să execute în final o pedeapsă de 5 (cinci) ani și 8 (opt) luni închisoare, cu privare de libertate.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatei durata reținerii, de la 07 mai 2012 ora 20:36 la 08 mai 2012 ora 20:36.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpată, iar, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoștința inculpatei faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

S-a luat act că persoanele vătămate B. și C. au renunțat la constituirile de părți civile formulate în cursul urmăririi penale, iar persoana vătămată D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A., E. și F. la plata sumei de 22.350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, câte 7.450 lei în sarcina fiecăruia, iar, în baza art. 274 alin. (1) teza finală raportat la art. 272 alin. (2) C. proc. pen., onorariile apărătorilor din oficiu, în cuantum total de 2.850 lei au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Sălaj și au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că inculpații E., A. și F., membri ai aceleiași familii, respectiv mamă, fiu și fiică, se cunoșteau de mai mult timp cu martorul G., A. fiind prieten cu acesta, iar F. fiind o perioadă iubita sa, iar martora H. era o cunoștință veche de a familiei A., având o relație de concubinaj la un moment dat cu inculpatul A.

Inculpatul A. se cunoștea cu martorul I., întrucât au fost colegi, ambii fiind militari angajați în cadrul unității militare din Zalău, iar acesta se cunoaște de asemenea de foarte multă vreme cu martorul J.

Cunoscându-le pe persoanele vătămate minore C. și B. prin intermediul martorului I. și aflând că acestea întrețin relații sexuale cu diverse persoane contra unor sume de bani, inculpatul A. s-a înțeles cu martorul G. să le ducă pe acestea de la Zalău la Satu Mare, unde să le cazeze prin diverse locuințe luate de către aceștia în chirie, în scopul practicării de relații sexuale cu diverși clienți racolați prin intermediul unor anunțuri la mica publicitate și al realizării de profituri din astfel de activități, aspecte ce au rezultat atât din declarațiile inițiale ale inculpatului A., din declarația dată de martorul G. în fața instanței de judecată, dar și din convorbirile telefonice interceptate în cauză (vol. VI filele 105, 157).

De altfel, cele două minore au fost un permanent subiect de dispută între inculpații A., E., F., H. și G., fiecare dintre aceștia urmărind prin diverse manopere dolosive să le atragă de partea lor și să pună stăpânire pe ele pentru a le aduce profituri bănești.

Astfel, în perioada 10 septembrie 2010-21 octombrie 2010, inculpatul A. le-a contactat telefonic pe cele două minore, care se aflau în acel moment în Centrul Social Multifuncțional Cehu Silvaniei, așa cum rezultă din adresa de la fila 178 vol. 2 și le-a propus să meargă la Satu Mare și să se lucreze ca dansatoare în club și să se prostitueze pentru el și pentru G., urmând ca ei să se ocupe de cazare, anunțuri la mica publicitate și de protecția lor. Cele două minore au fost de acord cu această propunere, cu condiția să „lucreze” doar pentru A., nu și pentru G., de acesta din urmă fiindu-le frică, deoarece îl știau ca fiind o persoană violentă.

În data de 18 decembrie 2010,la solicitarea inculpatului A., persoanele vătămate C. și B. s-au deplasat cu trenul la Satu Mare, fiind așteptate de acesta la gară, de unde le-a dus la locuința unei prietene atât a familiei A., cât și a martorului G., K., inculpatul A. recunoscând că le-a preluat pe cele două minore din gară din Satu Mare și că le-a plătit deplasarea cu trenul.

În locuința numitei K., cele două minore au cunoscut-o pe inculpata F. și împreună au stabilit că urmează să găsească cazare și să dea anunțuri la mica publicitate pentru ca cele două minore să-și înceapă activitatea. În momentul în care persoanele vătămate au fost preluate de către inculpații A. și F., acestora le-au fost luate cărțile de identitate de către aceștia, inculpatul A. atrăgându-le atenția să asculte de sora și mama sa întrucât el are și alte activități și urmează să plece în Portugalia pentru o perioadă (fila 4 vol. IV).

Cele două minore a fost cazate aproximativ trei zile la locuința numitei K., timp în care inculpata F. a căutat prin anunțurile la mica publicitate locuințe de închiriat pentru acestea. În aceste zile, inculpata F. le-a dus pe cele două minore și la locuința familiei sale, împrejurare în care acestea au cunoscut-o și pe mama celor doi inculpați, inculpata E. Inițial, aceasta nu a știut care era motivul pentru care au fost aduse cele două minore la Satu Mare, dar în ziua următoare a aflat ca urmare a anunțului dat la publicația „Informația zilei” de către inculpata F. în vederea contactării celor două minore pentru a practica relații sexuale contra cost de către diverși clienți. De altfel, inculpata F. a cerut bani (100 euro și 30 lei) de la mama sa pentru a publica acel anunț și pentru a închiria o locuință pentru cele două părți vătămate (fila 19 vol. II). Așa cum a rezultat din înscrisul de la fila 16 din vol. III și din listingul telefonic (vol. V fila 22) de la dosar, inculpata F. sau mama acesteia, inculpata E. lăsau un număr de telefon pentru a fi contactate cele două minore.

Anunțuri la mica publicitate au fost date de către inculpatele F. și E., iar ulterior și de martora H. (fila 23 vol. III, declarație martor fila 97 vol. IV), așa cum a rezultat din declarația inculpatei F., care a recunoscut publicarea anunțurilor, însă a susținut că ar fi fost rugată sau chiar amenințată de martorul G. să publice acele anunțuri, dar și din declarația martorei H. și a martorei L., care deținea funcția de casier la publicația „Informația zilei”, unde erau publicate anunțurile și care le-a recunoscut fără ezitare pe inculpate și pe martorele H. și M. În privința inculpatei E., deși aceasta a susținut în declarațiile sale că nu a dat niciodată vreun anunț la ziar, susținerile sunt contrazise de martora L., care a precizat că inculpata i-a atras atenția datorită vârstei, publicarea anunțurilor la rubrica de „contacte intime” fiind de obicei solicitată de către persoane mult mai tinere.

Inculpatele F. și E. le-au atras atenția celor două minore să nu vorbească în casa lor despre ceea ce fac ele în realitate pentru a nu afla soțul inculpatei E. care nu avea cunoștință de activitatea infracțională a celor două.

După câteva zile de la sosirea minorelor în Satu Mare, inculpata F. a închiriat o locuință pe strada x. După ce le-a cazat pe cele două minore în această locuință, inculpata a luat de acasă lenjerie, plapumă și alte bunuri de acest gen și le-a dus în locuința închiriată, pentru a fi folosite de cele două persoane vătămate. Cele două minore au început să fie contactate de către clienți pe baza anunțurilor de la mică publicitate și să practice relații sexuale cu aceștia, contra cost, încasând de la clienți sume cuprinse între 100 lei și 1.700 lei (vol. IV filele 94-152).

Întrucât cele două minore nu vroiau să afle martorul G. că se află în Satu Mare și aflând că acea locuință aparține aceluiași proprietar căruia îi aparține și locuința din Satu Mare unde era cazată de către G. partea vătămată M., au cerut membrilor familiei A. să le mute în altă parte.

În aceste împrejurări, cele două minore au fost mutate în mod provizoriu la clubul „x” din localitatea Mărtinești, localitatea de domiciliu a familiei A. și au continuat să întrețină relații sexuale cu clienții și în această locație pe baza anunțurilor la mica publicitate. Aici, cele două minore au fost cazate până după Crăciunul anului 2010, pentru ca între Crăciun și începutul anului 2011 inculpații F. și A. să-l contacteze prin intermediul unui anunț la mica publicitate pe martorul N. în vederea închirierii locuinței situate pe strada x (fila 95 vol. IV, filele 62, 63 vol. IV). Apoi împreună cu fratele său le-au mutat pe cele două minore în această locuință, unde acestea au continuat să fie contactate de către clienți și să întrețină relații sexuale contra cost.

În data de 21 ianuarie 2011, s-a întors din Austria martora H., care s-a întâlnit cu inculpatul A., despre care acesta din urmă știa că se prostituează. A. i-a spus acesteia că are două fete care se prostituează pentru el și i-a cerut să se mute cu acestea în apartamentul de pe strada x pentru a-l sprijini în activitatea de exploatare a celor două minore, respectiv să răspundă la telefon, să negocieze cu clientul, să le îndrume pe cele două minore cum să se îmbrace, să se aranjeze și să abordeze clienții.

Din declarația martorului N. a rezultat că după prima lună în care chiria a fost plătită de către F., s-a ajuns la o înțelegere verbală pentru continuarea închirierii apartamentului cu martora H., care i-a spus că urmează să stea în apartament cu două verișoare ale ei.

Martora H. se prostitua alături de cele două minore, astfel că activitatea de supraveghere indirectă a acestora de către A. era pe de o parte mult mai eficientă, iar pe de alta se crea aparența de neimplicare a acestuia în activitatea de exploatare sexuală a celor două minore (în aparență cele două minore se prostituau alături de martora H., dar în realitate acestea erau exploatate prin intermediul acesteia). Pe lângă sprijinul acordat în exploatarea celor două minore, inculpatul A. i-a propus martorei H. să lucreze și aceasta pentru el și să-i dea o parte din câștig, respectiv 30%, propunere cu care martora a fost de acord (vol. II fila 175).

La scurt timp, martora H. s-a întâlnit și cu inculpata F., care era însoțită de persoana vătămată B. și un prieten al acesteia pe nume „Costi”. H. a întrebat-o pe inculpata F. cine este fata care o însoțește, împrejurare în care aceasta i-a răspuns că „are nevoie de bani pentru facultate”, fără a-i da alte detalii. În aceste împrejurări, martora H. a întrebat-o de ce nu o duce pe persoana vătămată în străinătate, inculpata F. răspunzându-i că „este mai bine „să lucreze” în Satu Mare, unde o poate supraveghea” (fila 175 vol. II).

În urma discuțiilor cu A., la sfârșitul lunii ianuarie 2011, H. s-a mutat cu minorele, a început să le coordoneze și să se prostitueze împreună cu ele în apartamentul martorului N., dar și în alte locații, iar, când era necesar să meargă în alte locații, acestea fie erau transportate de către A. sau E., fie se duceau cu taxi. Proprietarul apartamentului, martorul N. a arătat că la momentul la care a făcut o deplasare la apartament pentru a face unele reparații, a găsit în apartament două fete, dar și pe inculpatul A., aspect de natură să confirme supravegherea exercitată de către acesta asupra celor două persoane vătămate minore.

În această perioadă, la apartamentul unde locuiau cele trei, au venit doi prieteni ai martorului G., care, sub pretextul că sunt clienți, urmăreau să le cunoască.

În cursul lunii ianuarie 2011, în timp ce le supraveghea pe persoanele vătămate C. și B. și se prostitua alături de acestea, H. s-a întâlnit cu persoana vătămată D., care era minoră și pe care o cunoștea de mai demult și i-a adus la cunoștință că împreună cu „prietenul său” A. dețin un apartament în chirie pe strada x, propunându-i să o cazeze acolo și să întrețină relații sexuale cu diverși clienți care le vor contacta în baza anunțurilor la mica publicitate (fila 97 vol. II și filele 102-104 vol. II), persoana vătămată acceptând propunerea, fiind cazată alături de minorele C. și B. În această locuință, persoana vătămată a întreținut relații sexuale cu clienții care le contactau prin intermediul anunțurilor la mica publicitate, alături de persoanele vătămate C. și B., câștigând, potrivit propriei declarații, sume cuprinse între 1.000-1.200 lei/ zi, la 10 clienți pe zi. Din această sumă, 25% era dată de către persoana vătămată D. martorei H., iar aceasta o împărțea cu A.

Cele trei victime minore au fost cazate pe strada x până în cursul lunii martie 2011, când E. a închiriat un apartament mai mare, cu trei camere, ea urmărind ca activitatea să se desfășoare în condiții mai bune (fila 110 vol. IV). Din declarațiile martorei H. a rezultat că inculpatul A. a fost inițial deranjat de închirierea de către mama sa a apartamentului de la martorul O. După ce inculpata E. a închiriat acel apartament, persoanele vătămate C. și B. s-au mutat în el, în timp ce martora H. și persoana vătămată D. au continuat să-și desfășoare activitatea în apartamentul de pe x, martora H. pendulând între cele două apartamente pentru a-i sprijini pe membrii familiei A. în exploatarea sexuală a minorelor.

Inculpații A. și F. l-au încunoștințat pe proprietarul apartamentului de pe strada x că în apartament o să rămână pe mai departe martora H. și că aceasta o să-i plătească chiria, propunere acceptată de către proprietar (filele 95-96 vol. IV). În ceea ce privește închirierea acestui apartament, prima instanță a reținut că inculpata E. a declarat că a închiriat apartamentul pentru H. pentru ca aceasta să se mute în el împreună cu copiii săi și cu inculpatul A., motivând că martora H. nu avea act de identitate valabil. Prima instanță a apreciat total nesinceră această parte din declarația inculpatei și o va exclude, reținând pe de o parte, că inculpata a prezentat această versiune doar în cursul judecății, fără o explicație plauzibilă a schimbării declarațiilor, iar pe de altă parte că aceste susțineri sunt contrazise de declarațiile martorei H., declarații care au fost constante pe parcursul procesului penal. De asemenea, s-a reținut că martora nu a invocat niciun moment lipsa unui act de identitate valabil și, mai mult, din declarațiile sale și ale martorei L. a rezultat că aceasta a dat anunțuri la ziar, iar pentru publicarea unui anunț se impunea prezentarea unui act de identitate pentru a se putea verifica vârsta persoanei care solicita publicarea anunțului, astfel că și aceste aspecte contrazic susținerile inculpatei E. Mai mult, proprietarul apartamentului a arătat că întotdeauna chiria a fost plătită de inculpata E., care i-a spus că închiriază apartamentul pentru niște nepoate, prezentând-o inițial ca atare și pe inculpata F., ulterior precizându-i că aceasta este fiica sa.

Persoana vătămată D. a fost cazată până în cursul lunii aprilie 2011 (fila 95 vol. II) în apartamentul de pe strada x, când, datorită unor neînțelegeri cu martora H. a plecat din locuința respectivă.

În apartament, persoanele vătămate C. și B. au continuat să întrețină relații sexuale cu diverși clienți, fie în locuința respectivă, fie în afara acesteia, situație în care erau transportate fie de către A. cu autoturismul său, fie de către E., care a negat în fața instanței că le-ar fi transportat pe persoanele vătămate și pe martora H. în diverse locații, unde acestea trebuiau să se întâlnească cu clienții, însă aceste aspecte au rezultat din declarațiile persoanelor vătămate și ale martorei, precum și ale martorului G.

În toată perioada în care cele două minore au fost cazate de către membrii familiei A. împreună cu H. pe strada x, dar și în celelalte locații menționate mai sus în vederea exploatării sexuale, le-au fost luați aproape toți banii de către inculpați.

Din declarațiile persoanelor vătămate coroborate cu declarația martorei H., a rezultat că inculpații A., F. și E. achiziționau prezervative pentru a fi folosite de către minorele gemene C. și B. și le solicitau acestora o suma de bani (100 lei) pentru fiecare prezervativ folosit, fiind supravegheate în permanență fie inculpații A. sau F., fie martora H., pentru a le împiedica pe acestea să ascundă pentru sine o parte din veniturile obținute (fila 176 vol. II).

Din declarațiilor celor două minore coroborate cu declarația martorei H. și a martorului P., a rezultat că printre clienții lor erau și persoane care le dădeau sume foarte mari de bani în urma raporturilor sexuale întreținute cu aceștia (între 400 și 1.700 lei - fila 94 vol. IV), sume însușite de către cei trei inculpați.

Din declarația martorului G. a rezultat că a aflat de la persoanele vătămate C. și B. că de administrarea banilor se ocupau E. și F., iar A. se ocupa de supravegherea lor, fiind uneori agresate fizic și verbal de toți cei trei membri ai familiei A., aspecte confirmate și de martora H., care a subliniat și faptul că inculpata F. a luat foarte mulți bani de la cele două fete fără ca inculpatul A. să știe acest lucru, inculpata spunându-i acestuia că fetele nu au clienți și că a fost de față de mai multe ori când E. și F. veneau la apartament pentru a le cere fetelor bani, însă acestea se ascundeau de ea, pentru a nu-i transmite lui A. despre toate sumele pe care le pretindeau și le primeau de la cele două minore.

Întrucât potrivit declarației martorei H., inculpații nu le lăsau celor două surori gemene minore nici „bani pentru țigări” (fila 110 vol. IV), acestea au hotărât să fugă, însă,fiindu-le frică să o facă și să-și ia lucrurile și actele de identitate din apartamentul de pe strada x, au luat legătura cu inculpatul G. care, după ce s-au înțeles să „lucreze pentru el”, le-a sugerat să sune la Serviciul Unic pentru Apeluri de Urgență 112 Satu-Mare și să sesizeze faptul că au fost sechestrate de către A. în apartamentul de pe strada x și că acesta refuză să le restituie lucrurile și actele, urmând ca în urma sesizării, să fie preluate de G. prin intermediul M. și să fie duse în apartamentul de pe strada x, proprietatea martorului R. (filele 89 vol. IV).

Minorele C. și B. s-au conformat acestui „sfat” și, în data de 02 aprilie 2011, au apelat Serviciul unic pentru Apeluri de Urgență 112 Satu-Mare (fila 57 vol. IV), și-au recuperat lucrurile, după care au fost conduse la Poliția Municipiului Satu Mare, însoțite de către M., de unde au plecat împreună în apartamentul de pe strada x, pentru a fi cazate în vederea practicării prostituției în folosul inculpatului G., moment în care inculpata E. a contactat-o telefonic pe martora H. și i-a cerut să distrugă contractul de închiriere (fila 112 vol. IV), însă a negat aspectul cu ocazia audierii sale și a susținut că ar fi distrus ea contractul întrucât era nervoasă, dar din declarația martorei H. a rezultat că acel contract ar fi fost în posesia ei și nu i-a fost cerut de către inculpată.

Totodată, fiind deranjate de faptul că cele două minore au plecat de sub autoritatea lor, fiind preluate de către martorul G., inculpatele E. și F. s-au dus la locuința de pe strada x, unde acestea erau cazate alături de M. și au început să strige la cele două minore să iasă afară din locuința respectivă, renunțând la această conduită doar în momentul în care M. l-a sunat pe G. (filele 95 și 111 vol. II), aspect ce a rezultat din declarațiile persoanelor vătămate minore și ale martorilor G. și M.

Pentru a-i împiedica pe inculpații A., E. și F. să formuleze vreun denunț cu privire la primirea celor două minore gemene în vederea exploatării lor sexuale de către martorul G., acesta din urmă le-a cerut celor minorelor să scrie o „plângere” împotriva celor trei cu privire la exploatarea lor sexuală de către aceștia, pe care să o lase în posesia sa, plângere fiind găsită ca urmare a percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului G. (vol. IX fila 43).

Martorul G. le-a preluat pe cele două minore apoi i-a solicitat persoanei vătămate C. să întrețină relații sexuale cu aceasta pentru „a o testa”, conform susținerilor persoanei vătămate (fila 95 vol. II). După ce minorele C. și B. au fost cazate, G. le-a spus acestora că are o datorie de aproximativ 1.900 lei, reprezentând consumul de curent la locuința respectivă și le-a cerut să achite această cheltuială din banii pe care îi vor câștiga în urma practicării de relații sexuale cu clienții care le vor contacta pe baza anunțurilor date la mica publicitate de către M., urmând ca după achitarea acestei datorii să împartă banii în două părți egale.

C. a câștigat în cursul unei săptămâni suma necesară pentru acoperirea datoriei de mai sus și a înmânat-o inculpatului, însa, văzând că acesta, în continuare, îi cere în mod frecvent diferite sume de bani și dându-și seama că o să-i ia toți bani, a luat legătura cu martora H. și a convenit să plece la aceasta pentru a se prostitua pentru ea, astfel încât s-a mutat în apartamentul în care a fost cazată inițial de către inculpații A. și F. (fila 94 vol. II), alături și de persoana vătămată D., care a fost exploatată sexual până înainte de sărbătorile de Paște ale anului 2011 (fila 95 vol. II).

C. a continuat să întrețină relații sexuale sub supravegherea martorei H. și a inculpatului A. în această locație sau în alte locuri până în cursul lunii mai 2011, când A. a închiriat o nouă locuință în municipiul Satu Mare, proprietatea martorului S. (fila 99 vol. IV), unde le-a mutat pe martora H. și pe persoana vătămată C., transportându-le pe cele două fete, în funcție de solicitările clienților, în diferite locuri pe raza municipiului Satu Mare.

După aproximativ trei săptămâni, martora H. a luat legătura cu martorul T. și i-a cerut permisiunea să le primească pe ea și pe persoana vătămată C. în locuința de pe strada Ostrovului, cele două continuând să întrețină relații sexuale cu bărbații contactați ca urmare a anunțurilor date la mica publicitate de către martora H. În timp ce locuiau în această locație dar și înainte, martora H. și persoanele vătămate C. și D. au fost bătute de mai multe ori de către inculpatul A. (filele 101 și 97 vol. II). Din această locație, martora H. a plecat împreună cu C. în cursul lunii iulie 2011 la Oradea, unde au continuat să se prostitueze pentru mai multe persoane din acest oraș, iar B. a continuat să întrețină relații sexuale contra cost în folosul martorului G., alături de M. până în data 18 iulie 2011.

Prima instanță a reținut că inculpații au dat declarații oscilante pe parcursul procesului penal, nerecunoscând comiterea faptelor reținute în sarcina lor, susținând că le-au ajutat pe minore din milă. Întrucât inculpații nu au furnizat explicații plauzibile pentru schimbările intervenite în cuprinsul declarațiilor, simpla retractare a unor aspecte din declarație fără o justificare temeinică neputând lipsi de relevanță declarațiile inițiale, instanța le-a luat în considerare doar pe cele care s-au coroborat cu alte probe, celelalte fiind apreciate ca apărări fără suport însă în materialul probator al dosarului.

Inculpatul A. a recunoscut că le-a asigurat cazarea și le-a transportat pe acestea cu autoturismul, însă a arătat că nu avea cunoștință cu ce se ocupă minorele și nici ce vârstă aveau acestea, aspecte contrazise însă de declarațiile persoanelor vătămate, dar și ale martorilor G., H., I.. Faptul că inculpatul cunoștea exact cu ce se ocupat persoanele vătămate și, mai mult, le-a exploatat sexual pe acestea rezultă și din interceptările convorbirilor telefonice purtate inclusiv cu inculpata F. și cu martorul G., (vol. VII - filele 27-28, 35, 69, 221-222). În privința persoanei vătămate D., chiar dacă aceasta a fost adusă în apartamentul închiriat de familia A. de către martora H., aceasta fiind și cea care primea de la persoana vătămată o parte dintre banii câștigați de aceasta în urma activității de prostituție, din declarațiile celor două rezultă că martora împărțea banii primiți cu inculpatul A.

Inculpata E. a recunoscut în cursul urmăririi penale că le-a transportat pe persoanele vătămate la clienți, dar și că a primit bani de la aceștia, din banii primiți de la un client, susținând că banii reprezentau practic restituirea unui împrumut pentru chiria achitată de ea. Ulterior, în faza de judecată, inculpata a negat primirea oricărei sume de bani de la persoanele vătămate, aspecte contrazise însă de declarațiile acestora și ale martorei H. Celelalte aspecte din declarația inculpatei care nu se coroborează cu probele din dosar au fost analizate pe parcursul descrierii stării de fapt, astfel că nu se va reveni asupra acestora.

Similar, și susținerile inculpatei F. că nu avea cunoștință cu ce se ocupă minorele și că nu ar fi primit bani de la acestea au fost contrazise de declarațiile date în cauză de către martori și persoanele vătămate, dar și de convorbirile telefonice purtate între ea și inculpatul A., în care discută exact despre cele două surori gemene și despre bani (vol. VII filele 222-222), sau cele purtate cu martorul G. tot despre gemene (vol. VIII - filele 1, 6-7) și mesajele scrise dintre ea și același martor (vol. VI filele 15-16).

Coroborând declarațiile persoanelor audiate în cauză, inculpați, persoane vătămate și martori, cu mențiunile indicate anterior, prima instanță a reținut că este probată fără nicio îndoială comiterea de către inculpați a următoarelor infracțiuni: inculpatul A. infracțiunile de trafic de minori în privința tuturor celor trei persoane vătămate minore, C., B. și D. și de proxenetism, iar inculpatele E. și F. infracțiunile de trafic de minori în privința persoanelor vătămate C. și B. și proxenetism.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori privitoare la persoana vătămată D., prima instanță a reținut că, din probele dosarului și din starea de fapt, nu rezultă comiterea acestei infracțiuni în niciuna dintre metodele alternative prevăzute de norma de incriminare de către inculpatele E. și F., motiv pentru care acestea vor fi condamnate pentru comiterea acestei infracțiuni doar în privința persoanelor vătămate C. și B. - o infracțiune în formă continuată cu două acte materiale sau două infracțiuni în concurs, în funcție de legea penală care va fi considerată mai favorabilă inculpatelor în concret. Așa cum rezultă din declarațiile persoanei vătămate și ale martorei H., aceasta din urmă a fost cea care a determinat-o să vină să locuiască împreună cu ea și să practice prostituția, aceasta primea o parte din banii obținuți de persoana vătămată, bani pe care îi împărțea cu inculpatul A., care avea cunoștință de desfășurarea acestei activități și care îi asigura persoanei vătămate transportul către clienți, când era necesar acest lucru. În declarațiile sale, persoana vătămată nu a făcut nicio referire la inculpatele E. și F., iar acestea au arătat că nu o cunosc pe persoana vătămată. Nici martora H. nu a menționat în declarațiile sale existența vreunei legături între persoana vătămată D. și inculpatele E. și F. În aceste condiții, chiar dacă inculpatele cunoșteau că împreună cu martora H. locuiește și persoana vătămată D., nu se poate reține existența intenției directe calificate prin scopul exploatării victimei din partea celor două inculpate, astfel că nu s-a reținut în sarcina lor comiterea infracțiunii de trafic de minori cu privire la această persoană vătămată și, în consecință, s-a pronunțat o soluție de achitare pentru această infracțiune.

Referitor la infracțiunea de proxenetism, prima instanță a constatat că, în actul de sesizare, s-a reținut în sarcina celor trei inculpați că, în perioada ianuarie-aprilie 2011, au cazat-o pe martora H. în apartamentele de pe str. x, y și z, în vederea practicării prostituției, înlesnind astfel practicarea prostituției de către aceasta, iar inculpatul a tras și foloase de pe urma desfășurării acestei activități, primind un procent de 30% din veniturile încasate de martoră în acest mod.

Raportat la starea de fapt și la ansamblul probator, prima instanță a reținut că actele de înlesnire a desfășurării acestei activități sunt evidente pentru toți inculpații, inculpatul A. asigurând transportul martorei la clienți și primind o parte din veniturile realizate de aceasta în urma activității de prostituție, inculpata E. identificând și încheind contractele de închiriere a locuințelor, achitând chiria aferentă și asigurând transportul martorei la clienți, la nevoie, iar inculpata F., după cum arată și personal în prima declarație dată în cauză, a dat anunțuri la ziar pentru martoră, pentru serviciile oferite de aceasta. Faptul că martora a arătat în declarația sa că a acționat pe cont propriu și că inculpata E. nu i-a cerut să practice prostituția și să îi remită o parte din bani nu este de natură să înlăture efectul activităților desfășurate de inculpata E. și menționate anterior, de înlesnire a desfășurării acestei activități de către martoră.

Astfel, prima instanță a apreciat că se impune și reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen., și schimbarea încadrării juridice în privința acestei infracțiuni.

În drept, faptele inculpaților A., E. și F., care, în perioada decembrie 2010-iulie 2011, le-au recrutat, primit, transportat și cazat în mai multe locuințe închiriate de aceștia pe raza municipiului Satu Mare, pe minorele C. și B., iar inculpatul A. în perioada ianuarie-aprilie 2011 și pe minora D., în scopul exploatării, întrunesc elementele constitutive ale trei infracțiuni de trafic de minori (pentru inculpatul A.) și, respectiv două astfel de infracțiuni (pentru inculpatele E. și F.), prevăzute fiecare de art. 211 alin. (1) raportat la art. 182 lit. c) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunilor s-a realizat prin acțiunile inculpaților de recrutare a victimelor (pentru inculpatul A. în cazul persoanelor vătămate C. și B.), de primire a acestora (pentru toți inculpații) și de transportare și cazare (pentru inculpații A. și E.). Recrutarea constă în racolarea directă sau indirectă a victimei, prin orice mijloace, în vederea exploatării (așa cum rezultă din starea de fapt, inculpatul A. le-a contactat în mod repetat pe persoanele vătămate B. și C. până acestea au fost convinse să meargă la Satu Mare și să se prostitueze în folosul inculpatului), transportarea presupune deplasarea victimei cu orice mijloace de transport la locul unde urmează să fie exploatate (inculpații A. și E. le-au transportat pe persoanele vătămate în diferite locații unde acestea trebuiau să se întâlnească cu clienți în vederea practicării prostituției, precum și de la un apartament închiriat la altul, în vederea desfășurării aceleiași activități), iar adăpostirea presupune instalarea acesteia temporar într-o locuință ori într-un alt amplasament având această destinație (în speța de față apartamentele închiriate de inculpații A. sau E.).

S-a arătat că urmarea imediată a constat în starea de pericol pentru atributele fundamentale ale persoanei, în special a libertății individuale și a relațiilor sociale a căror normală desfășurare este condiționată de ocrotirea acestei valori sociale și se produce independent de atingerea scopului exploatării victimei, fiind suficient să se acționeze în vederea acestei finalități. În cauza de față, scopul exploatării victimelor a și fost atins, creându-se astfel o stare de pericol concretă pentru dezvoltarea fizică și psihică armonioasă a persoanelor vătămate minore, dar și pentru asigurarea libertății și dreptului acestora de a alege și a presta o activitate corespunzătoare intereselor și nevoilor devenirii lor, iar între acțiunile inculpaților și urmarea imediată există legătură de cauzalitate, ce rezultă din însăși săvârșirea faptei.

S-a arătat că, sub aspectul laturii subiective, toți cei trei inculpați au acționat cu forma de vinovăție a intenției directe, calificată prin scopul special prevăzut de însăși norma de incriminare, respectiv exploatarea minorelor, definită de art. 182 C. pen. astfel încât, prima instanță a reținut modalitatea prevăzută la lit. c) teza finală.

În ceea ce privește apărarea inculpaților în sensul că aceștia nu le-au determinat efectiv pe minore să practice prostituția, ci acestea o practicau și anterior momentului la care au fost primite de către inculpați, prima instanță a apreciat că nu poate fi valorificată în cadrul procesului penal, întrucât potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001, nu este înlăturată răspunderea penală a făptuitorului prin consimțământul persoanei, victimă a traficului, iar modul în care au acționat, chiar în contextul în care cunoșteau situația victimelor, denotă o totală lipsă de respect față de valorile umane referitoare la libertatea vieții sexuale și implicit față de calitatea de ființe umane a victimelor pe care le-au exploatat.

Întrucât toți cei trei inculpați au participat activ la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, în sarcina lor s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen. pentru fiecare infracțiunile de trafic de minori privitoare la persoanele vătămate B. și C., neputându-se reține această circumstanță agravantă în sarcina inculpatului A. în privința infracțiunii de trafic de minori privitor la persoana vătămată D., față de mențiunile anterioare legate de imposibilitatea reținerii acestei infracțiuni în sarcina inculpatelor F. și E.

Față de intrarea în vigoare a N.C.P. la data de 1 februarie 2014, prima instanță a apreciat că se impune a fi stabilită legea penală mai favorabilă, reținând că, în vechea incriminare a infracțiunii, cea menționată în cuprinsul actului de sesizare, circumstanța agravantă a comiterii faptei de două sau mai multe persoane împreună reprezenta un element circumstanțial al săvârșirii faptei în forma calificată, iar în reglementarea actuală s-a renunțat la acest element, putând fi reținută doar forma simplă a infracțiunii, astfel că a apreciat că actuala reglementare reprezintă lege penală mai favorabilă din punctul de vedere al încadrării juridice, dar și din cel al regimului sancționator.

În drept, fapta inculpaților A., E. și F., care, în perioada ianuarie-aprilie 2011, au cazat-o pe martora H. în vederea practicării prostituției și au înlesnit desfășurarea de către martoră a acestei activități, inclusiv prin asigurarea transportului la diverși clienți și publicarea de anunțuri la ziar pentru serviciile sexuale oferite de aceasta, inculpatul A. beneficiind în același timp de o parte din sumele de bani încasate de martoră în urma practicării prostituției întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii s-a materializat prin acțiunea inculpaților de înlesnire a desfășurării activității de prostituție de către martora H., prin cazarea acesteia și asigurarea transportului la clienți și publicarea de anunțuri pentru aceasta, iar în cazul inculpatului A. și prin obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către martoră. Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la normele de conviețuire socială, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, s-a arătat că toți cei trei inculpați au acționat cu intenție directă, în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., conștientizând rezultatul socialmente periculos și, mai mult, urmărind producerea acestuia.

Întrucât fapta a fost săvârșită de toți inculpații împreună, s-a reținut existența circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen.

Față de intrarea în vigoare a N.C.P. la data de 1 februarie 2014, impunându-se a fi stabilită legea penală mai favorabilă, aceasta s-a determinat având în vedere legea în ansamblu și nu instituțiile de drept penal autonome, în raport cu Decizia Curții Constituționale a României nr. 265/2014, publicată în M. Of. al României la data de 20 mai 2014.

În ceea ce privește limitele de pedeapsă a închisorii prevăzute de cele două legi succesive, prima instanță a constatat că există diferențe semnificative între acestea în privința infracțiunii de trafic de persoane, limitele prevăzute de legea nouă fiind mult mai reduse (închisoare de la 3 la 10 ani, față de închisoare de la 7 la 18 de ani potrivit vechii reglementări), legea nouă fiind mai favorabilă, așa cum s-a arătat anterior și prin prisma incriminării faptei, iar pentru infracțiunea de proxenetism, limitele de pedeapsă sunt aceleași, închisoarea de la 2 la 7 ani.

Determinarea legii penale mai favorabile a fost realizată in concreto, atât în raport de pedeapsa spre care instanța se orientează (fel și cuantum), cât și de circumstanțele aplicabile în cauză, inclusiv circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen. și efectele acesteia, concursul de infracțiuni și modalitatea de executare, față de gravitatea faptelor, prima instanță a considerat că se impune aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, în cazul inculpatelor E. și F. și, respectiv spre mediu, în cazul inculpatului A. și, în acest context, chiar și în condițiile în care, în C. pen. (1969), aplicarea unui spor de pedeapsă pentru concursul de infracțiuni era doar facultativă, legea nouă, cu sporul obligatoriu pentru concurs este mai favorabilă. Raportat la natura faptelor și numărul infracțiunilor în concurs, în privința inculpatului A., instanța ar fi aplicat în concret și un spor la pedeapsa rezultantă, astfel că s-ar fi ajuns ca acestuia să îi fie aplicată o pedeapsă rezultantă de 14 ani închisoare (prin contopirea pedepselor de 11 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de minori în formă continuată și 2 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de proxenetism din prezentul dosar cu pedepsele a căror executare a fost suspendată sub supraveghere și respectiv condiționat și adăugarea unui spor de 3 ani la pedeapsa cea mai grea), or, pedeapsa rezultantă în urma aplicării noilor prevederi este mai redusă cu aproximativ 4 ani, după cum se va arăta în cele ce urmează. În privința celorlalte două inculpate, se reține că inculpatei E. i s-ar fi aplicat în concret o pedeapsă de 8 ani pentru infracțiunea de trafic de minori în formă continuată și 2 ani pentru infracțiunea de proxenetism, cu adăugarea unui spor de 1 an la pedeapsa cea mai grea, rezultând o pedeapsă de 9 ani închisoare, iar inculpatei F. i s-ar fi aplicat o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de minori în formă continuată și 2 ani pentru infracțiunea de proxenetism, cu adăugarea unui spor de 1 an la pedeapsa cea mai grea, rezultând o pedeapsă de 9 ani și 6 luni închisoare, deci pedepse mai mari decât cele rezultate ca urmare a reținerii noilor prevederi.

De asemenea, prima instanță a apreciat că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în cauza de față, constând în buna comportare a inculpatelor E. și F. anterior săvârșirii faptelor, în privința inculpatului A. neputându-se discuta despre lipsa confruntării cu legea penală anterior, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, activitatea infracțională a acestora are o gravitate sporită, denotând perseverență infracțională și lipsă totală de respect față de valorile sociale ocrotite de legea penală, la care se adaugă și conduita oscilantă a tuturor celor trei inculpați pe parcursul procesului penal. În aceste condiții, nu s-ar putea ajunge la coborârea pedepsei pentru infracțiunea de trafic de minori sub minimul special de 7 ani prevăzut de veche reglementare, astfel că nici din acest punct de vedere nu se poate reține că ar fi mai favorabilă vechea reglementare.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., apreciind că faptele inculpaților prezintă un pericol social ridicat, având în vedere modul de comitere a faptei, vârsta victimelor, atingerea gravă adusă vieții private și libertății acestora, faptul că faptele au fost comise printr-un comportament total lipsit de scrupule, că practic, prin manierea în care au procedat, cei trei inculpați au manifestat un dispreț total față de viața în sine a persoanelor vătămate, au exploatat practic naivitatea și vulnerabilitatea acestora, datorată vârstei dar și problemelor familiale, comportându-se inițial frumos cu acestea, după cum au declarat chiar persoanele vătămate, promițându-le că le vor ajuta, câștigându-le practic încrederea, pentru ca apoi să le aducă în poziția de a le lua aproape toți banii câștigați în urma activităților de prostituție, tratându-le ca pe simple obiecte.

În acest context, s-a reținut și că traficul de ființe umane a cunoscut o creștere constantă în ultimii ani, devenind o problemă națională și internațională. Fenomenul nu este unul episodic, implicând un număr mare de persoane, cunoscând profunde conotații de ordin social și economic, demonstrând încălcarea profundă a drepturilor fundamentale ale omului și devenind o problemă ce se agravează constant.

Referitor la circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpaților, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul A. are studii medii, având un mediu de pregătire, nu este căsătorit, dar are un copil minor în vârstă de 5 ani rezultat în urma unei relații de concubinaj, are un loc de muncă și nu se află la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat de două ori pentru infracțiuni de contrabandă și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și fiindu-i aplicate două sancțiuni administrative pentru infracțiuni de lovire sau alte violențe, distrugere și amenințare, iar în dosar a avut o atitudine total nesinceră, neoferind explicații plauzibile pentru afirmațiile sale și nefiind constant în declarații, încercând permanent să scape de răspundere penală, susținând că a vrut doar să le ajute pe minore, întrucât le-a fost milă de ele și nu a obținut foloase materiale de pe urma activității de prostituție desfășurate de acestea, cu toate că probele dosarului indică exact contrariul. Referitor la atitudinea inculpatului, prima instanță a avut în vedere și aspectele reliefate de către consilierul de probațiune în cuprinsul referatului de evaluare psiho-socială întocmit.

S-a reținut că inculpata E. are studii medii, este căsătorită și are doi copii, nu are antecedente penale, lipsa de colaborare cu organele judiciare și atitudinea nesinceră, însă, s-a apreciat că această atitudine poate fi explicată inclusiv prin raportare la împrejurarea că este mama celorlalți doi inculpați și, în consecință, dincolo de încercarea de înlăturare a propriei răspunderi penale, a încercat ca prin declarațiile sale să își ajute copiii, acesta fiind motivul pentru care, în cazul său, prima instanță s-a orientat spre aplicarea unor pedepse către minimul special prevăzut de norma incriminatoare. Pe de altă parte, nu au fost omise concluziile consilierului de probațiune.

În privința inculpatei F., s-a avut în vedere că aceasta are studii medii, este studentă, are un loc de muncă, nu are antecedente penale, dar și referatului de evaluare psiho-socială. De asemenea, prima instanță a reținut, din analizarea convorbirilor interceptate în cursul urmăririi penale că, prin limbajul folosit, inculpata a dat dovadă de un dispreț total față de viața persoanelor care erau exploatate sexual. Față de toate aceste circumstanțe, coroborate cu gravitatea faptelor, prima instanță s-a orientat spre aplicarea unor pedepse orientate spre minim, însă superioare acestui minim pentru inculpată în cazul infracțiunilor de trafic de persoane, pentru infracțiunea de proxenetism apreciindu-se ca suficientă pedeapsa minimă raportat și la gradul de implicare al inculpatei în desfășurarea activității infracționale.

Prima instanța a apreciat că, raportat la circumstanțele reale ale faptelor, circumstanțele personale ale fiecărui inculpat și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunile săvârșite, se impune condamnarea acestora la pedepse orientate spre mediu, pentru inculpatul A., respectiv spre minim pentru inculpatele E. și F., considerând că în acest mod se vor realiza scopurile prevăzute de lege. S-a avut totodată în vedere la stabilirea pedepselor împrejurarea că, de la momentul epuizării activității infracționale, a trecut o perioadă de aproape 4 ani, însă gravitatea faptelor nu se estompează prin trecerea timpului, cu atât mai mult cu cât durata procesului s-a prelungit și datorită comportamentului inculpaților, dar și tratamentul sancționator aplicat celorlalți doi inculpați cercetați în cauză, care au solicitat ca judecarea să fie făcută în baza procedurii simplificate, primind pedepse de 4 ani și, respectiv 3 ani închisoare pentru infracțiunile de trafic de minori.

De asemenea, prima instanță a subliniat că, deși s-a reținut în sarcina inculpaților și circumstanța agravantă a comiterii faptelor de către trei sau mai multe persoane împreună, fiind vorba despre o cauză facultativă de agravare a pedepsei nu a dat curs și nu a aplicat pedepse la limita maximă sau sporită, însă a avut în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei pentru fiecare infracțiune și incidența acestei circumstanțe.

Prima instanță a apreciat că aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus nu ar fi aptă să realizeze scopurile pedepsei, atât prin raportare la modalitatea concretă de comitere a infracțiunii de trafic de minori, dar și prin raportare la caracterul de fenomen dobândit în ultima perioadă de acest gen de infracțiuni. Prin comiterea unei asemenea infracțiuni, se aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, libertatea și demnitatea persoanei, aceasta reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate. În aceste condiții, se impune o atitudine fermă din partea organelor judiciare, întrucât dacă s-ar aplica pedepse reduse pentru acest gen de infracțiuni, cu un puternic impact social, implicit s-ar încuraja în mod tacit acest fenomen, precum și alte persoane implicate în comiterea de fapte similare.

Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului A. a rezultat că acesta se află în prezent în executarea a două pedepse, una de 2 ani și 4 luni închisoare, cu suspendarea cub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, aplicată prin sentința penală nr. 144 din 28 martie 2012 a Judecătoriei Zalău, definitivă prin Decizia penală nr. 895/2012 a Curții de Apel Cluj la data de 18 iunie 2012 și una de 5 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni, aplicată prin sentința penală nr. 512 din 11 mai 2012 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă prin neapelare la data de 23 mai 2012.

În ceea ce privește pedeapsa complementară ce s-a aplicat pe lângă pedeapsa cu închisoarea, aplicarea acesteia fiind obligatorie potrivit normei de incriminare atât a infracțiunii de trafic de minori, cât și a celei de proxenetism, prima instanță a precizat că a avut în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, dar și că circumstanțele personale ale fiecărui inculpat și natura faptelor săvârșite reflectă o atitudine de sfidare a unor valori sociale extrem de importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Prima instanță a apreciat că nu se impune interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. d), g), h), i), j), k), l), m) și o) C. pen., întrucât o atare pedeapsă complementară nu ar respecta principiul proporționalității și nici a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. c) și e) C. pen., având în vedere faptul că împrejurările comiterii infracțiunilor sunt absolut independente de aspectele referitoare la exercitarea drepturilor de către străini, și exercitarea autorității părintești În schimb, s-a apreciat că prin atitudinea lor, toți cei trei inculpați sunt nedemni de a fi tutori sau curatori, astfel că și exercițiul acestui drept, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. f) C. pen. le-a interzis pe aceeași durată de 3 ani și, respectiv de 2 ani, ce se va executa după executarea pedepsei închisorii.

Mai mult, prima instanță, având în vedere că protecția victimelor traficului de ființe umane trebuie să se regăsească în măsurile luate în cursul procesului penal, cât și ulterior finalizării acestuia, dat fiind că efectele comiterii unor asemenea infracțiuni asupra persoanelor-victime sunt grave și se perpetuează în timp, a apreciat că este necesar a se interzice tuturor inculpaților să ia legătura cu persoanele vătămate B., C. și D., pentru aceasta din urmă doar inculpatul A., pe aceeași durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen.

În ceea ce privește modalitatea concertă de executare a pedepsei, s-a constatat, în primul rând, că raportat la cuantumul pedepselor rezultante, nu ar fi posibilă o altă modalitate decât cea cu privare de libertate, iar, pe de altă parte, s-a reținut că, raportat la toate circumstanțele comiterii faptelor coroborate cu circumstanțele personale ale inculpaților, aplicarea unei alte modalități de executare, neprivative de libertate, nu ar fi aptă să asigure realizarea scopurilor procesului penal. Prin modul în care au acționat, inculpații au profitat în mod evident de vulnerabilitatea în care s-au aflat persoanele vătămate victime ale traficului de minori, atât datorită vârstei acestora și lipsei experienței de viață, cât și datorită stării materiale și sociale precare, lipsei educației corespunzătoare vârstei și, implicit, lipsei unei oportunități de angajare și de obținere de venituri pentru întreținerea personală.

Sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut că persoana vătămată D. a declarat încă din cursul urmăririi penale că nu înțelege să formuleze pretenții civile, procurorul neînțelegând să exercite din oficiu acțiunea civilă pentru acesta, iar, în prezent, față de dispozițiile art. 19 alin. (3) și art. 20 alin. (1) C. proc. pen., acțiunea civilă nu mai poate fi exercitată din oficiu de către instanță, astfel că s-a luat act de poziția persoanei vătămate. De asemenea, persoanele vătămate C. și B. s-au constituit părți civile în cursul urmăririi penale, însă în cursul judecății, după ce au devenit majore, au arătat că nu mai au pretenții civile de la inculpați, ci solicită doar tragerea acestora la răspundere. În acest context, acțiunea civilă fiind guvernată de principiul disponibilității, instanța a luat act de poziția exprimată de persoanele vătămate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, au declarat apel în termen legal, atât inculpații cât și Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sălaj, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea apelului său, Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sălaj a învederat faptul că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatelor E. și F. pentru infracțiunea de trafic de minori (persoană vătămată D.), atâta vreme cât acestea au comis fapta în modalitatea primirii și adăpostirii persoanei vătămate alături de celelalte persoane vătămate și martora H., în scopul prostituării, nefiind relevant faptul că au avut de câștigat sau nu în urma exploatării minorei.

Un alt aspect criticat de parchet a fost netemeinicia hotărârii atacate, pedepsele aplicate celor trei inculpați fiind într-un cuantum mult prea redus raportat la gravitatea faptelor comise, dar și la conduita inculpaților care nu au recunoscut comiterea faptelor și nu au manifestat nici un pic de compasiune față de exploatarea minorelor, ci dimpotrivă au încercat să acrediteze ideea că ei le-au ajutat pe persoanele vătămate.

În motivarea apelurilor lor, inculpații au solicitat achitarea lor, precizând că nu au comis acte materiale care să întrunească conținutul art. 182 lit. c) C. pen., nu le-au determinat în nici un mod pe persoanele vătămate să practice prostituția, care aveau această ocupație cu 2 ani înainte de a le cunoaște și, totodată, arătând că acuzațiile acestora au fost făcute cu intenția de a se răzbuna, întrucât se simțeau frustrate raportat la sumele de bani pe care le împărțeau și le achitau cu titlu de procent către unii și chirie către alții. De asemenea, s-a susținut că niciuna dintre persoanele vătămate nu face referire la inculpatele E. și F. și nu există nicio probă din care să rezulte că acestea ar fi înlesnit sau profitat de activitatea persoanelor vătămate. În subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate ca urmare a reținerii de circumstanțelor atenuante, raportat la circumstanțele lor personale.

Prin Decizia penală nr. 1248/A din 22 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Biroul Teritorial Sălaj împotriva sentinței penale nr. 57 din 03 aprilie 2015 a Tribunalului Sălaj, a fost desființată hotărârea atacată cu privire la greșita achitare a inculpatelor E. și F., precum și la cuantumul pedepselor rezultante aplicate acestora.

Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, în baza art. 211 alin. (1) C. pen., raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. au fost condamnate inculpatele E. și F. la câte o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori - persoană vătămată D.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatelor pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat acestora pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

Au fost menținute restul pedepselor aplicate inculpatelor.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei E., iar la pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, a fost adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte trei pedepse stabilite, respectiv 2 ani și 10 luni, urmând ca inculpata să execute în final o pedeapsă de 6 (șase) ani și 4 (patru) luni închisoare, cu privare de libertate.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei F., iar la pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 9 luni închisoare, a fost adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte două pedepse stabilite, respectiv 2 ani și 11 luni, urmând ca inculpata să execute în final o pedeapsă de 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare, cu privare de libertate.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații E., A. și F. împotriva aceleiași hotărâri.

Au fost obligați inculpații apelanți la plata în favoarea statului a câte 700 lei, cheltuieli judiciare, iar cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului au rămas în sarcina acestuia, onorariul parțial, în sumă de 450 lei (3 x 150) fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, în urma administrării în condiții de legalitate și loialitate a unui probatoriu vast și a analizei atente și detaliate a acestuia, Curtea a reținut următoarea stare de fapt, apreciind că este dovedită, dincolo de orice dubiu, vinovăția apelanților inculpați.

Avându-se în vedere dispozițiile art. 420 alin. (9) C. proc. pen., a fost expusă pe scurt starea reală de fapt, precizându-se că au fost respectate drepturile procesuale ale inculpaților, cauza suferind amânări la cererea lor, tocmai în vederea garantării dreptului la apărare, la un proces echitabil, iar, pentru respectarea principiului egalității armelor a fost reaudiată inculpata, E., prezentă în fața instanței de apel, aducându-i-se la cunoștință faptul că i se poate înrăutăți situația în calea de atac promovată de parchet.

În cazul inculpatului A., s-a constatat că acesta, împreună cu inculpatele E., F. și martora H., în perioada decembrie 2010 - 18 iulie 2011 în ce privește persoanele vătămate minore C., B. și în perioada ianuarie - aprilie 2011 în ce o privește pe partea vătămată minora D., le-a recrutat, primit, transportat și cazat în mai multe locuințe închiriate de către inculpat, sora, sau mama sa pe raza municipiului Satu Mare (clubul „x” din localitatea Mărtinești, apartamentele din Satu Mare) în scopul exploatării sexuale a acestora. Același inculpat, împreună cu inculpatele E. și F., în perioada ianuarie - aprilie 2011, au cazat-o pe învinuita H. în apartamentele din Satu Mare, în vederea practicării prostituției împreună cu persoanele vătămate minore C., B. și D., înlesnind astfel practicarea prostituției de către martora H., și trăgând foloase de pe urma acestei activități (30 % din veniturile încasate).

Inculpata F., împreună cu inculpata E., cu inculpatul A. și cu martora H., în perioada decembrie 2010 - 02 aprilie 2011 în ce privește persoanele vătămate minore C., B. și în perioada ianuarie - aprilie 2011 în ce o privește pe persoana vătămată minoră D., le-a primit și cazat în mai multe locuințe închiriate de către învinuită, fratele său sau mama sa pe raza municipiului Satu Mare (clubul „x” din localitatea Mărtinești, apartamentele din Satu Mare), în scopul exploatării sexuale a acestora. Aceeași inculpată, împreună cu inculpații A. și E., în perioada ianuarie - aprilie-2011 a cazat-o pe martora H. în apartamentele din municipiul Satu Mare, în vederea practicării prostituției împreună cu persoanele vătămate minore C., B. și D., înlesnind astfel practicarea prostituției de către martora H.

Inculpata E., împreună cu inculpata F., cu inculpatul A. și cu martora H., în perioada decembrie 2010 - 02 aprilie 2011 în ce privește persoanele vătămate minore C., B. și în perioada ianuarie - aprilie 2011 în ce o privește pe persoana vătămată minoră D., le-a primit și cazat în mai multe locuințe închiriate de către învinuită, fiul său sau fiica sa pe raza municipiului Satu Mare (clubul „x” din localitatea Mărtinești, apartamentele din Satu Mare), în scopul exploatării sexuale a acestora. Aceeași inculpată, împreună cu inculpatul A. și inculpata F., în perioada ianuarie - aprilie 2011, a cazat-o pe martora H. în apartamentele din municipiul Satu Mare în vederea practicării prostituției împreună cu persoanele vătămate C., B. și D., înlesnind astfel practicarea prostituției de către martora H.

Referitor la infracțiunea de trafic de minori, persoană vătămată D., reținută în rechizitoriu în sarcina inculpatelor E. și F., pentru care s-a dispus achitarea de către instanța de fond, Curtea a apreciat că soluția pronunțată nu este corectă, raportat atât la textul incriminator cât și la probele administrate în cauză.

În speța de față, instanța de control judiciar a apreciat că probele coroborate conduc la concluzia că persoana vătămată D., minoră la data comiterii faptelor, a locuit împreună cu martora H. și cu persoanele vătămate C. și B. în locuința închiriată de inculpata F., cu banii primiți de la coinculpata E., și s-a prostituat. Împrejurarea că această persoană vătămată ar fi împărțit sumele obținute din exploatarea sa doar cu inculpatul A. și martora H. a fost apreciată de Curte ca neavând relevanță sub aspectul existenței elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, fiind dovedită dincolo de orice dubiu vinovăția celor două inculpate care au închiriat mai multe apartamente și l-au sprijinit cu bani pe coinculpatul A., pentru ca acesta să poată exploata persoanele vătămate în scopul obținerii unor foloase materiale.

Astfel, s-a apreciat că, din declarațiile martorilor audiați în cauză, a rezultat că activitatea celor trei inculpați a fost prestabilită, existând în mod evident un interes comun al celor trei inculpați și cu referire la toate persoanele vătămate minore, atât la surorile B. și C. cât și la D., relevante fiind depozițiile martorilor O., G. și H., dar și a persoanelor vătămate C. și B. care au arătat că inculpații stăteau destul de mult în apartamentul închiriat în vederea supravegherii acestora, astfel că cele două inculpate nu aveau cum să nu știe de cea de-a treia minoră, D. Mai mult, la un moment dat, nemaifiind suficient loc în apartamentul inițial închiriat având în vedere faptul că era vorba de exploatarea unui număr de patru persoane, inculpata E. a mai căutat și închiriat un al doilea apartament pentru persoanele vătămate.

În ceea ce privește susținerile inculpaților referitoare la faptul că aceștia nu le-au obligat în nici un fel pe persoanele vătămate să se prostitueze și că acestea practicau prostituția încă cu doi ani înainte de a-l cunoaște pe inculpatul A., Curtea a apreciat că se impune înlăturarea lor, fiind infirmate de probele administrate în cauză.

S-a mai reținut că, pe tot parcursul procesului penal, cei trei inculpați apelanți au negat comiterea faptelor și au încercat să scoată în evidență comportamentul imoral al persoanelor vătămate, încercând să acrediteze ideea că le-ar fi ajutat pe acestea.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că astfel de susțineri nu pot fi avute în vedere în condițiile în care nu au nicio bază reală, mai mult, declarațiile martorei H. coroborându-se cu declarația inculpatului A., dată în cursul urmăririi penale, din care a rezultat că acesta a avut un comportament agresiv, recunoscând chiar că ar fi strâns-o de gât pe persoana vătămată Horvat întrucât aceasta îl mințise, iar, din discuția purtată de inculpata F. cu martorul G. rezultând faptul că le tratau pe persoanele vătămate ca și cum ar fi fost proprietate lor.

În ceea ce privește aspectele legate de activitatea anterioară a persoanelor vătămate, precum și de profilul moral al acestora, instanța de apel a apreciat că acestea nu au relevanță raportat la infracțiunea dedusă judecății.

Față de cele de mai sus, Curtea a admis apelul parchetului cu privire la greșita achitare a celor două inculpate și în consecință și cu privire la pedepsele rezultante aplicate acestora și a respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei trei inculpați.

Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, în baza art. 211 alin. (1) C. pen., raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. inculpatele E. și F. au fost condamnate la câte o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori - persoană vătămată D., apreciindu-se, raportat la criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 74 C. pen. și la contribuția efectivă a celor două inculpate, că acest cuantum este în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea inculpatelor.

În ceea ce privește temeinicia hotărârii atacate, Curtea a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepselor stabilite în sarcina fiecăruia dintre cei trei inculpați, a avut în vedere toate criteriile prevăzute de textul de lege, a ținut seama de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, de modul și mijloacele de comitere a faptelor, de perseverența infracțională de care au dat dovadă inculpați raportat la numărul infracțiunilor comise, dar și de urmarea produsă, de persoanele inculpaților, de antecedentele penale ale inculpatului A. și lipsa acestora în cazul coinculpatelor, de conduita nesinceră a celor trei inculpați, criticile parchetului nefiind fondate sub acest aspect.

Totodată au fost aplicate pedepse accesorii și complementare, justificate de natura și gravitatea faptelor comise, precum și de circumstanțele personale ale fiecărei inculpate.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 2 decembrie 2015, a fost formulată cererea de recurs în casație de către inculpații A., E. și F.

În cuprinsul cererii de recurs formulată de inculpații A., E. și F. a fost indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”, susținându-se, pe de o parte, că inculpatele E. și F. au fost condamnate de instanța de instanța de control judiciar, pentru cel de-al treilea act material al infracțiunii de trafic de minori (referitor la persoana vătămată D.), fără ca aceasta să constate, în mod nemijlocit, care au fost împrejurările în care se presupune că au fost săvârșite faptele, prin administrare de probe, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pe de altă parte, prin prisma aceluiași caz de casare, s-a mai arătat că soluția de condamnare a inculpaților A., E. și F. atât pentru infracțiunea de trafic de minori, cât și pentru cea de proxenetism este nelegală și netemeinică întrucât acestea se exclud reciproc, iar, la dosar nu există nicio probă din care să rezulte că persoanele vătămate ar fi fost constrânse în vreun fel să practice prostituția, sens în care se impune achitarea lor pentru una dintre cele două infracțiuni.

S-a precizat că acest caz de casare invocat (art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.) cuprinde atât situația în care o faptă nu este incriminată de legiuitor, cât și cea în care lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, cum este în speța de față, recursul în casație vizând greșita apreciere a existenței elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de minori, prin reținerea constrângerii, precum și greșita apreciere a existenței elementului material al laturii obiective a infracțiunii de proxenetism.

În raport de cele expuse pe larg în cuprinsul motivelor de recurs în casație, s-a solicitat, în principal, în baza art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanța de apel, iar, în subsidiar, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) raportat la art. 16 alin. (1) teza I C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei atacate și achitarea inculpaților A., E. și F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001.

Totodată, în baza art. 441 C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea executării hotărârii, cu impunerea respectării de condamnați a unora dintre obligațiile prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Prin Încheierea nr. x/RC pronunțată la 10 martie 2016, în Dosarul nr. x/84/2012, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpații A., E. și F. numai în ceea ce privește motivele menționate la pct. 2 al acesteia, circumscrise formal cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent aceasta fiind înregistrată pe rolul instanței supreme sub nr. x/1/2016.

În ceea ce privește motivele de nelegalitate inserate la primul punctul al cererii de recurs, vizând încălcarea dreptului la un proces echitabil și condamnarea inculpatelor E. și F. de instanța de control judiciar, pentru cel de-al treilea act material al infracțiunii de trafic de minori (persoană vătămată D.), fără a fi constatată, în mod nemijlocit, prin administrare de probe, susțineri circumscrise aceluiași motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că nu se încadrează în cazul de recurs în casație invocat, întrucât, în realitate, se contestă probele administrate în cauză și situația de fapt reținută de instanțele inferioare, situație care, contrar susținerilor apărării, nu este permisă în actuala reglementare, în condițiile în care judecata în această cale extraordinară de atac se limitează doar la chestiuni de drept.

Ca atare, pentru aceste critici, s-a reținut că nu este îndeplinită condiția formală de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpații F., A. și E. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recurenții și-au întemeiat cererea pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., arătând, în esență, că atât pentru infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cât și pentru cea de proxenetism, prevăzută de art. 213 C. pen., lipsește elementul material al laturii obiective, motiv pentru care se impune achitarea acestora, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

În cauză, inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de minori, prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., raportat la art. 182 lit. c) C. pen. și a infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen., inculpata E. pentru trei infracțiuni de trafic de minori, prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., și infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen., iar inculpata F. pentru trei infracțiuni de trafic de minori, prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., și infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen.

Astfel, în speță, referitor la inculpatul A. s-a reținut, în esență, că acesta, împreună cu inculpatele E., F. și martora H., în perioada decembrie 2010 - 18 iulie 2011 în ce privește persoanele vătămate minore C., B. și în perioada ianuarie - aprilie 2011 în ce o privește pe partea vătămată minora D., le-a recrutat, primit, transportat și cazat în mai multe locuințe închiriate de către inculpat, sora, sau mama sa pe raza municipiului Satu Mare (clubul „x” din localitatea Mărtinești, apartamentele din Satu Mare) în scopul exploatării sexuale a acestora. Același inculpat, împreună cu inculpatele E. și F., în perioada ianuarie - aprilie 2011, au cazat-o pe învinuita H. în apartamentele din Satu Mare, în vederea practicării prostituției împreună cu persoanele vătămate minore C., B. și D., înlesnind astfel practicarea prostituției de către martora H., și trăgând foloase de pe urma acestei activități (30 % din veniturile încasate).

În ceea ce o privește pe inculpata F., s-a constatat că, împreună cu inculpata E., inculpatul A., precum și cu martora H., în perioada decembrie 2010 - 02 aprilie 2011 în ce privește persoanele vătămate minore C., B. și în perioada ianuarie - aprilie 2011 în ce o privește pe persoana vătămată minoră D., le-a primit și cazat în mai multe locuințe închiriate de către învinuită, fratele său sau mama sa pe raza municipiului Satu Mare (clubul „x” din localitatea Mărtinești, apartamentele din Satu Mare), în scopul exploatării sexuale a acestora. Aceeași inculpată, împreună cu inculpații A. și E., în perioada ianuarie - aprilie 2011 a cazat-o pe martora H. în apartamentele din municipiul Satu Mare, în vederea practicării prostituției împreună cu persoanele vătămate minore C., B. și D., înlesnind astfel practicarea prostituției de către martora H.

Totodată, cu privire la inculpata E., s-a reținut că, împreună cu inculpata F., cu inculpatul A. și cu martora H., în perioada decembrie 2010 - 02 aprilie 2011 în ce privește persoanele vătămate minore C., B. și în perioada ianuarie - aprilie 2011 în ce o privește pe persoana vătămată minoră D., le-a primit și cazat în mai multe locuințe închiriate de către învinuită, fiul său sau fiica sa pe raza municipiului Satu Mare (clubul „x” din localitatea Mărtinești, apartamentele din Satu Mare), în scopul exploatării sexuale a acestora. Aceeași inculpată, împreună cu inculpatul A. și inculpata F., în perioada ianuarie - aprilie 2011, a cazat-o pe martora H. în apartamentele din municipiul Satu Mare în vederea practicării prostituției împreună cu persoanele vătămate C., B. și D., înlesnind astfel practicarea prostituției de către martora H.

La data săvârșirii faptelor era în vigoare art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane care incriminau traficul de minori, constând în recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, sancționată cu închisoarea de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi; varianta agravată prevăzută în alin. (2) al aceluiași articol stabilea o pedeapsă cuprinsă între 7 și 18 ani și interzicerea unor drepturi, atunci când fapta prevăzută la alin. (1) era săvârșită prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului.

Textul a fost abrogat expres prin art. 94 pct. 2 din Legea nr. 187/2012, fiind preluat cu unele modificări de art. 211 C. pen. care incriminează traficul de minori, text ce trimite, în ceea ce privește forma agravată, la dispozițiile art. 210 alin. (1) C. pen. privind traficul de persoane.

Astfel, potrivit art. 211 C. pen., constituie infracțiunea de trafic de minori:

(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Dacă fapta a fost săvârșită în condițiile art. 210 alin. (1) sau de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.

Conform art. 210 C. pen., traficul de persoane constă în:

(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârșită:

a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;

b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;

c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Traficul de persoane săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani.

(3) Consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.

Se constă că, atât în reglementarea în vigoare la data săvârșirii infracțiunii cât și în prezent, în cazul variantei tip a infracțiuni de trafic de minori, latura obiectivă a infracțiunii este îndeplinită prin simpla realizare a elementului material de la traficul de persoane, respectiv recrutare, transportare, transferare, adăpostire (găzduire) sau primire, fără a fi necesară și realizarea condiției esențiale (respectiv ca fapta să se realizeze prin constrângere, răpire, profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința, etc.). Îndeplinirea acestor cerințe esențiale este obligatorie doar în ceea ce privește varianta agravată a infracțiunii de trafic de minori.

Rezultă, așadar, că problema ridicată de apărarea constituie, în realitate, doar o chestiune de încadrare juridică - reținerea formei tip sau a celei agravate - și nicidecum una privind lipsa prevederii faptei în legea penală.

Referitor la criticile formulate, cu privire la lipsa elementelor de tipicitate a infracțiunii de proxenetism, ca urmare a inexistenței foloaselor patrimoniale obținute de pe urma practicării prostituției de către persoanele vătămate, critici circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se tinde la o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecința stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reținute de instanțele inferioare, încercând să se dovedească că recurenții nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea extraordinară de atac a recursului în casație, care se limitează la verificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat doar la anumite chestiuni de drept, expres și limitativ prevăzute de lege.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că infracțiunile pentru care au fost condamnați inculpații F., A. și E. sunt în continuare prevăzute de legea penală, nefiind dezincriminate, motiv pentru care, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpații F., A. și E. împotriva Deciziei nr. 1248/A din 22 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/84/2012.

Față de faptul că recurenții se află în culpă procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga pe aceștia la plata sumei de câte 460 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 65 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați până la prezentarea apărătorului ales, iar suma de câte 195 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoanele vătămate, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpații F., A. și E. împotriva Deciziei nr. 1248/A din 22 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/84/2012.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 460 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 65 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați până la prezentarea apărătorului ales, iar suma de câte 195 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoanele vătămate, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 05 mai 2016.