Land purchaser’s second appeal quashed as inadmissible under uniqueness of appeals, upholding plaintiff’s recovery of 0.47 ha in revendicare action

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea precizată, reclamanta, SC F.F. SRL Suceava, în contradictoriu cu SC T.M. SRL Suceava, a solicitat ca, prin sentința care se va pronunța, să fie obligată pârâta să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 0,47 ha teren, situat în cartierul Burdujeni, din municipiul Suceava, cât și radierea din cartea funciară a parcelelor 1273 și 1274 înscrise pe numele pârâtei.

Soluționând cauza pe fond, Tribunalul Suceava, prin sentința nr. 509 din 18 aprilie 2002, a admis acțiunea așa cum a fost formulată, cu motivarea că reclamanta a dovedit că este proprietara suprafeței de teren revendicată și că pârâta deține fără titlu suprafața de teren revendicată de reclamantă, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză.

Împotriva sentinței nr. 509 din 18 aprilie 2002, a declarat recurs pârâta, SC T.M. SRL Suceava, prin care a invocat drept motiv de casare art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea acestui motiv, recurenta pârâtă a susținut că este proprietara terenului revendicat de intimata reclamantă, terenul fiind dobândit prin cumpărare de la A.Z. Burdujeni, așa cum atestă și sentința nr. 475 din 16 iulie 1999, a Tribunalului Suceava.

În conformitate cu art. 51-56 C. proc. civ., societatea L.C. SRL Suceava, a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei, iar pentru a justifica interesul în promovarea unei astfel de cereri, a susținut că la data de 28 iunie 2001, a cumpărat o suprafață de 4858 metri pătrați teren și o construcție, identice cu PF nr. 1273 și 1274 din cartea funciară.

Prin decizia nr. 596 din 26 septembrie 2002, Curtea de Apel Suceava, a respins recursul și cererea de intervenție formulată în interesul recurentei.

În considerentele deciziei, Curtea a reținut că reclamanta a dobândit în mod legal suprafața de 2,080 metri pătrați teren, în temeiul art. 28 din Legea nr. 18/1991, și că, în urma cumpărării la licitație a unor active de la fostul A.F. Burdujeni, i-a fost emis titlul de proprietate nr. 4376 din 30 iunie 1994, care nu a fost anulat.

S-a mai reținut că sentința nr. 475 din 16 iulie 1999, prin care s-a constatat dreptul de proprietate al pârâtei pe o suprafață de 5000 metri pătrați teren, nu-i este opozabilă reclamantei, întrucât, pe de o parte, aceasta din urmă nu a fost parte în proces, iar pe de altă parte, constituirea dreptului de proprietate trebuia făcută în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 18/1991, și nu prin procedura constatării dreptului de proprietate.

În fine, că din conținutul contractului de vânzare-cumpărare nr. 86 din 20 iunie 1999, rezultă până la evidență că A.Z. Burdujeni a vândut numai activul „ adăpost nr. 5”, așa încât, prin constatarea dreptului de proprietate asupra unui teren de 5000 metri pătrați, s-a eludat procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991.

Nu în ultimul rând, instanța de recurs a reținut că reclamanta și-a transcris dreptul de proprietate în registrul de inscripțiuni și transcripțiuni la 15 iunie 1994, înainte de înscrierea dreptului în noile cărți funciare de către pârâtă, și, ca urmare, titlul opozabil și valabil este cel al reclamantului, potrivit cu regula priorității transcrierii. Și celelalte critici aduse sentinței au fost apreciate, în raport de argumentele privind opozabilitatea titlului reclamantei, ca nefondate.

Împotriva deciziei nr. 596/2002, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în soluționarea recursului pârâtei, a declarat recurs aceeași pârâtă, SC T.M. SRL Suceava.

Recurenta a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., în argumentarea căruia a susținut că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice, și că se impune casarea acestora și trimiterea cauzei pentru judecarea apelului declarat împotriva sentinței nr. 2180 din 25 aprilie 2000, a Judecătoriei Suceava.

A mai susținut că tribunalul era necompetent material să soluționeze acțiunea comercială în revendicare.

Recursul declarat de pârâtă este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Printre regulile care stau la baza căilor de atac se înscrie și unicitatea dreptului de a folosi o cale de atac. Cu alte cuvinte, dreptul de a folosi o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui.

Este evident că, în aceste condiții, partea interesată nu poate folosi de două ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri. În concret, recurenta a formulat recurs împotriva deciziei nr. 596/2002, care a fost pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în soluționarea recursului declarat de SC T.M. SRL Suceava, împotriva sentinței nr. 509/2002, pronunțată de Tribunalul Suceava.

Decizia pronunțată în recurs (nr. 596/2002) este irevocabilă, așa încât soluția astfel pronunțată nu este supusă altei căi de atac de reformare.

Faptul că, de această dată, recurenta declară că atacă toate hotărârile pronunțate în cauză, nu schimbă termenii problemei privind inadmisibilitatea promovării unui nou recurs, după ce un alt recurs a fost deja soluționat.

Recurenta a invocat, în alți termeni, încălcarea normelor de competență materială, dar nici acest motiv nu-i conferă dreptul de a ataca cu recurs o hotărâre irevocabilă. Pentru astfel de situații, codul de procedură civilă a stabilit alte căi de atac.

Prin urmare, nici din acest punct de vedere recursul nu poate fi privit ca admisibil.

Nu în ultimul rând, este de observat că recursul s-a întemeiat pe art. 304 pct. 4 C. proc. civ., depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, motiv care nu numai că nu a fost argumentat, dar nici nu-i conferă un drept de a ataca o decizie, rămasă irevocabilă, tot pe calea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta, SC T.M. SRL Suceava, împotriva deciziei nr. 596 din 26 septembrie 2002, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 aprilie 2004.