Extraordinary appeal inadmissible for failure to allege legal error; contractual debt upheld despite contested quality defects
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the defendant, thereby confirming the second-instance decision that obligated the defendant to pay 54,075,263 lei for coal products delivered, with the appellant prevailing in its objection rejected. The dispute concerned a commercial sales contract where the plaintiff sued two companies for unpaid prices, a trial court that initially dismissed the claim due to corporate division, and a first-instance appeal court that partially admitted the claim against one defendant; the second-instance court then re-adjudicated the case following the annulment of a procedural defect, upholding the debt owed by the entity that benefited from the goods while rejecting penalty claims due to the absence of a contractual penalty clause. The final decision was grounded in the requirement that procedural grounds for appeal under Article 304(9) of the Civil Procedure Code must allege a lack of legal basis or erroneous application of law, not factual errors, and further relied on the doctrine that quality defects noted in a receipt protocol were not opposable to the buyer as the findings were not made under conditions of opposability.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ; Extraordinary appeal inadmissible for failure to allege legal error; contractual debt upheld despite contested quality defects: Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta, SC S.A. SA Hunedoara, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că nu datorează suma la care a fost obligată, întrucât reprezintă lipsuri calitative, conform procesului verbal de recepție și constatare nr. 1471 din 29 septembrie 1997, încheiat cu delegatul neutru.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 2 iunie 2000, reclamanta, SC R.S. SA Călan, a chemat în judecată pârâtele, SC S.A. SA Hunedoara, și SC S.T. SA Călan, pentru a fi obligate la 109.826.859 lei preț, pentru cantitatea de cocs vândută celor două pârâte și facturată cu nr. 575752 din 9 septembrie 1997.
Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea, cu motivarea că reclamanta și pârâtele au rezultat din divizarea SC S.T. SA Călan, iar pretențiile nu pot fi opuse pârâtelor ci trebuie să și le asume reclamanta.
Prin decizia nr. 461 din 4 iunie 2001, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentința tribunalului și a admis acțiunea în parte, obligând pârâta, SC S.T. SA Călan, la 54.075.263 lei.
Prin contestația în anulare înaintată la 23 octombrie 2001, pârâta, SC S.T. SA Călan, a solicitat anularea deciziei nr. 461 din 4 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, motivând că, în cursul procesului și la pronunțarea acestei decizii, nu s-a îndeplinit procedura de citare cu pârâta.
Prin decizia nr. 3 din 4 ianuarie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis contestația în anulare, a anulat decizia atacată și, rejudecând apelul prin decizia nr. 21 din 15 martie 2002, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentința apelată și a admis în parte acțiunea numai față de pârâta, SC S.A. SA Hunedoara, care a fost obligată la plata sumei de 54.075.263 lei prețul produselor livrate, cu 3.939.515 lei cheltuieli de judecată, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
S-a reținut, în pronunțarea acestei decizii, că părțile în litigiu au fost cuprinse într-un proces de reorganizare, iar obligațiile contractuale în cauză se regăsesc în pasivul patrimoniului pârâtei, SC S.A. SA Hunedoara, care este beneficiar al produselor și datorează prețul acestora.
În lipsa unei clauze penale capătul de cerere privind plata de penalități a fost respins ca neîntemeiat.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta, SC S.A. SA Hunedoara, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că nu datorează suma la care a fost obligată, întrucât reprezintă lipsuri calitative, conform procesului verbal de recepție și constatare nr. 1471 din 29 septembrie 1997, încheiat cu delegatul neutru.
Recursul este nefondat.
Recurenta nu a invocat lipsa de temei legal sau aplicarea greșită a legii, pentru a se încadra în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe care l-a invocat ca temei al recursului.
Greșita stabilire a situației de fapt, nu poate fi invocată, neîncadrându-se în prevederile art. 304 C. proc. civ.
De altfel, instanța de apel a înlăturat temeinic și legal criticile privind greșita înlăturare a procesului verbal nr. 1471/1997, reținând că, constatarea lipsurilor calitative nu s-a făcut în condiții de opozabilitate.
Ca urmare, decizia atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta, SC S.A. SA Hunedoara, împotriva deciziei nr. 21 din 15 martie 2002, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2004.