Appeal rejected: defendant ordered to pay full amended commercial award with costs

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 9 din 14 ianuarie 2002, a admis apelul reclamantei SC H.D. SRL, a schimbat în tot sentința civilă nr. 377 din 22 ianuarie 2001 a Tribunalului București și, pe fond, a admis acțiunea, dispunând obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:

a) 2.600 dolari S.U.A., pretenții civile, b) 1.300 dolari S.U.A. cheltuieli de transport; c) 10.397.668 lei contravaloare cheltuieli de transport actualizate; d) 5.707.384 lei contravaloare pretenții și e) 30.687.661 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a adopta această decizie, instanța de apel a reținut, în esență, că, la data de 22 ianuarie 2002, care coincide cu data pronunțării hotărârii, reclamanta a depus o cerere de precizare de acțiune, legal timbrată, care a fost admisă în totalitate, însă, din eroare, tribunalul a preluat sumele din cererea de chemare în judecată inițială, în loc s-o oblige pe pârâtă la plata sumelor prevăzute în cererea precizatoare.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta SC T.G. SRL București, invocând, ca motiv de casare, dispozițiile art. 304 pct. 5 și 6 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta susține, în esență, că, în mod greșit, instanța de apel, a admis apelul reclamantei și a dispus obligarea sa la plata sumelor prevăzute în dispozitivul deciziei, în contextul în care, în tot cursul procesului instanța de fond, cât și în apel, până la data de 17 septembrie 2001, nu a fost legal citată, datorită indicării de către reclamantă a sediului său la o altă adresă decât cea consemnată în Registrul Comerțului și, deci, că, față de această situație, hotărârea primei instanțe care, de altfel, nici nu i-a fost comunicată, este lovită de nulitate, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea dreptului său la apărare.

Mai arată pârâta că, tot datorită cauzei expuse, nu i s-au comunicat nici motivele de apel, dar, trecând peste toate acestea, decizia instanței de apel, este neîntemeiată și nelegală, deoarece, în calea de atac a apelului, chiar dacă acesta are caracter devolutiv, nu se putea procedural, să se dispună, consecutiv desființării sentinței, obligarea pârâtei la plata unor sume superioare celor solicitate prin cererea inițială, cuprinse în majorarea de acțiune, deoarece, procedural, astfel, înseamnă că instanța de apel s-a pronunțat asupra unor pretenții noi și, implicit, că a dat mai mult decât s-a cerut, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

În consecință, pârâta solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor, și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond.

Recursul declarat în cauză nu este fondat.

Este de necontestat că, în cauză, pârâta, nu a fost legal citată în tot cursul procesului la instanța de fond, dar, cum, sentința pronunțată în astfel de condiții a fost schimbată în tot, ca urmare a admiterii apelului reclamantei, criticile, formulate în recurs, în sensul că aceasta ar fi nulă, nu pot fi avute în vedere, deoarece această constatare ar conduce în final tot la lipsa, oricărei consecințe a sentinței, care, în fapt, a fost realizată prin schimbarea în tot a acesteia sau, altfel spus, hotărârea primei instanțe a rămas fără nici un efect în ceea ce privește obligațiile de plată stabilite în sarcina pârâtei.

De asemenea, nu poate fi reținut nici motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece instanța de apel nu a dat mai mult decât s-a cerut, așa cum se susține de către pârâtă, ci, dimpotrivă, a dat ceea ce s-a cerut, conform precizării de acțiune depusă la termenul de la data de 22 ianuarie 2001.

Or, în contextul în care instanța fondului admisese integral pretențiile reclamantei din cererea precizatoare (sentința schimbată în calea de atac) dar, din eroare preluase sumele acordate reclamantei în lei, la valoarea din acțiunea inițială, deși, în considerentele sentinței, s-a precizat că, la acordarea acestora, au fost avute în vedere dispozițiile art. 1084 C. civ., instanța de apel era datoare, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, să înlăture aceste erori și să oblige pârâta la plata sumelor menționate în precizarea la acțiune, în raport cu care pretențiile au fost timbrate corespunzător.

Dar, obiecțiunile pârâtei sunt nefondate și pentru că, așa cum recunoaște aceasta chiar prin recurs și probele dosarului, au confirmat, pentru termenul de la data de 15 octombrie 2001, precum și la termenele ulterioare, procedura de citare cu aceasta a fost legal îndeplinită, iar pârâta nu a formulat apel, nu a cerut repunerea în termen și nu a contestat legalitatea și temeinicia pretențiilor reclamantei, din acțiunea precizatoare depusă anterior (22 ianuarie 2001) datei la care, pentru prima dată, procedura de citare cu pârâta în apel a fost legal îndeplinită (15 octombrie 2001).

Așa fiind, recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta, SC T.G. SRL București, împotriva deciziei nr. 9 din 14 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante, SC H.D. SRL București, suma de 7.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 martie 2004.