Challenge for annulment against non-appealable filter decision dismissing appeal against unappealable declination of jurisdiction

Decizia nr. 383/2017

Asupra contestației în anulare, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 mai 2016 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Tribunalul Timiș și Judecătoria Deta, solicitând anularea Deciziei civile nr. 481/A din data de 13 aprilie 2016 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 748/220/2015, precum și a tuturor actelor de procedură efectuate în dosarul menționat și, respectiv anularea Sentinței civile nr. 1259 din 10 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Deta și a tuturor actelor de procedură efectuate în același dosar.

Prin Sentința civilă nr. 5 pronunțată la data de 8 iunie 2016 Curtea de Apel Timișoara a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, constatând că nu este competentă să soluționeze acțiunea, în raport de dispozițiile art. 96 C. proc. civ., conform cărora curțile de apel nu judecă în primă instanță decât cererile în materie de contencios administrativ și fiscal.

Prin nr. 2174 din data de 10 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 5 din 8 iunie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, instanța reținând că, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea judecătorească de declinare a competenței pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, nu este supusă niciunei căi de atac, motiv pentru care nu poate fi atacată cu recurs.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare A., solicitând admiterea acesteia și susținând, în esență, că părțile nu au fost citate pentru soluționarea recursului.

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare de drept comun poate fi exercitată numai în situația în care partea nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul când avut loc judecata. Contestația în anulare specială, reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi introdusă în patru cazuri distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Or, așa cum s-a arătat, contestatoarea s-a declarat nemulțumită generic de hotărârea atacată, susținând că părțile nu au fost citate pentru soluționarea recursului.

Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația în anulare să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac.

Or, în speță, se constată că prin Decizia nr. 2174 din data de 10 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 773/59/2016, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 5 din 8 iunie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, instanța supremă reținând că, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea judecătorească de declinare a competenței pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, nu este supusă niciunei căi de atac.

Recursul contestatoarei a fost soluționat potrivit art. 493 alin. (5) noul C. proc. civ., conform căruia "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 (...), anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților."

Rezultă că demersul contestatoarei s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunțată în procedura filtru, nesusceptibilă de cale de atac.

În acest context, nemulțumirile contestatoarei nu pot face obiect de analiză, câtă vreme a exercitat contestația în anulare împotriva unei decizii pronunțate conform art. 493 alin. (5) noul C. proc. civ., adică nesupusă vreunei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2174 din data de 10 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2017.

Procesat de GGC - GV