Cassation appeal dismissed as time-barred for land restitution claim under Law no. 10/2001

Decizia nr. 2/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zimnicea, sub nr. x/339/2013, reclamantele A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C. - D., să fie obligat pârâtul să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața totală de 307,53 ha teren extravilan, în teritoriul cadastral al orașului Zimnicea.

în drept, au fost invocate dispozițiile art. 563 C. civ. (art. 480 C. civ. din 1864) coroborate cu art. 1 din Convenția Universală a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Prin sentința civilă nr. 1044 din 19 aprilie 2013, Judecătoria Zimnicea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe la data de 8 mai 2013.

Prin sentința civilă nr. 72 din 10 februarie 2014, Tribunalul Teleorman a respins acțiunea formulată de reclamantele A. și B., prin moștenitor A., astfel cum a fost modificată prin cererea depusă la data de 9 decembrie 2013.

Prima instanță a reținut, în esență, că imobilul revendicat a fost preluat abuziv, motiv pentru care întră sub incidența Legii nr. 10/2001. Or, imobilele care se încadrează în domeniul de aplicare ai Legii nr 10/2001 nu mai pot fi restituite decât în condițiile acestui act normativ, acțiunea în revendicare de drept comun fiind inadmisibilă.

Prin Decizia civilă nr. 339/A din 09 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de reclamanta A., dispunând anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

În sinteză, instanța de apel a reținut că tribunalul a soluționat procesul în baza unui fine de neprimire constând în alegerea unei căi procesuale greșite, mijloc de apărare invocat de intimat prin întâmpinare, omițând să-l pună în dezbaterea contradictorie a părților, cu consecința încălcării garanțiilor privitoare la exercitarea dreptului ia apărare și contradictorialitate.

Prin Decizia civilă nr. 614 din 27 februarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul promovat de pârâta D., a casat decizia instanței de apei și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Înalta Curte a reținut, în sinteză, că reclamanta a luat cunoștință de excepția inadmisibilității acțiunii și a pus concluzii asupra acesteia, motiv pentru care nu se poate reține că au fost încălcate principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, cum a reținut instanța de apel.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a Ill-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 10 iunie 2015, sub nr. x/339/2013*

Prin Decizia nr. 63/A din 8 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze eu minori și de familie, a fost admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 72 din data de 10 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman, fiind schimbată sentința apelată în sensul anulării cererii de chemare în judecată, în raport de dispozițiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză, mandatarii reclamantei, numiții E. și F. au solicitat introducerea lor în proces, în calitate de cumpărători ai drepturilor litigioase, conform contractului autentificat din 05 decembrie 2013 la B.N.P., G. și H., solicitare care a fost încuviințată de instanța de judecată la termenul de judecată din data de 08 februarie 2016.

Analizând excepția nulității acțiunii, instanța de apel a reținut, în sinteză, că cererea introductivă nu a fost semnată de titularele dreptului la acțiune, ci de mandatarul E. însă, nici procura autentificată din 13 septembrie 2013, indicată de mandatari ca fiind procura în temeiul căreia au formulat cererea introductivă de instanță, nici cea autentificată din 07 iulie 2013 la B.N.P., G. și H., nu pot fi reținute ca temei al demersului întreprins, pentru că sunt ulterioare datei ia care acțiunea a fost înregistrată la instanță.

Împotriva aceste decizii au declarant recurs reclamanții cesionari de drepturi litigioase E. și F., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., prin cererea depusă prin poștă, la data de 15 martie 2016.

în esență, recurenții au criticat decizia pronunțată motivat de faptul că instanța de apel a reținut, greșit, că procura ce a legitimat calitatea de mandatar este cea din 13 septembrie 2013. în realitate mandatarul E. avea dreptul de a formula cerere de chemare în judecată în numele reclamantei în baza procurii autentificate din 18 iulie 2011, emisă de B.N.P., G. și H.

Examinând recursul în raport de excepția tardivității, a cărei analiză este prioritară, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 298 și art. 316 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge calea de atac, ca tardivă, pentru următoarele considerente;

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme imperative, de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul generai de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, daca legea nu dispune altfel, termen care se calculează pe zile libere, potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la filele 152 și 153 în dosarul instanței de apel, în rejudecare, decizia recurată a fost comunicată reclamanților cesionari de drepturi litigioase la data de 26 februarie 2016.

În consecință, termenul de recurs, calculat potrivit dispozițiilor art. 101 C. proc. civ., s-a împlinit în data de 14 martie 2016, o zi de luni, luna februarie a anului 2016 având 29 de zile.

Înalta Curte reține că recursul a fost declarat, prin poștă, o zi mai târziu, la data de 15 martie 2016, conform ștampilei oficiului poștal aplicată pe plicul aflat la fila 9 în dosarul acestei instanțe, fiind înregistrat la registratura Curții de Apel București la data de 16 martie 2016, conform ștampilei serviciului registratură al instanței de apel, aplicată pe memoriul de recurs.

În atare situație, se constată că recurenții au încălcat prevederile art. 301 C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează a fi respins, ca tardiv formulat.

Dată fiind prioritatea soluționării excepției tardivității, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac, nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității este o excepție de procedură absolută și peremptorie, ce face de prisos analiza fondului recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Repune cauza pe rol, în temeiul dispozițiilor art. 245 pct. 1 C. proc. civ.

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanții E. și F. împotriva Deciziei nr. 63/A din 8 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 ianuarie 20 î 7.