Territorial jurisdiction for challenging National Property Compensation Commission decisions: anchoring to the issuing entity's seat rather than the property location
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania definitively resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bucharest Court of Appeal, ruling that it held territorial and subject-matter jurisdiction. The dispute centered on a civil action challenging a partial invalidation decision issued by the National Commission for Property Compensation, which had been subject to conflicting claims between the Bucharest and Dolj Courts of Appeal; while the Dolj court argued for jurisdiction based on the location of the underlying land, the Supreme Court determined that jurisdiction is anchored to the location of the issuing authority. Relying on Article 35(1) of Law No. 165/2013, the Court interpreted the statutory reference to the "entity" as denoting the body that issued the challenged decision, and since the National Commission is headquartered in Bucharest, the Bucharest court was deemed competent to hear the appeal filed within the 30-day statutory limit.
Legislator headnote
AI generatedart. 35 din Legea nr. 165/2013, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013; Territorial jurisdiction for challenging National Property Compensation Commission decisions: anchoring to the issuing entity's seat rather than the property location: Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Dolj a reținut în esență că, având în vedere că decizia a cărei anulare se solicită în prezenta cauză nu este dispoziția primarului, ci este dispoziția emisă de Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor, autoritate ce își are sediul în București, aceasta este entitatea la care fac referire dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, sens în care competența de soluționare aparține Tribunalului București.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 1181/2016
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 2 octombrie 2014 sub nr. x/3/2014 reclamantul A. a solicitat, în temeiul Legii nr. 165/2013, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, să se constate nulitatea deciziei de invalidare parțială nr. 1448 din 30 iulie 2014 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită titlu de despăgubire pentru imobilul din Craiova, potrivit dispoziției nr. 7924 din 20 aprilie 2005 emisă de primarul municipiului Craiova.
Prin sentința nr. 1264 din 30 octombrie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj reținând, în esență, că instanța competentă a soluționa decizia de invalidare emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor este tribunalul în circumscripția căruia se află entitatea care a soluționat cererea de restituire a terenului, în speță. Tribunalul Dolj.
Prin sentința nr. 275 din 5 mai 2016, Tribunalul Dolj, secția I civilă, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza spre soluționare a regulatorului de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Dolj a reținut în esență că, având în vedere că decizia a cărei anulare se solicită în prezenta cauză nu este dispoziția primarului, ci este dispoziția emisă de Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor, autoritate ce își are sediul în București, aceasta este entitatea la care fac referire dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, sens în care competența de soluționare aparține Tribunalului București.
Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru argumentele ce succed:
Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, ce constituie temeiul juridic al cererii introductive de instanță, „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării”.
Instanțele aflate în conflict analizează din perspective diferite noțiunea de „entitate” folosită de legiuitor în conținutul textului legal anterior citat, însă, având în vedere ca obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea unei decizii de invalidare emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, rezultă cu evidență că, în cazul de față, entitatea la care se referă dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut și calitatea de emitenta a deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiași norme legale, litigiul de față este de competența (teritorială și tmuerială) a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității emitente.
Cum sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor se află în București, sector 1, respectiv în raza teritorială a Tribunalului București, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2016.