Competence dispute in forced execution resolved to debtor's domicile court under amended Civil Procedure Code
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Orăștie Court, determining that the debtor's domicile governed competence regardless of the real estate's location. The dispute arose from a forced execution request for an adjudication deed and a separate request to authorize entry into an apartment located in Bucharest, Sector 2, leading the Orăștie Court to decline competence to the Sector 2 Court, which subsequently declined it back to Orăștie. Applying Article 651(1) of the Code of Civil Procedure as amended by Law No. 138/2014, the court held that the general rule designating the court of the debtor's domicile prevails, explicitly rejecting the former exception for real estate execution that previously required the court of the property's location to be competent.
Legislator headnote
AI generatedart. 680 alin. (2) C. proc. civ, art. 666 C. proc. civ, art. 651 C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 666 alin. (1) C. proc. civ; Competence dispute in forced execution resolved to debtor's domicile court under amended Civil Procedure Code: Citând dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. (forma în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită) și ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța a constatat că domiciliul debitoarei C. se află în municipiul Orăștie, jud. Hunedoara, astfel cum se menționează în fișa de evidență a populației atașată la dosar.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 14/2017
Asupra conflictului de competență constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Orăștie la data de 07 septembrie 2016, petentul B.E.J., A. a solicitat, la cererea creditorului B., încuviințarea executării silite împotriva debitorului C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de actul de adjudecare din data de 19 iulie 2016, întocmit de executorul judecătoresc D. în Dosarul de executare nr. x/2014. De asemenea, petentul a solicitat și autorizarea intrării executorului judecătoresc în imobilul situat în București, sector 2, având C.F., proprietatea creditorului B., în conformitate cu dispozițiile art. 680 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 1 din 03 februarie 2016.
Prin Încheierea civilă nr. 812/CC din 16 septembrie 2016, Judecătoria Orăștie a declinat competența soluționării cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.
Instanța a reținut următoarele în considerente:
Potrivit art. 664 alin. (2) și art. 666 C. proc. civ., cererea de executare silită se depune la biroul executorului judecătoresc competent, care în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, scop în care va înainta în copie certificată pentru conformitate cu originalul cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 și dovada taxei judiciare de timbru.
Potrivit art. 651 C. proc. civ.: „(…). (1) Dacă prin lege nu se dispune altfel,hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel, după cum urmează:
a) în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini și al executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul”.
Pe cale de consecință, instanța a reținut că, din cuprinsul cererii de executare silită, rezultă că imobilul pentru care se cere executarea este situat în raza sectorului 2 București și cum, potrivit prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., cererea se trimite la judecătoria în a cărei circumscripție își are sediul executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul, competența soluționării cauzei civile revine Judecătoriei sectorului 2 București, apreciată ca fiind competentă teritorial să o soluționeze cererea în condiții de legalitate.
Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria sectorului 2 București, prin sentința nr. 12314 din 20 octombrie 2016 a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orăștie. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria sectorului 2 București a reținut următoarele:
Citând dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. (forma în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită) și ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța a constatat că domiciliul debitoarei C. se află în municipiul Orăștie, jud. Hunedoara, astfel cum se menționează în fișa de evidență a populației atașată la dosar.
Pentru aceste considerente, instanța a reținut că instanța de executare competentă să soluționeze prezenta cerere este cea în a cărei circumscripție teritorială se află sediul debitoarei, respectiv Judecătoria Orăștie.
Instanța a mai reținut faptul că nu prezintă relevanță locul situării imobilului întrucât dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., menționate în încheierea Judecătoriei Orăștie, au fost modificate prin Legea nr. 138/2014, publicată în M. Of. nr. 753 din 16 octombrie 2014.
Prin urmare, având în vedere domiciliul debitoarei C., Judecătoria Orăștie este competentă să soluționeze atât cererea de încuviințare a executării silite, cât și cererea de autorizare a executorului judecătoresc să pătrundă în imobil.
Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constata că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Judecătoriei Orăștie pentru considerentele ce succed:
Litigiul dedus judecății are ca obiect cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Orăștie la data de 07 septembrie 2016, prin care petentul B.E.J., A. a solicitat, la cererea creditorului B., încuviințarea executării silite împotriva debitorului C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de actul de adjudecare din data de 19 iulie 2016, întocmit de executorul judecătoresc D. în Dosarul de executare nr. x/2014. De asemenea, petentul a solicitat și autorizarea intrării executorului judecătoresc în imobilul situat în București, sector 2, având C.F., proprietatea creditorului B., în conformitate cu dispozițiile art. 680 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 1 din 03 februarie 2016.
Se reține faptul că cererea de executare silită formulată de creditorul B. a fost înregistrată la B.E.J., E. și asociații la data de 31 august 2016.
Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data sesizării organului de executare, “instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor”.
Prin urmare, ca regulă generală,instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
În cazul urmăririi silite imobiliare nu prezintă relevanță locul situării imobilului,întrucât dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în forma menționată în încheierea Judecătoriei Orăștie, au fost modificate prin Legea nr. 138/2014, pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, publicată în M. Of. nr. 753 din 16 octombrie 2014.
Așadar, este de remarcat că, spre deosebire de varianta inițială a C. proc. civ., reglementarea actuală nu mai cunoaște o derogare de la regula prevăzută de art. 651 alin. (1) în cazul urmăririi silite imobiliare. Dacă în reglementarea inițială a C. proc. civ., anterior modificării intervenite prin Legea nr. 138/2014, competența instanței de executare era prevăzută după reguli diferite, fiind consacrată, în cazul urmăririi silite imobiliare, soluția legislativă a competenței instanței locului situării bunului imobil, în actuala reglementare, competența instanței de executare se determină după regula stabilită la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., indiferent de modalitatea de executare ce va fi urmată.
Cu alte cuvinte, chiar dacă se intenționează declanșarea unei urmăriri imobiliare sau al unei executări silite directe imobiliare, executorul competent se va adresa cu cererea de încuviințare a executării silite instanței de executare în circumscripția căreia se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului la momentul sesizării organului de executare, ca regulă generală, și nu instanței locului situării bunului imobil.
Se constată faptul că debitoarea C. are domiciliul în municipiul Orăștie, jud. Hunedoara, astfel cum se menționează în fișa de evidență a populației atașată la dosar (fila 9 - dosar al Judecătoriei Orăștie), aflat în circumscripția Judecătoriei Orăștie.
În considerarea celor ce preced, competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite revine Judecătoriei Orăștie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orăștie.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 ianuarie 2017.