Appeal against revision decision declared inadmissible due to finality of underlying judgment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, thereby upholding the Supreme Court of Justice's decision to reject his petition for revision. The dispute originated from a civil action seeking the annulment of two sale-purchase contracts; after the claim was rejected in first instance, on appeal, and upon cassation, the plaintiff pursued a challenge via revision against the final, unappealable judgment that had previously declared his cassation appeal inadmissible. The court held that under Article 328(1) of the Code of Criminal Procedure (applicable by reference to civil revision proceedings), a decision rendered on a petition for revision is subject only to those appellate remedies available against the original judgment being revised. Because the underlying judgment was already final and not susceptible to further appeal, the subsequent decision on the revision petition could not be challenged via appeal, as the revision procedure does not create an independent litigation status permitting higher jurisdiction than the principal case.
Legislator headnote
AI generatedart. 322 alin. (1) C. proc. pen, art. 328 alin. (1) C. proc. pen, art. 328 C. proc. pen; Appeal against revision decision declared inadmissible due to finality of underlying judgment: Cererea de revizuire a fost respinsă prin decizia nr. 2049 din 24 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, cu motivarea că această cerere nu întrunește condițiile referitoare la revizuire înscrise în art. 322 alin. (1) C. proc. pen.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 august 1996, reclamantul Z.T. a chemat în judecată pe pârâta V.V. alături de S.C. A.V.L. Berceni și pe pârâta D.A., solicitând să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 9 iunie 1992 între S.C. A.V.L. Berceni și V.V., precum și a contractului de vânzare-cumpărare intervenit între V.V. și D.A., care a fost transcris la Notariatul de Stat al sectorului 4 București, sub nr. 418 din 17 ianuarie 1994.
Judecătoria sectorului 4 București, prin sentința civilă nr. 5143 din 4 iulie 1997, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Apelul declarat de reclamantul Z.T. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 1693/A din 9 iunie 1998 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.
Prin decizia civilă nr. 1790 din 16 septembrie 1999 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, irevocabilă, a fost respins și recursul declarat de reclamant împotriva deciziei pronunțate în apel.
Reclamantul a declarat recurs și împotriva deciziei nr. 1790 din 16 septembrie 1999 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, acest recurs fiind respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 1612 din 12 mai 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă.
Prin cererea înregistrată la data de 26 noiembrie 2000, reclamantul a formulat contestație în anulare împotriva ultimei decizii.
Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 4399 din 12 octombrie 2001, a respins contestația în anulare, ca inadmisibilă.
La data de 24 octombrie 2001, reclamantul Z.T. a formulat cerere de revizuire a acestei ultime decizii.
Cererea de revizuire a fost respinsă prin decizia nr. 2049 din 24 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, cu motivarea că această cerere nu întrunește condițiile referitoare la revizuire înscrise în art. 322 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, revizuientul Z.T. a declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
Prin art. 328 alin. (1) C. proc. pen. se prevede că „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”.
Or, decizia nr. 4399 din 12 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, a cărei revizuire s-a cerut, fiind definitivă și irevocabilă, nu mai era supusă vreunei căi de atac.
Așa fiind, se constată că nici decizia nr. 2049 din 24 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, nu mai poate fi atacată cu recurs.
În această privință, este de observat că prin nici o dispoziție a legii, inclusiv prin aceea de la alin. (2) al art. 328 C. proc. pen., ce se referă la revizuirea având ca obiect hotărâri potrivnice, nu se derogă de la prevederea din primul alineat al acelui articol, care pretinde ca, pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii date în revizuire, însăși hotărârea a cărei revizuire este cerută să fie supusă recursului.
De aceea, din moment ce cererea de revizuire nu este un litigiu cu existență proprie, ea nu poate fi susceptibilă de alte grade de jurisdicție decât acelea la care este supusă cererea principală.
În consecință, fiind evident că decizia pronunțată asupra cererii de revizuire formulată de reclamantul Z.T. nu poate fi atacată cu recurs pentru că nici hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat nu este supusă unei asemenea căi de atac, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul Z.T. împotriva deciziei nr. 2049 din 24 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 septembrie 2003.