Invalid recidivism for minor-offense convictions: application of transitional penal law for suspended sentences and post-majority offenses

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Infracţiuni comise în timpul minorităţii. Infracţiune comisă după majorat

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casaţie

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs în casaţie

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12

În ipoteza în care inculpatul condamnat cu suspendarea executării pedepsei sub imperiul Codului penal anterior, pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, a săvârşit o nouă infracţiune în termenul de încercare, după majorat, judecată ulterior intrării în vigoare a noului Cod penal, sunt aplicabile dispoziţiile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012. În această ipoteză, dacă instanţa a reţinut în mod greşit starea de recidivă postcondamnatorie şi a aplicat dispoziţiile art. 43 alin. (1) C. pen., este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. şi, în consecinţă, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul în casaţie, casează hotărârea atacată, înlătură greşita aplicare a legii şi aplică dispoziţiile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 278/RC din 1 iulie 2016

Prin sentinţa penală nr. 131/F din 15 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 C. pen. (dispoziţie preluată din art. 41 alin. 2 C. pen. anterior), art. 41 C. pen. (dispoziţie preluată din art. 37 alin. 1 lit. a C. pen. anterior) şi art. 5 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pedeapsa stabilită pentru infracţiunea dedusă judecăţii să se adauge pedepsei de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 1279 din 28 septembrie 2011 de Judecătoria Bistriţa, definitivă la 29 noiembrie 2011 prin decizia penală nr. 1929 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, pedeapsă cu privire la care s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe un termen de 6 ani şi 6 luni, în total inculpatul urmând a executa o pedeapsă de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. referitoare la pedepsele accesorii (dispoziţii care au preluat pe cele prevăzute în art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C. pen. anterior, dispuse prin sentinţa penală nr. 1279 din 28 septembrie 2011 a Judecătoriei Bistriţa).

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A., iar prin decizia nr. 456/A din 26 martie 2015, Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva deciziei nr. 456/A din 26 martie 2015 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.

Prin cererea de recurs în casaţie s-a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.”

Prin încheierea nr. 207/RC din camera de consiliu din data de 3 iunie 2016, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 456/A din 26 martie 2015 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori şi, în consecinţă, cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la complet.

Analizând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 456/A din 26 martie 2015 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 447 C. proc. pen., instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cazurilor de casare invocate prin cerere de procuror sau de părţi, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Referitor la temeiul de drept al cazului de recurs în casaţie invocat de inculpat, respectiv cel prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este incident în cauză, pentru următoarele considerente:

Din analiza dosarului rezultă că prin sentinţa penală nr. 131/F din 15 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 C. pen. (dispoziţie preluată din art. 41 alin. 2 C. pen. anterior), art. 41 C. pen. (dispoziţie preluată din art. 37 alin. 1 lit. a C. pen. anterior) şi art. 5 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pedeapsa stabilită pentru infracţiunea dedusă judecăţii să se adauge pedepsei de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 1279 din 28 septembrie 2011 de Judecătoria Bistriţa, definitivă la 29 noiembrie 2011 prin decizia penală nr. 1929 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, pedeapsă cu privire la care s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe un termen de 6 ani şi 6 luni, în total inculpatul urmând a executa o pedeapsă de 4 ani închisoare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului este stabilită în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că prin sentinţa penală nr. 1279 din 28 septembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Bistriţa, definitivă la 29 noiembrie 2011 prin decizia penală nr. 1929 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, inculpatului A. i-a fost aplicată o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută în art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 99 şi urm. C. pen. anterior.

S-a constatat că fapta dedusă judecăţii a fost comisă în condiţiile concursului real prevăzut în art. 33 lit. a) C. pen. anterior cu infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1267/2009 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă la 3 iunie 2010 prin decizia penală nr. 44/2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1267/2009 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin decizia penală nr. 44/2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a fost descontopită în elementele componente, s-a înlăturat sporul de 6 luni închisoare şi au fost repuse pedepsele în individualitatea acestora, astfel:

- 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de lovire prevăzută în art. 180 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. anterior (faptă din 28 aprilie 2008);

- 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de lovire prevăzută în art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. anterior (faptă din 30 aprilie 2008);

- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prevăzută în art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 99 şi urm. C. pen. anterior (faptă din 22 mai 2008).

Potrivit art. 865 C. pen. anterior, s-a anulat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată prin sentinţa penală nr. 1267/2009 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin decizia penală nr. 44/2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru fapta dedusă judecăţii cu pedepsele de 1 an închisoare, 1 an închisoare şi 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 1267/2009 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin decizia penală nr. 44/2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, condamnatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, care potrivit art. 861 C. pen. anterior a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani şi 6 luni.

Recursul formulat de procuror împotriva acestei sentinţe a fost respins prin decizia penală nr. 1929 din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj.

Toate faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţele penale nr. 1267/2009 a Judecătoriei Bistriţa şi nr. 1279 din 28 septembrie 2011 a Judecătoriei Bistriţa au fost comise în timpul minorităţii, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. anterior.

Ulterior, în majorat, prin sentinţa penală nr. 131/F din 15 octombrie 2014 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.

Potrivit art. 43 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 1279 din 28 septembrie 2011 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin decizia penală nr. 1929 din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, a fost cumulată cu pedeapsa de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

Împotriva acestei sentinţe inculpatul a formulat apel, care a fost respins prin decizia penală nr. 456/A din 26 martie 2015 a Curţii de Apel Cluj.

Potrivit art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în mod greşit instanţa de fond şi cea de apel au reţinut că inculpatul a comis această ultimă infracţiune în stare de recidivă postcondamnatorie, întrucât în cauză nu era realizat primul termen al recidivei, deoarece infracţiunile anterioare au fost comise în timpul minorităţii, infracţiuni care nu atrag starea de recidivă.

Tot în mod greşit instanţa de fond a aplicat în cauză dispoziţiile art. 43 C. pen. referitoare la pedeapsa în caz de recidivă, pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendare sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani şi 6 luni, aplicată pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, fiind cumulată cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată condamnatului pentru infracţiunea comisă în majorat, urmând să fie executată pedeapsa de 4 ani închisoare, în regim de detenţie.

Aceste nereguli nu au fost invocate în apel, ceea ce a condus la menţinerea unei soluţii greşite pronunţate de instanţa de fond.

Potrivit art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, dacă în termenul de încercare al suspendării executării pedepsei pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii condamnatul a săvârşit din nou o infracţiune, instanţa revocă suspendarea şi înlocuieşte pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care, dacă noua infracţiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancţiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) C. pen.

Aceste dispoziţii tranzitorii sunt aplicabile în cauză, întrucât la momentul intrării în vigoare a noilor coduri a fost pronunţată o hotărâre de condamnare cu suspendare sub supraveghere pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, pentru care nu s-a pronunţat revocarea acestei măsuri până la aceeaşi dată.

Potrivit acestui text de lege, dacă pentru noua infracţiune săvârşită după majorat se aplică o pedeapsă, contopirea sancţiunilor (măsură educativă sau pedeapsă) se va face potrivit art. 129 alin. (2) C. pen.

Dispoziţiile art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen. prevăd că, în cazul săvârşirii a două infracţiuni dintre care una în timpul minorităţii şi una după majorat, pentru infracţiunea comisă în timpul minorităţii se ia o măsură educativă, iar pentru infracţiunea săvârşită după majorat se stabileşte o pedeapsă, după care dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puţin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârşirii infracţiunii comise după majorat.

Aşa cum s-a arătat în detaliu, aceasta este situaţia inculpatului A., care a comis în perioada termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a pedepsei pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii o nouă infracţiune în majorat, context în care trebuia să beneficieze de dispoziţiile tranzitorii privind regimul sancţionator aplicabil minorilor, însă instanţele de fond şi de apel au procedat în altă manieră, plecând de la concluzia greşită că inculpatul ar fi recidivist, cu consecinţa aplicării unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor legale menţionate, pentru infracţiunile comise în timpul minorităţii, instanţa de fond trebuia să-i aplice inculpatului o măsură educativă, iar dacă această măsură era privativă de libertate, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracţiunea comisă ulterior trebuia majorată cu cel puţin o pătrime din durata măsurii educative, astfel că inculpatul trebuia să execute o pedeapsă de 1 an şi 9 luni închisoare şi nu de 4 ani, cum în mod greşit s-a reţinut în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 456/A din 26 martie 2015 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori şi a sentinţei penale nr. 131/F din 15 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

A casat sentinţa penală nr. 131/F din 15 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi decizia nr. 456/A din 26 martie 2015 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.

A reţinut cauza spre rejudecare şi, în înlăturarea greşitei aplicări a legii, a dispus:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente:

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 C. pen., art. 41 C. pen. şi art. 5 C. pen.;

- 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 1279 din 28 septembrie 2011 de Judecătoria Bistriţa, definitivă la 29 noiembrie 2011 prin decizia penală nr. 1929 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, pedeapsă cu privire la care s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe un termen de 6 ani şi 6 luni.

A înlăturat de la încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză dispoziţiile art. 41 C. pen.

În temeiul art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012, a revocat suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 1279 din 28 septembrie 2011 de Judecătoria Bistriţa, definitivă la 29 noiembrie 2011 prin decizia penală nr. 1929 pronunţată de Curtea de Apel Cluj şi a înlocuit-o cu măsura educativă a internării într-un centru educativ de 3 ani.

În temeiul art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 1 an, la care a adăugat o pătrime din durata măsurii educative, respectiv 9 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 9 luni.

A dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor casate, a dispus anularea formelor de executate emise în cauză şi a dispus emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.