Expropriation compensation limited to market value where speculative future lease income fails to prove certain and predictable lost benefits

Expropriere. Cerere de acordare a despăgubirilor reprezentând beneficiul nerealizat. Condiția dovedirii existenței unui prejudiciu viitor, cert și previzibil.

Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate.

Index alfabetic : expropriere

prejudiciu

beneficiu nerealizat

Legea nr. 33/1994, art. 26

În ceea ce privește prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere - care vizează consecinţele generate asupra beneficiilor certe, previzibile, actuale sau viitoare, de care titularul dreptului nu se mai poate bucura -, pentru dovedirea existenței beneficiului nerealizat, incumbă părţii care se pretinde îndreptățită să propună dovezi relevante şi pertinente. Sub acest aspect, este important ca cel care înaintează cererea privind aceste pretenţii, să desfăşoare o activitate în mod regulat, de al cărei beneficiu să fi fost privat din cauza pierderii suferite în urma exproprierii. Deci, în baza probelor administrate trebuie să poată fi stabilit cuantumul sumei realizate de reclamant ca urmare a activităţii desfăşurate în mod regulat, căci dacă nu poate fi stabilit caracterul constant al veniturilor, nu există nici posibilitatea de evaluare a acestora.

Astfel, cum prejudiciul calculat de către expert a fost cuantificat exclusiv pe baza prețului stabilit printr-un contract de cesiune și superficie derulat anterior exproprierii și în considerarea încheierii unei astfel de convenții în viitor, pe o perioadă de 25 de ani, instanța de apel în mod corect a reținut ca nejustificată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata acestui prejudiciu, pretenția sa nefiind susținută probator prin depunerea de înscrisuri care să ateste că cedarea folosinței terenului expropriat în schimbul unei sume de bani echivalente celei prevăzute în contractul invocat ca element comparativ, este reală și concretă.

Secția I civilă, decizia nr. 57 din 13 ianuarie 2017

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., au solicitat instanței ca prin hotărâre judecătorească să dispună anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.3 din 30.05.2012 emisă de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România şi să oblige pârâtul la plata unor despăgubiri corespunzătoare preţului de piaţă al suprafeţei al suprafeţei expropriate, în cuantum de 3.000 euro (0,67 euro/mp), în echivalent lei la data plăţii efective, precum şi la plata sumei de 60.000 euro reprezentând contravaloarea prejudiciului creat prin exproprierea suprafeţei de 4.453 mp.

În motivare s-a arătat că suma de 1.961 lei, stabilită prin hotărârea atacată în cauză cu titlu de despăgubire aferentă terenului expropriat din proprietatea reclamanților, în suprafață de 4.453 mp, nu corespunde valorii de circulație a bunului, calculată potrivit art.26 din Legea nr.33/1994, respectiv în funcție de amplasament, preţul pieţei, fertilitatea solului, pagubele produse în urma exproprierii.

Au susţinut reclamanţii că pârâta a emis hotărârea cu încălcarea dispoziţiilor legale şi a stabilit o despăgubire derizorie, fără a ţine cont de prejudiciul pe care l-au suferit prin pierderea proprietăţii, respectiv prin imposibilitatea încheierii unui contract de cesiune şi superficie conform contractului autentificat sub nr. x din 18.09.2009, care le-ar fi asigurat un câștig de 60.000 euro pe o perioadă de 30 de ani.

S-a pretins, totodată, că pentru alte suprafețe expropriate, pârâtul a stabilit un cuantum mai mare al despăgubirilor, ţinând cont de amplasamentul imobilului, de suprafaţa expropriată sau de alte elemente.

Prin precizările la acțiune depuse la termenul din 31.01.2013, reclamanții au arătat că prejudiciul pretins, în cuantum de 60.000 euro, este dovedit prin contractul de cesiune şi superficie depus la dosar şi li se cuvine în temeiul art.26 din Legea nr.33/1994, pe lângă preţul imobilului ce a făcut obiectul exproprierii, ca urmare a imposibilităţii de exploatare a acestuia pe un termen de 30 de ani.

Prin sentința civilă nr.2704 din 06.06.2013 Tribunalul Constanța a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că reclamanţii se legitimează ca proprietari ai terenului situat în extravilanul localităţii Ciocârlia, parcela x6/12/2, în suprafaţă totală de 28.8000 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 03.07.2009 şi figurează la poziția 334 în Anexa la Decizia de expropriere nr.1651/2011 a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA cu o despăgubire în valoare de 1.961 lei, pentru o suprafaţă expropriată de 4.453 mp teren extravilan.

Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.3 din 30.05.2012 a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real de la nivelul localităţii Ciocârlia, s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru parte din proprietatea reclamanţilor, respectiv pentru terenul extravilan în suprafaţă de 4.453,00 mp reprezentând parcela x6/12/2, cu număr cadastral x0, expropriat în scopul construirii lucrării de utilitate publică „Autostrada Bucureşti-Constanţa”, tronsonul 6, Cernavodă-Constanţa”, iar cuantumul acesteia - stabilit potrivit Legii nr.255/2010 şi Normelor de aplicare a acestui act normativ, precum şi în baza raportului de expertiză tehnică de evaluare - a fost în sumă totală de 1.961,00 lei.

Examinând legalitatea hotărârii de expropriere în limitele stabilite de reclamanţi, care au contestat valoarea despăgubirilor acordate pentru suprafaţa de teren expropriată, tribunalul a avut în vedere etapele procedurii de expropriere, astfel cum sunt stabilite de art.4 din Legea nr.255/2010, prevederile art.11 alin. (7) – (9) din același act normativ, referitoare la modalitatea de întocmire a raportului de evaluare, dar și pe cele ale art.22 alin.(3) din Legea nr.255/2010, care fac trimitere la dispoziţiile art.21-27 din Legea nr.33/1194.

S-a avut în vedere că, potrivit raportului de evaluare valorificat prin hotărârea de expropriere contestată, valoarea de piaţă a parcelei expropriate a fost calculată şi prin metoda comparaţiei directe, folosindu-se ca elemente de comparaţie: dimensiune, localizare (criteriu fundamental în selectarea comparabilelor), tipul de recoltă de pe suprafaţa evaluată, utilităţile din zonă, destinaţia, categoria localităţii (caracteristicile sociale ale acesteia), clasa de calitate a terenului, drumuri de acces şi baze de depozitare; s-a avut, totodată, în vedere situaţia de fapt existentă la data inspecţiei, categoria de folosinţă conform documentaţiei tehnico-cadastrale a imobilului în cauză, precum şi nivelul valorilor estimate în grila notarilor publici, procedura de evaluare fiind conformă cu standardele, recomandările şi metodologia de lucru recomandate de către ANEVAR.

Astfel, s-a stabilit că valoarea despăgubirii cuvenită reclamanţilor pentru terenul în suprafaţă de 4.453 mp, reprezentând parcela x6/12, cu număr cadastral x7 este de 1.916 lei, compusă din 1.705 lei – valoarea de circulaţie a terenului expropriat estimată conform grilei notarilor publici (0,383 lei/mp) şi 256 lei – valoarea prejudiciului cauzat proprietarului.

În ceea ce priveşte valoarea de circulaţie a imobilului s-a constatat că reclamanţii s-au rezumat să pretindă la modul general că aceasta nu corespunde preţului de piaţă, fără a arăta în concret ce elemente de comparaţie au fost alese în mod greşit sau nu au fost avute în vedere. De asemenea, nu au pretins că valoarea stabilită de expropriator nu corespunde celei înscrise în grila notarilor publici pentru terenurile amplasate în zona în discuţie în perioada analizată şi că, astfel, ar fi fost încălcate dispoziţiilor art.11 din Legea nr.255/2010.

A mai arătat instanța de fond că experții desemnați în cauză nu au putut stabili valoarea de circulaţie a terenului expropriat prin metoda comparaţiei directe, deoarece nu au identificat suficiente tranzacții din perioada respectivă, cu date sigure, care să indice caracteristicile valorii sau tendinţele de piaţă; că potrivit experților, tranzacţiile pentru terenurile extravilane sunt în stagnare, cererea şi oferta fiind inexistente în ultima perioadă, iar în urma investigaţiilor făcute pe piaţa imobiliară din zona comunei Ciocârlia, ca şi a informaţiilor culese din presa locală cu specific oferte imobiliare, nu s-au găsit oferte similare de vânzări.

S-a subliniat, totodată, că reclamanţii nu au depus dovezi ale unor tranzacţii încheiate pentru terenuri similare celui în litigiu, la o dată apropiată de data evaluării făcute de către expropriator, deși le revenea această sarcină, potrivit art.129 C.proc.civ., ci au solicitat ca instanţa să aibă în vedere valoarea stabilită de experţii judiciari prin metoda capitalizării rentei funciare, în varianta B, respectiv pe baza datelor menţionate în contractul de cesiune şi superficie autentificat sub nr. x din 18.09.2009, existent la dosarul cauzei şi aflat în derulare (24.580,56 lei).

Față de lipsa unor dovezi certe privind tranzacţii pentru terenuri similare la momentul evaluării sau referitoare la schimbarea destinaţiei, precum şi prin raportare la prevederile art.26 alin.(2) din Legea nr.33/1994, instanța de fond a constatat că, din punctul de vedere al situaţiei juridice şi al momentului concret la care s-a stabilit valoarea reală a imobilului expropriat, despăgubirea primită de reclamanţi a avut un caracter echitabil, respectiv că expertul evaluator desemnat de către expropriator a analizat toate elementele în directă legătură cu data evaluării, iar reperele de evaluare au fost corecte, valorile de circulaţie stabilite prin raportul de evaluare care a stat la baza emiterii hotărârii de expropriere corespunzând cerinţei de actualitate şi de realitate în determinarea sumei cuvenită reclamanţilor.

Referitor la cea de-a doua componentă a despăgubirii cuvenită reclamanţilor în urma exproprierii s-a reținut că experţii desemnaţi să efectueze expertiza în cauză au stabilit valoarea prejudiciului suferit prin secţionarea terenului la suma de 3.022 lei reprezentând costuri suplimentare pentru transport pe distanţa de 12 km, pe care reclamanţii vor trebui să o parcurgă pentru a accede la parcela în suprafaţă de 10.158 mp, rămasă în proprietate. S-a apreciat că acest cuantum nu poate fi, însă, avut în vedere în condiţiile în care valoarea de circulație a terenului a fost menținută, deoarece s-ar ajunge în situaţia inacceptabilă ca statul să plătească doar pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin secționarea proprietății reclamanților, o sumă de aproape două ori mai mare decât valoarea terenului expropriat.

S-a mai reținut, pe de altă parte, că reclamanţii nu au criticat hotărârea de stabilire a despăgubirilor cuvenite în urma exproprierii şi sub aspectul cuantumului prejudiciului suferit ca urmare a secţionării terenului, ci doar din perspectiva foloaselor pe care le-ar fi obţinut timp de 30 de ani, în cazul în care ar fi încheiat pentru terenul expropriat un contract de cesiune şi superficie similar celui ataşat la dosar (cu valoarea de 2.000 euro/an) și că abia ulterior şi-au însuşit valorile din raportul de expertiză judiciară și au solicitat ca datele rezultate din contractul în discuţie să fie valorificate pentru stabilirea valorii reale de circulaţie a terenului expropriat, iar nu pentru stabilirea prejudiciului.

Pentru aceste motive, tribunalul a respins ca nefondată acţiunea formulată, reţinând că valoarea de circulaţie avută în vedere de Comisia de analiză la data stabilirii despăgubirilor este corectă şi că reclamanţilor nu li s-a adus, potrivit legii, nicio daună care să presupună acordarea unei despăgubiri suplimentare ca efect al exproprierii.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând greșita aplicare a prevederilor Legii nr.255/2010 și ale Legii nr.33/1994.

Au susținut recurenții că prin însușirea sumei de 1.961 lei, stabilită de expropriator cu titlu de despăgubire pentru terenul în suprafață de 4.453 mp, expropriat în cauză, instanța de fond a nesocotit prevederile art.26 din Legea nr.33/1994, care impun ca la stabilirea despăgubirii cuvenită expropriatului să fie avută în vedere valoarea reală a imobilului expropriat.

S-a pretins că valoarea reală a imobilului reprezintă prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele cu caracteristici similare, amplasate în aceeași unitate administrativ teritorială, ori valoarea stabilită de expropriator și însușită de instanță reprezintă, după cum rezultă din raportul de evaluare întocmit cu ocazia exproprierii, valoarea cuprinsă în grila notarilor publici pentru terenul expropriat, iar nu prețul de piață al bunului.

Referitor la raportul de expertiză întocmit în fața instanței de fond s-a arătat că, deși experții nu au utilizat metoda comparației directe, ci pe aceea a capitalizării rentei funciare, valoarea astfel stabilită reprezintă o valoare de piață a imobilului, conformă reglementărilor în materie, respectiv art.22 alin.(3) din Legea nr.255/2010 și art.21-27 din Legea nr.33/1994.

S-a solicitat, în consecință, ca despăgubirea aferentă terenului expropriat să fie stabilită conform variantei B din raportul de evaluare întocmit la instanța de fond, apreciindu-se că aceasta corespunde prețului de piață al imobilului expropriat și acoperă integral prejudiciul cauzat prin expropriere.

Prin încheierea pronunțată la 26.03.2014, Curtea de Apel Constanța a calificat calea de atac declarată împotriva sentinței instanței de fond ca fiind apel, potrivit art.2 pct.1 lit. f) raportat la art.3 pct.2 C.proc.civ., coroborat cu art.22 alin.(3) din Legea nr.255/2010 și art.23 alin.(2) din Legea nr. 33/1994.

În temeiul art.295 alin.(2) C.proc.civ., Curtea a încuviințat completarea probei cu înscrisuri și efectuarea unui supliment la raportul de expertiză ce a avut ca obiective stabilirea valorii de circulație a terenului expropriat la data întocmirii raportului de expertiză și evaluarea prejudiciului cauzat prin expropriere, inclusiv prin raportare la contractul de superficie, avut în vedere la stabilirea valorii de circulație a terenului în varianta B a raportului de expertiză.

Prin suplimentul la raportul de expertiză ce a fost depus la 25.11.2014, comisia de experți a stabilit, cu opinia separată a d-lui expert C., o valoare a terenului expropriat - determinată prin metoda comparației directe și în raport de documentația depusă la dosar în apel - de 4.007,7 lei și o valoare a prejudiciului cauzat prin expropriere de 7.172,5 lei.

Obiecțiunile formulate de părți cu privire la acest răspuns al experților au fost încuviințate în parte de Curte la termenul din 28.01.2015, iar la termenul din 25.03.2015 aceeași instanță a dispus, în raport de statuările Deciziei nr. 12 din 15.01.2015 a Curții Constituționale, completarea probei cu înscrisuri și suplimentarea obiectivelor expertizei imobiliare; în consecință, la cererea instanței, BNP X. și BNP Y. au înaintat copii ale unor contracte de vânzare cumpărare perfectate în prima jumătate a anului 2012 pentru terenuri similare celui expropriat, iar prin raportul de expertiză depus la 29.10.2015 comisia de experți a evaluat terenul prin raportare la data transferului dreptului de proprietate, stabilind o despăgubire de 13.694 lei, din care 2.894 lei valoarea terenului expropriat, 2.189 lei cost suplimentar rută ocolitoare și 8.611 lei valoarea prejudiciului nerealizat.

Urmare a încuviințării parțiale a obiecțiunilor aduse de intimatul pârât acestui raport de expertiză, experții au subliniat că valorificarea comparabilelor indicate în adresa Primăriei comunei Ciocârlia din 2013 nu a fost posibilă din cauza lipsei datei calendaristice a tranzacțiilor menționate și au explicat modalitatea de calcul a prejudiciului constând în costurile suplimentare impuse de ruta ocolitoare, respectiv conform tehnologiei de cultură a grâului de consum.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în raport cu criticile formulate, Curtea a reţinut următoarele:

Pretenția dedusă judecăţii în cauză vizează încălcarea dreptului la indemnizare al reclamanţilor, în calitatea lor de proprietari ai imobilului expropriat, prin modalitatea de determinare a cuantumului despăgubirii acordată de pârâtul expropriator.

În cazul exproprierii, despăgubirea reprezintă o compensaţie pentru pierderea suferită de proprietar ori, eventual, de ceilalţi titulari de drepturi reale, ca urmare a pierderii dreptului de proprietate sau a altui drept real principal asupra bunului expropriat.

Art.26 alin.(1) din Legea nr.33/1994 - dispoziţie legală aplicabilă şi în cazul exproprierii reglementată de Legea nr.255/2010, aşa cum rezultă din prevederile art.22 ale acestui act normativ – stabileşte că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, iar în alin.(2) al textului se prevede că la calcularea despăgubirilor, experţii şi instanţa de judecată vor avea în vedere preţul de vânzare al imobilelor de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, precum şi daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.

Întrucât prin Decizia nr.12/2015 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României nr.152 din 03.03.2015, s-a stabilit, inclusiv prin raportare la prevederile Legii nr.255/2010, că la calcularea cuantumului despăgubirilor solicitate potrivit art.22 alin.(1) din acest act normativ, experţii şi instanţa de judecată vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la momentul transferului dreptului de proprietate, este de necontestat că prima componentă a despăgubirii, respectiv valoarea reală a bunului expropriat, reprezintă echivalentul acestui preţ care este, de fapt, valoarea de piaţă a imobilului, definită în Standardele internaţionale de evaluare IVS 1 ca suma estimată pentru o proprietate ce va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv.

În același sens a statuat Curtea Constituțională și prin decizia nr. 380 din 26.05.2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.22 alin.(3) din Legea nr.255/2010, raportate la sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în dispoziţiile art.26 alin.(2) din Legea nr. 33/1994, publicată în Monitorul Oficial nr.527 din 15.07.2015, în considerentele căreia a arătat că ”valoarea bunului expropriat nu poate fi alta decât cea stabilită la momentul contemporan realizării transferului dreptului, finalitate urmărită atât prin Legea nr.33/1994, cât şi prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

În speţă, evaluarea imobilului expropriat s-a raportat la momentul anului 2011, când prin raportul de evaluare a proprietăţilor imobiliare ce vor fi expropriate în vederea realizării lucrării de utilitate publică ”Autostrada București – Constanța, tronsonul 6, Cernavodă – Constanța”, s-a stabilit o valoare de piață de 0,383 lei /mp pentru terenurile arabile din extravilanul localității Ciocârlia, în funcţie de care s-a determinat şi cuantumul despăgubirii datorată de expropriator pentru terenul în litigiu, de 1.961 lei, consemnată la poziţia 334 în ”completarea” listei imobilelor care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică anterior menționată.

Întrucât singura expertiză prin care terenul expropriat a fost evaluat pe parcursul procedurii judiciare de față în raport cu momentul transferului dreptului de proprietate, conform statuărilor Curții Constituționale, este cea depusă la dosar la 29.10.2015, prin care s-a determinat o valoare a terenului supus exproprierii de 2.894 lei (0,65 lei/mp), prin metoda comparației directe, Curtea a analizat pretenția reclamanților, de majorare a cuantumului despăgubirii stabilită de expropriator, prin prisma concluziilor acestei lucrări de evaluare și a constatat că despăgubirea astfel calculată corespunde exigenței constituționale a justei despăgubiri, întrucât a fost stabilită prin valorificarea unor informații obținute din tranzacții perfectate efectiv pentru terenuri similare, înregistrate la BNP Y. la 17.01.2012, respectiv 09.02.2012, prin aplicarea unei metode de determinare a prețului de tranzacționare prevăzut de standardele internaționale de evaluare, fiind selectată comparabila pentru care nu a fost efectuată nicio corecție și care vizează un teren de 13.500 mp, cu un amplasament similar celui expropriat și cu aceeași categorie de folosință.

S-a apreciat, în consecință, că suma stabilită prin expertiza depusă în apel la 29.10.2015 poate fi în mod justificat apreciată ca reprezentând prețul real al terenului expropriat din proprietatea reclamanților, cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, întrucât a fost stabilită pe baza unor elemente care pot fundamenta calculul despăgubirii datorată în cazul exproprierii potrivit criteriului stabilit de art.26 alin.(2) din Legea nr.33/1994, iar nu prin raportare la elemente speculative, pur ipotetice,deduse din convenții având ca obiect cedarea folosinței unor suprafețe de teren amplasate în zone similare, cum s-a calculat în varianta B a raportului de expertiză întocmit în fața instanței de fond, a cărei valorificare s-a pretins prin apelul titularilor acțiunii.

Potrivit lucrărilor dosarului, valoarea de 24.581 lei, stabilită în varianta B a raportului de expertiză întocmit în primul ciclu procesual, a avut în vedere contractul de cesiune și superficie autentificat sub nr. x din 18.09.2009, fiind determinată prin metoda capitalizării directe a veniturilor realizate din cedarea dreptului de folosință a unui teren de 31,9 ha în scopul construirii a 1-2 centrale eoliene și a tuturor instalațiilor necesare acestora; calculul experților a avut ca premisă posibilitatea utilizării terenului expropriat în cauză, cu o întindere de 4.453 mp, în același scop, dar caracterul speculativ al acestei aprecieri, bazată exclusiv pe perspectiva subiectivă a reclamanților, este evident chiar și numai prin raportare la diferența de întindere a celor două imobile, ori în absența unor dovezi certe care să demonstreze utilizarea imobilului în litigiu în scopul stabilit prin convenția anterior menționată și obținerea, ca urmare a acestei modalități de valorificare a bunului, a unor venituri similare celor stabilite prin același contract, valoarea de circulație a terenului expropriat trebuie să corespundă situației lui juridice de la momentul concret la care se realizează evaluarea.

Raportat la aceste considerente, Curtea a constatat că pretenția de majorare a cuantumului despăgubirii stabilită de expropriator este justificată numai în limita valorii stabilită prin raportul de expertiză depus la 29.10.2015, de 2.894 lei, care a dat eficienţă şi a răspuns criteriilor stabilite de art.26 alin.(2) din Legea nr.33/1994, fiind corect determinată.

Considerentele anterioare, referitoare la imposibilitatea valorificării elementelor contractului de concesiune și superficie autentificat în 2009 în determinarea valorii reale a bunului expropriat, au justificat și lipsa de temeinicie a pretenției de valorificare a aceleiași convenții în stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat proprietarilor bunului prin exproprierea dispusă.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Lallement c. Franţei, 2002), prejudiciul impus a fi acoperit în cazul unei exproprieri - pentru ca această sarcină să nu devină excesivă prin lipsa echilibrului între interesele generale ale comunităţii şi cele private ale proprietarului deposedat - se referă la pierderea unor beneficii economice certe de care acesta nu se mai poate bucura, care au caracter previzibil şi pot fi dovedite prin situaţii (economico-financiare, fiscale) concrete anterioare.

În speță, însă, prejudiciul calculat prin răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanți în apel, a cărui acordare a fost solicitată prin concluziile orale de la termenul din 06.05.2016, a fost calculat exclusiv pe baza prețului stabilit prin contractul de cesiune și superficie din 2009 și în considerarea derulării unei astfel de convenții pe o perioadă de 25 de ani, nejustificată sub aspectul întinderii prin trimitere la vreun element concret, deci fără nicio legătură cu vreun beneficiu actual, previzibil a fi produs şi în viitor şi care ar justifica creşterea indemnizaţiei pe criteriul imposibilităţii continuării activităţii pe suprafaţa de teren rămasă, în condiţii de rentabilitate, şi pe raţiuni de pierdere a unor foloase economice.

Pentru aceleași argumente, referitoare la nedovedirea pierderii unor foloase economice concrete, a fost respinsă și solicitarea de acordare a sumei de 8.611 lei, stabilită prin raportul de expertiză depus în apel la 29.10.2015 cu titlu de prejudiciu cauzat prin expropriere deoarece, asemeni calculului realizat prin raportare la contractul de cesiune și superficie, și aceasta din urmă a fost determinată prin raportare la elemente speculative, străine situației terenului expropriat la momentul evaluării, respectiv în funcție de producția de grâu ce ar putea fi obținută în zona Ciocârlia cu aplicarea unei tehnologii avansate și în condiții optime.

În același sens s-a pronunțat Curtea și asupra costului suplimentar cu ruta ocolitoare, întrucât reclamanții nu au pretins existența vreunui prejudiciu rezultat din secționarea terenului deținut în proprietate nici în fața instanței de fond, nici prin cererea de apel; totodată, cum corect a reținut și instanța de fond, acordarea unor cheltuieli de transport suplimentare într-un cuantum aproximativ egal valorii reale a terenului expropriat contravine chiar principiului acordării unei despăgubiri reale și echitabile pentru bunul expropriat, care nu implică plata unor sume supraevaluate, la nivelul pretenţiilor celui expropriat, determinate pe criterii subiective, uneori speculative şi fără corespondent în realitate.

În temeiul art.296 C.proc.civ., Curtea a admis apelul și a schimbat sentința civilă atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea, a anulat în parte hotărârea nr.3/2012 a CNADNR și a obligat pârâtul la plata sumei de 2.894,45 lei cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat, respingând ca nefondate restul pretențiilor formulate.

În temeiul art.274 alin.(1) și art.276 din același cod, intimatul pârât a fost obligat la 1655,25 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorarii expert, reduse corespunzător pretențiilor admise.

Împotriva deciziei nr. 60/C/2016 a Curţii de Apel Constanţa, au declarat recurs reclamanţii şi pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa (fosta C.N.A.D.N.R. SA).

Prin recursul declarat de reclamanții A. şi B., se apreciază că hotărârea Curţii de Apel Constanţa este nelegală, fiind incident motivul de nelegalitate reglementat de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Se consideră că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prevăd că despăgubirea cuvenită expropriatului se compune din valoarea imobilului, precum şi din prejudiciul cauzat proprietarului.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată se poate observa că cererea reclamanţilor a vizat stabilirea despăgubirilor şi obligarea pârâtei de către instanţa de judecată la achitarea acestora, despăgubiri ce trebuie stabilite în conformitate cu art. 26 din Legea nr.33/1994, ei solicitând despăgubiri şi pentru prejudiciul cauzat proprietarului ca urmare a exproprierii.

Ca urmare, acordarea despăgubirilor trebuie să reprezinte repararea integrală a prejudiciului, iar prejudiciul cuprinde paguba efectivă şi beneficiul nerealizat. Paguba efectivă este reprezentată de contravaloarea suprafeţei de teren expropriată, iar beneficiul nerealizat este reprezentat de lipsa de folosinţă a imobilului expropriat chiar şi pentru viitor.

În ceea ce priveşte prejudiciul creat prin expropriere recurenţilor-reclamanţi, se susține că suntem în prezenţa unui prejudiciu viitor şi sigur, iar întinderea și valoarea acestuia a fost posibil să fie stabilită de către experţi, astfel cum rezultă din rapoartele de expertiză efectuate în apel.

Astfel, se arată că experţii au stabilit valoarea de 8.611 lei ca prejudiciu nerealizat printr-un calcul raportat la elemente certe şi nu speculative, la elemente care nu sunt străine terenului expropriat, deși la momentul efectuării expertizei experţii ar fi menţionat că elementele pe care le-au avut în vedere pentru a stabili valoarea prejudiciului creat ar fi elemente speculative, însă criteriile în baza cărora a fost calculat prejudiciul viitor creat prin expropriere sunt criterii eligibile, de specialitate. Totodată, din această perspectivă se arată că reclamanții au făcut dovada că suprafaţa de teren ce a fost expropriată a făcut parte din totalul suprafeţei de teren utilizat în agricultură de către reclamanta B.

Se susține că suma de 8.611 lei, rezultată din raportul de expertiză, reprezintă prejudiciu viitor creat prin expropriere, prejudiciu succesiv întrucât el se produce în fiecare an prin imposibilitatea utilizării şi lipsei de folosinţă a terenului respectiv.

Pe de altă parte, Curtea de Apel Constanţa ar fi încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 prin înlăturarea sumelor de bani reprezentate de prejudiciul rezultat din secţionarea terenului deţinut în proprietate. Nu se poate reţine, astfel cum a susținut Curtea de Apel Constanţa, că reclamanţii nu ar fi pretins existenţa unui prejudiciu rezultat din secţionarea terenului deţinut în proprietate nici în faţa instanţei de fond, nici prin cererea de apel.

Totodată, se consideră că suma stabilită de către experţi ca urmare a secţionării terenului nu poate fi reţinută ca o suma supraevaluată doar prin simplul fapt că depăşeşte valoarea de piaţă a terenului expropriat. De asemenea, criteriile avute în vedere de către experţi pentru stabilirea prejudiciului creat ca urmare a secţionării terenului nu sunt criterii subiective, speculative, astfel cum a reţinut instanţa de apel, ci sunt criterii avute în vedere în concret la data efectuării expertizei.

Prin urmare, instanţa de apel în mod nelegal ar fi înlăturat contravaloarea prejudiciului creat proprietarilor prin expropriere în cuantum de 10.800 lei reprezentată de 8.611 lei venit net pe suprafaţa expropriată şi 2.189 lei cost suplimentar rută ocolitoare.

Recursul declarat de pârâta C.N.A.I.R. S.A. împotriva deciziei civile nr. 60/C/2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanta, a vizat următoarele motive de nelegalitate:

Pentru a pronunţa decizia recurată, Curtea de Apel a validat parţial expertiza efectuată în cauză în ceea ce priveşte valoarea de circulaţie a terenului expropriat, considerând ca valoarea stabilită prin raportul de expertiză, în cuantum de 2894,45 lei, dă eficiență şi răspunde criteriilor stabilite de art.26 alin.(2) din Legea nr.33/1994 .

De asemenea, în ceea ce priveşte prejudiciul cauzat prin expropriere, calculat de experţi în cuantum de 8.611 lei, instanţa, în mod corect, a reţinut că cererea nu este fondată, întrucât nu s-a făcut dovada pierderii unor foloase economice concrete şi a respins solicitarea de acordare a sumei de 8.611 lei, stabilită prin raportul de expertiză cu titlu de prejudiciu cauzat prin expropriere.

Se critică însă modul de calcul al valorii de circulaţie a imobilului expropriat în cuantum de 2.894,45 lei care nu ar fi fost calculat la momentul 28.11.2011.

Se arată că pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. prin D.R.D.P. Constanţa a formulat obiecțiunile înregistrate la 20.11.2015 prin intermediul cărora a criticat faptul că, deşi instanţa a dispus refacerea raportului de expertiza prin raportare la decizia Curţii Constituţionale nr. 12/2015, iar despăgubirea (valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului) trebuia să fie stabilită la momentul transferului dreptului de proprietate, respectiv la data de 28.11.2011, experţii nu au realizat evaluarea la acest moment întrucât au utilizat drept comparabile tranzacţii încheiate ulterior operării transferului dreptului de proprietate. Se mai arată că din analiza grilei de comparaţie din raport se poate constata faptul că singurele corecţii aplicate de experţi privesc comparabila B şi vizează „amplasarea față de localitate" şi „mărimea suprafeţei".

De asemenea, au arătat că nu au fost aplicate niciun fel de corecţii procentuale. La obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, experţii au formulat „Răspuns la obiecțiunile formulate de intimatul pârât", depus la termenul din 23.03.2016, prin care au arătat că acele comparabile din adresa Primăriei Comunei Ciocârlia din 06.08.2013 nu au putut fi valorificate datorită lipsei datei calendaristice (informaţii incomplete) a tranzacţiilor efectuate. De asemenea, experţii au afirmat că, conform dispoziţiei instanţei la termenul din 22.06.2015, perioada de selectare a comparabilelor trebuie să fie cuprinsă între septembrie 2011 - mai 2012 şi totodată s-a emis adresa către Primăria Ciocârlia pentru completarea tranzacţiilor depuse cu datele calendaristice.

Prin notele de şedinţă din 25.04.2016, având în vedere cele expuse de experţi, pentru o justă soluţionare a cauzei, au solicitat instanţei să revină cu adresa la Primăria Comunei Ciocârlia prin care să solicite să fie depuse la dosar datele calendaristice complete ale tranzacţiilor încheiate la nivelul comunei în anul 2011, respectiv a celor 6 tranzacţii menţionate în adresa din 06.08.2013. De asemenea, având în vedere faptul că transferul dreptului de proprietate asupra parcelei în litigiu a operat la data emiterii deciziei de expropriere nr. 1651 din 28.11.2011, au solicitat ca la stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanţilor experţii să aibă în vedere doar tranzacţii cu terenuri similare încheiate anterior datei de 28.11.2011, nu şi tranzacţii ulterioare.

Se concluzionează că instanţa de apel a ignorat această solicitare a pârâtei şi a validat raportul de expertiză întocmit cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie de expropriere, situația expusă atrăgând incidenţa art. 304 pct.9 C.proc.civ., ipoteză în care hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

În consecinţă, se apreciază că se impune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate în vederea stabilirii valorii reale a imobilului expropriat cu respectarea strictă a cerinţelor imperative ale art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994, a dispoziţiilor deciziei Curţii Constituţionale nr. 12/2015, precum şi cu respectarea

standardelor de evaluare ANEVAR.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Recursul declarat de reclamanţii A. și B. vizează motivul de nelegalitate reglementat de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., considerându-se că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește despăgubirea ce reprezintă prejudiciul cauzat proprietarului și la care ar fi fost îndreptățiți.

Se arată astfel că, pe de o parte, a fost dovedit un prejudiciu viitor şi sigur, iar întinderea și valoarea acestuia s-ar fi stabilit de către experţi, astfel cum rezultă din rapoartele de expertiză efectuate în apel la valoarea de 8.611 lei ca prejudiciu nerealizat, printr-un calcul raportat la elemente certe şi nu speculative.

Critica invocată de recurenții reclamanți este nefondată.

Instanța de apel a interpretat și aplicat în mod just prevederile art. 26 din Legea nr.33/1994 considerând că, potrivit dispozițiilor legale menţionate, despăgubirea cuvenită proprietarului bunului expropriat cuprinde cele două componente, respectiv: valoarea reală a imobilului, care este intrinsec legată de caracterul echitabil al despăgubirii acordate, ceea ce presupune ca aceasta să fie cât mai apropiată de valoarea bunului expropriat şi prejudiciul cauzat proprietarului (sau unor terţi) prin expropriere, care vizează consecinţele generate prin expropriere asupra beneficiilor certe, previzibile, actuale sau viitoare, de care titularul dreptului nu se mai poate bucura.

În ceea ce privește prejudiciul, pentru dovedirea existenței beneficiului nerealizat, incumbă părţii care se pretinde îndreptățită să propună dovezi relevante şi pertinente. Sub acest aspect, este important ca cel care înaintează cererea privind aceste pretenţii să desfăşoare o activitate în mod regulat, de al cărui beneficiu să fi fost privat, din cauza pierderii suferite în urma faptei autorului. Pe baza înscrisurilor depuse trebuie să poată fi stabilit cuantumul sumei realizate de reclamant ca urmare a activităţii desfăşurate în mod regulat, căci dacă nu poate fi stabilit caracterul constant al veniturilor, nu există nici posibilitatea de evaluare a acestora.

Cum certitudinea beneficiului nerealizat se poate dovedi cu înscrisuri, Curtea a reținut în mod just că nu s-au putut valorifica elementele contractului de concesiune și superficie autentificat în 2009, depus de reclamanți, în determinarea valorii reale a bunului expropriat, ceea ce a determinat respingerea cererii de valorificare a acestei convenții în stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat proprietarilor bunului respectiv prin exproprierea dispusă.

Deoarece prejudiciul calculat prin răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanți în faza procesuală a apelului a fost cuantificat exclusiv pe baza prețului stabilit prin contractul de cesiune și superficie din 2009 și în considerarea derulării unei astfel de convenții pe o perioadă de 25 de ani, Curtea de apel în mod corect a reținut ca nejustificată cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata acestui prejudiciu, pretenția reclamanților nefiind susținută probator prin depunerea de înscrisuri care să ateste că cedarea folosinței terenului expropriat în schimbul unei sume de bani echivalente celei prevăzute în contractul invocat (nr. x din 18.09.2009) ca element comparativ, este reală și concretă.

Nefiind identificat vreun element concret privind pierderea unor beneficii certe, previzibile a fi produse şi în viitor şi care ar justifica îndreptățirea reclamanților la acest prejudiciu solicitat, se apreciază că motivul de recurs invocat pe acest aspect este nefondat, prin decizia recurată fiind interpretate și aplicate în mod just dispozițiile legale incidente, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( cauza Lallement c. Franței 2002).

Nici înscrisul atașat cererii de recurs (contractul de arendare nr. x din 14.06.2010) nu oferă date concrete privind astfel de pierderi certe, previzibile care să justifice pretențiile reclamanților pe acest aspect, al prejudiciului nerealizat, susținerea reclamanților privind dovada utilizării terenului respectiv în cadrul întreprinderii individuale B. neputând conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate.

Pe de altă parte, se arată că instanța de apel ar fi încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 prin înlăturarea sumelor de bani reprezentate de prejudiciul rezultat din secţionarea terenului deţinut în proprietate, reclamanții solicitând și această componentă a prejudiciului. De asemenea, se susține că suma stabilită de către experţi ca urmare a secţionării terenului nu poate fi reţinută ca o sumă supraevaluată doar prin simplul fapt că depăşeşte valoarea de piaţă a terenului expropriat iar criteriile avute în vedere de către experţi pentru stabilirea prejudiciului creat ca urmare a secţionării terenului nu sunt criterii subiective, speculative, astfel cum a reţinut instanţa de apel, ci sunt criterii avute în vedere în concret la data efectuării expertizei.

Nici această critică nu subzistă, fiind interpretate în mod corect dispozițiile art. 26 din Legea nr.33/1994. Așa cum a reținut și instanța de apel, reclamanții nu au pretins existența vreunui prejudiciu rezultat din secționarea terenului aflat în proprietatea lor, nici prin cererea de chemare în judecată, nici prin cererea de apel. Reclamanții nu au criticat hotărârea de stabilire a despăgubirilor cuvenite în urma exproprierii sub acest aspect, al prejudiciului reprezentând cost suplimentar cu ruta ocolitoare, ci doar din perspectiva foloaselor pe care le-ar fi obținut dacă ar fi încheiat un contract de cesiune și superficie precum cel depus la dosarul cauzei, astfel că acest capăt de cerere în mod just nu a fost primit. Și în ceea ce privește suma stabilită de experți, corect s-a reținut că obligarea pârâtei la plata unor cheltuieli de transport suplimentare într-un cuantum foarte mare, la nivelul valorii reale a terenului expropriat încalcă principiul caracterului echitabil și real al despăgubirii pentru imobilul expropriat, evaluarea fiind realizată pe criterii subiective.

Pentru aceste considerente, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți.

Recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa (fosta C.N.A.D.N.R. SA) împotriva deciziei nr. 60/C/2016 a Curţii de Apel Constanţa, este, de asemenea, nefondat, urmând a fi respins.

Criticile pârâtei vizează, în primul rând, incidența art. 304 pct. 9 C.proc.civ. în ceea ce privește modul de calcul al valorii de circulaţie a imobilului expropriat care nu ar fi fost raportat la momentul exproprierii, și anume, 28.11.2011.

Motivul de recurs invocat de pârâtă este nefondat.

Potrivit art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010, transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator. În cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflaţi în concurs, nu este de acord cu cuantumul despăgubirii, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor [art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010]. În această ipoteză, expropriatul nemulţumit se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termenul general de prescripţie, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii şi transferului dreptului de proprietate [art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010]. În continuare, art. 22 alin. (3) din lege prevede că acţiunea formulată se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.

Legiuitorul român a consacrat principiul despăgubirii integrale a proprietarului expropriat, în sensul că, aşa cum prevede art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea este formată din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul suferit de proprietar sau alte persoane îndreptăţite, iar la calculul despăgubirilor, se vor lua în considerare preţul de piaţă al imobilului şi daunele provocate proprietarului, cuprinzând prejudiciul efectiv (damnum emergens), cât şi beneficiul nerealizat (lucrum cessans) la data transferului dreptului de proprietate, în acord cu dispozițiile Deciziei nr. 380/2015 pronunțată de Curtea Constituțională .

În consecinţă, prevederile legale mai sus menţionate reprezintă o garanţie pentru proprietarul expropriat că nu este supus unei măsuri abuzive din partea autorităţilor statului, astfel încât despăgubirea acordată pentru exproprierea imobilului trebuie să reflecte valoarea de piaţă a acestuia la data exproprierii, nu o valoare anterioară, ci una contemporană momentului transferului dreptului de proprietate, tocmai pentru a asigura o reparaţie completă şi integrală pentru cel expropriat.

Instanța de apel în mod corect a interpretat și aplicat aceste dispoziții legale, dând

eficiență celor două tranzacţii încheiate la data de 17.01.2012 şi 09.02.2012 valorificate de raportul de expertiză depus la dosarul cauzei la data de 29.10.2015, motivul de recurs invocat pe acest aspect fiind nefondat.

În accepţiunea art. 26 din Legea nr. 33/1994, în operaţiunea de valorizare a unor imobile expropriate primează preţul real de circulaţie consfinţit în tranzacţii autentice care vizează terenuri similare - or, aşa cum s-a dovedit în prezenta cauză, valoarea de despăgubire acordată de instanță este susţinută de preţurile relevate de cele două contracte autentice existente la dosarul cauzei și reținute în raportul de expertiză. Aceste contracte s-au încheiat la date foarte apropiate de momentul emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator iar expertiza judiciară dispusă reflectă valoarea bunului la un moment contemporan realizării transferului dreptului, și nu o valoare de la un moment ulterior care nu este cert. Rezultă că, determinându-se în acest fel cuantumul despăgubirii, aceasta este "dreaptă", are un caracter just deoarece cuantumul ei este contemporan momentului transferului dreptului de proprietate, soluţie de principiu cu valoare constituţională.

Nici criticile formulate de recurentă sub aspectul comparabilelor avute în vedere de expert și al corecțiilor nu subzistă, valoarea de piaţă a terenului expropriat a fost în mod just stabilită în raport de circumstanţele pieţei imobiliare şi de celelalte condiții legale, respectiv afectaţiunea bunului imobil, amplasamentul acestuia, utilităţile şi sarcinile care îl grevează.

Procesul de evaluare este un sistem complex ce conţine toate cercetările, informaţiile, raţionamentele, analizele şi concluziile necesare pentru a ajunge la valoarea de piaţă a imobilului, aceasta din urmă fiind definită în standardele internaţionale de evaluare IVS, ca fiind suma estimată pentru o proprietate ce va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv.

Prin urmare, valoarea de piaţă a imobilului expropriat a fost determinată în raport de toate caracteristicile bunului, ajungându-se la cel mai bun preţ ce se poate obţine, în mod rezonabil, de către vânzător şi cel mai avantajos preţ ce se poate obţine, în mod rezonabil, de către cumpărător, fiind interpretate în mod just dispozițiile legale ale art. 26 din Legea nr.33/1994 în ceea ce privește sintagma „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel”. Criteriul de calcul a acestei prime componente a despăgubirii ce se cuvine în cazul exproprierii, având în vedere acel preţ rezonabil, normal, comun, firesc, care se obţine atunci când tranzacţia se desfăşoară între un cumpărător şi un vânzător prudenţi şi diligenţi. De altfel, Curtea de apel a reținut că lucrarea de evaluare omologată s-a realizat pe baza metodei de determinare a prețului de tranzacționare prevăzut de Standardele internaționale de evaluare pe baza unei comparabile pentru care nu au fost aplicate corecții, dar care are ca obiect teren similar și cu aceeași categorie de folosință celui expropriat, evaluare care răspunde exigențelor legale și ale statuărilor instanței constituționale.

Celelalte susțineri ale pârâtei relative la modul de soluționare a obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză (sub aspectul corecțiilor) sau de respingere a unor probe (respectiv de solicitare a unei adrese către Primăria comunei Ciocârlia, de completare a unor date calendaristice) nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate, neputând fi circumscrise motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304 C.proc.civ.

Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C.proc.civ., a fost respins și recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa (fosta C.N.A.D.N.R. SA) împotriva deciziei nr. 60/C/2016 a Curţii de Apel Constanţa.