Validity of state aid and EU coal pricing standards in public audit disputes: challenge to Court of Audit findings on below-cost sales and statutory violations

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a înregistrat sub Dosar nr. x/57/2012 acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională a Huilei SA în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Prin cererea formulată reclamanta a solicitat anularea încheierii nr. 129 din 11 octombrie 2012; anularea în totalitate a măsurilor cuprinse la pct. II din decizia nr. 17 din 07 august 2012, precum şi a actelor care au stat la baza emiterii acestei decizii; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii se arată că, urmare a controlului efectuat de auditori publici externi din cadrul Curţii de Conturi a României în perioada 02 mai-10 iulie 2012 s-au întocmit Raportul de control din 10 iulie 2012 şi nouă note de constatare în conţinutul cărora s-a reţinut în mod neîntemeiat existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, atât la nivelul Companiei Naţionale a Huilei SA, cât şi al sucursalelor din subordine, abateri care ar fi determinat producerea unor prejudicii companiei.

Prin decizia nr. 17 din 07 august 2012 (pct. II) s-a dispus luarea de către reclamantă a opt măsuri până la data de 30 noiembrie 2012.

Totodată, în conţinutul măsurilor, Curtea de Conturi a dispus (atât la nivelului Companiei Naţionale a Huilei SA cât şi la nivelul sucursalelor) extinderea verificărilor, stabilirea întinderii prejudiciilor produse, recuperarea acestora în condiţiile legii, precum şi corectarea rezultatelor contabile înregistrate.

Reclamanta a considerat că actele atacate sunt netemeinice şi nelegale pentru următoarele întrucât comisia din cadrul Curţii de Conturi nu a analizat argumentele invocate în susţinerea contestaţiei, limitându-se doar la a prelua punctul de vedere al auditorilor publici externi din raportul de control, fără a conţine motivele pe care le-a avut în vedere comisia pentru a hotărî respingerea contestaţiei.

În ceea ce priveşte pct. 2 din decizia nr. 17/2012 referitor la nerealizarea de venituri în sumă de 543.724.257 RON ca urmare a contractării şi livrării/cărbunelui (huilă sortată) destinat societăţilor producătoare de energie electrică şi termică în perioada 2009 - 2011, la un preţ mai mic decât preţul de cost al exploatărilor miniere, s-a arătat că în mod greşit comisia de soluţionare a contestaţiei a reţinut că au fost încălcate prevederile art. 8.2.6 din licenţele de concesiune pentru exploatare nr. xx/2000, nr. yy/2000, nr. zz/2000, nr. ww/2000, nr. qq/2000, nr. jj/2000 şi nr. kk/2000, precum şi prevederile art. 17 din O.G. nr. 99/2003 şi ale Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr. 1407/2002/UE.

Cât priveşte încălcarea prevederilor O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţa, a susținut reclamanta că aceste dispoziţii nu sunt aplicabile la vânzarea huilei.

Este neîntemeiată şi afirmaţia potrivit căreia Compania Naţională a Huilei - SA ar fi încălcat prevederile Regulamentului Comisiei Europene nr. 1407/2002, aceste venituri fiind acoperite de ajutorul de stat acordat companiei.

Referitor la anul 2011, reclamanta a menţionat că a organizat numeroase întâlniri cu reprezentanţii Electrocentrale SA Deva şi Electrocentrale Paroșeni tocmai pentru a solicita o creştere a preţului de vânzare a cărbunelui ca urmare a faptului că deşi avea dreptul nu a primit niciun fel de ajutor de stat, solicitând medierea acestor negocieri de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.

A mai arătat reclamanta că auditorii publici au avut în vedere un preţ estimat de referinţă de 85 RON/Gcal, susţinând că acesta a fost preţul practicat pe piaţa internaţională, însă nu au făcut nicio dovadă a faptului că acesta este preţul cărbunelui de aceeaşi calitate cu cărbunele livrat de către Compania Naţională a Huilei - SA, acest corespondent de calitate fiind o cerinţă expresă prevăzută la art. 4 lit. c) din Regulamentul Comisiei Europene nr. 407/2002, prejudiciul fiind incorect stabilit.

În ceea ce priveşte pct. 3 din decizia nr. 17/2012, a considerat că auditorii publici au reţinut în mod eronat existenta unor abateri de la legalitate şi regularitate privind constituirea, înregistrarea şi virarea contribuţiei de asigurări sociale datorată de angajator pentru condiţii speciale, evidenta timpului efectiv lucrat în subteran şi evidenta personalului care îşi desfăşoară activitatea în subteran.

În opinia reclamantei s-a considerat că este neîntemeiat şi pct. 4 din decizia nr. 17/2012 vizând acordarea în mod necuvenit a sporului de periculozitate în sumă estimată de 10.800 RON, unui număr de 37 de persoane din cadrul aparatului funcţional al Companiei Naţionale a Huilei - SA.

S-a precizat că evidenţa prezenţei la serviciu a personalului aparatului funcţional al Companiei Naţionale a Huilei SA s-a făcut pe baza pontajului electronic zilnic, de la începutul şi sfârşitul programului de lucru, pontajul fiind realizat in posturi şi nu în ore.

Cât priveşte pct. 5 din decizia nr. 17/2012 cu privire la majorarea cheltuielilor de exploatare cu suma de 14.206 RON, reprezentând cheltuieli pentru deplasarea unui grup de salariaţi la Bucureşti, în alte scopuri decât în interesul companiei s-a arătat că este eronată opinia pârâtei în condiţiile în care aceste cheltuieli au fost decontate cu respectarea prevederilor H.G. nr. 1860/2006 şi ale Contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul Companiei Naţionale a Huilei - SA.

Cât priveşte pct. 6 din decizia nr. 17/2012 vizând nerespectarea prevederilor legale la determinarea şi decontarea drepturilor acordate salariaţilor Companiei Naţionale a Huilei - SA pe perioada delegării în interesul serviciului, în altă localitate, s-a arătat că au fost respectate dispoziţiile art. 16 din H.G. nr. 1860/2006.

În ceea ce priveşte pct. 7 din decizia nr. 17/2012 cu privire la efectuarea de plăti nereale în sumă de 106.628 RON prin acordarea unor burse private studenţilor Universităţii Petroşani, în condiţiile în care Compania Naţională a Huilei - SA Petroşani înregistrează pierderi, a considerat reclamant că, prin acordarea acestor burse a respectat prevederile: art. 7 alin. (4) şi (5) din Legea învăţământului nr. 84/1995, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia învăţământul poate fi susţinut prin burse şi ale Legii nr. 376/2004 privind bursele private, cu modificările şi completările ulterioare.

Referitor pct. 8 din decizia 17/2012 cu privire la majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare pentru servicii spălare echipament neefectuate, s-a arătat că procedura de lucru utilizată de către inspectorii Curţii de Conturi pentru cântărirea prin sondaj a echipamentului de lucru este eronată, deoarece au fost reduse în mod nepermis mediile de greutate avute în vedere la stabilirea sumelor considerate prejudiciu întrucât echipamentul nou de la magazie este uscat şi curat, nu prezintă impurităţi (praf de cărbune) sau umiditate.

Nici aspectele reţinute prin încheierea comisiei de soluţionare a contestaţiei, potrivit cărora în perioada octombrie 2010 - iunie 2012 Compania Naţională a Huilei - SA a efectuat către furnizorul SC A. SRL Bucureşti plăti necuvenite în sumă de 446.787 RON, s-a susţinut că nu corespund realităţii deoarece cele două tipuri de activităţi - respectiv curăţenia zilnică şi cea generală nu se exclud una pe cealaltă chiar dacă anumite operaţiuni din pachetul de servicii prezentat în fişa tehnica a achiziţiei se repetă.

Pârâta Curtea de Conturi a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.

La data de 25 aprilie 2014 au formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantei B., C., D., E., F., G. şi H.

În motivarea cererilor de intervenţie s-a arătat că actele întocmite de Curtea de Conturi sunt nelegale, motivele invocate în sprijinul acestei afirmaţii fiind identice cu cele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea depusă în data de 14 mai 2014 pârâta Curtea de Conturi a solicitat respingerea cererii de intervenţie accesorie.

Prin încheierea nr. 15 din 19 mai 2014 instanţa a admis în principiu cererile de intervenţie accesorie în interesul reclamantei formulate de intervenienţii B., C., D., E., F., G. şi H.

Prin aceeaşi încheiere a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Compania Naţională a Huilei SA, ca neîntemeiată.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 169 din 28 septembrie 2015 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională a Huilei SA, cu sediul în Petroşani, jud. Hunedoara, prin lichidator I. SPRL, cu sediul în Deva, jud. Hunedoara în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României; s-a admis în parte cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii B., C., D., E., F., G.

S-a anulat în parte încheierea nr. 129 din 11 octombrie 2012 emisă de Curtea de Conturi a României şi pct. II, subpunctele 1 - integral, 6 – integral, 7 – integral şi 9 - în ceea ce priveşte intrarea în legalitate şi recuperarea prejudiciului rezultat din efectuarea serviciilor de curăţenie, acceptate la plată la nivelul sucursalelor, în condiţiile în care au fost facturate pentru suprafeţe care nu fac obiectul contractului şi în ceea ce priveşte intrarea în legalitate şi recuperarea prejudiciului rezultat din efectuarea serviciilor de curăţenie zilnică decontate la nivelul tarifului aplicat pentru curăţenia generală din decizia nr. 17 din 07 august 2012 emisă de Curtea de Conturi a României – Departamentul IV, precum şi menţiunile corespunzătoare subpunctelor anulate cuprinse în raportul de control din 16 iulie 2012, emis de Curtea de Conturi a României – Departamentul IV; au fost menţinute în rest actele atacate.

Au fost respinse celelalte cereri, ca neîntemeiate.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 12.620 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a respins cererea intervenienţilor accesorii privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, sub aspectul situaţiei de fapt că în anul 2012 Curtea de Conturi – Departamentul IV a efectuat la societatea reclamantă un control privind situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului, precum şi legalitatea încasării veniturilor şi a efectuării cheltuielilor pe anul 2011.

Potrivit raportului de control din 16 iulie 2012, au fost constatate următoarele abateri de la legalitate şi regularitate:

- livrări de cărbune (huilă sortată) către SC Electrocentrale Paroşeni SA şi SC Electrocentrale Deva SA, în perioada 2009 – 2011 la un preţ mai mic decât preţul de cost al exploatărilor miniere, ceea ce a condus la neîncasarea unor venituri în sumă de 543.724.257 RON;

- constituirea şi înregistrarea obligaţiei de plată a contribuţiilor de asigurări sociale de asigurări datorate de angajator în sumă de 285.840 RON, în mod nejustificat, reprezentând diferenţa între cota de contribuţii de asigurări sociale de stat pentru condiţii speciale (30,8%) şi cota de contribuţii de asigurări sociale de stat pentru condiţii normale (20,8%), ca urmare a lipsei de evidenţă şi/sau evidenţei nelegale a timpului în care îşi desfăşura activitatea în subteran personalul care beneficiază de stagiu de cotizare in condiţii speciale de muncă, din cadrul aparatului funcţional al Companiei Naţionale a Huilei - SA Petroşani;

- acordarea sporului de periculozitate, în mod necuvenit, în sumă estimată de 10.800 RON;

- decontarea în mod necuvenit a unor cheltuieli în sumă de 14.206 RON, efectuate de către un grup de salariaţi din cadrul Companiei Naţionale a Huilei - SA Petroşani cu ocazia unei deplasări la Bucureşti, în alte scopuri decât în interesul companiei;

- determinarea şi decontarea eronată a drepturilor salariaţilor Companiei Naţionale a Huilei -SA pe perioada deplasării, în interesul serviciului, în altă localitate, ceea ce a determinat efectuarea unor cheltuieli nelegale în sumă de 8.914 RON;

- acordarea şi plata nelegală de burse în sumă de 106.628 RON unor studenţi ai Universităţii Petroşani, in condiţiile în care Compania Naţională a Huilei - SA Petroşani înregistra pierderi;

- majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma de 484.620 RON reprezentând servicii spălare echipamente acceptate la plată şi nedatorate;

- majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma totală de 446.787 RON reprezentând servicii de curăţenie acceptate la plată şi nedatorate.

Pentru înlăturarea abaterilor constatate, Curtea de Conturi, a emis decizia nr. 17 din 07 august 2012, în care au fost stabilite măsurile pe care entitatea verificată urma să le ducă la îndeplinire.

Împotriva măsurilor dispuse prin decizia menţionată anterior a formulat contestaţie reclamanta. Contestaţia formulată de aceasta a fost respinsă prin încheierea nr. 129 din 11 octombrie 2012, emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor.

În ceea ce priveşte motivarea actelor atacate, curtea de apel a reţinut că actul contestat respectă condiţiile de formă prevăzute de pct. 181 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea nr. 130 din 04 noiembrie 2010 a Plenului Curţii de Conturi a României, iar pe de altă parte, că la baza emiterii ei stă raportul de control, acesta cuprinzând o motivare exhaustivă, în fapt şi în drept a celor constatate.

De asemenea s-a constatat că şi încheierea nr. 129 din 11 octombrie 2012 a Curţii de Conturi conţine toate elementele prevăzute la pct. 223 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi.

1. În ceea ce priveşte, abaterea referitoare la livrările de cărbune (huilă sortată) către SC Electrocentrale Paroşeni SA şi SC Electrocentrale Deva SA, în perioada 2009 – 2011 la un preţ mai mic decât preţul de cost al exploatărilor miniere, ceea ce a condus la neîncasarea unor venituri în sumă de 543.724.257 RON, a constatat prima instanţă că trebuie stabilit dacă preţurile la care a fost livrată huila energetică în temeiul contractelor încheiate cu SC Termoelectrica SA, pentru Sucursala Electrocentrale Paroşeni şi SC Electrocentrale Deva SA, în perioada 2009-2011, respectă condiţia prevăzută în licenţa de exploatare, respectiv dacă sunt preţuri internaţionale.

Curtea a reţinut că în anul 2009 Compania Naţională a Huilei SA a beneficiat de subvenţii pe produse în cuantum de 281.057 RON (acestea au fost acordate prin H.G. nr. 1098/2009, H.G. nr. 1364/2009, H.G. nr. 622/2009), iar în anul 2010 a beneficiat de subvenţii pe produse în cuantum de 240.448 RON (acestea au fost acordate prin H.G. nr. 1334/2010, H.G. nr. 1291/2010, H.G. nr. 384/2010). În anul 2011 acestea nu au mai fost acordate.

Acordarea ajutorului de stat reclamantei a fost notificată Comisiei Europene, care prin Decizia C8(2007)4531 final din data de 10 octombrie 2007 a decis să nu ridice obiecţii, ajutorul fiind compatibil cu piaţa comună.

Din considerentele deciziei s-a concluzionat că ajutorul de stat a fost acordat tocmai pentru a acoperi costurile curente de producţie ale reclamantei şi anume diferenţa dintre costul de producţie a cărbunelui şi preţul de vânzare la livrare convenit în mod liber între părţile contractante şi că acordarea ajutorului nu este de natură a determina apariţia unor preţuri de livrare pentru cărbune mai scăzute decât cele pentru cărbunele provenit din ţări terţe Uniunii Europene.

A apreciat Curtea de apel că în mod greşit au fost comparate preţurile de livrare practicate de reclamantă cu preţurile pentru cărbunele provenind din alte state membre ale Uniunii Europene (comparaţia trebuia făcută raportat la preţurile cărbunelui provenit din ţări terţe Uniunii Europene, aceasta fiind interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 4 lit. c) din Regulamentul (CE) 1407), reţinând şi că raportul de expertiză a constatat că în perioada 2009-2011 preţul de livrare al huilei practicat de către reclamantă a fost mai mare decât preţurile la cărbunele provenit din ţări terţe prezentat de Asociaţia Europeană pentru Huilă şi Lignit.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea în speţă a prevederilor O.G. nr. 99/2003, s-a arătat în considerentele sentinţei atacate că reclamanta este cea care exploatează cărbunele, prin cele şapte unităţi de producţie, pe care ulterior îl vinde altor societăţi comerciale, nefiind vorba despre o cumpărare de produse în scop de revânzare.

Curtea de apel a mai reţinut că nu poate fi făcută o distincţie între activitatea desfăşurată de exploatările miniere şi activitatea desfăşurată de reclamantă, în condiţiile în care cele şapte unităţi producătoare de cărbune fac parte din Compania Naţională a Huilei, nu au personalitate juridică, nefiind societăţi distincte de societatea reclamantă, ci parte a acesteia, astfel că nu se poate reţine încălcarea prevederilor art. 17 din O.G. nr. 99/2003 potrivit căruia „este interzis oricărui comerciant să ofere sau să vândă produse în pierdere, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 16 lit. a) - c), e) - i), precum şi în cazul produselor aflate în pachete de servicii. Prin vânzare în pierdere, în sensul prezentei ordonanţe, se înţelege orice vânzare la un preţ egal sau inferior costului de achiziţie, astfel cum acesta este definit în reglementările legale în vigoare”, astfel că şi această susţinere a pârâtei este neîntemeiată.

2. În ceea ce priveşte abaterea referitoare la acordarea şi plata nelegală de burse în sumă de 106.628 RON unor studenţi ai Universităţii Petroşani, în condiţiile în care Compania Naţională a Huilei - SA Petroşani înregistra pierderi s-a reţinut că acordarea burselor private este reglementată de Legea nr. 376/2004, nefiind condiţionată această măsură de înregistrarea unui profit.

S-a reţinut şi contrarietatea între considerentele şi dispozitivul deciziei atacate (în considerentele decizie s-a menţionat că bursele au fost acordate nelegal, iar în dispozitiv s-a impus reclamantei să dispună măsuri şi să urmărească îndeplinirea obligaţiilor asumate de beneficiarii burselor prin contractele încheiate cu Compania Naţională a Huilei - SA).

În ceea ce priveşte abaterea referitoare la determinarea şi decontarea eronată a drepturilor salariaţilor Companiei Naţionale a Huilei - SA pe perioada deplasării, în interesul serviciului, în altă localitate, prima instanţă a reţinut că, în condiţiile în care nu există un act normativ care să reglementeze distanţele rutiere, iar informaţiile de pe diverse site-uri au doar caracter informativ, Compania Naţională a Huilei SA Petroşani a respectat dispoziţiile art. 16 din H.G. nr. 1860/2006. atunci când a folosit pentru calculul kilometrilor „Indicatorul distanţelor tarifare” preluat din „Tariful Unic pentru Transportul de Mărfuri ci Mijloace Auto”.

3. În ceea ce priveşte abaterea referitoare la majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma totală de 446.787 RON reprezentând servicii de curăţenie acceptate la plată şi nedatorate s-a avut în vedere că este corect ca o parte din activităţile cuprinse în serviciile de curăţenie zilnică să se regăsească şi în serviciile de curăţenie generală, fără ca acest lucru să însemne că cele două activităţi se suprapun, aşa cum greşit a susţinut pârâta.

4. În ceea ce priveşte protocoalele la care se face referire în contracte este real faptul că acestea nu au fost încheiate, astfel că s-a apreciat că se impune ca reclamanta să intre în legalitate sub acest aspect.

S-a apreciat însă că acţiunea nu este întemeiată în ceea ce priveşte celelalte măsuri dispuse.

5. În ceea ce priveşte abaterea referitoare la modul nelegal de constituire şi înregistrare a obligaţiei de plată a contribuţiilor de asigurări sociale de asigurări datorate de angajator ca urmare a lipsei de evidenţă şi/sau evidenţei nelegale a timpului în care îşi desfăşura activitatea în subteran personalul care beneficiază de stagiu de cotizare in condiţii speciale de muncă, din cadrul aparatului funcţional al Companiei Naţionale a Huilei - SA Petroşani şi la acordarea sporului de periculozitate, în mod necuvenit, s-a constatat, în acord cu concluziile raportului de expertiză efectuat, instanţa a reţinut că din analiza registrelor de raport, registrelor de control, pontajelor de la lămpărie, centralizatoarelor care atestă timpul efectiv lucrat în subteran de către personalul TESA în mod corect a constatat pârâta că în perioada controlată, pentru un număr de 37 de salariaţi, reclamanta a calculat, înregistrat şi virat în mod nejustificat contribuţii de asigurări sociale pentru condiţii deosebite, în condiţiile în care documentele justificative nu demonstrează faptul că au desfăşurat 50% din timpul normal de lucru în subteran.

6. În ceea ce priveşte abaterea referitoare la decontarea în mod necuvenit a unor cheltuieli în sumă de 14.206 RON, efectuate de către un grup de salariaţi din cadrul Companiei Naţionale a Huilei - SA Petroşani cu ocazia unei deplasări la Bucureşti, în alte scopuri decât în interesul companiei s-a reţinut că participarea la un târg internaţional poate constitui o formă de pregătire profesională cu condiţia ca aceasta să fi fost inclusă în planul de formare profesională elaborat anual de societate, să fi avut stabilite obiectivele urmărite, adică cunoştinţele care urmează să fie dobândite de fiecare persoană care urmează programul, precum şi persoanele căreia i se adresează, iar in speţă, participarea la Târgul Internaţional Bucureşti nu a fost inclusă în planul de pregătire profesională anuală destinat propriilor angajaţi, iar societatea nu a făcut dovada că participarea tuturor salariaţilor era în legătură directă cu cerinţele posturilor pe care le ocupau.

7. În ceea ce priveşte abaterea referitoare la majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma de 484.620 RON reprezentând servicii spălare echipamente acceptate la plată şi nedatorate a reţinut prima instanţă că preţul urma să fie stabilit în funcţie de cantitatea de echipament murdar exprimată în kilograme, ceea ce impunea ca echipamentul murdar care urma să fie predat prestatorului să fie cântărit, iar cantitatea astfel determinată să fie avută în vedere la stabilirea preţului ce urma a fi facturat.

Or, Curtea de apel a reţinut că reclamanta nu a urmat această procedură, aspect necontestat de către aceasta, echipamentul fiind predat pentru spălare prin numărare (la bucată), iar pentru transformarea în kilograme se utiliza o greutate medie pe fiecare articol de echipament.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 12.620 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.

Nu s-a acordat suma reprezentând onorariu de avocat întrucât, pe de o parte reclamanta nu a depus documente în original pentru a face dovada efectuării lor, iar pe de altă parte copia ordinului de plată de pus la dosar este ilizibilă, astfel că nu poate fi avut în vedere la acordarea cheltuielilor de judecată.

Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intervenienţi a fost respinsă întrucât intervenientul accesoriu trebuie să suporte întotdeauna cheltuielile propriei cereri, indiferent dacă hotărârea s-a pronunţat ori nu în favoarea părţii care a intervenit, această soluţie fiind argumentată pe faptul că intervenţia voluntară accesorie nu trebuie să aibă drept consecinţă sporirea cheltuielilor de judecată pe care le va suporta partea care a căzut în pretenţii.

Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Compania Naţională a Huilei SA Petroşani prin I. SPRL, Curtea de Conturi a României şi G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta – reclamantă Compania Naţională a Huilei SA Petroşani prin lichidator I. SPRL a susţinut în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că se impune respingerea capetelor de cerere care vizau majorarea cheltuielilor de exploatare cu suma de 285.840 RON reprezentând contribuţia de asigurări sociale de stat, constituită şi înregistrată nejustificat la nivelul celei datorate pentru „condiţii speciale” şi acordarea, în mod necuvenit, a sporului de periculozitate în sumă de 10.800 RON unor persoane din aparatul funcţional al Companiei Naţionale a Huilei Petroşani.

Susţine recurenta că în motivarea celor două capete de cerere, instanţa de fond a făcut trimitere la modul în care au fost operate înregistrările, respectiv deciziile din 1 aprilie 2008 şi din 13 februarie 2012 şi la registrele de raport, de control precum şi la pontajele de la lămpărie, însuşindu-şi poziţia Curţii de Conturi fără a verifica susţinerile reclamantei.

În ceea ce priveşte majorarea cheltuielilor de exploatare cu suma de 14.206 RON, reprezentând cheltuieli efectuate cu deplasarea unui grup de salariaţi la Târgul internaţional Bucureşti, recurenta a susţinut că în mod greşit s-a apreciat de către instanţa de fond că această sumă nu ar fi deductibilă, deşi destinaţia acesteia viza pregătirea profesională, iar cheltuielile de deplasare au fost decontate în conformitate cu dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 1860/2006 şi cu prevederile Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivelul Companiei Naţionale a Huilei – SA.

În ceea ce priveşte majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare pentru servicii de spălare echipament, recurenta susţine că în mod greşit, s-a reţinut că această cheltuială în sumă de 484.620 RON ar fi nejustificată, apreciindu-se în mod eronat că nu s-ar fi respectat protocolul şi clauzele contractuale, neexistând o determinare per kilogram a echipamentului a cărei spălare a fost facturată.

Consideră recurenta că aspectele reţinute de instanţa de fond nu corespund realităţii, întrucât din documentele depuse cu ocazia controlului rezultă că recepţia echipamentului de lucru la sucursalele Companiei Naţionale a Huilei – SA se realizează zilnic pentru fiecare muncitor în parte, conform Registrului de predare echipament, iar în Procesele – verbale cu volumul fizic de lucrări se înregistrează cantitatea de echipament predată spre spălare, atât pe număr de bucăţi cât şi în kg., pentru fiecare categorie de echipament în parte.

În motivarea recursului formulat de intervenientul G. au fost formulate critici doar cu privire la acordarea sporului de periculozitate, în sumă de 10.800 RON, care i-a fost imputat pe o perioadă de trei ani, anterioară lunilor ce au făcut obiectul controlului.

Consideră recurentul – intervenient că nu poate fi obligat la plata acestei sume considerate necuvenite în condiţiile în care nu a beneficiat de acest spor în perioada respectivă şi în consecinţă nu sunt întrunite condiţiile legale vizând existenţa unui prejudiciu, a unei fapte ilicite şi a legăturii cauzate dintre acestea.

Totodată, recurentul consideră că instanţa de fond nu a verificat modul de calcul al pretinsului prejudiciu stabilit de Curtea de Conturi şi solicită anularea actelor atacate în ceea ce priveşte acordarea sporului de periculozitate.

În motivarea recursului formulat de Curtea de Conturi a României se susţine în esenţă că hotărârea instanţei de fond este nelegală în ceea ce priveşte pct. II.1 din decizia nr. 17/2012, întrucât a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 17 din O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă republicată şi a art. 8.2.6. din Licenţele de concesiune pentru exploatare nr. xx/2000; nr. yy/2000; nr. zz/2000; nr. ww/2000; nr. qq/2000; nr. jj/2000 şi kk/2000.

Consideră recurenta că în mod greşit instanţa de fond a apreciat şi reţinut prin sentinţa criticată că abaterea referitoare la livrările de cărbune (huilă sortată) către SC Electrocentrale Paroşeni SA şi SC Electrocentrale Deva SA, în perioada 2009 – 2011 la un preţ mai mic decât preţul de cost al exploatărilor miniere, nu poate fi reţinută.

În ceea ce priveşte măsura stabilită la pct. II.6 din decizia nr. 17/2012 recurenta a susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile art. 9 alin. (6) din Legea educaţiei naţionale nr. 84/1995, cu modificările şi completările ulterioare şi cele ale art. 21 alin. (4) lit. p) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

Consideră recurenta – pârâtă că întrucât în perioada 2009 – 2011 Compania Naţională a Huilei SA nu a înregistrat profit, aceasta nu se încadra în prevederile art. 21 alin. (4) lit. p) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. şi în consecinţă acordarea de burse s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale.

Cu privire la măsura stabilită la pct. II.7 din decizia nr. 17/2012, recurenta a criticat soluţia instanţei de fond susţinând că aceasta a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 16 din H.G. nr. 1860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării, potrivit cărora obligaţia decontării drepturilor acordate constă în acordarea contravalorii a 7,5 litri carburant la 100 km parcurşi pe distanţa cea mai scurtă şi nu pe distanţa tarifară utilizată pentru transportul auto de mărfuri.

În ceea ce priveşte măsura stabilită la pct. II.9 din decizia nr. 17/2012, recurenta a susţinut că sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 6 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată şi actualizată cât şi a prevederilor art. 8.10.2. din Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, art. 4 alin. (2), lit. a) şi art. 7 lit. a) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv.

În acest sens, recurenta a susţinut că, plăţile efectuate pe perioada 2010 – 2012 având ca obiect „servicii de curăţenie pentru Compania Naţională a Huilei şi sucursalele sale” reprezintă plăţi necuvenite în sumă de 446.787 RON.

O ultimă critică formulată de recurenta – pârâtă vizează obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, aceasta apreciind că în raport de prevederile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora este scutită de plata taxei de timbru ar trebui să beneficieze de scutire şi în ceea ce priveşte plata acestor cheltuieli.

Pentru toate aceste motive, recurenta – pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate şi respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de reclamantă.

În cauză au fost formulate întâmpinări atât de către recurenta – reclamantă Compania Naţională a Huilei SA, de recurentul – intervenient G. şi ceilalţi – intervenienţi în cauză, cât şi recurenta – pârâtă Curtea de Conturi a României.

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului promovat de Curtea de Conturi a României invocată de recurenta – reclamantă Compania Naţională a Huilei SA cât şi de intimaţii – intervenienţi, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată şi urmează a fi respinsă având în vedere că menţionarea prevederilor art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ., drept temei legal al recursului formulat în cauză reprezintă o simplă eroare materială, motivul prevăzut de aceste dispoziţii fiind identic cu cel prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 vechiul C. proc. civ., iar litigiul fiind soluţionat sub imperiul acestor din urmă dispoziţii legale.

Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului cât şi a criticilor formulate prin recursurile declarate în cauză, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate şi urmează a fi respinse, pentru considerentele expuse în continuare.

Urmare a controlului efectuat de către Curtea de Conturi la Compania Naţională a Huilei SA privind situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al Statului precum şi legalitatea încasării veniturilor şi a efectuării cheltuielilor pe anul 2011 au fost constatate conform raportului de control abateri pentru înlăturarea cărora a fost emisă decizia nr. 17 din 7 august 2012 prin care au fost stabilite măsuri în sarcina entităţii verificate, contestaţia împotriva acesteia fiind respinsă prin încheierea nr. 129 din 11 octombrie 2012.

Prin acţiunea promovată, entitatea verificată a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea încheierii nr. 129 din 11 octombrie 2012 cât şi anularea în totalitate a măsurilor cuprinse la pct. II din decizia nr. 17 din 7 august 2012 precum şi a actelor care au stat la baza acestei decizii, ca netemeinice şi nelegale.

Soluţia primei instanţe de admitere în parte a acţiunii, reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente cauzei în raport cu stare de fapt reţinută, sentinţa analizând punctual, cu argumente de fapt şi de drept, legalitatea fiecăruia dintre măsurile supuse contestării.

Întrucât expunerea considerentelor sentinţei atacate cuprinde ample trimiteri la elementele probatorii şi la prevederile legale aplicabile pentru fiecare dintre măsurile respectiv abaterile constatate prin actele contestate, iar motivarea recursurilor a fost structurată conform sumelor stabilite prin actele contestate, Înalta Curte apreciază că în contextul cercetării recursurilor nu se impune reluarea tuturor aspectelor examinate de instanţa de fond, urmând ca analiza să vizeze punctual doar criticile la adresa sentinţei.

În dezlegarea pe care a dat-o chestiunilor de drept în dispută, judecătorul fondului a avut în vedere expertiza judiciară tehnică, probă administrată conform art. 201 C. proc. civ., probă pe care instanţa a supus-o propriei evaluări, în coroborare cu celelalte probe ale cauzei.

Cu privire la recursul formulat de recurenta – reclamantă Compania Naţională a Huilei SA.

În recursul formulat, astfel cum s-a reţinut anterior, recurenta – reclamantă a criticat soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte respingerea capetelor de cerere care vizau:

- majorarea cheltuielilor de exploatare cu suma de 285.840 RON reprezentând contribuţia de asigurări sociale de stat, constituită şi înregistrată nejustificat la nivelul celei datorate pentru „condiţii speciale”;

- acordarea în mod necuvenit a sporului de periculozitate în sumă de 10800 RON unor persoane din aparatul funcţional al Companiei Naţionale a Huilei SA Petroşani;

- majorarea cheltuielilor de exploatare cu suma de 14.206 RON reprezentând cheltuieli de deplasare efectuate în alte scopuri decât în interesul companiei;

- majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma de 482.620 RON reprezentând servicii spălare echipamente neefectuate.

În ceea ce priveşte criticile formulate de recurenta – reclamantă cu privire la majorarea cheltuielilor de exploatare cu suma de 285.840 RON reprezentând contribuţia de asigurări sociale de stat, cât şi cu privire la acordarea în mod necuvenit a sporului de periculozitate unor persoane din aparatul funcţional al Companiei Naţionale a Huilei – SA Petroşani, instanţa de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate, întrucât, astfel cum a rezultat din probele administrate în cauză dar şi din concluziile raportului de expertiză efectuat, documentele prezentate nu certifică faptul că în cazul celor 37 de salariaţi, aceştia au prestat 50% din timpul normal de lucru în subteran, pentru a beneficia de stagiu de cotizare în condiţiile speciale, şi nici nu au fost nominalizaţi printr-un act administrativ al conducerii recurentei – reclamante.

Astfel cum a reţinut şi judecătorul fondului în baza raportului de expertiză efectuat din analiza registrelor de raport, a registrelor de control, pontajelor de la lămpărie, a centralizatoarelor care atestă timpul efectiv lucrat în subteran de către personalul TESA, a rezultat că în mod corect a constatat intimata – pârâtă, prin actele contestate, faptul că în perioada controlată, recurenta – reclamantă a calculat, înregistrat şi vizat în mod nejustificat, pentru un număr de 37 de salariaţi, contribuţii de asigurări sociale pentru condiţii deosebite, deşi din documentele justificative nu rezultă faptul că au desfăşurat 50% din timpul normal de lucru şi subteran.

Pe de altă parte, documentele justificative nu îndeplineau condiţiile prevăzute de deciziile din 1 aprilie 2008 şi din 13 februarie 2012 ale directorului general al Companiei Naţionale a Huilei – SA Petroşani, respectiv nu erau vizate de persoanele desemnate sau nu erau completate corespunzător.

Neîntemeiate sunt şi criticile recurentei – reclamante cu privire la acordarea sporului de periculozitate în sumă estimată de 10.800 RON unor persoane din aparatul funcţional, întrucât, astfel cum a rezultat din examinarea probatoriului administrat în cauză a actelor examinate cu ocazia controlului efectuat de intimata – pârâtă au rezultat neconcordanţe în evidenţele întocmite de către recurenta – reclamantă în ceea ce priveşte timpul efectiv lucrat în subteran de fiecare persoană, fiind încălcate prevederile legale ale H.G. nr. 762 din 9 iulie 1990 cu modificările şi completările aduse prin H.G. nr. 1300/1990, potrivit cărora mărimea sporului de periculozitate pentru munca în subteran se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat de fiecare persoană.

În ceea ce priveşte abaterea constând în majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma de 14.206 RON constând în cheltuieli de deplasare efectuate de un grup de salariaţi din cadrul Companiei Naţionale a Huilei SA Petroşani, cu ocazia unei deplasări în vederea vizitării Târgului Internaţional Bucureşti, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată că aceste cheltuieli sunt nelegale întrucât nu au fost efectuate în interesul companiei şi au fost încălcate prevederile Ordinului nr. 3055/2009.

Susţinerile recurentei – reclamante potrivit cărora aceste cheltuieli ar fi legale, întrucât ar reprezenta cheltuieli aferente activităţii de formare profesională sunt nefondate şi în mod corect au fost înlăturate de către instanţa de fond, având în vedere că o astfel de activitate contravine prevederilor O.G. nr. 129/2000 care reglementează activitatea de formare profesională a adulţilor.

Nefondate sunt şi criticile recurentei – reclamante cu privire la abaterea reţinută prin actele contestate, referitoare la majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma de 484.620 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de spălare echipamente acceptate la plată şi nedatorate.

Examinând prevederile contractelor încheiate de recurenta - reclamantă în calitate de autoritate contractantă, având ca obiect servicii de spălare echipament, respectiv contractul din 29 septembrie 2010 şi din 20 septembrie 2011, în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată că preţul urma să fie stabilit în funcţie de cantitatea de echipament murdar exprimat în kilograme, ceea ce impunea cântărirea acestuia la predarea către prestator, iar cantitatea astfel determinată să reprezinte baza calculării preţului datorat.

În ceea ce priveşte recursul formulat de recurentul – intervenient G., Înalta Curte urmează să îl respingă ca nefondat pentru motivele mai sus expuse în cadrul, analizării motivelor de recurs formulate de recurenta – reclamantă.

În fapt, recurentul – intervenient în interesul reclamantei a formulat critici doar cu privire la pct. 4 din decizia nr. 17/2012 vizând acordarea în mod necuvenit a sporului de periculozitate în sumă estimată de 10.800 RON unui număr de 37 de persoane din cadrul aparatului funcţional a Companiei Naţionale a Huilei SA (acesta fiind una dintre persoanele nominalizate în raportul de control încheiat de intimată).

Susţinerile recurentului – intervenient cu privire la inexistenţa faptei ilicite, a prejudiciului cât şi a legăturii cauzate dintre acestea sunt nefondate şi exced obiectului cauzei de faţă întrucât prin actele contestate nu s-a stabilit răspunderea civilă delictuală a acestuia, pentru a fi examinate aceste elemente, ci doar s-au constatat abateri de la legalitate şi regularitate atât la nivelul Companiei Naţionale a Huilei SA cât şi al sucursalelor din subordine, abateri care ar fi determinat producerea de prejudicii companiei şi pentru înlăturarea cărora s-au dispus măsuri în sarcina Companiei Naţionale a Huilei SA privind extinderea verificărilor, stabilirea întinderii prejudiciilor produse, recuperarea acestora în condiţiile legii precum şi cercetarea rezultatelor contabile înregistrate.

Astfel fiind, criticile şi susţinerile recurentului intervenient în interesul reclamantei vor putea fi valorificate doar în cadrul unui proces ulterior, între acesta şi recurenta – reclamantă din această cauză în condiţiile angajării răspunderii acestuia pentru prejudiciul produs prin încasarea unor drepturi băneşti necuvenite constând în sporul de periculozitate încasat.

În ceea ce priveşte recursul formulat de intimata Curtea de Conturi a României, Înalta Curte constată că este nefondat, instanţa de fond interpretând şi aplicând corect dispoziţiile legale incidente în cauză.

Cu privire la criticile recurentei – pârâte referitoare la pct. II.1 din decizia nr. 17/2012, potrivit cărora sentinţa instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 17 din O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă republicată şi a art. 8.2.6. din licenţele de concesiune pentru exploatare nr. xx/2000, nr. yy/2000, nr. zz/2000; nr. ww/2000; qq//2000; jj/2000 şi nr. kk/2000, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate întrucât acestea se limitează la aspectele reţinute în actele administrative contestate, fără a combate, cu argumente valabile, situaţia de fapt reţinută pe baza constatărilor expertului şi documentelor contabile analizate de acesta.

Astfel, cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, dar şi din raportul de expertiză omologat de instanţă, preţurile la care a fost livrată huila energetică în temeiul contractelor încheiate cu beneficiarii în perioada 2009 – 2011, respectă condiţia prevăzută în licenţa de exploatare cât şi faptul că acesta a fost mai mare decât preţurile la cărbune provenit din ţări terţe prezentate de Asociaţia Europeană pentru Huilă şi Lignit J.

Nu pot fi reţinute nici criticile privind aplicarea greşită a dispoziţiilor O.G. nr. 99/2000 întrucât, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi (2) din această ordonanţă nu îi sunt aplicabile reclamantei Compania Naţională a Huilei – SA, activitatea desfăşurată de acesta neîncadrându-se codului caen 5151, activitatea constând în exploatarea cărbunelui prin cele şapte unităţi de producţie pe care ulterior îl vinde către alte societăţi comerciale, nefiind vorba de o cumpărare în scop de revânzare.

În ceea ce priveşte criticile formulate vizând preţul de vânzare prin raportări la preţurile practicate pe piaţa liberă, contrar susţinerilor recurentei, instanţa de control judiciar constată că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată, în baza raportului de expertiză analizat în cauză că reclamanta a beneficiat de subvenţii în anul 2009 – 2010, care nu i-au mai fost acordate în anul 2011.

Ajutorul fiind notificat Comisiei Europene care l-a considerat compatibil cu piaţa comună, astfel că în mod corect s-a reţinut prin hotărârea atacată că în perioada controlată 2009 – 2011, preţul practicat de reclamantă a fost mai mare decât preţul de livrare al huilei provenit din ţări terţe.

Nu pot fi primite, fiind nefondate nici criticile formulate de recurenta – pârâtă cu privire la abaterea reţinută prin actele contestate referitoare la acordarea şi plata de burse în sumă de 106.628 RON unor studenţi au Universităţii din Petroşani.

Instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare şi aplicare a condiţiilor legale privind modul de acordare a burselor private reglementate de dispoziţiile Legii nr. 376/2004 dar şi a prevederilor Ordinului nr. 5371/2004 şi a dispoziţiilor art. 21 alin. (4) lit. p) C. fisc. deoarece aceste prevederi legale nu condiţionează acordarea burselor de realizarea de către societate a unui profit, iar pe de altă parte, prin contractele încheiate cu beneficiarii burselor acordate, societatea îşi asigură forţa de muncă înalt calificată necesară desfăşurării activităţii.

Recurenta – pârâtă a formulat critici cu privire la modul de soluţionare al instanţei de fond în ceea ce priveşte măsura stabilită la pct. II.7 din decizia nr. 17/2012, considerând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor legale, respectiv a dispoziţiilor art. 16 din H.G. nr. 1860/2006.

Într-adevăr, dispoziţiile art. 16 din H.G. nr. 1860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice stabilesc faptul că se acordă contravaloarea a 7,5 l carburant la 100 km parcurşi pe distanţa cea mai scurtă însă, cum în actul de control şi nici în celelalte acte contestate nu s-a specificat care era documentul pe care reclamanta trebuia să-l aibă în vedere pentru determinarea celei mai scurte distanţe, în afara „Indicatorului distanţelor tarifare” preluat din „Tariful unic pentru transportul de mărfuri cu mijloace auto”, în mod corect s-a reţinut prin hotărârea atacată că suma de 8.914 RON nu reprezintă drepturi greşit acordate.

În ceea ce priveşte criticile formulate de recurenta – pârâtă privind modul de soluţionare al instanţei de fond cu referire la măsura stabilită la pct. II. 9 din decizia nr. 17/2012, respectiv încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată cât şi art. 8.10.2 din Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 3055/2009, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, din examinarea prevederilor contractuale efectuată de judecătorul fondului cât şi a celorlalte probatorii administrate în cauză nerezultând că pentru efectuarea serviciilor de curăţenie contractate ar fi fost facturate nejustificat servicii pentru suprafeţe care nu erau prevăzute în contracte sau că s-ar fi aplicat şi decontat eronat tarife pentru serviciile de curăţenie generală în cazul serviciilor pentru curăţenia zilnică.

O ultimă critică formulată de recurenta – pârâtă vizează obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată însă că susţinerile recurentei – pârâte sunt nefondate întrucât judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale, respectiv dispoziţiile art. 274 C. civ. şi a obligat pârâta la suportarea cheltuielilor de judecată, cheltuieli care reprezintă doar onorariu de expert, fără a acorda şi cheltuieli reprezentând onorariu de avocat, având în vedere că documentele respective erau ilizibile, nefiind depuse în original, neputându-se face dovada efectuării lor.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte reţinând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, va respinge recursurile formulate în cauză, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile nulităţii recursului declarat de Curtea de Conturi a României formulate de intimaţii intervenienţi B., C., D., E., F. şi H. şi de recurenta – reclamantă Compania Naţională a Huilei SA Petroşani.

Respinge recursurile declarate de Compania Naţională a Huilei SA Petroşani prin I. SPRL, Curtea de Conturi a României şi G. împotriva sentinţei nr. 169 din 28 septembrie 2015 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2016.