Inadmissibility of nullity appeal seeking to correct substantive legal classification errors rather than procedural termination causes

Decizia nr. 71/A/2017

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 137/A din data de 2 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II-a penală, în Dosar nr. x/2/2017 (x/2017), în baza art. 431 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 825 din 10 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/300/2010.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul-condamnat a fost obligat la plata sumei de 200 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 260 lei, au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 1199/F din 30.12.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, secția penală, în Dosarul nr. x/300/2010, în baza art. 26 rap. la art. 248, art. 2481 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii continuate de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 323 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) rap. la art. 33 lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă principală de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Prin decizia penală nr. 825/A din 10.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/300/2010, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1199 din 30 decembrie 2013.

S-a desființat, în parte, sentința penală atacată și, în rejudecare, s-a făcut aplicarea art. 5 C. pen. și, în consecință:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, în art. 48 C. pen. rap. la art. 297 C. pen. și art. 309 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 367 alin. (2) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 297 C. pen. și art. 309 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. și a dreptului de a ocupa o funcție publică, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu.

În baza art. 367 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 39 C. pen. și art. 45 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, respectiv pedeapsa principală de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică, precum și a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Prin cererea înregistrată în data de 19.01.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. unic de dosar x/2/2017 (nr. în format vechi x/2017), contestatorul-condamnat A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 825 din 10 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/300/2010.

În motivarea în fapt a contestației în anulare, contestatorul a invocat un caz de aplicare greșită a legii, printr-o analogie a instanței de apel interzisă de legea penală, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., în această situație fiind evidentă existența unuia dintre cazurile de încetare a procesului penal prevăzut de art. 16 C. proc. pen.

Condamnatul a arătat că invocarea aplicării greșite a legii are la bază faptul că norma incriminatoare din art. 367 din noul C. pen. este diferită în substanța sa de conținutul normei incriminatoare din art. 323 din vechiul C. pen., ca urmare, mai întâi, a dezincriminării prin legea nouă a asocierii pentru săvârșirea de infracțiuni, ca infracțiune de sine stătătoare, iar în al doilea rând, art. 323 din vechiul C. pen. nu poate produce efecte juridice decât împreună cu art. 8 din Legea nr. 39/2003, nicidecum separat sau independent, interdependența acestor două reglementări fiind obligatorie, așa cum reglementează decizia nr. 15/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, iar dispozițiile acestei legi nu pot fi incidente în cauză, deoarece au intrat în vigoare ulterior perioadei infracționale reținute în rechizitoriu, fond și apel, și anume 2000-2001.

S-a mai arătat că încadrarea și condamnarea sa au fost făcute doar în baza codului penal simplu, nicidecum în baza C. pen. și a vreunei legi speciale. Această lipsă de suprapunere în formă și conținut a infracțiunii prevăzute de art. 323 din vechiul C. pen. cu cea prevăzută de art. 367 alin. (2) din noul C. pen. este în mod manifest o problemă de legalitate a modului în care este prevăzută în norma incriminatoare a infracțiunii pentru care a fost condamnat, fiind o cauză de încetare a procesului penal, prin raportare la art. 16 C. proc. pen.

În consecință, contestatorul a solicitat admiterea în principiu a contestației în anulare și stabilirea unui termen pentru judecarea fondului cauzei.

În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare, potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a reținut că în baza art. 426 C. proc. pen., contestația în anulare poate fi cerută când:

a) judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

b) inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Examinând cerere de contestație în anulare formulată de condamnat Curtea de Apel a constatat că susținerile formulate de către contestator în cerere sunt nerelevante, nefondate și nesusținute de probatoriul administrat, astfel că nu pot fi verificate și analizate prin prisma temeiului de drept invocat.

De asemenea, s-a constatat că motivele invocate de către contestator - vizând aplicarea greșită a noul C. pen., întrucât, în opinia sa, fapta de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni nu mai este incriminată în noul C. pen. - nu se pot circumscrie cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Instanța a arătat că nu se poate aprecia că inculpatul (contestatorul din prezenta cauză) a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal. Mai mult decât atât, în motivarea în fapt a contestației în anulare, condamnatul a solicitat - în realitate - pronunțarea unei soluții de achitare, conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală - în sensul că, în opinia sa, fapta de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni nu ar mai fi incriminată în noul C. pen.

Or, contestația în anulare nu poate fi formulată în vederea remedierii eventualelor greșeli de judecată - între care s-ar putea înscrie motivele invocate de către contestator în cuprinsul cărora a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare - ci pentru remedierea eventualelor greșeli sub aspectul procedural al cauzei.

În acest context, Curtea de Apel a constatat că, în calea extraordinară de atac a contestației în anulare nu se poate proceda la schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost condamnat contestatorul și nici la reaprecierea sau prelungirea probatoriului cauzei, în vederea pronunțării unei soluții de achitare, aspecte asupra cărora, de altfel, deja s-au pronunțat instanțele, în primă instanță și în calea de atac a apelului.

Pentru aceste motive, Curtea a constatat că, în lipsa existenței vreuneia dintre condițiile de admisibilitate a contestației în anulare nu se poate obține, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, o nouă judecare a cauzei, soluția (în speță, de condamnare) dată pe fondul cauzei beneficiind de autoritatea de lucru judecat.

Împotriva deciziei penale nr. 137/A din data de 2 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II-a penală, în Dosar nr. x/2/2017 (x/2017),condamnatul A. a formulat apelul de față.

Pentru termenul de judecată din data de 8 martie 2017, condamnatul A. aflat în stare de deținere în Penitenciarul Jilava, a trimis potrivit art. 415 alin. (1) C. proc. pen., o declarație consemnată într-un proces-verbal de administrația locului de deținere, prin care arăta că își retrage apelul declarat în cauză.

Avându-se în vedere dispozițiile art. 415 alin. (1) C. proc. pen., care stabilesc că până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat, personal sau prin mandatar, Înalta Curte urmează a lua act de voința condamnatului A., în sensul retragerii apelului declarat împotriva deciziei penale nr. 137/A din data de 2 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II-a penală, în Dosar nr. x/2/2017 (x/2017).

Potrivit art. 272 alin. (2) C. proc. pen., apelantul condamnat va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea apelului declarat de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 137/A din data de 2 februarie 2017 pronunțată Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2017 (x/2017).

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-condamnat, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 martie 2017.