EAW surrender deferral scope: clarification required for execution of domestic custodial sentence under amended Law 302/2004

Decizia nr. 1499/2016

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penale nr. 227/DL din data de 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de Biroul de executări penale din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că la data de 22 noiembrie 2016, Biroul de executări penale din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, a formulat contestație la executare, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva sentinței penale nr. 3 din 7 ianuarie 2016 a aceleiași instanțe, definitivă, cu privire la persoana extrădabilă A., solicitând lămurirea dispozitivului hotărârii.

În motivarea contestației s-a susținut că nu se înțelege dispozitivul sentinței având în vedere că la momentul pronunțării acesteia persoana extrădabilă avea pe rolul instanțelor judiciare române un proces care între timp s-a finalizat cu o soluție de condamnare, definitivă, la pedeapsa închisorii de 4 ani și 2 luni închisoare în regim de deținere.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că prin sentința penală contestată s-au dispus următoarele:

În baza art. 107 din Legea nr. 302/2004 dispune punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Judecătorul pentru cercetările preliminare din cadrul Tribunalului din Milano împotriva cetățeanului român A., și predarea acestuia, cu respectarea regulii specialității.

În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Curtea dispune amânarea predării acestuia către autoritățile judiciare italiene până la finalizarea procesului penal în fața autorităților judiciare române.

În baza art. 103 alin. (6) și (10) din Legea nr. 302/2004 dispune arestarea acestuia pe o durată de 30 de zile începând de la data încetării motivului care a justificat amânarea.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 400 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî acestea, s-a constatat că, prin adresa din 7 ianuarie 2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a sesizat instanța cu solicitarea de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 4 decembrie 2015 de către autoritățile judiciare italiene cu privire la cetățeanul român.

În cuprinsul sesizării, s-a arătat că la data de 4 decembrie 2015 Judecătorul pentru cercetările preliminare din cadrul Tribunalului din Milano a emis un mandat de arestare împotriva persoanei solicitate pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie în formă agravată și deținere și port ilegal de arme, prev. de art. 628 alin. (1) și (3) C. pen. italian, art. 10 și art. 12 din Legea nr. 497/1974, toate cu aplicarea art. 110, art. 112 alin. (1) nr. 4 și art. 61 nr. 2 și 7 C. pen. italian, fapte comise la data de 1 decembrie 2014 în Milano.

La termenul din 7 ianuarie 2016, audiată fiind, persoana solicitată a declarat că este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare italiene, fiind întocmit în acest sens un proces-verbal, atașat la dosarul cauzei.

Examinând actele dosarului în raport de dispozițiile Legii nr. 302/2004 și de poziția procesuală a persoanei solicitate, Curtea a reținut următoarele:

Prin adresa din 7 ianuarie 2016 emisă in Dosarul nr. x/II/5/2015 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 102 și urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală republicată, a fost sesizată Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în vederea soluționării cererii de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 4 decembrie 2015 de către autoritățile judiciare italiene cu privire la cetățeanul român A.

În cuprinsul sesizării, s-a arătat că, la data de 4 decembrie 2015, Judecătorul pentru cercetările preliminare din cadrul Tribunalului din Milano a emis un mandat de arestare împotriva persoanei solicitate pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie în formă agravată și deținere și port ilegal de arme, prev. de art. 628 alin. (1) și (3) C. pen. italian, art. 10 și art. 12 din Legea nr. 497/1974, toate cu aplicarea art. 110, art. 112 alin. (1) nr. 4 și art. 61 nr. 2 și 7 C. pen. italian, fapte comise la data de 01 decembrie 2014 în Milano.

Din documentele transmise de statul solicitant s-a reținut, în fapt, că susnumitul, la data de 01 decembrie 2014, împreună cu mai multe persoane, înarmate cu pistoale, securi și macete, au sustras prin violență 55 de ceasuri în valoare de 822,00 euro din incinta magazinului de bijuterii din Milano.

Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă cerute de legea internă relativă la procedura de punere în executare a mandatului european de arestare respectiv Legea 302/2004.

Astfel, s-a constatat întrunirea exigențelor art. 85-86 din Legea nr. 302/2004, referitoare la autoritățile judiciare competente în procedură, dar și la forma și conținutul mandatului european de arestare.

De asemenea, s-a reținut că în cauză sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 privind dubla incriminare a faptelor și limitele pedepselor în legislația statelor implicate în procedură și nu există nici un motiv de refuz al executării, dintre cele enumerate în art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată, iar, persoana solicitată consimte la predare, împrejurări în raport de care, în baza art. 107 din Legea nr. 302/2004, Curtea a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Judecătorul pentru cercetările preliminare din cadrul Tribunalului din Milano împotriva cetățeanului român A. și predarea acestuia, cu respectarea regulii specialității.

Cât privește predarea, din înscrisurile existente la dosar, s-a reținut că persoana solicitată A. are și calitatea de inculpat în Dosarul penal nr. x/3/2015, aflat în prezent în faza procesuală a camerei preliminare pe rolul Tribunalului București, acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea, în cursul anului 2013, a infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. și favorizarea infractorului, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. împrejurare în raport de care s-a constatat incidența dispozițiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, referitoare la amânarea predării.

Ca atare, în baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Curtea a dispus amânarea predării acestuia către autoritățile judiciare italiene până la finalizarea procesului penal în fața autorităților judiciare române, cu respectarea regulii specialității, prevăzută în art. 74 din Legea nr. 302/2004.

Cum în cauză s-au constat îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru a dispune arestarea în vederea predării, în baza art. 103 alin. (6) și (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea numitului A. în vederea predării pe o durată de 30 de zile începând de la data încetării motivului care a justificat amânarea.

Art. 58 din Legea nr. 302/2004, prevede următoarele:

(1) Existența unui proces penal în fața autorităților judiciare române împotriva persoanei extrădabile sau faptul că persoana extrădabilă se află în executarea unei pedepse privative de libertate nu împiedică extrădarea.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), predarea extrădatului poate fi amânată. În caz de amânare, extrădarea poate deveni efectivă numai după ce procesul penal a luat sfârșit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost executată sau considerată ca executată.

Raportată situația din speță la aceste dispoziții legale, s-a constatat că este incidentă situația prevăzută în teza I a alin. (2), respectiv amânarea predării persoanei extrădabile către autoritățile judiciare italiene s-a făcut până la finalizarea procesului penal în fața autorităților judiciare române, dat fiind că cele două situații enumerate în alin. (2) tezele I și a II-a din art. 58 nu sunt cumulative, ci disjunctive, argumentat și de conjuncția folosită de legiuitor: iar nu și (n.n. În caz de amânare, extrădarea poate deveni efectivă numai după ce procesul penal a luat sfârșit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost executată sau considerată ca executată).

Cu alte cuvinte, s-a apreciat că, dacă persoana extrădabilă are un proces pe rol (ca în cazul de față), amânarea predării se face până la momentul finalizării procesului, care se poate soluționa chiar și cu o soluție de achitare sau încetare a procesului penal.

Într-un asemenea context, Curtea a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nefiind vorba de o situație în care să fie nevoie de explicitarea dispozitivului hotărârii care este foarte clar, în sensul că predarea persoanei solicitate A. a devenit efectivă de la momentul încetării motivului care a justificat amânarea, respectiv finalizarea procesului la Tribunalul București, acesta urmând a fi predat către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității, prevăzută în art. 74 din Legea nr. 302/2004 și cu condiția ca, după finalizarea cercetărilor de către autoritățile judiciare italiene, acestea să-l returneze în România pentru a-și executa pedeapsa de 4 și 2 luni ani închisoare.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 29 noiembrie 2016, fiind fixat termen aleatoriu la data de 10 ianuarie 2017, completul C7. Prin rezoluția președintelui completului de judecată (fila 1 verso), în conformitate cu dispozițiile art. 353 alin. (1) C. proc. pen., în vederea soluționării cu celeritate a cauzei, a fost preschimbat termenul de judecată la data de 6 decembrie 2016, cu citarea persoanei solicitate și emiterea unei adrese către Baroul București pentru desemnarea unui apărător din oficiu.

În motivele scrise, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a susținut nelegalitatea sentinței penale contestate sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și ale art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în sensul că, în mod greșit, instanța a apreciat că dispozitivul sentinței penale nr. 3/2016 a Curții de Apel București nu necesită lămuriri, iar motivarea dată în sensul respingerii contestației la executare este în contradicție cu dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind amânarea predării.

S-a apreciat că, având în vedere textul legal în vigoare (art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004) la momentul la care s-a judecat cererea de extrădare, instanța ar fi trebuit să constate că se impune lămurirea dispozitivului sentinței penale nr. 3 din 7 ianuarie 2016, în sensul de a prevedea în mod expres, în acord cu aceste dispoziții, că „în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen”.

Cu ocazia dezbaterilor, s-a solicitat de către Parchet admiterea contestației, urmând a se constata că există un caz de împiedicare la executare, și nu un caz de nelămurire cu privire la dispozitiv. Astfel, s-au reformulat, oral, motivele Parchetului, susținându-se că există un caz de împiedicare la executare, susținându-se că în speță sunt incidente prevederile art. 58 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, care arată că predarea se dispune după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei care a fost dispusă.

Înalta Curte, examinând contestația în raport cu motivele invocate și în baza dispozițiilor legale incidente, constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Art. 58 din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 300/2013.

Predarea amânată;

(1) În situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Art. 112 din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 300/2013.

Predarea amânată sau temporară;

(1) Dispozițiile art. 58 alin. (1) - (5) și (7) se aplică în mod corespunzător.

Art. 598 C. proc. pen.;

(2) Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

(...);

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a transmis instanței competente solicitarea de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene la data de 4 decembrie 2015 împotriva persoanei solicitate A. pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie în formă agravată și deținere și port ilegal de arme, prevăzute de Codul penal italian, fapte ce au corespondent în legea penală națională, fiind astfel incidente dispozițiile legale privind dubla incriminare a faptei.

Prin sentința penală nr. 3/7 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016, în baza art. 107 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Judecătorul pentru cercetările preliminare din cadrul Tribunalului din Milano împotriva cetățeanului român A. și predarea acestuia, cu respectarea regulii specialității.

În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Curtea a dispus amânarea predării acestuia către autoritățile judiciare italiene până la finalizarea procesului penal în fața autorităților judiciare române.

Biroul de executări penale din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, a formulat contestație la executare, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva sentinței penale nr. 3/7 ianuarie 2016 a aceleiași instanțe, definitivă, solicitând lămurirea dispozitivului hotărârii.

Prin sentința penală atacată s-a respins contestația la executare, această soluție fiind contestată de Parchet sub aspectul legalității, susținându-se că este necesar a se lămuri dispozitivul sentinței penale nr. 3 din 7 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016, având în vedere textul legal în vigoare la momentul la care s-a judecat cererea de extrădare, art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, care prevede în mod expres că în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Înalta Curte observă că prin hotărârea prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare (sentința penală nr. 3 din 7 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016) s-a constat incidența prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, fiind amânată predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene până la finalizarea procesului în fața autorităților judiciare române, având în vedere că aceasta avea pe rolul instanței naționale un alt proces penal.

Se constată, însă, că la momentul punerii în executare a mandatului european de arestare era în vigoare o altă dispoziție legală decât cea avută în vedere de instanța de judecată, art. 58 din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, fiind modificat prin art. 1 pct. 10 din Legea nr. 300/2013.

Drept urmare, față de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., în cauză se impune lămurirea dispozitivului sentinței penale mai sus-arătate prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, „în baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, (…) până la finalizarea procesului penal în fața autorităților judiciare române”. Lămurirea acestei sintagme nu poate fi dată decât prin referire la dispozițiile legale aplicabile (art. 112 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală).

Înalta Curte, în dezacord cu opinia exprimată prin sentința contestată, apreciază că intenția legiuitorului este clară în sensul că, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Mai mult, Înalta Curte amintește că în situația în care autoritățile judiciare italiene solicită predarea înainte de executarea pedepsei au la dispoziție prevederile legale privind predarea temporară, alin. (4) din art. 58 din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 300/2013 statuând că, prin excepție de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 227/DL din data de 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016.

Va desființa, în totalitate, sentința penală atacată și, rejudecând:

În baza art. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., va admite contestația la executare formulată de judecătorul delegat și va dispune lămurirea dispozitivului sentinței penale nr. 3 din 7 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în sensul următor:

În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, va dispune amânarea predării persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare italiene până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 227/DL din data de 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016.

Desființează, în totalitate, sentința penală atacată și, rejudecând:

Admite contestația la executare formulată de judecătorul delegat și dispune lămurirea dispozitivului sentinței penale nr. 3 din 7 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în sensul următor:

În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, dispune amânarea predării persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare italiene până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, 6 decembrie 2016.