Withdrawal of appeal: disposability of civil proceedings and waiver of judgment under the Romanian Code of Civil Procedure
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice accepted the appellant's motion to waive the appeal, rendering the decision final and leaving the lower court's judgment dismissing the action as inadmissible in force. The case involved a civil action of a commercial entity challenging an administrative or fiscal matter, which had been dismissed for inadmissibility by the Cluj Court of Appeal. The decisive legal basis was the principle of disposability governing civil proceedings under Article 9 of the Civil Procedure Code, specifically relying on Article 406(1) (which permits the waiver of judgment at any time) and Article 22(6) (requiring the judge to rule on everything requested without exceeding the limits of investment), leading to the formal taking of act of the waiver.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 C. proc. civ, art. 406 alin. (1) C. proc. civ, art. 22 alin. (6) C. proc. civ; Withdrawal of appeal: disposability of civil proceedings and waiver of judgment under the Romanian Code of Civil Procedure: Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 2047/2016
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 194 din 12 mai 2014, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, SC A. SRL.
La data de 17 iunie 2016, SC A. SRL a depus la dosar, o cerere de renunțare la judecata recursului formulat.
Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Văzând dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, și având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei de renunțare la judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Ia act de renunțarea recurentei SC A. SRL la judecata recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 194 din 12 mai 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2016.