Challenge to final criminal judgment barred by legal finality and exclusive appellate hierarchy
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the criminal appeal as inadmissible, upholding the finality of the prior judicial decision and ordering the appellant to pay 100 lei in judicial expenses to the state. The dispute concerned an individual's attempt to challenge a definitive 2014 decision issued by the Supreme Court's Penal Section, which had previously rejected a complaint against a Court of Appeal ruling as inadmissible. The court ruled that the appeal was procedurally invalid because the target judgment was no longer susceptible to further review. The decision relied on the principle of legal certainty regarding appeals under Article 129 of the Romanian Constitution, Article 21 of the Constitution, and Article 13 of the European Convention on Human Rights, specifically applying Article 4251(1) and (7) of the Code of Criminal Procedure, which establishes that appeals may be exercised only when expressly provided by law and that judgments rendered in such appeals are not subject to any further remedies.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 din Constituția, art. 4251 alin. (1) C. proc. pen, art. 275 alin. (2) C. proc. pen, art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen; Challenge to final criminal judgment barred by legal finality and exclusive appellate hierarchy: The dispute concerned an individual's attempt to challenge a definitive 2014 decision issued by the Supreme Court's Penal Section, which had previously rejected a complaint against a Court of Appeal ruling as inadmissible. The court ruled that the appeal was procedurally invalid because the target judgment was no longer susceptible to further review. The decision relied on the principle of legal certainty regarding appeals under Article 129 of the Romanian Constitution, Article 21 of the Constitution, and Article 13 of the European Convention on Human Rights, specifically applying Article 4251(1) and (7) of the Code of Criminal Procedure, which establishes that appeals may be exercised only when expressly provided by law and that judgments rendered in such appeals are not subject to any further remedies.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvides the legal basis for dismissing the appeal as inadmissible because the challenged judgment was not susceptible to such a remedy.
Authorizes the imposition of judicial costs on the appellant.
Full text
Decizia nr. 45/2017
Din actele dosarului constată următoarele:
I. Prin Decizia penală nr. 381/A din data de 17 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/318/2014, definitivă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petiționarul A. împotriva Deciziei penale nr. 705 din 23 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că Decizia penală nr. 705 din 23 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, este definitivă, astfel că nu mai poate fi supusă căii de atac a contestației.
II. Împotriva acestei încheieri a formulat o nouă contestație petentul A., la data de 5 ianuarie 2015, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, sub nr. x/1/2017 la data de 18 ianuarie 2017.
III. Examinând contestația cu prioritate prin prisma admisibilității acesteia, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acestei căi de atac potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse acestei proceduri, termenul de declarare a căii de atac și motivele pentru care se poate formula contestația.
Conform art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres. Totodată, potrivit art. 4251 alin. (7) din același cod, hotărârea pronunțată în contestație nu este supusă niciunei căi de atac.
În cauză, completul de 5 judecători, al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu contestația declarată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 381/A din data de 17 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/318/2014, hotărâre definitivă.
Se constată că, în cauză, contestația a fost exercitată împotriva unei hotărâri penale nesusceptibile de a face obiectul unei noi contestații, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Astfel cum corect a stabilit prima instanță, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva deciziei atacate, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., să oblige contestatorul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 381/A din data de 17 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/318/2014.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 februarie 2017.
Procesat de GGC - CT