Inadmissibility of appeal against final decision rejecting annulment motion for defective service

Decizia nr. 29/2017

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 2486 din data de 08 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 3258 din 24 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/108/2012, totodată, contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte, secția penală, a reținut următoarele:

Prin Decizia penală nr. 3258 din 24 octombrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/108/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, printre altele, a respins, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad împotriva Deciziei penale nr. 69/A din 3 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare contestatorul A., care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 7 noiembrie 2013.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. anterior, contestatorul susținând că procedura de citare în recurs nu a fost legal îndeplinită, întrucât a fost citat la o altă adresă decât cea la care locuia, neavând astfel cunoștință de proces.

Totodată, în baza art. 390 C. proc. pen. anterior, a solicitat suspendarea executării hotărârii contestate.

La termenul din 08 septembrie 2014, examinând contestația în anulare formulată de contestatorul A., sub aspectul admisibilității în principiu, Înalta Curte, secția penală, a constatat că aceasta este inadmisibilă, relevând în esență că:

Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen. anterior, hotărârile definitive pot fi atacate pe calea contestației în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii, or din datele existente la dosar rezultă că, la termenul de judecată din 24 octombrie 2013, când a avut loc dezbaterea recursului, instanța a constatat procedura de citare ca fiind legal îndeplinită în cauză, intimatul inculpat A. fiind citat la adresa cunoscută, unde a fost citat și la instanța de fond și la cea de apel și care a rezultat în urma verificărilor efectuate în baza de date a Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor Oradea, împrejurarea că acesta locuia la o altă adresă decât cea menționată în actul de identitate nefiind adusă la cunoștința instanței de recurs.

Astfel fiind, secția penală a Înaltei Curți nu a primit criticile formulate de contestator, fundamentate pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. anterior.

Prin urmare, față de împrejurarea că nu au fost îndeplinite cumulativ cerințele care condiționează admiterea în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul A., secția penală a Înaltei Curți a apreciat-o ca fiind inadmisibilă și a respins-o ca atare, constatând, totodată că cererea formulată de contestatorul A., de suspendare a executării hotărârii a cărei anulare se solicită, nu a mai fost susținută de apărătorul contestatorului în cadrul concluziilor formulate în fața Înaltei Curți și nici nu mai poate fi supusă analizei instanței, în contextul în care contestația în anulare a fost privită ca fiind inadmisibilă.

Împotriva Deciziei penale nr. 2486 din data de 08 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013, decizie definitivă, contestatorul A., prin apărător ales, a formulat, la 15 septembrie 2014 apel, fără să îl motiveze (dosar apel).

Pe rolul Înaltei Curți, completul de 5 judecători, s-a înregistrat Dosarul nr. x/1/2017, fixându-se aleatoriu prim termen de judecată la 13 februarie 2017.

La termenul fixat, deși a fost legal citat, apelantul contestator a lipsit, lipsind, de asemenea, și apărătorul său ales. Pentru susținerea intereselor acestuia s-a prezentat apărătorul desemnat din oficiu.

Susținerile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, cu privire la excepția inadmisibilității apelului formulat de acesta, au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii și nu vor mai fi reluate.

Examinând, cu prioritate, admisibilitatea apelului formulat de contestatorul A., Înalta Curte, completul de 5 judecători, apreciază că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta:

Potrivit art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 408 alin. (1) și (2) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

În cauză, se constată că apelantul contestator a exercitat calea de atac împotriva unei decizii definitive, pronunțată urmare analizării admisibilității în principiu a contestației în anulare și respingerii acesteia ca inadmisibilă, hotărâre nesusceptibilă de a fi atacată cu apel.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză, contestatorul A. a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen., completul de 5 judecători, al Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestator împotriva Deciziei penale nr. 2486 din data de 8 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator A., în sumă de 130 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 2486 din data de 8 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelantul contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator A., în sumă de 130 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 februarie 2017.

Procesat de GGC - CT