Inadmissibility of ordinary appeal against final ruling on nullity complaint's admissibility

Decizia nr. 24/2017

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 404/A din 21 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016, printre altele, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 159/RC din 04 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016.

Pentru a decide astfel, secția penală, a Înaltei Curți a constatat că:

În esență, s-a relevat că prin raportare la dispozițiile legale incidente, contestația în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale prin care s-a soluționat fondul cauzei, întrucât numai aceste hotărâri pot fi atacate cu apel, deci împotriva hotărârilor penale care au rămas definitive la instanța de apel, așa încât, contestația în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 426 C. proc. pen., formulată împotriva unei decizii pronunțate în recurs în casație, cale extraordinară de atac, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, este inadmisibilă. De asemenea, s-a conchis că desfășurătorul judiciar derulat în cauză este unul clar și complet, promovându-se inclusiv calea extraordinară de atac a recursului în casație, decizia pronunțată în cadrul respectiv neputând fi supusă unei noi căi extraordinare de atac.

Prin Decizia penală nr. 159/RC din 4 mai 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, printre altele, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul B. de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. pen., rap. la art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2) și (3) din Constituția României, precum și art. 6, 7, art. 14 și art. 1 din Protocolul 12 din Convenție.

S-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul A. de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. pen., rap. la art. 1 alin. (5), 16, 21, 23 și 24 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 10 alin. (1), (2), (3), din Legea nr. 255/2013, art. 447 și art. 102 C. proc. pen.

S-au respins, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații C., D., A., B. și E. împotriva Deciziei penale nr. 825/A din data de 10 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/300/2010.

Totodată, au fost obligați recurenții inculpați la plata unor sume de bani cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva Deciziei penale nr. 404/A din 21 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016, contestatorul condamnat A. a formulat cerere de apel, fără să o motiveze în vreun fel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul completului de 5 judecători al Înaltei Curți la data de 09 decembrie 2016, sub nr. x/1/2016, fiind fixat, aleatoriu, termen de judecată la data de 13 februarie 2017.

Examinând cererea de apel, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor releva în continuare:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen. admisibilitatea căii ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 408 C. proc. pen. pot fi atacate cu apel exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

În cauză, condamnatul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, pronunțată în urma examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare formulată de același condamnat, decizie nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege și dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri ce pot fi reformate în căile ordinare și extraordinare de atac.

Instituirea unor remedii procesuale născute din norme internaționale așa cum tinde apelantul contestator condamnat prin trimiterile la dispozițiile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului vizând respectarea dreptului la un proces echitabil și respectarea dreptului la un recurs efectiv, nu pot să producă vreun efect asupra pricinii de față.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 408 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 404/A din data de 21 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul contestator va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator condamnat, în sumă de 130 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 404/A din data de 21 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelantul contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator condamnat, în sumă de 130 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 februarie 2017.

Procesat de GGC - CT