Decizia nr. 131/2016 AI generated

Decizia nr. 131/2016 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Completurile de 5 judecători

Case Number Decizia nr. 131/2016

Court / Authority Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Completurile de 5 judecători

Jurisdiction

Romania (RO)

Decision Date 2016-06-03

Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

Prin Sentința penală nr. 327 din 07 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014 în baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

Legislator headnote

AI generated

art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 297 alin. (1) C. pen, art. 5 C. pen, art. 35 alin. (1) C. pen, art. 38 alin. (1) C. pen, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen; Decizia nr. 131/2016 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Completurile de 5 judecători: În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată (4 acte materiale).

Keywords

AI generated

art. 132 din Legea nr. 78/2000 art. 297 alin. (1) C. pen art. 5 C. pen art. 35 alin. (1) C. pen art. 38 alin. (1) C. pen art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen

Cited Legislation

AI generated

art. 132 din Legea nr. 78/2000

x/1/2014 în baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art.

art. 297 alin. (1) C. pen

78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

art. 5 C. pen

pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.

art. 35 alin. (1) C. pen

cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

art. 38 alin. (1) C. pen

În baza art. 38 alin. (1) C. pen.

art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen

raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.

art. 65 C. pen

În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art.

art. 72 alin. (1) C. pen

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., a fost scăzută din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii din data de 21 februarie 2013.

Full text

Decizia nr. 131/2016

Asupra apelurilor de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Judecata în fond

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (2 acte materiale).

În baza art. 323 teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals (9 acte materiale).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an închisoare, inculpatul A. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., a fost scăzută din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii din data de 21 februarie 2013.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune (2 acte materiale).

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată (4 acte materiale).

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată (4 acte materiale).

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 320 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2 ani și 9 luni închisoare, inculpatul B. urmând să execute în final pedeapsa de 5 ani și 9 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., a fost scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii din data de 21 februarie 2013.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (4 acte materiale).

În baza art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (2 acte materiale).

În baza art. 322 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (5 acte materiale).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an și 4 luni închisoare, inculpatul C. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul D., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (2 acte materiale).

În baza art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an și 6 luni închisoare, inculpatul D. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul E., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an și 2 luni închisoare, inculpatul E. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul F., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 10 luni închisoare, inculpatul F. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul G., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (2 acte materiale).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., la care se adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an închisoare, inculpatul G. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) și art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata H., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune (2 acte materiale).

În baza art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (2 acte materiale).

În baza art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații (2 acte materiale).

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

În baza art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 10 luni și 20 de zile închisoare, inculpata H. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 ani, 10 luni și 20 de zile închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în condițiile art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria Municipiului Beiuș sau la Primăria comunei Pocola, județul Bihor, pe o perioadă de 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. au fost comunicate serviciului de probațiune.

A fost pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 298 C. pen., formulată de inculpatul I.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul I., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 3 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., inculpatul I. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în condițiile art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., inculpatului i-a fost impus să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria Municipiului Beiuș ori la Primăria comunei Pocola, județul Bihor, pe o perioadă de 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. au fost comunicate serviciului de probațiune.

Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata J., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 3 luni închisoare, inculpata J. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în condițiile art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., inculpatei i-a fost impus să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. au fost comunicate serviciului de probațiune.

Au fost puse în vedere inculpatei dispozițiile art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata K., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., la care se adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 3 luni închisoare, inculpata K. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în condițiile art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. au fost comunicate serviciului de probațiune.

Au fost puse în vedere inculpatei dispozițiile art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul L., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 3 luni închisoare, inculpatul L. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în condițiile art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria Municipiului Beiuș sau la Primăria comunei Pocola, județul Bihor, pe o perioadă de 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. au fost comunicate serviciului de probațiune.

Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul M., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 3 luni închisoare, inculpatul M. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în condițiile art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria Municipiului Beiuș sau la Primăria comunei Pocola, județul Bihor, pe o perioadă de 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. au fost comunicate serviciului de probațiune.

Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul N., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 4 luni închisoare, inculpatul N. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria Municipiului Beiuș sau la Primăria comunei Pocola, județul Bihor, pe o perioadă de 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. au fost comunicate serviciului de probațiune.

Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul N. este arestat la domiciliu într-o altă cauză.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul O., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (2 acte materiale).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 8 luni închisoare, inculpatul O. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 an și 8 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria Municipiului Beiuș sau la Primăria comunei Pocola, județul Bihor, pe o perioadă de 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. au fost comunicate serviciului de probațiune.

Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost stabilit în sarcina inculpatei P., pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata i-a fost impus să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria Municipiului Beiuș sau la Primăria comunei Pocola, județul Bihor, pe o perioadă de 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. au fost comunicate serviciului de probațiune.

Au fost puse în vedere inculpatei dispozițiile art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. și art. 1382 C. civ. au fost obligați, în solidar, inculpații A., B., C., D., H., E., F., R. și G. la plata sumei de 82.528,90 lei (aferentă facturii din 30 noiembrie 2007), respectiv a sumei de 385.463,02 lei (aferentă facturii din 12 mai 2008) către partea civilă Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. și art. 1382 C. civ., au fost obligați, în solidar, inculpații A., B., C., D., H., E., F., I., J., K., L., M., R. și G. la plata sumei de 14.563,92 lei (aferentă facturii din 30 noiembrie 2007) către partea civilă Primăria Municipiului Beiuș.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. și art. 1382 C. civ., au fost obligați, în solidar, inculpații N., O., B., C., D., H., E., R. și G. la plata sumei de 144.978,01 lei (aferentă facturii din 26 septembrie 2008) către partea civilă Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. și art. 1382 C. civ., a fost obligat inculpatul B., în solidar cu inculpata P., la plata sumei de 758.025,88 lei, către partea civilă Primăria Municipiului Beiuș.

În baza art. 397 alin. (1) și (2) C. proc. pen. cu referire la art. 249 C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător prin inscripția ipotecară asupra bunurilor imobile proprietatea inculpatului B. - până la concurența sumelor la care inculpatul a fost obligat prin prezenta hotărâre - instituită prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea din 21 februarie 2013, după cum urmează:

- apartamentul nr. 4, situat în Municipiul Oradea, deținut în proprietate de inculpatul B.;

- spațiu comercial, situat în Municipiul Oradea, în suprafață de 57,28 mp, deținut în proprietate de inculpatul B.;

- casă colectivă compusă din 16 apartamente și grădină, situată în Municipiul Oradea, asupra apartamentului/apartamentelor deținute în proprietate de inculpatul B.;

- teren arabil extravilan, în suprafață de 4700 mp, deținut în proprietate de inculpatul B.;

- teren arabil extravilan, în suprafață de 1903/6843 mp, deținut în proprietate de inculpatul B.;

- teren intravilan, în suprafață de 539 mp, deținut în proprietate de inculpatul B.;

- teren intravilan, în suprafață de 4933 mp, deținut în proprietate de inculpatul B.;

- teren extravilan, în suprafață de 2500 mp, deținut în proprietate de inculpatul B.;

- teren intravilan, în suprafață de 3500 mp, deținut în proprietate de inculpatul B.;

- teren intravilan, în suprafață de 588 mp, deținut în proprietate de inculpatul B.;

- teren extravilan, în suprafață de 19600 mp, deținut în proprietate de inculpatul B.;

- teren intravilan, în suprafață de 511 mp, deținut în proprietate de inculpatul B.;

- teren extravilan, în suprafață de 6300 mp, deținut în proprietate de inculpatul B.;

- teren extravilan, în suprafață de 6000 mp, deținut în proprietate de inculpatul B.;

- teren extravilan, în suprafață de 6100 mp, deținut în proprietate de inculpatul B.;

- teren intravilan, în suprafață de 2530 mp, deținut în proprietate de inculpatul B.;

În baza art. 397 alin. (1) și (2) C. proc. pen. cu referire la art. 249 C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător prin inscripția ipotecară asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului A. - până la concurența sumelor la care inculpatul a fost obligat prin prezenta hotărâre - instituită prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea din 19 martie 2013, după cum urmează:

- 1/2 din casă cu teren aferent, situată în Municipiul Beiuș, în suprafață de 181 mp (clădiri) și 496 mp (teren), deținute în proprietate de inculpatul A.;

- 1/2 din teren arabil, în suprafață de 2.000 mp, deținut în proprietate de inculpatul A.;

- 1/2 din teren extravilan, în suprafață de 500 mp (500/6715 părți), deținut în proprietate de inculpatul A.;

- 1/2 din teren cu pădure în postata "Pășune și Pădure Comunală", în suprafață de 375 mp (375/95659 părți), deținut în proprietate de inculpatul A.;

- 1/2 din teren arător în postata "Pășune și Pădure Comunală", în suprafață de 616 mp, deținut în proprietate de inculpatul A.;

- autoturism marca (...), capacitate cilindrică 1461, dobândit în anul 2008, deținut în proprietate de inculpatul A.

În baza art. 397 alin. (1) și (2) C. proc. pen. cu referire la art. 249 C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător prin inscripția ipotecară asupra bunului imobil proprietatea inculpatului C. - până la concurența sumelor la care inculpatul a fost obligat prin prezenta hotărâre - instituită prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea din 20 martie 2013, după cum urmează:

- 1/2 din casă și teren aferent, situate în comuna Tileagd, în suprafață de 83 mp (clădiri) și 313 mp (teren), deținute în proprietate de inculpatul C. și soția.

În baza art. 397 alin. (1) și (2) C. proc. pen. cu referire la art. 249 C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător prin inscripția ipotecară asupra bunului imobil proprietatea inculpatului D. - până la concurența sumelor la care inculpatul a fost obligat prin prezenta hotărâre - instituită prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea din 20 martie 2013, după cum urmează:

- 1/2 din apartamentul nr. 9, situat în Municipiul Beiuș, în suprafață utilă de 81 mp, deținut în proprietate de inculpatul D. și soția.

În baza art. 397 alin. (1) și (2) C. proc. pen. cu referire la art. 249 C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător prin inscripția ipotecară asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului E. - până la concurența sumelor la care inculpatul a fost obligat prin prezenta hotărâre - instituită prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea din 20 martie 2013, după cum urmează:

- apartamentul nr. 8, situat în Municipiul Beiuș, în suprafață de 79,14 mp, deținut în proprietate de inculpatul E.;

- apartamentul nr. 13, situat în Municipiul Beiuș, în suprafață utilă de 49 mp, deținut în proprietate de inculpatul E.;

- 1/2 din casă și teren intravilan aferent, situate în Municipiul Beiuș, în suprafață de 148 mp (construcții de locuințe și construcții anexă) și 835 mp (teren), deținute în proprietate de inculpatul E. și S.;

- autoturism marca (...), capacitate cilindrică 1896, dobândit în anul 2013, deținut în proprietate de inculpatul E.;

- autoturism marca (...), capacitate cilindrică 1397, dobândit în anul 2003, deținut în proprietate de inculpatul E.

În baza art. 397 alin. (1) și (2) C. proc. pen. cu referire la art. 249 C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător prin inscripția ipotecară asupra bunurilor imobile proprietatea inculpatului F. - până la concurența sumelor la care inculpatul a fost obligat prin prezenta hotărâre - instituită prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea din 20 martie 2013, după cum urmează:

- 1/2 din apartament nr. 2, situat în Municipiul Beiuș, în suprafață utilă de 78,94 mp (clădiri) și 21,56 mp (boxă), neputând fi identificate Cartea Funciară și nr. cadastral, deținute în proprietate de inculpatul F. și soția;

- 1/2 din teren cu pădure în postata "Pășune și Pădure Comunală", în suprafață de 375 mp (375/95659 părți), deținut în proprietate de inculpatul F. și soția;

- 1/2 din teren arător în postata "Pășune și Pădure Comunală", în suprafață de 616 mp, deținut în proprietate de inculpatul F. și soția;

- 1/2 din teren intravilan, în suprafață de 137 mp, deținut în proprietate de inculpatul F. și Ș.;

- 1/2 din teren extravilan arabil, în suprafață de 10000 mp, neputând fi identificată Cartea Funciară, deținut în proprietate de învinuitul F. și soția;

- 1/2 din teren extravilan arabil, în suprafață de 800 mp, neputând fi identificată Cartea Funciară, deținut în proprietate de inculpatul F. și soția;

- 1/2 din teren intravilan, în suprafață de 1000 mp (cota de 1000/6715), înscris în Cartea Funciară, deținut în proprietate de inculpatul F. și soția.

În baza art. 397 alin. (1) și (2) C. proc. pen. cu referire la art. 249 C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător prin inscripția ipotecară asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului I. - până la concurența sumelor la care inculpatul a fost obligat prin prezenta hotărâre - instituită prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea din 20 martie 2013, după cum urmează:

- 1/2 din casă și teren aferent, situate în Municipiul Beiuș, în suprafață de 160 mp (clădiri) și 936 mp (teren), deținute în proprietate de inculpatul I. și soția;

- 1/2 din teren arabil, în suprafață de 473 mp, deținut în proprietate de inculpatul I. și soția;

- 1/2 din teren arabil, în suprafață de 78 mp, deținut în proprietate de inculpatul I. și soția;

- autoturism marca (...), capacitate cilindrică 1587, dobândit în anul 2008, deținut în proprietate de inculpatul I.

În baza art. 397 alin. (1) și (2) C. proc. pen. cu referire la art. 249 C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător prin inscripția ipotecară asupra bunului imobil proprietatea inculpatului L. - până la concurența sumelor la care inculpatul a fost obligat prin prezenta hotărâre - instituită prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea din 20 martie 2013, după cum urmează:

- casă și teren aferent, situate în Municipiul Beiuș, în suprafață de 240,5 mp (clădiri) și 674 mp (teren), deținute în proprietate de inculpatul L.

În baza art. 397 alin. (1) și (2) C. proc. pen. cu referire la art. 249 C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător prin inscripția ipotecară asupra bunului mobil proprietatea inculpatului M. - până la concurența sumelor la care inculpatul a fost obligat prin prezenta hotărâre - instituită prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea din 20 martie 2013, după cum urmează:

- autoturism marca (...), deținut în proprietate de inculpatul M.

În baza art. 397 alin. (1) și (2) C. proc. pen. cu referire la art. 249 C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător prin inscripția ipotecară asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului R. - până la concurența sumelor la care inculpatul a fost obligat prin prezenta hotărâre - instituită prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea din 20 martie 2013, după cum urmează:

- 1/2 din teren extravilan, în suprafață de 6528 mp, deținut în proprietate de inculpatul R. și soția;

- 1/2 din teren extravilan, deținut în proprietate de inculpatul R. și soția;

- 1/2 din teren extravilan, în suprafață de 4039 mp, deținut în proprietate de inculpatul R. și soția;

- autoturism marca (...), capacitate cilindrică 1910, dobândit în anul 2012, deținut în proprietate de inculpatul R.

În baza art. 397 alin. (1) și (2) C. proc. pen. cu referire la art. 249 C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător prin inscripția ipotecară asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului G. - până la concurența sumelor la care inculpatul a fost obligat prin prezenta hotărâre - instituită prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea din 20 martie 2013, după cum urmează:

- apartamentul nr. 27 și terenul aferent, situate în Municipiul Oradea, în suprafață de 78,77 mp plus 18 mp (apartament) și 12 mp (teren), deținute în proprietate de inculpatul G.;

- autoturism marca (...), dobândit în anul 2009, deținut în proprietate de inculpatul G.

În baza art. 397 alin. (1) și (2) C. proc. pen. cu referire la art. 249 C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător prin inscripția ipotecară asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatei P. - până la concurența sumelor la care inculpata a fost obligată prin prezenta hotărâre - instituită prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea din 20 martie 2013, după cum urmează:

- apartamentul nr. 10 și terenul aferent, situate în Municipiul Oradea, în suprafață utilă de 56,86 mp (apartament) și 14 mp (teren), deținute în proprietate de inculpata P.;

- autoturism marca (...), capacitate cilindrică 1242, dobândit anul 2007, deținut în proprietate de inculpata P.

În baza art. 397 alin. (1) și (2) C. proc. pen. cu referire la art. 249 C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător prin inscripția ipotecară asupra bunului imobil proprietatea inculpatului N. - până la concurența sumelor la care inculpatul a fost obligat prin prezenta hotărâre - instituită prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea din 10 mai 2013, după cum urmează:

- casă de locuit și teren aferent, situată în Municipiul Beiuș, în suprafață de 214 mp (clădiri) și 250 mp (teren), deținute în proprietate de inculpatul N.

În baza art. 397 alin. (1) și (2) C. proc. pen. cu referire la art. 249 C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător prin inscripția ipotecară asupra bunului imobil proprietatea inculpatului O. - până la concurența sumelor la care inculpatul a fost obligat prin prezenta hotărâre - instituită prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea din 10 mai 2013, după cum urmează:

- casă de locuit și teren aferent, situate în Municipiul Beiuș, în suprafață de 200 mp (clădiri) și 937 mp (teren), deținute în proprietate de inculpatul O. și soția.

În baza art. 397 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri:

- Adresa din 8 ianuarie 2009 înregistrată la T. Oradea;

- Factura fiscală din 30 noiembrie 2007, în valoare totală de 903.697,00 lei;

- Declarația UAT Beiuș pe proprie răspundere pentru certificarea eligibilității cheltuielilor din data de 30 noiembrie 2007;

- Raportul de progres, nedatat, întocmit la data de 30 noiembrie 2007;

- Referatul dirigintelui de șantier, datat 30 noiembrie 2007;

- Centralizatorul situațiilor de lucrări nr. 74 din 30 noiembrie 2007 și situațiile de lucrări aferente, în valoare de 903.697 lei;

- Factura fiscală din 12 mai 2008 în valoare totală de 998.813,26 lei;

- Declarația UAT Beiuș pe proprie răspundere pentru certificarea eligibilității cheltuielilor din data de 12 mai 2008;

- Raportul de progres, nedatat, întocmit la data de 12 mai 2008;

- Centralizatorul situațiilor de lucrări nedatat și fără număr de înregistrare și situațiile de lucrări aferente, în valoare de 998.813,27 lei, depuse la Primăria Municipiului Beiuș, împreună cu factura fiscală din 12 mai 2008;

- Contractul din 30 noiembrie 2007, plus anexă;

- Contractul din 17 noiembrie 2007, plus anexă;

- Raportul de progres, nedatat, întocmit la data de 30 noiembrie 2007;

- Raportul de progres, nedatat, întocmit la data de 12 mai 2008;

- Declarația UAT Beiuș pe proprie răspundere pentru certificarea eligibilității cheltuielilor din data de 30 noiembrie 2007;

- Declarația UAT Beiuș pe proprie răspundere pentru certificarea eligibilității cheltuielilor din data de 12 mai 2008;

- Factura fiscală din 12 mai 2008 în valoare totală de 998.813,26 lei;

- Referatul dirigintelui de șantier, datat 30 noiembrie 2007;

- Centralizatorul situațiilor de lucrări nedatat și fără număr de înregistrare și situațiile de lucrări aferente, în valoare de 998,813,27 lei, depuse la Primăria Municipiului Beiuș împreună cu factura fiscală din 12 mai 2008;

- Raportul de progres, întocmit la data de 26 septembrie 2008, aferent facturii fiscale nr. 57/2008;

- Raportul de activitate din data de 26 septembrie 2008;

- Centralizatorul situațiilor de lucrări, nedatat, întocmit la data de 31 iulie 2008;

- Centralizatorul situațiilor de lucrări, nedatat, însă din cuprinsul actului rezultă că data întocmirii a fost 29 august 2008;

- Factura fiscală din 26 septembrie 2008, în valoare de 505.034,43 lei;

- Centralizatorul valoric pentru luna septembrie 2008, nedatat, întocmit în luna septembrie 2008;

- Centralizatorul situațiilor de lucrări, nedatat, întocmit la data de 31 iulie 2008;

- Centralizatorul situațiilor de lucrări, nedatat, întocmit la data de 29 august 2008.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații C., H., G., N., O. și P. la plata sumelor de câte 11.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 10.000 lei, reprezentând cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală. Suma de 600 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C. și sumele de câte 200 lei, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații H., G., N., O. și P., până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 16.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 15.000 lei, reprezentând cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală. Suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații D., E., F., I., J., K., L. și M. la plata sumelor de câte 12.807,50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 10.000 lei, reprezentând cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală, iar sumele de câte 1.807,50 lei, reprezentând onorariul expertului judiciar, avansat din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Sumele de câte 200 lei, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 17.807,50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 15.000 lei, reprezentând cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală, iar suma de 1.807,50 lei, reprezentând onorariul expertului judiciar, avansat din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că:

I. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, din data de 20 august 2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- 1. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- abuz în serviciu contra intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen.,

- înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. (2 acte materiale)

- uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (9 acte materiale)

- 2. B., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 C. pen.;

- complicitate la înșelăciune cu consecințe, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale);

- instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale);

- înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), 2 și 5 C. pen.;

- fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C. pen.;

- spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 656/2002;

- complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale).

- 3. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000,

- complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);

- complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale).

- 4. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

- complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);

- fals intelectual, prevăzută de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);

- complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) și art. 289 C. pen.;

- fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.

- 5. E., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

- complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);

- complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

- 6. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

- complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

- 7. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

- complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);

- complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).

- 8. H., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

- complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

- complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. (2 acte materiale);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);

- fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);

- complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. C. pen.;

- fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen.;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

- 9. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

- fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.

- 10. J., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

- fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.

- 11. K., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

- fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.

- 12. L., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

- fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.

- 13. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

- fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.

-14. N., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

- 15. O., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen.;

- fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen. (2 acte materiale).

- 16. P., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

În esență, în actul de sesizare a instanței s-au reținut, următoarele:

I.1. În cursul anului 2007 a fost încheiată Convenția dintre Primăria Municipiului Beiuș, semnată de inculpatul A., înregistrată sub nr. 3979 din 28 mai 2007 și de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile (MMDD), înregistrată sub nr. 3100 din 23 iulie 2007, care avea ca obiect finanțarea Programului multianual prioritar de mediu și gospodărire a apelor - Programul "Reabilitarea și extinderea infrastructurii de apă și apă uzată" - Subprogramul "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș, județul Bihor - Prioritatea I", valoarea totală a cheltuielilor eligibile fiind de 4.808.335 lei.

Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile se obliga să contribuie la finanțarea subprogramului cu 85% din valoarea totală a lucrărilor, respectiv 4.087.000 lei, echivalentul a 1.221.000 euro, iar Primăria din Beiuș (UAT Beiuș) avea obligația de a asigura, din bugetul propriu, fondurile necesare cofinanțării subprogramului, în procent de 15% din valoarea eligibilă, respectiv 721.335 lei, precum și toate cheltuielile neeligibile.

Pentru derularea acestui program, la data de 17 octombrie 2007 a fost încheiat - după parcurgerea procedurii de achiziție publică - Contractul din 17 octombrie 2007 prin care SC Ț. SRL Oradea, al cărei administrator era inculpatul B., se obliga să execute "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Beiuș", la prețul de 4.173.345,88 lei, la care se adăuga TVA 792.935,72 lei.

În cursul executării acestui contract, inculpatul A., în calitate de primar al Municipiului Beiuș și ordonator principal de credite, și-a exercitat în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu, folosindu-se de înscrisuri care atestau în mod nereal efectuarea de lucrări și livrarea de materiale aferente de către SC Ț. SRL, înscrisuri pe care le-a folosit la inducerea în eroare a Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.

În această modalitate, în perioada decembrie 2007 - mai 2008, prin solicitarea, în două tranșe, de fonduri de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile s-a cauzat un prejudiciu la bugetul de stat în sumă de 1.381.541,07 lei.

În aceleași împrejurări, inculpatul A., cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, a decontat, în mod nelegal din bugetul local, la data de 28 decembrie 2007, suma de 135.534,55 lei către SC Ț. SRL Oradea, cunoscând că lucrările nu au fost executate și materialele aferente nu au fost livrate în totalitate.

Solicitarea de fonduri de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, cu încălcarea legii, a fost posibilă prin implicarea celorlalți inculpați.

S-a reținut că inculpatul B., în calitate de administrator al SC Ț. SRL Oradea, a produs înscrisuri (situații de lucrări, centralizatoarele situațiilor de lucrări și facturi) care atestau în mod nereal efectuarea de lucrări și livrarea de materiale aferente de către SC Ț. SRL Oradea pentru Primăria Municipiului Beiuș.

Toate aceste înscrisuri au fost folosite de inculpatul A. pentru solicitarea și decontarea din bugetul local, la data de 28 decembrie 2007, a sumei de 135.554,55 lei respectiv solicitarea și obținerea de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, în perioada decembrie 2007 - iunie 2008, în două tranșe, de fonduri în valoare totală de 1.617.133,35 lei.

În aceeași perioadă, inculpatul C., în calitate de șef lucrări la SC Ț. SRL Oradea, la instigarea inculpatului B., a întocmit situații de lucrări, centralizatoare și facturi care atestau o falsă realitate, ce au fost folosite de inculpatul A., în modalitatea prezentată anterior.

Inculpatul C., în aceeași calitate, a certificat prin semnătură, contractele de depozit din 30 noiembrie 2007 respectiv din 17 decembrie 2007 și anexele aferente, confirmând, în mod nereal, livrarea unor materiale, nefurnizate în realitate, de către SC Ț. SRL Oradea pentru Primăria Municipiul Beiuș, scopul urmărit fiind acela de a ascunde comiterea infracțiunii de abuz în serviciu cu ocazia decontării la data de 28 decembrie 2007, de către Primăria Municipiului Beiuș, către SC Ț. SRL Oradea a sumei de 903.697 lei parte fiind din fondurile Primăriei Municipiul Beiuș, parte din fondurile Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile.

Cu privire la inculpatul D., în perioada 2007 - 2008, exercita funcția de inspector de specialitate în cadrul Primăriei Beiuș, fiind persoana autorizată pentru implementarea subprogramului "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Beiuș, jud. Bihor".

În această calitate, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, a întocmit rapoarte de progres și a avizat din partea Primăriei Municipiul Beiuș, facturi fiscale, înscrisuri care atestau, în mod nereal, efectuarea lucrărilor și livrarea de materiale de către SC Ț. SRL Oradea pentru Primăria Municipiul Beiuș.

În conivență cu inculpatul A., acestea au fost folosite pe de o parte, la efectuarea unor decontări din fondul Primăriei Municipiul Beiuș, iar pe de altă parte, la inducerea în eroare a Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile și obținerea de fonduri, în două tranșe, în perioada 2007 - 2008.

Cu privire la inculpata H., s-a reținut că aceasta, în perioada analizată, exercita funcția de șef Serviciu Buget - Finanțe în cadrul Primăriei Municipiului Beiuș, fiind persoana abilitată din partea UAT cu certificarea cheltuielilor aferente subprogramului la care s-a făcut referire mai sus. În această calitate inculpata H. a întocmit declarații UAT pentru certificarea eligibilității cheltuielilor și a confirmat, din partea Primăriei Beiuș, facturi fiscale, înscrisuri care atestau, în mod nereal, efectuarea de lucrări și livrarea de materiale de către SC Ț. SRL Oradea.

Având avizul de specialitate al inculpatei H., înscrisurile au fost folosite de inculpatul A. la obținerea de fonduri de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și decontarea lucrărilor neefectuate și a materialelor nelivrate către SC Ț. SRL.

Inculpata, în aceeași calitate a certificat prin semnătură contractele de depozit din 30 noiembrie 2007, respectiv din 17 decembrie 2007 cu anexele aferente.

În derularea aceluiași subprogram, inculpatul E., în calitate de șef Serviciu Amenajarea Teritoriului și Investiții în cadrul Primăriei Municipiului Beiuș, a confirmat din partea UAT, centralizatorul situațiilor de lucrări din data de 30 noiembrie 2007 și situațiile de lucrări aferente, care conținea date nereale și care au fost folosite de inculpatul A. pentru inducerea în eroare a Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile pentru decontarea în condiții ilicite, a lucrărilor neefectuate și a materialelor nefurnizate de către SC Ț. SRL Oradea.

Inculpatul E. a certificat, prin semnătura contractele de depozit din 30 noiembrie 2007 respectiv din 17 decembrie 2007 precum și anexele aferente, confirmând, în mod nereal, livrarea unor materiale de către SC Ț. SRL Oradea.

În ceea ce-l privește pe inculpatul F. s-a reținut că în calitate de viceprimar al Primăriei Municipiului Beiuș și președinte al comisiei de recepție a lucrărilor a certificat, prin semnătură, în luna decembrie 2007, procesul-verbal de recepție parțială a lucrărilor, în valoare de 903.697 lei și a confirmat din partea UAT, centralizatorul situațiilor de lucrări aferente în valoare de 948.813,27 lei. Toate aceste înscrisuri au fost folosite ulterior de inculpatul A.

S-a reținut, totodată, că din comisia de recepție a lucrărilor au făcut parte inculpații I., J., K., L. și M. Aceștia, fără să verifice în teren stadiul lucrărilor, au certificat prin semnătură, în luna decembrie 2007, procesul-verbal de recepție parțială a lucrărilor în valoare de 903.697 lei, atestând, în mod nereal, că acestea au fost efectuate și că SC Ț. SRL Oradea a furnizat materialele necesare.

Dirigenția de șantier era asigurată de inculpatul G., administrator la SC U. SRL Oradea, precum și de inculpatul H.

Inculpatul G. a confirmat din partea Primăriei Municipiului Beiuș centralizatoarele situației de lucrări din data de 30 noiembrie 2007 și luna mai 2008 precum și situațiile de lucrări aferente, înscrisuri care atestau, în mod nereal, efectuarea lucrărilor și livrarea materialelor aferente de către SC Ț. SRL Oradea.

În cursul lunii septembrie 2008, Primăria Municipiului Beiuș a înaintat către Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile "Documentația cuprinzând situațiile de lucrări realizate aferente perioadei mai - septembrie 2008, împreună cu datele solicitate, în conformitate cu opisul atașat".

Pentru obținerea de fonduri, în condiții ilicite, inculpatul N., în calitate de primar al Municipiului Beiuș, a indus în eroare reprezentanții Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, în urma solicitării în luna septembrie 2008 și obținerea în cursul lunii noiembrie 2008 de fonduri în valoare de 456.014,23 lei.

Inculpatul N. a fost susținut, în demersurile sale ilicite, de inculpatul O. care, în calitate de viceprimar, a atestat, în mod nereal efectuarea de lucrări de către SC Ț. SRL Oradea. Cei doi inculpații s-au folosit, pentru inducerea în eroare a părții civile, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile de înscrisuri false și anume de Declarația UAT Beiuș pe propria răspundere pentru certificarea eligibilității cheltuielilor din data de 26 septembrie 2008, Raportul de progres, Raportul de activitate din data de 26 septembrie 2008, centralizatoare situații lucrări.

Pentru obținerea fondurilor de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, inculpații N. și O. au fost ajutați de inculpatul B., care în calitate de administrator al SC Ț. SRL Oradea, l-a instigat pe inculpatul C. să întocmească centralizatoare, situațiile de lucrări, care atestau, în mod nereal, efectuarea lucrărilor.

În același sens, inculpatul D. a întocmit Raportul de progres, care atesta împrejurări nereale în sensul efectuării lucrărilor și livrarea de materiale aferente facturii fiscale din 26 septembrie 2006 în valoare de 805.034,43 lei către SC Ț. SRL Oradea.

La rândul său, inculpata H., în calitate de șef serviciu Buget-Finanțe din cadrul Primăriei Municipiului Beiuș, a întocmit Declarația UAT pentru certificarea eligibilității cheltuielilor și a confirmat din partea Primăriei Municipiului Beiuș factura fiscală din 26 septembrie 2008 în valoare de 505.034,33 lei, iar inculpatul E., în calitate de șef serviciu Amenajarea Teritoriului și Investiții în cadrul Primăriei Municipiului Beiuș, a confirmat aceeași factură.

Parchetul a reținut, totodată, cu privire la factura fiscală nr. 58/2008, că inculpatul G., a confirmat, din partea Primăriei Municipiului Beiuș centralizatorul valoric și centralizatorul situației de lucrări în valoare de 382.285,55 lei pentru perioada 1 august 2008 - 29 august 2008 și respectiv 122.748,88 lei pentru perioada 12 mai 2008 - 31 iulie 2008.

La data de 9 ianuarie 2009, a fost înregistrată sub nr. 1197 din 9 ianuarie 2009, la T. Oradea sub titulatura "Primăria Municipiului Beiuș" prin care se atesta în mod nereal următoarele împrejurări: "Prin prezenta vă comunicăm că în data de 30 decembrie 2008 am avizat eronat suma de 797.921,98 lei, reprezentând plata parțială factura din 12 mai 2008 și factura din 26 septembrie 2008 în contul de garanție de bună execuție. Din această sumă doar 39.896,09 lei reprezintă garanție de bună execuție care se reține conform contractului din 17 octombrie 2007, diferența de 758.025,88 lei vă rugăm să o virați în contul curent al SC Ț. SRL Oradea, reprezentând plata parțială factura din 12 mai 2008 și factura din 26 septembrie 2008".

Ulterior, prin investigațiile efectuate în faza de urmărire penală, s-a stabilit că acest înscris nu a fost emis de Primăria Municipiului Beiuș și că adresa semnată de "economist QQ.", "Serviciul Financiar", este falsă.

Cu privire la această faptă, parchetul a reținut că inculpatul B., în calitate de administrator la SC Ț. SRL Oradea, a solicitat și obținut în mod nelegal, prin folosirea unui mijloc fraudulos, la data de 14 ianuarie 2009, transferul sumei de 758.025,88 lei, din contul de garanție de bună execuție al societății, în contul aceleiași societăți, folosindu-se de un înscris fals, respectiv de adresa din 8 ianuarie 2009.

Inculpatul B., în perioada 14 ianuarie 2009 - 24 februarie 2009 a retras în numerar din contul curent suma de 635.500 lei pe care a folosit-o în interes personal.

Cu privire la inculpata P., s-a reținut că l-a ajutat pe inculpatul B., în demersul său, facilitându-i transferul sumei de 635.500 lei, din contul de garanție de bună execuție în contul curent al SC Ț. SRL Oradea, în condițiile în care adresa ce i-a fost prezentată de inculpat nu era semnată de ordonatorul principal de credite, respectiv primarul Primăriei Municipiului Beiuș.

Starea de fapt reținută în actul de sesizare a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarații de martori, declarațiile inculpaților, procesul-verbal de constatare din 27 noiembrie 2009 întocmit de auditorii publici interni din cadrul Camerei de Conturi Bihor la Primăria Municipiul Beiuș, Raportul de Control a autorității naționale pentru reglementarea și monitorizarea achizițiilor publice, înscrisuri emise de partea civilă Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, extrase de cont, acte emise de Primăria Municipiului Beiuș și înscrisurile depuse spre decontare de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile privind Convenția din 23 iulie 2007, procesele-verbale de percheziție în sistemul informatic, înscrisuri emise de la mai multe societăți comerciale care atestă relații comerciale derulate de SC Ț. SRL Oradea, raport de expertiză tehnică, documente de calificare și ofertare depuse de SC Ț. SRL Oradea, dosar de achiziție publică lucrări, dosar de achiziție publică management, consultanță și dirigenție de șantier, documente procurate de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și de la Primăria Municipiului Beiuș, raport de constatare tehnico-științifică, adresa din 8 ianuarie 2009 emisă de Primăria Municipiului Beiuș către T. Oradea - Agenția Gojdu, proces-verbal de constatare, adresa T. privind situația plăților efectuate de Primăria Municipiului Beiuș în contul de garanție de bună execuție, înscrisuri T., înscrisuri de la alte unități bancare.

I.2 Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în data de 26 august 2013, formând obiectul Dosarului penal nr. x/1/2013.

Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu din data de 25 martie 2014, Judecătorul de Cameră Preliminară, învestit cu soluționarea cererilor și excepțiilor formulate de inculpați, a constatat, în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen., neregularitatea actului de sesizare în sensul neindicării numărului de acte materiale pentru fiecare infracțiune continuată și pentru fiecare inculpat în parte; omiterea indicării săvârșirii fiecărui act material; data săvârșirii ultimului act material, dispunându-se trimiterea încheierii la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea.

Prin referatul din 26 martie 2014 înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea au fost remediate neregularitățile actului de sesizare a instanței, iar prin încheierea din 31 martie 2014 pronunțată de Judecătorul de Cameră Preliminară s-a dispus respingerea ca nefondate a cererilor și excepțiilor formulate de inculpații A., D., E., F., J., K., L., M., G., N., O. și P.

S-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul penal nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, dispunându-se începerea judecății.

Hotărârea a rămas definitivă prin încheierea din 27 mai 2014.

La primul termenul de judecată, cu procedura legal îndeplinită, din data de 2 septembrie 2014, anterior începerii cercetării judecătorești, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 374 C. proc. pen., a adus la cunoștință învinuirea pentru fiecare inculpat, punându-li-se în vedere inculpaților dreptul de a solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunosc în totalitate faptele, aducându-li-se, totodată, la cunoștință și prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Inculpatul R. a solicitat judecarea sa în procedura simplificată arătând că recunoaște, în totalitate, faptele expuse în actul de sesizare a instanței.

Prin Sentința penală nr. 763 din 9 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013, s-a dispus condamnarea inculpatului R. la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Sub aspectul laturii civile cauza a fost disjunsă conform art. 46 alin. (1) C. proc. pen. Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 118 din 8 decembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători.

Înalta Curte, Secția penală, analizând probatoriul administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul A., a exercitat funcția de primar al Municipiului Beiuș în perioada 2000 - iunie 2008, iar ulterior acestei date, funcția a fost preluată de inculpatul N.

Funcția de viceprimar, în prima perioadă, a fost exercitată de inculpatul F. iar pentru cea de-a doua perioadă de inculpatul O., care ulterior a devenit deputat în Parlamentul României.

Din probele administrate a rezultat că la data de 23 iulie 2007 a fost încheiată, între Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, și Unitatea Administrativ Teritorială Beiuș (UAT Beiuș), Convenția privind finanțarea și implementarea programului multinațional privitor la mediu și gospodărire a apelor cu Programul - Reabilitarea și extinderea infrastructurii de apă și apă uzată respectiv Subprogramul - Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș, jud. Bihor.

Convenția a fost semnată, din partea Primăriei Municipiului Beiuș, de inculpatul A. care exercita în perioada supusă analizei, funcția de primar.

La pct. 5.1.7. din Convenție se arăta că M.M.D.D. va disponibiliza din bugetul propriu (finanțarea fiind asigurată în proporție de 85% de M.M.D.D. și 15% din bugetul UAT Beiuș) fondurile necesare acoperirii cheltuielilor eligibile ale subprogramului, în limita bugetului anual aprobat pe baza solicitărilor UAT însoțite de un decont de cheltuieli certificate de persoanele legal autorizate de UAT.

În același sens, la pct. 5.1.10 se stipula, în mod expres, că M.M.D.D., în calitate de coordonator al implementării programului/subprogramului, are dreptul de a verifica dacă tot ceea ce a declarat este conform cu realitatea, iar UAT (pct. 5.2.5.) are obligația să prezinte Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile certificarea cheltuielilor, din punct de vedere administrativ, tehnic, financiar și al stadiului fizic de realizare.

Din analiza Convenției încheiate între Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și UAT Beiuș Înalta Curte, secția penală, a reținut că rezultă, în mod neechivoc, că părțile au stabilit în mod exact obiectul convenției, durata acesteia, drepturile și obligațiile care incumbă părților, astfel că nu puteau fi decontate decât lucrările efectiv executate și certificarea cheltuielilor de către persoanele legal autorizate de UAT Beiuș.

Totodată, Înalta Curte, secția penală, a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 66 din Legea nr. 215/2001 privind autoritățile publice locale și a Convenției la care s-a făcut referire anterior, inculpatul A. în calitate de primar (în perioada 2000 - iunie 2008) și de reprezentant al Unității Administrativ Teritoriale în raporturile cu persoanele fizice sau juridice (...), a demarat procedura de atribuire a contractelor de achiziție publică pentru implementarea programului, respectiv a subprogramului "Lucrări privitoare la extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș, jud. Bihor - Prioritate I".

Astfel, la data de 17 octombrie 2007 a fost încheiat contractul nr. 6790, între Primăria Municipiului Beiuș, reprezentată de inculpatul A. și de inculpata H. (șef serviciu financiar) și SC Ț. SRL Oradea reprezentată de inculpatul B. (director general) și V. (șef compartiment financiar contabil), obiectul principal al contractului fiind "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în Municipiul Beiuș.

Potrivit dispozițiilor art. 10.1 și 10.2 din contract, executantul (SC Ț. SRL Oradea reprezentată de inculpatul B.) avea obligația de a executa și finaliza lucrările, de a le supraveghea, de a asigura forța de muncă, materialele, instalațiile, echipamentele și toate celelalte obiecte, de a pune la dispoziția achizitoriului (UAT Beiuș) anexele contractului, caietul de măsurători, verificarea calculelor și de a prezenta acestuia, înainte de începerea execuției, graficul de plăți necesar execuției lucrărilor (10.2, 10.4).

În ceea ce privește începerea și execuția lucrărilor, executantul avea obligația să notifice achizitorul și Inspecția de Stat în Construcții, Lucrări Publice, Urbanism și Amenajarea Teritoriului, data începerii efective a lucrărilor (15.2) iar achizitorul avea dreptul de a supraveghea desfășurarea execuției lucrărilor și de a stabili conformitatea lor cu specificațiile din anexele la contract (15.3.).

De asemenea, executantul avea obligația de a asigura accesul beneficiarului lucrării inclusiv în depozitele unde erau depozitate materialele necesare execuției lucrării (15.3. pct. 2 din contract).

În ceea ce privește modalitatea de plată, Înalta Curte, secția penală, a reținut că aceasta era stipulată în mod expres în contract, fiind cunoscută de părțile contractante și ca atare obligația acestora de a le respecta.

Astfel, potrivit art. 19.4 pct.1 din Contract, plățile parțiale trebuiau să fie făcute, la cererea executantului, la valoarea lucrărilor executate conform contractului. Lucrările executate trebuie să fie dovedite ca atare printr-o situația de lucrări provizorii, întocmită astfel încât să asigure o rapidă și sigură verificare a lor.

Plata facturii se făcea după verificarea și acceptarea situației de plată definitiv de către achizitor (19.6 din Contract).

În fine, contractul permitea executantului să încheie contracte cu subcontractanți desemnați, în aceleași condiții în care acesta a semnat contractul cu achizitorul (pct. 22.1 din Contract).

Pornind de la atribuțiile conferite de dispozițiile art. 68 din Legea nr. 215/2001, a conținutului convenției și a clauzelor Contractului din 17 octombrie 2007, inculpatul A., exercitând funcția de primar și în calitate de achizitor, a încheiat contractul de prestări servicii nr. 6785 din 17 octombrie 2007 cu SC U. SRL Oradea, reprezentată de inculpatul G., obiectul principal al contractului fiind "management, consultanță și dirigenție de șantier pentru lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în mun. Beiuș".

Potrivit art. 19.2 - 19.4 din contractul de prestări servicii din 17 octombrie 2007 atât prestatorul cât și subcontractantul erau pe deplin răspunzători de modul în care este îndeplinit contractul.

La data de 8 noiembrie 2007 a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 5, între SC X. SRL reprezentată de administratorul Y. și SC U. SRL reprezentată de inculpatul G. având ca obiect "consultanță tehnică de specialitate prin R., în calitate de diriginte de șantier".

Potrivit art. 2 din contract, prestatorul avea obligația de a verifica lucrările din punct de vedere calitativ și cantitativ conform programului de control avizat de IJC Bihor și a documentației existente, respectiv a devizului de lucrări contractat între constructor și beneficiar, inclusiv să vizeze situațiile de lucrări.

Din examinarea convenției, în ansamblul său, încheiată între M.M.D.D. și Primăria Municipiul Beiuș, a dispozițiilor contractelor din 17 octombrie 2007 încheiat între Primăria Municipiul Beiuș și SC Ț. SRL Oradea, respectiv a contractelor de prestări servicii nr. 6785 din 17 octombrie 2007 și nr. 5 din 8 noiembrie 2007 încheiate între Primăria Municipiul Beiuș și SC U. SRL, respectiv SC X. SRL Oradea, Înalta Curte, secția penală, a reținut că inculpații A., H., G. și R. au avut reprezentarea reală a obligațiilor care le reveneau, încălcându-le cu știință, ceea ce a condus, prin contribuția și complicitatea celorlalți inculpați, la prejudicierea părților civile Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, respectiv Primăria Municipiul Beiuș.

Având în vedere dispozițiile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală (în forma în vigoare la data săvârșirii faptelor) care prevăd în art. 66, art. 67 și art. 68 alin. (1) lit. c) (atribuții referitoare la bugetul local), alin. (4) lit. a) (exercită funcția de ordonator principal de credite), alin. (5) lit. a) (coordonează realizarea serviciilor publice de interes local, prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice și de utilizate publică de interes local), alin. (5) lit. h) (asigură realizarea lucrărilor și ia măsurile necesare conformării cu prevederile angajamentelor asumate în procesul de integrare europeană în domeniul protecției mediului și gospodăririi apelor pentru serviciile furnizate cetățenilor), corelate cu dispozițiile art. 15.3 (1) din contractul de lucrări din 17 octombrie 2007 încheiat între Primăria Municipiului Beiuș, reprezentată de inculpatul A. și SC Ț. SRL Oradea reprezentată de inculpatul B. (achizitorul are dreptul de a supraveghea desfășurarea execuției lucrărilor și de a stabili conformitatea lor cu specificațiile din anexele la contract), art. 19.4 (alin. (1)) (plățile parțiale trebuie să fie făcute, la cererea executantului, la valoarea lucrărilor executate conform contractului lucrările executate trebuie să fie dovedite ca atare printr-o situație de lucrări provizorii) dispozițiile art. 15.1 din contractul de servicii nr. 6788 din 17 octombrie 2007 încheiat între Primăria Municipiului Beiuș reprezentată de inculpatul A. și SC U. SRL reprezentată de inculpatul G. (achizitorul are dreptul de a verifica modul de prestare a serviciilor pentru a stabili conformitatea lor cu prevederile din propunerea tehnică și din caietul de sarcini) dar și declarațiile celorlalți inculpați care confirmă că inculpatul A. avea cunoștință despre modul de derulare a contractului 6790/2007, Înalta Curte, secția penală, a constatat ca fiind nefondate susținerile acestuia în sensul că răspunderea cu privire la executarea lucrărilor și respectiv plata acestora către SC Ț. SRL Oradea ar reveni altor persoane în virtutea dispozițiilor pe care le-a dat în calitatea sa de primar.

Semnificative sub aspectul antrenării răspunderii penale a inculpatului A. au fost apreciate declarațiile inculpatului D. în care se arăta că "la ședințele de comandament participa și inculpatul A. care avea cunoștință despre situația din teren".

De asemenea, au fost apreciate ca fiind relevante declarațiile inculpatul D. care a susținut că inculpatul A. a exercitat presiuni asupra sa în vederea întocmirii rapoartelor de progres în sensul dorit de acesta.

Totodată, inculpatul F., a susținut că îl informa pe inculpatul A. despre ce se discuta la ședințele de lucru la care acesta nu participa. De asemenea, a confirmat faptul că inculpatul A. s-a deplasat în teren pentru a verifica lucrările și stadiul execuției acestora.

Aceleași aspecte au fost relevate și în declarațiile inculpaților C. și R., inculpatul A. fiind cel care prezida ședințele de comandament organizate la sediul Primăriei Municipiului Beiuș.

Prezența inculpatul la aceste ședințe a fost confirmată și de inculpatul E., ordinele de convocare fiind semnate de către acesta.

Deși inculpatul A. avea reprezentarea situației reale, știa că lucrările nu au fost executate decât în parte, că materialele de construcție nu au fost livrate decât parțial, a confirmat prin declarația UAT Beiuș din 30 noiembrie 2007, respectiv cea din 12 mai 2008, "că toate cheltuielile sunt eligibile din punct de vedere administrativ, tehnic, calitativ, financiar și al stadiului fizic de realizare (...) a certificat raportul de progres al subprogramului și graficul realizării lunare (...) a certificat, de asemenea, că stadiul de implementare a subprogramului a fost realizat în concordanță cu graficul de implementare al acestuia și că informațiile incluse în rapoartele de progres sunt corecte (...) a certificat, de asemenea, că subprogramul este implementat în conformitate cu prevederile Convenției nr. 3100 din 23 iulie 2007 (...), a certificat realitatea, legalitatea și regularitatea cheltuielilor și a execuției corespunzătoare a lucrărilor, atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ (...) a certificat, faptul că declarația de cheltuieli era corectă și că rezulta dintr-un sistem contabil bazat pe documente justificative care pot fi verificate (...)"

În aceste condiții, în care inculpatul A. știa că lucrările nu sunt executate, că situațiile de lucrări și centralizatoarele nu sunt semnate de inculpatul B., singurul reprezentant legal al SC Ț. SRL Oradea, a trimis întreaga documentație la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, inducând în eroare reprezentanții ministerului, care au virat fondurile aferente facturilor nr. 26 din 30 noiembrie 2007 respectiv 37 din 12 mai 2008.

Anterior încheierii contractului din 17 octombrie 2007, inculpatul A., prin Dispoziția nr. 192 din 1 iunie 2007 a desemnat ca persoană autorizată pentru certificarea cheltuielilor pe inculpata H. - șef serviciu buget-finanțe - respectiv pe inculpatul D. ca persoană autorizată pentru implementarea subprogramului "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș, jud.Bihor - Prioritate I".

Inculpata H. și-a încălcat atribuțiile de serviciu, având reprezentarea activității sale infracționale și a consecințelor acesteia.

Ca și dispoziții normative încălcate, Înalta Curte, secția penală, a reținut:

- prevederile art. 54 alin. (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale conform cărora "efectuarea plăților, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispozițiile legale, și numai după ce acestea au fost angajate, lichidate și ordonanțate";

- dispozițiile art. 10 alin. (4), (5) din O.G. nr. 119 din 99 potrivit cu care "conducătorii compartimentelor de specialitate răspund pentru realitatea, regularitatea și legalitatea operațiunilor al căror documente justificate le-am certificat";

- dispozițiile circumscrise pct. 3 din Ordonanțarea cheltuielilor din Normele metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, aprobate prin Ordinul M.F. nr. 1792 din 24 decembrie 2002 în care se arată că: "nicio ordonanțare de plată nu poate fi prezentată spre semnare ordonatorului de credite decât după ce persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv a acordat viza".

Dispozițiile legale la care s-a făcut referire anterior, reflectate în mod corespunzător în fișa postului, clauzele contractuale înserate în cuprinsul Contractului nr. 6790/2007, semnate și de inculpata H., o obligau pe aceasta să nu acorde viza de control financiar preventiv pe ordonanțele de plată decât după verificarea faptică a executării lucrărilor.

Din declarația inculpatei H., dată în cursul cercetării judecătorești, în cursul anului 2007, a rezultat că prin Dispoziția primarului din 1 iunie 2007 a fost desemnată persoană autorizată pentru certificarea cheltuielilor privind subprogramul "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș" (declarația din 27 septembrie 2014).

În această calitate, și fără o verificare prealabilă reală inculpata H. a întocmit declarațiile UAT Beiuș pe proprie răspundere pentru certificarea eligibilității cheltuielilor din data de 30 noiembrie 2007 respectiv din 12 mai 2008 prin care a certificat faptul că "(...) toate cheltuielile sunt eligibile din punct de vedere administrativ, tehnic, calitativ, financiar și al stadiului fizic de realizare și că informațiile incluse în raportul de progres sunt corecte."

De asemenea, a certificat faptul că subprogramul a fost implementat în conformitate cu prevederile Convenției nr. 3200 din 23 iulie 2007, în ceea ce privește (...) verificarea realității, legalității și regularității (...) și a execuției corespunzătoare a lucrărilor, respectiv faptul că declarația de cheltuieli este corectă și rezultă din documente justificative care pot fi verificate".

Din analiza celor două declarații UAT, întocmite de inculpata H., Înalta Curte, secția penală, a reținut că inculpata însăși a procedat la o verificare efectivă a datelor cuprinse în situația de lucrări, în centralizatoare a informațiilor incluse în raportul de progres întocmite de inculpatul D., susținând, în mod nereal, că acestea sunt corecte.

De asemenea, instanța de fond a reținut că, în declarația olografă din 5 septembrie 2012, dată în cursul urmăririi penale, inculpata H. a precizat că "nu am fost de acord niciodată cu modalitatea de lucru, respectiv cu decontarea unor lucrări executate parțial. Semnăturile aplicate de mine pe actele înaintate la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile nu au fost puse din proprie inițiativă ci la solicitarea ordonatorului de credite", inculpata precizând că "persoanele care cunoșteau că lucrările nu erau executate de SC Ț. SRL la momentul transmiterii la minister a documentelor pentru decontare erau: primarul, viceprimarul, D., Q., E. și alte persoane din compartimentul tehnic, precum și subsemnata".

Cu privire la materialele enumerate în contractele de depozit nr. 74 din 30 noiembrie 2007, respectiv 95 din 17 decembrie 2007 - care au fost incluse în factura fiscală nr. 26 din 30 noiembrie 2007 - inculpata H. a precizat, în declarația dată în instanță că "...cele două contracte de depozit știu că au fost întocmite în cursul lunii decembrie 2007, însă mi-au fost aduse pentru semnare, ulterior de către inculpatul E. (...) deși am observat că cele două contracte de depozit au fost încheiate în decembrie 2007, eu am acceptat să le semnez la o dată ulterioară, fără să fac vreo mențiune în acest sens (...) deși am semnat cele două contracte de depozit în condițiile arătate nu m-am prezentat în teren să verific dacă ele existau în realitate (...) contractele de depozit au fost încheiate după emiterea primei facturi din 30 noiembrie 2007 (...)."

În același sens, la 5 septembrie 2012, în timpul urmăririi penale, inculpata a susținut că cele două contracte de depozit au fost încheiate pentru "a exista o acoperire pe situația de lucrări".

Ulterior, cele două facturi au fost trimise de către inculpatul A. către Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, care, în baza acestei documentații fictive, a virat cele sumele, folosite de Primăria Municipiului Beiuș la plata lucrărilor neexecutate de către SC Ț. SRL.

La rândul său, inculpatul D., a confirmat și a semnat rapoartele de progres aferente perioadei derulării contractului în condițiile în care lucrările nu erau realizate, aspecte pe care le cunoștea, acceptându-le ca atare și contribuind, în mod ilicit, la pregătirea documentației înaintată de inculpatul A. către Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile în vederea obținerii fondurilor.

Atribuțiile de serviciu ale inculpatului D. îl obligau pe acesta să verifice realitatea lucrărilor, neputând invoca faptul că acest aspect revenea compartimentului de Amenajarea Teritoriului și Investiții, acesta din urmă reprezentat de inculpatul E., care, la rândul său, avea obligații specifice.

În virtutea atribuțiilor de serviciu, circumscrise dispozițiilor art. 66 și următoarele din Legea nr. 215/2001, inculpatul A. a stabilit componența comisiei de recepție parțială, președintele acestei comisii fiind inculpatul F. iar membrii, inculpații I., J., K., L., M.

Verificând conținutul proceselor-verbale de recepție parțială semnate de președintele comisiei, inculpatul F., respectiv de inculpații I., J., K., L. și M., Înalta Curte, secția penală, a reținut că aceștia au confirmat, în mod nereal, execuția parțială a lucrărilor, și au propus plata parțială a acestora cu mențiunea că au fost "de bună calitate și conform contractului".

Din declarațiile inculpaților și ale martorilor, a rezultat că aceștia nu s-au deplasat în teren pentru a verifica stadiul lucrărilor, certificând însă execuția acestora, înscrisurile întocmite fiind parte componentă a documentației care a stat la baza finanțării proiectului de către Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.

În ceea ce-l privește pe inculpatul E., Înalta Curte, secția penală, a reținut că, din actele cauzei, rezultă că acesta, în perioada 2007 - 2009, a exercitat funcția de șef Serviciu Amenajarea Teritoriului și Investiții în cadrul Primăriei Municipiul Beiuș, având ca atribuții, printre altele, și "urmărirea lucrărilor executate pe raza Municipiul Beiuș".

De asemenea, s-a constatat că toate adresele care au fost necesare pentru derularea contractului nr. 6790/2007 au fost semnate de același inculpat, inclusiv centralizatoarele și situațiile de lucrări.

De asemenea, Înalta Curte, secția penală, a reținut că reprezentarea activităților infracționale de către inculpații A., B., C., G., D., H., E., F., I., J., K., L. și M., care a condus la emiterea facturilor fiscale nr. 26 din 30 noiembrie 2007 respectiv 37/2008 în dauna Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, respectiv Primăriei Municipiului Beiuș și în beneficiul SC Ț. SRL Oradea, a rezultat cu prisosință și din analiza declarațiilor inculpaților date în cursul cercetării judecătorești și în cursul urmăririi penale, coroborate cu declarațiile martorilor și a celorlalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei.

Astfel, din declarația inculpatului C., dată în cursul cercetării judecătorești rezultă că în calitate de șef lucrări la SC Ț. SRL Oradea nu a verificat dacă lucrările au fost efectiv executate (declarația din 24 septembrie 2014).

Situațiile de lucrări și centralizatoarele erau puse la dispoziția inculpaților E. și D. în condițiile în care inculpatul C. nu avea calitatea de reprezentant SC Ț. SRL Oradea, aceasta fiind deținută de inculpatul B.

Toate centralizatoarele și situațiile de lucrări au fost întocmite la cererea expresă a inculpatului B., fără ca acesta să le semneze nici în momentul întocmirii lor de către inculpatul C. și nici ulterior, după depunerea acestora la Primăria Municipiului Beiuș.

Înalta Curte, Secția penală, a reținut că materialul probator a relevat faptul că inculpatul B. i-a solicitat inculpatului C., de fiecare dată, să întocmească situațiile de lucrări și centralizatoarele, împrejurări aduse la cunoștința inculpaților D. și E., aceștia afirmând că "pot primi documentația și că aceste lipsuri pot fi complinite ulterior".

În acest context, Înalta Curte, secția penală, a reținut ca fiind relevantă și declarația inculpatului C. din faza de urmărire penală, menținută sub aspectul elementelor esențiale și în cursul cercetării judecătorești: "i-a adus la cunoștință inculpatului B. că nicio lucrare nu era executată și nici nu erau achiziționate materialele aferente, inculpatul cerându-i să întocmească situațiile de lucrări, să le depună la Primăria Municipiului Beiuș și că nu estre problema inculpatului C. relativ la decontarea lucrărilor.

După declanșarea investigațiilor de către organele de urmărire penală, respectiv în luna septembrie 2014, inculpatul B. i-a spus inculpatului C. că "sunt probleme cu lucrările executate pentru Primăria Municipiului Beiuș și să păstreze confidențialitatea în raport cu derularea lucrărilor".

Această stare de fapt, prezentată în cursul cercetării judecătorești a fost nuanțată în faza de urmărire penală, inculpatul C. afirmând că "după începerea lucrărilor și după declarația dată în luna septembrie 2012, "am fost amenințat verbal de către B. "(...) acesta mi-a spus că sunt probleme de natură penală cu lucrarea din Beiuș și mi-a atras atenția despre confidențialitatea din cadrul firmei (...), întrebându-mă de familie și dându-mi de înțeles că are cunoștință de problemele existente în familia mea ....am fost abordat de o persoană care mi-a spus, pe un ton răstit să am grijă de familie și ce vorbesc. Aceste întâmplări m-au determinat să nu deconspir și să nu recunosc episodul descris, fiindu-mi teamă pentru siguranța mea și a familiei".

Cât privește situația contractelor de depozit nr. 74 din 30 octombrie 2007 și 95 din 17 decembrie 2007 inculpatul C. a arătat că acestea au fost întocmite de reprezentanții Primăriei Municipiului Beiuș, care le-a semnat ulterior și nu la data întocmirii lor. Au fost semnate, urmare dispoziției verbale a inculpatului B., scopul urmărit fiind justificarea plății facturii din noiembrie 2007.

În declarația dată în faza de cercetare judecătorească inculpatul C. a arătat, de asemenea, că "cele două contracte de depozit au fost semnate de către mine, ulterior întocmirii acestora (...) la solicitarea Serviciului de Investiții din cadrul Primăriei Municipiului Beiuș, respectiv a reprezentanților SC Ț. SRL Oradea (...) materiale de construcții care au fost depozitate, au fost extrase din situațiile de lucrări, fiind necesare pentru derularea și executarea lucrărilor".

Înalta Curte, secția penală, a reținut că declarațiile inculpatului C., se coroborează cu declarațiile inculpatului R., date în faza de urmărire penală și cu declarația dată în faza de cercetare judecătorească.

Astfel, acesta arată că "atât inculpatul D., cât și ceilalți inculpați din prezenta cauză cunoșteau faptul că centralizatoarele de lucrări nu reflectă realitatea (...) inculpatul D. a fost cel care mi-a cerut să avizez situațiile de lucrări, vizate și de inculpatul G. Inculpatul C. era conștient de situația din teren, aducându-i la cunoștință faptul că stadiul fizic al lucrărilor nu este identic cu cel din situațiile de lucrări, respectiv centralizatoarele și am cerut să remedieze aceste lucrări, dar nu s-a întâmplat (...)" (declarația din 8 aprilie 2015).

Inculpații C. și R. fac referiri, în declarațiile date, și la inculpatul G., reprezentantul legal al SC U. SRL, care, potrivit Contractului de serviciu nr. 6785 din 17 octombrie 2007 încheiat cu Primăria Municipiului Beiuș, asigura consultanță și dirigenție de șantier.

În acest context, instanța de fond a reținut că încheierea ulterioară a contractului de prestări servicii între SC U. SRL și EC X. SRL, reprezentată prin administratorul acesteia, Y., prin care transfera o parte din obligațiile contractuale, nu-l exonerează de răspundere, inculpatul G. fiind responsabil, alături de ceilalți inculpați, de execuția lucrărilor aferente contractului principal.

Astfel, probatoriul administrat a reliefat că în virtutea acestor obligații și cu încălcarea lor, inculpatul G. a certificat situațiile de lucrări, centralizatoarele, pe durata derulării contractului, contribuind astfel la inducerea în eroare a părților civile.

Însuși inculpatul recunoaște în declarația dată în cursul cercetării judecătorești că "nu a existat nicio situație în care, personal să verific stadiul lucrărilor chiar dacă societatea pe care o reprezentam a câștigat licitația". (declarația din 29 octombrie 2014).

Prin urmare, a reținut Înalta Curte, secția penală, pe lângă management și consultanță, inculpatul G. trebuia să certifice și realitatea din teren, el însuși afirmând că "fiind titularul contractului de dirigenție de șantier trebuia să facă legătura între R. și Primăria Municipiului Beiuș".

Ca atare, contribuția inculpatului G., prin confirmarea, din partea Primăriei Municipiului Beiuș, a centralizatoarelor și situațiilor de lucrări, aferente primelor două facturi din 30 noiembrie 2007 respectiv mai 2008, s-a circumscris unui ajutor material efectiv, pe care l-a prevăzut, a conștientizat rezultatul și a urmărit producerea lui.

Documentația care a stat la baza finanțării contractului, a decontării lucrărilor neefectuate de către SC Ț. SRL Oradea, reprezentată de inculpatul B., a fost însușită și confirmată și de către inculpații E. respectiv D., ambii fiind angajați ai Primăriei Municipiului Beiuș, cu atribuții concrete, astfel cum s-a arătat anterior în verificarea și derularea execuției lucrărilor ce au constituit obiectul contractului de achiziție publică încheiat între această societate și Primăria Municipiului Beiuș.

Astfel, din declarația inculpatului E., dată în cursul cercetării judecătorești, a rezultat că acesta a exercitat în perioada 2007 - 2009 funcția de șef serviciu Amenajarea teritoriului și Investiții în cadrul Primăriei Municipiului Beiuș, iar în cursul lunii noiembrie 2007, inculpatul C. i-a prezentat situațiile de lucrări și centralizatoarele pe care le-a semnat, acestea constituind parte componentă a documentației înaintată Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile pentru virarea sumei de 903.697 lei aferentă facturii nr. 26 din 30 noiembrie 2007. (declarația din 19 mai 2014).

Relevantă a fost apreciată și susținerea aceluiași inculpat în sensul că lucrările nu erau executate. În privința materialelor de construcție la care se face vorbire în cele două contracte de depozit nr. 74 din 30 noiembrie 2007 respectiv 95 din 17 decembrie 2007, inculpatul E. a recunoscut că le-a semnat, alături de inculpata H. fără o verificare prealabilă, știind doar că acestea au fost depozitate de către SC Ț. SRL Oradea. Totodată, inculpatul E. a confirmat faptul că nici lucrările aferente facturii din noiembrie 2007 și nici cele aferente facturii din mai 2008 nu au fost executate decât parțial.

Faptul că inculpatul E. știa despre stadiul execuției lucrărilor a rezultat și din aceea că a participat la ședințele de comandament, semnând toate adresele emise de Primăria Municipiului Beiuș, în legătură cu derularea contractului nr. 6790/2007.

De altfel, inculpatul E., în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, a arătat că în cursul lunii iulie 2008, împreună cu ceilalți reprezentanți ai Primăriei Municipiului Beiuș au luat hotărârea de a nu mai plăti decât lucrări efectiv executate, urmând a se stabili situația exactă a acestora.

Cu referire la inculpatul D., Înalta Curte, secția penală, a reținut că, astfel cum rezultă din dispoziția din 1 iunie 2007, dată de inculpatul A., acesta a fost desemnat în calitate de persoană autorizată din partea Primăriei Municipiului Beiuș pentru implementarea subprogramului "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș,".

Totodată, instanța de fond a reținut că atribuțiile sale nu se limitau, astfel cum a susținut, doar la trimiterea documentației către Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile în vederea finanțării proiectului; inculpatul însuși, arătând, în declarația dată în faza de cercetare judecătorească, că a întocmit rapoartele de progres pentru perioada 17 octombrie 2007 - 30 noiembrie 2007 respectiv 1 ianuarie 2008 - 12 mai 2008, doar pe baza situației de lucrări și a centralizatoarelor prezentate de inculpații C. și G., având suspiciuni că o parte din lucrări nu au fost finalizate, acceptând să le întocmească. (declarația din 4 decembrie 2014).

Inculpatul D. a susținut că, pe toată perioada derulării contractului nu s-a deplasat în teren, nu a participat la recepțiile parțiale, dar a participat la ședințele de comandament, cunoscând situația din teren, alături de ceilalți inculpați, respectiv A., F., C., R., G., E.

În ceea ce privește raporturile sale cu inculpatul A., inculpatul D. a arătat că acesta a făcut presiuni asupra sa în sensul de a întocmi rapoartele de progres pe baza situațiilor de lucrări care i-au fost puse la dispoziție dar care nu reprezentau situația din teren, dându-i de înțeles că dacă nu se conformează i se va desface contractul de muncă.

Reținând vinovăția inculpatului D., instanța de fond a constatat că nimic nu-l împiedica pe acesta să întocmească rapoartele de progres prin înserarea, în conținutul acestora, a datelor reale. Dimpotrivă, deși știa că lucrările au fost parțial executate, a întocmit aceste rapoarte, iterând date nereale, contribuind astfel la inducerea în eroare a părților civile. De asemenea, a confirmat din partea Primăriei Municipiului Beiuș cele două facturi fiscale trimise, alături de celelalte înscrisuri, la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.

Procesele-verbale de recepție parțială a lucrărilor aferente facturilor nr. 26 din 30 noiembrie 2007, respectiv 37 din 12 mai 2008 au fost întocmite de inculpatul F., în calitate de președinte și de inculpații I., J., K., L., M., în calitate de membri.

Din conținutul acestora a rezultat că au fost făcute verificări, propunându-se plata parțială către SC Ț. SRL Oradea, că "acestea au fost de bună calitate, fiind conform contractelor".

Toate aceste elemente s-a constatat a nu corespunde realității, întrucât nici președintele comisiei și nici membrii acesteia nu s-au deplasat în teren și nu au verificat stadiul lucrărilor.

Acest fapt a rezultat din însăși declarațiile inculpaților, care au arătat că nu s-au deplasat în teren, acceptând să semneze procesele-verbale de recepție parțială.

Susținerile inculpaților, în sensul că nu exista o obligație pentru întocmirea unor procese-verbale de recepție parțială, nu a putut fi reținută ca fiind exoneratoare de răspundere, în condițiile în care s-a reținut că procesele verbale au fost întocmite, cuprinzând date nereale, și au fost trimise, alături de celelalte înscrisuri, la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile pentru obținerea de fonduri.

De altfel, Înalta Curte, secția penală, a reținut că dispoziția dată de inculpatul A., pentru fiecare membru al comisiei de recepție parțială a lucrărilor, respectiv de președinte a acesteia, îi obliga pe fiecare inculpat să certifice doar lucrările executate, care implica în mod obligatoriu, o deplasare în teren, cu o verificare prealabilă și cu înserarea în conținutul înscrisurilor doar a datelor reale.

Totodată, s-a reținut că semnarea centralizatoarelor de lucrări, respectiv a situațiilor de lucrări de către diriginții de șantier nu-i exonerează de răspundere pe membrii comisiei de recepție parțială a lucrărilor, ei însăși având obligații directe în legătură cu constatarea executării efective a lucrărilor.

În fine, omisiunea inculpatului B. de a semna situațiile de lucrări și centralizatoarele aferente facturilor 26/2007 respectiv 37/2008 respectiv determinarea inculpatului C. de a le întocmi și de a însera date nereale s-a apreciat a fi fost făcute tocmai în scopul de a transfera răspunderea pentru neexecutarea contractului altor persoane și de a obține, în condiții ilicite, sumele de bani de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, respectiv Primăria Municipiului Beiuș.

Inculpatul B. a semnat contractul nr. 6790/2007 în calitate de reprezentant legal al SC Ț. SRL Oradea, având obligația de a executa și finaliza lucrările în limitele și în termenii stabiliți prin voința părților contractante și să solicite decontarea, doar a lucrărilor efectiv executate.

Înalta Curte, secția penală, a reținut că, deși i s-a adus la cunoștință de către inculpatul C. că trebuie să semneze situațiile de lucrări și centralizatoarele, acesta nu și-a îndeplinit această obligație, nici ulterior, după depunerea înscrisurilor la Primăria Municipiului Beiuș.

De altfel, din însăși declarația inculpatului dată în cursul cercetării judecătorești a rezultat că pe toată durata derulării contractului - 2007 - 2008, nu s-a deplasat niciodată în teren, știind că au lucrat două echipe formate din câte 5 persoane.

De asemenea, adresele SC Ț. SRL nr. 335 din 17 septembrie 2008 și nr. 506 din 18 decembrie 2008 în care sunt cuprinse date privind execuția lucrărilor dar și probleme de decontare au fost semnate și de inculpatul B., ceea ce demonstrează, cu prisosință, că știa exact situația lucrurilor, urmărind inducerea în eroare a părților civile și obținerea, în mod ilicit, a sumelor de bani aferente contractului nr. 6790/2007.

Declarațiile inculpaților, au fost coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză și cu celelalte înscrisuri, probe care, în ansamblul lor au dovedit, fără dubiu, reprezentarea fiecărui inculpat a propriei activități infracționale care a condus la inducerea în eroare și la prejudicierea părților civile, prin efectuarea de plăți pentru lucrări neexecutate de către SC Ț. SRL.

Astfel, martorul Q., în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, a arătat că avea atribuții în ceea ce privește urmărirea efectuării lucrărilor. Aceleași atribuții îi reveneau și inculpatului E. care exercita funcția de șef birou investiții. (declarația din 3 februarie 2015).

În ceea ce privește factura fiscală nr. 76 din 30 noiembrie 2007 martorul arată că "(...) atât eu cât și inculpații E., D. dar și ceilalți factori decizionali din primărie, aveau cunoștință de faptul că lucrările nu erau finalizate, existând o neconcordanță între valoarea acestora și valoarea facturii emise. Deși se cunoștea acest lucru a fost decontată întreaga factură (...) apreciez că valoarea lucrărilor executate aferentă acestei facturi era una foarte mică (...) în ceea ce privește cea de-a doua factură, emisă în cursul anului 2008, chiar dacă factura a fost emisă pentru o sumă mai mare, știu că au fost decontate doar lucrările efectiv efectuate (...) am refuzat semnarea primului proces-verbal de recepție parțială (...) inculpatul E. mi-a transmis un mesaj din partea inculpatului A., în sensul că derularea proiectului nu depinde de mine și dacă nu semnez procesul-verbal de recepție, pot să-mi caut de lucru (...) știu că inculpata H. cunoștea faptul că lucrările aferente facturii din noiembrie 2007 nu erau executate integral (...)".

Amenințările exercitate de inculpatul A. asupra martorului Q. au fost confirmate și de inculpatul E. în declarația dată în faza de urmărire penală.

În acest context au fost apreciate ca fiind relevante și declarațiile martorului AA. date în faza de urmărire penală și menținute în cursul cercetării judecătorești din care rezultă că "(...) lucrările de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Beiuș au demarat la începutul anului 2008 "în urma unei înțelegeri cu B. am stabilit să-i furnizez prin intermediul SC BB. SRL, materialele în vederea realizării lucrărilor (...) marfa a fost livrată din Ungaria la 30 noiembrie 2007 (...) nu cunosc motivele pentru care B. mi-a solicitat să facturez cu data de 30 noiembrie 2007 în condițiile în care dețineam asupra mărfii doar facturile proformă, facturile fiscale fiind emise doar la începutul lunii decembrie 2007 (...) nu am văzut marfa furnizată de CC. România (...) au fost transportate materialele de construcție pentru lucrările de alimentare cu apă și canalizare Beiuș doar începând cu lunile ianuarie/februarie 2008 (...)". (declarația din 16 ianuarie 2015)

Solicitarea inculpatului B. către martorul AA. de a factura marfa cu data de 30 noiembrie 2007 a fost explicată prin aceea că, valoarea materialelor de construcție aferente lucrărilor trebuia inclusă în prima factură fiscală emisă în noiembrie 2007, chiar dacă acestea nu intraseră în posesia SC Ț. SRL.

Totodată, Înalta Curte, secția penală, a reținut că din cuprinsul declarațiilor martorului AA. a reieșit faptul că inculpatul B. știa în mod exact ce se întâmplă cu lucrările aferente contractului nr. 6790/2007, urmărind obținerea fondurilor de la Primăria Municipiului Beiuș, în alte condiții decât cele licite.

În acest context, instanța de fond a constatat că declarația martorului AA. se coroborează și completează cu declarațiile martorului V. - director economic la SC Ț. SRL care arată că (...) din discuțiile purtate de către inculpatul B. și C. am aflat că lucrările au început undeva la sfârșitul lunii noiembrie 2007 (...) nu a fost încheiat un contract între SC Ț. SRL și SC CC. România ci cu SC BB. SRL (...) de la această societate SC Ț. SRL a cumpărat țeavă, fitinguri, piese de îmbinare și hidranți (...) comanda s-a făcut în decembrie iar livrarea efectivă s-a realizat în martie 2008 (...) de la martorul AA. știu că a mai fost încheiat un contract între SC Ț. SRL și SC DD. Ungaria fiind livrate în cursul lunii iunie 2008. (declarația din 16 decembrie 2015).

Contractul cadru de livrare încheiat la data de 11 noiembrie 2007 între SC DD. Ungaria și SC BB. SRL, reprezentată de AA., a avut ca obiect comercializarea unor cantități de materiale pentru proiectul Olcea - Beiuș și Tinca.

În baza acestui contract au fost emise facturile cu nr. 607 din 30 noiembrie 2007, 610 din 3 decembrie 2007, 612 din 4 decembrie 2007 iar materialele aferente facturilor și contractului au fost doar transferate scriptic de SC BB. SRL către SC Ț. SRL la data de 3 decembrie 2007, 26 februarie 2008, 14 aprilie 2008, 16 aprilie 2008, 17 aprilie 2008, 18 aprilie 2008, 21 aprilie 2008, 22 aprilie 2008, 28 mai 2008, 2 iunie 2008, 5 iunie 2008, 14 iulie 2008 și 24 iulie 2008.

De asemenea, în perioada 30 noiembrie 2007 - 11 februarie 2008, SC CC. România SRL a emis următoarele facturi fiscale: 4551 din 30 noiembrie 2007; 4724, 4728 și 4733 din 13 decembrie 2007; 4787 din 20 decembrie 2007; 0008 din 14 decembrie 2007, 0009 din 14 decembrie 2007, 0010 din 14 decembrie 2007, 0011 din 14 decembrie 2007, 0012 din 14 decembrie 2007, 0016 din 17 decembrie 2007, marfa nefiind însă livrată ci doar transferată scriptic către SC Ț. SRL.

Relevantă a fost apreciată și declarația martorului EE. care arată că "(...) marfa aferentă facturii din 14 decembrie 2007 nu a fost livrată" precum și declarația martorului FF. care arată că "fiindu-mi prezentată factura fiscală nr. 5913177 din 30 noiembrie 2007 emisă de SC BB. SRL în favoarea SC Ț. SRL, pe care sunt menționate datele mașinii condusă de mine (...) arăt că nu am efectuat niciodată transporturi pentru aceste societăți (...)". (declarația din 3 februarie 2015, 16 decembrie 2014)

Prin urmare, Înalta Curte, secția penală, a constatat că rezultă cu evidență, faptul că aceste materiale nu existau în depozit la data de 30 noiembrie 2007 când a fost emisă factura fiscală nr. 26 din 30 noiembrie 2007. Totodată, cele două contracte de depozit au avut un caracter fictiv, scopul încheierii acestora fiind de a induce în eroare Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile prin includerea lor în valoarea facturii fiscale nr. 26 din 30 noiembrie 2007. (declarația din 3 februarie 2015, 16 decembrie 2014)

Despre această stare de fapt aveau cunoștință atât inculpatul B. cât și inculpații A., E., D., F., H., C., G.

Totodată, instanța de fond a reținut că, faptul că lucrările au început în cursul lunii februarie sau martie 2008 a fost confirmat și de martorul GG., care a susținut că inculpatul C. a fost cel care i-a comunicat "că începuse lucrul la Beiuș" (declarația din 5 februarie 2013) dar și de martorii GG., HH., II., JJ., KK.

De asemenea, neexecutarea lucrărilor aferente facturilor fiscale nr. 26 din 30 noiembrie 2007 respectiv 37/2008 s-a constatat a fi confirmată și de martorii LL., GG., HH., II., JJ., MM., NN.

Prin urmare, a reținut Înalta Curte, secția penală, este evident că în perioada noiembrie - decembrie 2007 SC Ț. SRL Oradea nu a efectuat lucrări de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Beiuș. În acest sens a fost avut în vedere Ordinul de începere a lucrărilor care poartă data de 7 februarie 2008 și notificarea Inspectoratului de Construcții al județului Bihor.

Din actele cauzei a rezultat că începând cu luna iunie 2008, funcția de primar a Municipiului Beiuș a fost exercitată de inculpatul N., iar funcția de viceprimar, de inculpatul O., care ulterior a fost ales, în calitate de deputat, în Parlamentul României.

Fiind un contract în derulare, cei doi inculpați au cunoscut drepturile și obligațiile contractului cadru precum și cele prevăzute în contractul din 17 octombrie 2007 încheiate între Primăria Municipiului Beiuș și SC U. SRL al cărei reprezentant era inculpatul G., precum și cele prevăzute în contractul din 8 noiembrie 2007 încheiat între SC X. SRL reprezentată de Y. și SC U. SRL.

Astfel cum rezultă din declarația inculpatului N., dată în faza de cercetare judecătorească, după preluarea mandatului i-a fost prezentată factura din 7 mai 2008 emisă de SC Ț. SRL în valoare de aproximativ 993.000 lei.

Factura a fost emisă pentru lucrările efectuate anterior, inculpatul N. dispunând o verificare a acestora de către inculpatul O., președintele comisiei de recepție parțială.

În ceea ce privește factura fiscală din 26 septembrie 2008 și obținerea fondurilor de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, inculpatul N. a arătat că a semnat centralizatorul de lucrări ce i-a fost prezentat de inculpatul G., semnate fiind de inculpații C. și R. (declarația din 29 octombrie 2014)

Inculpatul O. a fost desemnat prin decizia primarului - inculpatul N. - președintele comisiei de recepție a lucrărilor executate de către SC Ț. SRL.

Inculpatele J. și K., membre în comisia de recepție, nu s-au prezentat în teren pentru verificarea lucrărilor. Ceilalți membrii ai comisiei, respectiv martorii OO. și PP. au susținut că împreună cu inculpatul O. au făcut verificări, astfel că acesta avea reprezentarea reală a lucrărilor executate dar și a celor neexecutate.

Martorul Q., în declarația dată la 3 iunie 2013 arată că "aceste situații și datele rezultate în urma verificărilor în teren a lucrărilor executate de SC Ț. SRL Oradea le-am adus la cunoștința conducerii primăriei (...) primarului N. și viceprimarului O.

La aceste discuții a fost prezent și colegul E., care avea cunoștință tot timpul de ceea ce se realiza în cadrul compartimentului de investiții (...) despre neexecutarea lucrărilor decontate, se discuta și cu ocazia ședințelor de comandament. La acestea participau (...) după iunie 2008 primarul N. și viceprimarul O., diriginții de șantier G. și R., C., D. și E. Situația de lucrări din 31 iulie 2008 a fost întocmită de mine la solicitarea primarului N. și a viceprimarului O. și reprezintă o situație scriptică și nu în teren."

De asemenea, din conținutul proceselor-verbale de recepție parțială, semnate de inculpatul O., a rezultat că au fost executate lucrările parțiale, propunându-se plata acestora cu mențiunea că au fost de bună calitate și conform contractului.

Inculpatul O. a susținut că documentația care a stat la baza emiterii facturii din 26 septembrie 2008 i-a fost prezentată de inculpatul D. și de inculpata H., însușindu-și ca atare centralizatorul și situația de lucrări, raportul de progres respectiv declarația UAT Beiuș pentru certificarea eligibilității cheltuielilor din 26 septembrie 2008.

Valoarea facturii fiscale din 26 septembrie 2008 a fost de 505.034,43 lei, sumă pe care Primăria din Beiuș a primit-o de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile ca urmare a documentației înaintate de Primăria Mun. Beiuș, prin reprezentantul său, respectiv inculpatul N..

Declarația UAT Beiuș, pe propria răspundere pentru certificarea eligibilității cheltuielilor din data de 26 septembrie 2008, a fost semnată atât de inculpații N. și H. dar și de inculpatul O.

Raportul de progres a fost întocmit în aceleași condiții, de inculpatul D., iar centralizatorul valoric pentru luna septembrie 2008 în valoare de 505.034,43 lei a fost semnat de inculpații N., C., G. și R. iar centralizatorul situațiilor de lucrări a fost semnat de inculpații O., C., G. și R.

Împrejurarea că inculpații aveau cunoștință despre faptul că SC Ț. SRL Oradea nu a executat lucrările și că datele cuprinse în centralizatorul valoric, centralizatorul situațiilor de lucrări, raportul de progres sunt nereale a rezultat, pe de o parte, din percheziția informatică realizată la data de 13 martie 2013 la sediul Primăria Mun. Beiuș, în Biroul "Amenajarea Teritoriului și Investiții" dar și din aceea că inculpații N. și O. au dispus efectuarea unui control intern "pentru a avea o imagine de ansamblu asupra întregului proiect (...)".

Raportul a fost întocmit de compartimentul de investiții și prezentat în cursul lunii octombrie 2008, fiind evidențiate mai multe neconcordanțe între lucrările efectuate și plățile care au fost făcute în beneficiul SC Ț. SRL Oradea. La aceste discuții au participat inculpații B., C., G., O. și martorul Q.

Urmare percheziției informatice din 13 martie 2013, s-a constatat că la procesul-verbal de recepție parțială aferent plății parțiale de 122.748,88 lei din factura din 26 septembrie 2008 în valoare de 505.034,43 lei, era anexat un înscris denumit "alimentare cu apă, canalizare Beiuș - sume deblocate în 2009 aferente aceleiași facturi întocmite de martorul Q. din care rezulta că lucrările au fost realizate parțial în anul 2009.

De asemenea, a fost identificat procesul-verbal de recepție parțială aferent plății în sumă de 161.571,60 lei, aferent aceleiași facturi, la care era anexat un înscris întocmit de martorul Q. din care rezultă că lucrările au fost realizate "fizic" în anul 2009.

Neexecutarea lucrărilor aferente facturii fiscale din 26 septembrie 2008 a rezultat și din declarațiile date în faza de urmărire penală, de martorii NN., LL. și Q.

Totodată, urmare percheziției informatice efectuate la 3 aprilie 2013 au fost ridicate înscrisuri, întocmite de martorul Q., din care rezultă lucrările neexecutate care au fost trecute în documentația aferentă facturii fiscale nr. 57/2008.

Înalta Curte, secția penală, a reținut, că factura fiscală nr. 57/2008 a fost întocmită de inculpatul C. la îndemnul inculpatului B., fiind recepționată de inculpatul E., iar inculpata H. a semnat și a aplicat ștampila "bun de plată". Se confirmă exactitatea, regularitatea și legalitatea datelor" și "Control financiar-preventiv".

În atare condiții, instanța de fond a constatat că este evident că inculpații deși știau că lucrările nu sunt executate, că există o neconcordanță între lucrările efectuate și plăți au trimis documentația împreună cu factura fiscală din 26 septembrie 2008, la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, care la data de 28 noiembrie 2008 a și decontat-o.

La data de 16 noiembrie 2009, auditorii publici externi au procedat la inventarierea faptică a lucrărilor executate de SC Ț. SRL Oradea, stabilindu-se că 87% din lucrările achitate în cursul anului 2008 nu au fost executate, fiind decontată în plus suma de 1.149.867,9 lei.

S-a reținut că în situațiile de lucrări, întocmite de către SC Ț. SRL Oradea, erau "înscrise lucrări fictive", lucrări care la data întocmirii situațiilor de lucrări, nu erau executate, cu atât mai mult cu cât acestea nu au fost executate nici ulterior datei de decontare a facturilor". Datele cuprinse în auditul financiar sunt reflectate și în expertizele de specialitate efectuate în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească.

În acest context, Înalta Curte, secția penală, a reținut că potrivit dispozițiilor art. 14.1 (1) din contractul din 17 octombrie 2007 - încheiat între Primăria Municipiului Beiuș, reprezentată de inculpații A. și H. și SC Ț. SRL Oradea, reprezentată de inculpatul B. - executantul se obligă să constituie garanția de bună execuție a contractului în cuantum de 5%, prin rețineri succesive, din sumele datorate pentru facturi parțiale. Restituirea garanției de bună execuție urma a se realiza astfel: 70% la efectuarea recepției fiscale, 30% la expirarea perioadei de garanție a lucrării.

În alineatul 3 se prevede că "achizitorul are dreptul de a emite pretenții asupra garanției de bună execuție, în limita prejudiciului creat, dacă executantul nu își execută sau execută cu întârziere, ori execută necorespunzător obligațiile asumate. Anterior emiterii unei pretenții asupra garanției de bună execuție, achizitorul are obligația de a notifica acest lucru executantului, precizând totodată obligațiile care nu au fost respectate.

Din declarațiile inculpaților N., O. și H., a rezultat că, la sfârșitul anului 2008 Primăria Mun. Beiuș a virat în contul de garanție de bună execuție a SC Ț. SRL Oradea suma de 792.000 lei constituită din 505.000 lei aferentă facturii din 26 septembrie 2008 și o parte din factura nr. 37/2008.

Inculpatul B. avea cunoștință despre acest lucru, încercând, anterior datei de 9 ianuarie 2009, să transfere această sumă în contul curent al SC Ț. SRL Oradea, aspect ce rezultă din conținutul adresei din 31 decembrie 2008 înaintată T. Oradea - Agenția E. Gojdu, unitatea bancară refuzând însă transferul cu motivarea că nu există acordul Primăriei Mun. Beiuș.

În aceste împrejurări, inculpatul B., în calitate de administrator al SC Ț. SRL Oradea, a depus în data de 9 ianuarie 2009, la T. Oradea - Agenția E. Gojdu adresa din 8 ianuarie 2009, sub titulatura Primăria Mun.Beiuș, prin care se atestă următoarele: "Prin prezenta vă comunicăm că în data de 30 decembrie 2008 am virat eronat suma de 7092.921,98 lei, reprezentând plată parțială factura din 12 mai 2008 și factura din 26 septembrie 2008 în contul de garanție de bună execuție (...) Din această sumă doar 39.896,09 lei reprezintă garanție de bună execuție care se reține conform contractului din 17 octombrie 2007, diferența de 758.025,88 lei vă rugăm să o virați în contul curent al SC Ț. SRL Oradea reprezentând plata parțială factura din 12 mai 2008 și factura din 26 septembrie 2008.

Adresa era semnată de "ec. QQ., Serviciul Financiar".

Inculpata P. - director T. Oradea - Agenția E. Gojdu a operat, în mod nelegal transferul sumei de 758.020,88 lei, din contul de garanție de bună execuție în contul curent al SC Ț. SRL Oradea, în condițiile în care adresa nu era semnată de ordonatorul principal de credite, respectiv Primăria Mun. Beiuș, prin reprezentantul său.

Deși atribuțiile de serviciu o obligau la verificări prealabile - anterior aceiași solicitare a fost respinsă- inculpata P. i-a înlesnit inculpatului B. transferul sumelor de bani și folosirea acestora în interes personal.

În ceea ce privește caracterul fictiv al adresei din 8 ianuarie 2009, Înalta Curte, secția penală, a reținut că raportul de constatare tehnico-științific din 4 octombrie 2010 în care se precizează că "impresiunea de ștampilă aplicată pe adresa din 8 ianuarie 2009 nu a fost executată cu ștampila Primăria Mun. Beiuș" și nici "nu a fost executată cu ajutorul unui sistem informatic".

În condițiile în care inculpatul B. avea cunoștință de clauzele specifice stipulate în art. 14 din contractul nr. 6790/2007 - care reglementează în mod expres cum și când se restituie garanția de bună execuție - de faptul că adresa din 8 ianuarie 2009 a fost luată, de la secretariatul SC Ț. SRL Oradea, nefiind semnată de ordonatorul principal de credite dar și de faptul că anterior i se respinsese de către instituția bancară o cerere similară, Înalta Curte, secția penală, a reținut că scopul urmărit de inculpat a fost acela de a intra în posesia sumei de 758.025,88 lei prin transferarea acesteia, cu ajutorul inculpatei P., din contul de garanție de bună execuție în contul curent al SC Ț. SRL Oradea.

Chiar și în condițiile în care se depășea procentul de 5% din valorile parțiale ale facturilor, - trecerea sumei dintr-un cont în altul nu era posibilă decât prin parcurgerea unei proceduri licite care obliga, în primul rând, la obținerea acordului ordonatorului principal de credite, respectiv Primăria Mun. Beiuș al cărui reprezentant era inculpatul N.

În ceea ce o privește pe inculpata P., Înalta Curte, secția penală, a constatat că aceasta, avea cunoștință despre contractul nr. 6790/2007 și implicit despre clauzele specifice cu privire la contul de garanție de bună execuție, dar și despre faptul că era necesar acordul Primăriei Mun. Beiuș, adresa nr. 37/2009 fiind semnată de o terță persoană din cadrul Serviciului financiar. (declarația din 12 octombrie 2014)

Relevantă, în ceea ce privește încălcarea procedurii de către inculpata P., a fost apreciată declarația martorei RR., potrivit căreia existau anumite neconcordanțe între "explicație și contul beneficiarului", iar în aceste condiții nu putea să anuleze ordinul de plată trimis spre decontare în sistem interbancar. (declarația din 30 martie 2015).

Toate aceste neconcordanțe trebuiau sesizate de inculpata P., care anterior transferării sumei din contul de garanție de bună execuție în contul curent al SC Ț. SRL Oradea, trebuia să le lămurească, lucru pe care nu l-a făcut, înlesnind cu știință, transferul banilor în folosul inculpatului B.

Lipsa semnăturii ordonatorului principal de credite a fost sesizată și de martora SS. care în perioada de referință reprezenta T.- în calitate de avocat - în litigiile aflate pe rolul instanțelor de judecată.

Totodată, Înalta Curte, secția penală, a reținut că pentru a menține în eroare Primăria Mun. Beiuș, inculpatul B., a întocmit la data de 16 ianuarie 2009 o adresă, în calitatea sa de administrator al SC Ț. SRL, înregistrată la Primăria Mun. Beiuș sub nr. 281 din 16 ianuarie 2009. Prin această adresă se comunica beneficiarului lucrării faptul că "lucrările efectuate și facturate în cursul anului 2008 nu s-au achitat în întregime, din totalul lucrărilor facturate în valoare de 1.503.847,6 lei, firma încasând ca și contravaloare lucrări, în tranșe întârziate doar 505.332,12, respectiv 33,64% din valoarea facturată, suma de 797.921,98 lei reprezentând contravaloarea parțială a facturilor din 12 mai 2008 și 57 din 26 septembrie 2008 s-a virat eronat, în data de 30 decembrie 2008 în contul de garanții de la T. Oradea, în loc să fie virată în contul nostru de la Trezoreria Mun. Oradea. Conform calculelor noastre garanția de bună execuție aferentă lucrărilor facturate pe anul 2008 este în sumă totală de 75.192,38 lei față de cât a constituit eronat Primăria Mun Beiuș în valoare de 847.862,48 lei ceea ce reprezintă 1.127% față de suma care trebuia constituită", aceasta în condițiile în care la data de 14 ianuarie 2008 a fost transferată suma de 758.025,88 lei din contul de garanție de bună execuție al firmei, în contul curent al aceleiași societăți în baza adresei false.

Din declarația martorului V. a rezultat că: "în perioada 2007 - 2009 administratorul B. a scos în numerar de la casieria băncilor T. Oradea și ȘȘ. Oradea sau a transferat în contul personal din contul SC Ț. SRL, de mai multe ori, diferite sume de bani cu explicația "restituire creditare firmă". Martorul a precizat că (...) inculpatul B. avea o relație de prietenie cu directoarea Agenției E. Gojdu a T. Oradea, P."

Suma ridicată, în condiții ilicite de către inculpatul B. și cu ajutorul inculpatei P., proveneau din decontarea de către Primăria Mun. Beiuș a unor lucrări neexecutate de către SC Ț. SRL Oradea aferente contractului nr. 6790/2007, și trecute în situațiile de lucrări și în centralizatoarele înaintate Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile în condițiile iterate la pct. I.1. și I.2.

Din actele cauzei a rezultat că din suma de 758.025,88 lei inculpatul B. a retras în numerar, în perioada 14 ianuarie 2009 - 24 februarie 2009 suma de 635.500 lei pe care a folosit-o în interes personal, iar diferența de 122.525,88 lei a fost utilizată pentru plăți către furnizori.

Astfel, la data de 14 ianuarie 2009 a încasat de la SC Ț. SRL Oradea, în contul personal, de la T. Oradea suma de 371.000 lei din care la data de 14 ianuarie 2009 a retras în numerar 100.000 lei, la data de 16 ianuarie 2009 a cumpărat valută în sumă de 11.718 lei iar la aceeași dată și-a constituit un depozit în sumă de 258.000 lei. Această ultimă sumă a fost lichidată la termen prin retragerea pentru schimb valutar, respectiv 52.300 euro.

Din această sumă inculpatul B. a alimentat cardul cu suma de 4.955 euro și a făcut o plată de 52.300 euro pentru deschiderea unui cont de economii pe numele său.

În perioada 16 ianuarie 2009 - 24 februarie 2009 inculpatul a retras, în mod succesiv, diverse sume de bani, pentru parte dintre acestea fiind trecută explicația "plată salarii".

Înalta Curte, secția penală, a reținut că, din modul de derulare a faptelor, rezultă cu evidență manoperele frauduloase utilizate de inculpatul B., cunoscând că sumele de bani provin din săvârșirea unor infracțiuni, banii fiind folosiți ulterior în scopuri personale.

Din probele cauzei a rezultat că faptele reținute în sarcina inculpaților au fost săvârșite în perioada 2007 - 2008, fiind incriminate prin norme cuprinse în Codul penal anterior, instanța de fond reținând că în timpul judecății a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Analizând astfel, legile penale succesive, Înalta Curte, secția penală, a identificat ca fiind lege mai favorabilă, pentru toți inculpații din prezenta cauză, legea nouă.

Astfel, s-a constatat că în sarcina fiecărui inculpat a fost reținută, alături de alte infracțiuni în concurs, infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) sancționate de Codul penal anterior cu o pedeapsă cuprinsă între 10 și 20 ani închisoare și pedeapsa complementară.

Înalta Curte, secția penală, a reținut că legea nouă incriminează fapta de înșelăciune în dispozițiile art. 244 C. pen., care prevăd o pedeapsă de la 6 luni la 3 ani în forma simplă și de la unu la 5 ani pentru forma agravată.

De asemenea, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 76 alin. (2) din vechiul C. pen., în cazul infracțiunilor contra siguranței statului, al infracțiunilor contra păcii și omenirii, al infracțiunii de omor, al infracțiunilor săvârșite cu intenție care au avut ca urmare moartea unei persoane, sau al infracțiunilor prin care s-au produs consecințe deosebit de grave, dacă se constată că există circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special.

Prin urmare, Înalta Curte, secția penală, a reținut că pedeapsa nu poate fi coborâtă sub această limită, cu consecințe directe asupra posibilității aplicării, altor modalități de executare, decât cea privativă de libertate.

În fine, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 5 ani spre deosebire de legea veche care prevedea aplicare acesteia pe o durată de 10 ani.

Ca atare, în raport de argumentele arătate, chiar în condițiile reținerii concursului de infracțiuni, respectiv forma continuată, astfel cum este reglementată de art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., Înalta Curte, secția penală, a reținut că legea mai favorabilă este legea nouă.

În acest context, Înalta Curte, secția penală, a reținut că în raport de dispozițiile legale enunțate anterior, de scopul urmărit prin aplicarea pedepsei și a modalității de individualizare a executării sancțiunii, inculpații A., B., C., D., E., F. și G. au avut o contribuție esențială în declanșarea mecanismului infracțional care a condus la inducerea și menținerea în eroare a părților civile cu consecința prejudicierii acestora.

Înalta Curte, secția penală, a reținut că inculpații au săvârșit infracțiunile cu forma de vinovăție a intenției directe, având permanent reprezentarea întregii activități infracționale, fără a interveni pentru stoparea acesteia și pentru a înlătura rezultatul infracțiunii.

Ca atare, pentru inculpații A., B., C., D., E., F. și G., Înalta Curte, secția penală, a aplicat pedepse în limitele prevăzute de norma de incriminare, respectându-se, totodată dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

Pentru inculpații I., H., J., K., L., M., N., O. și P., față de contribuția mai redusă a acestora la comiterea faptelor și a formei de vinovăție cu care le-au săvârșit, Înalta Curte, secția penală, a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate în condițiile prevăzute de art. 91 și următoarele C. pen.

Înalta Curte, secția penală, a reținut, ca element esențial contribuția mai redusă a acestor inculpați în lanțul infracțional, precum și atitudinea inculpaților O. și N., care, după preluarea funcțiilor, au dispus verificări reale asupra modului de executare a lucrărilor de către SC Ț. SRL, dispunând ca plata să se facă pentru lucrările efectiv executate.

Prin urmare, pentru acești inculpați, Înalta Curte, secția penală, a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate, aplicând dispozițiile art. 91 C. pen. cu obligațiile prevăzute de lege pe durata termenului de încercare.

II. Judecata în apel

A. Procedura în fața Completului de 5 judecători

Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, și inculpații B., L., O., J., M., N., K., D., P., F., I., H., E., A., C. și G.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, la data de 6 octombrie 2015 sub nr. 3608/1/2015, fiind fixat prim termen de judecată la data de 23 noiembrie 2015.

La termenul din data de 23 noiembrie 2015, Înalta Curte, Completul de 5 judecători deliberând asupra cererilor de amânare potrivit art. 351 alin. (2) C. proc. pen.: în vederea angajării unui apărător, formulate în scris de către apelanții inculpați: L., M., J., E., K., C. și D., I. și O., și de asemenea, pentru pregătirea apărării formulate de către apelanții inculpați F., G. și N., fiind primul termen de judecată, văzând și poziția reprezentantului Ministerului Public, le-a apreciat ca fiind întemeiate, motiv pentru care, în temeiul art. 356 alin. (3) C. proc. pen., respectiv art. 92 alin. (7) și (8) C. proc. pen., le-a încuviințat, cu precizarea că, în cauză se acordă un singur termen pentru angajarea unui apărător ales și respectiv, pentru pregătirea apărării.

Prin aceeași încheiere Înalta Curte, Completul de 5 judecători, a luat act de manifestarea de voință exprimată de către apelanții inculpați B., L., J., M., K., D., P., F., E., A., C., G. și respectiv, de apelanții intimați inculpați O. și N., în sensul că doresc să dea declarație în fața instanței de apel.

Inculpatul I. a arătat că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel precizând că își menține declarațiile date în cauză.

Pentru aceste motive, față de complexitatea cauzei s-a fixat termen la data de 25 ianuarie 2016.

La termenul din 25 ianuarie 2016 Înalta Curte, Completul de 5 judecători, deliberând potrivit art. 351 alin. (2) C. proc. pen., asupra cererii de amânare formulată de către apelanta intimată inculpată H., având în vedere motivele invocate, văzând și poziția reprezentantului Ministerului Public și a apărătorilor prezenți la acest termen, precum și dispozițiile art. 379 alin. (1) C. proc. pen. a încuviințat-o, apreciind-o ca fiind întemeiată, cauza fiind amânată la data de 22 februarie 2016.

La termenul din data de 22 februarie 2016, dat fiind că, în cauză, inculpații A., F., N., O., E., H., D., J., L., M., G., B. P. și C. și-au exprimat dorința de a da declarație în fața instanței de apel, înțelegând să nu se prevaleze de dreptul la tăcere, potrivit art. 374 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 judecători a dispus începerea cercetării judecătorești.

Conform art. 420 alin. (4) C. proc. pen., respectiv art. 379 alin. (1) C. proc. pen., inculpații A., F., N., O., E., H., D., J., L., M., G., B. P. și C. au dat declarații în fața instanței, fiind lăsați să declare tot ceea ce cunosc despre acuzațiile ce le-au fost aduse.

După deliberare, reluând cauza, referitor la cererile de probatorii formulate de apelanții inculpați, în conformitate cu prevederile art. 351 alin. (2) C. proc. pen., art. 420 alin. (5) și (11) C. proc. pen., raportat la prevederile art. 100 C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 judecători a procedat după cum urmează:

A luat act de faptul că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și apelanții inculpați I. C. și H. nu solicită probe.

Cu privire la probatoriul solicitat de către apelantul inculpat B.:

În temeiul dispozițiilor art. 100 alin. (3) teza I C. proc. pen. a admis proba cu înscrisurile precizate la pct. 1 în cererea de probatorii, identificate la fila 9 alin. (3) din încheierea din data de 22 februarie 2016, apreciind-o ca fiind utilă și concludentă soluționării cauzei.

În temeiul art. 100 alin. (3) teza I C. proc. pen. a admis proba testimonială constând în audierea martorului R., apreciind-o ca fiind utilă și concludentă soluționării cauzei.

În temeiul art. 100 alin. (3) teza I C. proc. pen. a admis proba cu înscrisuri în circumstanțiere identificate la pct. 5 din cererea de probatorii, respectiv certificatul de naștere al minorului TT., apreciind-o ca fiind utilă și concludentă soluționării cauzei.

În temeiul dispozițiilor art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. a respins proba cu înscrisuri constând în emiterea unei adrese către mun. Beiuș în vederea comunicării stadiului actual al lucrărilor prevăzute de contractul din 17 octombrie 2007 și respectiv, dacă a fost încheiat proces verbal de recepție finala a lucrărilor, apreciind-o ca nefiind relevantă în raport cu obiectul probațiunii.

În baza art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. a respins proba testimonială constând în audierea martorilor GG. și LL. apreciind-o ca nefiind relevantă în raport cu obiectul probațiunii.

În baza art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. a respins proba cu expertiză în specialitatea amenajări și construcții hidrotehnice și contabilitate, apreciind-o ca nefiind relevantă soluționării cauzei în raport cu obiectul probațiunii.

Cu privire la probatoriul solicitat de către apelanții inculpați L., M., J., K. și E.:

În temeiul art. 100 alin. (3) teza I C. proc. pen. a admis proba testimonială constând în audierea martorului R., apreciind-o ca fiind utilă și concludentă soluționării cauzei.

În temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., raportat la prevederile art. 381 alin. (2) C. proc. pen. a respins, proba testimonială constând în reaudierea martorilor: Q., apreciind-o ca nefiind relevantă în raport cu obiectul probațiunii.

În temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., a respins proba testimonială constând în reaudierea expertului ȚȚ. și a expertului parte UU., apreciind-o ca nefiind relevantă în raport cu obiectul probațiunii.

Cu privire la probatoriul solicitat de către apelantul inculpat F.:

În temeiul art. 100 alin. (3) teza I C. proc. pen., a admis proba testimonială constând în audierea martorilor R. și VV., apreciind-o ca fiind utilă și concludentă soluționării cauzei.

În temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. raportat la prevederile art. 381 alin. (2) C. proc. pen. a respins proba testimonială constând în reaudierea martorilor: Q., AA., V., FF. și EE., apreciind-o ca nefiind relevantă în raport cu obiectul probațiunii.

În temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. a respins proba testimonială constând în audierea expertului ȚȚ. și respectiv, a expertului parte UU., apreciind-o ca nefiind relevantă în raport cu obiectul probațiunii.

Cu referire la apelantul inculpat D.:

În temeiul dispozițiilor art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. a respins proba cu expertiză în specialitatea contabilitate, apreciind-o ca nefiind relevantă în raport cu obiectul probațiunii.

Cu privire la probatoriul solicitat de către apelanta inculpată P.:

În temeiul art. 100 alin. (4) C. proc. pen., lit. b) C. proc. pen. raportat la prevederile art. 381 alin. (2) C. proc. pen. a respins proba testimonială, constând în reaudierea martorilor SS. și V., apreciind-o ca nefiind relevantă în raport cu obiectul probațiunii.

Cu privire la probatoriul solicitat de către apelantul inculpat A.:

În temeiul art. 100 alin. (3) teza I C. proc. pen., a admis proba testimonială constând în audierea martorilor R. și VV., apreciind-o ca fiind utilă și concludentă soluționării cauzei.

În temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. raportat la prevederile art. 381 alin. (2) C. proc. pen. a respins proba testimonială constând în audierea expertului ȚȚ., și respectiv, a expertului parte UU., apreciind-o ca nefiind relevantă în raport cu obiectul probațiunii.

În temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. a respins proba testimonială constând în audierea martorului XX., apreciind-o ca nefiind relevantă în raport cu obiectul probațiunii.

Cu privire la probatoriul solicitat de către apelantul inculpat G.:

În temeiul art. 100 alin. (3) teza I C. proc. pen., a admis proba testimonială constând în audierea martorului R., apreciind-o ca fiind utilă și concludentă soluționării cauzei.

Cu privire la probatoriul solicitat de către apelantul intimat inculpat O.:

În temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., raportat la prevederile art. 381 alin. (2) C. proc. pen. a respins proba testimonială constând în reaudierea martorilor Q. și NN., apreciind-o ca nefiind relevantă în raport cu obiectul probațiunii.

În baza art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., raportat la prevederile art. 179 C. proc. pen. a respins proba testimonială constând în audierea expertului parte UU., apreciind-o ca nefiind relevantă în raport cu obiectul probațiunii.

În baza art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., raportat la prevederile art. 179 C. proc. pen. a respins proba cu înscrisuri constând în emiterea unei adrese către expertul ȚȚ., apreciind-o ca nefiind relevantă în raport cu obiectul probațiunii.

Cu privire la apelantul intimat inculpat N.:

În temeiul art. 100 alin. (4) C. proc. pen., lit. b) C. proc. pen., raportat la prevederile art. 381 alin. (2) C. proc. pen., a respins proba testimonială constând în reaudierea martorului Q., apreciind-o ca nefiind relevantă în raport cu obiectul probațiunii.

În vederea administrării probatoriului a fost stabilit termen la data de 21 martie 2016.

La termenul din data de 21 martie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a lua act de poziția menționată prin intermediul apărătorului ales - în sensul că apelanta inculpată K. nu mai dorește să dea declarație în fața instanței de apel, menținându-și declarațiile date în această cauză.

Totodată, având în vedere lipsa martorilor citați pentru acest termen Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători a amânat cauza la data de 18 aprilie 2016.

La termenul din data de 18 aprilie 2016 Înalta Curte, Completul de 5 judecători a revenit asupra dispoziției luate prin încheierea de ședință de la 22 februarie 2016, de audiere în cauză, în calitate de martor, a numitului R. (dispoziție determinată la acel moment de teza probatorie prezentată de apărare), reținând, că au apărut noi situații relevante, în sensul că numitul R. a avut inițial calitatea de inculpat în cauză, când, uzând de procedura simplificată, s-a pronunțat o hotărâre de prima instanță, inclusiv pe latură civilă și care nu a fost atacată de acesta, inculpatul R. fiind obligat la plata de despăgubiri civile. Așa fiind, având în vedere și faptul că apelul Ministerului Public nu îl vizează și pe R., instanța de control judiciar a apreciat că, în cauză, nu se mai impune audierea numitului R., în calitate de martor.

Astfel cum s-a dispus prin încheierea de ședință de la termenul anterior, Înalta Curte de Casație și justiție, Completul de 5 judecători, a dispus continuarea cercetării judecătorești cu administrarea probei testimoniale, respectiv a martorului VV.

La interpelarea Președintelui Completului de 5 judecători, reprezentantul Ministerului Public și apărătorii prezenți, pe rând, au precizat că nu mai au cereri sau excepții de formulat în cauză.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în temeiul art. 420 alin. (6) și (11) C. proc. pen., raportat la art. 388 din același Cod, a declarat terminată cercetarea judecătorească și a constatat cauza ca fiind în stare de judecată. Totodată, în raport de solicitarea avocatului YY., în substituire, la acest termen, pentru avocatul WW., de acordare a unui termen pentru a da astfel posibilitatea acestuia din urmă să se prezinte pentru a susține apelurile formulate pentru cinci dintre apelanții din prezenta cauză, în vederea acordării cuvântului în dezbateri, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, a stabilit un ultim termen la data de 30 mai 2016.

La termenul din data de 30 mai 2016, având în vedere că la termenul de la 18 aprilie 2016, instanța de control judiciar, constatând cauza în stare de judecată urmare terminării cercetării judecătorești, în vederea acordării cuvântului în dezbateri a stabilit un ultim termen la data de 30 mai 2016, fixând totodată data de 23 mai 2016 ca termen limită până la care părțile și reprezentantul Ministerului Public să poată depune concluzii scrise, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, a acordat cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al inculpatului A. a precizat că, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, înțelege să depună la acest termen o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. pen. - Abuzul în serviciu.

La interpelarea Președintelui Completului de 5 judecători, raportat la etapa procesuală în care se află prezenta cauză, apărătorul ales al inculpatului A. a apreciat cererea de mai sus ca fiind admisibilă, în opinia sa aceasta putând fi depusă până la încheierea dezbaterilor, precizând totodată că această cerere va fi susținută odată cu concluziile ce vor fi formulate pe fondul cauzei.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că în cauză a fost acordată, de mai multe ori, posibilitatea apelanților intimați inculpați, să depună cereri prealabile și excepții. Cu toate acestea apelantul inculpat A. nu a înțeles să formuleze înlăuntrul termenelor stabilite o cerere prin care să invoce excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. pen., amânând formularea acesteia după momentul terminării cercetării judecătorești, respectiv la momentul acordării cuvântului în dezbateri.

Prin urmare, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că cererea formulată de apărătorul ales al apelantului inculpat A., de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. pen., formulată la acest moment procesual are ca unic scop tergiversarea cauzei, motiv pentru care o respinge.

Președintele Completului de 5 judecători, având în vedere că la dosarul cauzei au fost depuse motive de apel, respectiv concluzii de către toți apelanții, a solicitat apărătorilor inculpaților, reprezentantului Ministerului Public să formuleze concluzii în sinteză cu privire criticile care înțeleg să le aducă Sentinței penale nr. 327 din data de 7 mai 2015.

Amplele susțineri făcute cu ocazia dezbaterilor în apel au fost în detaliu consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din 30 mai 2016, care face parte integrantă din prezenta decizie.

B. Sinteza criticilor formulate de către apelanți

1. Prin motivele scrise de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a criticat hotărârea instanței de fond invocând netemeinicia acesteia sub aspectul modalității de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților H., N. și O., precum și în ce privește cuantumul pedepsei stabilite pentru inculpata H.

2. Apelantul inculpat B. a formulat motive scrise de apel criticând sentința penală apelată pentru netemeinicie și nelegalitate pentru următoarele motive:

a. nelegala compunere a completului de judecată ca urmare a incompatibilității judecătorilor care au pronunțat hotărârea apelată, în condițiile în care același complet a pronunțat și Sentința penală nr. 763 din data de 9 septembrie 2014 prin care a fost condamnat, în procedura simplificată, coinculpatul R., fiind astfel incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 lit. f) C. proc. pen.;

b. greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen. În susținerea acestei critici inculpatul a susținut că lipsește unul din elementele constitutive al infracțiunii, B. neputând fi subiect activ al acestei infracțiuni întrucât nu avea calitatea de funcționar public. În acest context, în subsidiar, inculpatul a solicitat ca urmare a înlăturării dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000 redozarea pedepsei în limitele prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. și orientarea acesteia spre minimul special.

c. greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.

În susținerea acestei critici inculpatul a susținut inexistența probelor directe/indirecte care să ateste legături de orice fel între inculpatul B. și coinculpații A. și N. și care să susțină vinovăția inculpatului B.

Totodată, sentința penală a fost criticată și sub aspectul neîntrunirii condiției privind existenței prejudiciului cauzat unei părți vătămate.

d. reindividualizarea pedepsei aplicate

3. Inculpații L., M., J. și K. au formulat critici comune, depunând motive scrise de apel, criticând sentința penală apelată pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând:

- achitarea în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. b) C. proc. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina acestora, inclusiv sub aspectul laturii subiective;

- reținerea dispozițiilor codului penal anterior ca fiind lege penală favorabilă din perspectiva prevederilor referitoare la individualizarea pedepsei, a circumstanțelor atenuante, precum și a dispozițiilor privind concursul de infracțiuni;

- reținerea cauzei de neimputabilitate prevăzută de art. 30 alin. (1) C. pen.

4. Inculpatul I. a formulat motive de apel, criticând sentința penală apelată pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând:

- achitarea sa pentru cele două infracțiuni de fals intelectual, în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen., și respectiv, pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu, în baza art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

În susținerea motivelor de apel, inculpatul a apreciat că sentința este netemeinică întrucât s-a bazat pe interpretarea formală a materialului probator administrat.

Referitor la infracțiunea de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu, inculpatul I. a precizat că, în drept, complicitatea la infracțiunea de abuz în serviciu subzistă numai în măsura în care fapta a fost săvârșită cu intenție și ar avea premisă semnarea procesului-verbal de recepție în aceleași condiții, cu intenție și în scopul producerii consecințelor prevăzute de lege.

Prin urmare, în situația în care procesul-verbal de recepție nu poate fi considerat fals, este cert ca nici complicitatea la infracțiunea de abuz în serviciu, nu subzistă.

- în subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu în infracțiunea de neglijență, diferențierea între infracțiuni fiind determinată doar de forma de vinovăție.

5. Inculpatul N., a formulat motive apel, criticând sentința penală apelată pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând:

- achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.

- achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen.

- în subsidiar, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen. achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 30 C. pen.

- În subsidiar, în condițiile reținerii vinovăției, inculpatul N., a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, având în vedere în acest sens adresa nr. 145/P/2015 emisă la data de 11 aprilie 2016 de către Parchetul DNA - Serviciul Teritorial Oradea, care atestă aportul nemijlocit al inculpatului cu privire la denunțarea unor fapte de corupție.

6. Inculpatul F., a formulat motive scrise de apel, criticând sentința penală apelată pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând:

- desființarea sentinței de apelate și trimiterea cauzei spere rejudecare la aceeași instanță reținând incidența dispozițiilor art. 282 C. proc. pen., urmare nerespectării dispozițiilor legale cu consecința încălcării dreptului la un proces echitabil, prin care s-a produs o vătămare procesual ce nu poate fi înlăturată altfel. Nulitatea relativă a hotărârii primei instanțe este incidentă, întrucât, pe de o parte, aceasta a fost pronunțată de un complet ai cărui membri au fost în totalitate incompatibili fiind incidente dispozițiile art. 64 lit. f) C. proc. pen., iar pe de altă parte, întrucât, atât în ceea ce îl privește pe acest inculpat, dar și pe ceilalți inculpați, hotărârea nu este motivată corespunzător sub aspectul laturii penale, dar și al laturii civile.

- achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 și art. 297 alin. (1) C. pen., precum și pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.

Criticând greșita condamnare a inculpatului pentru fapta de abuz în serviciu, acesta a arătat, în esență, că acesta și-a îndeplinit corect toate atribuțiile de serviciu, care îi reveneau atât în calitatea de viceprimar, cât și în calitatea de membru în comisia de recepție, dar și că lucrările evidențiate în actele semnate de acesta au fost, în realitate, efectuate în integralitate și, de asemenea, că sumele solicitate de la ministerul de resort au fost solicitate în mod legal, fiind folosite efectiv pentru plata lucrărilor acelui proiect din municipiul Beiuș.

Inculpatul a susținut, totodată, că faptele, astfel cum sunt prezentate în materialitatea lor prin probele administrate în cauză, nu întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, în sensul că prin aceste fapte nu a fost prejudiciat nici bugetul unității administrativ teritoriale Beiuș și nici ministerul de resort.

- achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen. (în principal), respectiv în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., pentru infracțiunea de fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpatul susținând că, dacă anumite înscrisuri au avut un conținut nereal aceste mențiuni nereale au fost atestate de către inculpat fără vinovăție, putând fi reținută în sarcina acestuia cel mult o neglijență pentru neverificarea personal a situației.

- schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu și înșelăciune într-o singură infracțiune de abuz în serviciu, cu aplicarea art. 5 C. pen., inculpatul susținând că simpla deblocare a sumelor de bani necesare programului de investiții și punerea acestora la dispoziția unității administrativ teritorial nu a produs în sine un prejudiciu, în condițiile în cauză inculpatul nu a dispus efectuarea de plăți nelegale pentru lucrări de construcție.

- schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de complicitate la înșelăciune și abuz în serviciu în infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 298 C. pen. în vigoare.

- schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată într-o singură infracțiune de fals intelectual, cu aplicarea art. 35 C. pen.

Hotărârea apelată a fost criticată și sub aspectul greșitei individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului F., care a susținut că, la pronunțarea sentinței apelate, nu au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., neexistând o proporționalitate între pedeapsa aplicată acestui inculpat și pedepsele aplicate celorlalți inculpați, raportat strict la faptele comise și la faptul că nu a existat nici un folos necuvenit de care inculpatul să fi beneficiat.

De asemenea, inculpatul a susținut că modalitatea de executare a pedepsei nu este adecvată gradului de pericol social concret al faptei, urmărilor și împrejurărilor în care au avut loc, impunându-se a fi avut în vedere și profilul personal al inculpatului, care are o vârstă înaintată, un comportament conform în societate și la locul de muncă, nefiind cunoscut cu antecedente penale, această situație fiind singulară și existând premisele ca aceasta să nu se mai repete.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, ca o consecință a achitării inculpatului, s-a solicitat înlăturarea din dispozitivul hotărârii atacate obligarea inculpatului la plata vreunei sume de bani, cu ridicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului F.

În subsidiar, apărarea a solicitat înlăturarea din dispozitivul hotărârii a obligării inculpatului la plata sumei de 385.463, 02 lei, aferentă facturii din 12 mai 2008, susținând că atât în actul de inculpare, cât și în hotărârea atacată s-a reținut un singur act material de complicitate la infracțiunea de înșelăciune - cel din decembrie 2007, caz în care obligarea sa la plata prejudiciului nu se justifică, neexistând un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, în sensul art. 1349 C. civ. raportat la art. 1357 C. civ.

7. Inculpatul O. formulat motive scrise de apel, criticând sentința penală apelată pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând:

- achitarea în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. (nu a existat o acțiune de inducere în eroare, lipsind totodată condiția producerii unei pagube, lipsind intenția ca formă a vinovăției).

- achitarea în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 326 C. pen. (lipsește condiția indicării în cuprinsul declarației UAT a actului normativ care stabilește că această declarație produce anumite consecințe juridice, lipsind, totodată, intenția ca formă a vinovăției).

- achitarea în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 din același cod (întrucât probatoriul nu a dovedit existența unei acțiuni de falsificare a celor două înscrisuri, iar sub aspectul laturii subiective lipsește intenția directă ca formă de vinovăție).

- achitarea în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35 din același cod (deoarece sub aspectul laturii obiective a infracțiunii nu s-a dovedit existența unei acțiuni de falsificare a celor două înscrisuri, iar sub aspectul laturii subiective lipsește intenția directă ca formă de vinovăție).

- respingerea cererii de despăgubiri civile formulată de partea civilă Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice.

8. Inculpatul A. formulat motive scrise de apel, criticând sentința penală apelată pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând:

- achitarea în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., în cauză nefiind întrunite condițiile impuse de norma de incriminare, neexistând nicio probă din care să rezulte săvârșirea acestei infracțiuni.

În acest context, inculpatul a susținut că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă nicio obligație directă sau indirectă, în sarcina sa, în ceea ce privește verificarea în mod personal a documentelor a veridicității documentelor pe care le semna în calitate de primar. Apărarea a arătat că lipsește forma de vinovăție cerută de lege - intenția directă, calificată prin scopul prevăzut de lege și care trebuie urmărit.

- achitarea în temeiul art. 16 lit. b) pentru infracțiunea de înșelăciune în forma agravantă prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., inculpatul susținând că prin sentința apelată nu este indicată fapta materială, personală a inculpatului, ci este indicată fapta altei persoane.

Astfel, din materialul probator, din motivarea sentinței atacate rezultă că persoana care a prezentat documente ministerului de resort, în scopul obținerii fondurilor necesare derulării programului de reabilitare, este o altă persoană, respectiv inculpatul D. Acest element de fapt este indubitabil, prin prisma materialului probator. Și în acest caz, în ceea ce îl privește pe inculpatul A., apărarea a arătat că lipsește forma de vinovăție cerută de lege - intenția directă, calificată prin scopul prevăzut de lege și care trebuie urmărit.

De asemenea, și pentru această infracțiune în privința urmării faptei materiale, care face parte din conținutul constitutiv al infracțiunii conform art. 244 alin. (1) C. pen., aceasta lipsește, în condițiile în care nu există prejudiciu, astfel cum rezultă chiar din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.

- achitarea în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen., coroborat cu art. 17 alin. (2) și art. 16 lit. b) ambele teze C. proc. pen. pentru infracțiunea de uz de fals.

Inculpatul a susținut că, întrucât nu a acționat în scopul obținerii sumelor de bani de la minister în baza unor înscrisuri falsificate, lipsește elementul material al infracțiunii reținute în sarcina sa. Totodată, inculpatul a susținut că, de vreme ce nu cunoștea caracterul fals al înscrisurilor înaintate Ministerului mediului și Dezvoltării Durabile, infracțiunea de uz de fals reținută în sarcina sa nu este tipică sub aspectul formei de vinovăție cerută de norma de incriminare.

Pe latură civilă, inculpatul a solicitat, în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., respingerea acțiunii civile și ridicarea măsurilor asigurătorii instituite în faza de urmărire penală.

9. Inculpatul C. a formulat motive scrise de apel, criticând sentința penală apelată pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând:

- în principal desființarea hotărârii și trimiterea cauzei primei instanțe în vederea rejudecării.

Criticând sentința penală apelată, inculpatul C. a susținut că soluția pronunțată nu este consecința unei activități efective de judecată, ci o apreciere incompletă a probelor administrate în cursul urmăririi penale și nu echivalează cu rezolvarea fondului cauzei. Astfel, arătarea, în sentință, în mod generic, că vinovăția inculpaților este dovedită fără referire la apărările concrete ale acestora și la toate probele propuse echivalează cu nemotivarea soluției.

- achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță. În acest sens inculpatul a susținut că nu a avut reprezentarea că situația vizând lucrările va fi folosită de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

- achitarea în temeiul art. 16 lit. d) teza I C. proc. pen. pentru infracțiunea de înșelăciune, inculpatul susținând că, în prezent, nu există o pagubă, contractul fiind în derulare, inexistența pagubei fiind confirmată și de expertiza întocmită în cauză.

- achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. pentru infracțiunea de fals și uz de fals, întrucât la acest moment lucrările au fost finalizate, iar lipsa unei pagube în cadrul infracțiunii de înșelăciune atrage și inexistența consecințelor juridice.

- în subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepselor.

Referitor la solicitarea subsidiară de reindividualizare a pedepsei aplicate, urmează a fi avut în vedere faptul că situația lucrărilor întocmită de inculpat a fost făcută la cerința expresă a inculpatului B.

10. Inculpatul G., a formulat motive scrise de apel, criticând sentința penală apelată pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând:

- în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru infracțiunile de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu și respectiv, pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, iar în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

Criticând sentința penală, inculpatul a susținut că nu a ajutat, nu a înlesnit și nici nu a confirmat documente nereale, precizând că atribuțiile acestuia erau doar de management și consultanță în vederea rezolvării problemelor practice care necesitau soluții tehnice.

În subsidiar, inculpatul a solicitat ca la individualizarea pedepsei aplicate acestuia să fie avută în vedere vârsta inculpatului, comportamentul acestuia până în prezent și faptul că s-a prezentat la aproape toate termenele de judecată.

11. Inculpat D., a formulat motive scrise de apel, criticând sentința penală apelată pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând:

- achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a pentru infracțiunea de abuz în serviciu și implicit pentru infracțiunea de înșelăciune, iar cu privire la infracțiunea de fals intelectual, achitarea în baza art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., iar pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Totodată, apărarea a apreciat că se impune ca, instanța de control judiciar, în condițiile reținerii vinovăției inculpatului, să reindividualizeze pedeapsa aplicată acestui inculpat, apreciind că pedeapsa cu executare în regim de detenție aplicată în fond este total disproporționată în raport cu situația de fapt.

Pentru aceste motive, față de criticile aduse, având în vedere și criticile formulate în cuprinsul motivelor de apel, apărarea a apreciat că dispozițiile art. 91 C. pen. își găsesc aplicabilitate, în raport de datele cauze, de practica instanței europene, dar și practica instanțelor naționale.

Pe latura civilă, hotărârea a fost criticată pentru netemeinicie, apărarea susținând că, nefiind finalizată lucrarea, nu se poate cunoaște dacă prejudiciul imputat prin expertizele în cauză nu cumva este reprezentat de cuantumul valoric al materialelor rămase nefolosite. Odată cu procesul-verbal de recepție ar putea fi aduse clarificări acestui prejudiciu. În lipsa unei recepții a lucrării, nu se poate stabili cu exactitate prejudiciul.

12. Inculpata P., a formulat motive de apel criticând sentința penală apelată pentru netemeinicie, fiind lipsită de suport probator, solicitând:

- În temeiul art. 396 alin. (5) din același cod, coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. achitarea pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de înșelăciune având ca autor pe inculpatul B.

În susținerea acestei critici apelanta a susținut că nu a avut reprezentarea că prin operațiunea de transfer bancar a sumei de 758.025,88 lei înlesnește sau ajută la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, astfel că nu există intenția cerută de legea penală pentru activitatea complicelui.

Pe cale de consecință, în soluționarea laturii civile, inculpata a solicitat respingerea acțiunii civile și înlăturarea din dispozitivul hotărârii a prevederilor vizând obligarea sa la despăgubiri în dauna Primăriei municipiului Beiuș.

13. Inculpata H., a formulat motive scrise de apel, criticând sentința penală apelată pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând:

- în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., achitarea inculpatei.

În subsidiar, inculpata a solicitat în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. d) teza a II-a C. proc. pen., cu referire la art. 30 C. pen. achitarea sa.

Criticând modul de soluționare al laturii civile, apărarea inculpatei H. a solicitat instanței de control judiciar să constate că, la momentul de față toate lucrările ce au făcut obiectul dosarului de investiții sunt efectuate. Drept urmare, se justificau a fi achitate.

14. Inculpatul E. a formulat motive scrise de apel criticând sentința penală apelată pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând:

- în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achitarea, considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa, inclusiv în ce privește latura subiectivă a cauzei. Hotărârea apelată a fost apreciată ca fiind netemeinică și nelegală întrucât instanța de fond dispunând condamnarea sa a făcut o interpretare eronată a materialului probator administrat în cauză, făcând o analiză a probelor în acuzare;

- în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate de instanța de fond, apreciată excesiv de severă în raport de circumstanțele personale ce pot fi reținute în cauză.

III. Din examinarea motivelor de apel formulate în cauză, rezultă caracterul repetitiv al criticilor ce dau conținut căilor de atac declarate.

Din această perspectivă, sintetizând motivele de apel, Completul de 5 judecători va proceda la analiza apelurilor prin raportare la următoarele aspecte criticate ori puse în discuție de către apelanți:

1. compunerea instanței

Critica vizând compunerea instanței formulată de inculpații B. și F. au pus în discuție incompatibilitatea judecătorilor de a soluționa cauza care face obiectului Dosarului nr. x/1/2014 în condițiile în care, prin Sentința penală nr. 763 din data de 9 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2013, de același complet de judecată, în procedura reglementată de art. 375 C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului R.

Astfel, inculpații au apreciat că membrii completului de judecată care au pronunțat sentința penală apelată s-au aflat în situația de incompatibilitate prevăzută de art. 64 lit. f) C. proc. pen. anterior deoarece pronunțând Sentința penală nr. 763 din data de 9 septembrie 2014 aceștia au analizat vinovăția coinculpatului R. prin raportare la faptele tuturor inculpaților din prezenta cauză.

În ce privește compunerea instanței, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reține că aceasta este reglementată de Codul de procedură penală sub imperiul căruia s-a desfășurat judecata în primă instanță în art. 354.

Prin raportare la conținutul acestui text de lege, rezultă că eventualele critici vizând nelegala compunere a instanței pot avea în vedere fie judecarea cauzei de către un complet într-o altă compunere decât cea prevăzută de lege (aspect cantitativ), fie nerespectarea principiului continuității, în limitele în care acesta este recunoscut în cadrul procesului penal (aspect calitativ).

Din această perspectivă, Completul de 5 judecători constată că întreaga judecată în fond a cauzei s-a făcut de către un complet format din 3 judecători ai Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectându-se astfel dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

În egală măsură, așa cum se poate observa din dosarul primei instanțe, completul de judecată în fața căruia au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei a fost același care ulterior a pronunțat sentința penală apelată, fiind respectate astfel și dispozițiile art. 354.

Prin urmare, privite din perspectiva dispozițiilor C. proc. pen. care reglementează compunerea instanței, criticile formulate de inculpați în apel sunt în mod evident nefondate.

În ce privește incompatibilitatea membrilor completului de judecată care au pronunțat în primă instanță sentința apelată, instanța de apel reține ca fiind reală împrejurarea că atât sentința penală apelată cât și Sentința penală nr. 763 din data de 9 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2013, au fost pronunțate de același complet de judecată.

Văzând considerentele Deciziei în interesul legii nr. 17/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ce a analizat situația creată prin reglementarea procedurii de judecată simplificată din art. 3201 C. proc. pen. anterior (art. 375 C. proc. pen. în vigoare), mai exact a incidenței sau nu a cazului de incompatibilitate sus-arătat în ipoteza judecării distincte (prin disjungerea cauzei) a mai multor inculpați trimiși în judecată pentru infracțiuni între care există stare de conexitate și indivizibilitate, se rețin următoarele:

Potrivit deciziei enunțate "judecătorul care a judecat cauza prin aplicarea art. 3201 C. proc. pen. cu privire la unii dintre inculpați nu devine incompatibil, prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare, în a soluționa acțiunea penală și civilă cu privire la ceilalți inculpați, în ipoteza în care trimiterea în judecată a tuturor inculpaților s-a făcut prin același rechizitoriu, pentru infracțiuni între care există stare de conexitate sau indivizibilitate. Judecătorul devine incompatibil doar în măsura în care hotărârile anterioare pronunțate de acesta cuprind referiri la vinovăția persoanelor din cauza pendinte sau motivarea unei soluții conține date care presupun o antepronunțare cu privire la vinovăția persoanelor pentru faptele de care sunt acuzate.

În acest caz "criteriul determinant pentru evaluarea existenței incompatibilității prin antepronunțare, în judecarea unor inculpați diferiți, în cauze disjunse, decurge din considerentele hotărârii de condamnare, și nu din soluția de condamnare" (...).

Se reține că "simplul fapt de a se fi pronunțat anterior în legătură cu măsuri prealabile judecării cauzei pe fond nu reprezintă temeiuri pentru a concluziona că judecătorul este incompatibil să soluționeze fondul cauzei și deci nu reprezintă temeiuri pentru o prezumție de lipsă de imparțialitate obiectivă." (Ferrantelli și Santangelo c. Italiei).

În acest context se reține, totodată, că procedura prevăzută la art. 3201 C. proc. pen. (art. 375 în actuala reglementare) presupune o analiză a condițiilor în care recunoașterea vinovăției proprii produce efectele prevăzute de lege, astfel că probele administrate în faza de urmărire penală față de persoana care solicită aplicarea acestei proceduri sunt suficiente pentru a permite stabilirea unei pedepse pentru fapta proprie, ceea ce înlătură posibilitatea ca instanța de judecată să se refere la vinovăția persoanelor față de care cercetarea judecătorească va continua în cauza disjunsă. În situația trimiterii în judecată a mai multor inculpați, instanța are de evaluat vinovăția fiecăruia dintre ei, ceea ce exclude de jure antepronunțarea judecătorului cu privire la vinovăția unui inculpat în evaluarea vinovăției altuia.

Judecarea cauzei potrivit art. 3201 C. proc. pen. (art. 375 în actuala reglementare) presupune analiza probelor administrate în cursul urmăririi penale doar cu privire la persoana care solicită aplicarea procedurii simplificate. O soluție contrară excedează, în principiu, analizei judecătorului care se pronunță conform art. 3201 C. proc. pen. (art. 375 în actuala reglementare).

Totodată, soluționarea cauzei disjunse presupune administrarea de probe cu privire la persoanele acuzate, inclusiv dreptul acestora de a demonstra lipsa de temeinicie a acuzațiilor cu privire la vinovăția lor făcute de cel care a solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen. (art. 375 în actuala reglementare).

Administrarea probelor în procedura disjunsă de cea în care a operat recunoașterea vinovăției diferențiază cele două cauze astfel încât judecătorul face o evaluare a faptelor celorlalți inculpați în raport cu noile probe și nu exclusiv în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, ceea ce îi permite să se pronunțe în condiții de obiectivitate.

Prin urmare, condamnarea unui inculpat în condițiile reținerii incidenței dispozițiilor art. 375 C. proc. pen. (art. 3201 C. proc. pen. anterior) nu este suficientă și nici necesară pentru reținerea vinovăției celorlalți participanți și nu creează o aparență de imparțialitate.

De altfel, soluționarea cauzei cu privire la unul dintre inculpați conform procedurii prevăzute la art. 320 1 C. proc. pen. anterior oferă suficiente garanții de imparțialitate, din punctul de vedere al legii, pentru ca același judecător să poată da o soluție în cauza disjunsă.

Totodată, se reține că soluționarea ambelor cauze de către același complet de judecată este și soluția consacrată și în Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, care în art. 99 alin. (4) prevede că "în caz de disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiași complet pentru respectarea principiului continuității".

De altfel, din examinarea considerentelor sentinței penale apelate, se constată că pronunțându-se asupra vinovăției inculpatului R., care a solicitat aplicarea prevederilor art. 375 C. proc. pen. (art. 3201 C. proc. pen. anterior) completul de judecată nu a analizat participarea la comiterea infracțiunilor și a inculpaților care nu au solicitat aplicarea procedurii simplificate și nu și-au exprimat părerea cu privire la vinovăția acestora.

Astfel, considerentele hotărârii cu privire la acest inculpat, față de care instanța a apreciat întemeiată solicitarea de a i se aplica procedura prevăzută la art. 3201 C. proc. pen. nu fac referire la contribuția celorlalți participanți la săvârșirea faptei și la vinovăția acestora.

De altfel, se reține că "descrierea contribuției unui participant este în principiu irelevantă, într-o procedură care nu îl privește pe acesta, pentru reținerea vinovăției altei persoane, având în vedere că fiecare este ținut să răspundă pentru faptele proprii (...)".

De altfel, în cauza disjunsă se reține existența unei cercetări judecătorești noi în care au fost evaluate faptele reținute în sarcina inculpaților din prezenta cauză care nu au uzat de procedura prevăzută în art. 375 C. proc. pen., evaluarea conținutului fiecărei infracțiuni, fără referire la sentința penală prin care s-a dispus condamnarea inculpatului R. având în vedere, totodată, caracterul personal al răspunderii penale.

În consecință, soluționarea ambelor cauze de către același complet de judecată exclude incidența cazului de incompatibilitate invocat în apelurile inculpaților, astfel încât nici această critică, subsumată noțiunii de compunere a instanței, nu poate fi primită.

2. nemotivarea hotărârii instanței de fond

Criticând sentința penală apelată inculpații F. și C. au arătat că acesta nu este rezultatul unei analize complete a elementelor de acuzare și a celor de apărare, instanța de control judiciar fiind astfel în imposibilitate de a analiza apărările acestora.

Potrivit art. 403 C. proc. pen., expunerea, ca parte a hotărârii judecătorești, trebuie să cuprindă motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, prin analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a celor care au fost înlăturate și motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză.

În jurisprudența instanței europene s-a statuat în mod constant că, dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenție impun o obligație instanțelor de a-și motiva hotărârile, însă aceasta nu înseamnă că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument, amploarea acestei obligații variind în funcție de natura hotărârii, ceea ce este definitoriu pentru noțiunea de proces echitabil este ca instanța să fi examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției și să nu se mulțumească să confirme concluziile unei alte instanțe sau pe cele reținute în actul de sesizare.

Aceste dispoziții procedurale, în acord cu prevederile art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, impun, în esență, motivarea hotărârilor judecătorești, fără însă ca aceasta să însemne că instanțele ar trebui să se dea un răspuns detaliat la fiecare argument al apărării, amploarea acestei obligații variind în funcție de natura hotărârii, ceea ce este definitoriu pentru noțiunea de proces echitabil este ca instanța să fi examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției și să nu se mulțumească să confirme concluziile unei alte instanțe sau pe cele reținute în actul de sesizare. (a se vedea Ruiz Torija contra Spaniei, hotărârea din 9 decembrie 1994 cauza Helle împotriva Finlandei paragraful 60, cauza Boldea c. României, cauza Albina c. României).

În speță, din examinarea hotărârii apelate, rezultă că instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art. 6 parag. 1 din Convenție analizând în cuprinsul considerentelor sentinței apelate, probatoriului care a stat la baza soluțiilor de condamnare dispuse în cauză.

În acest context, se reține, totodată, că instanța de fond nu s-a rezumat la considerații de ordin teoretic, ci a realizat un examen coroborat al probelor administrate în faza de urmărire penală și a judecății, cu referiri concrete la ceea ce a rezultat din evaluarea lor, fundamentând soluțiile de condamnare fapt ce permite o verificare a acestei hotărâri de către instanța de apel.

Prin urmare, față de cele învederate, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, din examinarea considerentelor sentinței, constată că prima instanță a reținut în procesul de evaluare a materialului probator, baza factuală, în mod detaliat stabilind în drept conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, în raport cu mijloacele de probă administrate și indicate în mod expres, pe care le-a supus procesului de analiză și sinteză, așa încât soluția condamnării acestora este motivată, fiind satisfăcute cerințele impuse de blocul de convenționalitate european (art. 6§1 și cauza Helle contra Finlandei), Așadar, această critică susținută de inculpații F. și C. nu poate fi primită.

3. Legea penală mai favorabilă

În examinarea criticilor formulate de inculpații L., M., J. și K., Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că faptele reținute în sarcina acestora au fost săvârșite în perioada 2007 - 2008, fiind incriminate prin norme cuprinse în Codul penal anterior, iar în timpul judecății a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

În ce privește legea penală mai favorabilă, stabilirea acesteia în condițiile art. 5 din noul C. pen. presupune analiza condițiilor de incriminare și de tragere la răspundere penală, precum și a celor referitoare la pedeapsă din legile penale succesive, fără însă a fi permisă o combinare a prevederilor din aceste legi, căci pe această cale s-ar ajunge la o lex tertia (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 cu referire la constituționalitatea art. 5 din noul C. pen.).

Procedând la analiza faptelor și a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților L., M., J. și K., din perspectiva aplicării art. 4 și art. 5 din noul C. pen., instanța de apel reține că pentru a determina legea penală incidentă se impune analizarea unor criterii concrete, referitoare la menținerea incriminării faptelor săvârșite în legea penală nouă și posibilitatea ca aceasta să retroactiveze, în sensul că ar fi mai favorabilă cu privire la condițiile de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul sancționator.

Astfel, în ce privește infracțiunea "abuz în serviciu" prevăzută de art. 248 C. pen. anterior, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, se constată că această infracțiune își găsește corespondent în noua reglementare în dispozițiile art. 297 C. pen., atât sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii cât și a formei de vinovăție cerută de lege, astfel cum a fost reglementată în legea veche, fiind pedepsită cu închisoarea de la 2 ani la 7 ani.

Având în vedere sancțiunea mai mare prevăzută de lege în noua reglementare, legea veche apare, sub acest aspect, ca fiind lege penală mai favorabilă.

Pe de altă parte, raportat la forma agravantă prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, se constată că modificarea legislativă din 1 februarie 2014 stabilește limite de pedeapsă mai reduse comparativ cu cele stabilite de legea penală anterioară.

Astfel, art. 132 din Legea nr. 78/2000 în reglementarea anterioară prevedea: "Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, era sancționată cu închisoare de la 3 la 15 ani.

Prin Legea nr. 187/2012 art. 132 din Legea nr. 78/2000 a suferit modificări în ce privește regimul sancționator: - "În cazul infracțiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime", rezultând astfel o pedeapsă situată între 2 ani și 8 luni și 9 ani și 4 luni închisoare, mai redusă comparativ cu pedeapsa stabilită în reglementarea anterioară de la 3 la 15 ani închisoare.

Având în vedere sancțiunea mai mare prevăzută de lege în vechea reglementare, legea nouă apare, sub acest aspect, ca fiind lege penală mai favorabilă.

În ce privește infracțiunea de fals intelectual, (art. 289 C. pen. 1968) se constată că această infracțiune este în continuare incriminată printr-o altă normă cu caracter penal, respectiv art. 321 C. pen. în vigoare de la 1 februarie 2014, atât sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii cât și a formei de vinovăție cerută de lege, astfel cum a fost reglementată în legea specială veche.

Totodată, se reține că în vechea reglementare infracțiunea de fals intelectual era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 de ani, în noua reglementare fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Se observă că din perspectiva sancțiunii, având în vedere majorarea minimului special în noua reglementare, legea veche este o lege mai favorabilă.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reține că, spre deosebire de vechea reglementare care, în materia sancționării concursului de infracțiuni, prevedea sistemul cumulului juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. anterior), codificarea actuală instituie cumulul juridic cu spor fix și obligatoriu (art. 39 C. pen.), dispoziție de natură a aprecia legea anterioară ca fiind favorabilă.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 92 C. pen. în vigoare durata termenului de supraveghere este mai redusă decât durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută în art. 862 Codul penal anterior, situație în care, și din această perspectivă, dispozițiile Codului penal în vigoare se învederează ca fiind mai avantajoase pentru inculpații L., M., J. și K.

În consecință, din analiza comparativă a normelor penale sancționatorii, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru inculpații din prezenta cauză este legea penală în vigoare care, în ansamblul dispozițiilor sale, raportat la condițiile de incriminare și de sancționare a faptelor ce formează obiectul acuzației penale creează acestora o situație mai avantajoasă.

4. Analiza criticilor formulate de către apelanți

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu conform art. 417 C. proc. pen., Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție va face o analiză a criticilor formulate de apelanții inculpați păstrând succesiunea evenimentelor reținând, totodată, că inculpații, prin motivele de apel formulate reiterează apărări făcute și în fața instanței de fond, pe care aceasta din urmă le-a analizat și respins motivat în considerentele hotărârii atacate.

Astfel, instanța de control judiciar confirmă valabilitatea argumentelor de fapt și de drept reținute prin actul de inculpare cu privire la acuzațiile care formează obiectul analizei, constatând totodată, că probatoriul administrat în cauză a demonstrat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpații au avut reprezentarea reală a obligațiilor care le reveneau, încălcându-le cu știință, ceea ce a condus prin contribuția și complicitatea celorlalți inculpați, la prejudicierea părților civile Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, respectiv Primăria Municipiului Beiuș (prejudicierea bugetului local al Primăriei Mun. Beiuș - 109.634,44 lei - și a bugetului de stat - 1.381.541,07 lei -) și crearea unui folos patrimonial societății Ț. SRL Oradea.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că, materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, prin raportare la criticile formulate de apelanții inculpați a reliefat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute prin actul de inculpare cu privire la acuzațiile care formează obiectul analizei, atât cele ce vizează latura obiectivă, cât și cele care vizează latura subiectivă, iar corespondența acestor elemente în materialul probator administrat fac ca faptele săvârșite de inculpați să se înscrie în tiparul stabilit de norma incriminatoare.

Referitor la probatoriul care susține o atare concluzie, instanța de control judiciar reține următoarele:

Natura infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, fapte în exercitarea atribuțiilor de serviciu constând în inițierea, redactarea, avizarea, aprobarea și semnarea unor înscrisuri (situații de lucrări, centralizatoarele situațiilor de lucrări, rapoarte de progres, procese-verbale de recepție pariale, facturi, contracte de depozit) a determinat administrarea de probatorii referitoare la clarificarea împrejurărilor întocmirii respectivelor înscrisuri în legătură cu atribuțiile de serviciu care le reveneau fiecăruia dintre inculpați, impunându-se evaluarea procedurii urmate, a prevederilor legale care trebuiau a fi respectate și necesitatea deciziilor luate de către persoanele acuzate.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reține astfel că, faptele în materialitatea lor rezultă din înscrisurile a căror realitate nu a fost contestată de către inculpați, din depozițiile martorilor audiați în cauză, fiind evidențiat astfel modul defectuos în care inculpații și-au exercitat atribuțiile de serviciu. Împrejurările în care înscrisurile au fost emise au fost relatate de către martori, precum și de către inculpați, care susținându-și nevinovăția au invocat incidența unor dispoziții legale care au determinat caracterul legal al procedurii urmate, astfel cum s-a derulat în cauză.

Examinând criticile inculpaților vizând neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați, Completul de 5 judecători prin raportare la criticile formulate, reține că specific infracțiunii de abuz în serviciu, sub aspectul elementului material al laturii obiective, este neîndeplinirea unui act care intră în atribuțiile de serviciu ale unui funcționar public sau alt funcționar, aflat în exercitarea acestor atribuții sau îndeplinirea acestui act în mod defectuos.

Potrivit art. 132 din Legea nr. 78/2000, reprezintă infracțiune asimilată celor de corupție infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial. Așadar, ceea ce determină, în concepția și reglementarea legii, asimilarea cu infracțiunile de corupție a infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen. este obținerea de către funcționarul public a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial fie pentru sine, fie pentru altul. Sfera avantajelor patrimoniale ce pot fi procurate de autorul infracțiunii este foarte largă, cuprinzând orice folos sau profit evaluabil în bani și care, atunci când este realizat, conduce la creșterea sau consolidarea patrimoniului persoanei.

În cauză, avantajul obținut prin comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor a constat în procurarea unui folos patrimonial pentru alții, respectiv pentru SC Ț. SRL Oradea.

Pe de altă parte, prin acțiunile lor, de încălcare în cascadă a atribuțiilor care le reveneau, prin îndeplinirea defectuoasă a actelor la care erau obligați potrivit legii și metodologiei, inculpații au cauzat o vătămare intereselor legale părților civile Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, respectiv Primăria Municipiului Beiuș cu consecința prejudicierii bugetului local și de stat.

Dând sens și dispozițiilor art. 3 din C. proc. pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța reține și apreciază numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.

Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, instanța este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor.

În acest context, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că, analiza coroborată a materialului probator administrat în cursul cercetării judecătorești și urmăririi penale nu este de natură a infirma existența faptelor, apreciind totodată că analiza coroborată a ansamblului probator face dovada deplină a faptelor reținute în sarcina inculpaților, fiind aptă să răstoarne prezumția de nevinovăție.

În cadrul probelor la care urmează a se face referire, apreciate de către instanța ca relevante sub aspectul vinovăției inculpaților, se reliefează cu certitudine participația lor concretă la desfășurarea activității infracționale, fiind evidentă contribuția inculpaților, la succesiunea desfășurării evenimentelor.

Situația de fapt expusă în actul de acuzare și confirmată în urma cercetării judecătorești, poate fi sintetizată după cum urmează:

În cursul anului 2007 a fost încheiată Convenția dintre Primăria Municipiului Beiuș, semnată de inculpatul A. (primar al municipiului Beiuș în perioada 2000 - 2008) înregistrată sub nr. 3979 din 28 mai 2007 și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile (MMDD), înregistrată sub nr. 3100 din 23 iulie 2007, care avea ca obiect finanțarea în proporție de 85 % din bugetul de stat, prin bugetul MMDD, în vederea implementării Programului multianual prioritar de mediu și gospodărire a apelor - Programul "Reabilitarea și extinderea infrastructurii de apă și apă uzată" - Subprogramul "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea BEIUȘ, județul Bihor - Prioritatea I", valoarea totală a cheltuielilor eligibile fiind de 4.808.335 lei (1.436.439 euro).

Potrivit convenției Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile se obliga să contribuie la finanțarea subprogramului cu 85% din valoarea totală a lucrărilor, respectiv 4.087.000 lei, echivalentul a 1.221.000 euro, iar Unitatea Administrativ Teritorială (UAT) Beiuș avea obligația de a asigura prin bugetul propriu fondurile necesare cofinanțării subprogramului, 15% din valoarea eligibilă, respectiv 721.335 lei, precum și toate cheltuielile neeligibile.

Durata convenției era stabilită pentru o perioadă de 3 ani (ultima plată neputând depăși data de 30 noiembrie 2009), cu posibilitatea prelungirii prin acordul părților, prin acte adiționale, sumele neutilizate la finalul implementării subprogramului fiind considerate anulate, finanțarea diminuându-se în mod corespunzător.

Prin Dispoziția nr. 192 din 01 iunie 2007 a primarului Primăriei Municipiului Beiuș (inculpatul A.) a fost desemnată ca persoană autorizată pentru certificarea cheltuielilor privind subprogramul "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș, județul Bihor - Prioritatea I", șefa Serviciului Buget-finanțe, inculpata H., iar inculpatul D. a fost desemnat ca persoană autorizată pentru implementarea subprogramului.

Conform Raportului procedurii nr. 6381 din 02 octombrie 2007 al Primăria Mun. Beiuș, contractul de achiziție publică a fost atribuit SC Ț. SRL Oradea, fiind încheiat Contractul de lucrări din 17 octombrie 2007, prin care SC Ț. SRL se obliga să execute "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Beiuș", la prețul de 4.173.345,88 lei, la care se adăuga TVA 792.935,72 lei.

În temeiul atribuțiilor conferite de dispozițiile art. 68 (art. 63 în actuala reglementare) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, a conținutului convenției și a clauzelor Contractului din 17 octombrie 2007, inculpatul A., exercitând funcția de primar și în calitate de achizitor, a încheiat contractul de prestări servicii din 17 octombrie 2007 cu SC U. SRL Oradea, reprezentată de inculpatul G., obiectul principal al contractului fiind "management, consultanță și dirigenție de șantier pentru lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Beiuș".

În acest punct se reține că, inculpatul A. a susținut că răspunderea cu privire la executarea lucrărilor și respectiv plata acestora către SC Ț. SRL Oradea ar reveni altor persoane în virtutea dispozițiilor pe care le-a dat în calitatea sa de primar, singura sa atribuție referitoare la acest subprogram vizând exclusiv semnarea, în calitate de mandatar, a Convenției încheiate.

Apreciind ca fiind nefondate criticile inculpatului A., Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că, dispoziția emisă nu îl poate exonera de răspundere penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, reținând în acest sens că, în conformitate cu prevederile art. 66 (art. 61 în actuala reglementare) din Legea nr. 215/2001 privind autoritățile publice locale, primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică.

(2) Primarul asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local; dispune măsurile necesare și acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor și instrucțiunilor cu caracter normativ ale miniștrilor, ale celorlalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, ale prefectului, precum și a hotărârilor consiliului județean, în condițiile legii.

Totodată, potrivit art. 68 (art. 63 în actuala reglementare) din Legea 215/2001 - (1) Primarul îndeplinește următoarele categorii principale de atribuții:

a) atribuții exercitate în calitate de reprezentant al statului, în condițiile legii;

b) atribuții referitoare la relația cu consiliul local;

c) atribuții referitoare la bugetul local;

d) atribuții privind serviciile publice asigurate cetățenilor;

e) alte atribuții stabilite prin lege.

(4) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) lit. c), primarul:

a) exercită funcția de ordonator principal de credite; (...)"

Totodată, se reține că, potrivit art. 15.3 (1) din contractul de lucrări din 17 octombrie 2007 încheiat între Primăria Municipiului Beiuș, reprezentată de inculpatul A. și SC Ț. SRL Oradea reprezentată de inculpatul B. "achizitorul are dreptul de a supraveghea desfășurarea execuției lucrărilor și de a stabili conformitatea lor cu specificațiile din anexele la contract (...)",

De asemenea art. 19.4 (alin. (1)) din contractul de lucrări din 17 octombrie 2007 prevede: "plățile parțiale trebuie să fie făcute, la cererea executantului, la valoarea lucrărilor executate conform contractului (...) lucrările executate trebuie să fie dovedite ca atare printr-o situație de lucrări provizorii (...)"

Art. 15.1 din contractul de servicii din 17 octombrie 2007 încheiat între Primăria Municipiului Beiuș reprezentată de inculpatul A. și SC U. SRL reprezentată de inculpatul G. prevede: "achizitorul are dreptul de a verifica modul de prestare a serviciilor pentru a stabili conformitatea lor cu prevederile din propunerea tehnică și din caietul de sarcini).

În ceea ce-l privește pe inculpatul A., este de menționat că, din actele dosarului rezultă contribuția sa efectivă, în desfășurarea activității infracționale, instanța de control judiciar reținând că acesta, în calitate de primar al Municipiului Beiuș, avea reprezentarea situației reale, cunoscând că lucrările nu au fost executate decât în parte, că materialele de construcție nu au fost livrate decât parțial.

Astfel, se reține că, potrivit martorului Q. "cu ocazia urmăririi executării lucrărilor și a verificării stadiului acestora, se organizau la sediul Primăriei Beiuș ședințe de lucru în care erau discutate problemele identificate în teren, modalitatea rezolvării acestor probleme, străzile pe care se executau lucrări, stadiul execuției, străzile pe care urmau a se executa lucrări, decontările efectuate și plăți solicitate a fi achitate ."

Totodată, inculpatul F. precizează: "la ședințele de comandament participa și inculpatul A. care avea cunoștință despre situația din teren", precizând că, atunci când era întrebat îl informa pe acesta cu privire la ce s-a discutat la comandamentele la care nu participase, relatându-i despre străzile pe care se efectuau lucrări, respectiv problemele tehnice întâlnite de constructor.

De asemenea, martorul Q., precum și inculpații F., C., și R. au precizat că inculpatul A. a participat și a prezidat unele dintre ședințele de comandament organizate la sediul Primăriei Municipiului Beiuș cu ocazia urmăririi realizării lucrărilor, fiind în permanență la curent cu stadiul real al lucrărilor.

Martorii LL., GG. susțin că inculpatul A. s-a deplasat în teren pentru a inspecta lucrările aflate în execuție și pentru a constata stadiul realizării acestora.

Audiat fiind în legătură cu acest aspect, inculpatul D. a arătat că a transmis obiecțiile sale cu privire la neexecutarea lucrărilor propuse spre decontare primarului A.

De asemenea, inculpatul E. arată " precizez că la sfârșitul anului 2007 martorul Q., și-a exprimat nemulțumirea față de nefinalizarea lucrărilor ce urmau a fi decontate către constructor și mi-a comunicat că nu dorește să semneze procesul-verbal de recepție parțială a lucrărilor aferente facturii din data de 30 noiembrie 2007. I-am relatat acest fapt primarului A. care a afirmat că ar face bine să-l semneze."

Audiat fiind cu privire al acest aspect martorul Q. a arătat: "după o ședință cu șefii de compartimente, șeful de birou E. mi-a comunicat faptul că A. i-a spus că dacă nu semnez procesul-verbal de recepție parțială "pot să-mi caut de lucru, întrucât primăria nu stă în Q.". Întrucât mi-a fost teamă pentru pierderea locului de muncă, am semnat procesul-verbal de recepție parțială în valoare de 903.697 lei, deși cunoșteam că lucrările nu erau executate și materialele nu erau furnizate".

Prin urmare, cu toate că inculpatul A. cunoștea situația reală, la data de 12 decembrie 2007, prin adresa nr. 7936 în calitate de reprezentant al Primăriei Municipiului Beiuș, a înaintat la MMDD documentația pentru decontarea "Prestări servicii proiectare, management, consultanță și dirigenție de șantier, precum și execuție instalații în cadrul Programului «Reabilitarea și extinderea infrastructurii de apă și apă uzată», Subprogramul «Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș, județul Bihor»", cuprinzând factura fiscală din 30 noiembrie 2007, în valoare totală de 903.697,00 lei, emisă de SC Ț. SRL Oradea către Primăria Mun. Beiuș reprezentând "lucrări de alimentare cu apă și canalizare la investiția «Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Beiuș» conform contract din 17 octombrie 2007 și a situației de lucrări", precum și declarația UAT Beiuș pe proprie răspundere pentru certificarea eligibilității cheltuielilor din data de 30 noiembrie 2007.

Prin declarația UAT Beiuș din data de 30 noiembrie 2007 inculpatul A. a confirmat, "că toate cheltuielile sunt eligibile din punct de vedere administrativ, tehnic, calitativ, financiar și al stadiului fizic de realizare (...) certifică raportul de progres al subprogramului și graficul realizării lunare (...) certifică, de asemenea, că stadiul de implementare a subprogramului a fost realizat în concordanță cu graficul de implementare al acestuia și că informațiile incluse în rapoartele de progres sunt corecte (...) certifică, de asemenea, că subprogramul este implementat în conformitate cu prevederile Convenției nr. 3100 din 23 iulie 2007, certifică realitatea, legalitatea și regularitatea cheltuielilor și a execuției corespunzătoare a lucrărilor, atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ (...) certifică, faptul că declarația de cheltuieli este corectă și rezultă dintr-un sistem contabil bazat pe documente justificative care pot fi verificate (...)."

Din probele administrate în cauză, astfel cum rezultă din cele ce preced, rezultă că documentația depusă pentru decontare cuprindea înscrisuri nereale și declarații false, prin prisma faptului că lucrările aferente nu fuseseră executate de SC Ț. SRL. Totodată, din materialul probator rezultă fără echivoc faptul că inculpatul A. a cunoscut la momentul depunerii documentațiilor de decontare la MMDD din decembrie 2007 și din mai 2008, că lucrările nu erau executate și materialele aferente nu fuseseră livrate.

În acest context se reține că abia la data de 7 februarie 2008 a fost întocmit Ordinul de începere lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Beiuș și a fost notificat Inspectoratul în Construcții al județului Bihor despre începerea lucrărilor de construcții la aceeași dată, ora 7:30.

Faptul că inculpatul A. avea cunoștință de neexecutarea lucrărilor rezultă și din conținutul adresei nr. 2030 din 16 aprilie 2008 către SC Ț. SRL (privind avizarea executării lucrărilor de săpătură pe străzile (...) în vederea realizării lucrărilor de alimentare cu apă și canalizare), prin prisma faptului că situații de lucrări cuprinzând străzile mai sus menționate fuseseră decontate în luna decembrie 2007.

Neexecutarea lucrărilor de canalizare pe străzile (...) și de introducere apă și branșamente pe străzile (...) de către SC Ț. SRL în perioada noiembrie - decembrie 2007 și începerea lucrărilor respective doar la sfârșitul lunii ianuarie - începutul lunii februarie 2008, lucrări decontate de MMDD la data de 28 decembrie 2007, rezultă din declarațiile martorilor LL., GG., HH., II., JJ., MM., NN. și AA., Q.

Totodată, inculpatul C. arată "la sfârșitul lunii noiembrie 2007 B. mi-a solicitat să întocmesc situații de lucrări în vederea decontării de către Primăria Municipiului Beiuș prin extragerea din devizele ofertă a execuției a două străzi de introducere canalizare și apă iar diferența până la valoarea de 900.000 lei să reprezinte procurare materiile aferente lucrării din Beiuș.

I-am adus la cunoștință lui B. faptul că la momentul respectiv nu era executată nicio lucrare la Beiuș și nici nu erau achiziționate materiale aferente, astfel că eu consideram că mi se vor respinge aceste situații.

Întrebându-l pe B. dacă vor fi acceptate la plată aceste lucrări care nu erau executate la momentul facturării, acesta mi-a spus că nu mă privește acest lucru (...) că este clarificat acest aspect."

În acest context relevanță prezintă și declarația dirigintelui de șantier R. care a arătat "lucrările de execuție alimentare cu apă și canalizare au debutat doar la începutul anului 2008, întrucât în perioada de iarnă nu s-a putut lucra. La sfârșitul lunii noiembrie 2007 responsabilul de proiect din parte a Primăriei Municipiului Beiuș ne-a relatat că este nevoie de întocmirea unor situații de lucrări pentru ca banii obținuți de la ministerul Mediului să nu se piardă prin reîntoarcerea acestora la sfârșitul anului în bugetul ministerului. Din câte am înțeles exista deja obținută o sumă de bani de la minister, circa 900.000 lei, care pentru a fi restituită trebuia justificată prin executarea de către Ț. Srl a unor lucrări în cuantumul sumei respective."

În baza documentelor anexate, la data de 28 decembrie 2007, MMDD a decontat lucrările executate, conform documentației depuse și a virat Primăriei Municipiului Beiuș suma de 847.450 lei, reprezentând finanțarea în proporție de 85% din bugetul de stat, a Programului "Reabilitarea și extinderea infrastructurii de apă și apă uzată, Subprogramul «Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș, județul Bihor".

La data de 28 decembrie 2007, chiar în condițiile în care lucrările aferente nu fuseseră executate și nici materialele livrate de SC Ț. SRL, Primăria municipiului Beiuș a achitat în totalitate factura fiscală nr. 26 din 30 noiembrie 2007 în valoare totală de 903.697 lei, prin ordinele de plată din 28 decembrie 2007 - pentru suma de 82.697 lei, din 28 decembrie 2007 - pentru suma de 775.815,15 lei și din 28 decembrie 2007 - pentru suma de 45.148,85 lei, constituită ca garanție de bună execuție.

În luna mai 2008, Primăria Mun. Beiuș a înaintat la MMDD documentația pentru decontarea "management, consultanță și dirigenție de șantier, precum și lucrări de construcții în cadrul Programului «Reabilitarea și extinderea infrastructurii de apă și apă uzată», Subprogramul «Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș, județul Bihor»".

Din probele administrate în cauză a rezultat că și această documentație depusă pentru decontare cuprindea înscrisuri nereale și declarații false, prin prisma faptului că lucrările aferente nu fuseseră executate de SC Ț. SRL.

Procedând în sens contrar îndatoririlor care îi reveneau inculpatul A. prin declarația UAT Beiuș pe proprie răspundere pentru certificarea eligibilității cheltuielilor din data de 12 mai 2008, și cu această ocazie a certificat faptul că "toate cheltuielile sunt eligibile din punct de vedere administrativ, tehnic, calitativ, financiar și al stadiului fizic de realizare și sunt incluse în declarația anexată reprezentând finanțarea de la bugetul de stat/bugetul local și/sau alte surse ce vor fi plătite în conformitate cu stadiul de implementare a subprogramului...acoperă cheltuielile efectuate până la data de 12 mai 2008 și constituie parte integrantă a acestei declarații împreună cu situația facturilor plătite, raportul de progres al subprogramului și graficul realizărilor lunare. Certific, de asemenea, că stadiul de implementare a subprogramului este/a fost realizat în concordanță cu graficul de implementare al acestuia și că informațiile incluse în raportul de progres sunt corecte. Certific, de asemenea, că subprogramul este/a fost implementat în conformitate cu prevederile Convenției nr. 3100 din 23 iulie 2007, în particular în ceea ce privește (...) verificarea realității, legalității și regularității cheltuielilor și a execuției corespunzătoare a lucrărilor, atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ. Certific, de asemenea, faptul că declarația de cheltuieli este corectă și rezultă dintr-un sistem contabil bazat pe documente justificative care pot fi verificate (...)", în condițiile în care cunoștea că informațiile atestate nu corespund adevărului.

La data de 30 iunie 2008, MMDD a decontat lucrările executate conform documentației depuse și a virat Primăriei Municipiului Beiuș suma de 856.035 lei, reprezentând finanțarea în proporție de 85% din bugetul de stat a Programului "Reabilitarea și extinderea infrastructurii de apă și apă uzată, Subprogramul «Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș, județul Bihor".

Prin urmare, contrar susținerilor apărării, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că acțiunile derulate inculpatul A. astfel cum au fost descrise în precedent, se înscriu în tiparul incriminator al infracțiunilor deduse judecății, iar criticile formulate de acesta sunt nefondate în raport de argumentația ce precede.

În acest context, se reține, totodată, că, dincolo de vinovăția evidentă a altor persoane implicate în cauză și contrar celor evidențiate de apărare, inculpatul A. a semnat, repetat, documente care certificau o altă ipoteză decât cea reală, pe care le-a prezentat ca înscrisuri adevărate, înscrisuri care au avut aptitudinea de a produce consecințe juridice.

Prin urmare, apare ca fiind evident că, prin conduita sa, inculpatul A. a făcut posibilă crearea și perpetuarea unei situații nelegale, iar apărările conform cărora nu era atributul său de a verifica modul de derulare a lucrărilor, acesta fiind exclusiv în competența altor persoane nu prezintă relevanță în planul răspunderii sale penale, nefiind susținute de materialul probator administrat în cauză și, în mod evident, nu sunt de natură a fundamenta o soluție de achitare.

Astfel, instanța de control judiciar reține că din situația de fapt reținută de către prima instanță și însușită de către instanța de control judiciar în urma analizării probatoriului administrat în cauză, nu a putut fi identificată vreo acțiune a inculpatului, comisă în scopul împiedicării săvârșirii infracțiunilor; dimpotrivă, toate acțiunile acestuia au fost menite a crea o aparență de legalitate, atât a activității sale frauduloasă, cât și a celorlalți participanți, iar nu de a împiedica consumarea faptelor infracționale.

Acțiunile abuzive ale sus-numitului nu pot fi însă limitate la aspectele enunțate ci trebuie analizate și din perspectiva prerogativelor funcției de conducere deținută în virtutea cărora a cunoscut și coordonat activitățile subordonaților săi, contribuția sa la săvârșirea infracțiunii menționate având o natură complexă evidențiind un pericol social ridicat.

În concluzie, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, pentru considerentele astfel cum au fost pe larg expuse anterior, constată că apelul promovat de inculpatul A. este nefondat întrucât faptele reținute în sarcina inculpatului există în materialitatea lor și au fost comise de acesta cu forma de vinovăție cerută de lege.

- Susținându-și nevinovăția, inculpata H. a criticat sentința apelată, arătând că nu a avut ca obligație de serviciu verificarea în teren a existenței sau inexistenței unor lucrări, a cantității de materiale livrate în baza Convenției și a contractului încheiat cu societatea constructoare sau alte chestiuni tehnice.

Prin urmare, a susținut inculpata, întrucât toate actele care i-au fost prezentate, în baza cărora a întocmit declarațiile de certificare a cheltuielilor, au arătat că lucrările erau executate, soluția de achitare ar fi cea corectă.

Contrar celor susținute de inculpata H., probatoriul administrat a dovedit că aceasta, cu știință, a îndeplinit defectuos atribuțiile care îi reveneau, iar prin acțiunile sale a făcut posibilă obținerea unui avantaj patrimonial de către SC Ț. SRL Oradea.

În acest context, Înalta Curte, Completul de 5 judecători reține că inculpata H., în perioada analizată, exercita funcția de șef Serviciu Buget - Finanțe în cadrul Primăriei Municipiului Beiuș, fiind persoana abilitată din partea UAT cu certificarea cheltuielilor aferente subprogramului la care s-a făcut referire mai sus.

Din examinarea contractului cadru rezultă că acesta a fost semnat, alături de inculpatul A. și de inculpata H., în calitate de șef serviciu financiar, aceasta cunoscând astfel toate obligațiile părților contractante, modalitățile de plată, sancțiunile care puteau interveni pentru nerespectarea limitelor și condițiilor contractuale.

Totodată, din fișa postului, depusă la dosarul cauzei, rezultă că inculpata H. se afla în subordinea directă a Primarului și avea atribuții de control al activității personalului din subordine.

Din aceeași fișă, rezultă totodată că inculpata avea atribuții de: "semnare de legalitate și conformitate a contractelor din care rezultă plăți din bugetul local, organizând și conducând evidența contabilă."

Potrivit atribuțiilor care îi reveneau inculpata trebuia să "participe la ședințele în care se analizează problemele ce intră în competența sa de soluționare", ședințe care, în cadrul Primăriei municipiului Beiuș se organizau săptămânal de către conducerea unității, respectiv de primarul A. și la care participau toți șefii de serviciu.

Se reține în acest context că potrivit art. 54 alin. (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "efectuarea plăților, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispozițiile legale, și numai după ce acestea au fost angajate, lichidate și ordonanțate".

Totodată, potrivit art. 10 alin. (4), (5) din O.G. nr. 119 din 99 privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv "Conducătorii compartimentelor de specialitate prevăzuți la alin. (3) răspund pentru realitatea, regularitatea și legalitatea operațiunilor ale căror documente justificative le-au certificat. Obținerea vizei de control financiar preventiv propriu pe documente care cuprind date nereale sau inexacte și/sau care se dovedesc ulterior nelegale nu exonerează de răspundere pe șefii compartimentelor de specialitate care le-au întocmit."

În examinarea criticilor formulate de inculpata H. instanța de control judiciar reține totodată, că potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 1792 din 24 decembrie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale: "nicio ordonanțare de plată nu poate fi prezentată spre semnare ordonatorului de credite decât după ce persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv a acordat viza".

Totodată, se reține că, în esență, potrivit Ordinului nr. 522/2003 al ministrului Finanțelor Publice controlul financiar preventiv se realizează în scopul identificării proiectelor de operațiuni care nu respectă, printre altele, condițiile de legalitate și regularitate și prin a căror efectuare s-ar prejudicia patrimoniul public.

Conceptul de regularitate este definit ca reprezentând caracteristica unei operațiuni de a respecta sub toate aspectele ansamblul principiilor și regulilor procedurale și metodologice care sunt aplicabile categoriei de operațiuni din care face parte.

Contrar susținerilor inculpatei H. se reține că dispozițiile legale la care s-a făcut referire anterior, reflectate în mod corespunzător în fișa postului, precum și clauzele contractuale înserate în cuprinsul Contractului nr. 6790/2007, semnate și de inculpată o obligau pe aceasta să nu acorde viza de control financiar preventiv pe ordonanțele de plată decât după verificarea faptică a executării lucrărilor, nefiind suficientă doar verificarea scriptică a documentației întocmită de inculpații C. și G. ca și diriginți de șantier, înscrisurile întocmite de aceștia fiind la rândul lor, neconforme cu realitatea.

Procedând în sens contrar îndatoririlor care îi reveneau inculpata H. a întocmit declarații UAT pentru certificarea eligibilității cheltuielilor și a confirmat, din partea Primăriei Beiuș, facturi fiscale, înscrisuri care atestau, în mod nereal, efectuarea de lucrări și livrarea de materiale de către SC Ț. SRL Oradea.

De altfel, chiar inculpata a recunoscut faptul că avea cunoștință de faptul că lucrările nu erau executate de SC Ț. SRL la momentul transmiterii la MMDD a documentației depusă spre decontare, precizând că persoanele care cunoșteau acest lucru erau: primarul, viceprimarul, D., Q., E. și alte persoane din compartimentul tehnic, precum și subsemnata".

Inculpata a susținut totodată, "întotdeauna am fost împotrivă, nu am fost de acord niciodată cu modalitatea de lucru, respectiv cu decontarea unor lucrări executate parțial. Semnăturile aplicate de mine pe actele înaintate la MMDD nu au fost puse din proprie inițiativă, ci la solicitarea ordonatorului de credite care cerea să facem documentația pentru a fi trimisă la Minister în vederea decontării".

În acest context Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reține că acțiunile inculpatului A. în sensul solicitării adresate inculpatei H. de a întocmi documentația necesară decontării sumelor de bani, invocate în mod constant de către apelanta inculpată H. în susținerea nevinovăției sale nu au semnificația unei cauze justificative a conduitei sale infracționale.

Astfel, potrivit alin. (2) al art. 21 C. pen., "Este (...) justificată fapta prevăzută de legea penală, constând în îndeplinirea unei obligații impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală".

Or, inserarea cu bună-știință a unor informații eronate în documentația depusă spre decontare la Ministerul Mediului (declarații UAT pentru certificarea eligibilității cheltuielilor, facturi fiscale care atestau, în mod nereal, efectuarea de lucrări și livrarea de materiale de către SC Ț. SRL Oradea) are în mod vădit un caracter ilegal, inculpata cunoscând și înțelegând exact cadrul legal în care trebuie să își desfășoare activitatea, inclusiv prin raportare la rigorile legii penale și având reprezentarea faptului că lucrările nu au fost executate și materialele aferente nu au fost livrate în totalitate.

Astfel, contractele de depozit din 30 noiembrie 2007 și respectiv din 17 decembrie 2007, încheiate între Primăria Municipiului Beiuș, în calitate de deponent (semnate din partea deponentului, de inculpații H. și E., șef Serviciu Amenajarea Teritoriului și Investiții) și SC Ț. SRL Oradea, în calitate de depozitar aveau ca obiect încredințarea de către deponent depozitarului, spre păstrare, cu titlu de depozit, a bunurilor prevăzute în anexa nr. 1, pe o perioadă de 270 zile, până la data de 30 august 2008, respectiv, până la data de 17 septembrie 2008. La încheierea termenului, deponentul urma să ridice bunurile în baza unui contract de predare-primire sau să fie prelungită durata de depozitare.

La contractul de depozit din 30 noiembrie 2007 și anexa nr. 1 la acesta, au fost atașate facturi fiscale în valoare totală de 756.757,51 lei, facturile fiind emise de SC BB. SRL, din 30 noiembrie 2007 în valoare de 183.959,32 lei și din 30 noiembrie 2007 în valoare de 572.798,19 lei, în favoarea SC Ț. SRL Oradea.

La contractul de depozit din 17 decembrie 2007 și anexa nr. 1 la acesta, au fost atașate facturi fiscale în valoare totală de 417.565,09 lei, facturile fiind emise de SC BB. SRL, din 13 decembrie 2007 în valoare de 3.787,31 lei, din 13 decembrie 2007 în valoare de 5.130,75 lei, din 13 decembrie 2007 în valoare de 43.902,63 lei, din 13 decembrie 2007 în valoare de 39.868,8 lei, din 14 decembrie 2007 în valoare de 51.111,44 lei, din 14 decembrie 2007 în valoare de 121.502,63 lei, din 14 decembrie 2007 în valoare de 20.497,38 lei, din 14 decembrie 2007 în valoare de 14.376,02 lei, din 14 decembrie 2007 în valoare de 90.208,5 lei, din 17 decembrie 2007 în valoare de 8.547,24 lei și de SC AAA. SRL din 04 decembrie 2007 în valoare de 18.632,39 lei, toate în favoarea SC Ț. Srl Oradea.

Contractele de depozit din data de 30 noiembrie 2007 și respectiv din data de 17 decembrie 2007 și anexele la acestea cuprindeau cantități de materiale care nu au fost furnizate decât parțial, în realitate, astfel cum materialul probator a evidențiat, în anul 2007 fiind livrate beneficiarului Primăria Mun. Beiuș materiale în valoare totală de numai 172.800,7 lei.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat, totodată, că aceste contracte de depozit au fost întocmite doar pentru a justifica factura fiscală din 30 noiembrie 2007, în valoare totală de 903.697 lei, emisă de SC Ț. SRL Oradea către Primăria Municipiului Beiuș și aferente Centralizatorului situațiilor de lucrări nr. 74 din 30 noiembrie 2007 și situațiilor de lucrări, în valoare de 903.697 lei, cuprinzând "lucrările efectuate de SC Ț. SRL în executarea contractului din 17 octombrie 2007, depuse spre decontare".

În acest context prezintă relevanță declarația inculpatei H. care a arătat: "cu privire la cele 2 contracte de depozit, știu ca acestea au fost întocmite în cursul lunii decembrie 2007, însă mie mi-au fost aduse pentru semnare, ulterior întocmirii datelor contractelor de către inculpatul E.

Deși am observat ca cel 2 contracte de depozit au fost încheiate în decembrie 2007, eu am acceptat sa le semnez la o dată ulterioară, fără să fac vreo mențiune în acest sens, inculpatul E. aducându-mi la cunoștință faptul că responsabilitatea legalității celor 2 contracte de depozit revine SC Ț. SRL. Deși am semnate cele 2 contracte de depozit în condițiile arătate, nu m-am prezentat în teren să văd dacă ele existau în realitate. Contractele de depozit au fost încheiate după emiterea primei facturi din data de 30 noiembrie 2007."

Cu aceasta se coroborează declarația inculpatul C. care a recunoscut faptul că aceste contracte de depozit au fost antedatate, susținând că "au fost întocmite pentru justificarea plății facturii din data de 30 noiembrie 2007."

De altfel, chiar inculpata a susținut că cele două contracte de depozit au fost încheiate pentru "a exista o acoperire pe situația de lucrări".

Totodată, martorul AA. a precizat "din materialele achiziționate din Ungaria la sfârșitul lunii noiembrie 2007, 60 - 70% au fost folosite la lucrarea din (...) am întocmit facturile fiscale cu data de 30 noiembrie 2008, pe baza unor facturi proforme, la solicitarea lui B., întrucât acesta dorea să factureze mai departe aceste materiale și să le deconteze de la primăriile cu care avea contracte de execuție lucrări. Am înțeles de la B. faptul că nu putea depune situațiile de lucrări la primărie fără să anexeze documente justificative, respectiv facturile emise de mine".

În lipsa unei verificări reale a datelor cuprinse în raportul de progres, în condițiile încheierii celor două contracte de depozit după data emiterii primei facturi, arătând că materialele nu au fost procurate în totalitate, inculpata H. a confirmat, prin semnătură și ștampilă factura fiscală din 30 noiembrie 2007 în valoare de 903.697,00 lei respectiv factura fiscală din 12 mai 2008 în valoare totală de 998.813,26 lei, care au fost trimise, ulterior, de către inculpatul A. către Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, care, în baza acestei documentații fictive, a virat cele două sume, folosite de Primăria Municipiului Beiuș la plata lucrărilor neexecutate de către SC Ț. SRL.

Vinovăția inculpatei H. este dovedită și prin faptul că aceasta a semnat și a aplicat ștampilele cu mențiunile "Bun de plată" și "Se confirmă exactitatea, regularitatea și legalitatea datelor" pe o xerocopie a facturii din 12 mai 2008, înscris care a fost trimis la MMDD pentru decontare, factura în original neavând aceste mențiuni. Astfel, prin aplicarea mențiunilor pe o xerocopie a facturii, cea care a fost trimisă spre decontare la MMDD, inculpata H. a confirmat înscrisurilor respective achiesând astfel la înțelegerea ilicită dintre reprezentanții constructorului și ai beneficiarului, privind decontări de lucrări care nu fuseseră executate.

Urmare analizei coroborate a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, a constatat că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe care, prin coroborarea judicioasă a probelor administrate în cauză, examinate și detaliate cu ocazia examinării criticilor precedente formulate a reținut vinovăția inculpatei H. sub aspectul infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, fiind întrunite elementele constitutive ale acestora, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii subiective.

În concluzie, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că faptele inculpatei H., astfel cum au fost pe larg expuse anterior, există în materialitatea lor și au fost comise de aceasta cu forma de vinovăție cerută de lege, inculpata urmând a răspunde penal pentru complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul, complicitate la înșelăciune, fals în declarații, fals în înscrisuri sub semnătură privată, apelul promovat urmând a fi respins ca nefondat.

- Criticând sentința penală apelată, inculpatul F. a susținut netemeinicia acesteia motivat în esență, pe aceea că și-a îndeplinit corect toate atribuțiile de serviciu, care îi reveneau atât în calitatea de viceprimar, cât și în calitatea de membru în comisia de recepție, dar și că lucrările evidențiate în actele semnate de acest inculpat au fost efectuate în integralitate și, de asemenea, că sumele solicitate de la ministerul de resort au fost solicitate în mod legal, fiind folosite efectiv pentru plata lucrărilor Subprogramul «Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș, județul Bihor.

În examinarea criticilor formulate de inculpatul F., Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reține că, ceea ce caracterizează complicitatea în raport cu celelalte forme de participație penală este caracterul său de contribuție indirectă la săvârșirea infracțiunii. Complicele nu determină, nici nu realizează în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, ci îi înlesnește autorului această realizare, făcând, prin sprijinul pe care îl dă, ca autorul să săvârșească mai ușor, mai repede sau mai sigur fapta incriminată.

Pentru existența complicității este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: comiterea de către autor a unei fapte prevăzute de legea penală; săvârșirea de către complice a unei acțiuni menite să înlesnească, să ajute pe autor la săvârșirea infracțiunii; complicele să acționeze cu intenție directă sau indirectă, ceea ce înseamnă că acesta fie prevede și urmărește producerea rezultatului socialmente periculos, fie nu-l urmărește dar îl prevede și acceptă posibilitatea producerii lui, stabilindu-se astfel legătura subiectivă cu autorul.

Este irelevant pentru existența complicității dacă între autor și complice a existat sau nu o înțelegere prealabilă. De asemenea, tot irelevant este dacă, în momentul săvârșirii faptei, autorul a cunoscut cine este complicele care l-a ajutat. În ipoteza existenței unei înțelegeri prealabile între autor și complice, aceasta relevă premeditarea în săvârșirea faptei, împrejurare care sporește încărcătura de pericol social a faptei. Pentru a fi complice este necesar și suficient ca persoana să acționeze cu intenție directă sau indirectă.

Raportând considerațiile teoretice sus-menționate la speța dedusă judecății, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reține că, astfel cum rezultă din probatoriul cauzei și relevat în cele ce preced, inculpatul F. avea reprezentarea reală a lucrărilor executate dar și a celor neexecutate.

Astfel, probatoriul administrat în cauză a demonstrat că prin dispoziția dată de inculpatul A. a fost numită comisia de recepție parțială a lucrărilor constituită din inculpatul F. (președinte) și I., J., K., L., respectiv M. în calitate de membri.

Dispoziția dată de inculpatul A., pentru fiecare membru al comisiei de recepție parțială a lucrărilor, respectiv pentru președintele acesteia, îi obliga pe aceștia să certifice doar lucrările executate, fapt care implica, în mod obligatoriu, o deplasare în teren, cu o verificare prealabilă și cu înserarea în conținutul înscrisurilor doar a datelor reale.

În acest context se reține că, inculpatul F. președinte al comisiei de recepție a lucrărilor, viceprimar în acea perioadă avea responsabilitatea de a se asigura că atribuțiile instituționale sunt îndeplinite corespunzător, acesta având competențe clar stabilite pe linia programului de alimentare cu apă și canalizare.

Astfel cum materialul probator a evidențiat, procesul-verbal de recepție parțială, precum și centralizatorul situațiilor de lucrări și situațiile de lucrări aferente au fost întocmite în birou, pe baza datelor cuprinse în documentelor anexate, președintele F. (viceprimar) și membrii comisiei, de recepție a lucrărilor Q., I., J., K., L. și M. precizând că nu s-au deplasat în teren, acceptând să semneze procesele-verbale de recepție parțială și atestând, în mod nereal, că au verificat lucrările executate de SC Ț. SRL în valoare de 903.697 lei și documentele aferente, respectiv oferta societății, contractul de execuție lucrări și situațiile de lucrări, și că au constatat că "au fost executate lucrările de alimentare cu apă și canalizare conform situațiilor de lucrări anexate".

Relevanță în stabilirea vinovăției inculpatului F. prezintă declarația sa în cuprinsul căruia a arătat "știu că a fost achitată suma întreagă către constructor la sfârșitul anului 2007, chiar în condițiile în care lucrările menționate în situațiile de lucrări depuse spre decontare nu erau finalizate, întrucât dacă nu se făcea acest lucru, banii erau returnați la minister, sub rezerva că lucrările urmau a fi finalizate. (...) Am semnat centralizatorul din partea beneficiarului și consider că prin aplicarea semnăturii nu am certificat că lucrările fuseseră executate, ci doar că Primăria municipiului Beiuș era beneficiarul lucrărilor aflate în executare în perioada respectivă".

Totodată, se reține că inculpatul F. a participat la ședințele de comandament organizate la sediul Primăriei municipiului Beiuș cu ocazia urmăririi realizării lucrărilor, fiind astfel, în permanență la curent cu stadiul real al lucrărilor.

Inculpatul I., arată că în momentul semnării procesului-verbal de recepție parțială a lucrărilor se știa că lucrările nu erau executate și că erau furnizate doar o mică parte din materialele de construcție necesare lucrării.

În maniera descrisă mai sus, prin încălcarea cu știință a atribuțiilor de serviciu și uzându-se de documente false, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile a fost indus în eroare, cu consecința decontării sumelor de bani solicitate.

Susținerea inculpatului, în sensul că nu exista o obligație pentru întocmirea unor procese-verbale de recepție parțială, nu poate fi însușită și nu-l poate exonera de răspundere, în condițiile în care acestea au fost întocmite, cuprind date nereale, fiind trimise, alături de celelalte înscrisuri, la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile pentru obținerea de fonduri.

Totodată, semnarea centralizatoarelor de lucrări, respectiv a situațiilor de lucrări de către diriginții de șantier nu-i exonerează de răspundere pe membrii comisiei de recepție parțială a lucrărilor, respectiv pe președintele acesteia, aceștia având obligații directe în legătură cu constatarea executării efective a lucrărilor.

Probatoriul administrat a evidențiat faptul că inculpatul F. avea cunoștință că numai acționând în acest fel se putea obține în avans decontarea lucrărilor aferente Subprogramului "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș.

Așadar, ajutorul pe care inculpatul F. l-a acordat inculpatului A. în activitatea acestuia de obținere de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile de fonduri ce au avut ca și consecință prejudicierea bugetului local și de stat a fost unul conștient, asumat.

De altfel, instanța de control judiciar examinând apărările formulate și având în vedere materialul probator administrat în cauză, îndeosebi propriile declarații ale inculpatului, reține că acesta recunoaște faptele în materialitatea lor, apreciind însă că modalitatea în care a acționat a fost una legală și susținând că forma de vinovăție cu care a acționat ar fi culpa, și nu intenția.

În contextul cauzei, instanța de control judiciar reține că argumentele inculpatului F. în susținerea tezei culpei, cu consecința schimbării încadrării juridice în infracțiunea de neglijență în serviciu sunt nefondate.

Astfel, instanța de control judiciar reține că probatoriul cauzei a reliefat că, deși inculpatul F. cunoștea situația reală a lucrărilor și respectiv a materialelor pretins livrate a ales să o ignore, atestând în fals că lucrările de alimentare cu apă și canalizare au fost executate conform situațiilor de lucrări anexate, știind că înscrierea unor date nereale în raportul de progres, certificarea situațiilor de lucrări, a facturilor fiscale, contribuie, în mod esențial, la obținerea în mod ilicit de fonduri de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și decontarea ilicită către SC Ț. SRL Oradea, cauzându-se astfel o vătămare bugetului local și de stat, rezultat pe care l-a urmărit și acceptat.

Astfel, din denunțul și declarația formulată de inculpatul D. rezultă: "cu ocazia depunerii spre decontare a facturii din luna mai 2008 de către C., însuși F. a semnat centralizatorul situațiilor de lucrări care cuprindea situații de lucrări care nu fuseseră executate în realitate. Totodată, pentru a obține decontarea cât mai repede, viceprimarul F. m-a trimis personal la Ministerul Mediului la București cu documentația aferentă facturii din luna mai 2008 pentru decontare".

Totodată, din declarațiile martorilor LL. și GG. reiese că inculpatul F. s-a deplasat în teren pentru a inspecta lucrările aflate în execuție și pentru a constata stadiul realizării acestora.

Acest fapt rezultă și din declarația dată de inculpatul F. care a susținut "cunosc faptul că au existat anumite discuții cu angajații Ț. SRL cu ocazia deplasării în teren a primarului A., care-și exprima nemulțumirea față de stadiul execuției lucrărilor pe centrul orașului, străzile respective fiind sparte".

Totodată, martorii BBB., NN. și Q. precum și coinculpatul R. au susținut că inculpatul F. a participat și a prezidat unele dintre ședințele de comandament organizate la sediul Primăriei Mun. Beiuș cu ocazia urmăririi realizării lucrărilor, fiind în permanență la curent cu stadiul real al lucrărilor.

De altfel, astfel cum a declarat, inculpatul F. "îl informa pe primarul A. despre ce s-a discutat la comandamentele (ședințele) de lucru la care nu participase, relatându-i acestuia despre străzile pe care se efectuau lucrări, problemele tehnice întâlnite de constructor cu ocazia execuției, străzile care urmau a fi "atacate" de constructor" (declarația inculpatului F. dosar urmărire penală).

Prin urmare, în mod evident, probatoriul cauzei a demonstrat dincolo de orice dubiu, că inculpatul F., prin conduita manifestată, deși a avut cunoștință de împrejurarea că situațiile de lucrări nu corespund realității s-a lăsat antrenat în activitatea infracțională având deplina reprezentare a urmărilor acțiunilor sale, a faptului că girează operațiuni ce vor prejudicia bugetul local și de stat și vor aduce avantaje materiale firmei căreia i a fost atribuit contractul, așa încât, exigențele tragerii sale la răspundere penală sunt întrunite. Inculpatul F. a acționat cu intenție directă, având atât reprezentarea că prin activitățile pe care le realizează contribuie la realizarea unor fapte prevăzute de legea penală, în mod nemijlocit, de către alte persoane, în calitate de autori, cât și reprezentarea urmării imediate, a producerii prejudiciului, urmărind producerea acestui rezultat. Faptul că inculpatul avea reprezentarea explicită a activității ilicite este dedus din faptul că acesta cunoștea situația reală a lucrărilor executate.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului F. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu și înșelăciune într-o singură infracțiune de abuz în serviciu, cu aplicarea art. 5 C. pen. Înalta Curte, Completul de 5 judecători, o apreciază ca fiind nefondată. Susținând cererea de schimbare a încadrării juridice, inculpatul F. a arătat că simpla deblocare a sumelor de bani necesare programului de investiții și punerea acestora la dispoziția unității administrativ teritorial nu a produs în sine un prejudiciu, în condițiile în care inculpatul nu a dispus efectiv efectuarea de plăți nelegale pentru lucrări de construcție.

În examinarea criticii formulate, din interpretarea normelor de incriminare a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul, respectiv a infracțiunii înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, raportat și la activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului F., Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reține că prin certificarea prin semnătură, în luna decembrie 2007 a procesului-verbal de recepție parțială a lucrărilor, în valoare de 903.697 lei, prin confirmarea din partea Primăriei Mun. Beiuș a centralizatorul situațiilor de lucrări și a situațiilor de lucrări aferente, în valoare de 998.813,27 lei, inculpatul F. a oferit un ajutor inculpatului A. să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu, cu ocazia decontării din bugetul local, la data de 28 decembrie 2007, a sumei de 135.554,55 lei, către SC Ț. SRL Oradea, iar prin atestarea în mod nereal a efectuării de lucrări și livrarea de materiale aferente de către SC Ț. SRL Oradea pentru Primăria mun. Beiuș, în condițiile în care avea reprezentarea exactă a lucrărilor care fuseseră efectiv executate, inculpatul F. a ajutat și la inducerea în eroare a Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii de înșelăciune se reține că inculpatul A. a urmărit inducerea în eroare Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, cu ocazia solicitării și obținerii, în perioada decembrie 2007 - iunie 2008, în două tranșe, de fonduri în valoare totală de 1.617.133,45 lei (768.142,45 lei + 848.991 lei), pentru implementarea subprogramului "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș, județul Bihor", folosindu-se de înscrisuri care atestau în mod nereal efectuarea de lucrări și livrarea de materiale aferente de către SC Ț. SRL Oradea, inculpatul F. sprijinindu-l în această activitate.

Se mai constată că prin prezentarea acestor înscrisuri care au fost determinate pentru acordarea finanțării s-a realizat elementul material al infracțiunii de înșelăciune, urmarea imediată constând în crearea unei situații ce a produs bugetului de stat și bugetului local un prejudiciu, având în vedere că documentele prezentate în susținerea cererii de finanțare nu atestau o situație reală, prin urmare, dacă aceste împrejurări ar fi fost cunoscute finanțarea nu s-ar fi acordat.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului F. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile de fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată într-o singură infracțiune de fals intelectual, cu aplicarea art. 35 C. pen., Înalta Curte, Completul de 5 judecători, o apreciază ca fiind nefondată.

Astfel, instanța de control judiciar reține că, din punct de vedere subiectiv, rezoluția specifică infracțiunii continuate presupune un factor intelectiv constând în reprezentarea, în ansamblu, a activității infracționale, inclusiv a realizării sale prin acțiuni sau inacțiuni similare, repetate și a rezultatului său global, cât și un factor volitiv reprezentat de voința de a săvârși treptat acțiunile sau inacțiunile componente ale acelei acțiuni.

Prin urmare, rezoluția vizată de art. 35 C. pen., din perspectiva ambilor factori, poartă asupra unei activități infracționale complexe, realizată prin acțiuni sau inacțiuni succesive, fiecare aptă să constituie o infracțiune autonomă, iar nu doar asupra unei singure acțiuni sau inacțiuni.

Prin urmare, autorul infracțiunii își reprezintă nu numai ansamblul complex al acțiunilor sau inacțiunilor pe care le va înfăptui, ci și întregul rezultat păgubitor cu consecințe deosebit de grave.

Întrucât pluralitatea de acțiuni-inacțiuni și unitatea de încadrare juridică sunt comune atât concursului real de infracțiuni, atunci când este omogen (situație care nu se regăsește în speța de față), cât și infracțiunii continuate, rezultă că ceea ce caracterizează cu adevărat infracțiunea continuată este unitatea de rezoluție. În absența acesteia, acțiunile-inacțiunile, săvârșite de subiect la diferite intervale de timp, ar reprezenta entități infracționale distincte și independente, o pluralitate de infracțiuni autonome, în concurs. Ceea ce le unește, făcând ca ansamblul lor să alcătuiască o singură infracțiune, este factorul subiectiv, unitatea rezoluției infracționale.

Raportat la activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului F., constând în certificarea prin semnătură, în luna decembrie 2007 a procesului-verbal de recepție parțială a lucrărilor pretins a fi executate, precum și a centralizatorul situațiilor de lucrări întocmite de SC Ț. SRL prin care a fost reprodus conținutul înscrisului sub semnătură privată preexistent, respectiv a situației de lucrări, se constată că este vorba de o pluralitate de infracțiuni săvârșită sub forma concursului de infracțiuni, și nu de o infracțiune continuată pentru că elementul principal care le diferențiază este rezoluția infracțională.

În cazul de față nu avem o singură rezoluție, deoarece fiecare acțiune de falsificare își are propria sa rezoluție infracțională.

Așadar, în acord cu instanța de fond se constată că acțiunile desfășurate de inculpatul F. se circumscriu noțiunii de complicitate, ca formă a participației penale, astfel cum este definită în art. 48 C. pen. (art. 26 C. pen. anterior) reținându-se că acesta a certificat prin semnătură, în luna decembrie 2007, procesul-verbal de recepție parțială a lucrărilor, în valoare de 903.697 lei și a confirmat din partea Primăriei Mun. Beiuș centralizatorul situațiilor de lucrări și situațiile de lucrări aferente, în valoare de 998.813,27 lei, înscrisuri care atestau în mod nereal efectuarea de lucrări și livrarea de materiale aferente de către SC Ț. SRL Oradea pentru Primăria Municipiului Beiuș, pe care primarul A. le-a folosit cu ocazia decontării din bugetul local, la data de 28 decembrie 2007, a sumei de 135.554,55 lei și cu ocazia solicitării și obținerii de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, în perioada mai - iunie 2008, de fonduri în valoare de 848.991 lei.

Prin urmare, contrar susținerilor apărării, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că acțiunile derulate de inculpatul F., astfel cum au fost descrise în precedent, se înscriu în tiparul incriminator al infracțiunilor deduse judecății, criticile formulate fiind nefondate.

- Examinând criticile comune formulate de inculpații I., J., K., L. și M., instanța de control judiciar reține că, astfel cum rezultă din materialul probator inculpații sus-menționați, în calitate de membrii ai comisiei de recepție a lucrărilor aferente Subprogramului "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș, jud. Bihor", au certificat prin semnătură, în luna decembrie 2007, procesul-verbal de recepție parțială a lucrărilor în valoare de 903.697 lei, înscris care atesta în mod nereal efectuarea de lucrări și livrarea de materiale de către SC Ț. SRL Oradea către Primăria Mun. Beiuș, înscris folosit ulterior de către inculpatul A., pentru decontarea din bugetul local a sumei de 135.554,55 lei.

Verificând conținutul procesului-verbal de recepție parțială semnat de președintele comisiei precum și de membrii-inculpații I., J., K., L. și M. rezultă că aceștia au confirmat execuția parțială a lucrărilor, propunând plata parțială a acestora.

Din declarațiile inculpaților și ale martorilor, rezultă că membrii comisiei nu s-au deplasat în teren pentru a verifica stadiul lucrărilor, certificând însă execuția acestora, înscrisul întocmit fiind parte componentă a documentației care a stat la baza finanțării proiectului de către Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.

Astfel, inculpații M. și L. au precizat că au "semnat acest proces-verbal de recepție parțială a lucrărilor ulterior verificării documentației aferente procesului-verbal de recepție parțială a lucrărilor în valoare de 903.697 lei, respectiv situațiile de lucrări și centralizatorul acesteia, constatând că erau semnate de reprezentantul constructorului, de dirigintele de șantier și de reprezentantul primăriei din cadrul compartimentului de investiții, fără a se deplasa în teren în vedere verificării faptice a lucrărilor executate și a materialelor furnizate."

Inculpatul M. a susținut "că, întrucât era vorba de o recepție parțială consider că nu era nevoie de o mare rigurozitate, plata către constructor urmând a fi definită în urma unei deplasări în teren a comisiei de recepție."

Totodată, inculpatul I., în declarația dată în faza de urmărire penală, arată că în momentul semnării procesului-verbal de recepție parțială a lucrărilor, știa că lucrările nu erau executate și că erau furnizate doar o mică parte din materialele de construcție necesare lucrării.

În acest context prezintă relevanță și declarația inculpatei J., care a susținut că "din discuțiile purtate cu colegii de birou a înțeles faptul că pentru a nu se pierde finanțarea de la Ministerul Mediului și pentru a nu se returna banii la București, la sfârșitul anului 2007, conducerea primăriei a hotărât să facă plata către constructor, deși unele articole de deviz erau parțial executate, urmând ca ulterior sa fie finalizate aceste lucrări, după ce timpul permitea acest lucru", arătând că "fiind doar o recepție parțială am considerat că lucrurile se vor reglementa pe parcurs, iar la final cu ocazia recepției finale lucrurile urmau a se echilibra", rezultând faptul că avea cunoștință, la momentul semnării procesului-verbal că lucrările nu fuseseră executate și materialele nu fuseseră livrate.

În același cadru de analiză relevanță prezintă și declarația martorului Q. care a arătat că "întrucât mi-am manifestat nemulțumirea față de a plăti suma de 900.000 lei fără a fi executate lucrările și fără a fi furnizate toate materialele aferente, nu am fost de acord să semnez procesul-verbal de recepție parțială. Această decizie a mea am comunicat-o șefului biroului E. și responsabilului de proiect D., (...) precum și colegilor de birou NN., J. și H."

Cu referire la inculpata J. se reține că, la acel moment aceasta își desfășura activitatea "în calitate de consilier la biroul de amenajarea teritoriului și investiții", iar "printre atribuțiile de serviciu se numără și urmărirea executării lucrărilor de reparații și investiții, recepția lucrărilor, redactarea computerizată a proceselor-verbale de recepție", având cunoștință de modul de realizare a recepției lucrărilor în cadrul unei unități publice.

Inculpata K. a precizat că "am semnat procesul-verbal de recepție parțială în condițiile în care situațiile de lucrări fuseseră vizate de dirigintele de șantier, iar colegii de specialitate semnaseră deja acest înscris, eu înțelegând prin desemnarea mea ca și membru în cadrul comisiei de recepție că trebuie să fac doar o verificare scriptică, din punct de vedere contabil a documentelor emise, în speță atribuții legate de ordonanțarea de plată. Contrar susținerilor inculpatei se reține că verificarea scriptică din punct de vedere contabil a documentelor emise" reprezenta o sarcină de serviciu, conform fișei postului (inculpata având calitatea de referent-contabil la serviciul economic din cadrul Primăriei Municipiului Beiuș), fără nicio legătură cu calitatea de membru în cadrul comisiei de recepție a lucrărilor.

Ce trebuia înfăptuit anterior semnării procesului-verbal este stipulat, simplu și concis, în chiar cuprinsul respectivului înscris "au stat la baza verificării următoarele documente: oferta, contractul de execuție lucrări și situațiile de lucrări. Din verificările efectuate și examinarea documentelor au rezultat următoarele: au fost executate lucrările de alimentare cu apă și canalizare conform situațiilor de lucrări anexate: valoarea lucrărilor este de 903.697 lei, TVA inclus".

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reține, astfel cum rezultă din cele anterior expuse, că inculpații I., J., K., L. și M. deși aveau obligația de a efectua verificări cu privire la stadiul lucrărilor, a materialelor livrate, existând totodată suficiente informații cu privire la stadiul actual al lucrării, au certificat prin semnătură, în luna decembrie 2007, procesul-verbal de recepție parțială a lucrărilor în valoare de 903.697 lei, atestând, în mod nereal, că acestea au fost efectuate și că SC Ț. SRL Oradea a furnizat materialele necesare, bazându-se exclusiv pe o aparență de legalitate a documentelor anexate.

Reprezentarea activităților infracționale de către inculpații I., J., K., L. și M., care au condus la emiterea facturilor fiscale din 30 noiembrie 2007 în dauna Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, respectiv Primăriei Municipiului Beiuș și în beneficiul SC Ț. SRL Oradea, rezultă cu prisosință și din analiza declarațiilor inculpaților date în cursul cercetării judecătorești și în cursul urmăririi penale, coroborate cu declarațiile martorilor și a celorlalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată neîntemeiate criticile formulate de către inculpați care au solicitat pronunțarea unei soluții întemeiată pe dispozițiile art. 16 lit. b) C. proc. pen., cu motivarea că și-ar fi îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reține ca formă de vinovăție intenția indirectă, în sensul că deși inculpații nu au urmărit producerea rezultatului au acceptat implicit posibilitatea producerii lui în condițiile în care nu au verificat prealabil lucrările, însușindu-și, ca atare, faptul că situațiile de lucrări și centralizatoarele au fost vizate de dirigintele de șantier, precum și de ceilalți inculpați cu implicare directă, decizională, în derularea subprogramului.

Totodată, împrejurarea că au existat și alte persoane din cadrul Primăriei municipiului Beiuș, care au avut o activitate similară cu cea a inculpaților și față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, nu poate constitui un temei pentru pronunțarea unei soluții de achitare, atâta timp cât s-a constatat că, în ceea ce-i privește pe acești inculpați sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii penale.

În ce privește susținerea apărării în sensul ca inculpații J., K., L. și M. a săvârșit fapta în condițiile erorii de fapt, instanța de control judiciar constată că aceasta nu este întemeiată, nefiind incidentă cauza de neimputabilitate invocată de către inculpații menționați în susținerea căii de atac.

Astfel, potrivit art. 51 C. pen. anterior (art. 30 C. pen. în vigoare) "nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.

Pentru a fi incidentă această cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, trebuie să existe eroare, iar nu îndoiala, adică o cunoaștere nesigură, deoarece, în acest caz, săvârșirea faptei implică acceptarea de către făptuitor a rezultatului faptei sale, rezultat pe care el îl concepe ca posibil sau ca probabil.

Situația invocată de către inculpați constând în aceea că nu cunoșteau stadiul lucrărilor nu poate fi considerată ca reprezentând eroare de fapt, instanța de control judiciar reținând că nu poate fi considerată eroare incapacitatea sau neglijența profesională.

În contextul cauzei se reține totodată, că o atare susținere este total neplauzibilă în raport de probatoriul cauzei, având în vedere și funcțiile deținute, inculpații, prin atribuțiile care le reveneau, cunoscând și înțelegând exact cadrul legal în care trebuie să își desfășoare activitatea, inclusiv prin raportare la rigorile legii penale.

Cu referire la inculpatul I., instanța de control judiciar reține că argumentele acestuia în susținerea tezei culpei, cu consecința schimbării încadrării juridice, din infracțiunea de abuz în serviciu în infracțiunea de neglijență în serviciu sunt nefondate.

Astfel, instanța de control judiciar reține că probatoriul cauzei a reliefat că, deși inculpatul I. cunoștea situația reală a lucrărilor a ales să semneze documente care atestau o situație contrară.

Astfel, inculpatul I. a declarat faptul că în calitate de șef de piață (angajat al Primăriei Mun. Beiuș), a observat, în perioada respectivă, demararea unor lucrări de săpătură pe străzile din imediata apropiere a pieței, respectiv (...), susținând faptul că "înainte de sărbătorile de iarnă m-am deplasat le sediul primăriei în biroul viceprimarului F., solicitându-i să oprească lucrările lângă piață (pe strada (...)) pentru a nu obtura căile de acces la aceasta în preajma sărbătorilor. Solicitarea mea a fost acceptată de viceprimar și muncitorii au fost direcționați în altă parte, fără să pot preciza unde".

Totodată, inculpatul I., în declarația dată în cauză, arată că în momentul semnării procesului-verbal de recepție parțială a lucrărilor, știa că lucrările nu erau executate și că erau furnizate doar o mică parte din materialele de construcție necesare lucrării.

Prin urmare, este evident că inculpatul cunoștea faptul că la momentul semnării procesului-verbal nu fuseseră realizate lucrările aferente, iar, dacă ar fi verificat chiar doar scriptic situațiile de lucrări, ar fi observat că cele două străzi fuseseră decontate în totalitate (introducere conducte, branșamente, asfaltare).

Concluzia evidentă este că inculpatul I. a urmărit decontarea în avans a lucrărilor, deși cunoștea stadiul real al acestora, având, totodată, reprezentarea faptului că nu respectă atribuțiile de serviciu obligatorii, prevăzând că prin acțiunile girează operațiuni ce vor prejudicia bugetul local și de stat și vor aduce avantaje materiale firmei căreia i a fost atribuit contractul, rezultat pe care, dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.

Ca atare, în raport de toate considerentele anterioare, instanța de control judiciar constată că, în cauză, atât din perspectiva laturii obiective, cât și a laturii subiective, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpaților J., K., L., I. și M., reținând că, în contextul concret al cauzei, criticile formulate de inculpați nu pot constitui temei pentru pronunțarea unei soluții de achitare.

- Cu referire la inculpatul D., instanța de control judiciar reține că acesta a criticat sentința penală pentru netemeinicie sub aspectul greșitei sale condamnării, solicitând achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a pentru infracțiunea de abuz în serviciu și implicit pentru infracțiunea de înșelăciune; cu privire la infracțiunea de fals intelectual, inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., iar pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

În examinarea criticilor formulate, instanța de control judiciar reține că, în perioada 2007 - 2008, inculpatul D. exercita funcția de inspector de specialitate în cadrul Primăriei Beiuș, fiind persoana autorizată pentru implementarea subprogramului "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Beiuș, jud. Bihor", "în condițiile în care, astfel cum a declarat, "era singurul specialist din cadrul primăriei pentru activitatea de alimentare cu apă și canalizare a municipiului Beiuș."

De altfel, a precizat inculpatul, acesta a fost și "motivul pentru care am fost angajat în anul 2006 la Primăria Municipiului Beiuș, fiind inițiate la momentul angajării întocmirea studiilor de prefezabilitate în vederea introducerii canalizări și alimentării cu apă a Municipiului Beiuș."

Din probatoriul administrat a rezultat că, în această calitate, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, inculpatul D. a întocmit rapoarte de progres și a avizat din partea Primăriei Mun. Beiuș, facturi fiscale (din 30 noiembrie 2007 în valoare totală de 903.697 lei și din 12 mai 2008, în valoare de 998.3,26 lei) înscrisuri care atestau, în mod nereal, efectuarea lucrărilor și livrarea de materiale de către SC Ț. SRL Oradea pentru Primăria Municipiului Beiuș, respectiv:

- Raportul de progres, în care se menționa, în mod nereal, faptul că "în perioada 17 octombrie 2007 - 30 noiembrie 2007 SC "Ț." SRL a executat lucrări conform facturii în valoare de 903.697 lei";

- Raportul de progres, în care se menționa, în mod nereal, faptul că:

- "în perioada 17 octombrie 2007 până în prezent SC "Ț." SRL a executat lucrări conform facturii din 30 noiembrie 2007 în valoare de 903.697 lei;

- în perioada 01 ianuarie 2008 până la 12 mai 2008 SC "Ț." SRL a executat lucrări în valoare de 998.813,26 lei, conform facturii din 12 mai 2008".

- Raportul de progres în care se menționa, în mod nereal, faptul că:

- "în perioada 17 octombrie 2007 până în prezent SC Ț. SRL a executat lucrări conform facturii din 30 noiembrie 2007 în valoare de 903.697 lei.

- în perioada 01 ianuarie 2008 până la 30 aprilie 2008 SC Ț. SRL a executat lucrări în valoare de 998.813,26 lei, conform facturii din 12 mai 2008, reprezentând alimentare cu apă str. (...), canalizare str. (...).

- în perioada 01 mai 2008 - 26 septembrie 2008 s-au executat lucrări în valoare de 505.034,43 lei, conform facturii din 26 septembrie 2008, constând în: au fost executate lucrări astfel străzile (...) - L = 657 m conductă apă, str. (...) - L = 200 m conductă apă, str. (...) = 1036 m conductă apă, Cond. Magistrală - L =2000 m, conform raportului de activitate întocmit de constructor și vizat de dirigintele de șantier și care este anexat la această documentație".

Martorii BBB., NN. și Q. precum și coinculpatul R. au susținut că inculpatul D. a participat la ședințele de comandament organizate la sediul Primăriei Municipiului Beiuș cu ocazia urmăririi realizării lucrărilor, fiind în permanență la curent cu stadiul real al lucrărilor și având reprezentarea faptului că stadiul fizic al lucrărilor nu este identic cu cel din situațiile de lucrări.

În acest context, se cuvine a fi menționată și declarația inculpatului C. care arată că "atât inculpatul D., cât și ceilalți inculpați din prezenta cauză cunoșteau faptul că centralizatoarele de lucrări nu reflectă realitatea (...) inculpatul D. a fost cel care mi-a cerut să avizez situațiile de lucrări, vizate și de inculpatul G."

Relevanță prezintă și declarația inculpatei H. care arată că "(...) persoanele care cunoșteau că lucrările nu erau executate de SC Ț. SRL la momentul transmiterii la minister a documentelor pentru decontare erau: primarul, viceprimarul, D., Q., E. și alte persoane din compartimentul tehnic, precum și subsemnata (...)".

Totodată, martorul Q. precizează că "toate concluziile realizate cu ocazia urmăririi și verificării lucrărilor de extindere și reabilitare a rețelelor de canalizare și apă în municipiul Beiuș, le adus la cunoștința conducerii primăriei, care a cunoscut, în timp real despre stadiul execuției, despre decontările realizate și plățile efectuate și despre realizarea parțială de către SC Ț. SRL a lucrărilor decontate. Mai mult, toate aceste chestiuni erau discutate cu ocazia comandamentelor de lucru (ședințelor de lucru), la care participau toți factorii implicați în proiect (...)".

Inculpatul D. arată că pe toată perioada derulării contractului nu s-a deplasat în teren, nu a participat la recepțiile parțiale, dar a participat la ședințele de comandament, cunoscând situația din teren, alături de ceilalți inculpați, respectiv A., F., C., R., G., E.

Audiat fiind în inculpatul D. a susținut faptul că "deși avea suspiciuni în legătură cu neexecutarea unor lucrări ce erau cuprinse în situațiile de lucrări depuse spre decontare, nu am mai avut curajul să fac observații și obiecții pe care să le aduc la cunoștința primarului, care îmi era evident că avea cunoștință despre ele", motivând că a întocmit Rapoartele de progres nereale la "presiunile" exercitate de inculpatul A., care "a început să facă presiuni asupra sa în sensul de a întocmi raportul de progres în raport de situațiile de lucrări care îi fuseseră puse la dispoziție și care nu reprezentau realitatea din teren, invocând faptul că se putea pierde finanțarea de la bugetul statului. Inculpatul a susținut că primarul A. i-a dat de înțeles faptul că dacă nu va întocmi acel raport de progres în condițiile date va suporta consecințele, înțelegând prin aceasta desfacerea contractului de muncă".

Aceste afirmații privind presupuse presiuni la care fusese supus nu au fost susținute de materialul probator, motiv pentru care nu pot fi însușite de instanța de control judiciar.

În acest context se reține, totodată că atribuțiile inculpatului D. nu se limitau, astfel cum acesta a susținut, doar la trimiterea documentației către Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile în vederea finanțării proiectului; inculpatul însuși, arătând, în declarația dată în faza de cercetare judecătorească, că a întocmit rapoartele de progres pentru perioada 17 octombrie 2007 - 30 noiembrie 2007 respectiv 1 ianuarie 2008 - 12 mai 2008, doar pe baza situației de lucrări și a centralizatoarelor prezentate de inculpații C. și G., având suspiciuni că o parte din lucrări nu au fost finalizate. (declarația din 4 decembrie 2014).

Prin urmare, se reține că nu a existat niciun impediment real pentru ca inculpatul D. să întocmească rapoartele de progres prin înserarea, în conținutul acestora, a datelor reale.

Dimpotrivă, deși avea cunoștință de faptul că lucrările au fost parțial executate, inculpatul a întocmit rapoartele de progres, confirmând din partea Primăriei Municipiului Beiuș facturile din 30 noiembrie 2007, în valoare totală de 903.697 lei și din 12 mai 2008, în valoare de 998.3,26 lei iterând date nereale și contribuind astfel la inducerea în eroare a părților civile.

Susținându-și nevinovăția inculpatul D. a arătat că în cauză nu este întrunită latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune reținute în sarcina sa, întrucât nu a avut reprezentarea faptelor sale, respectiv a consecințelor pe care acestea le vor produce, neputându-se reține de altfel vreun scop urmărit de acesta, finalitatea acțiunilor sale fiind una licită.

Sub aspectul laturii subiective, este de menționat că infracțiunea de înșelăciune se comite cu intenție directă, făptuitorul având reprezentarea că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiește o pagubă. Mai mult, latura subiectivă include și scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, ca finalitate urmărită de făptuitor. Acțiunea de inducere în eroare urmărește să provoace în mintea persoanei amăgite o falsă cunoaștere a realității și prevede că datorită acestei acțiuni cel în cauză va lua o poziție care va pricinui o paguba. Textul de incriminare cere ca acțiunea ce formează elementul material, să fie însoțită de cerința esențială, potrivit căreia acesta să se realizeze, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul, al unui folos material injust. Prin acest scop urmărit de infractor se atribuie intenției caracterul calificat prin scop.

În acest punct, reamintim ca intenția, fiind un proces intelectiv - intrinsec omului, nu va putea fi niciodată dovedita material - efectiv, ci trebuie dedusa din faptele materiale, săvârșite de făptuitor.

Raportând considerațiile teoretice sus-menționate la speța dedusă judecății, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reține că vinovăția inculpatului D. cu privire la fapta ce i-a fost reținută în sarcină rezultă din coroborarea întregului material probatoriu administrat, evidențiat în cele ce preced.

Astfel, se confirmă împrejurarea că în dubla sa calitate de inspector de specialitate, respectiv de persoană autorizată pentru implementarea subprogramului, inculpatul D. avea cunoștință despre modul de derulare a lucrărilor, din faza inițială, știind că înscrierea unor date nereale în raportul de progres, certificarea situațiilor de lucrări, a facturilor fiscale, contribuie, în mod esențial, la obținerea în mod ilicit de fonduri de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și implicit la decontarea ilicită către SC Ț. SRL Oradea.

Acționând în vederea decontării în avans către SC Ț. SRL Oradea a unor lucrări neexecutate, inculpatul a întocmit documente care atestau împrejurări nereale, cu intenția vădită de a înșela și de a menține în eroare Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, prevăzând rezultatul faptelor sale, pe care l-a urmărit.

Atestările contrare realității făcute de inculpatul D. în sensul că în perioada 17 octombrie 2007 - 30 noiembrie 2007 respectiv 1 ianuarie 2008 - 12 mai 2008, SC Ț. SRL Oradea a realizat lucrări în valoare de 903.697 lei (factura din 30 noiembrie 2007) respectiv 998.813,26 lei (factura din 12 mai 2008, în condițiile în care s-a dovedit cu certitudine că datele nu erau reale, inculpatul având cunoștință de stadiul real al lucrărilor sunt dovada certă că acesta prin încălcarea atribuțiilor ce îi reveneau, a acționat de conivență cu ceilalți inculpați pentru a crea aparența că sumele pretinse de la Ministerul Mediului sunt datorate SC Ț. ca urmare a lucrărilor efectuate, în baza contractului sus-menționat.

Așadar, inculpatul D. a prevăzut și acceptat ca prin acțiunile sale girează operațiuni ce vor prejudicia bugetul local și de stat și vor aduce avantaje materiale firmei căreia i-a fost atribuit contractul. Totodată, se reține că recepția facturilor sus-menționate de către inculpatul D. a avut valoarea unei acceptări la plată a facturilor menționate, angajând Primăria în raporturile obligaționale.

Confirmând valabilitatea constatărilor primei instanțe, din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că necesitatea emiterii facturilor menționate a izvorât din temerea inculpaților de a nu pierde finanțarea de la bugetul statului.

Nu poate fi primită nici apărarea inculpatului care a susținut că, nu putea fi subiectul activ al infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată întrucât nu avea ca atribuții de serviciu recepționarea, acceptarea facturilor emise de SC Ț. SRL. Astfel, contrar celor susținute în apărarea inculpatului instanța de control judiciar reține că subiect activ al infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată poate fi orice persoană responsabilă care îndeplinește condițiile generale ale subiectului infracțiunii.

Sentința instanței de fond a mai fost criticată în ce privește reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, susținându-se că, în speță acuzațiile aduse nu se referă la falsificarea unor înscrisuri prin modalitățile arătate în art. 288 C. pen. anterior (322 C. pen. în vigoare), ci la atestarea în conținutul lor a unor date pretins nereale.

Potrivit art. 322 C. pen., infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 320 C. pen., dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice.

Ceea ce interesează în speță este stabilirea sferei de incriminare prin raportare la variantele alternative ale elementului material al infracțiunii, care sunt cele prevăzute în art. 320, respectiv: contrafacerea scrierii, contrafacerea subscrierii sau alterarea lui în orice mod.

În acest context, plecând de la semnificația verbului "a contraface" (a imita, a plăsmui, a alcătui ceva, atribuindu-i se caracter de autenticitate), atât jurisprudența mai veche a Tribunalului Suprem (a se vedea Decizia de îndrumare nr. 1/1970), cât și cea mai recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (a se vedea deciziile Secției penale nr. 1233 din 29 martie 2011 și nr. 2696 din 12 iulie 2011) au stabilit că infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale și, mutatis mutandis, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată poate fi săvârșită și prin plăsmuirea în totalitate a unui înscris, adică prin confecționarea unui înscris (inclusiv sub semnătură privată), care conține mențiuni necorespunzătoare adevărului.

Din considerentele Deciziei de îndrumare nr. 1/1970 rezultă că și în Codul penal din 1936, în redactarea sa inițială, infracțiunea de fals folosea o formulare identică cu cea din art. 288 C. pen. din 1968 (art. 320 în actuala reglementare) însă prin modificarea care a avut loc la 24 septembrie 1938, textul inițial a fost completat cu expresia "alcătuindu-l în orice mod", menită să înlăture orice echivoc cu privire la caracterul penal al faptei celui care alcătuiește în întregime sau chiar în parte un act public, fără a se sili să imite scrisul sau iscălitura emitentului.

Ca atare, noțiunea de "falsificare" folosită în art. 320 C. pen. trebuie înțeleasă "nu numai în sensul de denaturare a unui înscris preexistent, adevărat, ci și în sensul de înscris imitat, alcătuit fraudulos, plăsmuit, neadevărat, contrafăcut".

De altfel, jurisprudența în materie a determinat o conciziune mai mare a legiuitorului cu ocazia adoptării Codului penal din 2009, în prezent în vigoare, astfel încât de lege lata falsul în înscrisuri sub semnătură privată are în vedere în mod explicit atât modurile de falsificare care afectează autenticitatea înscrisurilor, cât și pe cele care afectează veridicitatea acestora.

Infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, se săvârșește cu intenție directă, ceea ce presupune întrunirea celor două aspecte ale poziției subiective a făptuitorului. Din punct de vedere intelectiv, acesta are reprezentarea contrafacerii sau alterării unui înscris, iar din punct de vedere volitiv, urmărește folosirea înscrisului în scopul producerii de consecințe juridice.

Prin urmare, reținând că, contrafacerea scrierii - modalitate normativă de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută în art. 320 C. pen. la care face trimitere art. 322 C. pen., - înseamnă și plăsmuirea, respectiv, confecționarea unui înscris similar cu cel care trebuia să conțină mențiuni adevărate, și coroborând probele administrate în cauză, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe care, prin coroborarea judicioasă a probelor administrate în cauză, examinate și detaliate cu ocazia examinării criticilor precedente, a reținut vinovăția inculpatului D. fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni atât sub aspectul laturii obiective cât și al laturii subiective.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, apreciază că sunt neîntemeiate criticile formulate de apărarea inculpatului D., apelul declarat de acesta urmând a fi respins ca nefondat.

- Criticând soluția de condamnare dispusă de către instanța de fond, inculpatul E. a pus în discuție, în esență, neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor ce i s-au reținut în sarcină.

În susținerea acestei critici, din apărările formulate se reține că inculpatul E. nu a recunoscut faptele imputate, încercând să minimalizeze propria implicare în legătură cu programul de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Beiuș și să acrediteze ideea că faptele reținute în sarcina sa nu au fost săvârșite cu vinovăția cerută de lege.

Conduita inculpatului E., astfel cum s-a desprins, fără echivoc, din probele cauzei nu a constat în încălcarea din culpă a unor îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea lor sau prin îndeplinirea defectuoasă, astfel cum apărarea acestuia în mod constant a susținut.

Din contră, probatoriul administrat a dovedit că inculpatul, cu știință, a îndeplinit defectuos atribuțiile care îi reveneau, făcând astfel posibilă prejudicierea bugetului local al Primăriei municipiului Beiuș și bugetului de stat.

Examinând criticile formulate de inculpatul E., rezultă că acesta a exercitat în perioada 2007 - 2009 funcția de șef serviciu Amenajarea Teritoriului și Investiții în cadrul Primăriei Municipiului Beiuș, având atribuții în ceea ce privește urmărirea efectuării lucrărilor executate pe raza municipiului Beiuș.

Împrejurarea că în cauză a fost încheiat un contract de "Management, consultanță și dirigenție de șantier pentru lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în Municipiul Beiuș" nu este de natură a-l exonera de răspundere pe inculpat, întrucât, potrivit fișei postului inculpatul E. avea atribuții concrete în verificarea și derularea execuției lucrărilor ce au constituit obiectul contractului de achiziție publică încheiat între SC Ț. SRL și Primăria municipiului Beiuș.

În derularea subprogramului de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Beiuș, inculpatul E., în calitate de șef Serviciu Amenajarea Teritoriului și Investiții în cadrul Primăriei Municipiului Beiuș, a confirmat din partea UAT, centralizatorul situațiilor de lucrări din data de 30 noiembrie 2007 și situațiile de lucrări aferente, înscrisuri care conțineau date nereale și care au fost ulterior folosite de inculpatul A. pentru inducerea în eroare a Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile în vederea decontării, în condiții ilicite, a lucrărilor neefectuate și a materialelor nefurnizate de către SC Ț. SRL Oradea.

Se reține, totodată, că inculpatul E. a certificat, prin semnătura contractele de depozit din 30 noiembrie 2007 respectiv din 17 decembrie 2007 precum și anexele aferente, confirmând, în mod nereal, livrarea unor materiale de către SC Ț. SRL Oradea.

Astfel cum probatoriul cauzei a reliefat, la momentul semnării centralizatorului valoric pentru data de 30 noiembrie 2007, inculpatul E. avea cunoștință de faptul că lucrările aferente situațiilor de lucrări depuse spre decontare nu fuseseră executate.

Astfel, materialul probator a reliefat faptul că inculpatul E. a participat activ la urmărirea și supravegherea lucrărilor derulate de SC Ț. SRL, fiind prezent în teren, pentru a inspecta lucrările aflate în execuție și pentru a constata stadiul realizării acestora, iar uneori delega în acest sens pe subordonații săi, martorii NN. și Q.

Totodată, se reține și împrejurarea că inculpatul E. a participat și la ședințele de comandament organizate la sediul Primăriei Municipiului Beiuș, cu ocazia urmăririi realizării lucrărilor, fiind astfel în permanență la curent cu stadiul real al lucrărilor, fiindu-i indicată prezența la aceste ședințe de toți ceilalți participanți.

Astfel cum inculpatul a precizat, "cu ocazia acestor ședințe se discutau problemele identificate în teren, modalitatea rezolvării acestor probleme, străzile pe care se executau lucrări, stadiul execuției, deconturile efectuate și plățile solicitate a fi achitate."

De altfel, toate adresele în legătură cu derularea contractului în cauză au emanat de la serviciul coordonat de inculpat, care avea tot timpul cunoștință de stadiul realizării lucrărilor, măsurătorile realizate și constatările efectuate în teren de subordonații NN. și Q., inculpatul E. fiind de acord cu concluziile realizate de aceștia și totodată încunoștințând conducerea Primăriei Mun. Beiuș "pe parcursul executării lucrărilor despre stadiul execuției, despre străzile ce urmau a fi executate, despre problemele existente (...) iar urmarea observării unor probleme, purtam discuții și ofeream explicații cu privire la acestea".

În acest sens se reține și declarația martorului Q., care arată că "aceste situații și datele rezultate în urma verificărilor în teren a lucrărilor executate de SC Ț. SRL Oradea le-am adus la cunoștința conducerii primăriei (...) la aceste discuții a fost prezent și colegul E., care avea cunoștință tot timpul de ceea ce se realiza în cadrul compartimentului de investiții (...) despre neexecutarea lucrărilor decontate, se discuta și cu ocazia ședințelor de comandament."

În ceea ce privește factura fiscală din 30 noiembrie 2007 martorul Q. arată că (...) atât eu cât și inculpații E., D. dar și ceilalți factori decizionali din primărie, aveau cunoștință de faptul că lucrările nu erau finalizate, existând o neconcordanță între valoarea acestora și valoarea facturii emise. Deși se cunoștea acest lucru a fost decontată întreaga factură (...) apreciez că valoarea lucrărilor executate aferentă acestei facturi era una foarte mică."

Prin urmare, contrar celor învederate de inculpat și observând totodată materialul probator rezultă în mod clar faptul că inculpatul E. a cunoscut, la momentul semnării centralizatorului situațiilor de lucrări din 30 noiembrie 2007 și a situațiilor de lucrări aferente, că lucrările nu fuseseră executate și materialele nu fuseseră livrate de SC Ț. SRL.

În contextul cauzei, instanța de control judiciar reține, totodată, că argumentele inculpatului E. în susținerea tezei culpei, cu consecința schimbării încadrării juridice, din infracțiunea de abuz în serviciu în infracțiunea de neglijență în serviciu sunt nefondate.

Astfel, instanța de control judiciar reține că probatoriul cauzei astfel cum a fost evidențiat, a reliefat că, deși inculpatul avea cunoștință despre modul de derulare a lucrărilor, din faza inițială, știind că înscrierea unor date nereale în certificarea situațiilor de lucrări, contribuie, în mod esențial, la obținerea în mod ilicit de fonduri de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și decontarea ilicită către SC Ț. SRL Oradea, - a prevăzut rezultatul faptelor sale și a urmărit producerea acestuia prin comiterea faptelor în calitate de complice, respectiv autor.

Sentința instanței de fond a mai fost criticată în ce privește reținerea în sarcina inculpatului E. a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu motivarea că fapta nu există, fiind astfel incidente dispozițiile art. 16 lit. a) C. proc. pen. În acest sens, inculpatul a susținut că cele două contractele de depozit din 30 noiembrie 2007, respectiv din 17 decembrie 2007 au fost încheiate doar ca o măsură de prevedere a faptului că materialele facturate și necesare executării lucrării se găseau în custodia executantului.

Examinând critica formulată, instanța de control judiciar reține că, în privința celor două contracte de depozit din 30 noiembrie 2007, respectiv din 17 decembrie 2007, încheiate între Primăria Mun. Beiuș, în calitate de deponent și SC Ț. SRL Oradea, în calitate de depozitar, inculpatul E. recunoaște că le-a semnat, alături de inculpata H. fără o verificare prealabilă, știind doar că acestea au fost depozitate de către SC Ț. SRL Oradea.

Aceste contracte aveau ca obiect încredințarea de către deponent depozitarului, spre păstrare, cu titlu de depozit, a bunurilor prevăzute în anexa nr. 1, pe o perioadă de 270 zile, până la data de 30 august 2008, respectiv, până la data de 17 septembrie 2008. La încheierea termenului, deponentul urma să ridice bunurile în baza unui contract de predare-primire sau să fie prelungită durata de depozitare.

La contractul de depozit din 17 decembrie 2007 și anexa nr. 1 la acesta, au fost atașate facturi fiscale în valoare totală de 417.565,09 lei, facturile fiind emise de SC BB. SRL Tinca, din 13 decembrie 2007 în valoare de 3.787,31 lei, din 13 decembrie 2007 în valoare de 5.130,75 lei, din 13 decembrie 2007 în valoare de 43.902,63 lei, din 13 decembrie 2007 în valoare de 39.868,8 lei, din 14 decembrie 2007 în valoare de 51.111,44 lei, din 14 decembrie 2007 în valoare de 121.502,63 lei, din 14 decembrie 2007 în valoare de 20.497,38 lei, din 14 decembrie 2007 în valoare de 14.376,02 lei, din 14 decembrie 2007 în valoare de 90.208,5 lei, din 17 decembrie 2007 în valoare de 8.547,24 lei și de SC AAA. SRL din 04 decembrie 2007 în valoare de 18.632,39 lei, toate în favoarea SC Ț. SRL Oradea.

Contractele de depozit din 30 noiembrie 2007, din 17 decembrie 2007 și anexele la acestea cuprindeau cantități de materiale care, astfel cum probatoriul a demonstrat, nu au fost furnizate decât parțial, în realitate, în anul 2007 fiind livrate beneficiarului Primăria Municipiului Beiuș materiale în valoare totală de numai 172.800,7 lei.

Probatoriul administrat în cauză a evidențiat faptul că aceste contracte de depozit (din 30 noiembrie 2007 și din 17 decembrie 2007, precum și anexele la acestea) au fost întocmite doar pentru a justifica factura fiscală din 30 noiembrie 2007, în valoare totală de 903.697 lei, emisă de SC Ț. SRL Oradea către Primăria Mun. Beiuș și aferente Centralizatorului situațiilor de lucrări din 30 noiembrie 2007 și situațiilor de lucrări, în valoare de 903.697 lei, cuprinzând "lucrările efectuate de SC Ț. SRL în executarea contractului din 17 octombrie 2007, depuse spre decontare".

Astfel, din declarația martorului AA. rezultă că facturile fiscale emise la sfârșitul anului 2007 de SC BB. SRL în favoarea SC Ț. SRL, precizate mai sus, au fost întocmite la solicitarea inculpatului B., deși la momentul facturării mărfii nu existau intrări aferente, materialele fiind doar contractate și comandate de la DD. Ungaria și SC CC. SRL, livrarea lor fiind realizată în cea mai mare parte în perioada februarie - iulie 2008.

Mai mult, AA. a contractat materiale pentru toate lucrările aferente șantierelor deschise de SC Ț. SRL la Beiuș și (...), declarând că "apreciez cu aproximație faptul că din materialele achiziționate din Ungaria la sfârșitul lunii noiembrie 2007, 60 - 70% au fost folosite la lucrarea din (...) am întocmit facturile fiscale cu data de 30 noiembrie 2008, pe baza unor facturi proforme, la solicitarea lui B., întrucât acesta dorea să factureze mai departe aceste materiale și să le deconteze de la primăriile cu care avea contracte de execuție lucrări, respectiv Beiuș și Olcea. Am înțeles de la B. faptul că nu putea depune situațiile de lucrări la primărie fără să anexeze documente justificative, respectiv facturile emise de mine".

Concluzia ce se desprinde, din probele la care s-a făcut referire anterior, este aceea că în perioada noiembrie - decembrie 2007 SC Ț. SRL Oradea nu a efectuat lucrări de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Beiuș, - dovadă în acest sens fiind și Ordinul de începere a lucrărilor care poartă data de 7 februarie 2008 și notificarea Inspectoratului de Construcții al județului Bihor - că în cele două contracte de depozit au fost trecute materiale de construcții nelivrate și că emiterea facturilor fiscale nr. 26 din noiembrie 2007 respectiv 37 din mai 2008, au avut la bază o documentație nereală, ceea ce a contribuit la inducerea în eroare a Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile și ulterior la decontarea nelegală din fondurile ministerului, respectiv din bugetul local al Primăriei Municipiului Beiuș.

Totodată, neîntemeiată este și solicitarea inculpatului E. în sensul achitării sale în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. b) C. proc. pen. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen., motivat pe considerentul că toate actele au fost întocmite în scopul asigurării surselor de finanțare în condițiile în care la acea dată proiectul era în faza de implementare, nefiind finalizat, și nu în vederea inducerii în eroare a Ministerului Mediului.

Contrar celor susținute de inculpat, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține că probatoriul cauzei a reliefat că, deși inculpatul E. cunoștea situația reală a lucrărilor și respectiv a materialelor pretins livrate a ales să o ignore, atestând în fals centralizatorul situațiilor de lucrări din data de 30 noiembrie 2007 și situațiile de lucrări aferente, știind că în acest mod contribuie, în mod esențial, la obținerea în mod ilicit de fonduri de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și decontarea ilicită către SC Ț. SRL Oradea, cauzându-se astfel o vătămare bugetului local și de stat, rezultat pe care l-a urmărit și acceptat.

Prin urmare, constatând satisfăcute cerințele privitoare la conturarea laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, a formei de vinovăție cerute de lege, dar și a urmării socialmente periculoasă produsă, așa cum rezultă din materialitatea faptelor, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că, în mod corect a procedat instanța de fond care a dispus tragerea la răspundere penală a inculpatului E. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice pentru obținerea unui folos patrimonial pentru altul prevăzută de art. 48 alin. (1) rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., motiv pentru care apelul promovat de acest inculpat urmează a fi respins ca nefondat.

- Inculpatul C. a criticat soluția de condamnare dispusă de către instanța de fond, solicitând achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. b) C. proc. pen., susținând că probatoriul administrat în cauză a demonstrat că nu a avut reprezentarea că situația vizând lucrările va fi folosită de inculpatul A., inculpatul neavând, de altfel, intenția de a produce vreun prejudiciu.

Contrar susținerilor inculpatului C., instanța de control judiciar constată că situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță, în urma unei analize riguroase a probatoriului administrat în cauză, dar și a apărărilor formulate de către inculpat.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, consideră că probele administrate în cauză sunt apte să răstoarne prezumția de nevinovăție a inculpatului C. și să susțină participarea activă a acestuia, alături de ceilalți inculpați, pentru realizarea scopului infracțional urmărit, respectiv decontarea în condiții ilicite a lucrărilor neefectuate și a materialelor nefurnizate de către SC Ț. SRL Oradea.

Contribuția infracțională a inculpatului C. a constat în aceea că acesta a întocmit situații de lucrări, centralizatoare și facturi care atestau o falsă realitate, certificând prin semnătură, contractele de depozit din 30 noiembrie 2007 respectiv din 17 decembrie 2007 și anexele aferente, confirmând, în mod nereal, livrarea unor materiale, nefurnizate în realitate, de către SC Ț. SRL Oradea pentru Primăria Mun. Beiuș.

Astfel cum probatoriul a reliefat, inculpatul C., în calitate de șef lucrări la SC Ț. SRL Oradea, cunoștea stadiul lucrărilor, activitățile desfășurate, participând activ la comandamentele de lucru organizate la nivelul Primăriei.

"(...) Despre neexecutarea lucrărilor decontate, se discuta și cu ocazia ședințelor de comandament. La acestea participau (...) și diriginții de șantier G. și R., C., D. și E."

Totodată, inculpatul C. avea cunoștință de faptul că documentele depuse spre decontare la Primăria Municipiului Beiuș cuprindeau lucrări nerealizate și materiale nefurnizate: "mi s-a părut că nu este legală procedura de decontare a unor lucrări neexecutate și a unor materiale nefurnizate întrucât situațiile de lucrări erau însoțite de factură în condițiile în care la acel moment aceste situații nu erau verificate de diriginții de șantier și de către beneficiar. Mai mult în niciuna dintre situații aceste lucrări facturate nu au fost respinse de către reprezentanții beneficiarului, deși se cunoștea situația de fapt. (...) În alte cazuri când am fost angajat la alte societăți de profil, la momentul în care existau neconcordanțe între starea de fapt și situațiile de lucrări depuse, în baza raportului făcut de dirigintele de șantier și a dispoziției reprezentanților beneficiarului, se proceda la corectarea și modificarea acelor situații de lucrări și numai după aceea se proceda la facturarea lucrărilor. Acest lucru nu s-a întâmplat cu ocazia decontării lucrărilor la Beiuș".

Totodată, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reține ca fiind relevantă, sub acest aspect, susținerea inculpatului C. din faza de urmărire penală, menținută sub aspectul elementelor esențiale și în cursul cercetării judecătorești în sensul că "i-a adus la cunoștință inculpatului B. că nicio lucrare nu era executată și nici nu erau achiziționate materialele aferente, acesta cerându-i să întocmească situațiile de lucrări, să le depună la Primăria Municipiului Beiuș asigurându-l că nu estre problema inculpatului C. relativ la decontarea lucrărilor.

Cât privește situația contractelor de depozit din 30 octombrie 2007 și din 17 decembrie 2007 inculpatul C. arată că acestea au fost întocmite de reprezentanții Primăriei Municipiului Beiuș, iar el "le-a semnat ulterior și nu la data întocmirii lor. Au fost semnate, urmare dispoziției verbale a inculpatului B., scopul urmărit fiind justificarea plății facturii din noiembrie 2007."

În declarația dată inculpatul C. arată că "cele două contracte de depozit au fost semnate de către mine, ulterior întocmirii acestora (...) la solicitarea Serviciului de Investiții din cadrul Primăriei Municipiului Beiuș, respectiv a reprezentanților SC Ț. SRL Oradea (...) materiale de construcții care au fost depozitate, au fost extrase din situațiile de lucrări, fiind necesare pentru derularea și executarea lucrărilor".

În contextul cauzei, instanța de control judiciar reține că argumentele inculpatului C. în susținerea nevinovăției sale, pe considerentul că nu avea reprezentarea faptul că actele întocmite vor produce efecte juridice, sunt nefondate.

Astfel, contrar celor susținute de inculpat, instanța de control judiciar reține că, la momentul depunerii situațiilor de lucrări nereale la sediul beneficiarului, inculpatul C. depunea și factura aferentă. Prin semnarea facturii de către reprezentanții Primăriei Mun. Beiuș și restituirea exemplarelor 2 și 3 către C., aceștia aveau reprezentarea că lucrările facturate erau acceptate ca fiind realizate.

Mai mult, la niciuna din cele trei decontări din perioada 2007 - 2008 nu a fost respins de către reprezentanții beneficiarului nici măcar un articol de deviz, toate fiind acceptate la plată așa cum fuseseră depuse.

Totodată, din declarația inculpatului E., rezultă că, inculpatul C. i-a prezentat situațiile de lucrări și centralizatoarele pe care le-a semnat, acestea constituind parte componentă a documentației înaintată Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile pentru virarea sumei de 903.697 lei aferentă facturii din 30 noiembrie 2007.

În atare condiții, rezultă cu evidență, că inculpatul C. deși știa că lucrările nu sunt executate, că există o neconcordanță între lucrările efectuate și cele propuse spre decontare a întocmit situațiile de lucrări, centralizatoarele situațiilor de lucrări și facturi care atestau, în mod nereal, efectuarea de lucrări și livrarea de materiale de către SC Ț. SRL Oradea către Primăria municipiului Beiuș, folosite pentru solicitarea și obținerea de fonduri de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.

Inculpatul C. a avut o contribuție esențială în realizarea scopului infracțional prin ajutorul pe care acesta l-a dat autorului pentru întocmirea documentației necesare decontării, pentru a crea aparența de legalitate a plăților solicitate, prin certificarea prin semnătură a contractelor de depozit din 30 noiembrie 2007 respectiv din 17 decembrie 2007 și anexele acestora, confirmând astfel, în mod nereal, livrarea de materiale nefurnizate, în realitate, de către SC Ț. SRL Oradea către Primăria Mun. Oradea

Prin urmare, apare ca fiind evident că inculpatul C. a prevăzut rezultatul faptelor sale, fiind pe deplin conștient că datele stipulate în situațiile de lucrări, în centralizatoare, în facturile fiscale, în contractele de depozit și în anexe nu sunt reale și declanșează întregul mecanism pentru obținerea, în condiții ilicite, de fonduri de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și din bugetul local al Primăriei Mun. Beiuș, și a urmărit producerea acestuia prin comiterea infracțiunilor în calitate de autor, respectiv complice.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, apreciază că sunt neîntemeiate criticile formulate de apărarea inculpatului C., apelul declarat de acesta urmând a fi respins ca nefondat.

- Criticând soluția de condamnare dispusă de către instanța de fond, inculpatul G. a invocat, în esență, neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcină, încercând să minimalizeze propria implicare și să acrediteze ideea că responsabilitatea aparține coinculpatului R., dirigintele de șantier.

În acest sens, inculpatul G., administrator al SC U. SRL Oradea, firma care asigura dirigenția de șantier pentru realizarea subprogramului "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș, județul Bihor, și-a susținut nevinovăția, transferând întreaga responsabilitate a întocmirii centralizatoarelor situațiilor de lucrări din data de 30 noiembrie 2007 și luna mai 2008, precum și a situațiilor de lucrări aferente, exclusiv inculpatului R., persoană care a executat în mod exclusiv dirigenția de șantier.

Examinând criticile formulate, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că instanța de fond a apreciat corect situația de fapt, argumentele acesteia găsindu-și pe deplin aplicabilitatea și în fața instanței de control judiciar.

Așa cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză, la data de 17 octombrie 2007 a fost încheiat Contractul de servicii nr. 6785 între UAT Beiuș și SC U. SRL Oradea, reprezentată prin administrator ing. G., care avea ca obiect pe de o parte obligația societății în cauză de a executa "Management, consultanță și dirigenție de șantier pentru lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în Municipiul Beiuș", iar pe de altă parte obligația achizitorului de a plăti prețul de 92.000 lei + 17.480 lei TVA.

O parte din obligațiile asumate de SC U. SRL Oradea prin contractul nr. 6785 au fost transmise societății X. SRL Oradea care, în conformitate cu prevederile contractului din 8 noiembrie 2007 încheiat cu SC U. SRL Oradea, se obliga să asigure consultanță tehnică de specialitate prin sing. R., în calitate de diriginte de șantier, pentru obiectivul "Extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în Municipiul Beiuș". Prin contract, sing. R. era obligat să verifice lucrările din punct de vedere calitativ și cantitativ, să vizeze situațiile de lucrări și să respecte toate îndatoririle dirigintelui de șantier.

În acest context se reține că potrivit dispozițiilor art. 1852 alin. (2) din noul C. civ., în raporturile cu beneficiarul, antreprenorul răspunde pentru fapta subantreprenorului la fel ca pentru propria sa faptă.

Totodată, potrivit art. 1876 alin. (1) din noul C. civ. "în cursul executării contractului, beneficiarul are dreptul ca, fără a stânjeni activitatea normală a antreprenorului, să controleze stadiul de execuție, calitatea și aspectul lucrărilor efectuate și ale materialelor întrebuințate, precum și orice alte aspecte referitoare la îndeplinirea de către antreprenor a obligațiilor sale contractuale".

Prin urmare, se constată că încheierea ulterioară a contractului de prestări servicii între SC U. SRL și SC X. SRL, prin care transfera o parte din obligațiile contractuale, nu-l exonerează de răspundere pe inculpatul G., acesta fiind responsabil, alături de subantreprenor, de execuția lucrărilor aferente contractului principal.

Așadar, pe lângă management și consultanță, inculpatul G. trebuia să certifice și realitatea din teren, el însuși afirmând că "fiind titularul contractului de dirigenție de șantier trebuia să facă legătura între R. și Primăria Municipiului Beiuș".

Cu încălcarea obligațiilor contractuale asumate și în exercitarea prerogativelor de administrator al SC U. SRL Oradea, inculpatul G. a certificat situațiile de lucrări, centralizatoarele situațiilor de lucrări, având cunoștință că acestea nu fuseseră executate la momentul semnării situațiilor de lucrări, contribuind astfel la inducerea în eroare a părților civile.

Constatarea se desprinde din faptul că inculpatul nominalizat a confirmat actele menționate cu conținut nereal, girând astfel că acestea respectă condițiile de legalitate și regularitate, actele fiind întocmite în scopul decontării din bugetul local, la data de 28 decembrie 2007, a sumei de 135.554,55 lei și cu ocazia solicitării și obținerii de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, în perioada decembrie 2007 - iunie 2008, în două tranșe, de fonduri în valoare totală de 1.617.133,45 lei, contribuind la producerea unui prejudiciu de 109.634,44 lei bugetului local al Primăriei Municipiului Beiuș și de 1.381.541,07 lei bugetului de stat, executantul lucrărilor obținând foloasele patrimoniale menționate mai sus.

Totodată, totalitatea probelor administrate și valorificate de către instanță dovedesc fără dubiu că inculpatul G., la momentul semnării și ștampilării situațiilor de lucrări și centralizatoarelor aferente, avea cunoștință de faptul că lucrările nu fuseseră realizate și nici materialele livrate, fiind parte a înțelegerii ilicite dintre reprezentanții beneficiarului și ai constructorului privind decontarea unor lucrări nerealizate și efectuarea lucrărilor pe riscul statului și nu a constructorului, în conformitate cu contractul încheiat.

Astfel, probele administrate, în speță declarațiile participanților la ședințele de comandament, martorii NN., BBB. și inculpații D., E., Q., C., R., F., O., confirmă faptul că inculpatul G. a participat în mod direct la majoritatea ședințelor de comandament organizate la sediul Primăriei Municipiului Beiuș, cu ocazia urmăririi realizării lucrărilor, fiind astfel în permanență la curent cu stadiul real al lucrărilor.

Potrivit declarației martorului Q.: "cu ocazia urmăririi executării lucrărilor și a verificării stadiului acestora, se organizau la sediul Primăriei Beiuș ședințe de lucru în care erau discutate problemele identificate în teren, modalitatea rezolvării acestor probleme, străzile pe care se executau lucrări, stadiul execuției, străzile pe care urmau a se executa lucrări, decontările efectuate și plăți solicitate a fi achitate ș.a.m.d. La aceste ședințe de lucru participau cu regularitate dirigintele de șantier G. și uneori R."

În acest sens, susținerile martorului Q. se coroborează cu declarația inculpatului N. potrivit căreia "la începutul lunii septembrie 2008 am avut o întâlnire cu domnul G., reprezentantul SC U. SRL, societatea care asigura managementul, consultanța și dirigenția de șantier aferente contractului de execuție lucrări canalizare și apă încheiat cu SC Ț. SRL. G. mi-a prezentat situații de lucrări și centralizatoarele acestora, spunându-mi că lucrările aferente sunt executate și trebuie să le depunem la Ministerul Mediului pentru a obține decontarea acestor lucrări. Precizez că nu am solicitat aparatului din subordine verificarea acestor situații de plată în valoare de circa 505.000 lei, întrucât acestea erau semnate și vizate de dirigintele de șantier".

Afirmațiile inculpatului N. sunt susținute de declarațiile inculpatul R. care a precizat "Am acceptat să semnez și să ștampilez situațiile de lucrări, centralizatorul și referatul din 30 noiembrie 2007 întrucât acest lucru mi-a fost solicitat de către reprezentantul beneficiarului, D., chestiunea fiind discutată și acceptată de G., titularul contractului de dirigenție de șantier. La momentul ștampilării și semnării situațiilor de lucrări, G. avea cunoștință de faptul că până la respectivul moment nu erau executate lucrările și nici procurate materialele".

Rezultă, cu evidență faptul că în momentul semnării centralizatoarelor și a situațiilor de lucrări, inculpatul G., alături de ceilalți inculpați, cunoșteau faptul că lucrările nu sunt executate, iar materialele de construcții la care se face referire în documentația trimisă Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile nu fuseseră livrate.

Atestările contrare realității făcute de inculpatul în sensul efectuării lucrărilor și livrării materialelor aferente de către SC Ț. SRL Oradea, în condițiile în care s-a dovedit cu certitudine că la aceste date lucrările nu fuseseră executate, iar materialele nu fuseseră livrate, inculpatul având cunoștință despre aceste împrejurări, sunt dovada certă că acesta a acționat în scopul inducerii în eroare a Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile în vederea decontării în avans a unor lucrări, prin crearea unei aparențe de legalitate a executării contractului încheiat cu SC Ț. SRL.

Contribuția inculpatului G., prin confirmarea, centralizatoarelor și situațiilor de lucrări, aferente primelor două facturi din 30 noiembrie 2007 respectiv mai 2008, se circumscrie unui ajutor material efectiv acordat celorlalți inculpați, la prejudicierea părților civile Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, respectiv Primăria Municipiului Beiuș, pe care l-a prevăzut, conștientizând producerea rezultatului, pe care l-a și urmărit.

Așadar, inculpatul G. a prevăzut și acceptat ca prin acțiunile sale girează operațiuni ce vor prejudicia fondurile publice alocate Subprogramul "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș și vor aduce avantaje materiale SC Ț. SRL.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, apreciază că sunt neîntemeiate criticile formulate de apărarea inculpatului G., apelul declarat de acesta urmând a fi respins ca nefondat.

- Criticând sentința penală apelată, inculpatul B. a arătat că lipsește latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, reținută în sarcina sa în forma complicității, în contextul neîndeplinirii cerinței prevăzute de lege pentru a atrage calitatea de funcționar public.

Contrar, susținerilor inculpatului, instanța de control judiciar reține că, potrivit legii penale, participația penală sub forma instigării și complicității, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu nu presupune întrunirea cerinței pretinsă subiectului activ de a fi calificat, prin calitatea de funcționar public.

În consecință, împrejurarea că inculpatul B. nu deținea calitatea de funcționar public este lipsită de relevanță din perspectiva încadrării infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice sub forma de participație a complicității, critica formulată sub acest aspect fiind neîntemeiată.

Susținându-și nevinovăția, inculpatul B. a arătat că în sarcina sa nu poate fi reținută infracțiunea de înșelăciune întrucât acesta nu putea să determine în nici un mod Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile să realizeze finanțarea. De altfel, a susținut inculpatul, solicitarea de finanțare a fost realizată de Primăria Municipiului Beiuș ca act de voință unilateral.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, constată critica ca fiind neîntemeiată.

Examinând critica formulată de inculpatul B. se reține că acesta a condus nemijlocit activitatea SC Ț. SRL, toate acțiunile întreprinse de subordonați fiind realizate la solicitarea administratorului societății, așa cum rezultă și din declarațiile martorului AA. și a inculpatului C.

Probele administrate în cauză au relevat faptul că inculpatul B. a avut cunoștință în permanență despre derularea contractului cu Primăria Municipiului Beiuș precum și despre stadiul execuției lucrărilor, relevanță în acest sens prezentând adresele din 17 septembrie 2008 și din 18 decembrie 2008, înaintate către beneficiarul lucrării, adrese semnate și asumate de inculpat, precum și declarația inculpatului C. "I-am adus la cunoștință lui B. faptul că la momentul respectiv nu era executată nicio lucrare la Beiuș și nici nu erau achiziționate materialele aferente. (...) B. mi-a spus să întocmesc aceste situații de lucrări, centralizatorul și factura aferentă și să le depun la Primăria Beiuș.

Întrebându-l pe B. dacă vor fi acceptate la plată aceste lucrări care nu erau executate la momentul facturării acesta mi-a spus că este clarificat acest aspect și că nu mă privește ceea ce se întâmplă cu decontarea lucrărilor de către Primăria Beiuș (...) deoarece treaba mea era să întocmesc actele respective după dispozițiile sale, activitatea de urmărire a decontărilor fiind în sarcina sa."

Pe de altă parte, declarațiile martorului AA. confirmă faptul că inculpatul B. știa în mod exact ce se întâmplă cu lucrările aferente Contractului nr. 6790/2007, urmărind obținerea fondurilor de la Primăria Municipiului Beiuș, în alte condiții decât cele licite.

Totodată, potrivit declarației martorului AA. "(...) lucrările de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Beiuș au demarat la începutul anului 2008. În urma unei înțelegeri cu B. am stabilit să-i furnizez prin intermediul SC BB. SRL, materialele în vederea realizării lucrărilor (...) marfa a fost livrată din Ungaria la 30 noiembrie 2007 (...) nu cunosc motivele pentru care B. mi-a solicitat să facturez cu data de 30 noiembrie 2007 în condițiile în care dețineam asupra mărfii doar facturile proformă, facturile fiscale fiind emise doar la începutul lunii decembrie 2007 (...) nu am văzut marfa furnizată de CC. România (...) au fost transportate materialele de construcție pentru lucrările de alimentare cu apă și canalizare Beiuș doar începând cu lunile ianuarie/februarie 2008 (...)".(declarația din 16 ianuarie 2015 dosar instanță).

Se reține în acest context și declarația martorului V. - director economic la SC Ț. SRL care arată că "(...) din discuțiile purtate de către inculpatul B. și C. am aflat că lucrările au început undeva la sfârșitul lunii noiembrie 2007 (...) nu a fost încheiat un contract între SC Ț. SRL și SC CC. România ci cu SC BB. SRL (...) de la această societate SC Ț. SRL a cumpărat țeavă, fitinguri, piese de îmbinare și hidranți (...) comanda s-a făcut în decembrie iar livrarea efectivă s-a realizat în martie 2008 (...) de la martorul AA. știu că a mai fost încheiat un contract între SC Ț. SRL și SC DD. Ungaria fiind livrate în cursul lunii iunie 2008". (dosar urmărire penală și declarația din 16 decembrie 2015 dosar instanță).

Declarațiile martorilor AA. și V. se completează cu Contractul cadru de livrare încheiat la data de 11 noiembrie 2007 între SC DD. Ungaria și SC BB. SRL, reprezentată de AA., ce a avut ca obiect comercializarea unor cantități de materiale pentru proiectul (...) și (...). În baza acestui contract au fost emise facturile din 30 noiembrie 2007, din 3 decembrie 2007, din 4 decembrie 2007 iar materialele aferente facturilor și contractului au fost livrate la data de 3 decembrie 2007, 26 februarie 2008, 14 aprilie 2008, 16 aprilie 2008, 17 aprilie 2008, 18 aprilie 2008, 21 aprilie 2008, 22 aprilie 2008, 28 mai 2008, 2 iunie 2008, 5 iunie 2008, 14 iulie 2008 și 24 iulie 2008.

Rezultă așadar că toate aceste materiale nu au fost livrate în anul 2007 de SC DD. fiind doar transferate scriptic de SC BB. SRL către SC Ț. SRL.

De asemenea, în perioada 30 noiembrie 2007 - 11 februarie 2008, SC CC. România SRL a livrat materiale în favoarea SC BB. SRL fiind emise următoarele facturi fiscale: din 30 noiembrie 2007; din 13 decembrie 2007; din 20 decembrie 2007; din 14 decembrie 2007, marfa nefiind însă livrată ci doar transferată scriptic către SC Ț. SRL.

Același aspect a rezultat și din declarația martorului EE. care arată că "(...) marfa aferentă facturii din 14 decembrie 2007 nu a fost livrată" precum și declarația martorului FF. care arată că (...) "fiindu-mi prezentată factura fiscală din 30 noiembrie 2007 emisă de SC BB. SRL în favoarea SC Ț. SRL, pe care sunt menționate datele mașinii condusă de mine (...) arăt că nu am efectuat niciodată transporturi pentru aceste societăți (...)". (dosar urmărire penală, declarația din 3 februarie 2015, 16 decembrie 2014 dosar instanță)

Prin urmare, rezultă cu evidență, faptul că aceste materiale nu existau în depozit la data de 30 noiembrie 2007 când a fost emisă factura fiscală din 30 noiembrie 2007, contractele de depozit având un caracter fictiv, scopul încheierii acestora fiind de a induce în eroare Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile prin includerea lor în valoarea facturii fiscale din 30 noiembrie 2007.

Solicitarea inculpatului B. către martorul AA. de a factura marfa cu data de 30 noiembrie 2007 se justifică prin aceea că, valoarea materialelor de construcție aferente lucrărilor trebuia inclusă în prima factură fiscală emisă în noiembrie 2007, chiar dacă acestea nu intraseră în posesia SC Ț. SRL.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, în mod corect, a apreciat prima instanță că inculpatul B. au acționat cu intenție directă, acesta având atât reprezentarea că prin activitățile pe care le realizează contribuie la realizarea unor fapte prevăzute de legea penală, în mod nemijlocit, de către alte persoane, în calitate de autori, cât și reprezentarea urmării imediate, a producerii prejudiciului, urmărind producerea acestui rezultat.

Totodată, contrar susținerilor inculpatului B., instanța de control judiciar constată că fapta astfel descrisă realizează tipicitatea infracțiunii de înșelăciune, infracțiune contra patrimoniului al cărei specific constă în aceea că, în urma unor manopere dolosive ale făptuitorului victima inducerii în eroare se angajează într-o conduită prejudiciabilă.

Vinovăția inculpatului B. cu privire la faptele ce i-au fost reținută în sarcină rezultă din coroborarea întregului material probatoriu administrat, evidențiat în cele ce preced, care confirmă împrejurarea că acesta avea cunoștință despre modul de derulare a lucrărilor știind că prin întocmirea de documente care atestau împrejurări nereale (situații de lucrări, centralizatoare de lucrări, facturi fiscale) contribuie, în mod esențial, la decontarea ilicită către SC Ț. SRL Oradea prin obținerea de fonduri de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, acționând în mod vădit cu intenția de a înșela și de a menține în eroare Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, prevăzând rezultatul faptelor sale, pe care l-a urmărit.

Totodată, inculpatul B. a invocat netemeinicia sentinței apelate și pe considerentul greșite reținerii a existenței oricărei legături sau înțelegeri între acesta și autorii infracțiunii de abuz în serviciu.

Critica apărării este neîntemeiată, argumentele primei instanțe pe acest aspect găsindu-și pe deplin valabilitatea și în fața instanței de apel, prin raportare la datele concrete ale cauzei.

În acest sens, se reține că, este irelevant pentru existența complicității dacă între autor și complice a existat sau nu o înțelegere prealabilă.

Astfel, potrivit art. 48 C. pen. "Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită".

Ceea ce caracterizează complicitatea, în raport cu celelalte forme de participație penală, este caracterul său de contribuție indirectă, mediată la săvârșirea infracțiunii. Complicitatea presupune un ajutor sau sprijin care vizează latura psihică a faptei săvârșită de autor și constă în actul de natură să întărească moralul acestuia la comiterea faptei.

Pentru a fi complice este necesar și suficient ca persoana să acționeze cu intenție directă sau indirectă.

Raportând aceste considerații teoretice la speța de față, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, constată că activitatea inculpatului B. a constat în ajutorul pe care acesta l-a dat autorilor prin întocmirea de documente care atestau împrejurări nereale, în scopul creării unei aparențe de legalitate în legătură cu derularea contractului de execuție din 17 octombrie 2007.

Activitatea complicelui a fost una direcționată către inducerea în eroare a Ministerului Mediului cu scopul decontării din banii publici în avans a unor lucrări neexecutate, inculpatul având cunoștință că numai acționând în acest fel putea obține sumele respective.

Probatoriul administrat a demonstrat implicarea voluntară a complicelui, interesul manifest și eforturile conjugate pentru atingerea scopului infracțional.

Practic, Primăria municipiului Beiuș l-a finanțat pe constructorul SC Ț. SRL, acesta executând lucrări pe bani publici, deși contractul și convenția încheiate cu Ministerul Mediului stipulau, în mod explicit, că plata se va face după executarea lucrărilor.

Aceste decontări și plăți în avans s-au constituit în veritabile credite, acordate executantului lucrării, care a transferat asupra statului riscul executării contractului, fapt care a dus finalmente la prejudicierea bugetului de stat și a bugetului local al Municipiului Beiuș.

O altă critică cu privire la lipsa elementelor constitutive ale complicității la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată o reprezintă lipsa urmării imediate, respectiv a prejudiciului. Cu privire la acest aspect, apărarea inculpatului B. a susținut că la dosarul cauzei, nu există nicio probă din care să rezulte existența prejudiciului, acesta neputând fi dovedit decât prin probe certe.

În ceea ce privește existența și întinderea prejudiciului, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în acord cu instanța de fond, constată că infracțiunea de abuz în serviciu este o infracțiune de rezultat iar inexistența prejudiciului ar conduce la inexistența infracțiunii și ar exclude angajarea răspunderii penale.

Examinând critica formulată, instanța de control judiciar constată că prin apărările formulate și criticile aduse hotărârii instanței de fond, inculpatul B. nu a susținut faptul că activitatea sa nu a generat un prejudiciu, ci faptul că, urmare finalizării programului de alimentare cu apă partea civilă nu a suferit niciun prejudiciu, chiar în situația în care lucrările au fost decontate în avans.

Contrar susținerilor apărări, instanța de control judiciar reține că existența prejudiciului este confirmată de probatoriul administrat în cauză, inclusiv de raportul de expertiză întocmit de către expertul contabil, în concluziile acestuia fiind indicat un prejudiciu reprezentat de valoarea lucrărilor decontate și neexecutate.

Astfel, potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat în cursul cercetării judecătorești și a răspunsului la obiecțiunile formulate, în mod corect, se constată existența prejudiciului nerecuperat, la care inculpații au fost obligați, după cum urmează:

- pentru factura fiscală din 30 noiembrie 2007 Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile - un prejudiciu nerecuperat de 82.528,90 lei iar Primăria Municipiului Beiuș - 14.563,92 lei;

- pentru factura fiscală din 12 mai 2008 Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile - un prejudiciu nerecuperat de 385.463,02 lei;

- pentru factura fiscală din 26 septembrie 2008, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile - un prejudiciu nerecuperat de 144.978 lei.

Valoarea lucrărilor suplimentare executate în perioada 17 octombrie 2007 - 26 septembrie 2008 este de 15.563,87 lei dar acesta nu a fost inclusă în factura din 26 septembrie 2008.

Prin urmare, în raport de considerentele ce preced, criticile formulate de inculpatul B. apar ca fiind neîntemeiate, calea de atac declarată în cauză urmând a fi respinsă, ca atare.

- Analizând criticile formulate de inculpatul O. în susținerea motivelor de apel, prin raportare la ansamblul probator, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că, din probele administrate în cauză, astfel cum au fost evidențiate în cele ce preced, rezultă că inculpatul O., în virtutea funcției deținută, viceprimar al municipiului Beiuș din anul 2008 până în luna decembrie 2012, când a fost ales deputat în Parlamentul României, a avut cunoștință permanent de stadiul execuției lucrărilor "prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș, județul Bihor, după cum însuși a recunoscut: "Începând cu data de 26 iunie 2008, în baza hotărârii Consiliului Local Beiuș am preluat funcția de viceprimar, printre atribuții fiind și aceea de a asigura președinția comisiei de recepție a lucrărilor privind implementarea subprogramului "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Beiuș".

Astfel, inculpatul susține, că "în virtutea funcției de viceprimar a organizat în mod curent aproximativ o dată pe săptămână, ședințe operative de lucru cu angajații primăriei implicați în proiectul mai sus menționat, respectiv E., Q., D., uneori NN. Totodată organizam aproximativ o dată pe lună sau ori de câte ori era nevoie, ședințe la care participau primarul N., angajații primăriei menționați mai sus, reprezentanții executantului SC Ț. SRL, C. și GG., reprezentanții dirigenției de șantier, G. și R. și reprezentanții proiectantului CCC., DDD., însoțit fiind de un alt coleg al cărui nume nu mi-l amintesc.

La aceste ședințe se discutau problemele tehnice întâmpinate cu ocazia execuției lucrărilor, modalitățile de rezolvare a acestor probleme, stadiul execuției, străzile pe care se executau lucrări, străzile pe care urmau a se executa lucrări; nu se discuta despre decontări și plăți decât într-un alt cadru la care participau primarul N., contabila șefă H., subsemnatul, Q., iar din partea Ț. SRL, C. Aceste discuții despre decontări și plăți erau inițiate de C."

Totodată, se impune a fi reținut faptul că, prin decizia primarului, inculpatul N., inculpatul O. a fost desemnat președintele comisiei de recepție a lucrărilor executate de către SC Ț. SRL.

Relevanță sub aspect probator prezintă declarațiile martorilor GG., NN., BBB., DDD., Q., ale inculpaților C., R. care au confirmat faptul că inculpatul O. a participat în mod activ și a prezidat aproape toate ședințele de comandament organizate cu ocazia verificării și urmăririi realizării lucrărilor, conform declarațiilor.

În contextul faptic relevanță prezintă declarațiile martorilor LL., GG., II. și MM., aceștia confirmând faptul că inculpatul O. s-a deplasat în teren "destul de des" pentru a inspecta lucrările aflate în execuție și pentru a constata stadiul realizării acestora, uneori stabilind chiar străzile unde urmau a fi executate lucrări. De asemenea, martorii OO. și PP. susțin că împreună cu inculpatul O. au făcut verificări, astfel că acesta avea reprezentarea reală a lucrărilor executate dar și a celor neexecutate.

Totodată, martorul Q. susține că "toate concluziile realizate de mine și colegul E. cu ocazia urmăririi și verificării lucrărilor de extindere și reabilitare a rețelelor de canalizare și apă în municipiul Beiuș, le-am adus la cunoștința conducerii primăriei, care a cunoscut, în timp real despre stadiul execuției, despre decontările realizate și plățile efectuate și despre realizarea parțială de către SC Ț. SRL a lucrărilor decontate. Mai mult, toate aceste chestiuni erau discutate cu ocazia comandamentelor de lucru (ședințelor de lucru), la care participau toți factorii implicați în proiect (...)"

Prin urmare, deși inculpatul a luat cunoștință de împrejurarea că stadiul lucrărilor nu corespundeau situației reținute în documentele întocmite, fiind înscrise lucrări fictive, lucrări care la data întocmirii situațiilor de lucrări, nu erau executate, a ales să o ignore și a decis să nu adopte măsurile legale, acționând în mod vădit cu intenția de a înșela și de a menține în eroare Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile căruia i-a fost înaintată o documentație nereală fapt care a condus la decontarea nelegală din fondurile ministerului, respectiv din bugetul local al Primăriei Municipiului Beiuș.

Astfel, din conținutul proceselor-verbale de recepție parțială, semnate de inculpatul O., rezultă că au fost executate lucrările parțiale, propunându-le plata acestora cu mențiunea că au fost de bună calitate și conform contractului.

Audiat fiind inculpatul O. arată că documentația care a stat la baza emiterii facturii din 26 septembrie 2008 i-a fost prezentată de inculpatul D. și de inculpata H., însușindu-și ca atare centralizatorul și situația de lucrări, raportul de progres respectiv declarația UAT Beiuș pentru certificarea eligibilității cheltuielilor din 26 septembrie 2008.

Pe acest fond al lipsei de reacție a celor abilitați să dispună măsurile corespunzătoare cu situația de fapt, la data de 28 noiembrie 2008, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile a virat Primăriei Municipiului Beiuș suma de 456.014,23 lei, reprezentând finanțarea în proporție de 85 % din bugetul de stat a Programului "Reabilitarea și extinderea infrastructurii de apă și apă uzată, Subprogramul «Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș, județul Bihor", decontând lucrările executate conform documentației depuse, respectiv:

- Declarația UAT Beiuș pe proprie răspundere pentru certificarea eligibilității cheltuielilor din data de 26 septembrie 2008 semnată și de inculpatul O., viceprimar și președinte al comisiei de recepție a lucrărilor, prin care se certifica faptul că "toate cheltuielile sunt eligibile din punct de vedere administrativ, tehnic, calitativ, financiar și al stadiului fizic de realizare și sunt incluse în declarația anexată reprezentând finanțarea de la bugetul de stat/bugetul local și/sau alte surse ce vor fi plătite în conformitate cu stadiul de implementare a subprogramului (...) acoperă cheltuielile efectuate până la data de 26 septembrie 2008 și constituie parte integrantă a acestei declarații împreună cu situația facturilor plătite, raportul de progres al subprogramului și graficul realizărilor lunare. Certific, de asemenea, că stadiul de implementare a subprogramului este/a fost realizat în concordanță cu graficul de implementare al acestuia și că informațiile incluse în raportul de progres sunt corecte. Certific, de asemenea, că subprogramul este/a fost implementat în conformitate cu prevederile Convenției nr. 3100 din 23 iulie 2007, în particular în ceea ce privește verificarea realității, legalității și regularității cheltuielilor și a execuției corespunzătoare a lucrărilor, atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ. Certific, de asemenea, faptul că declarația de cheltuieli este corectă și rezultă dintr-un sistem contabil bazat pe documente justificative care pot fi verificate.".

- Raportul de progres întocmit de inspectorul de specialitate, inculpatul D., persoana autorizată de Primăria Mun. Beiuș pentru implementarea subprogramului, semnat de inculpatul O., viceprimar și președinte al comisiei de recepție a lucrărilor în care se menționa, în mod nereal, faptul că:

- "în perioada 17 octombrie 2007 până în prezent SC Ț. SRL a executat lucrări conform facturii din 30 noiembrie 2007 în valoare de 903.697 lei.

- în perioada 01 ianuarie 2008 până la 30 aprilie 2008 SC Ț. SRL a executat lucrări în valoare de 998.813,26 lei, conform facturii seria BH TCG din 12 mai 2008, reprezentând alimentare cu apă str. (...), canalizare str. (...).

- Centralizatorul valoric pentru luna septembrie 2008 (nedatat și fără număr de înregistrare), cuprinzând lucrările care ar fi fost executate de SC Ț. SRL în executarea contractului din 17 octombrie 2007, în valoare totală de 505.034,43 lei, semnat din partea beneficiarului Primăria Municipiului Beiuș, de inculpatul N., din partea executantului de inculpatul C., în calitate de reprezentant al SC Ț. SRL, avizat din partea SC U. SRL Oradea (care asigura dirigenția de șantier), de G. și R.

Centralizatorul valoric (505.034,43 lei) pentru luna septembrie 2008 avea ca anexe:

a) Centralizatorul situațiilor de lucrări (nedatat și fără număr de înregistrare) și situațiile de lucrări aferente în valoare de 382.285,55 lei, semnat din partea beneficiarului Primăria Mun. Beiuș de inculpatul O., cuprinzând lucrările care pretins a fi fost executate de SC Ț. SRL, în executarea contractului din 17 octombrie 2007, pentru perioada 01 august 2008 - 29 august 2008.

b) Centralizatorul situațiilor de lucrări (nedatat și fără număr de înregistrare) și situațiile de lucrări aferente în valoare de 122.748,88 lei, semnat din partea beneficiarului Primăria Mun. Beiuș de inculpatul O., cuprinzând lucrările care ar fi fost executate de SC Ț. SRL în executarea contractului din 17 octombrie 2007, pentru perioada 12 mai 2008 - 31 iulie 2008.

- Raportul de activitate la 26 septembrie 2008, semnat din partea beneficiarului Primăria Mun. Beiuș de inculpatul O., privind "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș" - în care se menționa, în mod nereal, faptul că:

a) - valoarea totală a situațiilor de lucrări decontate până la data de 12 mai 2008 este de 1.902.510 lei, stadiul fizic al lucrărilor realizate fiind următorul:

- Conductă apă str. (...) DN 200 mm = 357 ml. Realizat integral,

- Branșamente str. (...) DN 25 mm = 50 buc. Realizat integral,

- Conductă apă str. (...) DN 110 mm = 208 ml. Realizat integral,

- Branșamente str. (...) DN 25 mm = 27 buc. Realizat integral,

- Conductă apă str. (...) DN 110 mm = 246 ml. Realizat integral,

- Branșamente str. (...) DN 25 mm = 33 buc. Realizat integral,

- Conductă apă str. (...) DN 200 mm = 904 ml. Realizat integral,

- Branșamente str. (...) DN 25 mm = 120 buc. Realizat integral,

- Conductă apă str. (...) DN 200 mm = 482 ml. Realizat integral,

- Branșamente str. (...) DN 25 mm = 65 buc. Realizat integral,

- Canalizare str. (...) DN 250mm = 325,5 ml. Realizat integral,

- Canalizare str. (...) DN 315 mm = 801 ml. Realizat integral.

b) - în perioada 12 mai - 26 septembrie 2008 au fost executate lucrări în valoare totală de 505.034,43 lei:

- Conducta magistrală DN 250 mm L= 2000 ml,

- Conducta apă str. (...) DN 200 mm = 200 ml,

- Conductă apă str. (...) DN 200 mm = 1036 ml,

- Conductă apă str. (...) DN 200 mm = 657 ml,

- Branșamente apă str. (...) = 90 buc.

c) - valoarea totală a lucrărilor executate de la începutul lucrărilor și decontate până la data de 26 septembrie 2008 este de 2.407.544,69 lei.

În tot acest context probator, se impune a fi reținut că, în luna iulie 2008 martorul Q. a întocmit și prezentat conducerii primăriei o situație privind lucrările realizate până la acel moment de SC Ț. SRL, denumită "Situația Cuprinzând Stadiul de Execuție la Canalizare și Alimentare cu Apă Beiuș". Din cuprinsul acestuia rezultă că lucrările aferente situațiilor de lucrări depuse spre decontare în luna septembrie 2008 nu erau executate la data de 31 iulie 2008, fiind departe de a fi finalizate (BEI008 conducta magistrală realizat 53%, BEI138 Liliacului realizat 28%, ALI218 Traian realizat 17%, BEI228 Traian realizat 0,3%, BEI238 Calea Bihorului realizat 17% și BEI248 Calea Bihorului realizat 0,3%).

Prin urmare, modalitatea în care a acționat inculpatul O. înaintând documentația spre decontare ministerului Mediului, în pofida aspectelor de nelegalitate cunoscute demonstrează, că în spatele acțiunilor inculpatului nu a stat o culpă, astfel cum a susținut, ci un interes în obținerea rapidă a sumelor în favoarea SC Ț. SRL Oradea, fiind fără echivoc faptul că inculpatul, la momentul asumării prin semnătură a declarației false și a celorlalte înscrisuri nereale din data de 26 septembrie 2008 (raport de progres, raport de activitate și centralizatoare), avea cunoștință de faptul că lucrările aferente situațiilor de lucrări depuse spre decontare nu fuseseră executate, nefiind finalizate lucrările, lucrarea fiind realizată parțial doar în anul 2009 (lucrările parțiale fiind recepționate de comisia de recepție în lunile mai și septembrie 2009).

Totodată, susținerea apelantului inculpat O. că a semnat documentele menționate alături de alți inculpați, fără să cunoască dacă la momentul depunerii documentelor spre decontare lucrările a căror decontare se solicita erau executate în fapt nu poate conduce la achitare pentru lipsa intenției, având în vedere probatoriul administrat.

Astfel, atestarea unor date nereale cu prilejul semnării declarației UAT, raportului de progres, raportului de activitate și centralizatoarelor situațiilor de lucrări s-a făcut cu intenție directă, probatoriile administrate demonstrând că inculpatul O. era la curent cu situația și derularea lucrărilor programului de alimentare cu apă, prevăzând și acceptând ca prin acțiunile sale girează operațiuni ce vor prejudicia fondurile publice alocate Subprogramul "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș și vor aduce avantaje materiale SC Ț. SRL.

Trebuie observat, în acest context, că numai procedând în maniera evidențiată, s-a putut produce rezultatul, respectiv decontarea în avans a unor lucrări neexecutate, fiind evident că inculpatul O. a săvârșit faptele în vederea producerii unor consecințe juridice, SC Ț. SRL, putând obținând decontarea unor lucrări neexecutate.

- Cu referire la inculpatul N. se reține că acesta a criticat soluția dispusă de instanța de fond din perspectiva greșitei sale condamnări, în condițiile în care, potrivit afirmațiilor acestuia, probatoriul administrat în cauză nu demonstrează împrejurarea că, la momentul trimiterii documentației Ministerului Mediului, acesta a cunoscut situația faptică a lucrărilor. Totodată, inculpatul a susținut că, în situația în care, prin absurd, s-ar constata că a avut cunoștință de neexecutarea lucrărilor, nu îi poate fi imputat și faptul că a dispus înaintarea unei astfel de documentații.

În examinarea criticilor formulate, instanța de control judiciar reține că începând cu luna iunie 2008 funcția de primar a Municipiului Beiuș a fost exercitată de inculpatul N.

Astfel cum rezultă din declarația inculpatului N., dată în faza de cercetare judecătorească, după preluarea mandatului i-a fost prezentată factura din mai 2008 emisă de SC Ț. SRL în valoare de aproximativ 993.000 lei.

Factura a fost emisă pentru lucrările efectuate anterior, inculpatul dispunând o verificare a acestora de către inculpatul O., președintele comisiei de recepție parțială. Concluziile acesteia s-au materializat în înscrisul întocmit la data de 31 iulie 2008 de către Q. "Situația cuprinzând stadiul de execuție la canalizare și alimentare cu apă Beiuș".

Această situație a fost prezentată conducerii Primăriei Municipiului Beiuș, din cuprinsul acesteia rezultând că lucrările aferente situațiilor de lucrări depuse spre decontare în luna septembrie 2008 nu erau executate la data de 31 iulie 2008, fiind departe de a fi finalizate (BEI008 conducta magistrală realizat 53%, BEI138 Liliacului realizat 28%, ALI218 Traian realizat 17%, BEI228 Traian realizat 0,3%, BEI238 Calea Bihorului realizat 17% și BEI248 Calea Bihorului realizat 0,3%).

Din declarația martorului Q. rezultă că "toate concluziile realizate cu ocazia urmăririi și verificării lucrărilor de extindere și reabilitare a rețelelor de canalizare și apă în mun. Beiuș, le-a adus la cunoștința conducerii primăriei, care a cunoscut, în timp real despre stadiul execuției, despre decontările realizate și plățile efectuate și despre realizarea parțială de către SC Ț. SRL a lucrărilor decontate.

Mai mult, a precizat martorul, toate aceste chestiuni erau discutate cu ocazia comandamentelor de lucru (ședințelor de lucru), la care participau toți factorii implicați în proiect (...)".

"La acestea participau (...) după iunie 2008 primarul N. și viceprimarul O., diriginții de șantier G. și R., C., D. și E."

Contrar susținerilor apărări, instanța de control judiciar reține că la momentul semnării Centralizatorului valoric pt. luna septembrie 2008, inculpatul N. avea cunoștință de faptul că lucrările aferente situațiilor de lucrări depuse spre decontare nu fuseseră executate, nefiind finalizate lucrările nici măcar pe o stradă a cărei decontare se solicita la acel moment, în fapt lucrarea fiind realizată parțial doar în anul 2009 (lucrările parțiale fiind recepționate de comisia de recepție în lunile mai și septembrie 2009).

Relevanță sub acest aspect prezintă:

- adresa din 19 iunie 2008 înregistrată la Primăria Beiuș la data de 20 iunie 2008 (înscris care poartă rezoluția inculpatului N. privind repartizarea către inculpații E. și D.), prin care s-a solicitat prelungirea contractului derulat și "recalcularea începând cu data de 01 ianuarie 2008 a valorilor lucrărilor executate în funcție de prețul real al materialelor utilizate", fiind semnalate "creșteri semnificative ale prețurilor la principalele materiale de construcții (...)", aceasta în condițiile în care, potrivit facturilor întocmite și situațiile de lucrări depuse spre decontare, toate materialele aferente executării lucrărilor fuseseră achiziționate de constructor și facturate către beneficiar;

- adresa SC Ț. SRL din 04 iulie 2008 înregistrată la Primăria Beiuș la data de 07 iulie 2008 (înscris care are menționată o rezoluție a inculpatului N. privind repartizarea către inculpatul O.), prin care s-a solicitat "urmare a hotărârilor luate în ședințele comune ce au avut loc în 02 iulie 2008 și 04 iulie 2008 (...) să convocați de urgență în data de 08 iulie 2008 toți factorii implicați direct pt. predarea/primirea următoarelor amplasamente: str. (...) (pentru realizarea lucrărilor de săpătură, aceasta în condițiile în care fuseseră depuse spre decontare aceste lucrări, fiind obținute sumele de bani la data de 30 iunie 2008) (...) să se urgenteze obținerea fondurilor necesare și să se deconteze lucrările executate în perioada 01 ianuarie 2008 - 30 mai 2008 și anume: str. (...) (necuprinsă în proiect), str. (...) (canalizare subsol blocuri - necuprinsă în proiect), str. (...), conducta magistrală DN = 250 mm";

- adresa Primăriei Mun. Beiuș din 9 iulie 2008 către Poliția municipiului Beiuș, privind derularea acțiunilor de montare conductă apă în Piața Samuil Vulcan începând cu data de 9 iulie 2008;

- adresa din 5 august 2008 înaintată SC Ț. SRL, prin care inculpatul N., "având în vedere ritmul de execuție lent și întârzierea în executarea lucrărilor (...), precum și apropierea termenului de predare a lucrării 16 octombrie 2008, solicită urgentarea execuției lucrărilor necesare pentru finalizarea acestui obiectiv".

- adresa SC Ț. SRL din 28 august 2008 înregistrată la Primăria Beiuș la data de 29 august 2008 (înscris care are menționată o rezoluție a primarului N. privind repartizarea către E. cu precizarea "discuție urgent"), prin care s-a solicitat "urmare a hotărârilor luate în ședințele comune ce s-au desfășurat în perioada 30 ianuarie 2008 - 07 iulie 2008" rezolvarea problemelor de proiectare și de producție.

Coroborând datele existente în "Situația cuprinzând stadiul de execuție la canalizare și alimentare cu apă Beiuș" cu datele din adresele menționate, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că împrejurarea că inculpatul N. a cunoscut stadiul real al lucrării nu poate fi contestată, atâta vreme cât neconcordanța între lucrările plătite și lucrările efectiv executate rezultă cu claritate din documentele înaintate, precum și din concluziile ședințelor de comandament la care acesta a participat, inculpatul acceptând perpetuarea unei stări de fapt, nelegale, printr-un efort ce a căpătat caracter conjugat, a invocării nerespectării legii de către alții, și a făcut astfel posibil obținerea unor avantaje materiale de către SC Ț. SRL.

Prin urmare, în raport de întregul material probator administrat în cauză, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că apărarea principală a inculpatului N., în sensul că nu ar fi cunoscut, la momentul trimiterii documentației situația reală a lucrărilor, nu poate fi primită.

Așadar, constatând satisfăcute cerințele privitoare la conturarea laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, a formei de vinovăție cerute de lege, dar și a urmării socialmente periculoasă produsă, așa cum rezultă din materialitatea faptelor, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că, în mod corect a procedat instanța de fond care a dispus tragerea la răspundere penală a inculpatului N. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 244 C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate apelantului inculpat, criticile formulate de acesta prin motivele de apel se dovedesc a fi întemeiate.

Se reține că la data de 26 februarie 2015, inculpatul N. a formulat un denunț cu privire la comiterea unor fapte de corupție de către CCC. prim- procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș, facilitând tragerea la răspundere penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de: luare de mită în formă continuată, șantaj, favorizarea făptuitorului, fals în declarații. Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reține aceasta împrejurare ca un motiv legal de reducere la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Prin urmare, fără a găsi întemeiate criticile formulate pe fond de către inculpatul N. cu referire la infracțiunile analizate, instanța de apel va admite calea de atac declarată în cauză doar din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În consecință, admițând apelul declarat de inculpatul N., Înalta Curte de Casație și Justiție va casa hotărârea pronunțată în limita acestui motiv și, făcând aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului N. de la 2 ani închisoare, la 1 an și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., și de la 1 an închisoare, la 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

- În examinarea criticilor formulate de inculpata P. instanța de control judiciar reține că potrivit dispozițiilor art. 14.1 (1) din contractul din 17 octombrie 2007 - încheiat între Primăria Municipiului Beiuș, reprezentată de inculpații A. și H. și SC Ț. SRL Oradea, reprezentată de inculpatul B. - executantul se obliga să constituie garanția de bună execuție a contractului în cuantum de 5%, prin rețineri succesive, din sumele datorate pentru facturi parțiale. Restituirea garanției de bună execuție urma a se realiza astfel: 70% la efectuarea recepției fiscale, 30% la expirarea perioadei de garanție a lucrării.

În alin. (3) se prevede că "achizitorul are dreptul de a emite pretenții asupra garanției de bună execuție, în limita prejudiciului creat, dacă executantul nu își execută sau execută cu întârziere, ori execută necorespunzător obligațiile asumate. Anterior emiterii unei pretenții asupra garanției de bună execuție, achizitorul are obligația de a notifica acest lucru executantului, precizând totodată obligațiile care nu au fost respectate."

În ceea ce o privește pe inculpata P., se reține, că aceasta, director al T. Oradea - Agenția E., avea cunoștință despre Contractul nr. 6790/2007 și implicit despre clauzele specifice cu privire la contul de garanție de bună execuție.

Susținându-și nevinovăția, inculpata P. a criticat sentința apelată arătând că, în mod greșit, instanța de fond a reținut participația sa sub forma complicității la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., susținând, totodată, că nu există la dosarul cauzei vreo proba care să demonstreze existența unei complicități între aceasta și inculpatul B.

În examinarea critici formulate se reține că potrivit art. 19 pct. 1 lit. a) și b) C. pen. fapta este săvârșita cu intenție când infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte, precum și când infractorul prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.

Sub aspect subiectiv, complicitatea constă într-un sprijin dat cu intenție directă sau indirectă la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală. Este irelevant pentru existența complicității dacă între autor și complice a existat sau nu o înțelegere prealabilă.

De asemenea, tot irelevant este dacă, în momentul săvârșirii faptei, autorul a cunoscut cine este complicele care l-a ajutat. În ipoteza existenței unei înțelegeri prealabile între autor și complice, aceasta relevă premeditarea în săvârșirea faptei, împrejurare care sporește încărcătura de pericol social a faptei. Pentru a fi complice este necesar și suficient ca persoana să acționeze cu intenție directă sau indirectă.

Din această perspectivă, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că, în mod corect, a apreciat instanța de fond că inculpata P. a acționat cu intenție directă, având atât reprezentarea că prin activitățile pe care le realizează contribuie la realizarea unor fapte prevăzute de legea penală, în mod nemijlocit, de către altă persoană, în calitate de autor, cât și reprezentarea urmării imediate, a producerii prejudiciului, urmărind producerea acestui rezultat.

Astfel, cum inculpata arată, în cuprinsul motivelor de apel, la data de 31 decembrie 2008 - ora 11:05 - Ministerul Finanțelor - Trezoreria Statului transmite la REGIS mesajul de plata, care conținea elementele obligatorii cuprinse în ordinul de plată nr. 563 în cuprinsul căruia se regăsea mențiunea factura din 12 mai 2008 și din 26 septembrie 2008 - plata parțială", fiind indicat pe acesta contul de garanție de bună execuție a SC Ț. SRL.

În cauză a fost clarificat conținutul mesajului electronic aferent transferului sumei de 797.921,98 lei din contul Primăriei Mun. Beiuș, deschis la Trezoreria Beiuș în contul de garanție bună execuție deschis la T. Oradea al SC Ț. SRL Oradea, respectiv plată parțială facturi. Acest virament s-a realizat în baza O.P. din 30 decembrie 2008, care a fost inițial întocmit și scanat cu explicația "fact. din 12 mai 2008, din 26 septembrie 2008 plata parțială (...)", după care a fost refăcut de reprezentanții Primăriei Mun. Beiuș cu explicația "(...) garanție bună execuție până la recepția lucrării", la solicitarea inspectorului RR. de la Trezoreria Beiuș, care a constatat neconcordanța de pe O.P. inițial între contul de garanție și explicația aferentă.

Relevanță în contextul cauzei prezintă declarația martorei RR., care arată că existau anumite neconcordanțe între "explicație și contul beneficiarului", iar în aceste condiții nu putea fi anulat ordinul de plată trimis spre decontare în sistem interbancar. Susține, de asemenea, că a luat legătura cu reprezentanții Primăriei Mun. Beiuș, cărora le-a solicitat să transmită un ordin de plată care să corespundă cu contul beneficiarului, însă acest lucru nu a mai fost finalizat deoarece, se transmisese informatic spre decontare suma de aproximativ 700.000 lei în sistem interbancar.

La data de 9 ianuarie 2009 a fost înregistrată sub nr. 1197 din 09 ianuarie 2009 la T. Oradea - Agenția E., adresa din 08 ianuarie 2009, sub titulatura "Primăria Mun. Beiuș", prin care se atesta: "Prin prezenta vă comunicăm că în data de 30 decembrie 2008 am virat eronat suma de 797.921,98 lei, reprezentând plată parțială factura din 12 mai 2008 și factura din 26 septembrie 2008 în contul de garanție de bună execuție (...). Din această sumă doar 39.896,09 lei reprezintă garanție de bună execuție care se reține conform contractului din 17 octombrie 2007, diferența de 758.025,88 lei vă rugăm să o virați în contul curent al SC Ț. SRL reprezentând plată parțială factura din 12 mai 2008 și factura din 26 septembrie 2008". Această adresă era semnată de "ec. QQ.", "Serviciul Financiar".

Adresa din 08 ianuarie 2009, a fost depusă la instituția bancară la data de 09 ianuarie 2009 (înregistrată sub nr. 1197 din 09 ianuarie 2009), de inculpatul B., administrator al SC Ț. SRL Oradea, ca și anexă la adresa nedatată a SC Ț. SRL Oradea, semnată de inculpat.

Din extrasul contului curent al SC Ț. SRL Oradea de la T. Oradea - Agenția E., rezultă că la data de 14 ianuarie 2008 inculpata P., a operat și efectuat transferul sumei de 758.025,88 lei, din contul de garanție de bună execuție al firmei, în contul curent al societății, operațiune realizată cu O.P. din 14 ianuarie 2009. Contrar celor susținute de inculpată, instanța de control judiciar constată că aceasta a înlesnit cu știință, transferul banilor în folosul inculpatului B.

În acest context se cuvine a preciza că suma ridicată, în condiții ilicite de către inculpatul B. și cu ajutorul inculpatei P., proveneau din decontarea de către Primăria Municipiului Beiul a unor lucrări neexecutate de către SC Ț. SRL Oradea aferente Contractului nr. 6790/2007, și trecute în situațiile de lucrări și în centralizatoarele înaintate Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile în condițiile iterate.

Astfel, o atitudine diligentă a inculpatei i-ar fi impus acesteia, ca anterior transferării sumei din contul de garanție de bună execuție în contul curent al SC Ț., să facă minime verificări cu atât mai mult cu cât existau neconcordanțe între explicație și contul beneficiarului, având în vedere totodată și faptul că adresa era semnată de o terță persoană din cadrul Serviciului financiar al Primăriei Municipiului Beiuș, în condițiile în care era necesar acordul ordonatorului principal de credite, inculpatul N. și respectiv al inculpatei H., șef Serviciu Buget-finanțe.

Tot astfel, în conturarea vinovăției inculpatei nu este lipsită de relevanță nici atitudinea adoptată de aceasta la primirea adreselor din 29 mai 2009 și din 02 septembrie 2009.

Astfel, prin adresa din 29 mai 2009 (semnată de primarul municipiului Beiuș, ordonator principal de credite, N. și de H., șef Serviciu Buget-finanțe) Primăria Municipiului Beiuș a comunicat T. Oradea - Agenția E. faptul că este de acord cu deblocarea sumei de 122.748,88 lei, din contul de garanție, reprezentând contravaloare lucrări executate, acordul de deblocare din partea primăriei fiind realizat la solicitarea SC Ț. SRL Oradea.

Totodată, prin adresa din 02 septembrie 2009 (semnată de primarul municipiului Beiuș, ordonator principal de credite, N. și de H., șef Serviciu Buget-finanțe) Primăria Mun. Beiuș a comunicat T. Oradea - Agenția E. faptul că este de acord cu deblocarea sumei de 161.571,6 lei, din contul de garanție, reprezentând contravaloare lucrări executate, acordul de deblocare din partea primăriei fiind realizat la solicitarea SC Ț. SRL Oradea.

Primind cele două adrese, inculpata nu a încunoștințat Primăria municipiului Beiuș că operațiunile bancare nu pot fi efectuate, deoarece nu mai există disponibil în contul de garanție de bună execuție, încă din luna ianuarie 2009, când personal operase transferul sumei de 758.025,88 lei în contul curent al SC Ț. SRL Oradea, contribuind în acest fel la menținerea în eroare a părților civile.

Nu lipsită de interes în aprecierea vinovăției inculpatei P. este și declarația martorului V. potrivit căruia: "(...) Numitul B. avea o relație de prietenie cu directoarea Agenției E. a T. Oradea, P., mergând împreună la diverse petreceri. B., ca persoană fizică, avea credite obținute de la agenția condusă de P. ".

În sprijinul susținerii afirmației privind relația apropiată dintre inculpata P. și inculpatul B. sunt și înscrisurile (bilete la ordin, contracte de împrumut, ordine de plată și ordine de retragere numerar), identificate cu ocazia percheziției efectuate la data de 13 martie 2013 la sediul T. Oradea - Agenția E. Aceste înscrisuri au fost găsite în original, în alb, necompletate, semnate de inculpatul B., ceea ce denotă o mare încredere acordată de acesta inculpatei P., înscrisurile respective fiind semnate (unele chiar și ștampilate) de titularul contului.

Prin urmare, ansamblul probatoriu administrat în prezenta cauză, este de natură a demonstra că inculpata a avut reprezentarea faptului că desfășoară o activitate de inducere în eroare a reprezentanților Primăriei Municipiului Beiuș și, implicit că pricinuiește o pagubă în sarcina părților civile. Mai mult, este evident faptul că ajutorul pe care inculpata P., l-a acordat inculpatului B. în activitatea acestuia de a obține decontarea unor lucrări neexecutate ce au avut ca și consecință prejudicierea bugetului local și de stat a fost unul conștient, asumat, inculpata având cunoștință că numai acționând în acest fel puteau fi obținute sumele de bani respective, sume pe care inculpatul B. nu ar fi putut să le acceseze într-o altă modalitate legală.

Având în vedere considerentele mai sus-arătate, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, va respinge cererea inculpatei P. de a se pronunța o soluție de achitare, apreciind-o ca fiind neîntemeiată, reținând că infracțiunea pentru care acesta a fost trimisă în judecată există în materialitatea ei și a fost comisă cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

- În privința criticilor ce pun în discuție aspecte legate de modul de soluționare a laturii civile se constată că inculpații F., O., A., D., P., H. au formulat critici sub acest aspect.

Astfel, criticând modul de soluționare a laturii civile susținându-și nevinovăția inculpații sus menționați au susținut, în esență, că întinderea sau cuantumul prejudiciului nu este cert ori că a fost acoperit, că nu există un raport de cauzalitate între faptă pretins a fi săvârșită de fiecare inculpat și prejudiciu.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de părțile civile Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și Primăria Municipiului Beiuș, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reține că, în cauză, a fost dovedită fapta ilicită a inculpaților F., O., A., D., P. și H., vinovăția acestora precum și legătura de cauzalitate dintre faptele reținute în sarcina acestora și prejudiciul cauzat părților civile, fiind îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a acțiunii civile prevăzute de art. 1349 și următoarele C. civ., corelate cu prevederile art. 19 și următoarele C. proc. pen.

Inculpații F., O., A., D., P. și H. prin contribuția în declanșarea și menținerea mecanismului infracțional care a condus la inducerea și menținerea în eroare a părților civile, au produs un prejudiciu, astfel cum s-a arătat anterior, acesta fiind evaluat și actual la momentul la care s-a pretins repararea.

Prejudiciul a rezultat în mod direct din activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților F., O., A., D., P. și H. în derularea contractului de lucrări din 17 octombrie 2007, încheiat între Primăria Municipiului Beiuș și SC U. SRL Oradea, având ca obiect "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apa și canalizare în municipiul Beiuș" prin inducerea în eroare a autorității achizitoare, prin întocmirea unor situații de lucrări fictive, cu încălcarea flagrantă a prevederilor legii precum și a atribuțiilor care le reveneau .

Susținerea referitoare la faptul că în prezent lucrările au fost în totalitate efectuate nu are relevanță juridică în situația în care lucrările au fost decontate în avans prin încălcarea dispozițiilor legale.

- pentru factura fiscală din 30 noiembrie 2007 Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile - un prejudiciu nerecuperat de 82.528,90 lei iar Primăria Municipiului Beiuș - 14.563,92 lei;

- pentru factura fiscală din 12 mai 2008 Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile - un prejudiciu nerecuperat de 385.463,02 lei;

- pentru factura fiscală din 26 septembrie 2008, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile - un prejudiciu nerecuperat de 144.978 lei.

Valoarea lucrărilor suplimentare executate în perioada 17 octombrie 2007 - 26 septembrie 2008 este de 15.563,87 lei dar acesta nu a fost inclusă în factura din 26 septembrie 2008.

Având în vedere considerentele mai sus-arătate, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate sub aspectul modalității de soluționare a laturii civile.

- Cu privire la apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că acesta a criticat Sentința penală nr. 327 din 7 mai 2015 pentru nelegalitate sub aspectul modalității de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților H., N. și O., respectiv în ce privește cuantumul pedepsei stabilite pentru inculpata H., precum și sub aspectul modalității de executare a pedepselor aplicate celor trei inculpați.

În susținerea acestui motiv de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, a arătat că aspectele reținute privind activitatea infracțională concretă a inculpatei H., durata în timp a desfășurării acesteia, consecințele produse, dar și atitudinea ulterioară conduc la concluzia că reținerea circumstanței atenuante în favoarea acesteia este neîntemeiată, în mod obiectiv circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75. alin. (2) lit. b) C. pen. nefiind aplicabilă.

Totodată, s-a apreciat că, pentru asigurarea deopotrivă a prevenției speciale dar și a celei generale, dispunerea executării pedepselor rezultante aplicate inculpaților H., N. și O. în regim privativ de libertate corespunde caracterului disuasiv al pedepsei, consolidând percepția cetățenilor că organele judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiție, dând o ripostă fermă.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază nefondate criticile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, următoarele considerente:

Individualizarea pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante și sensibile operațiuni juridice de a cărei acuratețe depinde în mod direct reușita procesului de îndreptare și recuperare a condamnatului, întrucât aceasta presupune, prin evaluarea gravității infracțiunii comise și a periculozității infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa și modul de executare a acesteia.

Infracțiunea, ca faptă socialmente periculoasă, creează o tulburare socială, aduce o atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală și ordinii juridice instituite într-un sistem de drept. Pentru înlăturarea acestor consecințe negative ale infracțiunii este necesar să se reacționeze din partea societății, este necesar să se aplice anumite măsuri de constrângere juridică celor ce săvârșesc asemenea fapte. Mai mult, pentru înlăturarea neliniștii și tulburării sociale, pentru restabilirea ordinii juridice trebuie ca persoanele care au săvârșit infracțiuni să fie de îndată trași la răspundere penală.

Pedeapsa constituie criteriul principal prin care legea penală, evaluează, determină și diferențiază gradul de pericol social abstract, generic al fiecărei infracțiuni în parte.

Aplicarea și executarea pedepsei se realizează în vederea atingerii unor scopuri bine definite: pe de o parte, în scopul prevenirii săvârșirii de noi fapte penale din partea infractorilor, prin reeducarea acestora și din partea altor persoane, prin exemplaritatea pedepselor, iar pe de altă parte, în scopul restabilirii liniștii sociale și al reintegrării ordinii juridice.

Aplicarea și executarea pedepselor pot conduce la atingerea scopurilor urmărite, dacă efectuarea lor are loc în timp util. În general, sancționarea infractorilor prin aplicarea pedepsei devine cu atât mai eficace și contribuie cu atât mai intens la realizarea scopurilor de mai sus, cu cât ea intervine într-un interval de timp cât mai scurt și cât mai apropiat de momentul infracțiunii.

De asemenea, exemplaritatea, care decurge din supunerea celui condamnat la executarea pedepsei, devine cu atât mai puternică cu cât punerea în executare se produce neîntârziat după condamnare. În aceste condiții, conștiința socială are încă vie și exactă imaginea pericolului pe care îl prezintă fapta și făptuitorul, a urmărilor dăunătoare sau primejdioase ale faptei săvârșite și va reacționa mai adecvat.

După trecerea unui interval de timp mai îndelungat însă, fapta și făptuitorii, precum și cei condamnați ar putea apărea într-o altă lumină. Astfel, în primul rând, fapta poate să se șteargă din amintirea societății sau a grupului social în care s-a petrecut, să fie complet uitată; ori chiar dacă nu s-a șters, ea apare într-o imagine neclară, cu un conținut deformat, gradul de pericol social pe care îl prezenta fapta și făptuitorul s-ar putea diminua sau chiar ar dispărea, aceeași uitare sau amintire vagă fiind și în cazul condamnatului dispărut și regăsit după mulți ani.

În al doilea rând, atingerile aduse valorilor sociale prin faptele săvârșite cu ani în urmă și-ar putea pierde rezonanța socială, urmările acestor fapte s-ar putea estompa sau ar putea fi șterse de trecerea timpului.

Cu atât mai mult, în condițiile în care, în ultimii ani, în societatea românească am asistat la o tendință de creștere a faptelor de corupție, ce au căpătat o amploare deosebită se impune ca justiția să riposteze cu fermitate ori de câte ori se probează asemenea cazuri, ca o dovadă a faptului că statul de drept nu asistă pasiv la amplificarea și propagarea acestora, la toate nivelurile, ci dimpotrivă, funcționează și, mai ales, reacționează prin autoritățile și pârghiile specifice puse în slujba propriilor cetățeni.

Corupția reprezintă o amenințare majoră pentru democrație, constituind o negare a drepturilor omului și o încălcare a principiilor democratice, pentru echitatea socială și pentru justiție, erodând principiile unei administrații eficiente, punând în pericol stabilitatea și credibilitatea instituțiilor statului.

În raport de toate aceste considerații și, mai ales, de materialul probator administrat în cauză, instanța de control judiciar constată că prima instanță a procedat corect atunci când a reținut că faptele imputate inculpaților există, că acestea constituie infracțiuni și că acestea au fost săvârșite de către inculpați, dispunând justificat condamnarea acestora.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, procedând la o nouă evaluare a criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, prin raportare la cauza dedusă judecății constată că prima instanță a aplicat inculpaților H., N. și O. pedepse corect individualizate, atât din perspectiv cuantumului (cu referire la inculpata H.), cât și din perspectiva modalității de executare în raport de criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., ținând seama de următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Instanța de control judiciar reține că în speță niciunul dintre aceste criterii nu a fost absolutizat, dându-se relevanță corespunzătoare împrejurărilor faptice și aspectelor care caracterizează persoana fiecărui inculpat, prin raportare la contribuția avută în ansamblul activității infracționale.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată, totodată, că necesitatea aplicării unei pedepse și evaluarea cuantumului acesteia trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermității care nu echivalează cu aplicarea unei pedepse severe, ci a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei și persoanei făptuitorului, apt să-și realizeze cu maximă eficiență finalitatea educativ-preventivă, ceea ce prima instanța a evaluat și aplicat corect.

În acest context, se constată, că în mod întemeiat, prima instanță a reținut contribuția mai redusă a acestor inculpați în lanțul infracțional, dar și atitudinea inculpaților O. și N., care, după preluarea funcțiilor, au dispus verificări reale asupra modului de executare a lucrărilor de către SC Ț. SRL, dispunând ca plata să se facă pentru lucrările efectiv executate.

Prin urmare, reținând gradul de pericol social mai redus al faptelor săvârșite de către inculpații H., N. și O., dedus nu doar din circumstanțele în care faptele s-au comis, ci și din calitatea persoanelor implicate în activitatea infracțională, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază ca fiind justificat atât cuantumul cât și modalitatea de executare a pedepselor stabilite pentru aceștia.

Astfel, instanța de control judiciar apreciază că, prin menținerea pedepselor aplicate inculpaților H., N. și O. atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, pe de o parte, sunt respectate toate garanțiile procesuale conferite, atât de dispozițiile legale procesuale penale, cât și de cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a căror finalitate, prin tragerea la răspundere penală, în condițiile stabilirii vinovăției inculpaților, corespunde și caracterului disuasiv al pedepsei, iar pe de altă parte, se poate asigura, în viitor, reinserția socială a acestora, precum și o reacție promptă a opiniei publice adecvată gradului de pericol pe care-l reprezintă săvârșirea unor infracțiuni de corupție, consolidând percepția cetățenilor că organele judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiție.

Apelanții inculpați B., F., D., E. și G., în subsidiar, au criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate, apreciind că acestea sunt într-un cuantum mult prea mare în raport cu circumstanțele personale.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, consideră că prima instanță, dând eficiență criteriilor de individualizare a pedepselor anterior menționate, în scopul asigurării deopotrivă, a prevenției speciale, dar și a celei generale, a procedat justificat atunci când a apreciat că, în cauză, se impune aplicarea pentru inculpații B., F., D., E. și G. a unor pedepse exemplare, reținând astfel, că scopul pedepselor aplicate a fost acela de a preîntâmpina săvârșirea în viitor, de către ei sau de alte persoane, a unor noi infracțiuni sau a altora de același gen cu cele care au format obiectul judecății.

În acest sens, instanța de control judiciar constată că rolul inculpaților B., F., D., E. și G. în declanșarea mecanismului infracțional care a condus la inducerea și menținerea în eroare a părților civile nu a fost unul de neglijat, în condițiile în care inculpații au fost implicați activ în denaturarea adevărului, prin întocmirea în fals a mai multor înscrisuri, ce a avut ca urmare păgubirea bugetului local și de stat. În egală măsură, inculpații B., F., D., E. și G. nu și-au asumat faptele comise și nici consecințele acestora, negând contrar evidenței săvârșirea cu vinovăție a infracțiunilor pentru care au fost cercetați și încercând să atribuie altor persoane responsabilitatea ce le incumba pentru aceste fapte.

Totodată, cuantumul prejudiciului relevă nu numai un grad sporit de pericol social al infracțiunilor, dar și un grad sporit de periculozitate al făptuitorilor care manifestau o desconsiderare evidentă a interesului general și public, activitatea infracțională vizând modalitatea de cheltuire irațională a banului public.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reține că numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.

Ori, faptele pentru care inculpații B., F., D., E. și G. au fost trimiși în judecată sunt neîndoielnic grave, astfel că în operațiunea complexă a individualizării tratamentului penal, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, având în vedere activitățile ilicite desfășurate, astfel cum au fost descrise anterior, precum și calitatea pe fiecare dintre inculpați o avea, importanța și specificul valorilor sociale ocrotite de legea penală, consecințele grave ale acțiunilor acestora și, nu în ultimul rând, circumstanțele personale (atitudinea cu privire la faptele comise, antecedența penală, situația familială și materială, ș.a) apreciază că resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse în cuantumul și în modalitatea de executare stabilită de instanța de fond.

Considerentele mai sus-arătate sunt în opinia Înaltei Curți, Completul de 5 judecători, de natură a crea convingerea că pedepsele astfel stabilite de instanța de fond (B., 5 ani și 9 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.; F., 3 ani și 10 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.; D. 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.; E., 4 ani și 2 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.; G. 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.) sunt proporționale cu gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost deferiți justiției și de natură a contribui la reeducarea acestora.

Totodată, exemplul inculpaților sancționați prin aplicarea unor pedepse rezultante dându-se relevanță efectivă valorii sociale atinse, gradului ridicat de pericol social concret, ce a fost agravat prin modalitățile de săvârșire, inculpații săvârșind infracțiunile cu forma de vinovăție a intenției directe, având permanent reprezentarea întregii activități infracționale, fără a interveni pentru stoparea acesteia și pentru a înlătura rezultatul infracțiunii, trebuie să reprezinte un puternic semnal de alarmă.

Prin urmare, în raport de întreaga argumentație ce precede, instanța de control judiciar, va admite apelul declarat de inculpatul N. împotriva Sentinței penale nr. 327 din 07 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014, va fi desființată, în parte, sentința penală apelată și, în rejudecare:

Va fi descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., aplicată inculpatului N., în pedepsele componente, pe care vor fi repuse în individualitatea lor.

Va fi reținută incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și reduce pedepsele stabilite de prima instanță pentru inculpatul N., după cum urmează:

- de la 2 ani închisoare, la 1 an și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., cu menținerea pedepsei complementare de 1 an a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.;

- de la 1 an închisoare, la 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., vor fi contopite pedepsele stabilite inculpatul N. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., la care se va adăuga 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse stabilite, respectiv 3 luni închisoare, inculpatul N. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 ani și 1 lună închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Vor fi respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații B., L., O., J., M., K., D., P., F., I., H., E., A., C. și G. împotriva aceleiași sentințe penale.

Apelanții inculpați B., L., J., M., K., D., P., F., I., E., A., C. și G. și apelanții intimați inculpați O. și H. vor fi obligați la plata sumei de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de inculpatul N. vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanții inculpați B., L., J., M., K., D., P., F., I., E., A., C. și G. și apelanții intimați inculpați O., N. și H., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 130 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite apelul declarat de inculpatul N. împotriva Sentinței penale nr. 327 din 07 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014.

Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în rejudecare:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., aplicată inculpatului N., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Reține incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și reduce pedepsele stabilite de prima instanță pentru inculpatul N., după cum urmează:

- de la 1 an închisoare, la 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele stabilite prin prezenta decizie și dispune ca inculpatul N. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., la care se adaugă 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse stabilite, respectiv 3 luni închisoare, inculpatul N. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 ani și 1 lună închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

II. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații B., L., O., J., M., K., D., P., F., I., H. Maria, E., A., C. și G. împotriva aceleiași sentințe penale.

Obligă apelanții inculpați B., L., J., M., K., D., P., F., I., E., A., C. și G. și apelanții intimați inculpați O. și H. la plata sumei de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de inculpatul N. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 03 iunie 2016.

Procesat de GGC - NN

Decizia nr. 131/2016 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Completurile de 5 judecători

Legislator summary

Legislator headnote

Keywords

Cited Legislation

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Full text