Extinction of restitution and subsecutory act annulment claims upon legal personality cessation under insolvency liquidation

Încetarea capacităţii de folosinţă a persoanei juridice în temeiul Legii nr. 85/2006. Consecinţe

Cuprins pe materii : Drept comercial. Procedura insolvenţei

Index alfabetic : acţiune în anulare acte subsecvente

-contract de schimb

-excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă

C. civ. din 1864, art. 948, art. 966, art. 1073

Legea nr. 85/2006

C. proc. civ. din 1865, art. 129 alin. (6)

Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice este acea parte a capacităţii civile a subiectului colectiv de drept, care constă în aptitudinea sa de a avea drepturi şi obligaţii civile, iar data încetării capacităţii sale de folosinţă este data încetării fiinţei acesteia, ulterior acestui moment în sarcina subiectului de drept neputându-se naşte obligaţii.

Astfel, în cazul în care faţă de societatea debitoare, parte într-un contract de schimb a unui bun imobil constatat nul, s-a dispus închiderea procedurii falimentului şi radierea acesteia din registrul societăţilor în temeiul Legii nr. 85/2006, aceasta este descărcată de toate obligaţiile sale, inclusiv de obligaţia de restituire a bunului primit în temeiul contractului de schimb ori a contravalorii acestuia.

Prin urmare, orice acţiune ulterioară ce vizează fie repunerea în situaţia anterioară, fie anularea actelor subsecvente contractului de schimb a cărui nulitate s-a constatat nu va mai putea fi admisă, această situaţie constituind o excepţie de la regula potrivit căreia anularea actului juridic iniţial atrage şi anularea actului juridic subsecvent datorită legăturii lor juridice, excepţie care este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1727 din 19 octombrie 2016

Notă : Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei a fost abrogată de Legea nr. 85/2014 la 28 iunie 2014.

Prin cererea înregistrată la data de 6 decembrie 2011 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe pârâţii SC B. SA, SC C. SRL prin lichidator D. IPURL, E., F., Banca G. - Sucursala Craiova şi D.G.F.P. Dolj - A.F.P.M. Craiova pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

- să se dispună desfiinţarea următoarelor acte subsecvente contractului de schimb autentificat sub nr. 6742/03.09.2004 de BNP H. : contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1505/2005 de BNP H., actul adiţional nr. 11/2004, încheierea nr. 9769/2004 a O.R.C. Dolj, contractul de vânzare-cumpărare nr. 998/20.02.2009, ipoteca autentificată sub nr. 1365/2009 de BNP H., constituită în favoarea G. Bank Craiova, ipoteca autentificată sub nr. 1366/2009 de acelaşi birou notarial, constituită în favoarea G. Bank Craiova, proces-verbal de sechestru nr. 258147/2010, constituit în favoarea D.G.F.P. Dolj - A.F.P. Craiova;

- obligarea pârâţilor E. şi F. să restituie în natură imobilul situat în Craiova, str. S.D. nr. 1, format din teren intravilan în suprafaţa indiviză de 717, 36 mp ce face parte din totalul de 789,17 mp şi construcţiile, respectiv clădire compusă din subsol cu 29 încăperi, parter cu 15 încăperi, etaj I cu 27 încăperi şi 2 balcoane, etaj II cu 34 încăperi şi etaj III cu 31 încăperi;

- radierea din CF nr. 6879 Craiova, număr cadastral provizoriu 6480 şi CF nr. 12109 Craiova, număr cadastral provizoriu 6480/3, a ipotecilor autentificate sub nr. 1365/2009 şi nr. 1366/2009, precum şi a procesului-verbal de sechestru nr. 258147/2010, în temeiul prevederilor art. 36 şi art. 38 din Legea 7/1996;

- înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei a imobilului situat în Craiova, str. S.D. nr. 1, judeţul Dolj, format din teren intravilan în suprafaţa indiviză de 717, 36 mp ce face parte din totalul de 789,17 mp, identificat cu număr cadastral provizoriu 6480 şi înscris în CF nr. 6879 şi a construcţiilor compuse din: clădire compusă din subsol cu 29 încăperi, parter cu 15 încăperi, etaj I cu 27 încăperi şi 2 balcoane, etaj II cu 34 încăperi şi etaj III cu 31 încăperi, identificată cu număr cadastral provizoriu 6480/3 şi înscris în CF nr. 12109.

La data de 7 februarie 2012, reclamanta a depus precizare la acţiune prin care a solicitat admiterea cererii principale şi să se dispună desfiinţarea următoarelor acte subsecvente încheiate în baza contractului de schimb autentificat sub nr. 6742/3.09.2004 de BNP H., ca efect al anulării actului principal: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1505/2005 de BNP H., act adiţional încheiat la data de 15.11.2004, încheierea nr. 9769/2004 a O.R.C., contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 998/2009 de BNP H., contractul de garanţie reală imobiliară - ipotecă nr. 3886/2009 autentificat de acelaşi birou notarial, contractul de garanţie reală imobiliară - ipotecă nr. 3888/2009 autentificat de BNP H., procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 258147/2010. Totodată, a solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de schimb nr. 6742/3.09.2004, cu obligarea pârâţilor E. şi F. de a restitui în natură imobilul situat în Craiova, str. S.D. nr. 1, jud. Dolj; radierea din Cartea Funciară nr. 6879 Craiova, cu număr cadastral provizoriu 6480 şi din CF nr. 12109 Craiova, cu număr cadastral provizoriu 6480/3 a ipotecilor autentificate sub nr. 1365/2009 şi nr. 1366/2009, precum şi a procesului-verbal de sechestru nr. 258147/2010; înscrierea dreptului de proprietate în favoarea SC A. SA asupra imobilului situat în Craiova str. S.D. nr. 1 judeţul Dolj, format din teren intravilan în suprafaţă indiviză de 717,36 mp, ce face parte din totalul de 789,17 mp şi construcţie compusă din subsol cu 29 încăperi, parter cu 15 încăperi, etaj I cu 27 încăperi şi 2 balcoane, etaj II cu 34 încăperi şi etaj III cu 31 încăperi.

Prin notele scrise, depuse în cauză la data de 04 februarie 2014, s-a invocat faptul că buna-credinţă a înstrăinătorilor din actele cu titlu oneros survenite pe durata derulării litigiului în anularea schimbului este absentă în toate aceste acte juridice, vânzările constituind operaţiuni speculative, având deci o cauză ilicită. Cauza ilicită constituie o cauză de nulitate absolută a actelor juridice oneroase, aşa încât se impune anularea acestora prin prisma dispoziţiilor art. 948 - 966 C. civ.

Prin sentinţa nr. 302/2014, pronunţată la 04 noiembrie 2014 de către Tribunalul Dolj, Secţia a II-a civilă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâţii SC B. SA (fostă I. SA), SC C. SRL prin lichidator D. IPURL, E., F., G. Bank Sucursala Craiova, D.G.R.F.P. Dolj - A.F.P.M. Craiova.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC A. SA, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot/anularea sentinţei apelate şi, rejudecându-se cauza în fond, să se procedeze la admiterea acţiunii şi să se constate nulitatea absolută a actelor subsecvente, încheiate în baza contractului de schimb nr. 6742/03.09.2014, autentificat de BNP H., ca efect al anulării actului principal, respectiv a contractului de schimb nr. 6742/03.09.2004.

Prin decizia nr. 656/2015 de la 21 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva sentinţei nr. 302/2014, pronunţată la 04 noiembrie 2014 de către Tribunalul Dolj, Secţia a II-a civilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Între reclamanta SC A. SA, pe de o parte, şi SC I. SA, devenită ulterior, prin fuziune SC B. SA, a fost încheiat un contract de schimb, autentificat de BNP H. sub nr. 6742/03.09.2004.

Prin acest contract, reclamanta a dat societăţii I. SA, (ulterior SC B. SA) imobilul situat în Craiova, str. S.D. nr. 1, judeţul Dolj, compus din teren intravilan, în suprafaţă indiviză de 717,36 mp, ce face parte din totalul de 789,17 mp şi clădire. A primit în schimb imobilul situat în Craiova, str. B. nr. 3A, judeţul Dolj, compus din teren, în suprafaţă de 591,04 mp şi construcţiile situate pe acesta; teren în suprafaţă de 186,90 mp şi construcţia situată pe acesta; teren în suprafaţă indiviză de 239,65 mp, ce face parte din suprafaţa totală de 439,76 mp şi construcţia de pe acesta.

Ulterior, pârâta SC B. SA a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului - clădire, dobândit prin contractul de schimb încheiat cu reclamanta SC A. SA, cu titlu de aport la majorarea capitalului social al SC C. SRL Craiova, aşa cum rezultă din actul adiţional nr. 11 din 15.11.2004 la Statutul şi Contractul acestei din urmă societăţi, act adiţional semnat inclusiv de către intimatul-pârât E., în calitate de acţionar al societăţii.

Terenul intravilan, dobândit de către SC B. SA prin contractul de schimb încheiat cu reclamanta, a fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP H. sub nr. 1505/09.02.2005 în favoarea aceleiaşi societăţi, respectiv SC C. SRL.

La data de 20.09.2009, imobilul a fost vândut de către SC C. SRL Craiova cumpărătorilor E. şi J., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP H. sub nr. 998/20.09.2009.

Ulterior acestor înstrăinări au fost încheiate contracte de ipotecă autentificate sub nr. 1365/2009 şi 1366/2009, cu G. Bank - Sucursala Craiova, precum şi procesul-verbal de sechestru asigurător din data de 05.03.2010 încheiat de către D.G.R.F.P. Dolj - A.F.P. Craiova.

La data de 17.03.2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 1094 pronunţată în dosarul nr. x/1/2009, a constatat nulitatea absolută a contractului de schimb nr. 6742/03.09.2004, autentificat de BNP H.

Instanţa a reţinut că din raportul final, întocmit pentru termenul din data de 07.06.2011 în dosarul de insolvenţă al debitoarei SC B. SA, rezultă că aceasta se afla în insolvenţă din data de 26 iunie 2008 şi că, la data de 08.03.2011, au fost vândute la licitaţie publică, ca un tot unitar, bunurile acestei societăţi, inclusiv imobilul situat în Craiova, str. B. nr. 3A, ceea ce înseamnă că reclamanta a predat în mod voluntar imobilul primit de la debitoarea SC B. SA în schimbul imobilului său, bun ce a fost valorificat în cadrul procedurii insolvenţei de către lichidatorul judiciar.

Deşi la dosar se găseşte depusă adresa prin care reclamanta a solicitat lichidatorului judiciar al societăţii debitoare SC B. SA să predea bunul dat la schimb, respectiv imobilul situat în Craiova, str. S.D. nr. 1, în vederea repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de schimb, anulat prin decizia nr. 1094/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acesta nu a mai putut fi restituit reclamantei întrucât a fost înstrăinat de către SC B. SA, cu mult înainte de deschiderea procedurii insolvenţei, către SC C. SRL care l-a transmis, ulterior, intimaţilor-pârâţi E. şi F.

Reclamanta a introdus acţiunea în anularea actelor subsecvente contractului de schimb la data de 06 decembrie 2011, dată la care procedura falimentului SC B. SA era deja închisă, societatea fiind radiată din registrul comerţului, astfel cum rezultă din fişa de furnizare de informaţii emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj. De asemenea, ulterior promovării acţiunii, la data de 27.09.2013, a fost închisă şi procedura falimentului SC C. SRL, această societate fiind, de asemenea, radiată din registrul comerţului.

În contextul celor reţinute mai sus, instanţa a constatat că reclamanta a restituit bunul primit la schimb de la pârâta SC B. SA, respectiv imobilul situat în Craiova, str. B. nr. 3A, bun care a fost valorificat în cadrul procedurii falimentului, însă aceasta nu s-a înscris la masa credală a debitoarei cu dreptul de creanţă corespunzător contravalorii bunului predat, în temeiul contractului de schimb, către SC B. SA, respectiv imobilul situat în Craiova, str. S.D. nr. 1.

Acest lucru se impunea a fi realizat, pe de o parte, dat fiind că SC B. SA se afla în faliment la data pronunţării deciziei nr. 1094/2010 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat şi la dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.

A reţinut instanţa că, prin neînscrierea reclamatei la masa credală a debitoarei SC B. SA, urmată de închiderea procedurii falimentului şi radierea acesteia din registrul societăţilor comerciale, în temeiul Legii nr. 85/2006, această societate este descărcată de toate obligaţiile sale, inclusiv de obligaţia de restituire a bunului primit de la reclamantă ori a contravalorii acestuia, astfel că orice acţiune ulterioară ce vizează fie repunerea în situaţia anterioară, fie anularea actelor subsecvente contractului de schimb a cărui nulitate s-a constatat nu va mai putea fi admisă.

Instanţa a apreciat că această situaţie constituie o excepţie de la regula potrivit căreia anularea actului juridic iniţial atrage şi anularea actului juridic subsecvent datorită legăturii lor juridice, excepţie care este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

O altă excepţie o reprezintă cazul subdobânditorului de bună-credinţă şi cu titlu oneros al unui imobil.

Curtea de apel a apreciat că, în speţă, subdobânditorii nu pot fi consideraţi de bună credinţă, dat fiind faptul că situaţia juridică a imobilului situat pe str. B. nr. 3A a fost cunoscută de părţile semnatare ale contractului de schimb, cât şi ale actelor subsecvente, din conţinutul contractului de schimb şi din considerentele deciziei nr.1094/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie rezultând faptul că la momentul încheierii contractului de schimb dreptul de proprietate asupra acestui imobil făcea obiectul unei acţiuni judiciare, fiind în litigiu, iar intimatul pârât E. a avut calitatea de acţionar, respectiv, asociat, la momentul încheierii actelor juridice contestate, atât la SC B. SA, cât şi la SC C. SRL.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă SC A. SA, pentru următoarele motive:

În baza principiului retroactivităţii efectelor nulităţii contractului de schimb autentificat sub nr. 6742/03.09.2004, efectele actului contrare legii sunt retroactiv desfiinţate, iar părţile urmează sa fie repuse în situaţia anterioară încheierii acestuia.

În speţă, contractul de schimb a fost executat, iar până în momentul declarării nulităţii, una din părţile acestuia, SC B. SA, a încheiat un act juridic cu o terţă persoană juridică, prin care a transmis dreptul născut din actul nul, aplicarea sancţiunii anulării evidenţiind cele trei principii ale efectelor nulităţii: retroactivitatea, repunerea în situaţia anterioară, anularea atât a actului juridic iniţial, cât şi a actului juridic subsecvent.

Recurenta apreciază că, în mod corect, instanţa de apel a constatat, prin decizia nr. 656/2015 din 21 decembrie 2015, că a restituit imobilul primit la schimb de la SC B. SA, respectiv imobilul situat în Mun. Craiova, str. B. nr. 3A, jud. Dolj, bun care a fost valorificat în cadrul procedurii falimentului, însă în mod greşit a constatat faptul că aceasta nu s-a înscris la masa credală a debitoarei cu dreptul de creanţă corespunzător contravalorii bunului predat.

Consideră că această constatare este lipsită de temei legal, întrucât recurenta nu a reintrat în posesia şi proprietatea imobilului situat în Mun. Craiova, strada S.D. nr. l, judeţul Dolj, care a făcut obiectul contractului de schimb, întrucât acesta nu se mai afla în proprietatea SC B. SA (fostă SC I. SA) la data de 17 martie 2010, dată la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat nulitatea absolută a contractului de schimb autentificat sub nr. 6742/03.09.2004, prin pronunţarea deciziei nr. 1094.

Mai mult decât atât, prin adresa nr. 3918/06.06.2011 lichidatorul judiciar al SC B. SA a precizat că la data deschiderii procedurii de insolvenţă împotriva societăţii acest imobil nu se mai afla în patrimoniul debitoarei, aşadar dreptul său nu mai putea fi valorificat.

Arată, de asemenea, recurenta că a fost în imposibilitatea de a reintra în posesia şi proprietatea imobilului situat în Mun. Craiova, strada S.D. nr. l, judeţul Dolj, deşi a efectuat toate demersurile necesare.

Recurenta face un istoric al transferului dreptului de proprietate supra imobilului (teren intravilan şi construcţie) situat în Municipiul Craiova, strada S.D. nr. 1, jud. Dolj ce face obiectul dosarului, arătând, în concluzie, că la data de 04.09.2008 s-a dispus trecerea la procedura simplificată de faliment împotriva debitoarei SC B. SA, conform sentinţei nr. 524 pronunţată de către Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/63/2007, imobilul nemaifiind în patrimoniul SC B. SA încă din perioada 2004-2005, motiv pentru care apreciază că susţinerile instanţei de apel sunt nelegale.

Apreciază că, prin demersurile efectuate şi dovedite, a răsturnat susţinerile intimatului-pârât E., care a controlat fie prin persoana sa, fie prin persoane interpuse societăţile comerciale I. SA, B. SA, C. SRL, astfel cum rezultă şi din furnizările de informaţii pentru aceste societăţi cu nr. 507695/02.03.2012 şi nr. 507696/02.03.2012, aflate la dosarul de fond.

Apreciază, însă, că în mod corect instanţa de apel a constatat că în speţă subdobânditorii nu pot fi consideraţi de bună-credinţă.

Recurenta consideră că reaua credinţă a intimaţilor pârâţi SC B. SA, SC C. SRL, E. şi F. rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond. Cumpărătorul final, respectiv pârâtul E., cel care a invocat prezumţia bunei-credinţe, a avut calitatea de asociat la pârâta SC B. SA în perioada 20.10.2004-12.02.2007, iar în decursul anilor 2004-2010, având pe perioade limitate calitatea de asociat în cadrul SC C. SRL, societate de la care a cumpărat la data de 20.02.2009 imobilul ce face obiectul prezentei cauze, având astfel cunoştinţă de situaţia imobilului de la data încheierii contractului de schimb şi până în prezent.

Cu privire la preţul stabilit asupra imobilului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 998/20.02.2009, apreciază că acesta este ilicit, iar contractul este nul de drept, întrucât preţul vânzării apare în contract ca fiind reprezentat de contravaloarea acţiunilor tranzacţionate conform contractului de cesiune de acţiuni, având încheiere de dată certă nr. 2227/20.02.2009. Acest aspect este infirmat în totalitate prin adresa nr. 752/13.03.2012, aflată la dosar, emisă de către K. SA, care susţine că pentru cumpărarea şi vânzarea de acţiuni prin intermediari autorizaţi nu se încheie contracte de cesiune, considerând, totodată, că dreptul de proprietate asupra acţiunilor nu putea fi transmis prin contractul de cesiune invocat, conform art. 98 din Legea nr. 31/1990 republicată şi art. 79, art. 80, art. 81din Regulamentul nr. 13/2005.

Ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 998/20.02.2009, imobilul ce a făcut obiectul acestui contract a figurat în continuare ca sediu al societăţii vânzătoare SC C. SRL al cărui administrator a fost pârâtul E., iar prin contractul de garanţie reală imobiliară nr. 3886/06.03.2009, E., în calitate de garant real, a constituit alături de F. o ipotecă de rangul I asupra imobilului (teren) din Craiova, strada S.D. nr. l, judeţul Dolj, în favoarea Băncii pentru suma de 1.200.000 lei.

Pârâta SC B. SA a procedat, astfel, la mărirea patrimoniului său prin micşorarea patrimoniului recurentei, întrucât cele două imobile care au făcut obiectul contractului de schimb nr. 6742/03.09.2004 au intrat în patrimoniul pârâtei, conform deciziei nr. 1094 pronunţate la data de 17 martie 2010 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercială, această acţiune apărând de fapt ca o îmbogăţire fără justă cauză a pârâtei SC B. SA.

Recurenta apreciază că intenţia pârâţilor de a-i produce un prejudiciu rezultă din succesiunea actelor translative de proprietate încheiate, în perioada anilor 2004-2009 persoanele cu putere de reprezentare ale pârâtelor persoane juridice fiind E. şi L.

Nulitatea absolută a vânzării lucrului altuia are ca punct de plecare împrejurarea că părţile au încheiat contractul în cunoştinţă de cauză, ştiind că lucrul vândut este proprietatea altei persoane, ascunzând intenţia de a aduce altuia o pagubă.

Consideră că dispoziţiile art. 1790 C. civ., care consacră dreptul creditorilor ipotecari de a urmări imobilul în orice mână ar trece, respectiv efectele ipotecii faţă de terţii dobânditori ai imobilului ipotecat nu sunt incidente în cazul în care bunul ipotecat revine ca efect al nulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu constituitorul ipotecii - în patrimoniul proprietarului anterior, deoarece acesta nu are calitatea de terţ dobânditor al imobilului ipotecat în sensul acestor dispoziţii legale.

Concluzionează recurenta în sensul că ipoteca (contractele de garanţie reală imobiliară autentificate sub nr. 3886/06.03.2009 şi sub nr. 3888/06.03.2009), ca drept real accesoriu, nu poate subzista în ipoteza desfiinţării dreptului real pe care se grefează, caracterul rezolubil al ipotecii întemeiate pe un drept de proprietate rezolubilă fiind statuat expres în dispoziţiile art. 1770 vechiul C. civ. În cauză, cele două contracte de ipotecă, având ca obiect imobilul situat în Municipiul Craiova, strada S.D. nr. l, judeţul Dolj, s-au întemeiat pe titlul de proprietate al constituitorului, respectiv pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 998 din 20.02.2009, prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului.

Prin urmare, în ceea ce priveşte ipoteca, în cazul în care dreptul de proprietate al deţinătorului imobilului a fost anulat, nulitatea se răsfrânge nu numai asupra părţilor, ca efect al repunerii în situaţia anterioară, ci şi asupra terţilor cărora cumpărătorul le-a constituit un drept real asupra bunului.

Dispoziţiile art. 1790 C. civ consacră dreptul creditorilor ipotecari de a urmări imobilul în orice mână ar trece, respectiv efectele ipotecii faţă de terţii dobânditori ai imobilului ipotecat. Concluzia se impune din coroborarea dispoziţiilor art. 1790, cu cele prevăzute în art. 1746 şi art. 1791 din acelaşi cod, din care rezultă că existenţa unei ipoteci asupra unui imobil nu împiedică trecerea proprietăţii de la o persoană la alta, noul proprietar fiind, însă, ţinut să plătească creditorului ipotecar datoria pentru care s-a constituit ipoteca.

Recurenta arată că nu are calitatea de terţ dobânditor al imobilului ipotecat în sensul prevederilor art. 1790 C. civ., fiind proprietarul anterior al imobilului în patrimoniul căruia acesta a revenit ca efect al nulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat de constituitorul ipotecii şi, prin urmare, dispoziţiile art. 1790 C. civ vechi nu îşi găsesc incidenţa în cauză.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 vechiul C. proc. civ.

Intimata G. Bank a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Consideră că afirmaţia recurentei, în sensul că ipotecile constituite în favoarea băncii nu pot subzista în ipoteza desfiinţării dreptului real pe care se grefează, este nefondată.

Susţine intimata că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada faptului că actele de vânzare-cumpărare a căror desfiinţare se cere au avut la bază o cauză ilicită, iar în privinţa contractelor de ipotecă, acestea au fost încheiate cu respectarea cerinţelor legale.

Arată, de asemenea, că desfiinţarea contractului de schimb autentificat sub nr. 6742 din 03 septembrie 2004 nu atrage nulitatea ipotecilor constituite în favoarea băncii, în condiţiile în care hotărârea nu a fost pronunţată în contradictoriu cu intimata, nefiindu-i opozabilă şi în condiţiile în care nu se constată prin aceasta reaua-credinţă a creditorului ipotecar.

În susţinerea acestui punct de vedere invocă prevederile art. 1800 pct. 1 vechiul C. civ., potrivit căruia ipotecile se sting prin stingerea obligaţiei principale.

Arată că buna sa credinţă la încheierea contractelor de ipotecă nu poate fi negată şi că, având în vedere principiul ocrotirii bunei-credinţe şi necesitatea asigurării stabilităţii şi securităţii circuitului civil, consideră că nu poate fi prejudiciată ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului de schimb, cu referire şi la art. 1746 şi urm. C. civ.

Intimaţii E. şi F., prin întâmpinarea formulată, au solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, apreciind că motivele de recurs nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 vechiul C. proc. civ.

În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, faţă de critica recurentei cu privire la constatarea instanţei de apel că acesta nu s-a înscris la masa credală a SC B. SA, intimaţii au arătat că instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 85/2006, astfel încât nu se poate considera că decizia pronunţată este lipsită de temei legal.

Cu privire la repunerea părţilor în situaţia anterioară, arată că acest lucru nu este posibil, în condiţiile în care, cu privire la intimatele SC B. SA şi SC C. SRL a fost admisă, cu autoritate de lucru judecat, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă.

Au arătat, de asemenea, că nu au fost părţi în cauza soluţionată prin decizia nr. 1094 din 17 martie 2010.

Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea cererii principale şi desfiinţarea următoarelor acte subsecvente încheiate în baza contractului de schimb autentificat sub nr. 6742/3.09.2004 de BNP H., ca efect al anulării actului principal: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1505/2005 de BNP H., act adiţional încheiat la data de 15.11.2004, încheierea nr. 9769/2004 a O.R.C., contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 998/2009 de BNP H., contractul de garanţie reală imobiliară - ipotecă nr. 3886/2009 autentificat de acelaşi birou notarial, contractul de garanţie reală imobiliară - ipotecă nr. 3888/2009 autentificat de BNP H., procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 258147/2010. Totodată, a solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de schimb nr. 6742/3.09.2004, cu obligarea pârâţilor E. şi F. de a restitui în natură imobilul situat în Craiova, str. S.D. nr. 1, jud. Dolj; radierea din Cartea Funciară nr. 6879 Craiova, cu număr cadastral provizoriu 6480 şi din CF nr. 12109 Craiova, cu număr cadastral provizoriu 6480/3 a ipotecilor autentificate sub nr. 1365/2009 şi nr. 1366/2009, precum şi a procesului-verbal de sechestru nr. 258147/2010; înscrierea dreptului de proprietate în favoarea SC A. SA asupra imobilului situat în Craiova str. S.D. nr. 1 judeţul Dolj, format din teren intravilan în suprafaţă indiviză de 717,36 mp, ce face parte din totalul de 789,17 mp şi construcţie compusă din subsol cu 29 încăperi, parter cu 15 încăperi, etaj I cu 27 încăperi şi 2 balcoane, etaj II cu 34 încăperi şi etaj III cu 31 încăperi.

Prin notele scrise depuse în cauză la data de 04 februarie 2014 s-a invocat faptul că buna-credinţă a înstrăinătorilor din actele cu titlu oneros survenite pe durata derulării litigiului în anularea schimbului este absentă în toate aceste acte juridice, vânzările constituind operaţiuni speculative, având, deci, o cauză ilicită. Cauza ilicită constituie o cauză de nulitate absolută a actelor juridice oneroase, aşa încât se impune anularea acestora prin prisma dispoziţiilor art. 948 - 966 C. civ.

Sub un prim aspect, recurenta arată că, urmare a constatării nulităţii absolute a contractului de schimb autentificat sub nr. 6742/03.09.2004 de BNP H., devin incidente principiile efectelor nulităţii, respectiv retroactivitatea, repunerea părţilor în situaţia anterioară, anularea actului juridic subsecvent.

A argumentat recurenta în sensul că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că nu s-a înscris la masa credală a debitoarei SC B. SA cu dreptul de creanţă corespunzător contravalorii bunului predat, în condiţiile în care imobilul situat în Mun. Craiova, strada S.D. nr. l, judeţul Dolj nu se mai afla în patrimoniul debitoarei încă din perioada 2004-2005.

Înalta Curte observă că, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (6) vechiul C. proc. civ., „În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii”.

Raportat la această dispoziţie legală, reiese că obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, instanţa având obligaţia de a se pronunţa numai asupra a ceea ce părţile au dedus judecăţii, fără a avea posibilitatea să dea mai mult decât s-a solicitat ori să se pronunţe asupra unei pretenţii nesolicitate.

Aşa cum reiese din acţiunea precizată, ce face obiectul cauzei, reclamanta SC A. SA a solicitat, ca urmare a desfiinţării actelor subsecvente încheiate în baza contractului de schimb autentificat sub nr. 6742/3.09.2004 de BNP H., repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de schimb nr. 6742/3.09.2004, cu obligarea pârâţilor E. şi F. de a restitui în natură imobilul situat în Craiova, str. S.D. nr. 1, jud. Dolj.

Raportat la aceste aspect, solicitându-se numai restituirea în natură a bunului, nu se poate acorda contravaloarea acestuia.

În speţă sunt incidente şi dispoziţiile art. 1073 vechiul C. civ., potrivit căruia “Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare”.

Instanţa este, de asemenea, ţinută să analizeze cererea numai în limita temeiului juridic invocat de reclamant (cauza cererii de chemare în judecată), în speţă fiind vorba despre principiile efectelor nulităţii, respectiv retroactivitatea, repunerea părţilor în situaţia anterioară, anularea actului juridic subsecvent.

Înalta Curte constată că anularea actelor subsecvente contractului de schimb şi restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă, în condiţiile în care bunul nu se mai afla în patrimoniul SC B. SA (fostă SC I. SA), parte a contractului de schimb autentificat sub nr. 6742/3.09.2004 de BNP H., iar societatea era radiată din evidenţele O.R.C., la data promovării acţiunii, respectiv 06 decembrie 2011, aspecte care au fost reţinute în mod corect de către instanţa de apel.

Trebuie subliniat, de asemenea, că la data de 08 aprilie 2014 Tribunalul Dolj a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a SC B. SA, iar, prin încheierea de şedinţă din data de 27 mai 2014, aceeaşi instanţă a admis excepţia şi raportat la pârâta SC C. SRL, această societate fiind radiată din evidenţele O.R.C. la data de 27 septembrie 2013.

Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice este acea parte a capacităţii civile a subiectului de drept colectiv, care constă în aptitudinea sa de a avea drepturi şi obligaţii civile. Prin urmare, data încetării capacităţii de folosinţă a persoanei juridice este data încetării fiinţei acesteia, ulterior acestui moment în sarcina subiectului de drept neputându-se naşte obligaţii.

Motivele de recurs ce vizează reaua-credinţă a intimaţilor E., F., SC C. SRL şi SC B. SA (fostă SC I. SA) au fost analizate de către instanţa de apel, aceasta reţinând că subdobânditorii nu pot fi consideraţi de bună-credinţă.

Raportat‚ însă, la argumentele mai sus arătate, faţă de împrejurarea că restituirea în natură, astfel cum a solicitat reclamanta, nu mai era posibilă, aceste motive vor fi înlăturate.

Înalta Curte reţine, de asemenea, că preţul ilicit, ca motiv al constatării nulităţii actelor translative de proprietate, nu poate fi analizat, în condiţiile în care instanţa nu a fost învestită cu un capăt de cerere distinct, întemeiat pe aceste considerente. Prin notele scrise depuse de reclamantă la data de 04 februarie 2014, reclamanta a invocat preţul ilicit, însă ca un alt argument al cererii de chemare în judecată.

De altfel, în faţa Instanţei Supreme, apărătorul recurentei a arătat că neachitarea preţului în aceste tranzacţii succesive a constituit o apărare, şi nu un capăt de cerere.

În ceea ce priveşte motivele de recurs ce vizează desfiinţarea contractelor de ipotecă autentificate sub nr. 3886 şi nr. 3888 din data de 06 martie 2009, raportat la dispoziţiile art. 1770 vechiul C. civ., coroborat cu art. 1746, art. 1790, art. 1791 din acelaşi cod, Înalta Curte observă că acest argument a fost adus, pentru prima dată, de către reclamanta SC A. SA în apel.

Raportat la prevederile art. 294 alin. (1) vechiul C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.

Motivele de recurs întemeiate pe intenţia intimaţilor-pârâţi de a o prejudicia pe recurentă, vizează aspecte ce ţin de o eventuală netemeinicie a deciziei atacate, ce exced căii de atac a recursului.

Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SA.