Revision bid fails; conviction for influence peddling stands, appellant liable for costs.

Decizia nr. 6/A/2017

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 169/F din 22 septembrie 2016 Curtea de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016), în baza art. 459 C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 271 din 02 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

A fost obligat revizuentul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 07 iulie 2016 a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/2/2016, cererea formulată de către petentul condamnat A. privind revizuirea Sentinței penale nr. 271/2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3908 din 3 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pe această cale, petentul a solicitat restituirea sumei de bani găsite asupra sa cu ocazia percheziției corporale, invocând în acest sens dispozițiile art. 453 lit. a) C. proc. pen. De asemenea, petentul a mai invocat prevederile art. 453 lit. f) C. proc. pen. cu referire la Decizia nr. 51/2016 a Curții Constituționale.

Examinând cererea formulată, Curtea a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 271/2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus, între altele condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) vechiul C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 3201 vechiul C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpatul A. a pretins suma de 6.000 euro, primind 3.500 euro și 10.300 lei de la familia coinculpatului B. pentru a interveni pe lângă un angajat din cadrul Institutului de Medicină Legală "Mina Minovici", cu scopul de a obține un rezultat al alcoolemiei care să-l favorizeze pe acesta în dosarul în care este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra acestei persoane.

S-a mai precizat că judecata în cauza respectivă s-a desfășurat potrivit procedurii simplificate reglementate de art. 3201 vechiul C. proc. pen., pe baza probelor administrate la urmărirea penală susținute de pledoaria de vinovăție a inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 3908/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, a casat sentința penală apelată și în rejudecare a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 1 an închisoare la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) vechiul C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) vechiul C. proc. pen..

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) vechiul C. pen.

Ulterior, petentul a formulat o cerere prin care a solicitat în sinteză restituirea sumelor de bani menționate anterior, solicitare calificată drept contestație la executare și înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2/2012.

Prin Sentința penală nr. 419/2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. la 16 martie 2011, în Dosarul nr. x/P/2011 s-a instituit sechestru asupra sumelor de 3.500 euro și 10.300 lei, care au făcut obiectul infracțiunii de trafic de influență, dar aceste sume nu se cuvin a-i fi restituite petentului, în condițiile în care acesta a fost condamnat definitiv pentru trafic de influență tocmai pentru că a pretins și primit aceste sume.

Prin Sentința penală nr. 190/F din 22 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost admisă contestația la executare formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. împotriva Sentinței penale nr. 271 din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, dată în Dosar nr. x/2/2011 definitivă prin Decizia penală nr. 3908 din 3 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 257 alin. (2) cu referire la art. 163 alin. (6) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 3.500 euro și 10.300 lei care au fost depuse pe numele acestuia în conturi deschise la C., în urma instituirii sechestrului asigurător.

Așadar, s-a reținut că prin formularea prezentei cereri de revizuire petentul urmărește să obțină restituirea sumelor de 3.500 euro și 10.300 lei, sume care au format obiectul infracțiunii de trafic de influență, fiind pretinse și primite în considerarea influenței pe care petentul a lăsat să se creadă că o are asupra funcționarilor din cadrul INML.

Potrivit art. 453 C. proc. pen. revizuirea hotărârilor judecătorești definitive poate fi cerută, între altele, când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză [lit. a)] și hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală, care după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională, ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în aceea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate [lit. f)].

Examinând cererea prin prisma cazurilor de revizuire invocate, Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Așadar, s-a reținut că simpla invocare a unor temeiuri de revizuire prin care se tinde a se obține ceea ce anterior nu s-a putut valorifica pe calea contestației la executare și a procedurii de înlăturare a unor omisiuni vădite, nu poate conduce la admiterea în principiu a cererii.

De asemenea, s-a arătat că este de prisos a se mai menționa că nu au fost invocate fapte sau împrejurări necunoscute anterior, iar din verificarea Dosarului nr. x/2/2011 al Curții de Apel București nu a rezultat să se fi solicitat sesizarea Curții Constituționale cu vreo excepție de neconstituționalitate.

Sub cel din urmă aspect, Curtea a reamintit Decizia nr. 126/2016 a Curții Constituționale (publicată în M. Of. nr. 185/11.03.2016) prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțională.

Ca atare, în temeiul art. 459 C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 271 din 02 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuentul condamnat A., reiterând susținerile din fața instanței de fond, în sensul că solicită restituirea sumelor de 3.500 euro și 10.300 lei.

Examinând calea de atac promovată de revizuentul condamnat A., atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele, Înalta Curte constată că apelul declarat nu este fondat pentru motivele arătate în continuare.

Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse căii extraordinare de atac a revizuirii hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, iar, potrivit art. 453 C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., instanța, în vederea stabilirii admisibilității în principiu, examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Potrivit alin. (5), în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Înalta Curte, analizând motivele invocate de revizuent în cererea introductivă la instanță și reiterate în calea de atac constată că susținerile acestuia în sensul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, nu se încadrează în dispozițiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu au fost invocate fapte sau împrejurări necunoscute anterior.

Totodată, Înalta Curte reține că simpla invocare a unor temeiuri de revizuire prin care se tinde a se obține ceea ce anterior nu s-a putut valorifica pe calea contestației la executare și a procedurii de înlăturare a unor omisiuni vădite, nu poate conduce la admiterea în principiu a cererii de revizuire.

De asemenea, se constată și că din verificarea Dosarului nr. x/2/2011 al Curții de Apel București nu a rezultat să se fi solicitat sesizarea Curții Constituționale cu vreo excepție de neconstituționalitate.

Sub cel din urmă aspect, în deplin acord cu motivarea instanței de fond, Înalta Curte reamintește Decizia nr. 126/2016 a Curții Constituționale (publicată în M. Of. nr. 185/11.03.2016) prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțională.

În aceste condiții, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 452 C. proc. pen. și art. 459 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că în mod corect instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A.

Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 169/F din 22 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016).

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală a acestuia, îl va obliga la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar suma de câte 260 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 169/F din 22 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016).

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Procesat de GGC - GV