Causal Link Between Administrative Omission and State Patrimonial Damage in Abuse of Office Charges for Unreported Illegal Forestry

Decizia nr. 422/RC/2016

Asupra recursurilor în casație de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 40 din 14 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1752/2013 Judecătoriei Jibou, s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu în neglijenta în serviciu pentru inculpații A., B., C. și D.

S-au respins cererile inculpaților B. și C. privind aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Instanța a considerat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpaților E., A., B., C. și D. este C. pen. vechi, sens în care :

În baza art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul E., la pedeapsa de: 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori.

În baza art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de: 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt de arbori.,

În baza art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de: 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul E. la pedeapsa de: 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele susmenționate și s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 862 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioada de 4 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat. Supravegherea inculpatului a fost încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art. 863 C. pen. inculpatul E. a fost obligat a se supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 lit. a), b), c), d) C. pen. respectiv:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1) C. pen. cu art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de: 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de corupție prin abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 289 C. pen., raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de: 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de corupție prin fals intelectual, săvârșita în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a II-a și a III-a sau săvârșita în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune (de corupție sau asimilată corupției).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 862 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioada de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat . Supravegherea inculpatului a fost încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj .

În baza art. 86 C. pen. inculpatul A. a fost obligat a se supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 lit. a), b), c), d) C. pen. respectiv:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârșirii de noi infracțiuni .

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1) C. pen. cu art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. art. 248 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de: 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de corupție prin abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 289 C. pen., raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de: 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de corupție prin fals intelectual, săvârșita în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a II-a și a III-a sau săvârșita în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune (de corupție sau asimilată corupției).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele susmenționate și s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 862 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioada de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat. Supravegherea inculpatului a fost încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art. 86 C. pen. inculpatul B. a fost obligat a se supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 lit. a), b), c), d) C. pen. respectiv:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârșirii de noi infracțiuni .

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1) C. pen. cu art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 248 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de : 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de corupție prin abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 289 C. pen., raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul C., la pedeapsa de : 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de corupție prin fals intelectual, săvârșita în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a II-a și a III-a sau săvârșita în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune (de corupție sau asimilată corupției).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele susmenționate și a aplicat inculpatului C. pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 862 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioada de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat. Supravegherea inculpatului a fost încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj .

În baza art. 86 C. pen. inculpatul C. a fost obligat a se supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 lit. a), b), c), d) C. pen. respectiv :

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și sa justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 ind. 4 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârșirii de noi infracțiuni .

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1) C. pen. cu art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 248 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul D., la pedeapsa de: 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de corupție prin abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 289 C. pen., raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul D., la pedeapsa de: 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de corupție prin fals intelectual, săvârșita în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a sau săvârșita în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune (de corupție sau asimilată corupției).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele susmenționate și s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare

În baza art. 862 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioada de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat. Supravegherea inculpatului a fost încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art. 863 C. pen. inculpatul D. a fost obligat a se supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 lit. a), b), c), d) C. pen. respectiv:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și sa justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 ind. 4 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1) C. pen. cu art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. s-a admis acțiunea părții civile F. Sălaj și, în consecință, au fost obligați în solidar, inculpații E., A., B., C. și D. la plata sumei de 114.855,772 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea acestei părții civile.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus anularea următoarele înscrisuri întocmite în fals: procesele verbale de control din data de 21 aprilie 2009, din data de 15 mai 2009, din data de 15 iunie 2009, din data de 23 septembrie 2009 și din data de 15 octombrie 2009, exemplarul al III-lea al avizelor de însoțire primare din data de 10 septembrie 2009, din data de 21 august 2009, din data de 04 august 2009 și din data de 18 august 2009, exemplarul 2 al facturilor din data de 21 octombrie 2009, din data de 20 octombrie 2009, din data de 25 aprilie 2009, din data de 14 mai 2009 și din data de 19 mai 2009 și actul de control întocmit de către inculpatul D.

S-au menținut măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile și imobile ale celor 5 inculpați, prin ordonanțele procurorului din data de 31 mai 2013 și din data de 20 mai 2013, respectiv:

- sechestrul asigurător până la concurența sumei de 111.907, 22 lei, asupra imobilului cu numărul cadastral 128, înscris în C.F. (provenită din cartea funciară de pe hârtie, G. Creaca, având proprietari: E. în cota de 1/1 de sub B. l, E. în cotă de 1/1 de sub B.2, notat prin Încheierea nr. 14981 din data de 30 mai 2013 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sălaj;

- sechestrul asigurător asupra autoturismului, aparținând inculpatului D., aplicat prin procesul verbal din data de 30 mai 2013;

- sechestrul asigurător asupra autoturismului, aparținând inculpatului B., aplicat prin procesul verbal din data de 30 mai 2013;

- sechestrul asigurător asupra autoturismului, aparținând inculpatului E., aplicat prin procesul verbal din data de 30 mai 2013;

- sechestrul asigurător asupra autoturismului, aparținând inculpatului C., aplicat prin procesul verbal din data de 30 mai 2013.

Onorariul avocațial în suma de 200 lei s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de cate 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

După sesizarea primei instanțe, la termenul de judecată din data de 12 februarie 2014, în temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a C. proc. pen., s-a dispus trimiterea cauzei în faza camerei preliminare.

În această etapă, au fost formulate, în baza art. 344 alin. (2) C. proc. pen., la data 28 martie 2014, cereri și excepții de către inculpatul A., la data de 31 martie 2014 de către inculpații C. și B., iar la data de 08 aprilie 2014 de către inculpatul E.

Aceste excepții au fost respinse de către judecătorul de camera preliminară la data de 05 mai 2014, iar prin Încheierea penala nr. 55/C din 03 iulie 2014 a Tribunalului Sălaj au fost respinse contestațiile inculpaților.

F. Sălaj s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 114.855,772 lei, conform adresei din 30 iulie 2010 (vol. II, fila 3).

În cursul judecății, o parte din inculpați au dat declarații susținând ca nu sunt vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor, iar doi dintre aceștia au recunoscut integral faptele.

În urma coroborării întregului material probator prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul E. este angajat ca subofițer la Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Porolissum" al Județului Sălaj de la data de 01 septembrie 2006 până în prezent.

În cursul anului 2009, inculpatul E. a administrat în fapt H. și SC I. SRL, în numele soției sale, J., care era reprezentant legal la cele două societăți.

În cursul anilor 2009-2010, inculpatul A. a îndeplinit funcția de pădurar în cadrul Ocolului Silvic Jibou, având în pază și gestiune Cantonul Cliț, iar inculpatul C. a îndeplinit funcția de inginer silvic fond forestier în cadrul Ocolului Silvic Jibou.

În aceeași perioadă inculpatul B. a îndeplinit funcția de șef district silvic, în districtul II Lozna din cadrul Ocolului Silvic Jibou, iar inculpatul D. a îndeplinit funcția de șef district silvic, în districtul II Soimuș din cadrul Ocolului Silvic Cehu Silvaniei.

La data de 19 martie 2009 F. Zalău a încheiat cu SC H. SRL contractul de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior, pentru cantitatea de 669 metri cub de material lemnos, urmând ca exploatarea masei lemnoase să se facă din cantonul Cliț, din partida nr. 141909, sit G. în locul numit „Valea Grindului", canton aflat în paza și gestiunea inculpatului A. și în districtul inculpatului B. Potrivit graficului, anexă la contract, exploatarea masei lemnoase urma să se facă în perioada aprilie 2009-septembrie 2009 (vol. II, fila 140).

Conform actului de punere în valoare (vol. II, fila 149), în locul numit „Valea Grindului" în UA 70B și UA 71B, Accidentale I, urmau să fie exploatați de către SC H. SRL un număr de 452 arbori, având un volum total de 669 mc, după cum urmează: lemn de lucru 414 mc din care specia fag - 382 mc, specia gorun-27 mc și specia carpen 5 mc; coajă : 21 mc la specia fag și 5 mc la specia gorun; lemn de foc: specia fag - 211 mc, specia gorun-12 mc iar specia carpen 6 mc.

La data de 15 aprilie 2009 a fost emisă autorizația de exploatare, potrivit căreia SC H. SRL putea să exploateze în perioada 15 aprilie 2009-15 septembrie 2009 masa lemnoasă din partida 141909 (vol. II, fila 135).

Ulterior, prin actul adițional din 30 septembrie 2009, la contractul din 19 martie 2009 a fost prelungită cu 30 zile exploatarea masei lemnoase (vol. II, fila 136).

La data de 21 aprilie 2009, conform procesului verbal, inculpatul B., având funcția de șef district, a predat partida 141909, alcătuită din 6 postate, către SC H. SRL (vol. III, fila 296). La aceeași dată, inculpatul B. a predat către SC H. SRL postata nr. 1 din partida nr. 141909, conform procesului verbal întocmit (vol. II, filele 128-131).

Ulterior, după ce postata nr. l a fost exploatată, inculpatul B. a predat către SC H. SRL celelalte postate din partida nr. 141909, după cum urmează: postata nr. 2 la data de 01 mai 2009 (vol. II, filele 124-127), postata nr. 3 la data de 01 iunie 2009 (vol. II, filele 121-123), postata nr. 4 la data de 01 iulie 2009 (vol. II, filele 114-116), postata nr. 5 la data de 03 august 2009 (vol. II, filele 12-113) și postata nr. 6 la data de 01 septembrie 2009 (vol. II, filele 108-110).

Postatele din pădurea de unde urma să se exploateze materialul lemnos nu au fost marcate la „ras", ci arborii au fost marcați fir cu fir, astfel că între arborii marcați se aflau și foarte mulți arbori nemarcați.

Masa lemnoasă a fost exploatată de către SC H. SRL și a fost comercializată prin intermediul societății SC I. SRL, principalul cumpărător de material lemnos de la SC I. SRL fiind SC K. SA Bobota.

Materialul lemnos din locul numit „Valea Grindului", respectiv din UA 70B și UA 71B, a fost exploatat efectiv de către inculpatul E. care a fost ajutat de către martorii L., M. și N. Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul E. a tăiat cu drujba toți arborii pentru ca aceștia, în cădere, să nu se crape, fiind nevoie de o anumită tehnică de tăiere, iar martorii L. și M. au legat și au tras în depozit cu tractorul materialul lemnos tăiat de inculpatul E.

Locul de unde inculpatul E. a tăiat materialul lemnos, respectiv din UA 70B și UA 71B, se află sit G. într-un loc cu denivelări, unde accesul se face greu, pe un singur drum, iar exploatarea materialului lemnos se poate face doar cu tractor dotat cu troliu, urmând ca din depozit materialul să fie transportat cu peridocul.

Pe lângă cei 452 de arbori marcați pe care inculpatul E. i-a tăiat în mod legal, acesta a mai tăiat un număr de 349 de arbori nemarcați pe care i-a comercializat. După ce a tăiat arborii nemarcați, pentru a nu fi descoperit, inculpatul E. a acoperit cioatele arborilor tăiați ilegal cu pământ, pe care 1-a tras cu sapa tractorului.

Pentru a se usca drumul și a putea trage cu tractorul materialul lemnos pe care îl exploata, inculpatul E. a tăiat de pe lângă drum un număr de 27 arbori nemarcați, 4 fiind de esență stejar și fag, iar 24 fiind arini, situați în UA 70B și UA 71B, unde inculpatul E. exploata material lemnos (vol. I, filele 46-48).

S-a considerat că faptele inculpatului E., care în cursul anului 2009, cu ocazia exploatării partizii, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a tăiat fără drept de pe picior și a transportat din cantonul UP.III Cliț, aparținând Ocolului Silvic Jibou, 376 arbori nemarcați, cauzând un prejudiciu de 114.855, 772 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori și furt de arbori, prev. de : art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit Ordinului nr. 715 din 27 noiembrie 2008 emis de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, în vigoare la data săvârșirii faptelor, prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a fost stabilit ca fiind 86 lei/mc.

Faptele aceluiași inculpat E., care în cursul anului 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a întocmit în fals și a semnat în fals, prin contrafacerea semnăturii, următoarele documente aparținând SC H. SRL și SC I. SRL: avizele de însoțire primare numerele: din data de 10 septembrie 2009, din data de 21 august 2009, din data de 04 august 2009 și din data de 18 august 2009 și facturile cu numerele: din data de 21 octombrie 2009, din data de 20 octombrie 2009, din data de 25 aprilie 2009, din data de 14 mai 2009 și din data de 19 mai 2009, pe care le-a utilizat, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului E., care, deși avea calitatea de militar, în cursul anului 2009, a administrat în fapt H. și SC I. SRL, al cărei reprezentant legal era soția sa J., efectuând în mod repetat acte de comerț, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană, prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Faptele inculpatului A., care în cursul anului 2009, îndeplinind funcția de pădurar în cantonul Cliț, având în pază cantonul respectiv, nu a sesizat Ocolului Silvic Jibou cu privire la tăierea unui număr de 376 arbori nemarcați, nu a întocmit acte de constatare, respectiv de infracțiuni și contravenții, iar cu ocazia controlului efect G., în data de 22 septembrie 2010, a semnat procesul verbal de control din 23 septembrie 2009, în care s-a consemnat că nu au fost identificați arbori tăiați ilegal, deși a constatat, în realitate, existența mai multor arbori tăiați ilegal, prin faptele inculpatului fiind cauzat un prejudiciu total de 114.855, 772 lei, s-a considerat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice și fals intelectual, prev. de : art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 din C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În sarcina inculpatului B., prima instanță a stabilit că acesta, în cursul anului 2009, îndeplinind funcția de șef district în cadrul Ocolului Silvic Jibou și având atribuții de control, și-a încălcat atribuțiile de serviciu, întocmind în fals procesele verbale de control din 15 mai 2009, din 16 iunie 2009, din 21 aprilie 2009, procesul verbal din 15 octombrie 2009 de reprimire a partizii 141.909, reprimire care în fapt nu a avut loc, prin urmare nu s-a constatat existența unui număr de 349 cioate și procesul verbal din data de 23 septembrie 2009, în care s-a consemnat că nu au fost identificați arbori tăiați ilegal, deși inculpatul a constatat în realitate existența mai multor arbori de esență arini tăiați ilegal. Prin faptele sale s-a stabilit că s-a cauzat un prejudiciu total de 114.855,772 lei, iar acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice și fals intelectual, prev. de: art. 248 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 din C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului C., care în cursul anului 2009, îndeplinind funcția de inginer silvic fond forestier în cadrul Ocolului Silvic Jibou, având și atribuții de control, și-a încălcat atribuțiile de serviciu, neefectuând reprimire și controlul partizii și întocmind în fals: procesul verbal din 15 octombrie 2009 de reprimire, în care nu s-a consemnat existența unui număr de 349 cioate ale arborilor tăiați ilegal; procesul verbal din data de 23 septembrie 2009, în care s-a consemnat că nu au fost identificați arbori tăiați ilegal, deși inculpatul a constatat în realitate existența mai multor arbori de esență arini tăiați ilegal, prin faptele inculpatului fiind cauzat un prejudiciu total de 114.855,772 lei, s-a stabilit că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice și fals intelectual, prev. de: art. 248 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 din C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului D., care, în cursul anului 2009, având funcția de șef district și având de executat în baza delegației F. Zalău din 19 aprilie 2010, un control de fond în cantonul Cliț, a atestat în fals în actul de control că în Cantonul Cliț erau doar 6 cioate imputabile pădurarului provenind din tăieri ilegale cu ocazia supracontrolului constatându-se pe suprafața cantonului Cliț un număr de 376 cioate de la arbori tăiați ilegal, din care 349 cioate au fost identificate în partida 141.909 prin modul necorespunzător de efectuare a controlului, cauzându-se F. Sălaj un prejudiciu total de 114.855, 772 lei, care, dacă nu se dispunea supracontrolul, nu avea cum să fie constatat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice și fals intelectual, prev. de: art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 289 din C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere probele administrate în cauză instanța a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina inculpaților (fapta ilicita, prejudiciu, vinovăție și legătură de cauzalitate), sens în care a admis acțiunea părții civile F. Sălaj, iar inculpații E., A., B., C. și D. au fost obligați în solidar, la plata sumei de 114.855,772 lei, cu titlu de despăgubiri civile în favoarea acestei părții civile.

Reținând cuantumul mare al prejudiciului, pentru a se asigura recuperarea acestuia de la inculpați, instanța a menținut măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile și imobile ale celor 5 inculpați, prin ordonanțele procurorului din data de 31 mai 2013 și din data de 20 mai 2013.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou și inculpații B., C., D. și A.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou, în memoriul depus la dosar, a criticat greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, susținând că, raportat la prejudiciul cauzat de către inculpați și la faptul că nu au recunoscut comiterea faptelor, pedepsele aplicate nu corespund scopului acestora de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

A învederat că nu este justificată reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen. anterior, fiindcă lipsa antecedentelor penale reprezintă o stare de normalitate comună tuturor destinatarilor legii penale.

A concluzionat că, dacă se va considera că trebuie menținută circumstanța atenuantă, se impune pentru motivele prezentate anterior aplicarea unor pedepse mai aspre și un termen de supraveghere mai îndelungat, pentru fiecare inculpat în parte.

Inculpatul E., în memoriul depus la dosar, a criticat sentința motivând, în principal, că se impune achitarea sa, iar, în subsidiar, diminuarea pedepsei aplicate.

A arătat că din probatoriul administrat rezultă că acesta nu a săvârșit infracțiunea de tăiere ilegală de arbori și nici infracțiunea de furt de arbori, iar infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu a fost săvârșită cu intenție.

A precizat că infracțiunea de operațiuni financiare incompatibilă cu funcția a fost comisă de către inculpat cu intenția de a-și ajuta soția, context în care fapta nu prezintă un pericol social ridicat putându-se aplica amenda penală.

În concluziile scrise, a arătat că au fost tăiați câțiva arbori nemarcați pentru a se face un drum de acces, arbori care doar ulterior au fost marcați.

A specificat că legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior, astfel încât este posibilă redozarea pedepselor până la minimul general al pedepsei, datorită efectelor circumstanțelor atenuante.

În subsidiar, dacă se constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că a comis infracțiunile, a învederat că se impune totuși amânarea aplicării pedepsei dar și aplicarea prevederilor V.C.P. referitoare la efectele circumstanțelor atenuante.

Sub aspectul laturii civile a criticat sentința pe motiv că nu există o defalcare reală a prejudiciului, instanța dispunând o plată, în devălmășie, în sarcina tuturor inculpaților.

A susținut că a avut o conduită anterioară ireproșabilă, fiind angajat ca pompier, are patru copii, este singurul întreținător al familiei, fiind un om evlavios.

Inculpatul apelant C. a criticat sentința pe motiv că în fața primei instanțe a arătat că dorește să fie judecat conform procedurii abreviate, prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen., judecătorul a admis cererea prin încheiere pronunțată la termen, însă a respins-o prin sentința pronunțată pe fond; a considerat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, datorită acestui motiv.

În subsidiar, a motivat că se impune achitarea sa, în temeiul art. 18 C. pen. anterior, referitor la fapta sa de a nu consemna arborii tăiați la o distanță de 500 - 1.000 m de exploatarea din partida Valea Grindului, fiindcă a considerat că acei arbori nu trebuie trecuți în procesul - verbal referitor la partida menționată, deoarece se aflau într-o altă partidă.

În ceea ce privește actul de primire a partidei din 15 octombrie 2009, apelantul a recunoscut că l-a întocmit în birou, însă doar după ce s-a consultat cu pădurarul în care a avut încredere, și care a susținut că totul este în regulă.

A menționat că se impune achitarea lui pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. anterior, pe motiv că actele pe care le-a întocmit nu au dus la pricinuirea unei pagube, iar dacă există totuși un prejudiciu, acesta nu a fost cauzat de întocmirea defectuoasă a proceselor - verbale de control, mai ales că nu s-a dovedit când s-au tăiat arborii.

Pe lângă acestea, a arătat că nu a avut intenția de a comite infracțiunea de abuz în serviciu, așadar, se impune respingerea pretențiilor civile formulate față de el.

În subsidiar, a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Inculpatul B., în ceea ce privește respingerea prin sentință a cererii sale de a fi judecat conform procedurii abreviate, prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen., a invocat motive de apel similare cu cele invocate de inculpatul C.

Referitor la infracțiunile de fals, prev. de art. 289 C. pen. anterior și de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior a criticat sentința, susținând că se impunea achitarea sa, în temeiul art. 181 C. pen. anterior, fiindcă, în momentul întocmirii proceselor - verbale de control în partida exploatată, nu era tăiat niciun arbore care să nu fie marcat; a admis că a întocmit procesele - verbale în birou, fiind false cu privire la cine a participat la control și cine le-a semnat, însă acestea reprezintă realitatea din teren, pentru că s-a deplasat la fața locului anterior întocmirii proceselor - verbale.

A mai invocat cu privire la arinii tăiați nespecificați în actul de control din 22 septembrie 2009, că a observat arborii respectivi însă nu trebuiau consemnați în acest proces - verbal, fiindcă acesta se referea doar la partida exploatată.

A arătat că actul de reprimire din 15 octombrie 2009 nu a fost întocmit și semnat de el.

Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. anterior a criticat sentința pe motiv că se impune achitarea lui datorită lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii atât a laturii obiective, cât și a laturii subiective.

În consecință, a învederat că se impune respingerea față de el a pretențiilor părții civile. In subsidiar, a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Inculpatul D., în concluziile scrise, a precizat că este greșit raționamentul primei instanțe prin care același prejudiciu, cauzat aceleiași persoane este imputabil făptuitorilor diferiți ce au comis infracțiuni distincte la intervale diferite de timp, pe motiv că un singur prejudiciu poate fi cauzat numai prin săvârșirea uneia și aceleiași infracțiuni de rezultat.

Atât C. pen. anterior, cât și actualul C. pen. au consacrat teoria unității de infracțiune, potrivit căreia toți participanții la infracțiune vor răspunde pentru aceeași infracțiune, nu pentru infracțiuni distincte.

O eventuală exercitare defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către inculpat trebuia să cauzeze prejudiciul reprezentând contravaloarea masei lemnoase aferente celor 376 de arbori tăiați ilegal, or, acest prejudiciu era produs deja în momentul efectuării de către inculpat a controlului din aprilie 2010.

Indiferent de numărul de cioate nemarcate, neidentificate de inculpat, acestea puteau fi descoperite în scurt timp cu ocazia controalelor de fond anterioare, dacă condițiile atmosferice permiteau identificarea eventualelor prejudicii.

A învederat că, cel mult, i se poate reține în sarcină o infracțiune din culpă, respectiv cea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C. pen. anterior.

A arătat că nu există latura subiectivă a infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. anterior, fiindcă neidentificarea cioatelor nemarcate s-a datorat neparcurgerii întregii suprafețe din motive obiective și datorită încrederii pe care a avut-o în procesul - verbal de reprimire din luna octombrie 2009, despre care avea convingerea că exprimă realitatea.

Referitor la infracțiunea de fals intelectual a precizat că aceasta nu poate coexista în concurs cu infracțiunea de abuz în serviciu. Potrivit doctrinei, dacă alterarea adevărului decurge din actul de rezolvare care a precedat și a determinat întocmirea înscrisului, atunci va exista infracțiunea de abuz în serviciu, deoarece falsul intelectual privește întocmirea înscrisului, nu și rezolvarea care-l precede; în speță, actul de rezolvare a sarcinii de serviciu l-a constituit efectuarea controlului de către inculpat, iar actul de control, înscrisul, nu era posibil fără întocmirea controlului.

Inculpatul A., prin memoriu, a criticat sentința, arătând că nu a comis nicio faptă penală și că nu există probe care să dovedească contrariul. A arătat că a fost pus sub acuzare cu toate că nu și-a depășit atribuțiile de serviciu, aspect constatat prin Decizia civilă nr. 2404/2012, pronunțată în Dosarul nr. x/84/2010 de Curtea de Apel Cluj prin care i-a fost admisă contestația formulată împotriva deciziei de concediere, fiindcă nu i-a fost reținută nicio abatere disciplinară.

A invocat că în decizie s-a reținut că nu este temeinic și legal să i se rețină vreo culpă pentru tăierile ilegale de arbori din cuprinsul parchetului dat în exploatare, atât timp cât nu a fost convocat de ocolul silvic să participe la reprimirea lotului.

A argumentat că instanța penală de fond a reținut, eronat, că ar fi avut atribuții de serviciu cu referire la parchetele date în exploatare de către alte persoane, verificarea respectării regulilor de teren și scoatere a materialelor lemnoase la parchetele din cantonul său și sesizarea eventualelor abateri, contravenții sau infracțiuni.

A invocat dispozițiile art. 65 alin. (2) C. silvic care ar institui o dispoziție specială a agentului economic care are în exploatare o anumită parcelă, răspundere care are prioritate față de responsabilitățile cu caracter general trasate de fișa postului.

A arătat că nu avea, în sensul Ordinului nr. 606/2008, calitatea de persoană împuternicită să efectueze controlul pentru estimarea statului exploatării masei lemnoase și nici nu i s-a întocmit un grafic de control în acest sens.

A detaliat arătând că fosta conducere a F. Sălaj nu și-a respectat atribuțiile legale, iar șeful de ocol nu putea emite autorizația de exploatare câtă vreme titularul autorizației nu avea angajată o persoană de specialitate potrivit legii, respectiv același ordin menționat anterior, art. 18 alin. (2). Doar în situația în care F., în regie proprie, ar efectua exploatarea, inculpatul ar fi titularul autorizației de exploatare revenindu-i toate atribuțiile stabilite prin lege.

A criticat reținerea instanței de fond potrivit căreia procesul - verbal de control la care inculpatul a participat în 23 septembrie 2009 este fals, fiindcă la acea dată s-au observat arbori nemarcați tăiați, a fost respinsă de către apelant cu argumentul că arborii nu erau situați în parchetul dat spre exploatare, menționând că la începutul anului 2010 a întocmit procesele-verbale de constatare și pentru acei arbori.

A mai susținut, precizând că inculpatul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, că fapta descrisă în rechizitoriu trebuie încadrată corect în infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. anterior, fiindcă nu s-a dovedit intenția de a comite infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. și nici scopul de a obține un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

A concluzionat că nu a fost niciodată convocat și nu a fost prezent la reprimirea parchetului dat în exploatare, dovadă că procesele-verbale au fost întocmite în fals de către inculpatul B.

În apel a fost audiat un inculpat, au fost reaudiați doi martori, iar O. - F. Sălaj (fila 126) a comunicat procesul - verbal de primire din 15 octombrie 2009 și actele de control din decembrie 2009, întocmite în urma controalelor efect G. în cantonul silvic nr. 10 Cliț.

Prin Decizia penală nr. 210/A din 16 februarie 2016 Curtea de Apel Cluj, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou și inculpații B., C., D. și A. împotriva sentinței penale nr. 40 din 14 aprilie 2015 a Judecătoriei Jibou, a desființat sentința cu privire la nereținerea disp. art. 396 alin. (1) C. proc. pen. și pedepsele aplicate inculpaților B. și C. și cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru toți inculpații apelanți și judecând:

A constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969.

În baza art. art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen. și art. 396 alin. (1) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa de : 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 289 C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen. și art. 396 alin. (1) C. proc. pen. înlăturând din încadrarea juridică disp. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa de: 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele susmenționate și a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 862 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat. Supravegherea inculpatului a fost încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art. 863 C. pen. inculpatul B. se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 lit. a), b), c), d) C. pen. respectiv:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;

c) să comunice și sa justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

A făcut aplicarea art. 71 alin. (1) C. pen. cu art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a suspendat și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. si art. 76 C. pen. și art. 396 alin. (1) C. proc. pen. penal a condamnat pe inculpatul C., la pedeapsa de : 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de corupție prin abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. si art. 76 C. pen. și art. 396 alin. (1) C. proc. pen. cu înlăturarea disp. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul C., la pedeapsa de : 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele susmenționate și a aplicat inculpatului C. pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 862 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioada de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat. Supravegherea inculpatului a fost încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art. 863 C. pen. inculpatul C. se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 lit. a), b), c), d) C. pen. respectiv:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;

c) să comunice și sa justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârșirii de noi infracțiuni .

A făcut aplicarea art. 71 alin. (1) C. pen. cu art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a suspendat și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A înlăturat din încadrarea juridică a faptelor de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. din 1969 reținute în sarcina inculpaților D. și A. dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, menținând pedepsele aplicate și toate celelalte dispoziții din hotărâre.

A menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul E. împotriva aceleiași sentințe.

Suma de câte 200 lei reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților E., D., B. și C., a stabilit, a fi plătite din fondul Ministerului Justiției.

A obligat pe inculpatul E. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar celelalte cheltuieli au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a constatat corect reținută situația de fapt stabilită de către prima instanță pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului și a declarațiilor de recunoaștere a învinuirii, date în cursul judecății de către inculpații C. și B.

Instanța a respins, motivat, criticile inculpaților A., E., B., C. și D., apreciindu-le nefondate, în raport de materialul probator administrat.

Astfel, s-a reținut că din probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății a rezultat săvârșirea de către inculpatul E. a infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, furt de arbori și fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C., instanța a reținut că dacă acesta și-ar fi exercitat atribuțiile de serviciu, prejudiciul ar fi fost descoperit și imputat persoanelor vinovate, infracțiunea de abuz în serviciu comisă de acesta fiind cea care a dus la prejudicierea părții civile. Cu privire la critica acestuia privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, în sensul că îi lipsește latura subiectivă, instanța a considerat-o nefondată, întrucât din probele administrate a rezultat faptul că înscrisurile au fost falsificate cu intenție.

Nu a fost primită nici susținerea inculpatului B. în sensul că arborii pe care i-a descoperit că sunt tăiați fără a fi marcați, trebuiau consemnați într-un proces-verbal separat, deoarece inculpatul nu a întocmit procesul verbal separat decât ulterior controlului care a urmat, fiind evidentă intenția acestuia de a nu fi descoperite tăierile ilegale.

Referitor la motivele de apel invocate de inculpatul A., instanța a reținut că sunt nefondate, arătând că acesta împreună cu inculpații C. și B., cu ocazia controlului efect G. la suprafața dată în exploatare, a întocmit procesul verbal din 22 septembrie 200, în care au atestat, în mod nereal, că nu sunt arbori tăiați ilegal și că nu este cazul pentru curățarea parchetului, deși au identificat mai multe resturi de arbori; iar la întoarcere au constatat existența pe lângă drum, a unui număr de 27 de arbori tăiați ilegal, având o valoare de 4.095,85 lei, fără a întocmi acte de constatare a infracțiunilor sau a contravențiilor.

S-a apreciat că nu este incidență Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza Lungu și alții, întrucât instanța civilă nu a stat G. asupra faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv neefectuarea controalelor și respectarea atribuțiilor cuprinse în fișa postului.

Instanța a apreciat că dispozițiile art. 65 alin. (2) C. silvic, invocate de către inculpat, drept cauză exoneratoare de răspundere penală, nu sunt concludente, întrucât, conform art. 6 lit. a) din H.G. nr. 1076/2009 pădurarul poartă răspunderea pentru modul în care își desfășoară activitatea de pază a cantonului având obligația de verificare și de constatare a neregulilor ivite în cursul exploatării.

Apărarea inculpatului D., în sensul că nu a putut să descopere toți arborii tăiați ilegal din cauza suprafeței mari și a terenului accidentat, invocând culpa în comiterea infracțiunii, a fost apreciată nefondată, întrucât supracontrolul efect G. în 4 zile, față de cel efect G. de inculpat în 2 săptămâni, a identificat un număr considerabil mai mare de arbori tăiați ilegal, decât inculpatul.

Nu a fost primită apărarea conform căreia inculpatul nu poate răspunde integral din punct de vedere civil pentru prejudiciu, deoarece acesta era deja produs din momentul tăierilor ilegal, instanța de control judiciar apreciind că răspunderea civilă delictuală este antrenată ca urmare a faptei ilicite de neîndeplinire cu intenție a obligației de verificare și constatare a prejudiciului.

S-a mai reținut că, în mod greșit, au fost reținute dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, deoarece acest text a fost abrogat în momentul intrării în vigoare a noului C. pen.

De asemenea, a considerat, în ceea ce-i privește pe inculpații B. și C., aplicabilă procedura simplificată prev. de art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Cu privire la critica privind greșita individualizare a pedepselor, instanța de apel a considerat-o nefondată.

Referitor la critica privind modul de soluționare a laturii civile, în sensul că prima instanța a obligat greșit inculpații la repararea prejudiciului, deoarece acesta era deja cauzat și că au fost obligați în mod nediferențiat, instanța de control judiciar a apreciat-o nefondată, raportat la dispozițiile art. 998 C. civ., cât și la faptul că din cauza neîndeplinirii atribuțiilor de control de către inculpat s-a produs prejudiciul.

Prin cererile înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/1752/13, în urma înaintării acestora de către Curtea de Apel Cluj, au declarat, împotriva Deciziei penale nr. 210/A din 16 februarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, recurs în casație inculpații: A., B., D. și C.

Cererile de recurs în casație au fost comunicate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și F. Sălaj, depunând concluzii scrise doar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

În motivarea recursului în casație, inculpatul A. a arătat că a fost condamnat pentru omisiunea îndeplinirii unor atribuții de serviciu pe care nu le avea potrivit legii.

Totodată, în ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual pentru care a fost condamnat, a susținut că acțiunea sau omisiunea sa nu se înscrie în tipicitatea acestei infracțiuni, având în vedere că cele consemnate în procesul-verbal din data de 23 septembrie 2009, corespund cu cele constatate cu ocazia controlului. În ceea ce privește celelalte procese verbale, a susținut că nu le-a semnat, fiind falsificate de alte persoane.

A apreciat că motivele invocate se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală."

Inculpatul D. a indicat același caz de casare, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"și a arătat, în motivarea recursului în casație, că faptele pentru care a fost condamnat nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, reținute în sarcina sa.

Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, a susținut că trebuie să existe urmarea imediată și raportul de cauzalitate care, în speță, lipsesc, dat fiind faptul că la momentul controlului, în anul 2010, prejudiciul era deja produs prin tăierea fără drept și prin furtul arborilor, încă din cursul anului 2009.

De asemenea, a susținut că, întrucât cauza nu poate fi anterioară efectului, lipsește legătura de cauzalitate necesară existenței infracțiunii de abuz în serviciu.

În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual, a susținut că aceasta nu poate fi reținută în concurs ideal cu infracțiunea de abuz în serviciu și, totodată, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni nici din punct de vedere al laturii subiective și nici al laturii obiective.

Inculpații C. și B., în motivarea recursului în casație, au susținut că cererea lor este admisibilă întrucât vizează latura civilă, care nu a fost judecată în procedura recunoașterii învinuirii ce a avut ca obiect doar acțiunea penală.

Pe fond, au susținut că faptele pentru care au fost condamnați nu au cauzat un prejudiciu, probatoriul administrat arătând cine este persoana responsabilă. Neglijențele comise nu au condus la crearea unui prejudiciu și nici nu au avut ca scop ascunderea vreunei fapte de natură penală.

Totodată, au susținut că nu s-a stabilit momentul la care s-a produs acest prejudiciu și nici legătura de cauzalitate între faptele lor și cauzarea acestuia.

Magistratul asistent, în raportul întocmit, a concluzionat că recursurile în casație sunt declarate în termenul prevăzut de lege, cererile inculpaților A. și D. respectă dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și art. 437 alin. (1) lit. a), b), c), d) C. proc. pen., iar recursurile inculpaților C. și B. vizează o soluție pronunțată ca urmare a aplicării procedurii privind recunoașterea învinuirii, exceptată de la calea de atac a recursului în casație.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casație cu care a fost investită, Înalta Curte, prin Încheierea nr. 226/RC din 28 iunie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/1752/2013 a admis în principiu cererile de recurs în casație, formulate de inculpații D. și A. împotriva Deciziei penale nr. 210/A din 16 februarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

A fixat termen la data de 20 septembrie 2016, ora 9.00, Sala secției penale pentru când a dispus a fi citați inculpații D. și A. și partea civilă F. Sălaj.

S-a dispus emiterea unei adrese la Baroul București pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să asigure asistența juridică a inculpaților.

A respins cererile de recurs în casație formulate de inculpații C. și B. împotriva Deciziei penale nr. 210/A din 16 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

A obligat pe inculpații C. și B. la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

La termenul de judecată din 20 septembrie 2016 au fost susținute de către apărătorii aleși ai inculpaților D. și A. motivele de recurs în casație, susținerile acestora, precum și concluziile reprezentantului Ministerului Public, cât și ultimul cuvânt al inculpaților au fost consemnate în practicaua încheierii de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Examinând motivele de recurs în casație, invocate de către inculpații D. și A., împotriva Deciziei penale nr. 210/A din 16 februarie 2016 a Curții de Apel Cluj, Înalta Curte reține următoarele:

I. Cu privire la solicitarea formulată, oral, cu ocazia dezbaterilor, de către inculpații D. și A. (care din acest considerent nu a putut fi examinată în faza admisibilității în principiu a recursului în casație), în sensul de a se dispune achitarea lor pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, raportat la Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale, prin care s-a declarat neconstituțional art. 297 C. pen. și, urmare a celor stat G. în cuprinsul acesteia, infracțiunea de abuz în serviciu a fost dezincriminată, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 4 C. pen., Înalta Curte o consideră nefondată pentru următoarele considerente:

Conform art. 31 din Legea nr. 47/1992, republicată și art. 147 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publică în M. Of., iar de la data publicării sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, fapt ce duce la concluzia că deciziile Curții se aplică numai pentru viitor și nu pot aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite, întrucât s-ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive.

Principiul autorității de lucru judecat este de o importanță fundamentală în ordinea juridică națională, cât și în cea comunitară, precum și la nivelul Curții Europene a Drepturilor Omului, atingerea acestuia prin legislația națională trebuie să fie limitată, iar o derogare adusă trebuie să fie limitată și numai pentru motive substanțiale și imperioase (cauza Stanca Popescu c. României).

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 405/2016 nu s-a constatat neconstituționalitatea art. 297 C. pen., ci s-a definit sintagma „îndeplinește în mod defectuos" din conținutul textului de lege, decizia menționată fiind una de interpretare a normei legale din perspectivă constituțională. Astfel, instanța constituțională poate stabili că o normă este constituțională doar într-o anumită interpretare, toate celelalte posibile interpretări fiind incompatibile cu constituția, norma juridică fiind salvată fără intervenția legiuitorului.

Astfel, de la momentul pronunțării hotărârii de condamnare în prezenta cauză și până la momentul soluționării recursurilor în casație, declarate de inculpații D. și A., se constată că nu a intervenit nicio lege care să dezincrimineze fapta pentru care au fost condamnați recurenții, pentru a putea fi incidente dispozițiile art. 4 C. pen.

Decizia de constatare a neconstituționalității dispozițiilor dintr-o lege sau ordonanță face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia, prevederea neconstituțională își încetează aplicarea pentru viitor, împrejurare în care devin aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (2) C. pen. în situația cauzelor aflate pe rol sau art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. pentru hotărârile definitive.

Or, prin cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată se înțelege un proces penal în curs de soluționare, fie în faza de cameră preliminară, fie în faza de judecată (prima instanță sau apel), practic acele cauze nesoluționate definitiv. Având în vedere caracterul erga omnes și pentru viitor al deciziilor Curții Constituționale, prevăzut de art. 147 alin. (4) din Constituție, rezultă că, pe toată durata de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumția de neconstituționalitate, astfel încât decizia nu se va aplica în privința cauzelor definitiv soluționate (așa cum este și prezenta cauză), decât în condițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Astfel, față de aceste considerente, solicitările inculpaților D. și A. de a se dispune achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, raportat la Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale sunt nefondate.

II. Inculpații și-au întemeiat cererile de recurs în casație pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu e prevăzută de legea penală''.

Inculpatul A. a învederat că a fost condamnat pentru omisiunea îndeplinirii unor atribuții de serviciu pe care susține că nu le avea, respectiv acelea de efectuare a controalelor în timpul exploatării masei lemnoase, acest lucru, conform art. 18 alin. (2) din Ordinul nr. 606 din 30 septembrie 2008 pentru aprobarea instrucțiunilor privind termenele, modalitățile și perioadele de colectare, scoatere și transport al materialului lemnos al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale revenea personalului silvic împuternicit, ori, el nu avea această calitate.

În acest sens a făcut trimitere la Decizia civilă nr. 2404/2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, care a stat G. în sensul celor învederate de către inculpat, acesta apreciind ca fiind incidență, în speță, cauza Lungu c. României.

Cu privire la infracțiunea de fals intelectual, inculpatul a susținut că sub aspectul laturii obiective, „acțiunea sau inacțiunea" sa nu se înscrie în tipicitatea infracțiunii de fals intelectual, întrucât cele consemnate în procesul verbal întocmit la data de 23 septembrie 2009, cu ocazia controlului, privind modalitatea de exploatare a partizii de către SC H. SRL, corespund adevărului, neexistând la acea dată, pe suprafața controlată, arbori tăiați ilegal.

În legătură cu arborii nemarcați tăiați care au fost observați și care nu au fost menționați în procesul verbal, inculpatul arată că nu erau situați în parchetul dat spre exploatare către J, motiv pentru care, sub nicio formă nu se putea menționa în procesul verbal de control că s-au identificat tăieri ilegale de arbori într-o altă zonă/partidă decât cea care a făcut obiectul controlului (situați la aprox. 1.000 m de zona controlată).

Astfel, recurentul inculpat a solicitat achitarea potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., iar ca o consecință a achitării sale, înlăturarea dispozițiilor privind obligarea la repararea prejudiciului cauzat de inculpatul E.

Verificând, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, susținerile inculpatului A., sub aspectul neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu privind latura obiectivă, Înalta Curte le consideră nefondate.

Conform art. 248 C. pen. anterior infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice constă în omisiunea funcționarului public de a îndeplini un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu ori în îndeplinirea în mod defectuos a acestuia, în cadrul și în limitele atribuțiilor de serviciu. De asemenea, e necesar ca acțiunea sau inacțiunea care constituie elementul material al faptei să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat sau o pagubă patrimoniului acesteia, iar între fapta funcționarului public și rezultatul produs să existe legătură de cauzalitate.

În speță, se constată că apărarea inculpatului A. se axează pe neîndeplinirea elementului material al laturii obiective al infracțiunii prev. de art. 248 C. pen. anterior, în sensul inexistenței neîndeplinirii unui act ce intra în atribuțiile sale de serviciu sau al îndeplinirii în mod defectuos, deoarece acesta susține că nu avea obligația efectuării controlului în timpul exploatării masei lemnoase, acest lucru revenea personalului împuternicit, conform art. 18 alin. (2) din Ordinul nr. 606/2008 al Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Apărarea inculpatului se axează pe existența acestor reglementări pe care susține că le cunoștea și potrivit cărora nu avea nicio atribuție de efectuare a controlului, însă omite să facă referiri la atribuțiile pe care le avea potrivit fișei postului, cât și Regulamentului de pază.

În aceste condiții, dacă inculpatul, așa cum arată, cunoștea că nu avea nicio atribuție în ceea ce privește controlul în timpul exploatării masei lemnoase, se pune întrebarea de ce a participat la acest control alături de C. și B. și în ce calitate? Răspunsul la această întrebare este dat chiar de conținutul procesului verbal, întocmit cu ocazia controlului, pe care inculpatul l-a semnat fără nicio obiecțiune. Din conținutul procesului verbal din 23 septembrie 2009 rezultă participarea inculpatului A. nu în calitate de personal silvic împuternicit, ci în calitate de pădurar, titular de canton, aspect care vine să confirme faptul că, în această calitate, inculpatul, așa cum rezultă din atribuțiile prevăzute în fișa postului (fila 381 vol. 2 d.u.p.), avea obligația „să verifice respectarea regulilor de teren și scoaterea materialelor lemnoase în termenele stabilite, la parchetele din cantonul său, să sesizeze eventualele abateri și să încheie acte de contravenție sau infracțiuni, conform reglementărilor în vigoare", obligație pe care, așa cum rezultă din actele dosarului nu și-a îndeplinit-o.

Existenta dispoziției din art. 18 alin. (2) din Ordinul nr. 606/2008 al Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, potrivit căreia controlul exploatării masei lemnoase se făcea de către personalul împuternicit, nu e de natură a-l exonera pe pădurar de îndeplinirea atribuțiilor cuprinse în fișa postului.

De asemenea, existența obligației de verificare și constatare a neregulilor ivite în cursul exploatării, cuprinsă în fișa postului pentru pădurar, nu poate fi exclusă nici datorită existenței dispoziției legale referitoare la suportarea prejudiciului de către persoana care a efect G. exploatarea. Textele legale invocate de către inculpatul A., art. 65 alin. (2) C. silvic, vizează instituirea unei răspunderi finale pentru prejudiciul cauzat de agentul economic, dar nu conferă acestuia drepturi absolute asupra pădurii exploatate, întrucât o asemenea interpretare golește practic de conținut răspunderea pădurarului, așa cum este stabilită prin H. G. nr. 1076/2009 și fișa postului, având drept efect tăierea necontrolată a arborilor nemarcați. Dispozițiile art. 65 alin. (2) C. silvic, cât și cele prevăzute în art. 18 alin. (2) din Ordinul nr. 606/2008 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, nu-l exonerează pe inculpat de efectuarea controalelor și nici nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere penală.

Or, așa cum sunt menționate atribuțiile de serviciu ale inculpatului, atât în art. 6 lit. a) din H.G nr. 1076/2009 privind Regulamentul de pază, cât și în fișa postului, rezultă că pădurarul poartă răspunderea pentru modul în care își desfășoară activitatea de pază a cantonului, răspunde de pagubele nedescoperite sau neraportate la timp, de neregulile constatate în cantonul său, apără integritatea fondului forestier împotriva tăierilor ilegale de arbori și a sustragerii de lemn sau a altor produse ale pădurii, distrugerii construcțiilor, instalațiilor, bornelor, culturilor, degradării arborilor, puieților și lăstarilor, precum și a altor acte ilegale. Practic, atribuțiile inculpatului A. antrenau răspunderea acestuia pentru paza cantonului și raportarea tăierilor ilegale de arbori.

Mai mult, cu ocazia controlului efect G. la data de 22 septembrie 2009, așa cum rezultă din declarațiile inculpaților C., B. și, chiar ale inculpatului A., s-a constatat, pe marginea drumului de acces către parcela dată în exploatare, existența unor arbori tăiați ilegal, aspect pe care inculpatul a omis sa-l menționeze, încălcându-și obligația, prevăzută în fișa postului, aceea de a sesiza eventuale abateri, de a încheia acte de contravenții sau infracțiuni.

Din actele dosarului se constată că până la controlul dispus de către F. Sălaj, inculpatul A. nu a sesizat Ocolul Silvic Jibou cu privire la existența unor pagube în parchetul unde a exploatat masă lemnoasă SC H. SRL și nici nu a depus acte de constatare a contravențiilor sau infracțiunilor, deși cunoștea de existența acestora, încălcându-și atribuțiile sus menționate.

Apărarea sa, referitoare la faptul că prin Decizia civilă nr. 2404/2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a de contencios administrativ s-a confirmat că nu avea nicio atribuție de serviciu în sensul celor reținute de parchet, întrucât nu i-a fost reținută nicio abatere disciplinară și s-a dispus reintegrarea sa, fiind în prezența încălcării art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin declanșarea a două proceduri independente, având ca obiect aceleași fapte, (cauza Lungu c. României), este nefondată, în condițiile în care instanța civilă s-a pronunțat pe alte aspecte decât cele pentru care inculpatul Irimuș a fost trimis în judecată, respectiv cele care țin de legalitatea concedierii în legătură cu primirea parchetului de la agentul economic și nu vizează neefectuarea controalelor de către inculpat în respectarea atribuțiilor sale de serviciu. Astfel, nu se poate concluziona în sensul că instanța civilă a stat G., anterior, cu autoritate de lucru judecat asupra faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în condițiile în care nu a mai fost declanșată o altă procedură penală, încheiată cu achitarea sau condamnarea definitivă a inculpatului cu privire la aceleași fapte.

Cât privește invocarea cauzei Lungu contra României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6, în sensul că „derularea simultană și în paralel a două proceduri independente cu privire la aceleași fapte, care au condus la două hotărâri radical diferite, aduc atingere principiului securității juridice", este de subliniat că, atât în Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 octombrie 2014, cât și cauza Fronson (Curtea de Justiție a Uniunii Europene) procedurile penale și civile privesc acuzații de fraudă fiscală, respectiv existența sau inexistența unor obligații de plată și nu îndeplinirea defectuoasă a unor atribuții de serviciu.

De asemenea, între fapta inculpatului și rezultatul produs, un prejudiciu de 114.855,772 lei, există legătură de cauzalitate.

Astfel, în mod corect, pentru argumentele învederate, pe larg, în cuprinsul hotărârii instanței de apel și pe care Înalta Curte și le însușește (cauza Helle c.Finlandei) s-a apreciat că faptele inculpatului A., care, în anul 2009, îndeplinind funcția de pădurar în cantonul Cliț, nu a sesizat Ocolul Silvic Jibou cu privire la tăierea unui număr de 376 arbori nemarcați, nu a întocmit acte de constatare, iar cu ocazia controlului efect G. în data de 22 septembrie 2010 a semnat procesul verbal de control din 23 septembrie 2009, în care s-a consemnat că nu au fost identificați arbori tăiați ilegal, deși, în realitate, existau mai mulți arbori tăiați ilegal, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 248 și art. 289 C. pen. anterior.

În legătură cu mențiunile consemnate în procesul verbal la 23 septembrie 2009 s-a demonstrat, din probele dosarului, că nu corespund adevărului, la data efectuării controlului cei 377 de arbori nemarcați erau deja tăiați, fapta înscriindu-se în tipicitatea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. anterior.

Astfel, inculpatul Irimuș, în cadrul atribuțiilor de serviciu a semnat procesul verbal nr. 3478 din 23 septembrie 2009, în conținutul căruia s-au menționat date necorespunzătoare adevărului, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. anterior.

Față de aceste considerente, recursul inculpatului A. este nefondat.

Cu privire la recursul în casație declarat de inculpatul D., Înalta Curte reține următoarele:

Apărarea inculpatului D. s-a axat, ca și în cazul inculpatului A., pe neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, susținând lipsa de cauzalitate între îndeplinirea defectuoasă a unei atribuții de serviciu și cauzarea prejudiciului, reprezentat de contravaloarea celor 376 de arbori, apărare care, în opinia Înaltei Curți, este nefondată.

Este adevărat că procesul verbal de control a fost întocmit de inculpat în aprilie 2010, iar arborii nemarcați au fost tăiați încă din 2009, însă aceste aspecte nu au fost aduse la cunoștința instituției prejudiciate, Ocolul Silvic Jibou, și, astfel, nu antrenau nicio răspundere a autorului prejudiciului, inculpatul urmărind să ascundă prejudiciul cauzat de coinculpatul Sabău Sorin, motiv pentru care există raport de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciul înregistrat de Ocolul Silvic Jibou.

În ceea ce privește critica inculpatului D. referitoare la greșita reținere în concurs ideal a infracțiunii de abuz în serviciu cu infracțiunea de fals intelectual, în opinia înaltei Curți, acestea pot coexista, condiția fiind ca fapta de falsificare de către funcționarul public a unui înscris oficial să determine și o pagubă sau o vătămare a drepturilor, intereselor legitime ale unei persoane.

Or, atâta vreme cât inculpatul, funcționar public, însărcinat cu atribuții de control, nu a consemnat în procesul verbal, întocmit în urma controlului efect G., existența prejudiciului, sunt întrunite cerințele prevăzute de legiuitor, iar cele două fapte se află în concurs ideal (în același sens este și Decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 5439/2005).

În ceea ce privește critica inculpatului D. privind neîntrunirea laturii subiective a infracțiunii de fals intelectual, Înalta Curte reține că din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a probelor sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu e prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în nici un fel. Astfel, cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., permite Înaltei Curți să verifice existența corespondenței între fapta concretă stabilită prin hotărârea definitivă de condamnare, numai sub aspectul laturii obiective, nu și sub aspectul laturii subiective, care nu poate fi cenzurată din perspectiva noțiunii de „faptă ce nu este prevăzută de legea penală".

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile în casație declarate de inculpații D. și A. împotriva Deciziei penale nr. 210/A din 16 februarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, în cuantum de câte 65 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații D. și A. împotriva Deciziei penale nr. 210/A din 16 februarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, în cuantum de câte 65 lei, se plătesc din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2016.