Confiscation challenge for lack of prejudice dismissed as inadmissible execution claim.

Decizie nr. 1233/2015

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 01 aprilie 2015, sub nr. x/110/2015, condamnatul A. a formulat contestație împotriva executării dispozițiilor civile ale Deciziei penale nr. 2951 din 06 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/110/2009.

În motivare, contestatorul a arătat că prin hotărârea menționată nu a fost stabilit un prejudiciu, iar sumele ce au fost dispuse cu titlu de confiscare nu au fost justificate, nefiind dovedită existența vreunei legături între imobil și un eventual prejudiciu.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 598, alin. (1) lit. c), C. proc. pen. și 600, C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 217/D/2015 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția penală, în Dosarul nr. x/110/2015, în temeiul art. 50, C. proc. pen. raportat la art. 598, alin. (2), teza a II-a C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, față de împrejurarea că solicitarea contestatorului - condamnat privește executarea dispozițiilor civile ale hotărârii, situație în care competența de soluționare a cauzei revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, instanță care a pronunțat Decizia nr. 2951 din 06 noiembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (2), teza a II-a C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 02 iunie 2015, sub nr. x/110/2015.

Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru motivele arătate în continuare.

Potrivit art. 600 C. proc. pen. raportat la art. 598, alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. proc. pen., contestația privind executarea dispozițiilor civile se poate face atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea penală care se execută, cererea urmând a fi soluționată de instanța care a pronunțat-o.

Așa cum s-a arătat, în cauză, contestatorul - condamnat și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., arătând, în esență, că prin Decizia penală nr. 2951 din 06 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/110/2009 s-a realizat o greșită evaluare a cuantumului despăgubirilor civile, astfel încât în mod greșit a fost obligat la despăgubiri, deși în cauză nu a fost dovedită existența vreunui prejudiciu.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că, prin decizia penală nr. 2951 din 06 noiembrie 2014, urmare a condamnării numitului A., la 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită în formă continuată (opt acte materiale) și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) și g) C. pen., făcându-se, totodată, și aplicarea art. 65 alin. (1), art. 66 alin. (1), lit. a), b) și g), C. pen., în baza art. 112, alin. (2), lit. e) C. pen. raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 98.318 dolari SUA și 1.616,174 lei, fiind menținut sechestrul asigurator instituit asupra imobilului din Bacău, jud. Bacău, proprietatea inculpatului A.

Astfel, deși contestatorul a invocat dispozițiile legale privind contestația la titlu, respectiv art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în realitate ceea ce se contestă este modul de stabilire (de calcul), în cauză, a prejudiciului și de obligare a sa la plata despăgubirilor civile, criticile aduse Deciziei penale nr. 2951 din 06 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/110/2009, vizând exclusiv chestiuni de fond.

Or, pe calea contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1), lit. c) C. proc. pen. nu se poate modifica ori desființa hotărârea judecătorească definitivă, contestatorul neputându-se referi la aspecte de fond de natură să afecteze hotărârea ce se execută, care formează obiectul exclusiv al judecării în fond a cauzei sau în căile ordinare de atac. Acest caz de contestație la executare se referă doar la nelămuriri ivite cu ocazia punerii în executare a hotărârilor penale, cauzate, în cele mai multe situații, de redactarea greșită a dispozitivului hotărârii sau împiedicări la executare care trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea hotărârii.

Hotărârile judecătorești penale definitive sunt considerate ca fiind expresia aflării adevărului în cauza care a făcut obiectul judecății și devin executorii, ceea ce înseamnă că din momentul respectiv ele dobândesc autoritate de lucru judecat, împiedicând desfășurarea unui nou proces penal împotriva aceleiași persoane și cu privire la aceeași faptă penală. De asemenea, din același moment, se naște dreptul subiectiv pe baza căruia organele competente trec la executarea dispozițiilor cuprinse în hotărâre. În cazul unei hotărâri de condamnare, autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește pe inculpat se manifestă erga omnes, ceea ce înseamnă că într-un eventual proces, civil sau penal, declanșat ulterior procesului penal, existența faptei și vinovăția acestuia sunt în egală măsură constatate pentru toată lumea. Și în ceea ce privește dispozițiile civile dintr-o hotărâre penală de condamnare există autoritate de lucru judecat, cu excepția situațiilor reglementate expres de prevederile art. 27, C. proc. pen.

Pe de altă parte, regimul juridic al contestației la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu - zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale. Datorită acestei naturi juridice legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea ca, pe această cale, să fie afectată autoritatea de lucru judecat. Așadar, prin contestația la executare nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive. Ca atare, este inadmisibilă contestația la executare prin care se tinde a se soluționa o problemă de fond, rezolvată cu autoritate de lucru judecat, precum cuantumul pagubei produse prin infracțiune.

Ca urmare, având în vedere că împrejurările invocate de contestator vizează strict chestiuni de fond, criticându-se legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești definitive, intrată în puterea lucrului judecat, aspecte ce nu se încadrează în motivul de contestație prevăzut de art. 598 alin. (1), lit. c), C. proc. pen. și nici în vreunul din celelalte cazuri de contestație la executare expres și limitativ prevăzute de lege, în baza art. 600, C. proc. pen. raportat la art. 597, C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 2951 din 06 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/110/2009.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2), C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul - condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 2951 din 06 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/110/2009.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2015.