Inadmissibility of cancellation challenge against filtering panel decision on judicial stamp duty reassessment for lack of mandatory citation and failure to fit statutory grounds.

Decizia nr. 51/2015

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători la 1 aprilie 2015 A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 26 din 23 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători.

În motivarea contestației a arătat că a luat cunoștință de decizia atacată la 1 aprilie 2015, la sediul instanței, când hotărârea i-a fost comunicată la solicitarea sa. A invocat dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. A susținut că motivele contestației în anulare sunt, în fapt, motivele de contestare a deciziei, cu care nu este de acord, că această decizie este abuzivă, ilegală și greșită, sub sancțiunea anulării, că nu este de acord cu respingerea ca inadmisibil a recursului pe care l-a declarat, că nu este de acord cu modul în care s-a judecat cererea de reexaminare a taxei de timbru, că recursul nu a fost declarat în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (1) C. proc. civ., ci în baza dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ., că s-a reținut în mod greșit că a depus recursul la 10 decembrie, deși cererea de declarare a recursului s-a depus la 9 decembrie 2014, iar motivarea la 9 ianuarie 2015.

Intimata Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică a depus întâmpinare, cu respectarea termenului prevăzut de art. 508 alin. (2) C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, susținând că nemulțumirile exprimate de contestatoare nu se circumscriu motivelor expres prevăzute de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac, de retractare.

Analizând contestația în anulare de față, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:

Prin Decizia nr. 26 din 23 februarie 2015 Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 27 noiembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/1/2014/a1.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că încheierea atacată, pronunțată cu privire la o cerere de reexaminare, este definitivă potrivit dispozițiilor imperative ale art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, nemaiputând fi supusă reformării.

Prin contestația în anulare promovată contestatoarea A. a înțeles să invoce motivul de contestație în anulare de drept comun prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., precum și motivul de contestație în anulare specială prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Acestea vizează situațiile în care contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, respectiv când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

În ceea ce privește primul motiv de contestație în anulare, osebit de faptul că prin cererea sa contestatoarea nu susține nici un moment că nu ar fi fost legal citată pentru termenul la care s-a pronunțat decizia atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători reține că Decizia nr. 26 din 23 februarie 2015 a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., care prevăd în mod expres că hotărârea se dă fără citarea părților.

Or, pentru ca o contestație în anulare de drept comun să fie admisibilă se impune ca în cauza respectivă citarea să fi fost obligatorie.

Cum o asemenea ipoteză nu se verifică în speță, acest motiv de contestație va fi privit ca inadmisibil.

De asemenea, ca inadmisibilă va fi respinsă și contestația în anulare specială, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză. O asemenea împrejurare rezultă din dispozitivul hotărârii, pentru că numai acesta oferă siguranța că soluția constituie rezultatul deliberării. În cauza de față recursul declarat de A. a fost analizat și respins ca inadmisibil, fapt ce rezultă din hotărârea atacată.

În fapt, contestatoarea își exprimă nemulțumirile față de modul cum a fost soluționată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, solicitând obligarea sa la plata unei taxe de 10 RON, iar nu de 100 RON, așa cum a stabilit instanța de fond.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege. Numai în situația invocării acestor motive contestația în anulare este admisibilă, iar nu și pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestația în anulare.

Or, prin contestația promovată, contestatoarea face vorbire despre netemeinicia și nelegalitatea încheierii atacate cu recurs, respectiv despre greșita aplicare a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Chiar dacă în mod formal a indicat dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., ca temei al contestației în anulare, niciuna din criticile formulate nu poate fi subsumată vreunui motiv de contestație în anulare, de drept comun ori specială.

Nu în ultimul rând, nu poate fi primită o contestație în anulare exercitată împotriva hotărârii date în recurs de completul de filtru care a făcut aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., conform cu care hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei civile nr. 26 din 23 februarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/1/2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2015.

Procesat de GGC - LM