Inadmissibility of appeal against revision judgment confirming finality of decision rendered in cancellation proceeding
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby upholding the finality of the underlying decision issued by the Civil Division. The dispute involved a party filing an appeal against a judgment rendered on a petition for revision, where the original subject matter had proceeded through cassation and cancellation appeals. The decisive legal basis for the dismissal is the principle of legality and public order regarding procedural routes, specifically Article 457(1), Article 513(5), Article 508(4), and Article 634(5) of the Code of Civil Procedure, which collectively establish that a revision of a final judgment pronounced in a cancellation proceeding against an appellate decision cannot be further challenged, as no statutory avenue for appeal exists in such circumstances.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ, art. 129 din Constituția, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 513 alin. (5) C. proc. civ, art. 634 alin. (5) C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against revision judgment confirming finality of decision rendered in cancellation proceeding: în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 50/2015
Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
La data de 27 februarie 2015, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 152 din 20 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. x/1/2014
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță.
Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.
Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.
Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.
În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.
În speță, însă, se constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Astfel, Completul de 5 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care Secția I Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unei cereri de revizuire formulate de A.
Având în vedere dispozițiile art. 7 și pe cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum și prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârea dată asupra revizuirii este supusă acelorași căi de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită și, întrucât, în speță, revizuirea a vizat o decizie definitivă, în raport cu prevederile art. 508 alin. (4), coroborate cu cele ale art. 634 alin. (5) C. proc. civ. și cu faptul că aceasta a fost pronunțată într-o contestație în anulare, exercitată la rândul său împotriva unei decizii pronunțate în recurs, hotărârea atacată fiind definitivă și nemaiputând fi supusă reformării, recursul dedus judecății este inadmisibil.
Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.
Așadar, în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.
În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, astfel încât nu se mai impune examinarea altor cereri sau susțineri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 152 din 20 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. x/1/2014.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2015.
Procesat de GGC - LM