Alimony dispute: further recourse dismissed as inadmissible, confirming finality of alimony judgment.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Panel of 5 Judges) dismissed as inadmissible the appellant’s recourse against Civil Decision No. 71 of 15 January 2015 of the First Civil Section, thereby leaving that decision (which had rejected the appellant’s prior recourse as inadmissible) in force and confirming the finality of the underlying alimony judgment. The dispute arose from an alimony (pensie de întreținere) case in which the appellant had already exhausted the legally available recourse, and the challenged decision was itself a ruling on a prior recourse against a decision that, under Article 643(1)(5) of the Civil Procedure Code, was already final and not subject to further review. The Court held the recourse inadmissible because, under Articles 129 of the Constitution and 457(1) and 7 of the Civil Procedure Code, only the remedies expressly provided by law may be exercised, and procedural rules on jurisdiction and remedies are of public order (Article 126(2) of the Constitution); allowing an extra-statutory appeal would violate the principle of legality and constitutional equality.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ, art. 129 din Constituția, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 643 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 126 alin. (2) din Constituția; Alimony dispute: further recourse dismissed as inadmissible, confirming finality of alimony judgment: în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 48/2015
Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
La data de 6 februarie 2015, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 71 din 15 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță.
Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.
Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.
Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.
În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.
În speță, însă, se constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Astfel, Completul de 5 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care Secția I Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat tot asupra unui recurs declarat de A..
Având în vedere dispozițiile art. 7 și pe cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, în speță, recursul vizează o decizie pronunțată de către Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia pensiei de întreținere, într-un recurs exercitat împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 643 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., era definitivă, nemaiputând fi supusă reformării și dat fiind faptul că reclamantul a uzat deja de calea de atac prevăzută de lege, recursul dedus judecății este inadmisibil.
Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.
Așadar, în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.
În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, astfel încât nu se mai impune examinarea altor cereri sau susțineri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 71 din 15 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. x/311/2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2015.
Procesat de GGC - LM