Inadmissibility of ordinary appeal against final sentence rejecting revision petition for lack of statutory grounds

Decizia penală nr. 44/2016

Asupra apelului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1087 din 15 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014 a fost respinsă, ca inadmisibila, cererea de revizuire formulata de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 2687 din 25 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în cauza supusa judecății, cererea de revizuire privește o hotărâre prin care s-a respins o contestație în anulare - nefiind pronunțată o hotărâre de condamnare, de achitare ori de încetare a procesului penal.

De asemenea, instanța a constatat faptul că în cuprinsul cererii formulate, revizuenta nu a indicat niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 C. proc. pen.

Prin urmare, instanța a constatat că nerespectarea uneia sau mai multor condiții instituite de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., conduce la imposibilitatea de soluționare, pe fond, a revizuirii, determinând astfel respingerea acesteia, ca inadmisibila.

Împotriva acestei decizii a formulat apel revizuienta A. la data de 23 decembrie 2014, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători la data de 7 ianuarie 2016, sub nr. x/1/2016, fiind fixat termen la data de 22 februarie 2016.

Examinând apelul, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibil, urmând a îl respinge pentru următoarele considerentele:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, cap. III C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiționată de exercitarea căii de atac potrivit dispozițiilor legii procesual penale, care reglementează hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) a aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Totodată, din interpretarea dispozițiilor art. 459 alin. (5) și (7) C. proc. pen., rezultă că sentința prin care instanța respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă este definitivă, legiuitorul prevăzând posibilitatea de exercitare a căilor de atac doar împotriva sentinței pronunțate după analiza admisibilității în principiu a cererii de revizuire.

În cauză, revizuenta a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză, apelanta A. a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 1087 din 15 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. apelanta A. va fi obligată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinței penale nr. 1087 din 15 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelanta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 februarie 2016.