Recourse against final decision declared inadmissible with judicial fine imposed for bad-faith filing
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, sitting as a panel of five judges, dismissed as inadmissible the appeal filed by an association and imposed a 1,000 RON judicial fine on the representative for filing the action in bad faith. The dispute involved an appeal against a chamber decision that had rejected a request to accelerate the proceedings in a prior civil case, where the appellant argued that the decision was subject to appellate review. The Court held that the appeal was inadmissible because the challenged decision was part of a final appeal proceeding rendered by the civil section, making it immune to further reforming under Article 634(1)(5) of the Code of Civil Procedure; consequently, the appeal lacked a valid object as the relevant decision was not susceptible to challenge under Article 483. The Court also found that the appellant acted in bad faith by using a standardized form to file appeals against irrevocable decisions, thereby violating the principle of legal certainty and abusing procedural rights under Article 12 and Article 187(1)(1)(a) of the Code of Civil Procedure, which justified the sanction.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ, art. 129 din Constituția, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 483 C. proc. civ; Recourse against final decision declared inadmissible with judicial fine imposed for bad-faith filing: The dispute involved an appeal against a chamber decision that had rejected a request to accelerate the proceedings in a prior civil case, where the appellant argued that the decision was subject to appellate review. The Court held that the appeal was inadmissible because the challenged decision was part of a final appeal proceeding rendered by the civil section, making it immune to further reforming under Article 634(1)(5) of the Code of Civil Procedure; consequently, the appeal lacked a valid object as the relevant decision was not susceptible to challenge under Article 483. The Court also found that the appellant acted in bad faith by using a standardized form to file appeals against irrevocable decisions, thereby violating the principle of legal certainty and abusing procedural rights under Article 12 and Article 187(1)(1)(a) of the Code of Civil Procedure, which justified the sanction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for imposing the judicial fine on the representative for filing the appeal in bad faith.
Full text
Decizia civilă nr. 228/2016
Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
La data de 1 martie 2016, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, recursul declarat de Asociația A. împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu de la 3 februarie 2016 și a tuturor hotărârilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/300/2013/a1.1.1, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la tergiversarea procesului, formulată de recurenta Asociația A., prin reprezentant, B.
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță.
Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.
Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.
Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.
În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.
În speță, însă, se constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Astfel, completul de 5 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva încheierii din camera de consiliu de la 3 februarie 2016, prin care secția I civilă s-a pronunțat asupra unei cereri privind contestația la tergiversarea procesului, formulată de recurenta Asociația A., prin reprezentant B.
Având în vedere dispozițiile art. 7 și pe cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și întrucât, în speță, recursul vizează hotărârile pronunțate de către secția l civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție tot într-un recurs, ce se va finaliza printr-o hotărâre care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este definitivă, nemaiputând fi supusă reformării și dat fiind faptul că s-a uzat deja de calea de atac prevăzută de lege (respectiv recursul), recursul dedus judecății nu poate fi primit, neavând relevanță, din această perspectivă, în absența unei recalificări, împrejurarea că, împotriva măsurii de respingere a contestației la tergiversarea procesului, partea putea exercita o altă cale de atac, într-un alt termen, după altă procedură și care era de competența altei instanțe(cale de atac care nu rezultă că ar fi fost exercitată).
Se constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 483 C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.
Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.
Așadar, în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de Asociația A. nu poate fi primit.
În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
Apreciind asupra recursului formulat de Asociația A., în raport cu dispozițiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta și-a exercitat drepturile procedurale cu rea-credință.
Astfel, potrivit art. 12 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:
(1) „Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți”.
(2) „Partea care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale și morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, și la plata unei amenzi judiciare”.
Conform art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din codul menționat, instanța de judecată poate sancționa cu amendă judiciară introducerea cu rea-credință a unor cereri vădit netemeinice.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că petenta Asociația A., prin B., ca și în multele alte cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată, în care partea menționată este implicată, a sesizat completul de 5 judecători cu un recurs formulat împotriva unor hotărâri care nu sunt supuse niciunei căi de atac, prin folosirea aceluiași formular tipizat și prin indicarea acelorași aspecte generale lipsite relevanță pentru cauza dedusă judecății.
Continuarea promovării unor căi de atac inadmisibile, împotriva unor hotărâri irevocabile, pronunțate de cea mai înaltă instanță din ierarhia instanțelor judecătorești a prelungit, în mod nejustificat, parcursul litigiului, recurenta reiterând aceleași excepții de neconstituționalitate și aceleași considerente invocate în toate cauzele.
Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 12 alin. (1) și (2) și al art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., i se va aplica reprezentantului recurentei o amendă judiciară în cuantum de 1.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Asociația A. împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu de la 3 februarie 2016 și a tuturor hotărârilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/300/2013/a1.1.1.
Definitivă.
În temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., aplică o amendă judiciară în sumă de 1.000 lei, reprezentantului recurentei, B.
Executorie sub aspectul aplicării sancțiunii amenzii.
Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare, în ceea ce privește sancțiunea amenzii.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 6 iunie 2016.