Annulment motion appeal inadmissible as no further remedy against final judgment.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, sitting as a panel of five judges, dismissed as inadmissible an appeal by A. against Decision No. 2237 of 4 November 2015 of the Court’s Second Civil Section, which had itself rejected A.’s motion for annulment of an earlier decision of June 2015; the dismissal is final. The challenged ruling concerned a motion to annul a prior appellate decision in a civil dispute, in which the underlying judgment had become final under Article 643(1)(5) of the Civil Procedure Code. The Court held that the appeal was not legally available because, under Articles 7, 457(1), and 493(5) of the Civil Procedure Code, only the remedies expressly provided by law may be exercised, and the decision at issue, rendered on a motion for annulment of an already-final judgment, could not be further appealed; allowing such an appeal would violate the principles of procedural legality and equality before the law.
Legislator headnote
AI generatedart. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ, art. 129 din Constituția, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 643 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 7 C. proc. civ; Annulment motion appeal inadmissible as no further remedy against final judgment: against Decision No. 2237 of 4 November 2015 of the Court’s Second Civil Section, which had itself rejected A.’s motion for annulment of an earlier decision of June 2015; the dismissal is final. The challenged ruling concerned a motion to annul a prior appellate decision in a civil dispute, in which the underlying judgment had become final under Article 643(1)(5) of the Civil Procedure Code. The Court held that the appeal was not legally available because, under Articles 7, 457(1), and 493(5) of the Civil Procedure Code, only the remedies expressly provided by law may be exercised, and the decision at issue, rendered on a motion for annulment of an already-final judgment, could not be further appealed; allowing such an appeal would violate the principles of procedural legality and equality before the law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed as the procedural basis to dismiss the appeal as inadmissible through the simplified procedure.
Applied to establish that only appeals provided by law are admissible, supporting the inadmissibility ruling.
Invoked to emphasize the principle of legality, justifying rejection of an appeal not provided by law.
Full text
Decizia civilă nr. 226/2016
Asupra admisibilității recursului de față, constată următoarele:
La data de 19 februarie 2016, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 2237 din 4 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2015, prin care s-a respins contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 1531 din iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță.
Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.
Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.
Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.
Potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ. „În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.”
În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.
În speță, însă, se constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Astfel, completul de 5 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unei contestații în anulare formulate de A.
Având în vedere dispozițiile art. 7, pe cele ale art. 493 alin. (5) și pe cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ.; întrucât, în speță, recursul vizează o decizie pronunțată de către secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, într-un recurs exercitat împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 643 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., era definitivă, nemaiputând fi supusă reformării și dat fiind faptul că reclamantul a uzat deja de calea de atac prevăzută de lege, recursul dedus judecății este inadmisibil.
Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.
Așadar, în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de B. nu poate fi primit.
În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 2237 din 4 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2015.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 6 iunie 2016.