Inadmissibility of appeal against judgment on annulment: absolute res judicata under art. 508(4) C. proc. civ.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby leaving the judgment of the administrative and fiscal section in force. The dispute involved a challenge to a decision rendered by the High Court on an application for annulment (contestație în anulare), where the appellant sought further judicial review. The court held that the appeal was inadmissible because the underlying judgment was not susceptible to any further appeal under the law, as established by the mandatory provisions of the Code of Civil Procedure; specifically, once the High Court adjudicates an annulment action, the resulting decision cannot be subject to further appeal or modification. This ruling reinforces the principle of legality and the absolute nature of procedural law regarding the limits of appellate jurisdiction, with the decision being final and effective immediately.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 483 C. proc. civ, art. 7 C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against judgment on annulment: absolute res judicata under art. 508(4) C. proc. civ: în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia civilă nr. 222/2015
Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
La data de 11 iunie 2015, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2.406 din 10 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2014.
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță.
Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.
Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".
În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.
Întrucât, în speță, recursul vizează o hotărâre prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat asupra unei contestații în anulare și, având în vedere imperative ale art. 508 alin. (4), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., conform cărora hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, în atare situație, hotărârea atacată nemaiputând fi supusă reformării, aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Se constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 483 C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca tare de lege.
Recunoașterea unor căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.
Așadar, în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.
În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2.406 din 10 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3.646/1/2014.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2015.
Procesat de GGC - N