Interlocutory ruling in cassation proceeding deemed final; further appeal held inadmissible.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, panel of five judges, dismissed as inadmissible the appeal (recurs) brought against an interlocutory ruling of 12 June 2015 issued by the Court’s administrative and fiscal section, thereby upholding that ruling. The underlying dispute concerned the rejection as inadmissible of an intervention request in pending litigation; the appellants sought to challenge the interlocutory ruling via a further appeal. The Court held that, under Article 64(4) of the Civil Procedure Code, such a ruling can only be appealed by appeal (apel) when issued at first instance and by appeal (recurs) only when issued in an appellate proceeding; here, the ruling was pronounced by a section of the High Court in a cassation (recurs) proceeding, and judgments given on appeal are final under Article 634(5) C. proc. civ. Because the five-judge panel’s competence is expressly and exhaustively limited by law and no new instance can be created by judicial addition to statutory provisions, the appeal was inadmissible, consistent with the principles of legality (Art. 7 C. proc. civ.) and constitutional equality (Art. 126(2) of the Romanian Constitution).
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ, art. 64 alin. (4) C. proc. civ, art. 634 alin. (5) C. proc. civ, art. 7 C. proc. civ, art. 126 alin. (2) din Constituția; Interlocutory ruling in cassation proceeding deemed final; further appeal held inadmissible: în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia civilă nr. 19/2016
Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
La data de 30 septembrie 2015, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, recursul declarat de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., prin avocat X, împotriva încheierii de ședință din 12 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2013*.
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță.
Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.
Pentru a da eficiență principiului legalității și principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța trebuie să examineze căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (4) C. proc. civ.:
„Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în primă instanță, respectiv numai recursul, la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în apel.(…)”.
Din interpretarea literală, logică și teleologică a dispozițiilor legale citate, rezultă că recursul se poate exercita numai în cazul în care încheierea atacată este pronunțată în apel, ceea ce nu este cazul în speță.
Dat fiind faptul că, în cauză, încheierea supusă cenzurii instanței de control judiciar a fost pronunțată în recurs de către o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar hotărârile date asupra recursului sunt definitive, conform prevederilor art. 634 alin. (5) C. proc. civ. și întrucât competența completului de 5 judecători în alte materii decât cea penală este expres și limitativ prevăzută de lege, această categorie de cauze nefiind menționată în competența acestei instanțe și neputându-se crea, pe calea adăugării la lege, a unui nou grad de jurisdicție, recursul dedus judecății nu este admisibil în principiu.
Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.
Așadar, în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., prin avocat X, nu poate fi primit.
În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., prin avocat X, împotriva încheierii de ședință din 12 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2013*.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 11 ianuarie 2016.