Revision deadline trigger: pronouncement vs. notification of judgment for new-fact revision under CPC art. 511(1)(8).

Decizia civilă nr. 184/2015

I. Asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constată următoarele:

Anexat recursului declarat împotriva Deciziei nr. 429 din 12 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2014, recurenta A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând sesizarea instanței de contencios constituțional cu soluționarea excepției menționate și suspendarea judecății în prezenta cauză până la pronunțarea deciziei de către Curtea Constituțională.

Ulterior, urmare solicitării instanței, prin memoriul depus la dosar la data de 30 octombrie 2015, petenta a precizat în scris textele constituționale pretins încălcate prin textul legal criticat.

Examinând condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate, din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1), alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte constată că cererea este admisibilă.

În acest sens, se reține că excepția a fost invocată de o parte în proces, prevederile normei pretins neconstituționale, respectiv ale art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt în vigoare și au legătură cu obiectul cauzei, iar instanța de contencios constituțional nu a constat anterior că dispozițiile textului în discuție sunt neconstituționale.

Conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, opinia Înaltei Curții este în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Sub un prim aspect, se constată că soluția legislativă consacrată de dispozițiile legale criticate se regăsește în reglementarea prevăzută de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, care a constituit anterior obiectul controlului instanței de contencios constituțional și care beneficiază de prezumția neconstituționalitate.

În ceea ce privește dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., instanța apreciază că acestea nu pot fi considerate neconstituționale, cu motivarea că ar încălca dreptul la un proces echitabil și accesul liber la justiție sau că ar crea un tratament discriminatoriu, întrucât modul în care a fost reglementat calculul termenului de o lună, în care partea interesată poate introduce o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod, nu este de natură să aducă atingere principiilor înscrise în dispozițiile art. 21, art. 53 sau art. 129 din Constituție, atâta vreme cât părțile interesate pot sesiza instanțele judecătorești în termen legal cu cererea de revizuire și procedura de soluționare garantează dreptul la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil.

Reglementarea unui regim legal de procedură diferit, care decurge din existența unor faze procesuale diferite și corespunde unor dispoziții legale ce reglementează aceste etape, nu poate fi considerat discriminatoriu, întrucât respectivele dispoziții se aplică în mod identic tuturor părților aflate în situații similare, fără nicio deosebire, jurisprudența Curții Europene a Dreptului Omului fiind constantă în a considera că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, doar atunci când se produc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.

Semnificativ în contextul expus este și faptul că prevederile supuse cenzurii sunt conforme cu dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora, competența și procedura de judecată sunt stabilite prin lege.

Pe de altă parte, calcularea termenului de o lună de la data pronunțării ultimei hotărâri, indiferent dacă partea a luat sau nu cunoștință de motivarea hotărârii atacate nu are semnificația încălcării sau restrângerii niciunui drept procesual al părții, deoarece, de principiu, hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport cu actele și lucrările dosarului existente la data pronunțării acestei hotărâri, cu numai pa baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanță la dat pronunțării. În atare situație, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței, care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate și, prin urmare nu îngrădesc dreptul la un proces echitabil sau liberul acces la justiție.

În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, care s-a pronunțat astfel de exemplu prin deciziile nr.: 655/2014, 310/2013, 1.044/2012, 1.083/2008, 235/2003.

Din analiza reglementării deduse controlului de constituționalitate, Înalta Curte nu desprinde niciun viciu de neconstituționalitate, raportat la prevederile legii fundamentale invocate.

Relativ la Decizia Curții Constituționale nr. 1.609/2010, invocată de autoarea excepției, se constată că aceasta nu are legătura de relevanță juridică pretinsă, întrucât vizează o cu totul altă situație.

În măsura în care instanța de contencios constituțional ar aprecia însă că rațiunile care au fost avute în vedere la pronunțarea acestei decizii s-ar putea aplica și în speță, urmează a se aprecia în consecință.

În consecință, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea instanței de control constituțional cu excepția de neconstituționalitate invocată, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, se va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurenta A.

II. Asupra recursului de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

La data de 22 aprilie 2015, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 429 din 12 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2014.

Cererea de recurs este motivată în conformitate cu dispozițiile art. 487 alin. (8) C. proc. civ. Recurenta a indicat motivele de drept pe care își fundamentează cererea și a criticat explicit decizia atacată din perspectiva nelegalității, considerentele învederate vizând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Fără a critica în mod explicit hotărârea atacată din perspectiva cazului de nelegalitate invocat, autoarea recursului consideră că o justă interpretare a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ar trebui să conducă la concluzia că termenul de formulare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ar trebui să curgă de la data comunicării către partea interesată, iar nu de la pronunțarea acesteia, ipoteză în care, cererea sa de revizuire ar fi formulată în termen.

Recursul a fost comunicat intimaților Autoritatea Națională pentru Turism, Ministerul Dezvoltării Regionale și Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a județului Brașov.

Intimatele Autoritatea Națională pentru Turism și Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a județului Brașov au formulat și au depus la dosar întâmpinări, solicitând motivat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat, hotărârea atacată fiind, în opinia autoarelor, legală și temeinică.

Constatând că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., precum și condițiile de admisibilitate în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecății în cauză.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, cu apărările intimatelor, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care se vor expune în continuare.

În speță, prin hotărârea atacată pe calea recursului, secția I civilă, a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A. în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În mod nejustificat, se susține de către recurentă că ar fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Verificând susținerile relativ la modul de interpretare a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., propus de autoarea recursului, se constată că acestea nu au semnificația acordată de aceasta și nu sunt de natură a atrage admiterea acestei căi de atac.

Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 și urm. C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincțiile prevăzute în art. 511 C. proc. civ.

În speță, cererea de revizuire a fost fundamentată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din codul menționat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în cazul de față, de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, coroborat cu alin. (2) teza finală C. proc. civ., respectiv de la 3 noiembrie 2014.

Întrucât textul de lege prevede expres că termenul de o lună are în vedere data pronunțării ultimei hotărâri, nu are relevanță din perspectiva examinată faptul sau data comunicării respectivei hotărâri, după cum, în mod eronat, pretinde recurenta.

Deoarece cererea de revizuire în speță a fost formulată la data de 15 decembrie 2014 și având în vedere natura imperativă a termenului fix, prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal în raport cu dispozițiile art. 185 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., instanța de revizuire a sancționat nerespectarea acestuia cu decăderea.

În raport cu considerentele expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât susținerile recurentei formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de recurenta A. și sesizează Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 429 din 12 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2015.

Procesat de GGC - N