Inadmissibility of cassation appeal against a five-judge panel decision on a statutorily definitive judgment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal on the merits filed by the appellant against a prior decision of the same court's five-judge panel, leaving the original judgment effective and unchallenged. The dispute concerned a procedural challenge to a 2015 decision issued by the High Court's five-judge panel regarding an earlier appeal in a civil case; the appellant attempted to bring a second level of judicial review against a ruling that was already final under the law. The decisive legal basis included Articles 457(1) and 493(5) of the Code of Civil Procedure, Article 7 regarding the legality of appeal routes, and Article 126(2) of the Constitution; the court held that the appealed decision was not subject to further revision because the underlying judgment was statutorily definitive under Article 643(1)(5), and the appellant had already exhausted the legally permitted appellate remedy, rendering the subsequent appeal a violation of public order and the principle of legal certainty.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ, art. 129 din Constituția, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 643 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal against a five-judge panel decision on a statutorily definitive judgment: în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia civilă nr. 182/2016
Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
La data de 24 februarie 2016, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 1139 din ședința completului de filtru de la 24 aprilie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. x/311/2014.
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță.
Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.
Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.
Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.
Potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ. „În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.”
În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.
În speță, însă, se constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Astfel, completul de 5 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat tot asupra unui recurs declarat de A.
Având în vedere dispozițiile art. 7, pe cele ale art. 493 alin. (5) și pe cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ.; întrucât, în speță, recursul vizează o decizie pronunțată de către completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, într-un recurs exercitat împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 643 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., era definitivă, nemaiputând fi supusă reformării și dat fiind faptul că reclamantul a uzat deja de calea de atac prevăzută de lege, recursul dedus judecății este inadmisibil.
Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.
Așadar, în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.
În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 1139 din ședința completului de filtru de la 24 aprilie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. x/311/2014.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 9 mai 2016.