Whether the 30-day cassation filter deadline is calculated from case filing or from completion of pre-2016 appeal regularization steps

Decizia civilă nr. 182/2015

Asupra plângerii de față, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a respins contestația formulată de contestatoarea A. privind tergiversarea procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/1/2015.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că Legea nr. 2/2013 a amânat până la data de 1 ianuarie 2016 punerea în aplicare a dispozițiilor C. proc. civ., potrivit cărora procedura de regularizare a recursului se efectuează de către instanța a cărei hotărâre se atacă; în aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, a trebuit să procedeze, mai întâi, la regularizarea cererii de recurs și la comunicarea actelor procedurale și abia ulterior să treacă la etapa întocmirii raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; că, din cumularea duratei necesare pentru îndeplinirea tuturor acestor acte de procedură, rezultă un termen cu mult mai mare decât cel de 30 de zile de la repartizarea dosarului, prevăzut de art. 493 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. pentru întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului în procedura de filtru, pe care, potrivit susținerilor petentei, instanța de recurs l-ar fi nesocotit în cazul său.

De asemenea, s-a reținut că și în ipoteza în care s-ar fi admis contestația formulată, completul de filtru nu ar fi putut dispune alte măsuri decât cele pe care le impune legea în procedura de filtru, cu respectarea termenelor aflate la dispoziția părților pentru a putea să îndeplinească diverse acte, procedură care a fost respectată până la acest moment.

Împotriva acestei încheieri a formulat plângere contestatoarea A., solicitând obligarea completului învestit cu soluționarea recursului să stabilească termenul de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

În motivare, a arătat că a formulat prezenta plângere înainte de a lua cunoștință de motivele respingerii contestației la tergiversarea procesului, deoarece a fost nevoită să-și părăsească domiciliul și nu cunoaște dacă și când îi va fi comunicată Încheierea din 12 octombrie 2015, pe care o contestă. A reluat întocmai argumentele din contestația formulată la 5 octombrie 2015.

Examinând încheierea atacată, în raport de motivele formulate și de dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că plângerea nu poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed:

Art. 522 C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părți, precum și de către procurorul care participă la ședință, a unei contestații prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.

Alin. (2) al art. 522 prevede cazurile în care poate fi făcută respectiva contestație, motivele vizând atât culpa instanței, cât și atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare.

Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește, sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

În acest context, contestația la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situațiile în care chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.

Pornind de la aceste considerente în analiza încheierii atacate, se constată că, în mod legal, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a reținut, prin încheierea pronunțată asupra contestației la tergiversarea procesului, că în cauză nu pot fi reținute cazurile de tergiversare menționate de contestatoare.

Noul C. proc. civ. a prevăzut, în art. 493, o procedură specifică de analizare a admisibilității în principiu a căii de atac - procedura de filtru - numai pentru situațiile în care recursul este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Reglementând în mod unitar calea de atac extraordinară a recursului, legiuitorul a prevăzut, în art. 490 C. proc. civ., ce face trimitere expresă la procedura prevăzută de art. 471, modalitatea de depunere a recursului, de completare și modificare a cererii de recurs, de comunicare a acestei cereri, de depunere și comunicare a întâmpinării. Numai după parcurgerea tuturor acestor etape procedurale, instanța care a pronunțat hotărârea atacată înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării recursului.

În aceste condiții, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., raportul asupra admisibilității recursului trebuie întocmit în termen de 30 zile de la repartizarea dosarului.

Punerea în aplicare a dispozițiilor art. 490 a fost, însă, amânată prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., până la 1 ianuarie 2016, dată până la care pregătirea dosarului de recurs urmează a fi făcută tot de către completul de filtru.

Legiuitorul nu a mai corelat însă aceste măsuri cu termenul imperativ prevăzut de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., referitor la întocmirea raportului asupra admisibilității recursului.

În aceste condiții, în analiza contestației la tergiversarea procesului nu se poate urmări, în mod mecanic, momentul împlinirii termenului de 30 de zile de la repartizarea dosarului, ci trebuie luate în considerare toate etapele necesare pregătirii dosarului, care conferă garanția respectării drepturilor procesuale ale părților.

În acest context, în mod corect prima instanță a reținut că față de momentul înregistrării și repartizării aleatorii a recursului declarat de A. - 8 iulie 2015 - și momentul întocmirii raportului asupra admisibilității în principiu a recursului - 14 septembrie 2015 - nu se poate constata vreo tergiversare, întrucât în această perioadă s-a dispus comunicarea recursului către intimata Inspecția Judiciară care, în termenul legal, a depus întâmpinare; a urmat comunicarea întâmpinării și expirarea termenului de 10 zile în care recurenta avea posibilitatea de a răspunde la întâmpinare și, numai după împlinirea acestui termen, președintele completului a dispus întocmirea raportului.

Așa fiind, în mod corect s-a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

În același timp, prin contestația formulată, contestatoarea a înțeles să invoce și cazul de tergiversare prevăzut de art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., vizând nesocotirea de către instanță a obligației sale de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil.

Prima instanță a analizat noțiunea de "termen optim și previzibil" în contextul măsurilor luate de completul de filtru, argumentând punctual respectarea acestui termen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată, însă, că nici prin contestația la tergiversarea procesului și nici prin plângerea împotriva încheierii prin care s-a respins această contestație, contestatoarea A. nu a arătat care este modalitatea (dintre cele prevăzute de textul indicat) prin care instanța și-a nesocotit obligațiile legale, mulțumindu-se să redea conținutul normei și să facă o serie de considerații cu privire la practica soluționării cauzelor sale disciplinare într-o durată fără precedent în jurisprudența anterioară a secției pentru judecători, practică perpetuată prin tergiversarea întocmirii raportului asupra admisibilității recursului.

Or, în analiza duratei soluționării recursului declarat, Înalta Curte nu poate avea în vedere perioada în care sesizările disciplinare au fost soluționate de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

În consecință, pentru considerentele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 525 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, va respinge plângerea formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de contestatoarea A. împotriva Încheierii din 12 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2015.

Procesat de GGC - N