Entitlement of children born during parental refuge to wartime persecution benefits under O.G. 105/1999
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal of the state pension authority, thereby upholding the lower court's decision to annul the administrative denial and obligate the pension house to recognize the claimant's status as a refugee and award the corresponding monetary benefits. The dispute concerned the interpretation of emergency ordinance provisions granting compensatory rights to Romanian citizens who suffered ethnic persecution and were displaced or fled between September 6, 1940, and March 6, 1945, specifically whether these rights extended to children born during their parents' period of refuge. Relying on Article 1(liter c) of O.G. 105/1999 (approved by Law 189/2000) and H.G. 127/2000, which assimilated refugees to displaced persons, the court held that the legislation did not distinguish between parents and children born during the refugee period, establishing that equitable application of the law entitles individuals born in refugee camps or zones to the same statutory benefits as their parents.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 din Legea nr. 189/2000; Entitlement of children born during parental refuge to wartime persecution benefits under O.G. 105/1999: Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând anularea hotărârii nr. 1402 din 23 iunie 2003 și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii a susținut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 996 din 4 septembrie 2003, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii și a obligat pe pârâtă să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 27 noiembrie 1942 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada, cu actele prezentate, că s-a născut în perioada în care părinții săi s-au aflat în refugiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, susținând, în esență, că instanța a apreciat greșit starea de fapt și a făcut o greșită aplicare a legii.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2000 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuții din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu. Nu există nici o rațiune pentru care copiilor născuți în timpul refugiului părinților, să nu li se acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, soluția instanței de fond fiind echitabilă.
Cum reclamantul s-a născut la 27 noiembrie 1942, în localitatea Sadova – Storoinet (fosta U.R.S.S.), unde se refugiaseră părinții săi, din localitatea Scărișoara Nouă, județul Satu Mare, Curtea de apel a apreciat în mod corect că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Legea nr. 189/2000.
În consecință, față de cele ce preced, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 996 din 4 septembrie 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.