Retrocession of partially utilized expropriated land excluded by urban systematization details
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Municipality of Bucharest, thereby upholding the lower court's decision that ordered the retrocession of 1,400 square meters of land to the claimant. The dispute concerned the restitution of a portion of a property originally expropriated from the claimant's predecessor via Decree No. 1006 of 1962 for public utility housing; the municipality argued that the claimant lacked procedural standing and that the entire plot was affected by urban planning details, while the claimant argued that only 600 square meters were actually utilized, leaving the remainder available for return. Relying on Law No. 33/1994, the court held that the claimant had properly established procedural standing through inheritance documents and that the specific parcel was identical to the expropriated one, noting that expert technical evidence confirmed the existence of free land not impacted by systematization details, thereby justifying the retrocession of the unutilized 1,400 square meters while limiting the claim to the originally expropriated area.
Legislator headnote
AI generatedRetrocession of partially utilized expropriated land excluded by urban systematization details: După o casare cu trimitere spre rejudecare, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 247 A din 24 mai 2002, a respins ca nefondat apelul.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3308/1999, reclamantul I.P.I.D. a chemat în judecată pârâtul Consiliul General al Municipiului București, pentru a se dispune retrocedarea suprafeței de 1400 mp., teren situat în București.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin Decretul nr. 1006 din 31 decembrie 1962, s-a dispus exproprierea de la mama reclamantului, A. I., a suprafeței de 2.206 mp., pentru construirea de locuințe.
S-a mai arătat că, din suprafața expropriată, au fost utilizați doar 600 mp., astfel că restul de teren care nu este afectat de detalii de sistematizare urmează să fie restituit proprietarului de drept.
Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, prin sentința nr. 197 F din 9 martie 2000 a admis acțiunea și a obligat pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de 1.400 mp., situată la adresa susmenționată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că terenul nu a fost folosit pentru o cauză de utilitate publică, iar în momentul de față nu este afectat de vreun plan de sistematizare, astfel încât tribunalul a constatat că cererea formulată este fondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Municipiul București, reprezentat de Primarul general.
După o casare cu trimitere spre rejudecare, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 247 A din 24 mai 2002, a respins ca nefondat apelul.
Curtea de Apel, în urma administrării probatoriului constând în efectuarea unei expertize tehnice și examinarea actelor depuse, respectiv relații cu privire la situația juridică a terenului și actul de vânzare-cumpărare, schița și tabelul cu imobilul în litigiu, a respins ca nefondat apelul.
Instanța de apel a reținut concluziile raportului de expertiză, potrivit cărora, din suprafața totală a terenului de 2206 mp., doar 562,50 mp. sunt ocupați cu construcții, iar restul de 1.443,50 mp. este teren liber, neafectat de detalii de sistematizare, putând fi restituit.
Pârâtul Municipiul București, prin Primarul general a declarat recurs împotriva susmenționatei decizii, susținând, în esență, că nu a fost dovedită calitatea procesuală activă de către reclamant, că nu există identitate între terenul expropriat și cel revendicat și că terenul nu este liber, fiind afectat de detalii de sistematizare.
Trebuie remarcat, pentru început, faptul că aceste susțineri s-au făcut și în apel, iar instanța a procedat la administrarea tuturor probelor pertinente.
Astfel, în mod corect a reținut instanța de apel faptul că reclamantul și-a dovedit calitatea procesuală activă prin actele depuse, înscrisuri ce atestă că autoarea sa, al cărei unic moștenitor este, a dobândit o suprafață de teren mai mare decât cea expropriată.
De asemenea, prin documentele depuse s-a dovedit istoricul numerotării poștale a imobilului, respectiv faptul că se află la nr.115, fiind același cu cel expropriat prin Decretul nr. 1006/19962.
Referitor la susținerea privind lipsa identității dintre suprafața de teren revendicată și cea pe care a avut-o în proprietate autoarea reclamantului, aceasta nu este întemeiată.
Este adevărat că autoarea reclamantului a dobândit un teren în suprafață de 3308 mp., din care, ulterior, a înstrăinat 120 mp., rămânându-i 3188 mp.; din această suprafață rămasă, numai 2206 mp. au trecut în proprietatea statului cu titlu, acest fapt impunând limitele acțiunii, așa cum a precizat reclamantul.
Cu alte cuvinte, în raport cu temeiul juridic al acțiunii, Legea nr. 33/1994, obiectul prezentei cauze îl poate reprezenta doar terenul expropriat.
Cum, în speță, s-a probat faptul că doar o parte din acest teren este afectat de detalii de sistematizare, instanța luând în calcul inclusiv suprafețele destinate normalei exploatări a blocului de locuințe construit, iar suprafața de 1400 mp. este liberă, în mod corect instanța de apel a decis retrocedarea acesteia.
Susținerile recurentului pârât sunt nefondate și, în consecință, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul București, prin Primarul general împotriva deciziei nr. 247/A din 24 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2003.