Entitlement of individuals born during parental refugee status to compensation under Law 189/2000 for victims of ethnic persecution
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the county pension house, thereby upholding the lower court's decision which ordered the pension authority to recognize the claimant's status as a refugee for the period of July 12, 1944, to March 6, 1945, and to grant the benefits stipulated in Law No. 189/2000 effective from April 1, 2003. The dispute centered on whether an individual born during the refugee period of their parents, who were ethnically persecuted and displaced, was entitled to compensation under the specific legislation governing victims of ethnic persecution. The court held that the legal provisions intended to protect individuals suffering from ethnic persecution without distinguishing between parents and children born during the displacement period, and applied Article 3 of Law No. 189/2000 (approving O.G. No. 105/1999) and Government Order No. 127/2000, which assimilated refugees to the protected class, to conclude that the claimant was legally entitled to the benefits.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 din Legea nr. 189/2000; Entitlement of individuals born during parental refugee status to compensation under Law 189/2000 for victims of ethnic persecution: Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul G.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând anularea hotărârii nr. 1142 din 12 mai 2003.
În motivarea acțiunii a arătat că prin hotărârea atacată, pârâta i-a respins cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
A susținut că hotărârea este nelegală, deoarece a depus acte prin care a dovedit că părinții săi au fost refugiați, iar, el, reclamantul, s-a născut în refugiu, astfel că în mod greșit nu i s-a recunoscut această calitate, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de lege.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 938 din 28 august 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pe pârâtă să recunoască reclamantului, statutul de refugiat pentru perioada 12 iulie 1944 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 aprilie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada, cu actele depuse la dosar, că s-a născut în perioada în care părinții săi se aflau în refugiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, susținând, în esență, că instanța a apreciat greșit starea de fapt și a făcut o greșită aplicare a legii.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2000 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuții din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu. Nu există nici o rațiune pentru care copiilor născuți în timpul refugiului părinților, să nu li se acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, soluția instanței de fond fiind echitabilă.
Cum reclamantul s-a născut la 12 iulie 1944, în localitatea Calafindești, județul Suceava, unde se refugiaseră părinții săi, din localitatea Horea, județul Satu Mare, Curtea de Apel a apreciat în mod corect că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Legea nr. 189/2000.
În consecință, față de cele ce preced, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 938 din 28 august 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.