Territorial jurisdiction for pension recalculation claims by EU-resident claimants under Council Regulation 1408/71 over national civil procedure rules

Conflict negativ de competență. Contestație împotriva deciziei emise de o casă teritorială de pensii. Competența de soluționare a cauzei în situația în care domiciliul reclamantului se află într-un alt stat membru al Uniunii Europene

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competența teritorială.

Index alfabetic : conflict negativ

-casa teritorială de pensii

-asigurări sociale

Decizia nr. 112/2009 a Casei Naționale de Pensii

și alte Drepturi de Asigurări Sociale

Competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziei emise de o casă teritorială de pensii, în situația în care domiciliul reclamantului se află într-un alt stat membru al Uniunii Europene, se stabilește în raport cu prevederile art. 55 alin. (3) din Instrucţiunea pentru aplicarea în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a Regulamentului Consiliului nr. 1408/71/CEE privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariaţi, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul Comunităţii, adoptat la 14 iunie 1971 şi a Regulamentului Consiliului nr. 574/72/CEE care stabileşte modalităţile de aplicare a Regulamentului Consiliului nr. 1408/71/CEE privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariaţi, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul Comunităţii, adoptat la 21 martie 1972, din 01.04.2009, aprobată prin Decizia nr. 112/2009 emisă de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale potrivit cărora ”în cazul solicitanţilor domiciliaţi pe teritoriul altui stat membru, instanţa competentă unde se poate contesta o decizie de admitere sau de respingere a cererii de pensionare emisă de o casă teritorială de pensii este tribunalul din raza teritorială în

care se află instituţia care a emis respectiva decizie”.

Secția I civilă, decizia nr.1513 din 20 septembrie 2016

Prin acţiunea de asigurări sociale înregistrată la Tribunalul Hunedoara, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, solicitând recalcularea pensiei prin valorificarea acordului global, conform adeverinţei din 29.08.2014, emisă de B. Petroşani, plata diferenţelor dintre pensia recalculată şi pensia în plată începând cu data de 01.10.2009, precum şi emiterea unei decizii în acest sens.

Reclamantul a arătat, în esenţă, că este beneficiarul unei pensii anticipate parţiale din data

de 01.10.2009 şi de pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă, începând cu 14.11.2013 şi deşi a solicitat să îi fie recalculată pensia cu luarea în considerare a adaosului la salariu privind acordul global, pârâta a respins această cerere, prin răspunsul administrativ din 17.12.2014, pe motiv că aceste venituri nu reprezintă sporuri cu caracter permanent.

Prin sentinţa civilă nr. 46 din 20.01.2016, Tribunalul Hunedoara, Secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu de instanţă, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Instanţa a reţinut că, întrucât art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 stabileşte în mod exclusiv competenţa de soluţionare a cererilor îndreptate împotriva caselor teritoriale în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul, aceasta neputând fi atrasă de domiciliul procesual ales al reclamantului şi nici nu poate fi înlăturată pe cale convenţională de către părţi în temeiul art. 126 alin. (1) C.proc.civ., având în vedere împrejurarea că reclamantul nu domiciliază în România, în cauză devin aplicabile dispoziţiile art. 1071 C.proc.civ., care prevăd, cu privire la competenţa instanţelor române în cazul proceselor cu elemente de extraneitate, că în situaţia în care „nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti.”

Totodată, având în vedere forţa juridică superioară a prevederilor art. 1079 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 154 al.(1) din Legea nr. 263/2010, instanţa a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 55 din Decizia nr. 112/2009 a Preşedintelui Casei Naţionale de Pensii Publice.

La rândul său, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 4032 din data de 18.04.2016, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Tribunalul Bucureşti a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație şi Justiție în vederea soluţionării acestuia.

Tribunalul a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 55 din Instrucţiunea din 1 aprilie 2009, pentru aplicarea în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a Regulamentului Consiliului nr. 1408/71/CEE privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariaţi, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul Comunităţii, adoptat la 14 iunie 1971 şi a Regulamentului Consiliului nr. 574/72/CEE care stabileşte modalităţile de aplicare a Regulamentului Consiliului nr. 1408/71/CEE privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariaţi, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul Comunităţii, adoptat la 21 martie 1972, aprobată prin Decizia nr. 112/2009 emisă de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, potrivit cărora în cazul solicitanţilor domiciliaţi pe teritoriul altui stat membru, instanţa competentă unde se poate contesta o decizie de admitere sau de respingere a cererii de pensionare emisă de o casă teritorială de pensii este tribunalul din raza teritorială în care se află instituţia care a emis respectiva decizie.

Astfel, în speţă, domiciliul reclamantului este în Ungaria, aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, iar prin decizia nr. x, nedatată, aflată în dosarul nr. x/97/2015, Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara a respins cererea formulată de reclamant de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor privind munca în acord global conform adeverinţei din 29.08.2014 emisă de B. Petroşani, prezentul dosar având ca obiect plângerea formulată împotriva respectivei decizii.

Analizând conflictul negativ de competenţă cu a cărei soluţionarea fost învestită, în condiţiile art. 133 şi urm. C.proc.civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Se constată că reclamantul, având domiciliul în Ungaria, în calitate de beneficiar al unei pensii anticipate parţiale din data de 01.10.2009 şi de pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă, începând cu 14.11.2013, a solicitat Casei Judeţene de Pensii Hunedoara să îi fie recalculată pensia cu luarea în considerare a adaosului la salariu privind acordul global, pârâta respingând această cerere, prin răspunsul administrativ din 17.12.2014, pe motiv că aceste venituri nu reprezintă sporuri cu caracter permanent.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara, reclamantul a contestat decizia din 17.12.2014.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 55 alin. (3) din Instrucţiunea pentru aplicarea în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a Regulamentului Consiliului nr. 1408/71/CEE privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariaţi, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul Comunităţii, adoptat la 14 iunie 1971 şi a Regulamentului Consiliului nr. 574/72/CEE care stabileşte modalităţile de aplicare a Regulamentului Consiliului nr. 1408/71/CEE privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariaţi, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul Comunităţii, adoptat la 21 martie 1972, din 01.04.2009, aprobată prin Decizia nr. 112/2009 emisă de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale : ”în cazul solicitanţilor domiciliaţi pe teritoriul altui stat membru, instanţa competentă unde se poate contesta o decizie de admitere sau de respingere a cererii de pensionare emisă de o casă teritorială de pensii este tribunalul din raza teritorială în care se află instituţia care a emis respectiva decizie”.

Având în vedere că domiciliul reclamantului se află în Ungaria, iar decizia prin care s-a respins cererea reclamantului de recalculare a drepturilor sale de pensie a fost emisă de Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, Înalta Curte constată că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 55 alin. (3) din Instrucţiunea menţionată, aprobată prin Decizia nr. 112/2009 emisă de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Se reţine că, deşi, aprobată prin Decizia nr. 112/2009 emisă de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, act cu forţă juridică inferioară Codului de procedură civilă, Instrucțiunea menţionată este aplicabilă în cauză, dat fiind faptul că dispoziţiile sale transpun în legislaţia naţională prevederile Regulamentului Consiliului Europei nr. 1408/71/CEE privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariaţi, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul Comunităţii, adoptat la 14 iunie 1971 şi a Regulamentului Consiliului nr. 574/72/CEE care stabileşte modalităţile de aplicare a Regulamentului Consiliului nr. 1408/71/CEE privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariaţi, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul Comunităţii, adoptat la 21 martie 1972.

Or, regulamentele Consiliului Europei, ca izvoare ale dreptului comunitar, se aplică în Romania, ca stat membru al Uniunii Europene, cu prioritate faţă de legislaţia naţională, în temeiul principiului supremaţiei dreptului comunitar, consacrat în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Costa c. ENEL din 15 iulie 1964) conform căruia dreptul european are o valoare superioară faţă de legislaţiile naţionale ale statelor membre. Principiul supremaţiei este valabil pentru toate actele europene care au caracter obligatoriu, iar statele membre nu pot să aplice o normă naţională care ar fi contrară dreptului european.

Totodată, în temeiul efectului direct al dreptului comunitar, astfel cum a fost consacrat de Curtea Europeană de Justiție (cauza Van Gend an Loos din data de 5 februarie 1963), regulamentele sunt direct aplicabile în faţa instanţelor naţionale.

Înalta Curte mai constată că regula consacrată de dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Instrucţiunea pentru aplicarea în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a Regulamentului Consiliului nr. 1408/71/CEE, precum şi a Regulamentului Consiliului nr. 574/72/CEE, este coerentă cu principiile consacrate de art. 11 din Regulamentul Consiliului Europei nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, în vigoare la momentul elaborării deciziei nr. 112/2009 a Preşedintelui CNPP, în prezent abrogat, ale cărui prevederi au fost reluate identic de art. 15 din Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială potrivit cărora „Normele de competență ar trebui să prezinte un mare grad de previzibilitate și să se întemeieze pe principiul conform căruia competența este determinată, în general, de domiciliul pârâtului. Astfel, competența ar trebui să fie întotdeauna determinată pe baza acestui criteriu, cu excepția câtorva situații bine definite în care materia litigiului sau autonomia părților justifică un alt punct de legătură.”

Având în vedere considerentele de mai sus, revine Tribunalului Hunedoara competenţa de

soluţionare a cauzei de faţă.