Extraordinary appeal for revision inadmissible due to lack of triple identity and non-revisability of incidental public legal aid order

Revizuire formulată împotriva unei încheieri prin care a fost soluţionată cererea de acordare a ajutorului public judiciar. Condiţii şi efecte

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic : revizuire

ajutor public judiciar

C. proc. civ. din 1865, art. 322 pct. 7

Din economia dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. rezultă că revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate.

Soluţionarea cererii de ajutor public judiciar reprezintă o procedură incidentală ce vizează asigurarea dreptului la un proces echitabil părţii care din motive materiale nu poate să suporte cheltuielile unui proces, iar analiza îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea acestuia nu vizează şi fondul litigiului dedus judecăţii.

Prin urmare, încheierea prin care a fost soluţionată cererea de acordare a ajutorului public judiciar nu îndeplineşte cerinţa de admisibilitate instituită de art. 322 C. proc. civ., întrucât aceasta nu face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti care evocă fondul.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1288 din 30 iunie 2016

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, după casare cu trimitere spre rejudecare, la data de 30.01.2008 sub nr. x./301/2008, contestatorul A. a solicitat în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea raportului de evaluare întocmit de către expertul ing. D. în dosarul de executare cu nr. 136/2008 al Societăţii civile de executori judecătoreşti “E.” cu privire la imobilul - apartament situat în Bucureşti, ca fiind efectuat în frauda contestatorului debitor, respectiv prin subevaluarea vădită a imobilului, cu cheltuieli de judecată.

La 12.09.2008, în şedinţă publică, contestatorul a depus la dosar “note de şedinţă”, prin care a solicitat, în susţinerea capetelor de cerere privind nulitatea adjudecării şi întoarcerea executării, să se aibă în vedere împrejurările că adjudecătorul este însuşi intimatul-creditor şi că acesta a dobândit imobilul prin fraudă şi cu încălcarea normelor imperative prevăzute de art. 431 şi urm. C. proc. civ., aspecte faţă de care a opinat că desfiinţarea vânzării este admisibilă, conform art. 449 C. proc. civ.

În şedinţă publică din 25.03.2009, instanţa, în baza art. 84 C. proc. civ., a apreciat că cererea intitulată note scrise este o cerere completatoare, având ca obiect contestaţie la titlu.

Prin sentinţa civilă nr. 3539 din 25.03.2009 pronunţată în dosarul nr. x./301/2008, de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, a fost respinsă excepţia de netimbrare a cererii principale, ca neîntemeiată; a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ca neîntemeiată. Totodată au fost respinse ca neîntemeiate: excepţia inadmisibilităţii cererii principale; excepţia lipsei de obiect a cererii principale şi excepţia lipsei de interes a cererii principale.

În baza art. 84 C. proc. civ., a fost recalificat înscrisul denumit „note de şedinţă”, ca fiind o cerere completatoare; a fost admisă excepţia tardivităţii formulării cererii completatoare şi a fost respinsă cererea completatoare, ca fiind tardivă.

De asemenea, a fost disjunsă contestaţia la executare - cererea principală şi a fost dispusă formarea unui nou dosar, acordându-se termen la 22.04.2009.

În fundamentarea soluţiei privind respingerea, ca tardivă, a cererii completatoare la contestaţia la executare, astfel cum au fost recalificate „notele de şedinţă” depuse de contestatorul A. la 12.09.2008, instanţa de fond a apreciat că această cerere are ca obiect contestarea actului de adjudecare şi a reţinut, în esenţă, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 401 alin. (1) C. proc. civ., având in vedere că cererea a fost formulată la data de 12.09.2008, deci cu depăşirea termenului de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoştinţa de actul de executare pe care-1 contestă.

Prin încheierea din 15 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a civilă în dosarul nr. x./301/2008, s-a luat act de renunţarea recurentului B. la judecarea cererii de recurs formulată împotriva sentinţei civile nr. 3539/25.03.2009, precum şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 25.03.2009, pronunţate de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

Astfel, a devenit irevocabilă sentinţa civilă nr. 3539/25.03.2009 pronunţată în dosarul nr. x./301/2008, de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti prin care a fost respinsă, ca tardivă, cererea completatoare privind contestaţia actului de adjudecare încheiat la data de 04.08.2008 în cadrul dosarului de executare nr.136/2008 al BEJ „E.”, formulată de A.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 19.08.2008 sub numărul de dosar x/301/2008, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B., C., SC Banca F. SA Cluj - Sucursala Bucur Obor Bucureşti, a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanţă încheiat între pârâţii SC Banca F. SA Cluj - Sucursala Bucur Obor Bucureşti şi B. şi nulitatea absolută a actului de adjudecare încheiat la data de 04.08.2008 în favoarea pârâtului B., în cadrul dosarului de executare nr. 136/2008 al BEJ „E.”; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 5, art. 1309 şi art. 1403 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 13344 din 06.10.2011, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a respins ca neîntemeiate excepţia inadmisibilităţii şi excepţia tardivităţii; a admis acţiunea; a anulat contractul de cesiune de creanţă încheiat la data de 30.04.2008 între pârâtul B., în calitate de cesionar şi pârâta Banca F. în calitate de cedent şi a anulat actul de adjudecare încheiat la data de 04.08.2008 în cadrul dosarului de executare nr. 136/2008 pe rolul BEJ „E.”.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs (apel) pârâtul B.

De asemenea, împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat apel şi Banca F. SA Cluj - Sucursala Bucur Obor Bucureşti.

Prin încheierea pronunţată la data de 05.09.2012, tribunalul a recalificat calea de atac formulată de pârâtul B., ca fiind apel.

Prin decizia civilă nr. 109/A/4.02.2013, Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă a admis apelurile, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată şi a menţinut celelalte dispoziţii.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât reclamantul A., cât şi pârâtul B.

Prin încheierea din 20 ianuarie 2014 pronunţată în dosarul nr. x/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formulată de recurentul-reclamant A.

Prin încheierea din 13 martie 2014 pronunţată în cadrul aceluiaşi dosar, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar şi a fost scutit recurentul A. de la plata taxei judiciare de timbru aferentă cererii de recurs, în cuantum de 5.475,50 lei.

Prin decizia nr. 879 din 22.05.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 109/A/4.02.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă; a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 109/A/4.02.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, a modificat în tot decizia atacată în sensul că a respins apelurile declarate.

A fost menţinută astfel soluţia din sentinţa civilă nr. 13344/06.10.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin care s-a anulat contractul de cesiune de creanţă încheiat între pârâţi, dar şi actul subsecvent de adjudecare încheiat la 04.08.2008 în cadrul dosarului de executare nr. 136/2008 al B.E.J. „E.”.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2/2014 la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, revizuentul B. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 879/22.05.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2/2013 prin raportare la sentinţa primei instanţe în aceeaşi cauză, nr. 13344/06.10.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. x/301/2008, întemeiată pe art. 322 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În subsidiar, s-a invocat şi motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., şi ca urmare s-a solicitat să fie anulată încheierea din 13.03.2014 prin care recurentul A. a fost scutit de plata taxei judiciare de timbru şi să fie menţinută prima încheiere pronunţată la 20.01.2014, prin care s-a respins cererea recurentului A. de reexaminare a taxei de timbru stabilită în sarcina sa ca nefondată, iar, ca şi consecinţă, să se dispună anularea recursului formulat de recurentul A., ca netimbrat.

La 6 octombrie 2014 intimata Banca F. SA Cluj - Sucursala Bucureşti Obor Bucureşti a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de revizuire privind cele două încheieri de şedinţă, nefiind îndeplinite cerinţele textului de lege ca hotărârile să fie date în aceeaşi pricină, între aceleaşi personae, cu acelaşi obiect.

Intimatul A. a depus, la 6 octombrie 2014, întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire privind cele două încheieri de şedinţă, având în vedere că ambele cereri vizează verificarea taxei de timbru, care sunt cereri de natură necontencioasă.

La 8 mai 2015, revizuentul B. a depus în scris la dosar „Completare motive revizuire” în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., apeciind ca fiind potrivnice: decizia nr. 879/22.05.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2/2013 şi sentinţa civilă nr. 3539/25.03.2009 (definitivă şi irevocabilă) pronunţată în dosarul nr. x./301/2008 al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti - în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate, cu consecinţa anulării deciziei nr. 879/22.05.2015.

Prin decizia civilă nr. 1172 din 6 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie au fost respinse, ca nefondate, excepţiile privind necompetenţa „materială” şi funcţională a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, respectiv privind tardivitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Totodată, a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 879/R/ 22.05.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2/2013 (x/2013), întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

A admis excepţia de necompetenţă materială de soluţionare a cererii de revizuire completată şi precizată - întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. - în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile civile.

Cauza, astfel declinată, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, la data de 8.12.2015, sub nr. x/1/2015.

Analizând cererea de revizuire a încheierii din 13 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2/2013, pretins contradictorie cu încheierea din 20 ianuarie 2014, pronunţată în acelaşi dosar, în raport de temeiul de drept invocat, respectiv art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat următoarele:

Prin încheierea din 20 ianuarie 2014 pronunţată în dosarul nr. x/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de recurentul-reclamant A.

La 13 martie 2014, prin încheierea pronunţată în cadrul aceluiaşi dosar, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar şi a fost scutit recurentul A. de la plata taxei judiciare de timbru aferentă cererii de recurs, în cuantum de 5.475,50 lei.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate.

Din această perspectivă cererea de revizuire nu poate fi primită.

Înalta Curte reţine că revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare ce se află la îndemâna părţii interesate şi care poate viza o hotărâre judecătorească pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul. Dispoziţiile legale care reglementează revizuirea sunt de strictă interpretare, iar calea de atac poate fi exercitată exclusiv împotriva hotărârilor menţionate în textul de lege.

Aşadar, în acord cu textul legal anterior citat, precum şi cu jurisprudenţa constantă în materie, Înalta Curte reţine că încheierea din 13 martie 2014, prin care s-a soluţionat cererea de ajutor public judiciar şi a cărei revizuire se solicită, nu face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti care evocă fondul. Soluţionarea ajutorului public judiciar reprezintă o procedură incidentală ce vizează asigurarea dreptului la un proces echitabil părţii care din motive materiale nu poate să suporte cheltuielile unui proces. Analiza îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea ajutorului public judiciar nu vizează şi fondul litigiului dedus judecăţii.

În egală măsură, nici încheierea din 20 ianuarie 2014, prin care s-a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, nu face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti care evocă fondul.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte apreciază că încheierea atacată nu îndeplineşte cerinţa de admisibilitate instituită în ipoteza de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire şi urmează a o respinge.

Cât priveşte cererea de revizuire a deciziei nr. 879/22.05.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2/2013 de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie pretins contradictorie sentinţei civile nr. 3539/25.03.2009 pronunţată în dosarul nr. x./301/2008 de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate.

Astfel, reglementarea cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate.

Condiţiile anterior menţionate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerinţe conducând la respingerea cererii de revizuire.

Raţiunea reglementării vizează imposibilitatea executării hotărârilor, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia imposibilă generată de existenţa hotărârilor potrivnice se poate realiza doar pe calea revizuirii şi anulării ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.

În speţă, această triplă identitate nu se regăseşte, prin cele două hotărâri pretins a fi potrivnice întrucât instanţa de judecată s-a pronunţat asupra unui litigiu cu obiect, cauză şi părţi diferite.

Astfel, prin acţiunea finalizată cu decizia nr. 879/22.05.2014, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii B., SC Banca F. SA Cluj - Sucursala Bucur Obor Bucureşti şi C., pe calea unei acţiuni în anulare de drept comun, să se constate nulitatea absolută a unui contract de cesiune de creanţă cu consecinţa anulării actului subsecvent, respectiv a actului de adjudecare încheiat ulterior cesiunii.

Prin acţiunea finalizată cu sentinţa civilă nr. 3539/25.03.2009, contestatorul A. a solicitat în contradictoriu cu intimaţii B. şi C. anularea actului de adjudecare pe calea contestaţiei la executare.

Înalta Curte reţine că fiecare acţiune în parte este întemeiată pe motive diferite.

Aşadar, dacă prin decizia nr. 879/22.05.2014 în dosarul nr. x/2/2013 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a pronunţat, irevocabil, cu privire la nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanţă încheiat între pârâţii SC Banca F. SA Cluj - Sucursala Bucur Obor Bucureşti şi B., precum şi cu privire la nulitatea absolută a actului de adjudecare încheiat la data de 04.08.2008 în favoarea pârâtului B., în dosarul de executare nr. 136/2008 al BEJ „E”, prin sentinţa civilă nr. 3539/25.03.2009 din dosarul nr. x./301/2008, devenită irevocabilă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti s-a pronunţat asupra contestaţiei la executare privind actul de adjudecare încheiat la data de 04.08.2008 formulată de A. în cadrul dosarului de executare nr. 136/2008 al BEJ „E.”.

Cum pentru admisibilitatea cererii de revizuire este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiei triplei identităţi - de părţi, obiect şi cauză - între pricinile soluţionate prin hotărârile pretins contradictorii, iar, în speţă, niciuna dintre condiții nu este îndeplinită, Înalta Curte va impune părţilor concluzia că cele două hotărâri nu sunt potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În consecinţă, în raport de considerentele anterior expuse, Înalta Curte a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 879 din 22 mai 2014.