Driving without a license: imposition of fine outside statutory imprisonment limits triggers cassation for penalty misalignment

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Soluţii. Închisoare. Amendă

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casaţie

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs în casaţie

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12

În ipoteza în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel a aplicat pedeapsa amenzii pentru o infracţiune pentru care legea prevede numai pedeapsa închisorii, este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. În această ipoteză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul în casaţie, casează decizia şi dispune rejudecarea de către instanţa de apel, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., întrucât nelegalitatea constatată pe calea recursului în casaţie presupune chestiuni de apreciere privind individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 554/RC din 19 decembrie 2016

Prin sentinţa penală nr. 7 din 21 ianuarie 2016 pronunţată de Judecătoria Podu Turcului s-a dispus, în baza art. 335 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatul A. la pedeapsa 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

Prin decizia nr. 612 din 26 mai 2016, Curtea de Apel Bacău, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de apelantul-inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 7 din 21 ianuarie 2016 pronunţată de Judecătoria Podu Turcului.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, cu privire la latura penală, reţinând cauza spre rejudecare şi, în fond:

A condamnat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 500 lei amendă penală.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen. anterior.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Împotriva deciziei nr. 612 din 26 mai 2016 a Curţii de Apel Bacău, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs în casaţie procurorul.

În motivarea recursului în casaţie s-a arătat că s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, în sensul că pedeapsa de 500 lei amendă pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., este în afara limitei inferioare a pedepsei prevăzută de lege pentru această infracţiune, care este de 1 an închisoare, indiferent de legea penală ce ar fi considerată mai favorabilă inculpatului.

Prin încheierea din camera de consiliu nr. 322/RC din 20 septembrie 2016, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie şi s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casaţie.

Examinând cauza, în temeiul art. 442 - art. 444 C. proc. pen. şi prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Conform noului Cod de procedură penală, recursul a devenit o cale extraordinară de atac, reglementat sub denumirea de recurs în casaţie (Partea Specială, Titlul III, Capitolul V, Secţiunea a 2-a), prin care se atacă hotărârile definitive care au intrat în autoritate de lucru judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.

Potrivit art. 433 C. proc. pen., scopul unei asemenea căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu reguli de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Astfel, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Se asigură echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizând numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza orice nelegalitate a hotărârii, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. invocat de procuror este corespondentul fostului art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispoziţiile legale menţionate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanţa de fond prin stabilirea unei pedepse neprevăzute de lege sau prin depăşirea limitelor legale.

Procurorul a invocat cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susţinând că pedeapsa aplicată de Curtea de Apel Bacău este nelegală, întrucât pedeapsa de 500 de lei amendă aplicată inculpatului A. este în afara limitei inferioare a pedepsei prevăzută de lege pentru infracţiunea de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, care este de 1 an închisoare, indiferent de legea penală ce ar fi considerată mai favorabilă inculpatului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în speţă, prin sentinţa penală nr. 7 din 21 ianuarie 2016 pronunţată de Judecătoria Podu Turcului, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 335 alin. (1) C. pen.

Ulterior, prin decizia nr. 612 din 26 mai 2016, Curtea de Apel Bacău, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 7 din 21 ianuarie 2016 a Judecătoriei Podu Turcului, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând, în fond l-a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 500 lei amendă penală, atrăgându-i atenţia asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen. anterior.

Analizând regimul sancţionator al infracţiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, aşa cum este prevăzut atât în O. U. G. nr. 195/2002, art. 86 alin. (1), cât şi în dispoziţiile noului Cod penal, art. 335, se constată că această infracţiune este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

Or, instanţa de apel, aplicându-i inculpatului A. pedeapsa amenzii de 500 lei, se constată că a stabilit o pedeapsă în afara limitei inferioare, indiferent de legea penală ce ar fi considerată mai favorabilă.

Nelegalitatea constatată cu privire la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa supremă, deoarece implică chestiuni de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei şi modul de executare al acesteia, nefiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., ci cele ale art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

În aceste limite, cauza va fi trimisă spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 7 din 21 ianuarie 2016 pronunţată de Judecătoria Podu Turcului, fără ca în rejudecare să mai poată fi invocate şi examinate alte chestiuni decât cele referitoare la stabilirea pedepsei şi modalitatea de executare a acesteia.

Drept urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în casaţie declarat de procuror împotriva deciziei nr. 612 din 26 mai 2016 a Curţii de Apel Bacău, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

A casat, în parte, decizia penală recurată şi a trimis cauza Curţii de Apel Bacău spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 7 din 21 ianuarie 2016, pronunţată de Judecătoria Podu Turcului, doar în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei.