Decizia nr. 88/A/2014 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Decizia nr. 88/A/2014 - ultima parte

(prima parte a deciziei se regăseşte în alt document purtând acelaşi număr)

Din examinarea imparţială şi atentă a probatoriului cauzei, evidenţiat în paginile anterioare, cu privire la acest inculpat a rezultat şi s-au stabilit următoarele:

A. Privitor la comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului B.B.B. au rezultat următoarele;

- Referitor la suma de 1.000 euro, primită de la inculpatul R.R., pentru a facilita numitei X.X.X.X.X., obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere:

În cursul lunii mai a anului 2008, inculpatul R.R. a primit, printr-un intermediar, suma de 1.700 euro de la numita X.X.X.X.X. şi, în baza unei conivenţe preexistente, stabilită prin desfăşurarea activităţii în cadrul grupului infracţional din care făcea parte, a dat coinculpatului B.B.B. suma de 1.000 euro, pentru a facilita acesteia obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Din probele administrate, a rezultat că numita X.X.X.X.X. a susţinut examenul de obţinere a permisului de conducere, în ziua de 19 mai 2008, prilej cu care i s-a repartizat, la proba de sală, chestionarul nr. 30, cu privire la care s-a stabilit că era unul dintre chestionarele cu răspunsurile, corecte, însemnate, ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate, la 16 iunie 2008, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

Susţinerile inculpatului R.R., privind împrejurarea că a apelat la inculpatul B.B.B., pentru obţinerea, frauduloasă, de către X.X.X.X.X. a permisului de conducere, au fost confirmate, între alte mijloace de probă aflate la dosar şi de faptul că, în dimineaţa zilei de 19 mai 2008, ora 08:31, inculpatul ultim menţionat a trimis coinculpatului D.D.D. un mesaj SMS (aspect reieşit din procesul-verbal de redare aflat la filele 400, din vol. 37 de urmărire penală), cu numele a trei candidaţi, între care era menţionată şi „X.X.X.X.X.”

În legătură cu acest aspect, probatoriul a evidenţiat că modul de operare, utilizat de membrii grupului infracţional organizat, consta în trimiterea unui asemenea mesaj, SMS, cu numele anumitor candidaţi, în dimineaţa zilei în care aceştia trebuiau să susţină examenul, sau în ziua precedentă, această modalitate de comunicare însemnând un semnal transmis funcţionarului de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, membru al aceleiaşi grupări infracţionale, pentru a pune la dispoziţia persoanelor menţionate, în mesajul SMS, chestionare cu răspunsurile corecte însemnate, precum şi pentru a fi favorizate la proba de traseu.

Pe de altă parte, declaraţiile inculpatului R.R. privind remiterea sumei de 1.000 euro coinculpatului B.B.B., în scopul anterior menţionat, s-au coroborat cu declaraţiile inculpaţilor F.F.F., O. şi H., care au relatat că inculpatul B.B.B. primea asemenea sume de bani, pentru a interveni pe lângă inculpatul D.D.D., precum şi cu ansamblul convorbirilor telefonice interceptate, din care a rezultat cu evidenţă, că membrii grupului infracţional organizat îşi împărţeau foloasele dobândite din activitatea infracţională.

S-a reţinut a fi vădit neverosimilă versiunea, susţinută în apărare, de către inculpatul B.B.B., în sensul că trimitea asemenea mesaje doar pentru ca persoanele menţionate, în conţinutul lor, să fie programate mai repede sau să li se elibereze într-un timp, mai scurt, permisul de conducere, deoarece, în momentul trimiterii mesajului, candidatul respectiv era deja programat, în acea zi la examen şi chiar evidenţiat în programatorul de examen, iar motivul emiterii mai rapide a permisului de conducere nu putea fi pus în discuţie, întrucât nimeni nu avea cum să ştie, în acel moment, dacă acel candidat va fi admis sau nu la examen.

Dincolo de aceste motive, în urma percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului B.B.B. au fost ridicate înscrisuri (vol. 91 şi 92 urmărire penală), care conţineau numele a sute de persoane, care au obţinut permisul de conducere, în perioada 2007- iunie 2008, iar, pe de altă parte, din traficul telefonic, al convorbirilor purtate de inculpaţii D.D.D. şi B.B.B., a reieşit că, numai în perioada martie - iunie 2008, acesta din urmă a trimis inculpatului prim menţionat mesaje telefonice conţinând numele a 291 persoane - ce au fost evidenţiate în cuprinsul procesului-verbal aflat la fila 46, din - vol. 99 de urmărire penală.

Din menţiunile inserate în procesul-verbal anterior menţionat, majoritatea dintre candidaţii, ce figurau în acest înscris, au avut repartizate, la proba de sală, chestionare dintre cele găsite cu răspunsurile, corecte, însemnate, la percheziţia efectuată la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

Toate aceste aspecte, corelate şi cu faptul că, potrivit înscrisurilor ridicate la percheziţia domiciliară, inculpatul B.B.B. dispunea de o situaţie financiară prosperă (de reţinut că, pe lângă cele patru imobile, deţinute în proprietate, inculpatul a depus, în numerar la o unitate bancară, în ziua de 24 martie 2008, suma de 100.000 euro şi, totodată, a achitat un avans de 710.338 lei, pentru achiziţionarea a şase imobile în Bucureşti, aşa cum a rezultat din înscrisurile aflate la filele 78, 80-82, din vol. 91 de urmărire penală, nu au permis decât concluzionarea, certă, că acest inculpat a dobândit foloase necuvenite, prin săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, ca urmare a activităţii desfăşurate în grupul infracţional organizat din care făcea parte.

Asocierea în cadrul aceleiaşi grupări infracţionale a unor lucrători de poliţie, cu persoane care au făcut, din exercitarea actelor materiale de corupţie, preocuparea lor zilnică, a fost de natură să limiteze posibilităţile de conservare şi administrare a unor mijloace de probă, astfel că infracţiunile de corupţie care au făcut obiectul acuzelor formulate s-au impus a fi analizate, prin prisma întregului material probator, aflat la dosar, precum şi din perspectiva faptului că învinuirile aduse au fost doar câteva dintre multitudinea faptelor comise, pentru majoritatea acestor fapte dispunându-se disjungerea cercetărilor.

În legătură cu suma de 1.700 euro, primită de la inculpatul O., pentru a facilita coinculpatului B. obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere a rezultat că inculpatul F.F.F. a pretins, în cursul lunii aprilie 2008, suma de 4.000 euro de la B. şi, pentru a-i facilita acestuia obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, a apelat la coinculpatul O., căruia i-a dat suma de 2.000 euro. Acesta, la rândul său, a remis mai departe 1.700 euro coinculpatului B.B.B., pentru ca, urmare a conjugării acestor aporturi, în cadrul unei conivenţe infracţionale preexistente, inculpatul B. să promoveze, fraudulos, examenul de obţinere a permisului de conducere.

Aşa cum a rezultat din expunerea privitoare la comiterea acestei fapte de trafic de influenţă, reţinută în sarcina inculpatului O., susţinerile acestuia privind implicarea, în activitatea infracţională, a coinculpatului B.B.B. au fost confirmate de înregistrările convorbirilor telefonice purtate de către aceştia.

Astfel, în ziua de 15 aprilie 2008, ora 16:15 (potrivit procesului-verbal de redare, în formă scrisă, aflată la filele 427 - 428, din vol. 79 de urmărire penală), inculpatul O. l-a întrebat pe coinculpat „mâine ce pachete (adică candidaţi pentru care B.B.B. intervenise, la solicitarea lui O., pentru a li se facilita obţinerea frauduloasă a permisului de conducere) am şi eu? şi, în condiţiile utilizării de către interlocutori a unui limbaj argotic, pentru a se referi la numele unor asemenea candidaţi (spre exemplu, au folosit termenul „x”, pentru candidatul K.K.K.K.K.K.K.), inculpatul B.B.B. a confirmat că intervenise şi pentru „tractoristul’ ”. Atât din evoluţia dialogului, din aceeaşi discuţie telefonică, cât şi din conţinutul convorbirilor telefonice, purtate între inculpaţii O. şi F.F.F., a rezultat că, prin utilizarea acestui termen argotic, interlocutorii se refereau la învinuitul B.

În continuarea conversaţiei menţionate, inculpatul O. şi-a exprimat îngrijorarea faţă de faptul că B. nu ştia să scrie prea bine (aspect pe care de altfel inculpatul i l-a şi reproşat inculpatului, în ziua de 23 aprilie 2008, când s-au întâlnit, în prezenţa inculpatului F.F.F.) şi în acest sens a afirmat „deci n-am vreo surpriză cu tractoristul ăla, mă gândeam să nu am vreo surpriză cu el pe câmp”, după care a adăugat „dau presiune de mori”, acesta fiind, un mod voalat de a-i transmite, coinculpatului B.B.B., că era dispus să îi dea o sumă mai mare de bani, decât cea convenită iniţial, pentru a-i facilita lui B. obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Din convorbirea purtată tot în ziua de 15 aprilie 2008, dar la ora 16:17 (redată la filele 430-432, din vol. 79), a rezultat cu certitudine, că inculpatul B.B.B. obţinea de la coinculpatul I.I. fişe de şcolarizare, falsificate, pentru candidaţii cărora, inculpatul prim menţionat, le facilita obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

În raport cu declaraţiile inculpatului O., care a relatat că a dat suma de 1.700 euro coinculpatului B.B.B., pentru a îi facilita inculpatului B. obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, s-a dovedit că susţinerea acestuia era în concordanţă, atât cu mijloacele de probă anterior menţionate, cât şi cu declaraţiile inculpaţilor F.F.F., R.R. şi H., privind utilizarea acestui mod de operare folosit de inculpatul B.B.B.

- Cât priveşte suma de 2.000 euro, primită de la inculpatul O., pentru a facilita numitului P., obţinerea frauduloasă a permisului de conducere, împrejurările primirii de către inculpatul O. a sumei totale de 2.500 euro de la acest candidat P., urmează a fi expuse mai jos: în cursul lunii aprilie 2008 denunţătorul P. a fost capacitat de către inculpatul O. să îi dea suma de 2.500 de euro pentru a-i facilita obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere. Inculpatul i-a spus acestui denunţător că, prin intervenţiile pe care le va face la funcţionari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, cu care era în legătură îi va asigura la proba teoretică, primirea unui chestionar cu răspunsurile corecte însemnate, fapt ce îi va asigura promovarea acestei probe.

P. a învederat, în declaraţiile sale, faptul că, deşi şi-a depus, personal, dosarul de înscriere la susţinerea examenului menţionat, inculpatul O. a fost cel care i-a comunicat data, la care urma să susţină examenul, proba teoretică a acestuia desfăşurându-se, strict, în modalitatea descrisă de către inculpat. P. a învederat că, la proba de sală, i s-a pus la dispoziţie, de către examinatori, un chestionar ce avea răspunsurile corecte, marcate, printr-un punct, el nefăcând altceva decât să copieze, pe anexa primită, aceste răspunsuri.

După ce i s-a confirmat faptul că a fost declarat admis, la proba teoretică, acesta a remis inculpatului O. suma de bani pretinsă, respectiv 2500 de euro. Acesta a susţinut şi proba practică a examenului, fiind, de asemenea, declarat admis şi, astfel, a intrat în posesia permisului de conducere, valabil pentru categoria B. Implicarea inculpatului O. în obţinerea frauduloasă a permisului de conducere, valabil pentru categoria B, de către P., a rezultat din redarea, în formă scrisă, a conversaţiilor purtate între aceştia doi, aflate la filele 173, 197-198, 354-357, 388-389,396-397, 423-426 din vol.79 de urmărire penală), dar şi din convorbirile telefonice, purtate, în aceeaşi direcţie, de inculpatul O. cu coinculpaţii B.B.B.

şi S., dar şi cu numiţii H.H.H.H.H.H.H.H.H.H. şi T.T.T.T.T.T.T.T.T.T., ultimii doi fiind funcţionari publici în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş (aceste ultime convorbiri telefonice la care instanţa a făcut referire sunt redate la filele 202-204, 349-352, 365-368, 378-379, 390-391 din vol. 79 de urmărire penală). Din suma de bani anterior amintită, inculpatul O. a remis coinculpatului B.B.B. suma de 2000 de euro, şi, acest ultim inculpat menţionat, datorită strânsei prietenii, ce o dezvoltase în timp, cu coinculpatul D.D.D., a asigurat numitului P. obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere pentru categoria B, pe baza conivenţei infracţionale ce exista la nivelul grupului infracţional organizat din prezenta cauză.

Implicarea inculpatului B.B.B., în direcţia anterior menţionată, a fost probată nu doar prin declaraţiile inculpatului O., dar şi prin conţinutul înregistrărilor convorbirilor telefonice, autorizate a se efectua în cauză, aflate la dosar şi la care instanţa a făcut referire doar enumerativ anterior.

Astfel, la 08 aprilie 2008, ora 19:08 (potrivit procesului-verbal de redare în formă scrisă, aflat la filele 202-204, din vol. 79) inculpatul O. l-a întrebat pe coinculpatul B.B.B. „(…) cu x al meu, de la Călăraşi?”, iar inculpatul ultim menţionat a răspuns „da, mă, îl facem şi pă x (adică pe denunţătorul P., care domicilia în Călăraşi) şi NICU (adică un alt candidat) (…)”. În continuarea dialogului, inculpatul O. a precizat că „(…) mai am vreo 6 flori (folosea argou pentru a se referi la candidaţii cărora le facilita obţinerea frauduloasă a permisului de conducere) să le iau de la (…) să le plantez (adică să facă intervenţiile necesare pentru facilitarea promovării frauduloase a examenului de obţinere a permisului de conducere) (…)” iar inculpatul B.B.B., fiind în cunoştinţă de cauză, i-a confirmat interlocutorului „păi, le iei şi le plantezi, nu-i problemă.”

Subiectul referitor la intervenţiile pe care trebuia să le facă inculpatul B.B.B., pentru a facilita numitului P. obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, a fost reluat de aceiaşi doi inculpaţi, în convorbirea purtată la 09 aprilie 2008, ora 11:56 (potrivit procesului-verbal de redare aflat la filele 238-239, din vol. 79 de urmărire penală), ocazie cu care inculpatul O. a întrebat, folosind aceiaşi termeni argotici „cu gagica mea aţi rezolvat-o, nu, cu cântărețul’ (…) de la acordeon?”, iar inculpatul B.B.B. a răspuns că „(…) păi nu l-a (…) n-a fost (referindu-se la faptul că inculpatul D.D.D. fusese plecat în acea perioadă, într-o excursie, în străinătate). Împrejurarea că obiectul discuţiei celor doi inculpaţi l-a constituit numitul P. a fost confirmată prin faptul că, în aceeaşi zi, la ora 19:25, inculpatul O. i-a spus denunţătorului P. „că (…) ăştia sunt plecaţi 10 zile (…) n-au făcut nimic (…) au plecat în excursie(…) deocamdată, stau pă dreapta” (aspect reieşit din procesul-verbal de redare în formă scrisă afla la filele 263-264, din vol. 79 de urmărire penală).

În ziua de 13 aprilie 2008, ora 10:57 (rezultă din procesul-verbal de redare în formă scrisă a convorbirii telefonice aflat la filele 345-346, din vol. 79 de urmărire penală), inculpatul O. i-a comunicat denunţătorului P. „(…) vezi că mâine te bag. Ori pe marţi, am vorbit cu oamenii acum, acu’ plecai de la ei(…)”, precizând şi că „(…)eu au venit azi (referindu-se la excursia făcută în străinătate) şi nu au când să te programeze pentru mâine. marţi, tu eşti sută la sută rezolvat, tot!”. În aceeaşi zi, la ora 19:12, inculpatul O. i-a cerut coinculpatului B.B.B. să rezolve problema obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către numitul P. (reiese din procesul-verbal de redare în formă scrisă aflat la filele 349-350, din vol. 79 de urmărire penală), iar, la ora 20:36, cei doi inculpaţi au purtat o nouă convorbire telefonică (ce este redată la filele 351-352, din vol. 79 de urmărire penală), ocazie cu care inculpatul O. l-a întrebat pe interlocutor dacă îl poate chema la examen pe denunţătorul P., afirmând că acesta „(…) a venit de două ori pe aicea (referindu-se la faptul că denunţătorul picase de două ori examenul) (…)”. Replica următoare a inculpatului B.B.B. a fost aceea că „păi, n-a fost pentru mine, frate! N-am avut io legătură (adică că denunţătorul picase în cele două dăţi examenul, întrucât nu se implicase el pentru a-i facilita obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere) (…)”.

Deosebit de relevantă a fost convorbirea telefonică purtată, în ziua de 13 aprilie 2008, ora 19:12 (redată la filele 349-350, din vol. 79 de urmărire penală), în contextul căreia, inculpatul B.B.B. i-a comunicat, folosind un limbaj argotic, coinculpatului O. că făcuse intervenţiile pe lângă inculpatul D.D.D., pentru a facilita candidaţilor racolaţi de inculpatul prim menţionat obţinerea frauduloasă a permisului de conducere, după care a afirmat „mi se pare că e ăla bătrânul’ (…) ”, precizând că se referea la „x (…)”.

Faţă de aceste replici ale inculpatului B.B.B., atitudinea adoptată de inculpatul O. a fost aceea de a spune „ă (…) presiune de la robinet, gata, ştiu, mi-am dat seama”, iar inculpatul prim menţionat a început să râdă şi a afirmat „(…) foamea”. În condiţiile în care inculpatul B.B.B. tocmai se întorsese din excursia, făcută în străinătate, exprimarea utilizată de coinculpatul O. avea înţelesul de a-i transmite interlocutorului disponibilitatea sa de a mări suma de bani, pe care trebuia să o dea acestuia, pentru a facilita lui P. obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

A rezultat cu certitudine din cele expuse că inculpatul O. a remis coinculpatului B.B.B. suma de 2.000 euro, în împrejurările amintite.

B. În legătură cu infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, reţinută în sarcina inculpatului B.B.B. s-a stabilit că:

Implicarea inculpatului B.B.B. în activitatea de facilitare a obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere a fost evidenţiată de înregistrările convorbirilor telefonice expuse în considerentele analizării faptelor comise de inculpaţii O., R.R., I.I. şi F.F.F., aceste mijloace de probă coroborându-se cu declaraţiile acestor inculpaţi menţionaţi.

Nu lipsit de relevanţă a fost faptul că inculpatul B.B.B. făcea aceste demersuri, legate de procedura obţinerii permisului de conducere, în condiţiile în care, fiind ofiţer de poliţie la Serviciul Poliţiei Rutiere în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Argeş, nu avea niciun fel de legătură cu activitatea desfăşurată de instructorii auto sau de funcţionarii de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

De altfel, martorii O.O.O.O.O.O.O.O.O.O., şef al Serviciului cazier judiciar, statistică şi evidenţă operativă în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Argeş şi U.U.U.U., şef al Serviciului cabinet din cadrul aceluiaşi inspectorat, au confirmat că inculpatul B.B.B. a solicitat, în mai multe rânduri, eliberarea unor certificate de cazier judiciar, pentru persoane care doreau să se înscrie la examenul de obţinere a permisului de conducere.

Cu ocazia percheziţiei efectuate în ziua de 13 iunie 2008, la domiciliul şi la locul de muncă ale inculpatului B.B.B., au fost ridicate numeroase înscrisuri, reprezentând menţiuni consemnate în agende sau pe bucăţi de hârtie (aflate în vol. 92 de urmărire penală), a unor nume de persoane care au obţinut permisul de conducere, în dreptul respectivelor nume fiind indicate, în majoritatea cazurilor, sub forma unor iniţiale sau chiar a numelui complet, persoanele care au făcut intervenţii pe lângă el, pentru respectivii candidaţi. Pe un asemenea înscris (aflat la din filele 337, din vol. 91 de urmărire penală) a fost consemnată olograf, în dreptul numelui unui candidat, menţiunea „O.”, ceea ce înseamnă că inculpatul O. a intervenit pe lângă inculpatul B.B.B. pentru acel candidat. În cuprinsul acestor înscrisuri, pe care erau consemnate, în fiecare caz în parte o anumită dată, erau menţionate numele a sute de candidaţi.

Pe de altă parte, numai în perioada martie - iunie 2008, în care au fost operabile măsurile autorizate de către instanţă, pentru interceptarea unor convorbiri telefonice, inculpatul B.B.B. a trimis coinculpatului D.D.D., mesaje SMS cu numele a 291 candidaţi (conform procesului-verbal aflat la filele 1,21-578, din vol. 99 de urmărire penală), iar, cu ocazia percheziţiei informatice efectuată asupra telefoanelor mobile, deţinute de acelaşi inculpat, au fost găsite numele altor zeci de candidaţi, transmise, prin mesaje SMS, coinculpatului B.B.B. (aşa cum a rezultat din procesul verbal aflat la filele 234-499, din vol.88 de urmărire penală).

Probatoriul, a mai relevat că inculpatul B.B.B. s-a comportat, în activitatea infracţională, desfăşurată în legătură cu facilitarea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere, ca un veritabil „cap de pod” între inculpaţii F.F.F., O., R.R. şi I.I., pe de-o parte, şi, pe de altă parte, inculpatul D.D.D..

Astfel, inculpatul B.B.B. primea de la inculpaţii, anterior menţionaţi, solicitările de a interveni pe lângă coinculpatul D.D.D., pentru ca acesta să asigure candidaţilor obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere; dar, în alte situaţii, se folosea de poziţia dobândită, în această structură specifică, a unui grup infracţional organizat, pentru a impune inculpaţilor R.R. şi I.I., directori ai unor şcoli de şoferi, eliberarea de fişe de şcolarizare, falsificate, pentru anumiţi candidaţi, în raport cu care demersurile de racolare şi intermediere a facilitării obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere, erau întreprinse de alţi membri ai grupării infracţionale.

În acest sens sunt de menţionat, de precizat, câteva dintre convorbirile purtate de acest inculpat cu coinculpatul D.D.D.

În ziua de 01 aprilie 2008, ora 09:47 (conform procesului-verbal de redare în formă scrisă aflat la filele 62-63, din vol. 37 de urmărire penală), inculpatul D.D.D. i-a spus inculpatului B.B.B. „(…) dacă te interesează astăzi (…) renunţă la cineva (referire la candidaţii pentru care acesta din urmă intervenise, pentru a li se facilita obţinerea frauduloasă a permisului de conducere) (…) dacă nu (…), asta e” şi a adăugat „(…) avem vârcolacii, auzi, (…) vârcolaci (adică în acea zi la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş s-a efectuat un control de la eşaloanele superioare) (…).”

Totodată, la 21 aprilie 2008, ora 11:10 (potrivit procesului-verbal de redare în formă scrisă aflat la filele 221-224, din vol. 37 de urmărire penală), inculpatul D.D.D., referindu-se la activitatea infracţională pe care o desfăşura şi care, aşa cum a rezultat din conţinutul discuţiei, presupunea obţinerea unor foloase, a afirmat „(…) mai tragem anul acesta şi după aia, exact aşa facem îţi spun eu” şi că „patru luni acolo (…) patru luni acolo, o lună pauză”, după care interlocutorii discută despre o excursie în străinătate. Aceste referiri ale inculpatului D.D.D. s-au impus a fi interpretate în raport şi cu discuţiile purtate în mediul ambiental de către acesta, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, cu coinculpatul Y.Y., în legătură cu desfăşurarea activităţii infracţionale de facilitare a obţinerii, frauduloase, de către anumiţi candidaţi, a permisului de conducere.

De altfel, această solidaritate infracţională existentă între inculpaţii D.D.D. şi B.B.B. a fost reiterată şi în contextul discuţiei telefonice purtate de aceştia, în ziua de 30 aprilie 2008, ora 20:31 (potrivit procesului-verbal de redare în formă scrisă aflat la filele 274-276, din vol. 37 de urmărire penală), ocazie cu care inculpatul prim menţionat a afirmat „(…) deci, nu e bine nici aşa, când trage omul pentru tine”, iar replica interlocutorului a fost „e na. Hai, frate, că şi eu trag pentru tine, nu fi bulangiu acum”. Această convorbire a survenit momentului în care, în aceeaşi zi, la ora 08:11, inculpatul B.B.B. a trimis coinculpatului D.D.D. un mesaj SMS (redat la filele 253, 254, 256, 257, 258, 259, 260, 261, 262, 263, din vol.37 de urmărire penală), conţinând numele a câtorva zeci de persoane.

O altă convorbire telefonică al cărei conţinut trebuie interpretată ca fiind referitoare la foloasele, care erau remise între inculpaţii B.B.B. şi D.D.D., în cadrul aceleiaşi activităţi infracţionale, a fost cea din ziua de 09 mai 2008, ora 09:02 (conform procesului-verbal de redare în formă scrisă aflat la filele 340-341, din vol. 37), când inculpatul prim menţionat a afirmat „păi, vezi că trec iar la doză de-aia de cinci pastile (…) că văd că nu-mi prieşte deloc fără (…)”, iar interlocutorul a precizat „gata, frate, de marţi încolo îţi fac doză de cinci pastile (…) că n-am ce să-ţi fac (…)” şi a adăugat „hai, uite, de patru, (…)”.

Deşi, acest inculpat a înţeles să susţină, în mod constant, faptul că nu a înţeles să adere la un grup infracţional organizat, despre a cărui existenţă habar nu avea, vastul material probator, administrat în cauză şi enunţat mai sus, a demonstrat exact contrariul. Pentru a se sublinia concludenţa şi pertinenţa acestor probe instanţa a expus în continuare aspecte desprinse din convorbirile şi comunicările telefonice desfăşurate între acest coinculpat şi inculpaţii D.D.D., O., F.F.F. Cu toate că acesta a susţinut, în mod vehement, că nu avea cunoştinţă de existenţa şi activitatea acestei grupări criminale, SMS-ul trimis în data de 17 aprilie 2008 la orele 8:41:41 coinculpatului D.D.D. demonstrează, aşa cum s-a mai arătat, contrariul (a se avea în vedere fila 200 din vol. 37 de urmărire penală în care s-a transcris acest SMS); cum de altfel a rezultat şi din convorbirea telefonică purtată între cei doi inculpaţi menţionaţi (B.B.B.

şi D.D.D.) în data de 21 aprilie 2008 la orele 11:10:44. Din conţinutul acestei convorbiri telefonice rezultă cu prisosinţă că cei doi inculpaţi acţionau în cadrul acestui grup infracţional organizat, primul ca intermediar, al doilea ca membru constituent al acestei grupări criminale, pe baza unei conivenţe infracţionale bine puse la punct, preexistente, şi, cu toate că ştiau, că există pericolul ca organele abilitate ale statului să le suprime activitatea, cu caracter ilicit, au stabilit că „mai trag şi anul acesta” şi apoi se potolesc.

Faptul că acest inculpat acţiona în calitate de intermediar, pe lângă coinculpatul D.D.D., rezultă şi din analizarea convorbirii telefonice purtate între aceştia doi, nu doar la data de 23 aprilie 2008, orele 8:45:06 (a se vedea filele 232-234 din vol. 37 de urmărire penală), dar şi din discuţia telefonică derulată între aceleaşi două persoane în data de 06 mai 2008 orele 11:18:24, convorbire redată la filele 287-291 din vol.37 de urmărire penală. Totodată, implicarea acestui inculpat, în activitatea, la scară largă, desfăşurată de acest grup infracţional organizat, a rezultat şi din convorbirea telefonice purtată în data de 24 aprilie 2008 orele 13:52:48, de el, cu coinculpatul F.F.F. (vol. 48 de urmărire penală); din convorbirea telefonică purtată în data de 25 aprilie 2008 orele 10:14.:11 între aceeaşi doi inculpaţi menţionaţi, din vol.48 de urmărire penală, din data de 29 aprilie 2008 orele 9:56:41 când inculpatul F.F.F. discută cu acest coinculpat în mod cifrat de trei trandafiri, doi cu C şi unul Ş; din convorbirea derulată în 30 aprilie 2008 la ora 10:35:32 între aceeaşi doi inculpaţi menţionaţi, V.V.

întrebându-l, tot cifrat, pe B.B.B. dacă îl poate deranja pentru fraţii x, coinculpatul răspunzând pozitiv şi transmiţându-i că îl aşteaptă la sediu. Pe lângă faptul că acest inculpat se implica, activ, în calitate de intermediar în activitatea acestui grup infracţional organizat, acesta în baza solidei prietenii dezvoltate cu coinculpatul D.D.D., putea să furnizeze celorlalţi coinculpaţi, ce acţionau tot ca intermediari, informaţii utile legate de reprogramarea sau programarea unor candidaţi, fapt ce dovedeşte că toţi respectau (deci implicit şi acest inculpat) conivenţa infracţională preexistentă.

Edificatoare în acest sens este convorbirea telefonică desfăşurată între 30 aprilie 2008, la orele 11:33:59 între F.F.F. şi B.B.B., primul contactându-l pe ultimul menţionat, pentru copilul lui x (porecla cu care era cunoscut inculpatul O. în comunitate), respectiv pentru x, ce nu fusese strigat. Era vorba despre faptul că acel candidat nu fusese strigat, să intre la susţinerea probei teoretice a examenului, context în care B.B.B. a răspuns sec că: „asta e, vine marţi”!, cerându-i imperativ interlocutorului să-i spună respectivă să vină marţi.

Deşi acest inculpat a înţeles să conteste, în mod vehement, faptul că ar fi fost implicat în vreo activitate ilicită, atât înregistrările convorbirilor telefonice autorizate a fi realizate în cauză, cât şi declaraţiile coinculpaţilor O., F.F.F., R.R. şi I.I., au demonstrat, cu certitudine, că acesta s-a angajat, în mod voluntar, în sfera infracţionalităţii, cu toate că avea calitatea de ofiţer al poliţiei judiciare şi, principala sa misiune, potrivit statutului profesional, era combaterea infracţionalităţii.

Toate considerentele expuse, referitor la acest inculpat, au demonstrat, cu certitudine şi deci, în mod neechivoc, că inculpatul B.B.B. a exercitat, alături de coinculpaţii D.D.D., F.F.F., O., R.R., I.I., M.M., precum şi alte persoane, care nu au fost puse sub învinuire încă, acte materiale specifice unui grup infracţional organizat, a cărei activitate avea ca scop săvârşirii unei infracţiuni de corupţie, în contextul obţinerii, frauduloase, de către diferite persoane a permisului de conducere.

Evaluându-se, în mod coroborat, întregul material probator administrat, în prezenta cauză, se concluzionează, cu grad de certitudine, că inculpatul B.B.B. a comis:

- infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată, faptă incriminată de disp. art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) şi la art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 42 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale); s-a demonstrat că în baza solidei sale prietenii cu coinculpatul D.D.D., ce era desemnat zilnic membru al comisiei de examinare, a candidaţilor ce se înscriau, la susţinerea examenului de obţinere a permisului de conducere la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, acesta a facilitat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere pentru numiţii X.X.X.X.X., B.

şi P.. Aşa cum s-a mai arătat, cunoscând faptul că inculpatul D.D.D. era, zilnic, desemnat membru al comisiei de examinare a candidaţilor înscrişi la examenul menţionat, la solicitările coinculpaţilor R.R. şi O., a intervenit la acesta pentru sprijinirea celor trei candidaţi, menţionaţi, la susţinerea examenului respectiv; probele demonstrând că aceşti trei candidaţi la proba teoretică au primit chestionare ce aveau răspunsurile, corecte, marcate, răspunsuri pe care ei le-au copiat, pur şi simplu, pe anexele primite. Pentru aceste „servicii” făcute, celorlalţi doi coinculpaţi menţionaţi, inculpatul B.B.B. a primit substanţiale sume de bani, exemplificativ aici, fiind suma de bani primită pentru inculpatul P. şi care s-a situat la 2000 de euro.

Această conduită infracţională manifestată de către inculpatul B.B.B., în intervalul de timp cuprins între 1 aprilie - 31 mai 2008, cu privire la cei trei candidaţi menţionaţi, întruneşte din punct de vedere obiectiv şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată. Acest inculpat, cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, şi-a traficat influenţa ce o avea asupra coinculpatul D.D.D., pentru ca acesta în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ce-i reveneau, să nu îndeplinească corespunzător un act potrivit competenţei sale.

Cu toate că inculpatul D.D.D., potrivit fişei postului aflat în volumul 9 de urmărire penală, nu trebuia să acorde niciun fel de ajutor persoanelor, înscrise la susţinerea examenului de obţinere a permisului de conducere, la sugestiile făcute de coinculpatul B.B.B. şi pe baza informaţiilor comunicate de acesta, le repartiza persoanelor respective, la proba teoretică, chestionare ce aveau răspunsurile, corecte, marcate, în acest fel persoanelor respective asigurându-li-se promovarea acestui examen, în unele situaţii candidaţii, astfel favorizaţi, nemaisusţinând şi proba practică a examenului.

Acţionând în modul anterior menţionat, ca intermediar între D.D.D. şi ceilalţi coinculpaţi, inculpatul B.B.B. primea importante sume de bani, pe care nu doar că le împărţea cu inculpatul prim menţionat (potrivit conivenţei infracţionale existente la nivelul grupului infracţional organizat), dar le şi folosea în interes personal şi familial. Aşa cum s-a mai arătat această conduită a inculpatului B.B.B. întruneşte toate elementele constitutive ale infracţiunii incriminate de disp. art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), ea fiind comisă de acesta cu forma de vinovăţie a intenţiei directe.

Prin urmare, acest comportament expres manifestat de inculpatul B.B.B., în intervalul 1 aprilie-31 mai 2008, se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii anterior menţionate, fapt ce impune angajarea răspunderii sale penale şi respingerea cererii formulate de acesta, prin apărătorul său ales, de achitare, de sub această acuză, în baza prev. art. 10 lit.

d) C. proc. pen., ca nefondată.

Stabilind în prezenta cauză că acest inculpat se face vinovat de comiterea infracţiunilor pentru care a fost deferit justiţiei, instanţa a angajat în cauză răspunderea acestuia cu stricta respectare a prev. art. 72 C. pen.

La individualizarea pedepselor ce s-au impus a-i fi aplicate acestui inculpat instanţa a avut în vedere faptul că acesta este infractor primar, de o vârstă tânără, ce are în întreţinere un copil minor, dar care, pe baza experienţei profesionale acumulate, în calitatea sa de ofiţer de poliţie judiciară (acest inculpat în conformitate cu prev. art. 27 din Legea nr. 218/2002, rap. la art. 281 lit.

d) C. proc. pen. avea calitatea de organ de cercetare al Poliţiei judiciare), s-a angajat, în deplină cunoştinţă de cauză, în sfera ilicitului penal, o perioadă de timp substanţială ca şi durată, el acţionând, în această direcţie, în mod continuu. Cu toate că acest inculpat, în mod constant, de la declanşarea urmăririi penale împotriva sa, a negat comiterea infracţiunilor, pentru care în prezenta cauză i s-a stabilit vinovăţia, instanţa nu poate aprecia decât la justa ei valoare această atitudine vehementă, de negare a săvârşirii faptelor, în contextul în care la nivelul grupului infracţional organizat, din prezenta cauză, membrii care acţionau la cele trei paliere menţionate, în partea introductivă a prezentelor considerente, îşi îndeplineau cu stricteţe şi în ritm rapid atribuţiile liber asumate, în scopul obţinerii de venituri substanţiale ilicite.

Acest inculpat, ca de altfel şi restul inculpaţilor implicaţi în structura acestei grupări criminale, avea, aşa cum s-a mai arătat, o solidă prietenie cu coinculpatul D.D.D., dar, în timp, dezvoltase o prietenie trainică şi cu coinculpatul O., ce intervenea la el pentru diferiţi candidaţi, candidaţi pentru care în continuare B.B.B. intervenea la D.D.D., care membru al comisiei de examinare a candidaţilor înscrişi la susţinerea examenului de obţinere a permisului de conducere; asigura „acordarea sprijinului solicitat” pentru aceştia, respectându-se astfel conivenţa infracţională prestabilită la nivelul acestui grup.

Nu lipsit de relevanţă în prezenta cauză este şi faptul că acest inculpat avea strânse legături şi cu coinculpatul I.I., cu care deţinea, în coproprietate, un spaţiu comercial, situat în, municipiul Piteşti, B.B.B. apela la serviciile coinculpatului menţionat atunci când, în îndeplinirea sarcinilor ce şi le asumase, în mod liber, în cadrul acestui grup infracţional organizat, avea nevoie de fişe de şcolarizare, pentru persoanele „în ajutorul cărora” sărea, pentru a le ajuta la obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere şi pentru care intervenea, direct, dată fiind conivenţa infracţională, la bunul său prieten scms.

D.D.D. Faptul că acest inculpat a acţionat, în cauză, ca intermediar, la palierul doi al acestei grupări infracţionale organizate, a rezultat şi din împrejurarea că, deşi familia sa, beneficia de venituri cât de cât limitate, acesta îşi permitea, în mod frecvent, excursii în Franţa pentru schi, în staţiuni exclusiviste, cu familia şi din convorbirile telefonice pe care le-a avut cu coinculpatul D.D.D., în cursul aprilie 2008, convorbiri şi comunicări telefonice, autorizate a fi înregistrate în cauză, a rezultat că aceştia obţineau venituri substanţiale, ca urmare a desfăşurării activităţii infracţionale la nivelul grupului în care acţionau, dar că urmau să-şi îndeplinească sarcinile, liber asumate, doar în anul respectiv, deci doar în anul 2008, urmând ca apoi, să petreacă 3-4 luni acolo (se subînţelegea în străinătate), iar apoi făceau o lună pauză.

Împrejurarea că aceşti inculpaţi menţionaţi obţineau substanţiale venituri, ca urmare a activităţii, ce o desfăşurau la nivelul grupului infracţional organizat, din care făceau parte, a rezultat cu certitudine din convorbirile telefonice desfăşurate dintre aceştia la data de 21 aprilie 2008 orele 11:10:44 (a se vedea filele 221-224 din vol. 37 de urmărire penală, dar şi filele 287-291 din acelaşi volum de urmărire penală în care este redată convorbirea telefonică purtată între cei doi la data de 06 mai 2008 orele 11:18:24).

De menţionat că, în cadrul grupului infracţional organizat, în care acest inculpat acţiona, o mare parte din membrii săi aveau porecle; acesta fiind cunoscut sau precis apelat de ceilalţi membrii, cu care era în relaţii mai apropiate, inculpatul O. fiind cunoscut sub porecla de x, F.F.F. având porecla de Bundy, inculpatul Y.Y. fiind cunoscut sub apelativul de x sau x, inculpatul T.T. ca x sau x, iar inculpatul O.O. ca fiind x.

Pentru faptele ce s-au reţinut a fi fost comise de către acest inculpat s-a impus a-i fi aplicate pedepse care să reflecte ridicatul grad de pericol social al acestora, faptul că mânat de un interes mercantil, acest inculpat şi-a unit „eforturile” cu ceilalţi membrii ai grupării şi au facilitat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, de către persoane, nu doar cu un grad scăzut de instruire, dar chiar lipsite de instruire, în domeniul circulaţiei şi legislaţiei rutiere. Prin infracţiunile comise acest inculpat a creat un pericol perpetuu şi actual, pentru persoanele implicate în traficul rutier naţional şi european, integritatea fizică a acestor participanţi la trafic şi siguranţa circulaţiei rutiere fiind supuse, în mod constant, unui pericol direct.

Pentru toate aceste considerente reţinute urmează că potrivit disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 l-a condamnat pe inculpatul B.B.B. la pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă complementară, (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita o activitate de natura celei de care acest inculpat s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

Potrivit disp. art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) şi la art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată (trei acte materiale) la pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare.

Potrivit disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, stabilind ca, în final, acest inculpat să execute pedeapsa de:

- 9 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa principală;

- 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. ca pedeapsă complementară (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţii publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita o activitate de natura celei de care acest inculpat s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

Potrivit disp. art. 71 C. pen. i s-au interzis acestui inculpat, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat). Instanţa nu a interzis drepturile inculpatului de a alege, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum au fost interpretate prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în data de 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Regatului Unit, prevederi incidente în baza art. 20 din Constituţia României.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează, atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

În ce priveşte dreptul de a participa în calitate de alegător, instanţa nu a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului acestuia este justificată în cauza de faţă de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpat, acestea nefiind apte să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viaţa socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având obligaţia pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deţinuţi

În ce priveşte cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat şi care în cuprinsul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcţii elective publice, instanţa a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar şi de facto cu executarea pedepsei penale în regim penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanţa a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului dreptului menţionat pe durata executării pedepsei principale este justificată de un scop obiectiv şi legitim şi proporţională într-o societate democratică.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), instanţa a interzis exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., având în vedere că aceste dispoziţii nu contravin, conform art. 20 din Constituţia României, altor dispoziţii din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte. Instanţa a optat, în cazul acestui inculpat, pentru regimul detenţiei, ca modalitate de executare a pedepsei rezultante, ce i-a fost aplicată deoarece, a apreciat că resocializarea şi reeducarea inculpatului (dată fiind şi pregătirea profesională a acestuia, de care el s-a folosit în desfăşurarea activităţii infracţionale imputate) au impus privarea de libertate a sa, pentru ca în acest fel să se dea eficienţa ce se impune prev. art. 52 C. pen.

Conform disp. art. 88 C. pen. s-a dedus, din pedeapsa rezultantă, aplicată acestui inculpat, perioada reţinerii şi arestului preventiv executate în intervalul 14 iunie 2008 - 07 august 2009.

Conform disp. art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) C. pen. coroborate cu prev. art. 19 din Legea nr. 78/2000 a confiscat de la acest inculpat, suma de 4700 euro, sumă de bani pe care acesta a obţinut-o ilicit prin comiterea infracţiunii de trafic influenţă, şi al cărui cuantum a fost determinat în urma efectuării unor riguroase calcule. S-a constatat că pentru candidata X.X.X.X.X. acesta a primit de la coinculpatul R.R. suma de 1000 de euro, că pentru coinculpatul B. a primit de la coinculpatul O. suma de 1.700 de euro şi că, de la acelaşi coinculpat ultim menţionat, a primit suma de 2.000 de euro pentru candidatul P.. Aşa cum s-a mai arătat aceste sume de bani, ce se impun a fi confiscate şi a se face venituri la bugetul statului, au fost primite de către inculpatul B.B.B. pentru ca acesta să-şi traficheze influenţa pe lângă coinculpatul D.D.D. şi pentru ca în acest fel sarcinile asumate de fiecare membru al acestei grupări infracţionale organizate să fie îndeplinite cu „brio”.

Pe cale de consecinţă, a respins, cererea formulată de reprezentantul Direcției Naționale Anticorupție de obligare a acestui inculpat să restituie numitului P. suma de 2000 euro.

Potrivit disp. art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanţa procurorilor Direcției Naționale Anticorupție - emisă în data de 16 iulie 2008, în Dosarul nr. x/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, asupra sumelor de 1.900 euro şi 1.223 lei, consemnate la Banca Comercială a României - Sucursala Unirea, în contul deschis pe numele acestuia, în faza urmăririi penale şi asupra autoturismul, ce a fost lăsat în custodie soţiei inculpatului, respectiv a numitei C.C.C. Această măsură asiguratorie s-a impus a fi menţinută până la concurenţa sumei de 4.700 euro ce s-a dispus a fi confiscată prin prezenta.

S-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului instituită prin ordonanţa procurorilor Direcția Națională Anticorupție - emisă în data de 16 iulie 2008, în Dosarul nr. x/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, asupra următoarelor două imobile ce constituie proprietatea inculpatului:

- apartament situat în municipiul Piteşti, jud. Argeş;

- spaţiul comercial situat în municipiul Piteşti, jud. Argeş, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., deoarece existând lichidităţi financiare ce asigură executarea măsurii confiscării speciale dispusă prin prezenta hotărâre nu este justificată menţinerea sechestrului asupra acestor bunuri imobile.

Potrivit disp. art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat acest inculpat să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, suma de 22.800 lei, aferente soluţionării cauzei la prim grad jurisdicţional şi în faza urmăririi penale. Instanţa a determinat cuantumul cheltuielilor judiciare datorate, de acest inculpat statului, având în vedere, amploarea procedurilor desfăşurate împotriva acestuia, respectiv procedurile de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat, în intervalul de timp critic, timpul şi mijloacele folosite pentru transcrierea în formă certificată a tuturor acestor convorbiri menţionate, cheltuielile angajate de instanţă cu trimiterea întregului dosar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe parcursul soluţionării cauzei pentru soluţionarea tuturor căilor de atac exercitate de către acest inculpat împotriva încheierilor de şedinţă.

XIII. Referitor la inculpatul K. ce a fost deferit justiţiei sub acuza săvârşirii infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat (incriminată de prev. art. 7 din Legea nr. 39/2003) acesta la termenul de judecată din 4 ianuarie a.c., asistat fiind de apărătorul său ales, a invederat, în mod expres, că solicită să beneficieze de aplicarea prev. art. 3201 C. proc. pen., astfel cum acest text legal a fost modificat prin O.U.G. nr. 121/29 decembrie 2011. Din interpretarea imparţială, coroborată a vastului probatoriu administrat, în cauză, în legătură cu acest inculpat a rezultat următoarele:

A. În perioada 2006 - iunie 2008, acest inculpat a aderat la un grup infracţional organizat, constituit în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie şi, în cadrul căruia, şi-a asumat sarcina de a facilita mai multor persoane, în schimbul unor sume de bani primite de la acestea şi care au fost împărţite între membrii grupului infracţional, schimbarea domiciliului pe raza judeţului Argeş şi, respectiv, obţinerea frauduloasă a permisului de conducere de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

În acest sens, inculpatul K., împreună cu coinculpatul M., au desfăşurat activităţi în cadrul grupului infracţional, din care făcea parte şi inculpatul O.O., efectuând demersuri pentru racolarea unor persoane interesate să obţină, fraudulos, şi în schimbul unor sume de bani, permisul de conducere, înlesnind intervenţiile celui ultim menţionat, în vederea schimbării domiciliului respectivilor candidaţi şi pentru derularea formalităţilor necesare la nivelul structurii de poliţie, în circumscripţia căreia se afla noul domiciliu, precum şi în cadrul serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor competent.

Totodată, inculpatul K., împreună cu coinculpatul M., l-au ajutat, pe inculpatul O.O., să constituie dosarele necesare, înscrierii la examenul de obţinere a permisului de conducere, prin determinarea unor alţi membri ai grupului infracţional să întocmească înscrisuri falsificate, privind examinarea medicală şi psihologică a candidaţilor, precum şi a unor documente prin care s-a atestat, în mod necorespunzător adevărului, împrejurarea că aceştia din urmă ar fi urmat cursurile unei şcoli de şoferi.

De asemenea, inculpatul K., împreună cu coinculpatul M., l-au ajutat pe inculpatul O.O., să intervină pe lângă lucrători de poliţie din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, pentru obţinerea, frauduloasă, a permiselor de conducere, de către persoanele racolate de către cei prim menţionaţi sau de acesta din urmă.

Activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul K. a fost demonstrată, atât prin împrejurările relatate la punctele referitoare la activitatea efectuată de investigatorul sub acoperire T., la punctul referitor la pretinderea sumei de 4.500 euro de către inculpatul O.O., de la denunţătorul K.K., precum şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de acesta.

Astfel, la 09 aprilie 2008, inculpatul K. l-a sunat pe coinculpatul O.O. şi i-a spus „şefule, hai că mai am două persoane (…) (referindu-se la doi candidaţi)” (aspect reieşit din procesul-verbal din 21 august 2008, de redare în formă scrisă, a conţinutului convorbirilor telefonice purtate la data de 09 aprilie 2008, ora 15:42:24, de inculpatul K. cu coinculpatul O.O., aflat la fila 52, din vol. 66 de urmărire penală).

În cadrul altor convorbiri telefonice, inculpatului K. i se comunică nume de candidaţi, respectiv adică A.A.A.A.A.A.A.A.A.”, sau „N.N.N.N.N.N.N.N.”, candidaţi care, aşa cum a rezultat din împrejurările expuse la fapta de aderare la un grup infracţional organizat, comisă de inculpatul O.O., au avut la dispoziţie, la proba teoretică, chestionare cu răspunsurile, corecte, însemnate (aspect reieşit din procesul-verbal din 21 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 10 aprilie 2008, de inculpatul K. cu inculpatul M. şi, respectiv, procesul-verbal din 11 august 2008, de redare în formă scrisă a conţinutului convorbirilor telefonice purtate la data de 15 aprilie 2008, ora 10:28:06, de inculpatul O.O. cu inculpatul K., aflat la filele 81 şi 92-93, din vol. 66 de urmărire penală).

De asemenea, la 16 aprilie 2008, inculpatul K. i-a spus inculpatului O.O. „uite, mă (…). Am fost la (…)Tinca (…)”, „(…) şi (…). N-a venit aia, frate (…). Ăă (…). Trimisese şi el p-un băiat (…) şi nu era (…) doctora acolo, auzi?” şi, la întrebarea acestuia „Da cu Tinca-i vorbit?”, „(…) i-ai dat (…) lovelele?”, inculpatul K. a răspuns „(…). Cu el am vorbit!”, „(…). Nu i-am dat nimic! Sunt banii la mine! Nu i-am dat nimic, că nu era de (…) lovele! Da!.nu le-a făcut!”, după care inculpatul O.O. i-a zis să ia dosarul lui D.D.D.D.D. şi să-i dea banii (aspect rezultat din procesul-verbal din 11 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 16 aprilie 2008, ora 13:09:10, de inculpatul K. cu inculpatul O.O., aflat la filele 100-102, din vol. 66 de urmărire penală).

La data de 18 aprilie 2008, inculpatul K. l-a întrebat pe numitul S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S. „(…) a ieşit mă vreun (…) permis?”, interlocutorul confirmând că au ieşit două „(…) a lui’ iepure”, care a dat „pă unu’ x şi pă unu’ x”. În continuare, inculpatul K. a întrebat “Şi (…) T. (…) nu ţi l-a dat”, primind de la interlocutor răspuns afirmativ (reiese din procesul-verbal din 13 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 18 aprilie 2008, ora 15:53:40, de inculpatul K. cu S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S., aflat la filele 120-121, din vol. 66 de urmărire penală).

Şi la 29 aprilie 2008, inculpatul K. i-a spus inculpatului O.O. că „(…) zice că n-a făcut fişa medicală” (referindu-se la inculpatul R.R., aşa cum a reieşit din convorbirea de la 13:01:58, redată la filele 222-223, din vol. 66, de urmărire penală), în cadrul acestei discuţii inculpatul O.O. zicându-i „să pună ştampila acolo la medicală pe aia a lui (…)”, adică ştampila SC S.S. SRL, (aspect reieşit din procesul-verbal din 10 iunie 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 29 aprilie 2008, ora 13:01:58, de inculpatul O.O. cu inculpatul K., aflat la filele 215-216, din vol. 66 de urmărire penală).

De asemenea, fiind întrebat de diferite persoane care era preţul pentru obţinerea unui permis de conducere, inculpatul K. preciza că, pentru o persoană care are permis categoriile C şi E şi care doreşte categoria B „cinci sute”, deşi „io (…) normal (…) le cer mai mult, (…) când îi am io (…) p’ai mei (…) şapte sute” (rezultă din procesul-verbal din 10 iunie 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 09 mai 2008, ora 17:03:16, de inculpatul K. cu un interlocutor, aflat la filele 259-261, din vol. 66).

Acest probatoriu coroborat cu declaraţia dată de acest inculpat, la termenul de judecată din 04 ianuarie 2012, a demonstrat că acesta se face vinovat de săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată. Deşi, iniţial, acest inculpat a invederat faptul că nu poate fi condamnat pentru săvârşirea faptei pentru care a fost deferit justiţiei, deoarece nu a comis această infracţiune, din analizarea, aşa cum s-a mai arătat, coroborată a tuturor probelor, deosebit de vaste, administrate în cauză, a rezultat că acest inculpat a comis fapta penală de aderare la un grup infracţional organizat, astfel cum este aceasta reglementată de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul, prin relaţiile de prietenie pe care le dezvoltase în timp, cu coinculpatul T.T. (acest ultim inculpat menţionat fiind prieten bun cu bunicul inculpatului K.) îşi permitea să intervină, direct, la inculpatul de rang I, pentru a facilita terţilor obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, demers în urma căruia, după ce respectivele persoane promovau examenul îi remitea inculpatului de rang I, nu doar bani, dar şi diverse produse de grădinărit sau pentru grădină, pe care T.T. le pretindea de la acestea. Inculpatul K., în cadrul acestei grupări infracţionale organizate, avea un loc bine determinat, în sensul că era situat la nivelul intermediarilor, din această grupare, el desfăşurându-şi activitatea nu doar în mod anterior expus, dar şi într-o altă modalitate la care instanţa urmează să facă referire în continuare în prezentele considerente.

Inculpatul a susţinut că, angajat fiind la societatea comercială, administrată de către coinculpatul O.O., nu avea cunoştinţă de intermedierile realizate, contra cost, de acesta pentru terţii ce doreau să obţină, în mod fraudulos, permisul de conducere, dar înseşi aspectele expuse de acesta în declaraţia dată la termenul de judecată din 26 martie 2009, coroborată cu declaraţia sa din 04 ianuarie a.c., demonstrează exact contrariul acestor susţineri ale sale. Convorbirile telefonice interceptate, în prezenta cauză, cu stricta respectare a dispoziţiilor legale, convorbiri desfăşurate între inculpatul menţionat şi coinculpatul M., cât şi între acesta şi coinculpatul O.O. (instanţa are în vedere aici intervalul de timp cuprins între ianuarie -13 iunie 2008, şi în special, convorbirile fixate pe CD-ul nr. 11 - copie anexă la dosar), au demonstrat faptul că acest inculpat, la societatea comercială administrată de O.O., avea sarcini ce şi le îndeplinea corespunzător, respectiv asigura obţinerea înscrisurilor necesare pentru întocmirea dosarelor candidaţilor, ce urmau a fi înscrişi la susţinerea examenului de obţinere a permisului de conducere (se ducea după fişele de şcolarizare întocmite în cauză de coinculpatul R.R., depunea şi ridica cererile de eliberare a cazierului judiciar, plătea taxele necesare pentru înscrierea la examenul menţionat), însoţea persoanele ca aveau calitatea de candidaţi înscrişi la susţinerea acestui examen, la efectuarea pozelor, dar şi la ridicarea permiselor de conducere astfel obţinute.

În cazul întâmpinării unor dificultăţi de către aceste persoane, în aceste ultime două direcţii menţionate, încunoştiinţându-şi direct şeful - pe coinculpatul O.O. - de aceste dificultăţi ivite şi cerându-i să-i contacteze, telefonic, pe ceilalţi membrii ai grupului, ce aveau ca atribuţii de serviciu la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, se preocupa de preluarea imaginii sau eliberarea permiselor de conducere. Implicarea acestui inculpat în această activitate infracţională, desfăşurată la nivelul judeţului Argeş, de către acest grup infracţional organizat, a rezultat, cu certitudine, nu doar din declaraţia acestui inculpat, ce anterior cuvântului în fond, a invocat prev.

O.U.G. nr. 121/29 decembrie 2011, dar şi din atenta analiză a înregistrărilor ambientale, efectuate în prezenta cauză, cu stricta respectare a legii, de către investigatorul sub acoperire, T. şi din convorbirile telefonice derulate între coinculpaţii M. şi K. în luna aprilie a anului 2008, convorbiri fixate pe CD-ul nr. 1-copie, ce face parte din anexa la prezenta cauză penală.

Aşa cum s-a mai arătat, acest inculpat situat pe a doua treaptă a grupului infracţional organizat, ce face obiectul prezentei cauze, îşi îndeplinea atribuţiile liber asumate, potrivit unui plan anterior stabilit de către cei patru inculpaţi, ce au constituit această grupare infracţională şi pentru a se realiza scopul acestui grup infracţional organizat, respectiv comiterea unor infracţiuni de corupţie prin facilitarea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către terţi. Inculpatul K. ştia cu certitudine ce atribuţii are de îndeplinit, în calitatea sa de membru al acestei grupări infracţionale, timpul în care trebuie să-şi îndeplinească aceste atribuţii, cunoştea ierarhia acestei grupări, cunoştea preţul total ce se percepea de la persoanele amatoare să obţină, în mod fraudulos, permisul de conducere şi modul de împărţire a acestui preţ între membrii grupului infracţional organizat, potrivit sarcinilor ce reveneau fiecărei trepte. Acest inculpat, aşa cum s-a mai arătat, a recunoscut comiterea infracţiunii pentru care a fost deferit justiţiei abia în luna ianuarie a.c., în contextul în care a realizat soliditatea, respectiv pertinenţa şi concludenţa probelor administrate, împotriva sa şi la care instanţa a făcut anterior referire.

Acest inculpat care a îndeplinit rol de intermediar în prezenta cauză, situându-se ca poziţionare la al doilea nivel al acestui grup infracţional organizat, a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei directe şi a comis o infracţiune ce este incriminată de legiuitor într-o lege specială - Legea nr. 39/2003 - şi care infracţiune prezintă un grad de pericol social ridicat. Pentru fapta comisă în intervalul de timp critic (ianuarie 2006 - iunie 2008) inculpatului se impune a-i fi aplicată o pedeapsă, care să corespundă exigenţelor art. 52 C. pen.

şi la a cărei individualizare să se aibă în vedere prev. art. 72, din aceeaşi lege organică. Acest inculpat este infractor primar, tânăr, ce are în întreţinere un minor de câteva luni, s-a angajat pe tărâmul infracţional, în mod deliberat, într-un interval de timp substanţial, implicându-se în intermedierea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către persoane care, în mare majoritate, nu deţineau aptitudini practice şi teoretice pentru obţinerea acestui act. Chiar dacă acest inculpat, prin apărătorul său ales, a solicitat ca la individualizare pedepsei ce i se va aplica să beneficieze de reţinerea circumstanţelor prev. de art. 74 lit.

a) C. pen., instanţa a apreciat că, la determinarea cuantumului pedepsei ce se impune, a-i fi aplicată acestuia, în afară de reţinerea incidenţei art. 3201 C. proc. pen. rap. la art. 13 C. pen., nu se poate reţine şi incidenţa art. 74 lit.

a) C. pen., deoarece acest inculpat prin activitatea infracţională desfăşurată într-un interval de timp, semnificativ ca durată, a acceptat să pună în pericol, evident, siguranţa circulaţiei rutiere, a obţinut foloase materiale directe, din desfăşurarea acestei activităţi; intermedierea realizată de acesta, în modul anterior expus, reprezentând pentru el un mod de viaţă, o modalitate de obţinere a mijloacelor de subzistenţă pentru el şi familia sa. Inculpatul, prin activitatea infracţională desfăşurată, a adus atingere extrem de importantă nu doar siguranţei circulaţiei rutiere, dar şi integrităţii fizice şi psihice a participanţilor angrenaţi în traficul rutier naţional şi european şi a acceptat ca această activitate zilnică desfăşurată de el, să devină rutină şi să servească ca temei legal pentru obţinerea de venituri necuvenite.

Dat fiind faptul că pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru această infracţiune - cea incriminată de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 - are limite cuprinse între 5 şi 20 ani închisoare (ca pedeapsă principală) şi că acest inculpat a înţeles să recurgă la prev. art. 3201 C. proc. pen., instanţa a avut în vedere că limitele de pedeapsă se vor situa între 3 ani şi 4 luni închisoare şi 13 ani şi 4 luni închisoare. Având în vedere caracterul organizat al grupării infracţionale la care inculpatul a aderat, intervalul de timp substanţial de mare în care acest grup a acţionat, valorile sociale efectiv vătămate prin activitatea acestui grup (siguranţa traficului rutier naţional şi european, integritate fizică a participanţilor la trafic) s-a apreciat că o pedeapsă privativă de libertate de 4 ani închisoare este de natură a asigura reeducarea şi resocializarea acestui inculpat.

Dat fiind cuantumul acestei pedepse principale aplicate inculpatului, instanţa i-a aplicat acestuia şi pedeapsa complementară, a interzicerii, pentru doi ani, a exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a şi lit.

b) C. pen., deoarece legiuitorul român, în teza finală a art. 7 din Legea nr. 39/2003, prevede clar că pedeapsa complementară se impune a fi aplicată pentru astfel de fapte inculpaţilor.

Conform disp. art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului menţionat pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Instanţa nu a interzis drepturile inculpatului de a alege, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum au fost interpretate prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în data de 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Regatului Unit, prevederi incidente în baza art. 20 din Constituţia României

Art. 3 din Protocolul 1 garantează, atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

In ce priveşte dreptul de a participa în calitate de alegător, instanţa nu a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului acestuia este justificată în cauza de faţă de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpat, acestea nefiind apte să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viaţa socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având obligaţia pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deţinuţi

In ce priveşte cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat şi care în cuprinsul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcţii elective publice, instanţa a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar şi de facto cu executarea pedepsei penale în regim penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanţa a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului dreptului menţionat pe durata executării pedepsei principale este justificată de un scop obiectiv şi legitim şi proporţională într-o societate democratică.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., instanţa a interzis exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., având în vedere că aceste dispoziţii nu contravin, conform art. 20 din Constituţia României, altor dispoziţii din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

Având în vedere prev. art. 52 C. pen. şi date fiind anterioarele expuse circumstanţe personale prezentate de către acest inculpat, instanţa a apreciat ca fiind oportună neîncarcerarea acestuia pentru executarea pedepsei principale aplicate şi a apreciat că supunerea acestuia îndeplinirii unor obligaţii stricte este de natură a asigura resocializarea şi reeducarea acestuia. Circumstanţele personale pozitive prezentate de acest inculpat şi care au fost avute în vedere de instanţă la determinarea cuantumului pedepsei principale (pedeapsă orientată spre minimum special prevăzut pentru infracţiunea comisă şi care a fost redus cu o treime ) a justificat ca acestui inculpat să i se determine ca modalitate de executare supravegherea.

În baza art. 861 rap. la art. 862 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicate acestui inculpat, pe durata unui termen de încercare de 8 ani (4 ani plus 4 ani).

Potrivit disp. art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare de 8 ani stabilit prin prezenta l-a obligat pe inculpatul K. să respecte întocmai următoarele obligaţii:

- Să se prezinte săptămânal la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, instanţă în a cărei rază teritorială acest inculpat domiciliază. Instanţa a opinat pentru prezentarea săptămânală a acestui inculpat la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, deoarece întregul context real în care grupul infracţional din prezenta cauză şi-a desfăşurat activitatea imputată, context real expus rezumativ în prezentele considerente justifică cel puţin pentru perioada de început a executării pedepsei ca acest inculpat să fie supus unui strict control din partea organelor abilitate ale statului.

- Să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- Să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă:

- Să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

I s-a atras atenţia acestui inculpat să respecte prev. art. 864 C. pen., ce reglementează revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi conform disp. art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii (cea a interzicerii exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.) şi a pedepsei complementare (cea a interzicerii pentru 2 ani a exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.) aplicate prin prezenta.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală, aplicată prin prezenta, durata reţinerii şi arestului preventiv executate, de acest inculpat, în intervalul 14 iunie 2008 - 31 august 2009, termenul de încercare stabilit prin prezenta urmând a fi redus corespunzător.

Conform disp. art. 139 C. proc. pen. s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, instituită în sarcina acestui inculpat prin încheierea de şedinţă din 24-25 august 2009, pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş în Dosarul nr. x/43/2008, măsură preventivă ce a fost, ulterior, modificată prin încheierea de şedinţă, din 11-12 ianuarie 2010, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul anterior menţionat. Instanţa a optat pentru revocarea acestei măsuri preventive, deoarece din informaţiile parvenite la dosarul cauzei, din partea organelor de poliţie însărcinate cu verificarea respectării, de către inculpat a obligaţiilor instituite în sarcina sa, prin încheierile de şedinţă menţionate a rezultat că acesta nu a înregistrat nicio abatere, el respectând întocmai aceste interdicţii.

A admis cererea de ridicare a măsurii asigurătorii a sechestrului formulată de creditoarea SC L. SA - Sucursala Piteşti, cu sediul în Piteşti, Piteşti, jud. Argeş, cerere vizând autoturismul, ce a fost dobândit în proprietate de inculpatul K. prin încheierea cu anterior menţionata bancă a contractului de credit încheiat la data de 27 septembrie 2006 şi care măsură asiguratorie a fost instituită, asupra acestui bun, prin ordonanţa procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, din 16 iulie 2008, emisă în Dosarul nr. x/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, cerere ce se circumscrie prev. art. 169, 170 rap. la art. 357 alin. (2) P. C. proc. pen.

Deoarece inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre pentru o infracţiune de pericol, el nesăvârşind o faptă prin care să fi produs un prejudiciu material, în conformitate cu prev. art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 170 C. proc. pen. a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituită, prin ordonanţa procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, din 16 iulie 2008, emisă în Dosarul nr. x/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, asupra următoarelor 2 bunuri ce constituie proprietatea inculpatului K.:

- apartament situat administrativ în municipiul Piteşti, Jud. Argeş;

- apartament situat administrativ în municipiul Piteşti, Argeş;

Conform disp. art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpatul K. să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, aferente soluţionării cauzei la prim grad jurisdicţional şi în faza urmăririi penale, suma 22.800 lei.

Potrivit disp. art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. l-a obligat pe acest inculpat să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, suma de 22.800 lei, aferente soluţionării cauzei la prim grad jurisdicţional şi în faza urmăririi penale. Instanţa a determinat cuantumul cheltuielilor judiciare datorate, de acest inculpat, statului, având în vedere, amploarea procedurilor desfăşurate împotriva acestuia, respectiv procedurile de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat, în intervalul de timp critic, timpul şi mijloacele folosite pentru transcrierea în formă certificată a tuturor acestor convorbiri menţionate, cheltuielile angajate de instanţă cu trimiterea întregului dosar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe parcursul soluţionării cauzei pentru soluţionarea tuturor căilor de atac exercitate de către acest inculpat împotriva încheierilor de şedinţă.

XIV. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M., care a fost acuzat, de asemenea, de comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat (faptă prev. şi ped. de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003) şi acesta, ca de altfel o mare parte din coinculpaţii cauzei a solicitat instanţei, la termenul de judecată din 4 ianuarie a.c., să beneficieze de aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., astfel cum a fost acesta modificat prin O.U.G. nr. 121/29 decembrie 2011. Coroborându-se declaraţia de recunoaştere a săvârşirii faptei, dată de inculpatul M. la termenul de judecată anterior menţionat cu restul probatoriului - deosebit de vast administrat rezultă că:

În perioada 2006 - iunie 2008, acest inculpat a aderat la grupul infracţional organizat, constituit în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie şi, în cadrul căruia, şi-a asumat sarcina de a facilita mai multor persoane, în schimbul unor sume de bani, primite de la acestea şi care au fost împărţite între membrii grupului infracţional, schimbarea domiciliului pe raza judeţului Argeş şi, respectiv, obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere de La Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

În acest sens, inculpatul M., împreună cu coinculpatul K., au desfăşurat activităţi în cadrul grupului infracţional, din care făcea parte şi inculpatul O.O., efectuând demersuri pentru racolarea unor persoane interesate să obţină, fraudulos şi, în schimbul unor sume de bani, permisul de conducere, înlesnind intervenţiile celui ultim menţionat în vederea schimbării domiciliului respectivilor candidaţi şi pentru derularea formalităţilor necesare, la nivelul structurii de poliţie, în circumscripţia căreia se afla noul domiciliu, precum şi în cadrul serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor competent.

Totodată, inculpatul M., împreună cu coinculpatul K., l-au ajutat pe inculpatul O.O. să constituie dosarele necesare, înscrierii la examenul de obţinere a permisului de conducere, prin determinarea unor alţi membri ai grupului infracţional să întocmească înscrisuri, falsificate, privind examinarea medicală şi psihologică a candidaţilor, precum şi a unor documente, prin care s-a atestat, în mod necorespunzător, adevărului împrejurarea că aceştia din urmă ar fi urmat cursurile unei şcoli de şoferi.

De asemenea, inculpatul M., împreună cu coinculpatul K., l-au ajutat pe inculpatul O.O. să intervină pe lângă lucrători de poliţie, din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, pentru obţinerea, frauduloasă, a permiselor de conducere, de către persoanele racolate, de către cei doi prim menţionaţi sau de acestea din urmă.

Probele au demonstrat că în perioada martie - iunie 2008, inculpatul M., împreună cu coinculpatul K., a desfăşurat, în cadrul grupului infracţional organizat, activităţi constând în racolarea unor persoane, interesate să obţină, în mod fraudulos, permisul de conducere; a înlesnit intervenţiile coinculpatului O.O. pentru schimbarea domiciliului respectivilor candidaţi, precum şi întocmirea dosarelor acestora, în vederea înscrierii la examenul pentru obţinerea permisului de conducere. Totodată, l-a ajutat, pe acesta să intervină pe lângă lucrătorii de poliţie din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, pentru facilitarea promovării, frauduloase, a examenului pentru obţinerea permisului de conducere de către terţi.

Activitatea desfăşurată de inculpatul M., în cadrul acestei grupări infracţionale, a reieşit, atât din aspectele relatate la punctul referitor la activitatea desfăşurată de investigatorul sub acoperire T., din împrejurările referitoare la pretinderea de către inculpatul O.O. a sumei de 4.500 euro de la denunţătorul K.K., cât şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de acesta.

Astfel, la data de 15 aprilie 2008, inculpatul M. l-a sunat pe coinculpatul H.H. şi l-a întrebat dacă mai vine K.K. (aspect reieşit din procesul-verbal din 19 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 15 aprilie 2008, ora 09:24:24, de inculpatul M. cu inculpatul H.H., aflat la fila 383, din vol. 63 de urmărire penală); iar, la 18 aprilie 2008, a purtat o discuţie telefonică cu coinculpatul K., referitoare la investigatorul sub acoperire T., precizând numele acestuia şi categoria pentru care doreşte să obţină permis de conducere (rezultă din procesul-verbal din 19 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 18 aprilie 2008, ora 12:10:23, de inculpatul M. cu inculpatul K., aflat la fila 5, din vol. 64 de urmărire penală).

La data de 24 aprilie 2008, inculpatul M. a fost apelat, telefonic, de un candidat care aştepta să intre la proba teoretică şi care l-a întrebat „mai zi-mi o dată mă cum e deci acu (…) textul subsemnatul aşa (…) ştiu astea”, „SC (…)”, iar inculpatul M. i-a reamintit „(…) SC S.S. SRL”, după care i-a dictat perioada în care ar fi urmat cursurile şi pe care trebuie să o treacă în fişa de examen „în perioada noiembrie - aprilie”, „2008!” (aspect reieşit din procesul-verbal din 19 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 24 aprilie 2008, ora 12:00:14, de inculpatul M. cu o persoană, aflat la filele 200-201, din vol. 64).

De asemenea, au fost şi situaţii în care inculpatul M. se ocupa chiar de programarea candidaţilor, la examen, aşa cum a reieşit şi din convorbirea telefonică din 07 aprilie 2008, când o persoană numită „x” l-a întrebat „dacă poţi să mă bagi, mai repede, în examen pentru permis” şi, la răspunsul afirmativ al inculpatului, a precizat „am înţeles că mai trebuie să dau nişte bani ca să mă bag acolo mai repede”, inculpatul M. eschivându-se însă „hai, mă, că vii şi vorbim” (rezultă din procesul-verbal din 13 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 07 aprilie 2008, ora 20:02:45, de inculpatul M. cu o persoană, aflat la filele 261-262, din vol. 63).

Într-o altă convorbire telefonică purtată cu o persoană neidentificată, care avea un „băiat” (adică un candidat), inculpatul M. i-a spus „douăzeci de sute (n.n. 2.000 euro) alea şi (…) ce vrea? Douăzeci de sute intrarea acolo, la film (…)” (referindu-se la obţinerea permisului de conducere) şi „tu să-i faci varianta aia” (adică schimbarea domiciliului), după care a precizat „(…) când îţi iese ăla (adică cartea de identitate) (…) imediat (…) la o (…) trebuie să stea o săptămână, două” (referindu-se până la intrarea în examen) (aspect reieşit din procesul-verbal din 04 septembrie 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 11 mai 2008, ora 14:30:16, de inculpatul M. cu o persoană, aflat la filele 373-375, din vol. 64).

Din cele expuse, a reieşit că inculpatul M. se ocupa nu doar cu înlesnirea intervenţiilor inculpatului O.O., pentru derularea formalităţilor de schimbare a domiciliului sau întocmirea dosarelor, în vederea înscrierii candidaţilor racolaţi la examen, ci chiar cu racolarea candidaţilor şi facilitarea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere, de către aceştia.

Acest inculpat la termenul de judecată din 4 ianuarie a.c., astfel cum s-a reţinut deja, a înţeles să solicite să beneficieze de prev. art. 3201 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 121 din 29 decembrie 2011, realizând faptul că probele, aduse de acuză, împotriva sa, sunt extrem de concludente şi pertinente. Avându-se în vedere aspectele expuse de acest inculpat în declaraţiile date, atât în faza urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată, la data de 27 martie 2009, totul coroborat cu cele reieşite din înregistrările convorbirilor ambientale, realizate în cauză, cu stricta respectare a legii, de către investigatorul sub acoperire T., martorii E.E.E.E.E.E., K.K. şi din convorbirile telefonice derulate de acest inculpat cu coinculpaţii K., O.O., H. şi H.H., în intervalul de timp cuprins între ianuarie - 13 iunie 2008, rezultă că acest inculpat a comis infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, faptă incriminată de prev. art. 7 din Legea nr. 39/2003. S-a demonstrat, mai presus de orice dubiu, faptul că acest inculpat, ce avea calitatea de angajat al SC F.F.F.F.F.F. SRL. Piteşti (societate administrată, conform procurii autentice dată de G.G.G.G.G.G., fiului său, inculpatul O.O.) era intermediar, deci se situa pe al doilea nivel al grupului infracţional organizat, ce îşi desfăşura activitatea la nivelul judeţului Argeş, în direcţia facilitării obţinerii, frauduloase a permisului de conducere de către terţi. Probatoriul administrat în cauză a demonstrat că acest inculpat, ce îşi desfăşura activitatea, în strânsă colaborare, cu

coinculpaţii O.O., K., H.H., G.G. coordona modul în care erau întocmite dosarele necesare pentru înscrierea persoanelor, amatoare să obţină permise de conducere, contra cost, la examenul necesar a fi susţinut şi care se organiza la nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş. Acest inculpat obţinea toate informaţiile necesare de la coinculpaţii H.H., G.G. şi V.V., legate de schimbările de domiciliu, pentru care aceşti trei inculpaţi menţionaţi erau abordaţi de către inculpatul O.O.; respectiv se interesa când urmau să intre în posesia cărţilor de identitate, cu domiciliul schimbat în raza judeţului Argeş pentru persoanele pentru care se urmărea obţinerea, frauduloasă a permisului de conducere.

Tot acest inculpat era cel care, în absenţa coinculpatului O.O., coordona desfăşurarea normală a „procedurii”, puse la punct în cadrul acestei grupări infracţionale, respectiv trimitea persoanele ce urmau să susţină examenul de obţinere a permisului de conducere, la preluarea imaginii necesare pentru eliberarea acestui act; la ridicarea acestui act de la ghişeele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, primea noile acte de identitate emise de autorităţile abilitate, pe seama acestor terţi, de la coinculpaţii H.H., Dinculescu, G.G. sau V.V.;

îi indica coinculpatului K. unde trebuie să se ducă acesta pentru a obţine actele necesare întocmirii dosarelor pentru aceşti candidaţi; asigura transmiterea sumelor percepute de la aceste persoane, de la aceşti terţi, coinculpatului O.O. pentru ca, astfel să se asigure promovarea de către aceşti terţi, în mod fraudulos, a examenului de obţinere a permisului de conducere (acest ultim aspect rezultă cu titlu exemplificativ din convorbirea telefonică purtată în data de 24 aprilie 2008 de acest inculpat cu un terţ, convorbire fixată pe CD-ul nr. 1/26/P/2008 anexă la prezenta cauză).

Înregistrările convorbirilor telefonice, autorizate a se realiza, în cauză în primul semestru al anului 2008, au demonstrat faptul că întregul grup infracţional desfăşura o activitate susţinută şi constantă în această direcţie, anterior menţionată, acest inculpat având cunoştinţă despre preţul perceput de coinculpatul O.O. în medierea acestui examen, de modalitatea de „partajare” a acestui preţ între membrii acestei grupări şi de „compensările”care, între membrii aceleiaşi grupări operau în cazurile în care candidaţii înscrişi la susţinerea acestui examen înregistrau eşec, respectiv cădeau.

Dacă se au în vedere convorbirile telefonice fixate pe CD copie nr. 1, anexă la prezenta cauză, convorbiri desfăşurate de acest inculpat în intervalul 11-30 aprilie 2008, rezultă că M. cunoştea care era preţul perceput de coinculpatul H.H. pentru a rezolva problema mutaţiilor, în raza municipiului Câmpulung, pentru candidaţii ce urmau să susţină examen de obţinere a permisului de conducere la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş şi, de asemenea, care era preţul perceput de coinculpatul G.G., în aceeaşi direcţie menţionată, acest ultim inculpat menţionat apelând la serviciile coinculpatului Dinculescu pentru a obţine schimbările de domiciliu necesare, pentru candidaţii menţionaţi, în raza oraşului Costeşti.

Acest inculpat cunoştea şi intervenţiile care se făceau la nivelul directorilor şcolilor de şoferi, ce eliberau, la solicitarea coinculpatului O.O., fişele de şcolarizare necesare pentru întocmirea dosarelor, pe seama persoanelor ce doreau să susţină, în modul deja cunoscut, examenul de obţinere a permisului de conducere, el - inculpatul M., supraveghind, în mod direct şi constant, întocmirea acestor dosare într-un termen, cât mai scurt pentru ca, în acest mod, preţul iniţial stabilit de către coinculpatul O.O. cu candidatul respectiv să fie încasat şi repartizat tuturor celor angrenaţi în această grupare criminală, potrivit sarcinilor ce le aveau de executat fiecare.

Acest inculpat, M., nu doar că avea cunoştinţă de existenţa zvonului public potrivit căruia la nivelul municipiului Piteşti, contra cost, se obţinea permis de conducere, pentru profesionişti sau amatori, dar el cunoştea şi etapele ce trebuiau parcurse pentru obţinerea frauduloasă a acestui act, cuantumul preţului perceput pentru obţinerea permisului de conducere (de amatori sau de profesionist) şi, cum de altfel s-a şi reţinut, cum se împărţea preţul astfel cerut, între nivelele acestui grup infracţional organizat, în contextul în care, funcţionarii de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş mai precis, inculpaţii T.T., Y.Y., D.D.D. şi G. coordonau şi supravegheau „buna desfăşurare” a mecanismului, deja pus la punct. Inculpatul pentru sarcinile ce le îndeplinea în cadrul acestui grup infracţional, primea o parte a preţului astfel perceput, el având şi obligaţia „deontologică”, ca de altfel şi coinculpatul K., de a păstra confidenţialitatea acestui mecanism.

Conduita adoptată de acest inculpat, pe parcursul a mai bine de 2 ani de zile, întruneşte, din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, faptă incriminată de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003. El a comis această infracţiune cu forma vinovăţiei a intenţiei directe, prev. de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. Considerentele mai sus expuse demonstrează că acesta a comis o faptă penală, incriminată de legiuitorul român într-o lege specială, că a acţionat cu intenţie directă şi că, prin comportamentul său, a adus atingere ordinii de drept a Statului Român, periclitând în mod evident siguranţa traficului rutier ce se desfăşoară, atât la nivel naţional, cât şi la nivel european. Nu pot fi primite cererile formulate de acest inculpat prin apărătorul său ales, de a se dispune achitarea sa de sub acuza ce a fost reţinută în sarcină cu luarea în considerare a prev. art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru considerentele anterior expuse şi pentru faptul că acesta solicitând, în mod expres, să beneficieze de prev. art. 3201 C. proc. pen., şi-a recunoscut în mod direct şi nemijlocit vinovăţia.

Pentru fapta comisă în intervalul de timp critic inculpatului s-a impus a-i fi aplicată o pedeapsă, care să corespundă exigenţelor art. 52 C. pen. şi la a cărei individualizare să se aibă în vedere prev. art. 72, din aceeaşi lege organică. Acest inculpat este infractor primar, de vârstă medie, s-a angajat pe tărâmul infracţional în mod deliberat, într-un interval de timp substanţial, implicându-se în intermedierea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către persoane care, în mare majoritate, nu deţineau aptitudini practice şi teoretice pentru obţinerea acestui act.

Cu privire la pedeapsa ce trebuie a i se aplica acestui inculpat instanţa a apreciat că la determinarea cuantumului acesteia, în afară de reţinerea incidenţei art. 3201 C. proc. pen. rap. la art. 13 C. pen., nu pot fi reţinute şi alte circumstanţe atenuante, deoarece acest inculpat prin activitatea infracţională desfăşurată în intervalul de timp critic, la nivelul judeţului Argeş, de câteva luni a acceptat să pună în pericol, evident, siguranţa circulaţiei rutiere; a obţinut foloase materiale directe din desfăşurarea acestei activităţi, intermedierea realizată de acesta, în modul anterior expus, reprezentând pentru el un mod de viaţă, o modalitate de obţinere a mijloacelor de subzistenţă, pentru el şi familia sa.

Inculpatul, prin activitatea infracţională desfăşurată, a adus atingere extrem de importantă nu doar siguranţei circulaţiei rutiere, dar şi integrităţii fizice şi psihice a participanţilor, angrenaţi în traficul rutier, naţional şi european, şi a acceptat ca această activitate, zilnică, desfăşurată de el, să devină rutină şi să servească ca temei pentru obţinerea de venituri necuvenite. Dat fiind faptul că pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru această infracţiune - cea incriminată de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 - are limite cuprinse între 5 şi 20 ani închisoare (ca pedeapsă principală) şi că acest inculpat a înţeles să recurgă la prev. art. 3201 C. proc. pen., instanţa a avut în vedere că limitele de pedeapsă se vor situa între 3 ani şi 4 luni închisoare şi 13 ani şi 4 luni închisoare.

Având în vedere caracterul organizat al grupării infracţionale la care inculpatul a aderat, intervalul de timp substanţial de mare în care acest grup a acţionat, valorile sociale efectiv vătămate prin activitatea acestui grup (siguranţa traficului rutier naţional şi european, integritate fizică a participanţilor la trafic) s-a apreciat că o pedeapsă privativă de libertate de 4 ani închisoare este de natură a asigura reeducarea şi resocializarea acestui inculpat. Dat fiind cuantumul acestei pedepse principale aplicate inculpatului, instanţa i-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii, pentru doi ani, a exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a şi lit.

b) C. pen., deoarece legiuitorul român în teza finală a art. 7 din Legea nr. 39/2003 prevede clar că pedeapsa complementară se impune a fi aplicată pentru astfel de fapte inculpatului.

Conform disp. art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului menţionat pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Instanţa nu a interzis drepturile inculpatului de a alege, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum au fost interpretate prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în data de 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Regatului Unit, prevederi incidente în baza art. 20 din Constituţia României.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează, atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

În ce priveşte dreptul de a participa în calitate de alegător, instanţa nu a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului acestuia este justificată în cauza de faţă de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpat, acestea nefiind apte să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viaţa socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având obligaţia pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deţinuţi

În ce priveşte cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat şi care în cuprinsul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcţii elective publice, instanţa a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar şi de facto cu executarea pedepsei penale în regim penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanţa a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului dreptului menţionat pe durata executării pedepsei principale este justificată de un scop obiectiv şi legitim şi proporţională într-o societate democratică.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., instanţa a interzis exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., având în vedere că aceste dispoziţii nu contravin, conform art. 20 din Constituţia României, altor dispoziţii din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

Având în vedere prev. art. 52 C. pen. şi date fiind anterioarele expuse circumstanţe personale prezentate de către acest inculpat, instanţa a apreciat ca fiind oportună neîncarcerarea acestuia, pentru executarea pedepsei principale, aplicate şi a apreciat că supunerea acestuia îndeplinirii unor obligaţii stricte este de natură a asigura resocializarea şi reeducarea acestuia. Circumstanţele personale pozitive prezentate de acest inculpat şi care au fost avute în vedere de instanţă la determinarea cuantumului pedepsei principale (pedeapsă orientată spre minimum special prevăzut pentru infracţiunea comisă şi care a fost redus cu o treime) a justificat ca acestui inculpat să i se determine ca modalitate de executare supravegherea.

În baza art. 861 rap. la art. 862 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicate acestui inculpat, pe durata unui termen de încercare de 8 ani (4 ani plus 4 ani).

Potrivit disp. art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare de 8 ani stabilit prin prezenta l-a obligat pe inculpatul M. să respecte întocmai următoarele obligaţii:

- Să se prezinte săptămânal la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, instanţă în a cărei rază teritorială acest inculpat domiciliază. Instanţa a opinat pentru prezentarea săptămânală a acestui inculpat la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, deoarece întregul context real în care grupul infracţional din prezenta cauză şi-a desfăşurat activitatea imputată, context real expus rezumativ în prezentele considerente justifică cel puţin pentru perioada de început a executării pedepsei ca acest inculpat să fie supus unui strict control din partea organelor abilitate ale statului.

- Să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- Să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă:

- Să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

I s-a atras atrage atenţia acestui inculpat să respecte prev. art. 864 C. pen., ce reglementează revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform disp. art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare stabilit, prin prezenta, s-a suspendat, atât executarea pedepsei accesorii (cea a interzicerii exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.), cât şi executarea pedepsei complementare (cea a interzicerii exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru 2 ani), ce au fost aplicate inculpatului M.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală, aplicată acestui inculpat, durata reţinerii şi arestului preventiv executate, în intervalul 14 iunie 2008 - 31 august 2008, termenul de încercare stabilit prin prezenta, urmând a fi redus corespunzător.

Conform disp. art. 139 C. proc. pen. s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara instituită în sarcina acestui inculpat prin încheierea de şedinţă din 24-25 august 2009, pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş în Dosarul nr. x/43/2008, măsură preventivă ce a fost, ulterior, modificată prin încheierea de şedinţă din 11-12 ianuarie 2010 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul anterior menţionat.

Instanţa a optat pentru revocarea acestei măsuri preventive, deoarece din informaţiile parvenite la dosarul cauzei, din partea organelor de poliţie însărcinate cu verificarea respectării, de către inculpat a obligaţiilor instituite în sarcina sa, prin încheierile de şedinţă menţionate a rezultat că acesta nu a înregistrat nicio abatere, el respectând întocmai aceste interdicţii.

Va dispune ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituită, prin ordonanţa procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, din 16 iulie 2008, emisă în Dosarul nr. x/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, asupra imobilului-apartament situat administrativ în municipiul Piteşti, jud. Argeş, şi care imobil constituie proprietatea inculpatului M., pentru a se da eficienţa ce se impune în cauză a prev. art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. şi pentru a se reflecta în cauză împrejurarea potrivit căreia într-o cauză ce are ca obiect comiterea unei infracţiuni de pericol, deci neproducătoare de prejudiciu nu se poate proceda la indisponibilizarea bunurilor ce alcătuiesc patrimoniul inculpatului.

Conform art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 170 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra sumei de 2.000 de euro, măsură instituită prin ordonanţa din 21 iulie 2008 a procurorilor Direcției Naționale Anticorupție, emisă în Dosarul nr. x/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, şi restituirea acestei sume de bani, consemnată la Banca Comercială a României - Sucursala Unirea în contul deschis pe numele inculpatului M. către acesta. Cu privire la ridicarea cestei măsuri asiguratorii instanţa a avut în vedere aceleaşi considerente ca cele expuse în alineatul precedent.

Potrivit disp. art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. l-a obligat pe acest inculpat să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, suma de 22.800 lei, aferente soluţionării cauzei la prim grad jurisdicţional şi în faza urmăririi penale. Instanţa a determinat cuantumul cheltuielilor judiciare datorate, de acest inculpat statului, având în vedere, amploarea procedurilor desfăşurate împotriva acestuia, respectiv procedurile de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat, în intervalul de timp critic, timpul şi mijloacele folosite pentru transcrierea în formă certificată a tuturor acestor convorbiri menţionate, cheltuielile angajate de instanţă cu trimiterea întregului dosar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe parcursul soluţionării cauzei pentru soluţionarea tuturor căilor de atac exercitate de către acest inculpat împotriva încheierilor de şedinţă.

XV. Inculpatul G.G., ca şi precedenţii doi inculpaţi, a fost acuzat, prin rechizitoriul întocmit la data de 3 decembrie 2008 de Direcția Națională Anticorupție - Secţia de combatere a corupţiei, de comiterea infracţiunii incriminate de prev. art. 7 din Legea nr. 39/2003 - aderare la un grup infracţional organizat, cu reţinerea prev. art. 37 lit. a) C. pen. Ca marea majoritate a inculpaţilor, din prezenta cauză, şi acest inculpat, la termenul de judecată din 11 ianuarie a.c., a învederat, în mod expres, faptul că solicită ca la soluţionarea speţei, să beneficieze de aplicarea prev. art. 3201 C. proc. pen., astfel cum a fost acesta modificat prin O.U.G. nr. 121 din 29 decembrie 2011. Coroborându-se vastul probatoriu administrat, în cauză, cu declaraţia inculpatului H. de recunoaştere a săvârşirii faptei, ce i-a fost reţinută în sarcină, rezultă că:

Acest inculpat în perioada 2006 - iunie 2008, a aderat la un grup infracţional organizat, constituit în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie şi, în cadrul căruia, şi-a asumat sarcina de a facilita mai multor persoane, în schimbul unor sume de bani, primite de la acestea şi care au fost împărţite între membrii grupului infracţional, schimbarea domiciliului pe raza judeţului Argeş şi, respectiv, obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

În acest sens, inculpatul G.G., acţionând în înţelegere cu coinculpaţii O.O. şi N., a intermediat, în ziua de 07 aprilie 2008, întâlnirea dintre investigatorul sub acoperire A.A.A.A. şi cel ultim menţionat, care, ulterior, l-a condus pe investigator la sediul Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanei Costeşti, judeţul Argeş, pentru îndeplinirea formalităţilor, necesare schimbării domiciliului pe raza acestei localităţi; existând indicii temeinice că, anterior menţionaţii inculpaţi, au procedat, în acelaşi mod şi în cazul unor alte persoane, cărora li s-a facilitat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Astfel, cum s-a expus şi la punctul referitor la activitatea desfăşurată de investigatorul sub acoperire A.A.A.A., inculpatul G.G., în desfăşurarea activităţii sale infracţionale, a intermediat, în ziua de 07 aprilie 2008, întâlnirea dintre investigatorul sub acoperire şi coinculpatul N., care, ulterior, l-a condus pe A.A.A.A. la sediul Serviciul Public Comunitar Local de Evidența Persoanei Costeşti, jud. Argeş, pentru îndeplinirea formalităţilor necesare schimbării domiciliului pe raza acestei localități. Implicarea inculpatului, în activitatea grupului infracţional, a rezultat şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate, în intervalul de timp vizat.

Astfel, în seara de 05 mai 2008, inculpatul G.G. i-a spus coinculpatului N. că are doi băieţi care „vrea să facă buletine, mă, mâine!”, iar coinculpatul a afirmat că nu poate mâine pentru că „mâine, am programat altul mâine”, „miercuri, să vie miercuri”, „nu poate să facă pentru că nu e omul (…)”. Inculpatul G.G. a insistat să rezolve, în ziua următoare, argumentând că omul „a venit decât pentru două zile, acasă, din Spania”, însă, în final, a rămas stabilit pentru miercuri, când inculpatul G.G. urma să vină cu „doi” (aspecte reieşite din procesul-verbal din 16 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 05 mai 2008, ora 22:33:09, de inculpatul G.G. cu coinculpatul N., aflat la filele 225-226, din vol. 62 de urmărire penală).

La 06 mai 2008, inculpatul G.G. l-a întrebat pe coinculpatul N. „ai vorbit de buletin?”, „(…) am doi de făcut (…)” (rezultă din procesul-verbal din 16 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 06 mai 2008, ora 07:30:18, de inculpatul G.G. cu coinculpatul N., aflat la filele 229-230, din vol. 68 de urmărire penală).

În seara aceleiaşi zile, inculpatul G.G. l-a întrebat pe coinculpatul N. „(…) nu-l bagi pe ăla?”, „(…) păi, când îl bagi, mă, la examen?”, iar inculpatul ultim menţionat l-a întrebat „ai unul?”, „Doi?” (aspect reieşit din procesul-verbal din 16 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 06 mai 2008, ora 20:35:20, de inculpatul G.G. cu coinculpatul N., aflat la filele 262-263, din vol. 62 de urmărire penală).

Şi la data de 07 mai 2008, inculpatul G.G. a discutat cu coinculpatul N., pe care l-a întrebat „ai fost mă la Costeşti ca să iei buletinul ăla?” (reiese din procesul-verbal din 16 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 07 mai 2008, ora 09:42:59, de inculpatul G.G. cu coinculpatul N., aflat la din filele 278-279, vol. 62), iar în ziua de 09 mai 2008 cei doi inculpaţi au purtat mai multe convorbiri, telefonice, referitoare la un candidat care a întârziat, inculpatul N. afirmând „bă, dacă nu vine, treaba lui (…). Eu banii i-am dat (…)” (aspecte reieşit din procesul-verbal din 18 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirilor telefonice purtate la data de 09 mai 2008, ora 07:44:26, de inculpatul G.G. cu coinculpatul N., aflat la fila 323, din vol. 62 de urmărire penală).

La data de 08 mai 2008, între inculpaţii G.G. şi N. s-au purtat convorbiri, telefonice, cu privire la investigatorul sub acoperire A.A.A.A., inculpatul G.G. spunându-i inculpatului ultim menţionat că proprietarul, pe care l-a găsit pentru

a-l lua în spaţiu pe „Ionescu de la Craiova” (adică pe investigatorul sub acoperire A.A.A.A.) are datorii la primărie, reproşându-i, totodată, că nu a rezolvat nici cu cartea de identitate a lui „de la Piatra Neamţ”, după care i-a dat telefonul inculpatului O.O., care i-a transmis coinculpatului N. numele celor doi candidaţi, „A.A.A.A. din Craiova”, „şi mai e unul” (rezultă din procesul-verbal din 19 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 08 mai 2008, ora 15:20:42, de inculpatul G.G. cu coinculpatul N., aflat la filele 310-313, din vol. 62 de urmărire penală).

În cadrul grupării infracţionale, inculpatul G.G. era în conivenţă şi cu inculpatul I.I., cu care a purtat diverse convorbiri telefonice, referitoare la persoane cărora li se facilita obţinerea frauduloasă a permisului de conducere. În cadrul unei astfel de convorbiri, inculpatul I.I. i-a spus inculpatului G.G. „aa, bă, acesta nu vrea fără 6 lei partea lui”, „Păi şi poate da’ nu vrea, nu (…) zice că e şi negru (…)”, fapt pentru care inculpatul G.G. a insistat „hai bagă-l mă că îţi dau io 100 (…)”, „mai am doi din Argeş să ţi-i dau să-i faci” (aspecte reieşite din procesul-verbal din 16 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 19 mai 2008, ora 21:09:49, de inculpatul G.G. cu coinculpatul I.I., aflat la filele 152-153, din vol. 61 de urmărire penală).

De altfel, inculpatul G.G. facilita multor persoane schimbarea domiciliului, pe raza judeţului Argeş, în vederea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere, aşa cum a reieşit din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de acesta. Astfel, în cadrul discuţiei telefonice purtate cu o persoană care s-a recomandat „x de la Buzău”, inculpatul G.G. i-a spus, făcând referire la cartea de identitate „e dat la făcut nene, eu i-am dat copie şi ăia 50 de euro, am dat la om, dar”, „stai liniştit acum şi aşa că marţi îl iei şi gata, e bine că s-a putut face treaba să ştii!”, „(…) te duc la om să-ţi ia imagine la omul’ care i-am dat banu’ şi gata!” (rezultă din procesul-verbal din 16 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 26 aprilie 2008, ora 17:28:45, de inculpatul G.G. cu o persoană, utilizatoare a postului telefonic cu nr. 0746.962.413, aflat la filele 72-74, din vol. 62). O altă persoană neidentificată (utilizatoare a postului telefonic cu nr. 0722.486.988), l-a contactat, telefonic, pe inculpatul G.G., în seara de 05 mai 2008 şi i-a spus că are un candidat venit din Spania, care „nu e analfabet, nu e (…). E român” şi care i-a dat „trei mii”, însă inculpatul G.G. s-a arătat cam nemulţumit, afirmând „păi, ce ai mă? Tu nu ai văzut cât s-a făcut mutaţiile acum? Cinci sute (…)” (aspect reieşit din procesul-verbal din 14 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 05 mai 2008, ora 11:00:51, de inculpatul G.G. cu o persoană rămasă neidentificată, aflat la filele 204-205, din vol. 62 de urmărire penală), după care au purtat, din nou, o discuţie, în cadrul căreia inculpatul G.G. a afirmat „hai că iute să vorbesc cu omul să nu plece, să-i facem mutaţie” (rezultă din procesul-verbal din 16 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 05 mai 2008, ora 22:32:10, de inculpatul G.G. cu o persoană rămasă neidentificată, aflat la fila 224, din vol. 62 de urmărire penală).

De asemenea, inculpatul G.G. a fost contactat, în repetate rânduri, de persoane care racolau candidaţi, cărora acesta le facilita schimbarea domiciliului. Într-una din discuţiile telefonice, numitul T.T.T.T.T.T.T.T.T.T.T.T. l-a întrebat pe inculpat „(…) deci dacă îţi aduc caşcavalul (adică banii) pentru ăla?”, „(…) vin şi cu unu să-i facem (…) mutaţie!”, „(…) şi cu acela care ţi-am spus eu” (a reieşit din procesul-verbal din 16 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 30 aprilie 2008, ora 08:36:43, de inculpatul G.G. cu T.T.T.T.T.T.T.T.T.T.T.T., aflat la filele 142-143, din vol. 62 de urmărire penală).

Şi în cadrul convorbirilor purtate cu o persoană care s-a recomandat „x”, acesta din urmă i-a spus că „am un băiat de la Bucureşti”, „îl iau în spaţiu şi îi fac buletinul’ îi fac tot eu”, „(…) aşa şi omul’ îmi dă 200, înţelegi?”, „200 a zis domnule îţi dau 15 sute pentru examen, a făcut şi şcoală de şoferi, a făcut alea (…)”, iar inculpatul G.G. a fost de acord (a reieşit din procesul-verbal din 16 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 30 aprilie 2008, ora 11:58:19, de inculpatul G.G. cu o persoană, aflat la filele 152-153, din vol. 62 de urmărire penală).

La data de 09 iunie 2008, inculpatul G.G. a fost apelat de o persoană care s-a recomandat „x” şi care i-a spus că „(…) am doi băieţi, e ţigani”, „nu ştie carte”, întrebând, totodată, „(…) păi, spune-mi cât le iei (…) pentru toate gradele cât vrea?” (adică pentru toate categoriile), inculpatul răspunzând „câte trei jumătate de fiecare” (adică 3.500 euro) (a reieşit din procesul-verbal din 21 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 09 iunie 2008, ora 09:52:14, de inculpatul G.G. cu numitul x, aflat la filele 554-556, din vol. 61 de urmărire penală).

Şi o altă persoană, l-a întrebat, la 31 mai 2008, pe inculpatul G.G. „(…) am pe cineva, a venit acum din Italia şi vrea şi el B-ul, C-ul şi E-ul, cât îl costă?”, iar inculpatul a răspuns „da mă, da, îi facem şcoala cu totul, zi-i unu jumătate” (adică 1.500 euro), „.şi joi îl băgăm la examen” (reieşit din procesul-verbal din 15 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 31 mai 2008, ora 20:16:00, de inculpatul G.G. cu numitul x, aflat la filele 379-380, din vol. 61 de urmărire penală).De asemenea, şi numitului „x de la Ungureni”, care a întrebat „cât costă şi cât timp durează obţinerea permisului de conducere categoria B pentru un băiat de la Dâmboviţa”, inculpatul G.G. a răspuns „(…) ia-i trei mii cu totul şi gata”, „şcoala 200 - 700 (…) şi cu 2.000 şi ceva care dau la om acolo (…) să-mi rămână şi mie 2, 3 sute (…)”, încercând, totodată, să-l convingă, afirmând „(… ) îţi spun io că maxim, maxim la 1 august bagă calculatorul”, „n-ai ce să mai faci, a băgat calculatoarele nu mai poate să facă nimeni, să se aranjeze” (rezultat din procesul-verbal din 17 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirilor telefonice purtate la data de 20 mai 2008, ora 13:07:19, de inculpatul G.G. cu o persoană, aflat la filele 124-125, din vol. 61 de urmărire penală).

Aşa cum s-a demonstrat prin cele expuse, inculpatul G.G. se ocupa nu doar cu facilitarea schimbării domiciliului, ci chiar cu facilitarea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere.

Săvârşirea infracţiunii a fost dovedită de declaraţia inculpatului, coroborată cu depoziţiile coinculpaţilor O.O., M.M., K., M., H.H., precum şi cu înregistrările audio-video, administrate, cu stricta respectare a legii, ca mijloace de probă în cauză.

Cum faţă de acest inculpat au fost reţinute ca incidente şi prev. art. 37 lit.

a) C. pen. (starea de recidivă postexecutorie) instanţa a apreciat, oportună, solicitarea de relaţii cu privire la antecedenţa penală a acestui inculpat, nu doar de la organul abilitat să comunice fişa de cazier judiciar a acestuia, dar şi de la instanţa de condamnare anterioară. Actele solicitate au parvenit acestei curţi de apel, se găsesc în penultimul volum şi ele sunt reprezentate de fişa de cazier judiciar şi de sentinţele penale nr. 305/2006 a Judecătoriei Târgovişte şi nr. 426/2009 a Judecătoriei Târgovişte şi de Decizia penală nr. 60/2011 a Tribunalului Dâmboviţa.

S-a demonstrat faptul că, în cadrul grupului infracţional organizat, ce formează obiectul prezentei cauze, pe parcursul a mai bine de 2 ani de zile, inculpatul G.G., în mod voluntar şi pentru a obţine foloase directe, materiale şi-a asumat obligaţia îndeplinirii unor sarcini determinate, sarcini reprezentate de realizarea mutaţiilor în raza judeţului Argeş pentru diferite persoane ce doreau să obţină permis de conducere în mod fraudulos la nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

Înregistrările telefonice, autorizate a fi realizate în prezenta cauză, au demonstrat implicarea constantă şi continuă a acestui inculpat, în direcţia anterior menţionată, dar şi colaborarea acestuia cu alţi coinculpaţi, respectiv cu inculpaţii O.O., K., M. H.H., N. (cu titlu exemplificativ în acest sens instanţa aminteşte convorbirile şi comunicările telefonice desfăşurate de inculpatul G.G. în perioada 5 mai - 10 iunie 2008, ce sunt fixate pe CD-ul copie nr. 11/26/P/2008 anexă la prezenta cauză). Interpretându-se, în mod coroborat, aspectele relevate de coinculpaţii O.O., M., K., N., de investigatorul sub acoperire A.A.A.A., cu cele rezultate din interceptările telefonice, anterior menţionate şi din convorbirile ambientale, autorizate a fi înregistrate în cauză, a rezultat că, în intervalul de timp critic (anul 2006 - iunie 2008), inculpatul G.G., pentru obţinerea unor venituri şi foloase directe şi personale, voluntar, a acceptat să desfăşoare activităţi de facilitare a schimbării domiciliului în raza judeţului Argeş, pentru persoanele ce doreau să obţină, în mod fraudulos, permisul de conducere la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

Prin conduita manifestată în perioada amintită de către acest inculpat, acesta a permis ca grupul infracţional, din care făcea parte, să-şi îndeplinească scopul pentru care a fost instituit (săvârşirea comiterii unor infracţiuni de corupţie), G.G. acţionând, în cauză, la al doilea nivel al acestui grup infracţional, el având calitatea de intermediar. În cadrul acestei grupări inculpatul menţionat îşi îndeplinea sarcinile care îi reveneau potrivit conivenţei infracţionale prestabilite, respectiv cu celeritate şi maximă confidenţialitate, pentru că, în acest mod, ştia că va încasa, rapid, partea care i se cuvine din preţul ce se percepea de intermediarul principal (şi aici instanţa îl are în vedere pe inculpatul O.O.) de la persoana doritoare să obţină, în mod fraudulos, permisul de conducere.

Acest inculpat cunoştea întreaga procedură ce se desfăşura în cadrul acestei grupări criminale, cunoştea grupul care din vârful piramidei (piramidă ce reprezenta grupul infracţional organizat din prezenta cauză), coordona activitatea membrilor acestei grupări, preţul global care se percepea pentru ca persoanele amatoare de obţinere, în mod fraudulos, a permisului de conducere, să primească sprijinul necesar, la susţinerea examenului pentru obţinerea acestui act. Inculpatul cunoştea, de asemenea, modalitatea în care se întocmeau dosarele, pe care candidaţii trebuiau să le depună la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, pentru înscrierea lor la examen şi care erau modalităţile ce se puteau aborda pentru ca aceştia, respectiv candidaţii, să nu mai susţină proba practică a acestui examen, dar cu toate acestea să fie declaraţi promovaţi la examen.

Înregistrările telefonice, autorizate a se realiza în cauză şi cu privire la acest inculpat, au învederat faptul că acesta era la curent, în orice moment, cu evoluţia „preţului”, ce era pretins în direcţia scopului pentru care grupul infracţional organizat din prezenta cauză s-a constituit, şi, instanţa a amintit aici cu titlu exemplificativ, o discuţie telefonică purtată de către inculpatul G.G., cu un terţ, în data de 05 mai 2008 (convorbire fixată pe CD-ul copie nr. 11/26/P/2008 - anexă la prezenta cauză), convorbire din care a rezultat că acest inculpat explica interlocutorului, ce se interesa cât îl costă să schimbe domiciliul unuia din Bucureşti în Piteşti, că acum preţul este de aproximativ 500 de euro pentru schimbarea domiciliului, iar când interlocutorul îl întreabă care este preţul de obţinere a unui permis de conducere G.G. răspunde 16-17 sute (era vorba de euro).

În cadrul acestei discuţii purtate cu interlocutorul, după ce cei doi discută despre Aladin, inculpatul G.G. explică celui cu care discuta că, la Piteşti, s-a scumpit cu 30% şi că pentru 12 sute nu se bagă, dar îl poate trimite la un băiat. Tot în aceeaşi zi, de 05 mai 2008, inculpatul G.G. a purtat discuţie cu coinculpatul N. care a primit de la acesta (deci de la G.G.) prenumele de U., coinculpatul cerându-i lui G.G. ca înainte să plece la Bucureşti să-i dea banii, deoarece aceştia îi trebuiau ca să vadă calul (coinculpatul dorind să achiziţioneze un asemenea animal).

Acest inculpat care a înţeles să recunoască, pe baza probelor administrate, în cauză, împotriva sa, în faza urmăririi penale, săvârşirea acuzei ce i-a fost reţinută în sarcină, a comis fapta penală pentru care a fost deferit justiţiei, cu forma vinovăţiei directe. Fapta, a cărei săvârşire inculpatul a recunoscut-o, este incriminată ca infracţiune de legiuitorul român, într-o lege specială, ea reprezentând un grad de pericol social sporit, prin faptul că exista o ierarhie bine determinată la nivelul acestei grupări infracţionale, sarcinile erau strict delimitate pentru fiecare membru, se acţiona în timp scurt, iar sumele de bani obţinute, la fiecare palier, erau semnificative şi aveau un caracter constant.

Deoarece, în cauză s-a stabilit existenţa faptei, imputate inculpatului, şi vinovăţia acestuia, s-a reţinut că inculpatului G.G., s-a impus a-i fi aplicată o pedeapsă al cărei cuantum şi modalitate de executare trebuie să se circumscrie prev. art. 72 rap. la art. 52 C. pen. Inculpatul G.G. nu este la primul conflict cu legea penală, este o persoană de vârstă medie, spre înaintată, cu un grad de instruire şcolară redus, având doar studii medii, la debutul urmăririi penale împotriva sa a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, expunând tot timpul aspecte infirmate de probatoriul cauzei, fapta comisă de acesta, aşa cum s-a mai arătat are un grad de pericol social ridicat, a desfăşurat această activitate infracţională într-un interval de timp substanţial mare, pe parcursul a mai bine de doi ani, prin această activitate a adus o vătămare substanţială unor valori sociale special ocrotite de legiuitorul român - integritatea fizice a participanţilor la traficul rutier, siguranţa circulaţiei rutiere pe drumurile publice naţionale şi europene.

Pentru toate aceste considerente reţinute şi, avându-se în vedere, modificările legislative apărute în plan procesual-penal, de la data sesizării instanţei până la pronunţarea prezentei hotărâri, precum şi circumstanţele agravante (starea de recidivă prezentate de inculpat) urmează ca în conformitate cu disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., reţinându-se şi incidenţa disp. art. 3201 C. proc. pen., a art. 13 şi a art. 80 C. pen., să fie condamnat inculpatul G.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 61 C. pen. s-a menţinut liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 226 zile de închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă, de 1 an închisoare, ce a fost aplicată acestui inculpat, prin sentinţa penală nr. 305/17 februarie 2006 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă prin neapelare.

Potrivit disp. art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea condiţionată, a executării pedepsei rezultante, de 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului G.G., prin sentinţa penală nr. 426/09 decembrie 2009 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă prin Decizia penală nr. 60/2011 a Tribunalului Dâmboviţa şi s-a dispus descontopirea acesteia în pedepsele componente, respectiv în:

- pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată inculpatului G.G. pentru săvârşirea infracţiunii, prev. şi ped. de disp. art. 321 alin. (2), (3) C. pen.;

- două pedepse de câte 6 luni închisoare fiecare, aplicate aceluiaşi inculpat pentru comiterea a două infracţiuni, incriminate de disp. art. 321 alin. (1) C. pen., repunând aceste trei pedepse în individualitatea lor.

S-a constatat că aceste trei infracţiuni, pentru care inculpatul G.G. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 426/2009 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă prin Decizia penală nr. 60/2011 a Tribunalului Dâmboviţa, sunt concurente cu infracţiunea din prezenta cauză, săvârşită de acelaşi inculpat.

Conform disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată, prin prezenta hotărâre, cu cele trei pedepse, aplicate inculpatului G.G., prin sentinţa penală nr. nr. 426/2009 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă prin Decizia penală nr. 60/2011 a Tribunalului Dâmboviţa, stabilind ca, în final, acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a),teza a II-a, şi lit. b) C. pen. pentru 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis acestui inculpat, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. teza a II-a, şi lit. b) C. pen., (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

Instanţa nu a interzis drepturile inculpatului de a alege, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum au fost interpretate prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în data de 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Regatului Unit, prevederi incidente în baza art. 20 din Constituţia României

Art. 3 din Protocolul 1 garantează, atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

In ce priveşte dreptul de a participa în calitate de alegător, instanţa nu a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului acestuia este justificată în cauza de faţă de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpat, acestea nefiind apte să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viaţa socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având obligaţia pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deţinuţi

In ce priveşte cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat şi care în cuprinsul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcţii elective publice, instanţa a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar şi de facto cu executarea pedepsei penale în regim penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanţa a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului dreptului menţionat pe durata executării pedepsei principale este justificată de un scop obiectiv şi legitim şi proporţională într-o societate democratică.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), instanţa a interzis exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., având în vedere că aceste dispoziţii nu contravin, conform art. 20 din Constituţia României, altor dispoziţii din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

Instanţa nu a optat în a-i aplica acestui inculpat o modalitate de executare a pedepsei principale, neprivativă de libertate, deoarece antecedenţa penală manifestată de acesta demonstrează că este necesară aplicarea celei mai drastice modalităţi de executare a unei pedepse penale, închisoarea, pentru ca în acest fel să se asigure resocializarea şi reeducarea acestui inculpat care, deşi are o vârstă înaintată, experienţa de viaţă acumulată nu îl determină să respecte ordinea de drept a Statului Român.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat perioada reţinerii şi arestului preventiv executate în intervalul 14 iunie 2008 - 07 august 2009.

Date fiind prev. art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. coroborate cu prev. art. 170 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii instituită prin ordonanţa procurorilor Direcției Naționale Anticorupție, emisă în data de 16 iulie 2008, în Dosarul nr. x/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, asupra următoarelor bunuri mobile şi imobile aparţinând inculpatului G.G.:

- suma de 4.000 lei, consemnată la Banca Comercială a României - Sucursala Unirea, în contul deschis pe numele acestuia, în faza urmăririi penale;

- autoturismul;

- autoturism, acest autovehicul, ca şi autovehiculul anterior menţionat, rămânând în custodia membrilor familiei inculpatului.

Date fiind prev. art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. coroborate cu prev. art. 170 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii instituită prin ordonanţa procurorilor Direcția Națională Anticorupție, emisă în data de 22 iulie 2008 în Dosarul nr. x/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei asupra următoarelor bunuri imobile ce constituiau proprietatea aceluiaşi inculpat:

- casă de locuit, în suprafaţă de 70 mp, construită în anul 1970 şi situată în com. Crângurile, sat Voia, Jud. Dâmboviţa;

- teren cu destinaţia curţi-construcţii, în suprafaţă de 950 mp, situat în com. Crângurile, sat Voia, Jud. Dâmboviţa. Instanţa a dispus ridicarea acestor sechestre asiguratorii instituite asupra bunurilor şi valorilor ce constituiau proprietatea inculpatului G.G., deoarece infracţiunea reţinută în sarcina sa este una de pericol, neproducătoare de prejudiciu.

Potrivit disp. art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. l-a obligat pe acest inculpat să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, aferente soluţionării cauzei în primă instanţă şi în faza urmăririi penale, în sumă 23.200 lei, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul avocatului, desemnat din oficiu, pe seama sa, a fost avansată Baroului Mureş din fondul special al Curţii de Apel Tg. Mureş. Instanţa a determinat cuantumul cheltuielilor judiciare datorate, de acest inculpat statului, având în vedere, amploarea procedurilor desfăşurate împotriva acestuia, respectiv procedurile de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat, în intervalul de timp critic, timpul şi mijloacele folosite pentru transcrierea în formă certificată a tuturor acestor convorbiri menţionate, cheltuielile angajate de instanţă cu trimiterea întregului dosar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe parcursul soluţionării cauzei pentru soluţionarea tuturor căilor de atac exercitate de către acest inculpat împotriva încheierilor de şedinţă.

XVI. Inculpatul N., acuzat şi el de comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prev. şi ped. de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003, a solicitat, la data de 4 ianuarie a.c., să beneficieze, la soluţionarea cauzei, de aplicarea art. 3201 C. proc. pen., astfel cum a fost acesta modificat prin O.U.G. nr. 121/29 decembrie 2011. Din coroborarea vastului probatoriu al cauzei şi, dată fiind şi declaraţia de recunoaştere a săvârşirii faptei, aparţinând acestui inculpat, a rezultat că:

A. În perioada 2006 - iunie 2008, acest inculpat a aderat la un grup infracţional organizat, constituit în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie şi, în cadrul căruia, şi-a asumat sarcina de a facilita mai multor persoane, în schimbul unor sume de bani primite, de la acestea şi care au fost împărţite între membrii grupului infracţional, schimbarea domiciliului pe raza judeţului Argeş şi, respectiv, obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

În acest sens, inculpatul, acţionând în înţelegere cu coinculpaţii O.O., G.G. şi învinuitul J.J.J.J.J.J., a făcut demersuri pentru găsirea unor cetăţeni care, în schimbul unor sume de bani, au acceptat să primească, în spaţiu, persoane care doreau să obţină permisul de conducere, îndeplinind, în vederea schimbării domiciliului acestora, şi formalităţile necesare la nivelul structurii de poliţie, în circumscripţia căreia se afla noul domiciliu, precum şi în cadrul serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor, competent.

Astfel, inculpatul N., în desfăşurarea activităţii sale infracţionale, l-a preluat, în ziua de 07 aprilie 2008, pe investigatorul sub acoperire A.A.A.A., după ce, anterior, acesta a fost condus la locul de întâlnire, de către inculpatul G.G. şi, ulterior, l-a condus pe investigator la sediul Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanei Costeşti, judeţul Argeş, unde a fost preluat de învinuitul J.J.J.J.J.J. Pentru îndeplinirea formalităţilor necesare schimbării domiciliului, aceste demersuri fiind realizate în scopul facilitării obţinerii frauduloase de către A.A.A.A. a permisului de conducere de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, cei doi inculpaţi menţionaţi au acţionat, în acelaşi mod, şi în cazul unor alte persoane racolate de ei sau de către inculpatul O.O.

A rezultat că, în perioada 2006 - iunie 2008, inculpatul N., acţionând în înţelegere cu inculpaţii O.O., G.G. şi învinuitul J.J.J.J.J.J., a făcut demersuri pentru schimbarea domiciliului unor persoane care doreau să obţină permisul de conducere. Astfel, în desfăşurarea activităţii infracţionale, în ziua de 07 aprilie 2008, a desfăşurat demersul anterior expus şi care îl privea pe investigatorul sub acoperire A.A.A.A.

Implicarea inculpatului N. în activitatea desfăşurată de grupul infracţional organizat, s-a demonstrat şi prin aspectele reieşite din conţinutul convorbirilor telefonice, purtate de acesta, în intervalul de timp menţionat anterior.

Astfel, la 20 mai 2008, inculpatul N. i-a spus coinculpatului G.G. că nu s-au făcut cărţile de identitate la Costeşti şi că are „10 acolo băgate”, pentru că a fost calculatorul defect şi nu s-au făcut cărţi de identitate de două săptămâni, iar inculpatul G.G. i-a reproşat că „omul’ acesta de la Craiova (adică investigatorul A.A.A.A.) vrea să plece în Spania (…)” că „nu i-ai răspuns nici lui’ O.O., (…)”, şi că, în situaţia în care nu rezolvă, să restituie banii oamenilor. Inculpatul N. i-a dat, însă, asigurări că rezolvă, afirmând „Hai mă că le rezolvăm, le rezolvăm, dă-le dracului (…)” (a reieşit din procesul-verbal din 17 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 20 mai 2008, ora 12:25:27, de inculpatul G.G. cu inculpatul N., aflat la filele 121-123, din vol. 61 de urmărire penală).

De asemenea, şi-n cadrul altor convorbiri, inculpatului N. i s-a reproşat, de către coinculpatul G.G., că întârzie obţinerea cărţilor de identitate, spunându-i „ţi-am dat bani, ţi-am dat 1.000 de euro, ţi-am dat, ţi-am dat GPS-ul ăla, ţi-am dat 400 la mutat” (a rezultat din procesul-verbal din 18 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 21 mai 2008, ora 09:05:44, de inculpatul G.G. cu inculpatul N., aflat la filele 163-164, din vol. 61 de urmărire penală).

La 27 mai 2008, în cadrul discuţiilor telefonice purtate de inculpatul N. cu numita U.U.U.U.U.U.U.U.U.U.U.U., acesta i-a povestit că se ocupă cu obţinerea noilor cărţi de identitate, sens în care a apelat la învinuitul J.J.J.J.J.J., fiind însă nemulţumit de ajutorul pe care i-l dă acesta din urmă, afirmând „(…) trebuie să mă duc şi la Costeşti (…) că mai am un buletin (…)”, „(…) să scap de ei (…) că n-a-ncurcat „, „x acesta (…)”, „ia banii şi el dă la aia (…) calic (…) opreşte banii,.toţi banii el (…)”, „i-am dat, i-am dat buletinele (…) i-am dat 200 de euro (…). Băi omule tu faci buletinele (…) tu nu te (…) el la poliţişti (adică şefii posturilor de poliţie), el nu le-a dat nimic (…) şi am fost nevoit să le mai iau câte 50 de euro la ăia (…)” (a rezultat din procesul-verbal din 20 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 27 mai 2008, ora 08:05:10, de inculpatul N. cu numita U.U.U.U.U.U.U.U.U.U.U.U., aflat la filele 118-121, din vol. 67 de urmărire penală). Demersurile făcute de inculpatul N., pentru schimbarea domiciliului persoanelor, care susţineau, ulterior, examen pentru obţinerea permisului de conducere, a reieşit şi din convorbirile purtate cu învinuitul J.J.J.J.J.J., căruia i-a spus, într-una din convorbiri „(…) poţi să faci (…) mi-a venit doi, două bucăţi. Mâine?”, „hai că nu vin oamenii degeaba, de fapt am trei, am doi mâine şi unul vineri” (a reieşit din procesul-verbal din 21 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 11 iunie 2008, ora 12:33:14, de inculpatul N. cu învinuitul J.J.J.J.J.J., aflat la filele 177-178, din vol. 67 de urmărire penală).

De altfel, inculpatul N. se ocupa, nu doar cu schimbarea domiciliului persoanelor, care urmau să susţină examen, pentru obţinerea permisului de conducere, ci chiar cu facilitarea promovării, frauduloase, a examenului, aşa cum a rezultat din convorbirea telefonică purtată de acesta cu o persoană neidentificată, care, după ce i-a spus inculpatului că are mai mulţi candidaţi „(…) am opt acum, deci ăia trei care ţi-i dau luni şi mai am opt după aia”, dintre care unul „(…) are dosarul complet şi cu buletinul (…) iar pentru ceilalţi (…) trebuie să le facem noi toate alea(…)” şi că respectivii candidaţi întreabă „(…) cât costă examenul”, înţelegându-se ca inculpatul N. să-i dea un răspuns ulterior (a rezultat din procesul-verbal din 19 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 28 mai 2008, ora 20:51:03, de inculpatul N. cu o persoană neidentificată, , aflat la filele 145-147, din vol. 67 de urmărire penală).

Procedându-se în cauză la o interpretare coroborată a extrem de bogatului probatoriu administrat în cauză şi evaluându-se, în mod corespunzător, schimbarea atitudinii procesuale, adoptată în cauză de către acest inculpat, după adoptarea în planul dreptului procesual penal nu doar a Legii nr. 202/2010, dar şi a O.U.G. nr. 121 din 29 decembrie 2011, s-a constatat că în cauză s-a demonstrat, mai presus de orice dubiu, deci în mod cert, că acest inculpat a comis infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, în intervalul de timp cuprins între 2006-iunie 2008, acesta în deplină cunoştinţă de cauză, îndeplinindu-şi, cu conştiinciozitate, atribuţiile, liber asumate, în cadrul acestei grupări criminale. Acest inculpat, iniţial, atât în faza urmăririi penale, cât şi în faza audierii sale la data e 30 aprilie 2009 a înţeles să conteste existenţa faptei reţinute în sarcina sa, susţinând că nu a comis o asemenea faptă neavând nicio înţelegere infracţională stabilită cu coinculpaţii G.G. şi O.O. După adoptarea O.U.G. nr. 121/29 decembrie 2011, acest inculpat şi-a schimbat radical poziţia procesuală, recunoscând, fără rezerve, acuza ce i-a fost reţinută în sarcină, prin actul de inculpare.

Instanţa a găsit a sublinia aici faptul că, în cadrul grupării infracţionale organizate, din prezenta cauză inculpatul N. avea sarcina determinată de a asigura, pentru persoanele pentru care intervenea, coinculpatul O.O., prin intermediarul său coinculpatul G.G., schimbarea domiciliului acestora în raza municipiului Costeşti, din judeţul Argeş. Pentru îndeplinirea acestei sarcini la care se face referire inculpatul menţionat primea, în mod direct din preţul iniţial, bani sau foloase ce le utiliza în interes propriu, exclusiv. Acest inculpat ce locuia şi locuieşte în satul Broşteni, din oraşul Costeşti, era cel care asigura aceste schimbări de domiciliu în raza acestei unităţi administrativ teritoriale, convorbirile telefonice interceptate în cauză şi fixate pe CD-ul nr. 11/26/P/2008 copie - anexa la prezentul dosar şi aspectele relevate, în declaraţiile sale, de investigatorul sub acoperire A.A.A.A., precum şi înregistrările convorbirilor ambientale, autorizate a fi efectuate de acest investigator sub acoperire menţionat, demonstrând existenţa faptei pentru care N. a fost deferit justiţiei.

Acest inculpat, N., avea cunoştinţă de existenţa la nivelul judeţului Argeş a grupării, ce contra costa, asigura doritorilor obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere (de diferite categorii). Inculpatul ce a acţionat la nivelul intermediar al acestei grupări criminale, cunoştea cine erau peroanele care coordonau şi controlau această activitate ce se desfăşura la nivelul judeţului Argeş, ştia „etapizarea preţului” iniţial perceput de la candidat şi faptul că la nivelul fiecărei trepte, a acestei grupări, membrii trebuiau să-şi îndeplinească atribuţiile rapid şi în condiţiile de confidenţialitate.

Convorbirile telefonice purtate în primul semestru al anului 2008, cu coinculpaţii G.G., O. şi M., dar şi cu terţi, care până la data sesizării instanţei nu au fost identificaţi, încă, au demonstrat faptul că inculpatul N., contra cost, a asigurat la nivelul oraşului Costeşti (judeţul Argeş), schimbarea domiciliilor pentru persoanele care urmau să se înscrie la susţinerea examenului de obţinerea permisului de conducere. Înregistrările convorbirilor ambientale, autorizate a fi realizate în cauză, de către investigatorul sub acoperire A.A.A.A., au demonstrat că acest inculpat avea relaţii directe, cu unii dintre funcţionarii ce-şi desfăşurau activitatea la Primăria oraşului Costeşti, şi chiar dacă, persoanele, ce activau la ghişeele de la această instituţie publică, au transmis acestui investigator sub acoperire faptul că se cunoştea care este scopul, pentru care se opera această schimbare de domiciliu, acest lucru nu îl împiedica pe inculpatul menţionat să-şi desfăşoare activitatea, în cadrul grupului infracţional al cărui membru era, potrivit sarcinilor liber asumate.

În data de 05 mai 2008, între inculpatul N. şi coinculpatul G.G., au loc contacte telefonice directe şi repetate în care s-a discutat situaţia cărţilor de identitate pe care primul inculpat trebuia să le ridice, de la Primăria oraşului Costeşti, pentru candidaţii, ce provenind din alte judeţe, trebuiau să susţină examenul la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, în direcţia cunoscută. În data de 05 iunie a.c., între aceiaşi doi inculpaţi au loc noi discuţii, legate de faptul că N. întârziase în obţinerea cărţii de identitate pentru numitul Alexandru, coinculpatul G.G. cerându-i acestuia, imperativ, să-i restituie banii, pe care îi dăduse pentru mutaţie şi şcoală.

În data de 06 mai 2008, la întrebările ce-i sunt puse de coinculpatul G.G., N. a răspuns că urmează să se ducă să ridice cartea de identitate a lui U., ce era din Târgovişte şi cu care el deja vorbise telefonic. Tot în aceeaşi zi, aceiaşi doi inculpaţi au discutat pe marginea obţinerii unei cărţi de identitate, pentru alt candidat, inculpatul N. explicându-i coinculpatului G.G. că acea carte de identitate urmează să o scoată în 2-3 zile, dar că, a descoperit o lipeală ce o poate face la Costeşti, pentru cărţile de identitate. (Aceste convorbiri telefonice expuse de către instanţă cu titlu exemplificativ în prezenta motivare sunt cele care sunt fixate pe CD-ul nr. 11/26/P/2008 - copie anexă la prezentul dosar).

S-a demonstrat, în cauză, cu privire la acest inculpat că, în momentul în care acesta s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire A.A.A.A. pentru a-l prelua pe acesta, în vederea conducerii sale la Primăria Costeşti, el a primit prin intermediul coinculpatului G.G. suma de 250 euro, pentru a-şi îndeplini corespunzător sarcina asumată în cadrul acestei grupări criminale. Această sumă de bani, astfel obţinută, având o evidentă sursă ilicită, va fi confiscată de la inculpat.

Date fiind probele administrate în prezenta cauză şi ulterioara poziţie de recunoaştere a comiterii faptei, expres manifestată de inculpat în prezenta cauză, s-a constatat că, acest inculpat a comis infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, faptă incriminată de prev. art. 7 din Legea nr. 39/2003. Infracţiunea comisă de către inculpatul N. cu forma de vinovăţie, a intenţiei directe, este o faptă penală ce este incriminată de legiuitorul român într-o lege specială, datorită gradului său de pericol social sporit. Aşa cum s-a mai arătat, acest inculpat, a comis fapta, pentru care a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul întocmite la data de 03 decembrie 2008 de Secţia de combatere a corupţiei din cadrul Direcția Națională Anticorupție, şi prin urmare, se impune a-i fi angajată răspunderea penală în cauză cu stricta respectare a prev. art. 72 rap. la art. 52 C. pen. La momentul individualizării pedepsei, ce trebuie a-i fi aplicată acestui inculpat, s-a luat în considerare faptul că inculpatul N. este o persoană în vârstă, ce are studii medii, este pensionar şi se află la primul conflict cu legea penală, dar în intervalul de timp critic - 2006- iunie 2008, în mod constant şi continuu a desfăşurat o activitate infracţională, ce i-a adus nu doar venituri directe şi personale, dar care desfăşurată fiind a asigura îndeplinirea scopului pentru care grupul infracţional organizat din prezenta cauză s-a constituit. Acest inculpat ce acţiona în această grupare infracţională organizată la nivelul intermediarilor, nu doar că, aşa cum s-a arătat, a obţinut pentru sine venituri şi foloase directe şi continue, dar a asigurat comiterea infracţiunilor de corupţie, de către ceilalţi membri ai acestei grupări, infracţiuni ce au constituit scopul pentru care această grupare a luat fiinţă. Prin activitatea imputată şi recunoscută a fi fost săvârşită inculpatul a adus atingere semnificativă unor valori social special ocrotite de legiuitorul român - integritatea fizică a participanţilor la traficul rutier, siguranţa circulaţiei rutiere la nivelul naţional şi european.

Pentru toate aceste considerente reţinute şi având în vedere concursul de legi, intervenite în domeniul dreptului procesual-penal, de la momentul sesizării instanţei până la data pronunţării prezentei hotărâri urmează ca potrivit disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. disp. art. 3201 C. proc. pen. şi a prev. art. 13 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul N., pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), ca pedeapsă complementară.

Conform disp. art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului menţionat pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

Instanţa nu a interzis drepturile inculpatului de a alege, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum au fost interpretate prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în data de 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Regatului Unit, prevederi incidente în baza art. 20 din Constituţia României

Art. 3 din Protocolul 1 garantează, atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

In ce priveşte dreptul de a participa în calitate de alegător, instanţa nu a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului acestuia este justificată în cauza de faţă de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpat, acestea nefiind apte să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viaţa socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având obligaţia pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deţinuţi

In ce priveşte cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat şi care în cuprinsul art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a C. pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcţii elective publice, instanţa a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar şi de facto cu executarea pedepsei penale în regim penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanţa a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului dreptului menţionat pe durata executării pedepsei principale este justificată de un scop obiectiv şi legitim şi proporţională într-o societate democratică.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), instanţa a interzis exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., având în vedere că aceste dispoziţii nu contravin, conform art. 20 din Constituţia României, altor dispoziţii din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

Apreciind că scopul pedepsei penale, astfel aplicate inculpatului N. poate fi atins şi fără privare de libertate a acestuia, dacă este necesar să fie supus unor minime constrângeri şi control în baza art. 861 rap. la art. 862 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicate acestui inculpat, pe durata unui termen de încercare de 8 ani (4 ani plus 4 ani).

Potrivit disp. art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare de 8 ani stabilit prin prezenta l-a obligat pe inculpatul N. să respecte întocmai următoarele obligaţii:

- Să se prezinte săptămânal la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, instanţă în a cărei rază teritorială acest inculpat domiciliază. Instanţa a optat să stabilească în sarcina acestui inculpat prezentarea sa săptămânală la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, deoarece prezenta hotărâre are un caracter rezumativ, concis, nu doar al stării de fapt în care s-a desfăşurat activitatea infracţională de a ceastă grupare criminală ci şi a conduitei şi personalităţii acestui inculpat ce trebuie măcar la început supus unei dese şi constante supravegheri.

- Să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- Să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a constatat că inculpatului N. nu i se poate stabili în sarcină obligaţia prevăzută de legiuitorul român în disp. art. 863 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv obligaţia de a comunica şi justifica schimbarea locului de muncă, deoarece acesta este pensionar. Instanţa a înţeles să reitereze că a optat pentru prezentarea săptămânală a acestui inculpat la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, deoarece cel puţin la debutul executării pedepsei astfel aplicate se impune ca acest control să fie susţinut, mai precis să fie des, deoarece intervalul de timp substanţial de mare în care inculpatul a acţionat, continuitatea şi consistenţa activităţii ilicite desfăşurate de acesta, justifică o asemenea frecvenţă.

I s-a atras atenţia acestui inculpat să respecte prev. art. 864 C. pen., ce reglementează revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform disp. art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare, stabilit prin prezenta, s-a suspendat, atât executarea pedepsei accesorii (cea a interzicerii exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.), cât şi executarea pedepsei complementare (cea a interzicerii exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru 2 ani), ce au fost aplicate inculpatului N..

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală, aplicată acestui inculpat, durata reţinerii şi arestului preventiv executate în intervalul 14 iunie 2008 - 31 august 2009, termenul de încercare stabilit prin prezenta urmând a fi redus corespunzător.

Conform disp. art. 139 C. proc. pen. s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, instituită în sarcina acestui inculpat prin încheierea de şedinţă din 24-25 august 2009, pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş în Dosarul nr. x/43/2008, măsură preventivă ce a fost, ulterior, modificată prin încheierea de şedinţă, din 11-12 ianuarie 2010, pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul anterior menţionat. Instanţa a optat pentru revocarea acestei măsuri preventive, deoarece din informaţiile parvenite la dosarul cauzei, din partea organelor de poliţie însărcinate cu verificarea respectării, de către inculpat a obligaţiilor instituite în sarcina sa, prin încheierile de şedinţă menţionate a rezultat că acesta nu a înregistrat nicio abatere, el respectând întocmai aceste interdicţii.

Conform disp. art. 19 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 118 P. C. pen. s-a confiscat de la inculpatul N. suma de 250 euro, sumă obţinută în urma săvârşirii infracţiunii din prezenta cauză. Chiar dacă infracţiunea pentru care acest inculpat a fost condamnat în prezenta cauză ar constitui o infracţiune de pericol, probatoriul administrat în cauză a demonstrat că acesta a obţinut, în mod necuvenit, suma de 250 euro, sumă obţinută prin intermediul coinculpaţilor O.O. şi G.G., pentru a realiza schimbarea domiciliului pentru investigatorul sub acoperire A.A.A.A., (deci această infracţiune a avut un caracter mixt de pericol şi rezultat). Această sumă având o sursă de obţinere ilicită, ea intră în sfera de incidenţă a textelor legale, invocate, în prezentul alineat.

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu prev. art. 357 alin. (1) lit. c) rap. la art. 170 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului, instituite prin ordonanţa procurorilor Direcției Naționale Anticorupție, din data de 30 iulie 2008, emisă în Dosarul nr. x/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, asupra următoarelor sume de bani, indisponibilizate de la inculpatul N. şi consemnate în contul deschis pe numele acestuia la Banca Comercială a României - Sucursala Unirea: 7.850 lei, 20 dolari SUA, 1.530 euro; diferenţa de 250 de euro, rămânând supusă măsurii asigurătorii a sechestrului până la executarea măsurii confiscării speciale dispuse prin prezenta.

Potrivit art. 357 alin. (1) lit. c) rap. la art. 170 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorilor Direcției Naționale Anticorupție, din data de 16 iulie 2008, emisă în Dosarul nr. x/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului N.:

- casă de locuit, în suprafaţă de 124 mp, edificată în 1975 şi situată administrativ în oraşul Costeşti, sat Pârvu, jud. Argeş;

- casă de locuit, în suprafaţă de 100 mp, din cărămidă, edificată în 2004 şi situată administrativ în oraşul Costeşti, sat Pârvu, jud. Argeş;

- anexe gospodăreşti, în suprafaţă de 282 mp situate administrativ în oraşul Costeşti, sat Pârvu, jud. Argeş;

- teren în suprafaţă, de 4,4582 ha, cu destinaţia curţi-construcţii şi arabil extravilan situat administrativ în oraşul Costeşti, sat Pârvu, jud. Argeş;

- autoturism, dobândit de acest inculpat în baza facturii din 21 iunie 2005.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. l-a obligat pe acest inculpat să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, aferente soluţionării cauzei la prim grad jurisdicţional şi în faza urmăririi penale, suma 22.800 lei. Potrivit disp. art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. va obliga acest inculpat să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, suma de 22.800 lei, aferente soluţionării cauzei la prim grad jurisdicţional şi în faza urmăririi penale. Instanţa a determinat cuantumul cheltuielilor judiciare datorate, de acest inculpat statului, având în vedere, amploarea procedurilor desfăşurate împotriva acestuia, respectiv procedurile de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat, în intervalul de timp critic, timpul şi mijloacele folosite pentru transcrierea în formă certificată a tuturor acestor convorbiri menţionate, cheltuielile angajate de instanţă cu trimiterea întregului dosar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe parcursul soluţionării cauzei pentru soluţionarea tuturor căilor de atac exercitate de către acest inculpat împotriva încheierilor de şedinţă.

XVII. Inculpatului V. i-a fost reţinută în sarcină, în condiţiile prev. de disp. art. 33 lit. a) C. pen., săvârşirea infracţiunilor in cri minate de:

- art. 7 din Legea nr. 39/2003 (aderare la un grup infracţional organizat);

- art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (luare de mită în formă continuată - 2 acte materiale).

A. În legătură cu infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, reţinută în sarcina inculpatului V. s-a demonstrat că:

Pentru facilitarea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere, prin activitatea infracţională desfăşurată în cadrul grupului infracţional organizat, în care au fost integraţi, astfel cum s-a expus anterior, funcţionari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, directori sau instructori ai unor şcoli de şoferi, lucrători de poliţie, din structurile de poliţie, în circumscripţia cărora se aflau imobilele, la care se operau schimbările de domiciliu, pentru candidaţii racolaţi, din alte judeţe, decât Argeş, a fost necesar să fie incluşi în gruparea infracţională şi funcţionari din unităţile de evidenţă a persoanei, care aveau responsabilitatea derulării rapide a formalităţilor, privind perfectarea schimbării domiciliului şi emiterii unei noi cărţi de identitate.

Probaţiunea administrată a evidenţiat că unul dintre membrii grupului infracţional organizat, ce avea atribuţii de serviciu, de natura celor ultim menţionate, era inculpatul V., agent de poliţie în cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidența Persoanei Câmpulung, judeţul Argeş, cu privire la care s-a dovedit, că a acţionat în înţelegere cu coinculpaţii P.P., H.H. şi alţi membri ai grupării infracţionale, îndeplinind formalităţile pentru schimbarea domiciliului, mai multor persoane, în condiţiile în care avea cunoştinţă despre împrejurarea că beneficiarilor, noilor acte de identitate, urma să li se faciliteze obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Această implicare a inculpatului V. în activitatea desfăşurată, de grupul infracţional organizat, la care a aderat, a rezultat, cu certitudine, din înregistrările convorbirilor telefonice purtate de acesta (şi care au fost redate în vol. 65 de urmărire penală), coroborate cu declaraţiile coinculpaţilor P.P. şi H.H. şi cu celelalte mijloace de probă care au fost enunţate la începutul prezentelor considerente, precum şi cu înregistrările convorbirilor purtate în mediul ambiental, efectuate în zilele de 18 martie 2008 şi 02 aprilie 2008, cu ocazia derulării formalităţilor de schimbare a domiciliului, pentru investigatorul sub acoperire T. şi, respectiv, denunţătorul K.K.

Semnificative, din punctul de vedere al forţei probante, au fost o parte dintre convorbirile telefonice purtate de către inculpatul V., din care a rezultat, în mod cert, aderarea sa la acest grup infracţional organizat, la care s-a făcut referire şi anterior.

Astfel, în ziua de 01 aprilie 2008, ora 12:42 (aşa cum rezultă din procesul-verbal de redare, în formă scrisă, aflat la filele 200 - 201, din vol. 65), inculpatul P.P. l-a întrebat pe coinculpatul V. dacă este gata vreo carte de identitate pentru el, iar acesta din urmă i-a răspuns negativ şi a adăugat că respectivele acte de identitate pot fi eliberate peste două zile. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul P.P. i-a transmis interlocutorului că vrea să obţină cartea de identitate pentru „x”, motivând că această persoană îl “stresează” cu presiunile, iar V. a afirmat că poate anula formalităţile, dacă “nu-i băgat” (adică în lucru).

Într-o altă discuţie telefonică, purtată în aceeaşi zi, la ora 16:28 (şi redată la din filele 207-208, vol. 65 de urmărire penală), inculpatul V. l-a înştiinţat pe coinculpatul P.P. că poate să vină, la ghişeu, pentru a intra în posesia cărţii de identitate, aparţinând numitei x şi l-a atenţionat ca, la intrarea în sediul Serviciul Public Comunitar Local de Evidența Persoanei Câmpulung, să spună că merge la V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V., coleg de serviciu cu inculpatul prim menţionat, justificând acest lucru prin aceea că “să nu bat eu la ochi, că suntem din Stoieneşti cu Primăria”.

Din discuţiile telefonice purtate la 28 martie 2008, orele 11:42, 16:11 şi 16:20 (şi a căror redare se află în vol. 65, la filele 100-101, 104-105, 106-107 de urmărire penală), a reieşit că inculpatul V. ştia despre adeverinţele falsificate, utilizate de către coinculpatul P.P., la Serviciul Public Comunitar Local de Evidența Persoanei Câmpulung, pentru schimbarea domiciliului unor persoane, cărora acesta le-a facilitat, ulterior, obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, precum şi că a eliberat acestuia din urmă cărţile de identitate pe numele titularilor „x” (era vorba despre candidatul I.I.I.I.I., căruia inculpatul I.I. i-a facilitat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, prin darea unei sume de bani, cu titlu de mită, inculpatului Y.Y.) şi „x”, toate aceste persoane având, în mod fictiv, stabilit domiciliul, în municipiul Câmpulung, Cluj”.

În condiţiile în care, din conţinutul convorbirii purtate la 21 martie 2008, ora 17:10 (redată la filele 42-43, din vol. 64 de urmărire penală), a rezultat că inculpatul V. avea cunoştinţă despre adeverinţele, falsificate, de inculpatul P.P., pentru schimbarea domiciliului unor persoane, în ziua de 24 martie 2008, ora 09:40, inculpatul prim menţionat, referindu-se la acele înscrisuri falsificate, i-a spus acestuia din urmă că „(…) vezi ce faci, să le rezolvăm pe-alea, că ai zece bucăţi” şi apoi „(…) iei actele, ori vorbeşti cu el (referindu-se la martorul X.X.X.X.X.X.X.X.X.X.X.X., primarul com. Stoeneşti) să-ţi dea actele (adică cele falsificate) (…) o dai la pace cu el, ori dacă nu, în altă parte (…) ştii c-ai făcut poze (…) cum vrei tu (…) dacă vrei, eu le anulez (procedurile aflate în desfăşurare pentru schimbarea domiciliului persoanelor la care se refereau acele înscrisuri falsificate) (…)” . (convorbire al cărei conţinut se află redat la filele 48-49 din vol. 65 de urmărire penală).

În ziua de 25 martie 2008, ora 16:54 (reiese din redarea aflată la filele 71-72, din vol. 65 de urmărire penală), inculpatul V. a afirmat „ (…). Tu vezi ce faci şi vino să rezolvăm din alea, dracu” (adică adeverinţe falsificate), iar coinculpatul P.P. i-a spus „(…) am fost astăzi, am luat-o pe verişoara mea (adică din cercetări reieşind că, la adresa acesteia, inculpatul P.P. a operat, prin intermediul coinculpatului V., schimbarea domiciliului pentru mai multe persoane) şi am fost la(…)am fost să scot certificatul fiscal (…) mâine dimineaţă la 8 îl iau, mi-l dă fata lui’ (…)”. În acelaşi context, inculpatul V. l-a întrebat pe interlocutor dacă a luat vreo hârtie de la Stoeneşti (adică de la primărie), iar inculpatul P.P. i-a răspuns „păi, ce să-mi dea? Tot din astea (adică adeverinţe falsificate), nu?”, iar inculpatul prim menţionat a afirmat „să-ţi dea, măi, dracu şi mai rezolvă din ei (adică persoanele pentru care P.P. intervenea în vederea schimbării domiciliului), da mă, acu, pe bune, dracu ca pe rele (referire la faptul că V. îi cerea interlocutorului să-i aducă adeverinţe de rol autentice şi nu falsificate, ca cele anterioare) (…)”.

La data de 09 aprilie 2008, ora 07:38 (rezultă din transcrierea aflată la filele 250-251, din vol. 65 de urmărire penală), inculpatul V. l-a anunţat pe coinculpatul P.P. că sunt gata „trei bucăţi” (adică cărţi de identitate), iar, în cadrul discuţiei purtate la 16 aprilie 2008, ora 18:42 (redate la filele 277-278, din vol. 65 de urmărire penală), inculpatul prim menţionat i-a spus aceluiaşi interlocutor „.una, două, trei băgăm (adică lucrări privind schimbarea domiciliului unor persoane), una, două, ce e pă la Stoeneşti (adică adeverinţele falsificate), dă-le foc şi dă-i dracu!” iar, după aceea, l-a asigurat pe inculpatul P.P. că, până „vineri”, va fi gata încă o carte de identitate.

Şi din conţinutul convorbirilor purtate la 19 aprilie 2008, ora 10:47 şi 21 aprilie 2008, ora 08:47 (redate la filele 287-288, 289-290, din vol. 65), a reieşit că inculpatul V. i-a înmânat, coinculpatului P.P., alte două cărţi de identitate.

De asemenea, convorbirea purtată la 24 aprilie 2008, ora 07:44 (redate la filele 308-309, din vol. 65), a relevat că aceşti doi inculpaţi utilizau anumiţi termeni argotici, pentru a se referi la persoanele, cărora inculpatul P.P. dorea să le schimbe domiciliul, exprimarea acestuia fiind „vroiam să vin şi eu cu speţele alea două, maşinile alea două” (cercetările efectuate relevând că era vorba despre numiţii C.C.C.C.C.C.C.C. şi G.G.G.G.G.G.G.G.G., cărora acelaşi inculpat le-a facilitat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere), iar inculpatul V. a afirmat că „e rău, că e o muiere a dracului la volan, la ghişeu”.

În ziua de 25 aprilie 2008, ora 14:13 (redată la filele 334-336, din vol. 65 de urmărire penală), inculpatul P.P. i-a spus coinculpatului V. „ io v-am dat plicul acela! Dumneavoastră l-aţi mototolit. Ştiţi despre ce e vorba, nu?”, iar acesta din urmă a răspuns „ păi ştiu, da nu prea e bine”, după care inculpatul P.P. a afirmat „ da! Lăsaţi că (…) io rezolv tot. Atâta costă treaba” şi că „rezolv eu cu asta, staţi liniştit”.

Împrejurarea că inculpatul V. avea cunoştinţă despre implicarea coinculpatului P.P., în activitatea infracţională, privind facilitarea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere, a fost dovedită prin convorbirile telefonice purtate de aceştia la 07 mai 2008, ora 10:56 (redată la filele 400-401, din vol. 65), 13 mai 2008, ora 17:09 (redată la filele 507-509, din vol. 65) şi 14 mai 2008, ora 09:42 (redată la filele 512-513, din vol. 65), în contextul cărora inculpatul prim menţionat i-a cerut interlocutorului să îi faciliteze, unei cunoştinţe de-a sa, obţinerea frauduloasă a permisului de conducere, în schimbul unei sume de 2.000 euro (aşa cum a rezultat din convorbirea telefonică purtată de inculpaţi la 09 iunie 2008, ora 16:15, redată la filele 657-658, din volumul menţionat), suma care trebuia dată funcţionarilor pe lângă care intervenea, în acest scop, inculpatul P.P.

O altă dovadă a faptului că inculpatul V. se implica, alături de coinculpatul P.P., în desfăşurarea activităţii infracţionale, a fost oferită de convorbirea telefonică purtată de aceştia în ziua de 13 mai 2008, ora 10:10 (redată la filele 502-503, din vol. 65), când, pe fondul demersurilor făcute de inculpatul ultim menţionat, în vederea schimbării domiciliului unei persoane, inculpatul V. a afirmat „(…) mă gândesc acolo (…) nu ştiu câţi sunt (referindu-se la adresa unui imobil, unde, în înţelegere cu interlocutorul, schimbase anterior domiciliul pentru mai multe persoane) să n-avem mai mulţi de douăzeci!”, iar inculpatul P.P. a adăugat „nu sunt (…) îî (…) opt pîn’ acuma (…) şapte! Şapte-opt (adică persoane cu domiciliul stabilit la adresa respectivă) (…)”.

Într-o altă discuţie telefonică, purtată în ziua de 19 mai 2008, ora 11:40 (redată la filele 540-541, din vol. 65 de urmărire penală), inculpatul V. i-a spus coinculpatului P.P. că sunt gata două cărţi de identitate „(…) din alea (…)” şi că pentru celelalte „(…) n-am ce să-ţi fac (…) tre’ să găseşti prin alte părţi să-i (…) priponeşti, că deja sunt douăzeci colo! Ţi-am mai vârât unul să fie douăzeci! Și mai ai vreo două muieri, mai ai un nătărău (…)e vreo trei”, după care a adăugat „nu ştiu pe unde-i (…) priponi, treaba ta! Că mie unu’ (…) mi-e frică, dracu’!”.

Pe de altă parte, din discuţiile telefonice purtate în ziua de 02 aprilie 2008, orele 09:34 şi 12:53 (redate la filele 211-212 şi 215 din volumul menţionat), a reieşit că inculpatul V. a facilitat şi inculpatului H.H. schimbarea domiciliului unor persoane, cărora urma să li se faciliteze obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Deosebit de aceste împrejurări, din convorbirile telefonice purtate de inculpatul V. în zilele de 09 mai 2008, ora 08:59, 11 mai 2008, ora 14:12, 12 iunie 2008, ora 16:51, 22 aprilie 2008, ora 10:17 şi 05 mai 2008, ora 19:52 (rezultă din procesele-verbale de redare aflate la filele 426-427, 441-442, 675-676, 299-301 şi 391-292, din vol. 65 de urmărire penală) cu numitul Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z., a rezultat că acest inculpat a facilitat şi acestuia derularea, frauduloasă, a formalităţilor de schimbare a domiciliului unor persoane.

Urmare a activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţii P.P. şi V., acesta a făcut demersuri pentru schimbarea domiciliului, la aceeaşi adresă, a denunţătorilor I. şi J., cărora, ulterior, inculpatul prim menţionat le-a facilitat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

La percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa şi locul de muncă ale inculpatului V., au fost ridicate înscrisuri, de genul celor utilizate în cadrul activităţii infracţionale desfăşurate, împreună cu inculpatul P.P., respectiv copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare de imobile, pe adresa cărora a fost operată schimbarea domiciliului mai multor persoane, cărora li s-a facilitat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere. Implicarea coinculpatului V. în gruparea infracţională organizată, ce s-a constituit şi dezvoltat în jurul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş începând cu anul 2006, a rezultat cu certitudine şi din conţinutul convorbirilor telefonice fixate pe CD-ul nr. 10/26/P/2008 copie, ce constituie o anexă a prezentului dosar, CD pe care sunt fixate convorbirile şi comunicările telefonice desfăşurate de inculpatul V., atât cu coinculpatul P.P., cât şi terţi în intervalul cuprins între 21-27 martie 2008.

Edificatoare în acest sens este convorbirea desfăşurată pe parcursul a 2 minute şi 16 secunde (raw 32), de pe acest CD, dintre coinculpaţii P.P. şi V., în care cei doi tratează problema adeverinţelor ce se eliberau pe seama proprietarilor de imobile, pentru a se putea opera schimbarea de domiciliu pentru solicitanţi şi ştampilele care trebuiau puse pe aceste înscrisuri, cei doi stabilind să discute personal aspecte legate de aceeaşi direcţie. Din discuţia de 61 de secunde - raw 34, purtată între aceeaşi doi coinculpaţi menţionaţi, au rezultat aspecte care demonstrau că între aceştia exista o rezoluţie infracţională, ce se materializa, de mult timp, în direcţia schimbării domiciliului pentru terţi, în raza judeţului Argeş, cu ajutorul coinculpatului V..

În cadrul discuţiei de 54 secunde, fixată la raw 42, coinculpatul V. furniza informaţii, terţului interlocutor, de numărul persoanelor care figurau la o anumită adresă, număr care impunea ca acei pentru care se intervenea să fie „băgaţi în altă parte”. În discuţia de 101 secunde desfăşurată între coinculpaţii V. şi P.P. (raw 46) cei doi au dezbătut aspectele legate de schimbările de domiciliu ce trebuiau operate, pentru acele persoane ce urmau să se înscrie la susţinerea examenului de obţinere a permisului de conducere.

În cadrul acestei discuţii V. i-a relatat coinculpatului menţionat de problemele iscate în urma sesizărilor făcute de unii primari ai comunelor de la Stoeneşti şi alte comune limitrofe municipiului Câmpulung, vis-a-vis de semnăturile şi ştampilele ce apărarea pe aceste adeverinţe. În cadrul unei discuţii de 64 de secunde purtate între aceeaşi inculpaţi (raw 54) coinculpatul V. îi furnizează lui P.P. un alt număr de telefon al său, cei doi stabilind modalitatea de contact, ce urma să se facă pe acest nou număr de telefon.

Din convorbirea derulată între aceeaşi doi inculpaţi, dar fixată pe CD copie nr. 17 26/P/2008 (pe care sunt redate convorbirile telefonice purtate printre alţii de inculpatul P.P. în intervalul 10-23 mai 2008), ce a avut o durată de 38 secunde a rezultat că inculpatul V. îi explica coinculpatului P.P. că la instituţia la care funcţiona, urmau să facă poze şi să elibereze noi cărţi de identitate, doar după desfăşurarea alegerilor. De asemenea, implicarea inculpatului V. la nivelul grupului infracţional organizat, din cauza pendinte, a rezultat şi din audierea convorbirilor telefonice ale acestui inculpat fixate pe CD-urile copie nr. 13/26/P/2008 şi nr. 14/P/2008, anexă la prezenta cauză.

Pe baza considerentelor anterior expuse a rezultat, cu certitudine, faptul că inculpatul V. a exercitat, alături de coinculpaţii P.P. şi H.H., precum şi alte persoane care nu au fost, nici până momentul soluţionării prezentei cauze, puse sub învinuire încă, acte materiale specifice unui grup infracţional organizat, a cărui activitate avea ca scop săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, în contextul facilitării schimbării domiciliului şi obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către diferite persoane racolate de cei care făceau parte din gruparea infracţională.

B. În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului V. a rezultat că, în cursul lunii mai 2008, mai precis în prima decadă a acestei luni, acest inculpat a avut o discuţie telefonică cu coinculpatul P.P., care, în limbaj codificat, se interesa dacă primul inculpat menţionat îi rezolvase cele două maşini de câte 100 centimetri cubi fiecare. În acest context inculpatul V. i-a explicat coinculpatului că la ei acolo (la instituţia la care primul funcţiona) era înghesuială mare, că interlocutorul său trebuia să vină să le ia el după care să se ducă la primărie şi, tot în acest context, el l-a întrebat pe P.P. dacă mai avea copie după certificatul acela fiscal, la această întrebare primind răspuns pozitiv. Faptul că între cei doi inculpaţi, menţionaţi, exista o conivenţă infracţională prestabilită a rezultat şi din limbajul codificat pe care ei îl foloseau, noţiunea de „maşini” desemnând, în fapt, persoana pentru care urma să se opereze schimbarea de domiciliu; aspect rezultat cu certitudine şi din convorbirea telefonică derulată între cei doi la ora 7:44, în data de 24 aprilie 2008, convorbire redată în formă scrisă la filele 308-309, din vol. 66 de urmărire penală. Pentru cele două maşini la care inculpatul P.P. a făcut referire, în conversaţia derulată, cu coinculpatul V., în data de 05 mai 2008, (redată la filele 382-383 din vol. 65 de urmărire penală) acesta a remis ultimului inculpat menţionat suma de 200 de euro (100 euro/”maşină”) în acest mod inculpatul V. derulând, cu precădere şi de urgenţă, procedura necesară pentru ca acele două persoane să obţină schimbarea domiciliului în raza judeţului Argeş, rapid.

Inculpatul P.P. a susţinut aceste circumstanţe expuse, cu privire la remiterea sumei de 200 euro coinculpatului V., şi cu ocazia confruntării sale cu acesta din urmă (astfel cum a rezultat din procesul-verbal de confruntare aflat la filele 309-315, din vol. 102).

Inculpatul V. a negat că ar fi primit vreodată o sumă de bani de la coinculpatul P.P. şi, doar cu ocazia confruntării sale cu acesta din urmă, a admis că a existat o situaţie în care au rămas asupra sa 2 lei, proveniţi de la coinculpatul menţionat, însă a invederat că acest lucru s-a întâmplat pentru că a primit de la acesta suma de 7 lei pentru a plăti taxele necesare, în procedura de schimbare a domiciliului unei persoane, astfel că suma respectivă reprezenta ceea ce a rămas, după ce a plătit taxele respective, evidenţiind şi că această împrejurare nu avea nicio legătură cu faptul că ar fi fost vreodată recompensat cu sume de bani de către persoana cu care a fost confruntat.

Apărarea expusă de inculpatul V. s-a constatat că este lipsită de orice suport, întrucât primirea de către acesta a sumei de 200 euro de la coinculpatul P.P., a rezultat, cert, din declaraţiile acestuia, coroborate cu convorbirea purtată de cei doi inculpaţi, la data de 05 mai 2008, ora 08:23 (redată în procesul-verbal aflat la filele 382-383, din vol. 65).

- Legat de primirea sumei de 100 lei de la inculpatul H.H.:

Din declaraţiile inculpatului H.H., care s-au coroborat cu procesele-verbale şi declaraţiile investigatorului sub acoperire T., precum şi cu înregistrarea convorbirii ambientale, din ziua de 17 aprilie 2008, a rezultat că, inculpatul a pretins şi primit de la investigator suma de 100 lei, susţinând că o va remite, în aceeaşi zi, coinculpatului V., pentru derularea cu celeritate a formalităţilor de schimbare a domiciliului.

Potrivit probatoriului anterior menţionat, inculpatul H.H. a remis, în aceleaşi împrejurări, cu titlu de mită, suma de 50 lei coinculpatului V.

Mai mult, inculpatul H.H. şi-a menţinut afirmaţiile în declaraţiile date referitoare la remiterea celor 50 lei, şi cu ocazia confruntării sale cu inculpatul V. (astfel cum a reieşit din conţinutul procesului-verbal aflat la filele 298-305, din vol. 102).

Reţinând aspectele de mai sus instanţa a concluzionat că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul V., în cauză s-a dovedit, mai presus de orice dubiu vinovăţia sa, faptele pentru care a fost deferit justiţiei, prin rechizitoriul din 3 decembrie 2008 al Direcția Națională Anticorupție - Secţia de combatere a corupţiei, existând, fiind incriminate ca infracţiuni, nu doar de C. pen., dar şi de legi penale speciale ale Statului Român şi fiind comise de acesta cu forma de vinovăţie a intenţiei directe.

S-a demonstrat că, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, inculpatul V. funcţiona ca agent de poliţie, în cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidența Persoanei Câmpulung; pentru îndeplinirea necorespunzătoare a acestor atribuţii, acest inculpat a primit, în baza conivenţei infracţionale prestabilite la nivelul grupului, de la coinculpatul P.P. suma de 200 de euro, iar de la coinculpatul H.H. suma de 50 lei. Inculpatul V. a primit sumele de bani anterior menţionate, pentru a îndeplini acte ce intrau în sfera sa de competenţă şi pentru ca, astfel să asigure îndeplinirea, în cadrul grupului infracţional din care făcea parte, a sarcinilor care îi reveneau, în acest mod fiind atins şi scopul pentru care această grupare infracţională s-a constituit. Conduita infracţională astfel desfăşurată, de către inculpatul V., în intervalul de timp cuprins între 17 aprilie - 5 mai 2008, întruneşte din punct de vedere obiectiv şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată (2 acte materiale), faptă incriminată de prev. art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Această faptă comisă de către inculpat, în circumstanţele anterior expuse, a fost săvârşită de către acesta cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, ea fiind pedepsită de legiuitorul român cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 3 şi 17 ani, ca urmare a aplicării agravantelor reglementate de legiuitor în art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat probatoriul administrat în cauză a demonstrat mai presus de orice dubiu că acest inculpat şi-a asumat, (el acţionând la palierul II al acestei grupări), sarcina de a facilita mai multor persoane, în interesul cărora interveneau la el coinculpaţii H.H. şi P.P., schimbarea domiciliului în raza judeţului Argeş, prim pas ce trebuia îndeplinit în desfăşurarea globală a procedurii de obţinere, ilegală, a permisului de conducere, prin înscrierea persoanelor respective la susţinerea examenului la nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş. Inculpatul V. şi-a asumat, astfel de sarcini, în mod voluntar, fiind conştient de faptul că, îndeplinindu-şi aceste sarcini, într-un timp cât mai scurt, a obţinut venituri şi foloase ilicite, în interes personal. Implicarea acestui inculpat, în gruparea infracţională organizată din prezenta cauză, a reieşit cu pregnanţă şi din faptul că toţi membrii acestei grupări foloseau în comunicările dintre ei, în convorbirile ce le aveau un limbaj codificat, la care instanţa a făcut referire în prezentele considerente, dar foloseau şi poreclele pe care coinculpaţii le aveau şi care porecle erau notorii la nivelul acestui grup. În cazul acestui inculpat, este de reţinut faptul acesta cunoştea că inculpatului H.H. i se mai spunea şi „x”, poreclă cu care acesta se prezenta atunci când îl contacta telefonic, iar coinculpatul P.P. era cunoscut sub cognomen - ul „x”. Faptul că acest inculpat făcea parte din această grupare criminală nu a putut fi contestat, în contextul în care, procedându-se la vizionarea şi audierea unei mari părţi, din înregistrările autorizate a se efectua în cauză, s-a demonstrat implicarea sa, efectivă, în această activitate infracţională desfăşurată la scară mare, vocea pe care o are acest inculpat, fiind inconfundabilă, de bas-bariton. Inculpatul aderând la un grup infracţional organizat, de a cărui structură avea cunoştinţă, a comis infracţiunea incriminată de Legea nr. 39/2003, lege cu caracter special, cu forma de vinovăţie a intenţiei directe. Fapta la care instanţa a făcut referire anterior există şi aşa cum s-a mai arătat este incriminată ca infracţiune de legiuitorul român într-o lege specială.

Pe baza considerentelor anterior expuse instanţa a reţinut că vinovăţia inculpatului V. a fost dovedită mai presus de orice dubiu, fapt ce reclamă angajarea răspunderii sale penale cu stricta respectare a prev. art. 72 C. pen. În momentul în care instanţa a procedat la individualizarea pedepselor, ce trebuie aplicate acestui inculpat, s-a avut în vedere faptul că nu se poate dispune, pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, schimbarea încadrării juridice în asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, faptă incriminată de disp. art. 323 C. pen.; deoarece, aşa cum s-a mai arătat, în partea introductivă a prezentelor considerente, în prezenta cauză, fiecare inculpat ştia palierul pe care se poziţionează, care dintre ei are atribuţii de control şi coordonare a întregii activităţi, ce sarcini specifice revine fiecăruia, intervalul de timp în care trebuie să-şi îndeplinească aceste atribuţii. Grupul infracţional organizat presupune, spre deosebire de infracţiunea incriminată de art. 323 C. pen., o acţiune concertată, ce se desfăşoară într-un interval de timp lung, pentru un scop comun şi bine determinat, aspecte care în prezenta cauză sunt îndeplinite şi justifică respingerea cererii formulate de către acest inculpat prin apărătorul său ales. Stabilind cuantumul pedepsei ce s-a impus a fi aplicat acestui inculpat pentru fiecare faptă comisă instanţa a avut în vedere vârsta medie, pe care o are acest inculpat, nivelul său de instruire care este mediu, faptul că deşi avea calitatea de agent de poliţie în cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidența Persoanei Câmpulung acest lucru nu l-a împiedicat să se aventureze în sfera ilicitului penal, că a fost în mod constant nesincer, că, în mod voit, a ignorat respectarea valorilor sociale la a căror ocrotire era chemat să vegheze.

Pe cale de consecinţă, conform disp. art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice, formulate de inculpatul N.N., prin apărătorul său ales, a infracţiunii prev. şi ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (de aderare la un grup infracţional organizat) în infracţiunea incriminată de disp. art. 323 C. pen. (asociere pentru săvârşirea de infracţiuni).

Potrivit disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 l-a condamnat pe inculpatul N.N., pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen., (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1), art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru comiterea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (2 acte materiale) la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen., (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

În baza disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) rap. la art. 35 alin. (1)-(3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatului N.N., în pedeapsa cea mai grea, stabilind ca, în final, acest inculpat să execute pedeapsa de:

- 5 ani şi 6 luni închisoare, ca pedeapsă principală;

- 2 ani interzicerea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

Conform disp. art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului N.N., pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

Instanţa nu a interzis drepturile inculpatului de a alege, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum au fost interpretate prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în data de 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Regatului Unit, prevederi incidente în baza art. 20 din Constituţia României.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează, atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

În ce priveşte dreptul de a participa în calitate de alegător, instanţa nu a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului acestuia este justificată în cauza de faţă de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpat, acestea nefiind apte să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viaţa socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având obligaţia pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deţinuţi

În ce priveşte cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat şi care în cuprinsul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcţii elective publice, instanţa a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar şi de facto cu executarea pedepsei penale în regim penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanţa a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului dreptului menţionat pe durata executării pedepsei principale a fost justificată de un scop obiectiv şi legitim şi proporţională într-o societate democratică.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), instanţa a interzis exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., având în vedere că aceste dispoziţii nu contravin, conform art. 20 din Constituţia României, altor dispoziţii din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

Conform disp. art. 88 C. pen. s-a dedus, din pedeapsa rezultantă, aplicată acestui inculpat, durata reţinerii şi arestului preventiv executate în intervalul 14 iunie 2008 - 07 august 2009.

Potrivit disp. art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat de la acest inculpat sumele de 250 euro şi 50 lei. Instanţa a dispus această măsură a confiscării speciale, deoarece în cauză s-a demonstrat mai presus de orice dubiu faptul că în desfăşurarea activităţii infracţionale imputate inculpatul V. a primit cu titlu de mită sumele de bani menţionate, sume necuvenite pentru ca într-un timp cât mai scurt să îndeplinească îndatoririle sale de serviciu, respectiv să faciliteze obţinerea cât mai rapidă pentru persoanele pentru care la el au intervenit coinculpaţii P.P. şi H.H. noile cărţi de identitate cu domiciliul schimbat în raza judeţului Argeş.

S-a dispus potrivit art. 357 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituită prin ordonanţa procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, din 16 iulie 2008, emisă în Dosarul nr. x/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, asupra:

- apartamentul situat în municipiul Câmpulung, jud. Argeş;

- autoturismele ce au fost lăsate în custodia unui membru al familiei acestui inculpat;

- sumelor de 4.300 euro, 40 dolari SUA şi 2.700 lei, sume de bani consemnate pe numele acestui inculpat în contul deschis, pe numele său, în faza urmăririi penale, la Banca Comercială a României - Sucursala Unirea. Pe cale de consecinţă, s-a dispus restituirea către acest inculpat a sumelor de 4.050 euro, 40 dolari SUA şi 2.650 lei, sume consemnate în contul deschis, în faza urmăririi penale, numele acestui inculpat la Banca Comercială a României - Sucursala Unirea.

Conform disp. art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpatul V. să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, aferente soluţionării cauzei la prim grad jurisdicţional şi în faza urmăririi penale suma de 12.300 lei. Instanţa a determinat cuantumul cheltuielilor judiciare datorate, de acest inculpat statului, având în vedere, amploarea procedurilor desfăşurate împotriva acestuia, respectiv procedurile de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat, în intervalul de timp critic, timpul şi mijloacele folosite pentru transcrierea în formă certificată a tuturor acestor convorbiri menţionate.

XVIII. Inculpatul M.M. a fost trimis în judecată sub acuza săvârşirii, în condiţiile concursului real de infracţiuni a faptelor penale incriminate de:

- disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 (aderare la un grup infracţional organizat);

- disp. art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 alin. (1) şi a art. 9 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (complicitate la luare de mită în formă continuată - 6 acte materiale).

Acest inculpat, asistat fiind de apărătorii săi aleşi, la termenul de judecată din 4 ianuarie a.c., a învederat, în mod expres, că solicită ca, la soluţionarea cauzei să beneficieze de prev. art. 3201 C. proc. pen., astfel cum, a fost acesta modificat prin prev. O.U.G. nr. 121/29 decembrie 2011. Din coroborarea întregului probatoriu administrat în prezenta cauză au rezultat, cu privire la acest inculpat următoarele:

A. Legat de săvârşirea complicităţii la infracţiunea de luare de mită, reţinută în sarcina inculpatului M.M. s-au conturat următoarele împrejurări:

În cursul lunilor martie - aprilie 2008, inculpatul M.M. l-a ajutat şi i-a înlesnit coinculpatului Y.Y. primirea, de la coinculpatul O.O., a sumei de 12.700 euro (reprezentând câte 2.200 euro remişi pentru investigatorul sub acoperire T., denunţătorul K.K. şi candidaţii F.F.F.F.F., E.E.E.E.E., D.D.D.D.D., precum şi 1.700 euro pentru G.G.G.G.G.), în scopul facilitării obţinerii, frauduloase, de către aceştia a permisului de conducere.

În desfăşurarea activităţii infracţionale, inculpatul M.M. a primit, de la inculpatul O.O., dosarele candidaţilor mai sus menţionaţi, pe care le-a înmânat coinculpatului Y.Y., pentru a-i promova la examen pe respectivii candidaţi. Ulterior, acest ultim inculpat i-a comunicat datele la care candidaţii trebuiau să susţină examenul, inculpatul M.M. transmiţând acest lucru, la rândul său, inculpatului O.O.

După ce au fost declaraţi admişi la examen cei şase candidaţi, inculpatul M.M. a primit, de la coinculpatul O.O., plicurile cu sumele de bani, solicitate de către inculpatul Y.Y. şi care au fost expuse cu ocazia descrierii activităţii infracţionale desfăşurate de acest ultim inculpat menţionat, pe care i le-a dat acestuia, după ce, în prealabil, verificase dacă era întreaga sumă pretinsă de către acesta.

. În ceea ce îl priveşte pe investigatorul sub acoperire T.:

În luna aprilie 2008, inculpatul M.M., având funcţia de inginer de sistem, în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, a luat de la inculpatul O.O. dosarul pentru înscrierea la examen al acestui investigator (T.), pe care i l-a înmânat coinculpatului Y.Y. Acesta l-a programat pe candidat la examen şi i-a comunicat data inculpatului M.M., care, la rândul său, a transmis-o inculpatului O.O.

În ziua de 17 aprilie 2008, investigatorul sub acoperire T. a susţinut examenul pentru obţinerea permisului de conducere şi, la proba teoretică, i s-au pus la dispoziţie chestionarele nr. 1B, 13C şi 4D, acestea fiind, aşa cum a rezultat din înregistrările ambientale, dintre cele care aveau răspunsurile, corecte, însemnate.

După ce investigatorul sub acoperire a fost declarat, admis, la examen, inculpatul M.M. a luat, de la inculpatul O.O., un plic ce conţinea suma de 2.200 euro şi, după ce a verificat şi a constatat că era întreaga sumă cerută, de către inculpatul Y.Y., i-a dat plicul acestuia din urmă.

. Referitor la denunţătorul K.K. a rezultat că, în luna aprilie 2008, inculpatul M.M., având funcţia de inginer de sistem, în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, a luat de la inculpatul O.O., dosarul pentru înscrierea la examen al denunţătorului K.K., pe care i l-a înmânat coinculpatului Y.Y. Acesta l-a programat pe candidat la examen şi i-a comunicat data inculpatului M.M., care, la rândul său, a transmis-o inculpatului O.O.

În ziua de 30 aprilie 2008, denunţătorul K.K. a susţinut examen pentru obţinerea permisului de conducere şi, la proba teoretică, i s-au pus la dispoziţie chestionarele nr. 15B, 8C şi 4D, acestea fiind, aşa cum a rezultat din probe, dintre cele care aveau răspunsurile corecte, însemnate. Aceste chestionare, ce se află în vol.26 la filele 292-333, au fost ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la 16 iunie 2008 la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, constatându-se că aveau răspunsurile, corecte, marcate.

După ce denunţătorul a fost declarat admis la examen, inculpatul M.M. a luat de la inculpatul O.O. un plic cu suma de 2.200 euro şi, după ce a verificat şi a constatat că era întreaga sumă cerută de către inculpatul Y.Y., i-a dat plicul acestuia din urmă.

Legat de candidatul D.D.D.D.D. a rezultat că:

În vederea facilitării obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către acest candidat, inculpatul M.M. a luat, de la inculpatul O.O., dosarul lui şi i l-a înmânat coinculpatului Y.Y., care a făcut programarea la examen.

În ziua de 17 aprilie 2008, D.D.D.D.D. a susţinut examen pentru obţinerea permisului de conducere şi, la proba teoretică, i s-au pus la dispoziţie chestionarele nr. 7B, 10C şi 4D (vol. 98, filele 68-69 de urmărire penală), chestionare care, astfel cum s-a demonstrat prin probe, erau dintre cele care aveau răspunsurile, corecte, însemnate şi care au fost ridicate, între alte înscrisuri, de la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, în urma percheziţiei efectuate la 16 iunie 2008 (acestea se regăsesc la filele 292-333, din vol. 26, de urmărire penală, în copie).

După ce candidatul D.D.D.D.D. a fost declarat admis la examen, inculpatul M.M. a luat de la inculpatul O.O., un plic cu suma de 2.200 euro şi, după ce a verificat şi a constatat că era întreaga sumă, cerută de către inculpatul Y.Y., i-a dat plicul acestuia din urmă.

În ceea ce îl privea pe candidatul E.E.E.E.E. s-a demonstrat că, în vederea facilitării obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către E.E.E.E.E., inculpatul M.M. a luat de la inculpatul O.O. dosarul acestui candidat şi i l-a înmânat coinculpatului Y.Y., care a făcut programarea la examen.

În ziua de 21 martie 2008, E.E.E.E.E. a susţinut examen pentru obţinerea permisului de conducere şi, la proba teoretică, i s-au pus la dispoziţie chestionarele nr. 28B şi 10C, probele dovedind că, acestea erau dintre cele care aveau răspunsurile, corecte, însemnate şi care au fost ridicate, între alte înscrisuri, de la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, în urma percheziţiei efectuate la 16 iunie 2008.

După ce candidatul E.E.E.E.E. a fost declarat admis la examen, inculpatul M.M. a luat, de la inculpatul O.O., un plic cu suma de 2.200 euro şi, după ce a verificat şi a constatat că era întreaga sumă, cerută de către inculpatul Y.Y., i-a dat plicul acestuia din urmă.

Referitor la candidatul F.F.F.F.F. a reieşit că:

În vederea facilitării obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către acest candidat, inculpatul M.M. a luat, de la inculpatul O.O., dosarul acestui candidat şi i l-a înmânat coinculpatului Y.Y., care a făcut programarea la examen.

În ziua de 21 martie 2008, F.F.F.F.F. a susţinut examen pentru obţinerea permisului de conducere şi, la proba teoretică, i s-au pus la dispoziţie chestionarele nr. 30B, 5C şi 4D ce făceau parte din chestionarele, care aveau răspunsurile, corecte, însemnate şi care au fost ridicate, între alte înscrisuri, de la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, în urma percheziţiei efectuate la 16 iunie 2008.

După ce candidatul F.F.F.F.F. a fost declarat admis, la examen, inculpatul M.M. a luat, de la inculpatul O.O., un plic ce conţinea suma de 2.200 euro şi, după ce a verificat şi a constatat că era întreaga sumă, cerută de către inculpatul Y.Y., i-a dat plicul acestuia din urmă.

În ceea ce îl privea pe candidatul G.G.G.G.G. s-a demonstrat că:

În vederea facilitării obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către acest candidat, inculpatul M.M. a luat, de la inculpatul O.O., dosarul lui şi i l-a înmânat coinculpatului Y.Y., care a făcut programarea la examen.

În ziua de 18 aprilie 2008, G.G.G.G.G. a susţinut examen pentru obţinerea permisului de conducere şi, la proba teoretică, i s-a pus la dispoziţie chestionarul nr. 15B, acesta fiind dintre cele care aveau răspunsurile, corecte, însemnate şi care au fost ridicate, între alte înscrisuri, de la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, în urma percheziţiei efectuate la 16 iunie 2008.

După ce candidatul G.G.G.G.G. a fost declarat admis la examen, inculpatul M.M., a luat de la inculpatul O.O., un plic cu suma de 1.700 euro şi, după ce a verificat şi a constatat că era întreaga sumă, cerută de către inculpatul Y.Y., i-a dat plicul acestuia din urmă.

Acţionând în acest mod în intervalul de timp menţionat (01 martie -30 aprilie 2008) inculpatul M.M. i-a facilitat coinculpatului Y.Y. primirea de la coinculpatul O.O. (pentru cei 6 candidaţi menţionaţi) a unei sume totale de 12.700 de euro (câte 2200 de euro pentru candidaţii T., K.K., F.F.F.F.F., E.E.E.E.E., D.D.D.D.D. şi 1700 euro pentru G.G.G.G.G.).

B. În legătură cu săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, reţinută în sarcina inculpatului M.M., probele administrate au evidenţiat că, în perioada 2006 - iunie 2008, inculpatul M.M., având calitatea de personal contractual - inginer de sistem în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, a aderat la un grup infracţional organizat, constituit în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie, în cadrul căruia şi-a asumat sarcina de a facilita mai multor persoane obţinerea frauduloasă a permisului de conducere.

În acest sens, inculpatul, acţionând în înţelegere cu coinculpaţii Y.Y. şi O.O., a înlesnit, pe de o parte, înscrierea la examen şi promovarea, frauduloasă, a probelor teoretice şi practice de către investigatorul sub acoperire T., denunţătorul K.K., precum şi candidaţii F.F.F.F.F., E.E.E.E.E., D.D.D.D.D. şi G.G.G.G.G., iar pe de altă parte, primirea de către inculpatul Y.Y. a unor sume de bani de la inculpatul O.O., în schimbul facilitării promovării probei teoretice de către candidaţii amintiţi, prin punerea la dispoziţia acestora a unor chestionare care aveau răspunsurile, corecte, însemnate.

De altfel, inculpatul M.M. a facilitat obţinerea frauduloasă a permisului de conducere şi altor candidaţi, fapt demonstrat cu şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de acesta.

Astfel, la 02 aprilie 2008, inculpatul M.M. l-a întrebat pe numitul Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y. „ce facem?. Mai soseşte? (adică candidatul)”, iar acesta din urmă a răspuns că „(…) a rămas că mă sună-n două minute că-i acolo la buletine dacă reuşeşte să şi-l ia!”, „(…) că i l-a făcut undeva la Câmpulung (…)” (reiese din procesul-verbal din 13 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 02 aprilie 2008, ora 15:58:38, de inculpatul M.M. cu numitul Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y., aflat la filele 325-326, din vol. 73 de urmărire penală).

Într-o altă discuţie purtată cu o persoană neidentificată, acesta i-a spus „o să vin şi io (…) am pă cineva, nu ştiu, mâine e vineri (…) luni, am pă cineva serios, tot aşa, diploma de bacalaureat, tot, frumos!”, „ştiţi, v-am dat io dosarul ăla”, precizând, totodată „(…) i-am cerut douăşcinci dă sute!” (a rezultat din procesul-verbal din 13 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 03 aprilie 2008, ora 14:07:10, de inculpatul M.M. cu o persoană neidentificată, aflat la din filele 333-334, vol. 73 de urmărire penală).

De asemenea, din cuprinsul unor alte convorbiri telefonice, a reieşit suma de bani care trebuia dată, pentru obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere. Astfel, la 08 aprilie 2008, inculpatul M.M. a discutat la telefon cu numitul A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A., despre o persoană care urma să dea examen, fără să se pronunţe însă numele acesteia, împrejurare în care cel ultim menţionat a întrebat codificat care este preţul „cam (…) cam câte şi e tone (…)”, „câte tone? Câte tone?”, inculpatul M.M. răspunzând „doi doi” (adică 2.200 euro) (aspect reieşit din procesul-verbal din 13 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 08 aprilie 2008, ora 15:26:58, de inculpatul M.M. cu numitul A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A., aflat la din filele 388-389, vol. 73 de urmărire penală).

La 23 aprilie 2008, inculpatul M.M. i-a spus învinuitului H. „l-am pus pe acolo (adică l-a programat pe candidat) dar mi-a zis (referindu-se la Y.Y.) că-i culoare (adică ţigan)(…)şi că mai trebuie 185” (aspect reieşit din procesul-verbal din 25 mai 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 23 aprilie 2008, ora 13:25:38, de inculpatul M.M. cu învinuitul H., aflat la filele 237-238, din vol. 74 de urmărire penală).

La 29 aprilie 2008, inculpatul O.O. i-a spus coinculpatului M.M. „(…) s-ar putea să avem şi noi treabă astăzi (…) vreo două bucăţi (…)” (candidaţi), „(…) de gostat (…) de ăia buni (…)” şi „(…) e de ăla la 1,5(…)” (adică 1.500 euro), iar inculpatul M.M. i-a spus „(…) adă-le la trei” (aspect dovedit cu procesul-verbal din 30 mai 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 29 aprilie 2008, ora 12:04:48, de inculpatul O.O. cu inculpatul M.M., aflat la filele 317-318, din vol. 74 de urmărire penală).

Totodată, conivenţa infracţională dintre inculpaţii M.M. şi Y.Y. a reieşit şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de aceştia, în cadrul uneia dintre aceste convorbiri inculpatul Y.Y. reproşându-i coinculpatului M.M. „(…) că (…) ultima lucrare e analfabet (…)” (a rezultat din procesul-verbal din 13 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 09 aprilie 2008, ora 15:43:55, de inculpatul M.M. cu inculpatul Y.Y., aflat la filele 415-416, din vol. 73 de urmărire penală).

Conivenţa infracţională existentă între coinculpaţii M.M. şi Y.Y. a rezultat, cu certitudine, şi din convorbirile telefonice, autorizate a se înregistra în cauză, şi desfăşurate între aceşti doi inculpaţi în luna aprilie a anului 2008, convorbiri fixate pe CD nr. 32/26/P/2008 - copie, anexă la prezentul dosar, convorbiri desfăşurate în intervalul 13-24/martie 2008 de către inculpatul M.M.. În data de 24 martie 2008 acest inculpat a plecat într-o călătorie, peste hotare, cu scopul menţionat de a-şi achiziţiona un autoturism. În drum spre graniță el a purtat un dialog cu coinculpatul Y.Y., care, la solicitarea primului inculpat menţionat, a spus că se va ocupa mâine de înmatricularea unui autoturism pentru SC B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B. SRL, dat fiind lipsa motivată a inculpatului M.M. de la serviciu (discuţie desfăşurată între cei doi inculpaţi menţionaţi în data de 24 martie 2008 la orele 17:28:00). Implicarea acestui inculpat M.M., în activitatea desfăşurată de grupul infracţional organizat format la nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş şi care funcţiona, ca arie de activitate, şi la nivelul întregului judeţ Argeş, a rezultat şi din convorbirea desfăşurată de acesta cu coinculpatul O.O. în data de 21 martie 2008, orele 11:42:00, subiectul fiind candidatul Petrescu, ce era varză, şi pentru care ultimul inculpat menţionat intervenea şi îl întreba pe M.M. care este scorul la Dinamo, răspunsul acestuia fiind 2-0 (cei doi discutând cifrat făceau referire la un „preţ” de 2.000 de euro); din conţinutul convorbirii telefonice purtate între aceeaşi doi inculpaţi M.M. şi O.O., în data de 19 martie 2008 la orele 10:33:00; din convorbirea desfăşurată în data de 13 martie 2008, la orele 11:28:00 cu un terţ, căruia inculpatul M.M. i-a transmis că, pentru mâine, pentru cei doi a rămas la 1-7 fiecare, respectiv că pentru a li se asigura acestor doi candidaţi sprijinul necesar, la promovarea frauduloasă a permisului de conducere, preţul care trebuia să fie dat acestui inculpat, ce acţiona ca intermediar, la al doilea palier al grupării criminale, era de 1.700 de euro pentru fiecare candidat.

Instanţa a expus circumstanţele faptice reţinute cu privire la acest inculpat urmând ca, în continuare, să facă referire strictă la calificarea juridică, dată acestei conduite, expres, manifestate în prezenta cauză, de numitul M.M.. Deşi, acest inculpat a fost deferit justiţiei sub acuza săvârşirii în condiţiile concursului real de infracţiuni a faptelor penale incriminate de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi de disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin .2 C. pen. (6 acte materiale) cu ocazia acordării cuvântului pe fondul cauzei, acest inculpat, prin apărătorul său ales, a solicitat să se dispună schimbarea încadrării juridice a celei de-a doua acuze, menţionate a fi fost comisă, din fapta anterior amintită în acea reglementată de disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 255 C. pen. cu asplic. art. 7 alin. (1) şi a art. 9 din Legea nr. 78/2000 şi reţinerea art. 41 alin. (2) C. pen. - complicitate la dare de mită - în formă continuată.

Având în vedere circumstanţele faptice anterior descrise, cu privire la cea de-a doua acuză ce i-a fost reţinută acestui inculpat, se reţine că inculpatul M.M. ce acţiona ca inginer de sistem, la nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, avea calitatea de intermediar în cadrul grupării criminale, cu caracter organizat, ce acţiona nu doar la nivelul instituţiei menţionate, dar şi la nivelul judeţului Argeş, el constituind liantul între coinculpaţii O.O. şi Y.Y.. Cunoscând scopul pentru care s-a constituit acest grup infracţional organizat, inculpatul M.M. asigura transmiterea, de la inculpatul O.O. către coinculpatul Y.Y., a dosarelor persoanelor pentru care se urmărea obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, prin intervenţiile ce se făceau la inculpatul Y.Y.

şi totodată, acesta transmitea coinculpatului O.O. care era suma de bani ce se percepea de către ultimul inculpat menţionat (inculpat ce avea calitatea de membru al comisiei de examinare al acestor candidaţi) pentru a asigura „suportul necesar”, respectivului candidat pentru promovarea acestui examen. Acest inculpat, M.M., avea deci, un dublu rol: lua dosarele şi banii de la inculpatul O.O., le transmiterea coinculpatului Y.Y., care verifica conţinutul acestor dosare şi fizionomia candidaţilor, după care, el transmitea inculpatului O.O. care era preţul indicat de Y.Y., pentru a-i ajuta la proba teoretică, respectiv practică, pe candidaţii respectivi.

Deşi acest inculpat, prin apărătorul său ales, a învederat că cea de-a doua acuză ce i se reţine în sarcină nu poate fi apreciată, ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la luare de mită, instanţa nu poate îmbrăţişa această idee, deoarece, pe de o parte, aspectele relatate în declaraţia dată în faţa instanţei de acest inculpat, coroborate cu cele expuse de O.O., tot în faţa instanţei, demonstrează că pentru serviciile pentru care le presta în sensul anterior expus, acest inculpat, M.M. a beneficiat nu doar de o parte a sumelor de bani care erau vehiculate la nivelul acestui grup infracţional organizat, ci coinculpatul O.O., pentru sarcinile pentru care le îndeplinea, îi asigura achiziţionarea de materiale de construcţie, cu un discount semnificativ.

Inculpatul M.M. se ducea să achiziţioneze, astfel de materiale de construcţie, ce îi erau necesare la edificarea casei de locuit, de la societăţile comerciale indicate de coinculpatul O.O., cărora acesta, prin societatea catering, pe care o avea, le livra, produse gastleiomice şi datorită acestui fapt aceşti beneficiari ai serviciilor gastleiomice oferite de societatea condusă de coinculpatul O.O., acordau inculpatului M.M. materiale de construcţie, cu un discount semnificativ. De menţionat că, între coinculpatul O.O., şi acest inculpat menţionat, existau strânse legături de prietenie, dezvoltate în timp, relaţii care au fost avute în vedere de amândoi, atunci când, la nivelul acestei grupări infracţionale, au început să acţioneze.

Deşi, s-a susţinut că s-ar face vinovat de comiterea infracţiunii de complicitate la dare de mită, în cauză s-a demonstrat că M.M. a comis infracţiunea de complicitate la luare de mită, în formă continuată, deoarece asigurând între cei doi inculpaţi - Y.Y. şi O.O. - transmiterea dosarelor persoanelor ce urmau să fie favorizate la examen şi „preţul” stipulat, el beneficia de achiziţionarea de materiale de construcţii, ce îi erau necesare pentru edificarea locuinţei sale, la un preţ diminuat, el beneficiind, în acest fel, de folos direct şi imediat, obţinut în urma activităţii specifice, ce o desfăşura în cadrul acestei grupări criminale.

Inculpatul M.M. intervenea, în mod direct, la coinculpatul Y.Y. care, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, ca funcţionar public, îndeplinea necorespunzător sarcinile care îi reveneau şi ca urmare, a acestui fapt îşi asigura o sursă de venituri ilicite, ce îi erau furnizate de inculpatul M.M., care acţiona în triplu scop: îi facilita inculpatului Y.Y. obţinerea de venituri ilicite, în mod constant şi continuu, coinculpatului O.O. îi facilita aceeaşi dobândire de venituri ilicite, iar lui îşi asigura, achiziţionarea de materiale de construcţii, la un preţ situat mult sub cel practicat de piaţa materialelor de construcţie.

S-a demonstrat, mai presus de orice dubiu, că inculpatul M.M. l-a ajutat pe coinculpatul Y.Y. să primească, de la coinculpatul O.O., în intervalul de timp, cuprins între 01.03-30 aprilie 2008, o sumă semnificativă de bani (de peste 12.500 euro), pentru ca, în calitatea sa de funcţionar public, să faciliteze unui număr de 6 candidaţi obţinerea frauduloasă a permisului de conducere. Or, din punctul de vedere al elementelor constitutive ale luării de mită, în forma complicităţii, s-a constatat că acest inculpat, prin prisma obiectului material, al acestei infracţiuni, a comis această faptă, cu forma de vinovăţie a intenţiei directe.

Aşa cum s-a mai arătat el a constituit liantul dintre cei doi coinculpaţi anterior menţionaţi, pentru îndeplinirea sarcinilor sale, şi pentru ajutorul dat coinculpatului Y.Y., el primind un folos, reprezentat de materialele de construcţie la care instanţa a făcut referire mai sus. Analizându-se obiectul material al infracţiunii de dare de mită s-a constatat că acesta nu există în prezenta cauză, deoarece, inculpatul M.M. nu a promis, oferit sau dat coinculpatului Y.Y., bani sau alte foloase necuvenite, pentru ca acesta să-şi îndeplinească necorespunzător atribuţiile de serviciu ce îi reveneau, în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, ci acţionând, în baza conivenţei infracţionale, prestabilite, la nivelul acestei grupări criminale, i-a asigurat acestui coinculpat primirea sumei de bani menţionate de la coinculpatul O.O.

Pentru toate aceste considerente expuse instanţa a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul M.M., prin apărătorul său ales, de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de complicitate la luare de mită, în formă continuată, în infracţiunea de complicitate la dare de mită, în formă continuată (6 acte materiale).

Având în vedere solicitarea acestui inculpat de a beneficia de aplicarea prev. art. 3201 C. proc. pen. instanţa a reţinut, dat fiind circumstanţele faptice anterior expuse cu privire la acest inculpat, că cele două fapte pentru care a fost deferit justiţiei există, ele sunt incriminate de legiuitorul român ca fiind infracţiuni în dispoziţiile unor legi speciale, ce s-a impus a fi coroborate cu dispoziţiile C. pen. român şi au fost comise de acesta cu forma de vinovăţie a intenţiei directe.

Instanţa a constatat că inculpatul M.M. a comis infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, el situându-se pe al doilea palier al acestei grupări infracţionale şi acţionând în calitate de intermediar, între nivelul cel mai înalt al acestei grupări şi un alt intermediar reprezentat de coinculpatul O.O.. În cadrul acestui grup infracţional organizat acest inculpat şi-a îndeplinit, în mod exemplar, atribuţiile liber asumate, respectiv la coordonarea coinculpatului Y.Y. acesta se deplasa la punctul de lucru al SC F.F.F.F.F.F. SRL., unde îşi desfăşura activitatea coinculpatul O.O. şi nu doar că prelua dosarele întocmite pe seama candidaţilor cărora, contra cost, Y.Y. urma să le faciliteze obţinerea frauduloasă a permisului de conducere; dar, în cazurile expres indicat de către Y.Y., verifica personal ca aceste persoane să ştie să scrie şi să citească, în mod cursiv. Inculpatul M.M. a acţionat, având deplina reprezentare a faptelor sale şi a consecinţelor acestora şi a desfăşurat activităţile mai sus expuse, la nivelul grupului infracţional organizat constituit, în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie, la care el a înţeles să adere.

Pentru cele două fapte astfel comise instanţa i-a aplicat acestuia pedepse ce au fost individualizate cu stricta respectare a prev. art. 72 C. pen. Acest inculpat este infractor primar, ce are o familie închegată, formată din soţie şi doi copii minori, este absolvent de studii superioare, dar activitatea infracţională, ce

s-a constatat a fi desfăşurată, s-a întins pe o perioadă substanţială de timp şi a fost comisă cu caracter continuu de către acesta. Modul în care acest inculpat a înţeles să acţioneze în cauză, a demonstrat că îi este uşor să accepte că într-un stat de drept normele legale nu trebuie respectate, ci eludate, cu atât mai mult cu cât funcţia, pe care o ocupi într-o comunitate dată îţi permite să intri şi să dezvolţi relaţii de prietenie cu persoane care fac din îmbogăţirea ilicită un scop primordial al existenţei lor. Acest inculpat, prin apărătorul său ales, a solicitat să i se aplice, ca urmare a reţinerii incidenţei a 3201 C. proc. pen., o pedeapsă într-un cuantum situat sub minimum special al pedepsei, prevăzute de legiuitorul român, pentru fiecare faptă în parte şi a învederat faptul că sinceritatea ce a manifestat-o în cauză a justificat să i se reţină şi circumstanţe atenuante. Reţinându-i-se circumstanţe atenuante, care veneau în concurs cu agravanta prevăzută de art. 9 din Legea nr. 78/2000, s-a cerut să i se determine o pedeapsă care să fie egală cu arestul preventiv deja executat sau să i se aplice o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere. Instanţa, evaluând aceste solicitări ale inculpatului, arestul preventiv deja executat de acesta, până la momentul la care măsura preventivă a arestului a fost înlocuită cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu şi faptul că acest inculpat a manifestat doar o sinceritate parţială în cauză, a apreciat că pentru a se atinge scopul pedepsei penale, astfel cum este acesta reglementat de asrt.52 C. pen., s-a impus a-i fi aplicate acestui inculpat următoarele pedepse:

- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

- 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la luare de mită în formă continuată.

Instanţa s-a oprit la cuantumul acestor pedepse pentru cele două fapte penale comise de către inculpat având în vedere că limitele acestor pedepse au fost reduse cu o treime, deoarece inculpatul a făcut apel la beneficiul disp. art. 3201 C. proc. pen. (S-au avut în vedere limite de pedeapsă cuprinse între 3 ani şi 4 luni şi 13 ani şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea incriminată de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi limite de pedeapsă cuprinse între 1 an şi 7 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită în formă continuată).

Consecvenţa infracţională manifestată de inculpat în prezenta cauză, aria întinsă în care grupul infracţional organizat, din care a făcut parte, a acţionat, intervalul de timp, mare ca şi durată în care această grupare criminală şi-a desfăşurat activitatea, valorile sociale vătămate prin această activitate comisă de inculpat (siguranţa traficului rutier ce se desfăşoară pe drumurile naţionale şi europene şi integritatea fizică a participanţilor la acest trafic) a justificat cuantumul fiecărei pedepse aplicate acestui inculpat prin prezenta hotărâre, în contextul în care faţă de acesta s-a reţinut nu doar incidenţa art. 3201 C. proc. pen., dar şi incidenţa art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 şi a art. 41 alin. (2) C. pen. (ca circumstanţe agravante) şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 ca circumstanţă atenuantă (acest ultim text legal invocat a fost reţinut ca fiind incident faţă de inculpat prin actul de investire a instanţei, deoarece în faza de urmărire penală M.M. a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a coinculpaţilor Y.Y.

şi O.O.). Instanţa a avut în vedere, de asemenea, că, la momentul determinării cuantumului pedepselor ce se impun a-i fi aplicate acestui inculpat, trebuie să aibă în vedere şi incidenţa art. 13 C. pen., deoarece de la data sesizării sale şi până la soluţionarea cauzei, în plan procesual penal a intervenit concursul de legi, acestuia fiindu-i mai favorabilă aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 202/2010, astfel cum a fost aceasta modificată, în domeniul dreptului procesual penal, prin O.U.G. nr. 121/2011. Nu au fost reţinute ca fiind incidente faţă de acest inculpat circumstanţe atenuante dintre cele prevăzute de art. 74 C. pen. (lit. a) şi c)), deoarece acestea se subsumează prev. art. 3201 C. proc. pen., iar prin rechizitoriu i-au fost deja reţinute circumstanţe atenuante echivalente acestora.

Pentru toate aceste considerente expuse urmează ca în conformitate cu disp. art. 334 C. proc. pen. să respingă, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul M.M., prin apărătorul său ales, de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de complicitate la luare de mită în formă continuată, faptă prev. şi ped. de disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 alin. (1), a art. 9 din Legea nr. 78/2000 şi a art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) în infracţiunea de complicitate de dare de mită în formă continuată, faptă incriminată de disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 alin. (1) şi a art. 9 din Legea nr. 78/2000 şi a art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale).

Potrivit disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 3201 C. proc. pen. şi a art. 13 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.M., pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă complementară (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita o activitate de natura celei de care acest inculpat s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii). Instanţa nu a interzis drepturile inculpatului de a alege, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum au fost interpretate prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în data de 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Regatului Unit, prevederi incidente în baza art. 20 din Constituţia României.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează, atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

In ce priveşte dreptul de a participa în calitate de alegător, instanţa nu a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului acestuia este justificată în cauza de faţă de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpat, acestea nefiind apte să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viaţa socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având obligaţia pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deţinuţi

In ce priveşte cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat şi care în cuprinsul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcţii elective publice, instanţa a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar şi de facto cu executarea pedepsei penale în regim penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanţa a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului dreptului menţionat pe durata executării pedepsei principale este justificată de un scop obiectiv şi legitim şi proporţională într-o societate democratică.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), instanţa a interzis exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., având în vedere că aceste dispoziţii nu contravin, conform art. 20 din Constituţia României, altor dispoziţii din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte. Totodată, instanţa i-a interzis ca pedeapsă complementară acestui inculpat şi exercitarea activităţii de natura celei de care acesta s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, deoarece probele cauzei au demonstrat că desfăşurând activitatea de inginer de sistem la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, el prin prisma contactelor stabilite cu funcţionarii publici din această instituţie şi cu terţii, şi-a îndeplinit atribuţiile ce şi le-a asumat în cadrul grupării infracţionale organizate, la care a aderat benevol.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) şi a art. 9 din Legea nr. 78/2000 şi a art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se şi incidenţa disp. art. 3201 C. proc. pen., a art. 13 C. pen., a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, dar şi a art. 80 C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la luare de mită în formă continuată, (6 acte materiale) la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Conform disp. art. 65 C. pen. s-a înlăturat aplicarea, faţă de acest inculpat, a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, conform disp. art. 254 alin. (1) teză finală C. pen., cuantumul pedepsei principale aplicate acestuia nejustificând şi aplicarea pedepsei complementare.

În baza disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) rap. la art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, stabilind ca, în final, inculpatul M.M. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a), teza a II-a, şi lit. b) şi c) C. pen., (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita o activitate de natura celei de care acest inculpat s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

Conform disp. art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului M.M., exercitarea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata de executării pedepsei principale de 4 ani închisoare, (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat). Instanţa nu a interzis drepturile inculpatului de a alege, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum au fost interpretate prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în data de 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Regatului Unit, prevederi incidente în baza art. 20 din Constituţia României.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează, atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

În ce priveşte dreptul de a participa în calitate de alegător, instanţa nu a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului acestuia este justificată în cauza de faţă de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpat, acestea nefiind apte să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viaţa socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având obligaţia pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deţinuţi

În ce priveşte cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat şi care în cuprinsul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcţii elective publice, instanţa a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar şi de facto cu executarea pedepsei penale în regim penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanţa a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului dreptului menţionat pe durata executării pedepsei principale este justificată de un scop obiectiv şi legitim şi proporţională într-o societate democratică.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), instanţa i-a interzis exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., având în vedere că aceste dispoziţii nu contravin, conform art. 20 din Constituţia României, altor dispoziţii din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

Conform disp. art. 139 C. proc. pen. s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara instituită în sarcina acestui inculpat prin încheierea de şedinţă din 24-25 august 2009, pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş în Dosarul nr. x/43/2008, măsură preventivă ce a fost, ulterior, modificată prin încheierea de şedinţă din 11-12 ianuarie 2010 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul anterior menţionat. S-a apreciat oportună revocarea acestei măsuri preventive, deoarece din informaţiile comunicate instanţe de către organele de poliţie însărcinate cu supravegherea respectării de către acest inculpat a obligaţiilor ce

i-au fost instituite în sarcină prin încheierile de şedinţă menţionate a rezultat că acesta s-a conformat întocmai acestor obligaţii.

Potrivit art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului, dispusă prin ordonanţa procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, din 16 iulie 2008 emisă în Dosarul nr. x/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, asupra sumelor de 6.450 euro şi 9.800 lei, sume consemnate în contul deschis, pe numele inculpatului M.M., la Banca Comercială a României-Sucursala Unirea, în faza urmăririi penale şi restituirea acestora către inculpat.

Conform disp. art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpatul M.M. să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, aferente soluţionării cauzei la prim grad jurisdicţional şi în faza urmăririi penale suma de 22.800 lei. Instanţa a determinat cuantumul cheltuielilor judiciare datorate, de acest inculpat statului, având în vedere, amploarea procedurilor desfăşurate împotriva acestuia, respectiv procedurile de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat, în intervalul de timp critic, timpul şi mijloacele folosite pentru transcrierea în formă certificată a tuturor acestor convorbiri menţionate, cheltuielile angajate de instanţă cu trimiterea întregului dosar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe parcursul soluţionării cauzei pentru soluţionarea tuturor căilor de atac exercitate de către acest inculpat împotriva încheierilor de şedinţă.

XIX. Inculpatul S. ce a fost acuzat de comiterea, în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen., a infracţiunilor incriminate de:

- dispă. art. 7 din Legea nr. 39/2003 (aderare la un grup infracţional);

- disp. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (fals intelectual aflat în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, în formă continuată - 4 acte materiale) şi

- art. 289 C. pen. (fals intelectual), la termenul de judecată din 4 ianuarie a.c., asistat fiind de apărătorul său ales, a învederat, în mod expres, că solicită să beneficieze de aplicarea prev. art. 3201 C. proc. pen., astfel cum a fost acesta modificat. Analizându-se vastul material probator administrat în cauză cu maximă obiectivitate în legătură cu acest inculpat s-au reţinut următoarele:

A. Referitor la infracţiunea de fals intelectual, aflat în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului S.:

. În legătură cu examinarea la proba de traseu a investigatorului sub acoperire T., din mijloacele de probă expuse la prezentarea activităţilor desfăşurate de investigatorul sub acoperire T. (înregistrările convorbirilor ambientale purtate de acesta, în ziua de 17 aprilie 2008, coroborate cu procesele-verbale şi declaraţiile aceluiaşi investigator, precum şi cu declaraţiile inculpatului O.O.), corelate şi cu anexele la chestionar, reprezentând fişele de examinare ale acestui candidat, a rezultat că inculpatul S., în calitate de examinator, la proba de traseu, a atestat, în mod nereal, în cuprinsul celor două înscrisuri anterior menţionate, împrejurarea că ar fi efectuat, în ziua de 17 aprilie 2008, examinarea investigatorului sub acoperire T. şi că acesta ar fi deţinut deprinderile practice, necesare, pentru obţinerea permisului de conducere valabil pentru categoriile, A, B, C, CE, D.

. În ceea ce priveşte examinarea, la proba de traseu, a investigatorului sub acoperire U., din mijloacele de probă, prezentate la expunerea activităţilor desfăşurate de către acest investigator (înregistrările convorbirilor ambientale purtate de acesta, în ziua de 18 aprilie 2008, coroborate cu procesele verbale şi declaraţiile aceluiaşi investigator, precum şi cu declaraţiile inculpatului F.F.F.), corelate şi cu anexa la chestionar, reprezentând fişa de examinare a candidatului U., a rezultat că inculpatul S., în calitate de examinator la proba de traseu, a atestat, în mod nereal, în cuprinsul înscrisului anterior menţionat, împrejurarea că ar fi efectuat, în ziua de 18 aprilie 2008, examinarea acestui candidat menţionat şi că acesta deţinea deprinderile practice, necesare, pentru obţinerea permisului de conducere valabil pentru categoriile, A, B, C, CE.

. Legat de examinarea la proba de traseu a coinculpatului B., din mijloacele de probă expuse cu ocazia prezentării faptei de trafic de influenţă, comise de coinculpaţii F.F.F. şi O. (deci din declaraţiile acestora, care s-au coroborat cu cele ale coinculpatului B.), corelate şi cu anexa la chestionar, seria AA nr. 3626874, reprezentând fişa de examinare a candidatului amintit - B. -, a rezultat că inculpatul S., în calitate de examinator, la proba de traseu, a atestat, în mod nereal, în cuprinsul înscrisului anterior menţionat, împrejurarea că ar fi efectuat, în ziua de 23 aprilie 2008, examinarea acestui inculpat - B. şi că acesta deţinea deprinderile practice, necesare, pentru obţinerea permisului de conducere valabil pentru categoriile, A, B, C, CE.

. În legătură cu examinarea la proba de traseu a învinuitului V., din mijloacele de probă expuse cu ocazia prezentării faptei de trafic de influenţă, comisă de inculpatul F.F.F. (din declaraţiile acestuia, care s-au coroborat cu înregistrările convorbirilor ambientale purtate de investigatorul sub acoperire U., în ziua de 18 aprilie 2008, cu procesele-verbale şi declaraţiile aceluiaşi investigator), corelate şi cu anexele la chestionar, reprezentând fişa de examinare a candidatului amintit, a rezultat că inculpatul S., în calitate de examinator la proba de traseu, a atestat, în mod nereal, în cuprinsul înscrisului anterior menţionat, împrejurarea că ar fi efectuat, în ziua de 18 aprilie 2008, examinarea învinuitului V. şi că acesta deţinea deprinderile practice, necesare, pentru obţinerea permisului de conducere valabil pentru categoriile, A, B, C, CE.

B. Referitor la infracţiunea de fals intelectual, reţinută în sarcina inculpatului S., din mijloacele de probă expuse la prezentarea faptei de trafic de influenţă, comisă de inculpatul P.P. şi inculpatul H. (respectiv, din declaraţiile acestora, care s-au coroborat cu cele ale denunţătorului J.), corelate şi cu anexa la chestionar, reprezentând fişa de examinare a candidatului J., a rezultat că inculpatul S., în calitate de examinator, la proba de traseu, a atestat, în mod nereal, în cuprinsul înscrisului anterior menţionat, împrejurarea că ar fi efectuat, în ziua de 19 mai 2008, examinarea denunţătorului J. şi că acesta deţinea deprinderile practice, necesare, pentru obţinerea permisului de conducere valabil pentru categoriile, B, C, CE.

C. Legat de comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, reţinută în sarcina inculpatului S.:

Din aspectele expuse la analizarea faptei de aderare la un grup infracţional organizat, săvârşită de inculpaţii O., F.F.F. şi O.O., coroborate cu declaraţiile acestora şi cu înregistrările convorbirilor ambientale, purtate de investigatorii sub acoperire T. şi U., în zilele de 17 aprilie 2008 şi 18 aprilie 2008, a rezultat, cu certitudine, aderarea inculpatului S., la grupul infracţional organizat, din care făceau parte, atât cei anterior menţionaţi, cât şi inculpaţii T.T., Y.Y., D.D.D., X. şi G., precum şi alte persoane care nu au fost puse sub învinuire încă, în cauză, până la momentul sesizării instanţei.

De altfel, după ce la 20 iunie 2008, deci, în faza urmăririi penale inculpatul S. a tăgăduit săvârşirea vreuneia dintre faptele săvârşite, în sarcina sa, ulterior, a revenit asupra acestei poziţii şi a recunoscut comiterea faptelor de fals intelectual.

Prin declaraţiile date în prezenta cauză, inculpatul S. a relatat că inculpaţii T.T., Y.Y., X. şi G. facilitau diverşilor candidaţi obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere şi, în acest sens, aplicau diferite semne pe programator, în dreptul numelui respectivilor candidaţi, pentru a-i cere, în acest mod, examinatorului de la proba de traseu să le declare admise, pe persoanele în cauză.

Totodată, inculpatul S. a mai arătat că acelaşi gen de favorizare, a unor candidaţi, se făcea şi cu ocazia susţinerii probei de sală, menţionând că, în condiţiile participării sale, în câteva rânduri, ca examinator la această probă, a arătat unor candidaţi, la solicitarea şefului său, inculpatul T.T., răspunsurile corecte.

Inculpatul S. a mai menţionat că, pentru desfăşurarea acestei activităţi infracţionale, colegii săi de serviciu pretindeau şi primeau sume cuprinse între 2.500 - 5.000 euro, în cazul unor candidaţi proveniţi din alte judeţe, decât Argeş, precum şi că, la un moment dat, inculpatul T.T. i-a spus că şi el poate cere anumitor candidaţi asemenea sume de bani, pentru a le facilita obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, în baza modului de operare prezentat mai sus.

Materialul probator administrat, a demonstrat că între lucrătorii de poliţie de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, exista o conivenţă infracţională, care, de altfel, a fost prezentată şi de către inculpatul S., în cuprinsul declaraţiilor sale, respectiva înţelegere fiind utilizată pentru a facilita unor persoane obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, în schimbul unor sume de bani, care era împărţită între membrii grupului infracţional.

Din probele administrate, a mai rezultat că, pentru desfăşurarea acestei activităţi infracţionale, fiecare dintre lucrătorii de poliţie de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, avea posibilitatea, în temeiul înţelegerii preexistente, de a impune celorlalţi colegi favorizarea, la examen, a unor candidaţi, fiind vorba, atât de proba teoretică, de sală, cât şi de cea de traseu, practică.

Modul de operare utilizat consta în aplicarea unor semne pe programator, în dreptul numelui persoanelor cărora trebuia să li se faciliteze obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, după care, potrivit sarcinilor asumate în cadrul grupului infracţional organizat, unul dintre membrii comisiei de examinare îl prelua pe acel candidat, la intrarea în sala de examen şi îl aşeza în anumite bănci prestabilite, pentru ca, ulterior, să i se pună la dispoziţie chestionare cu răspunsurile, corecte, însemnate, chestionare care erau dintre cele ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate, în ziua de 16 iunie 2008., la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

Desfăşurarea activităţii infracţionale mai presupunea şi aportul examinatorului de la proba de traseu, care, în baza aceleiaşi conivenţe infracţionale, desăvârşea acţiunile întreprinse, până în acel moment, de către colegii săi, membri ai aceluiaşi grup infracţional organizat, favorizând candidaţii în cauză şi cu ocazia desfăşurării acestei probe, uneori, declarându-le admise pe respectivele persoane, fără ca acestea să susţină, în fapt, examenul.

Or, în condiţiile în care inculpatul S. a cunoscut aceste circumstanţe şi, în condiţiile în care a exercitat, în mod repetat, acte materiale de favorizare a unor candidaţi, în contextul activităţii infracţionale desfăşurate de către ceilalţi membri ai grupului infracţional, fapta acestui inculpat nu poate îmbrăca decât forma aderării la acea grupare infracţională organizată. Implicarea acestui inculpat ca membru al acestei grupări infracţionale, cu caracter organizat, din prezenta cauză, la al doilea palier al acestei grupări criminale, a rezultat cu certitudine, nu doar din aspectele expuse de coinculpaţii Y.Y., O., F.F.F., P.P., I.I., H. în declaraţiile date, de aceştia, dar şi din convorbirile şi comunicările telefonice autorizate a fi interceptate în cauză, conform legii şi la care instanţa urmează să facă referire în continuare. Se au în vedere aici convorbirile telefonice desfăşurate între:

- coinculpaţii I.I. şi R.R. în data de 8 aprilie 2008 de la ora 13:45:12, redată în formă scrisă la filele 60-62 din vol. 40 de urmărire penală;

- coinculpatul R.R. cu M.M.M.M.M.M.M.M.M.M. din data de 8 aprilie 2008 orele 15:54:50 şi 15:56:31, convorbiri redate în formă scrisă la filele 93-96 din acelaşi vol. 40 de urmărire penală;

- coinculpaţii S. şi R.R. din data de 10 aprilie 2008 orele 12:25:10 redată în formă scrisă la filele 305-306 din acelaşi vol. 40 de urmărire penală;

- coinculpaţii F.F.F. şi O. în data de 13 martie 2008 orele 8:46:53 redată în formă scrisă la filele 44-45 din vol. 44 de urmărire penală;

- coinculpaţii F.F.F. şi S. desfăşurată la data de 23 aprilie 2008 la orele 13:57:12 şi 13:57:35, convorbiri redate în formă scrisă în vol. 47 de urmărire penală;

- coinculpaţii F.F.F. şi S. în data de 30 aprilie 2008, la orele 9:167:28 şi 14:59:34 redate în formă scrisă în acelaşi vol. 47 de urmărire penală;

- coinculpaţii F.F.F. şi B.B.B. în data de 6 mai 2008, orele 13:51:43, redate în formă scrisă în vol.49 de urmărire penală;

- coinculpaţii F.F.F. şi O. în data de 7 mai 2008, orele 10:40:02 redată în formă scrisă în acelaşi vol.49 de urmărire penală;

- coinculpatul F.F.F. cu numitul B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B. în data de 14 mai 2008, orele 11:27:47 redată în formă scrisă în vol.50 de urmărire penală;

- coinculpaţii F.F.F. şi S. în data de 14 mai 2008, orele 16:32:25 redată în formă scrisă în vol.50 de urmărire penală;

Acest inculpat ce a înţeles să solicite să beneficieze de aplicarea art. 3201 C. proc. pen. la termenul de judecată din 4 ianuarie 2012, după derularea administrării vastului probator al cauzei, în condiţiile reglementate de art. 289 C. proc. pen., a realizat concludenţa şi pertinenţa probatoriului administrat împotriva sa şi a înţeles că situaţia sa juridică poate să fie atenuată, şi prin reţinerea acestui text legal anterior menţionat, faţă de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, text legal ce i-a fost reţinut ca fiind incident, prin actul de sesizare al instanţei.

În legătură cu săvârşirea infracţiunii de fals intelectual aflat în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, în formă continuată, faptă incriminată de disp. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen., cu aplic.41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) s-a demonstrat, mai presus de orice dubiu, că acest inculpat a comis această faptă, lucru dovedit cu declaraţiile date în cauză de către investigatorii sub acoperire T. şi U. cu declaraţiile inculpaţilor B., F.F.F. şi O.O. şi cu înregistrările convorbirilor ambientale, autorizate, a se realiza în cauză, de către cei doi investigatori sub acoperire, anterior menţionaţi. S-a demonstrat că, în data de 17 aprilie 2008, răspunzând solicitărilor venite din partea coinculpatului O.O. acesta - S. a completat cu menţiuni nereale anexe, în privinţa candidatului T.. Inculpatul S. ce avea calitatea de membru al comisiei de examinare la proba practică, a unei părţi din candidaţii înscrişi, la susţinerea examenului de obţinere a permisului de conducere, în data de 17 aprilie 2008, a atestat, în mod nereal, că l-ar fi examinat la traseu pe T., menţiune total nereală în contextul în care acest candidat nu s-a deplasat la locul un de se desfăşura această probă. Candidatul T. a intrat în posesia unui permis de conducere pentru profesionişti, în contextul în care, aşa cum s-a mai arătat, la proba teoretică a primit chestionare cu răspunsurile, corecte, marcate cu negru, iar la traseu, deşi nu s-a prezentat pentru susţinerea probei practice, s-a constatat că deţine toate abilităţile necesare pentru categoriile de vehicule A, B. C, CE şi D.

În ziua imediat următoare, inculpatul S., ce era, din nou, desemnat membru al comisiei de examinare a candidaţilor, tot la proba de traseu, ca urmare a conivenţei infracţionale preexistente, la nivelul grupului infracţional din care făcea parte, a dat curs solicitării venite din partea coinculpatului F.F.F. şi, în fals, a atestat că l-ar fi examinat pe numitul U. (investigator sub acoperire în prezenta cauză) constatând că acesta deţinea abilităţile practice necesare pentru categoriile de vehicule A, B, C, CE. Acest inculpat a făcut aceste menţiuni, nereale cu privire la acest candidat, în anexă. Tot în această zi, de 18 aprilie 2008, inculpatul S., respectând conivenţa infracţională prestabilită, la nivelul grupului infracţional ce a acţiona în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, a dat curs, pozitiv, solicitării venite din partea coinculpatului F.F.F., cu privire la V., candidat care şi el, în ziua respectivă, venise să susţină examenul de obţinere a permisului de conducere. Pentru acest candidat, venit special din Spania, la Piteşti, inculpatul S. a efectuat menţiuni, nereale, în anexă, în sensul că a atestat, în fals, că acest candidat V. dispunea de toate abilităţile necesare, pentru a deveni posesorul permisului de conducere aferent categoriilor A, B, C, CE.

Într-un mod similar, cu cel descris la anteriorii doi candidaţi, inculpatul S., a acţionat şi în data de 23 aprilie 2008, când, răspunzând pozitiv, solicitărilor venite din partea coinculpaţilor O. şi F.F.F., a atestat, în mod nereal, în anexă că inculpatul B. deţinea abilităţile necesare pentru obţinerea permisului de conducere aferent categoriilor B, BE, C, CE, cu toate că acest inculpat ultim menţionat nu s-a prezentat la susţinerea acestei probe practice. S-a demonstrat că, la momentul ieşirii inculpatului B., de la susţinerea probei teoretice, coinculpatul V.V. l-a întrebat dacă vrea să obţină proba practică şi cum acesta a avut o atitudine evazivă, F.F.F. i-a cerut copia cărţii de identitate şi suplimentarea „preţului”, deja achitat, cu încă o sută de euro şi 1 kg de brânză, ce urmau să-i fie aduse la momentul la care B. urma să-şi ridice permisul de conducere, pentru ca astfel să-i rezolve şi a doua probă a examenului. Acest fapt s-a şi întâmplat, ca urmare a atitudinii corespunzătoare adoptate de inculpatul S. la solicitarea coinculpatului V.V., datorită conivenţei infracţionale preexistente între ei.

Probele enunţate în alineatele precedente au demonstrat faptul că acest inculpat a comis infracţiunea de fals intelectual, aflat în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, în formă continuată (4 acte materiale), această faptă fiind incriminată de prev. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Inculpatul însuşi a recunoscut, fără rezerve, comiterea acestei fapte, instanţa reţinând că această conduită anterior expusă şi expres manifestată de S., în zilele de 17, 18 şi 23 aprilie 2008, întruneşte din punct de vedre obiectiv şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual aflat în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, în formă continuată.

Din interpretarea coroborată a aspectelor expuse în declaraţiile date de către inculpaţii P.P., H., S., cu cele relatate de candidatul J. a rezultat că, în data de 19 mai 2008, inculpatul S. l-ar fi examinat, la proba practică, pe candidatul anterior menţionat şi ar fi constatat că acesta deţinea toate deprinderile practice necesare pentru a obţine permis de conducere valabil pentru categoriile B, C, CE. Această menţiune făcută de inculpatul S., în data menţionată, în anexa la chestionar, nu corespundea realităţii, deoarece candidatul respectiv, pe baza conivenţei infracţionale existente, între cei trei coinculpaţi menţionaţi, toţi membrii ai grupului infracţional organizat din prezenta cauză, nu s-a prezentat, în data respectivă, la susţinerea acestei probe practice. Această menţiune, nereală, efectuată în actul menţionat, la data amintită, de către inculpatul S., examinator la proba de traseu, întruneşte din punct de vedere obiectiv şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual. Inculpatul S. a recunoscut, fără rezerve, comiterea acestei fapte penale, incriminate de disp. art. 289 C. pen.

Aceste probe, la care instanţa a făcut referire anterior, au demonstrat faptul că inculpatul S. a săvârşit nu doar infracţiunea de fals intelectual analizată, dar şi infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, în contextul în care cunoscând structura acestuia, faptul că patru dintre inculpaţi asigurau coordonarea întregii activităţi (aceşti 4 inculpaţi fiind reprezentanţi de T.T., Y.Y., D.D.D. şi G.), că cei care asigurau activităţi de intermediere, în cadrul acestei grupări criminale, nu doar că aveau un rol bine determinat, dar primeau, corespunzător sarcinilor lor, comisioane substanţiale,

şi-a asumat în mod liber, având deplina reprezentare a faptelor sale, acest rol pentru că, în acest fel, obţinea, în mod constant şi continuu, foloase personale directe. Fapta de aderare la un grup infracţional organizat a acestui inculpat a rezultat şi din aspectele expuse de coinculpatul Y.Y., cu ocazia audierii sale, de către instanţă, la termenul de judecată din 19 martie 2009, când au fost invederate aspectele legate de conflictele apărute între acest inculpat - Y.Y. şi coinculpatul S. pe seama candidaţilor analfabeţi, ce se înscriau la susţinerea examenului de obţinere a permisului de conducere, şi care erau facilitaţi de către S. care, mai departe apela la sprijinul membrilor comisiei de examinare, pentru ca aceşti candidaţi să promoveze acest examen. Pe seama acestor candidaţi analfabeţi coinculpatul Y.Y. a avut discuţii foarte serioase cu coinculpatul S. în prezenţa şefului Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, respectiv a inculpatului de rang I T.T. Acest aspect reţinut, coroborat cu restul împrejurărilor reţinute în prezentele considerente, cu privire la acest inculpat au demonstrat că, în baza conivenţei infracţionale stabilite încă din 2006, între membrii acestui grup, nu interesa gradul de instruire al candidaţilor, ci doar ca „fabrica”, ce funcţiona într-o instituţie publică, să nu înregistreze disfuncţionalităţi.

Inculpatul S. a comis şi infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, deoarece, circumstanţele faptice, anterior expuse şi reţinute, au demonstrat că această conduită, adoptată de el în intervalul de timp critic (2006-iunie 2008), întruneşte din punct de vedere obiectiv şi subiectiv elementele constitutive ale acestei fapte penale. Comportamentul adoptat de acest inculpat se situează în sfera ilicitului penal, fiind o faptă penală ce este incriminată ca infracţiune de către legiuitorul român într-o lege specială, această infracţiune există şi a fost comisă de către inculpatul S. cu forma de vinovăţie a intenţiei directe. De altfel, şi acest inculpat, a înţeles să recunoască, la începutului anului în curs şi fără rezerve, săvârşirea tuturor celor trei acuze ce i-au fost reţinute în sarcină.

Faptele pentru care inculpatul a fost deferit justiţiei şi a căror comitere acesta a recunoscut-o impun pedepsirea sa, cu stricta respectare a prev. art. 72 C. pen. Încă de la debutul urmăririi penale, împotriva sa, acest inculpat a înţeles să manifeste deplină cooperare cu organele judiciare, exprimând, în mod constant, un comportament sincer, în faţa acestora şi facilitând identificarea şi tragerea la răspunderea penală şi a altor membrii ai acestei grupări infracţionale. Acest inculpat este absolvent de studii superioare (formă de învăţământ ce a absolvit-o pe parcursul soluţionării prezentei cauze), are în întreţinere doi minori, are o familie închegată, prezintă afecţiuni metabolice serioase (este suferind de diabet) şi a manifestat deplină sinceritate în faţa instanţei de judecată, pe parcursul prezentei cauzei el înţelegând să respecte întocmai obligaţiile ce i-au fost instituite în sarcină prin încheierile de şedinţă din 24-25 august 2009, respectiv din 11-12 ianuarie 2010 ale Curţii de Apel Tg. Mureş.

În momentul în care instanţa va proceda la individualizarea pedepselor ce se impun a fi aplicate acestui inculpat pentru fiecare faptă în parte, va avea în vedere că, de la data sesizării instanţei până la soluţionarea speţei, în plan procesual penal au intervenit modificări legislative, ce vor impune şi reţinerea incidenţei prev. art. 13 C. pen., dat fiind faptul că Legea nr. 202/2010 a suferit modificări prin O.U.G. nr. 121/2011, iar inculpatul în ianuarie 2012, a solicitat, în mod expres, să beneficieze de clemenţa legiuitorului român expusă în prev. art. 3201 C. proc. pen. Totodată a avut în vedere intervalul de timp substanţial de mare în care acest inculpat a desfăşurat toate faptele penale ce i s-au reţinut în sarcină, aria geografică în care grupul infracţional al cărui membru era şi-a desfăşurat activitatea, valorile sociale ce le-a periclitat prin conduita sa infracţională: siguranţa circulaţiei rutiere şi a participanţilor la traficul rutier.

Pentru toate aceste considerente reţinute potrivit disp.7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, a art. 3201 C. proc. pen. şi a art. 13 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa o funcţie de natura aceleia de care inculpatul s-a folosit la săvârşirea infracţiunii).

În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a art. 3201 C. proc. pen., a art. 13 şi art. 80 C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual aflat în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, în formă continuată (4 acte materiale) la pedeapsa de 8 luni închisoare.

Conform disp. art. 289 C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi a art. 13 C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

Potrivit disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite cele trei pedepse aplicate prin prezenta, stabilind ca, în final, acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i-a interzis acestui inculpat pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

Instanţa nu a interzis drepturile inculpatului de a alege, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum au fost interpretate prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în data de 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Regatului Unit, prevederi incidente în baza art. 20 din Constituţia României.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează, atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

În ce priveşte dreptul de a participa în calitate de alegător, instanţa nu a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului acestuia este justificată în cauza de faţă de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpat, acestea nefiind apte să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viaţa socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având obligaţia pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deţinuţi

În ce priveşte cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat şi care în cuprinsul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcţii elective publice, instanţa a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar şi de facto cu executarea pedepsei penale în regim penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanţa a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului dreptului menţionat pe durata executării pedepsei principale este justificată de un scop obiectiv şi legitim şi proporţională într-o societate democratică.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), instanţa a interzis exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., având în vedere că aceste dispoziţii nu contravin, conform art. 20 din Constituţia României, altor dispoziţii din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

Potrivit disp. art. 861, 862 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale de 3 ani închisoare aplicată inculpatului S. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 8 ani (3 ani plus 5 ani). Instanţa a optat pentru această modalitate de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului, deoarece, scopul pedepsei penale, astfel cum este acesta reglementat de art. 52 C. pen., poate fi atins şi fără privarea de libertate a acestuia, în contextul în care prin regretul, constant manifestat de acesta, el a dat dovadă de faptul că a conştientizat consecinţele grave pe care le-a produs prin săvârşirea infracţiunilor expuse.

Conform art. 863 C. pen. l-a obligat pe inculpatul S. ca pe durata termenului de încercare stabilit prin prezenta să respecte întocmai următoarele obligaţii:

- Să se prezinte săptămânal la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, instanţă în a cărei rază teritorială acest inculpat domiciliază. Instanţa a optat să stabilească în sarcina acestui inculpat prezentarea sa săptămânală la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, deoarece prezenta hotărâre are un caracter rezumativ, concis, nu doar al stării de fapt în care s-a desfăşurat activitatea infracţională de a ceastă grupare criminală, ci şi a conduitei şi personalităţii acestui inculpat ce trebuie măcar la început supus unei dese şi constante supravegheri.

- Să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- Să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă:

- Să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

I-a atras atenţia acestui inculpat să respecte prev. art. 864 C. pen., ce reglementează revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform disp. art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii (cea a interzicerii exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.) şi a pedepsei complementare (cea a interzicerii pentru 2 ani a exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.) aplicate prin prezenta.

Instanţa a înţeles să reitereze că a opinat pentru prezentarea săptămânală a acestui inculpat la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, deoarece întregul context real în care grupul infracţional din prezenta cauză şi-a desfăşurat activitatea imputată, context real expus rezumativ în prezentele considerente justifică cel puţin pentru perioada de început a executării pedepsei ca acest inculpat să fie supus unui strict control din partea organelor abilitate ale statului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală, aplicată prin prezenta, durata reţinerii şi arestului preventiv executate, de acest inculpat, în intervalul 20 iunie 2008 - 31 august 2009, termenul de încercare stabilit prin prezenta urmând a fi redus corespunzător.

Conform disp. art. 139 C. proc. pen. s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, instituită în sarcina acestui inculpat, prin încheierea de şedinţă din 24-25 august 2009, pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, în Dosarul nr. x/43/2008, măsură preventivă ce a fost, ulterior, modificată prin încheierea de şedinţă, din 11-12 ianuarie 2010, pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul anterior menţionat. Instanţa a dispus revocarea acestei măsuri preventive, deoarece, din informaţiile comunicate de către organele de poliţie, însărcinate cu supravegherea îndeplinirii obligaţiilor, ce i-au fost stabilite, în sarcină, acestui inculpat, a rezultat că el nu a înregistrat abateri, respectând întocmai tot ceea ce a dispus instanţa.

S-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului instituită prin ordonanţa procurorilor Direcția Națională Anticorupție - emisă în data de 16 iulie 2008, în Dosarul nr. x/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, asupra următoarelor bunuri ale inculpatului S.:

- apartament situat administrativ în municipiul Piteşti, jud. Argeş;

- apartament situat administrativ în municipiul Piteşti, jud. Argeş;

- teren situat administrativ în Piteşti, jud. Argeş, conform disp. art. 357 alin. (2) lit. c) rap. la art. 170 C. proc. pen., în contextul în care prin probele administrate nu s-a determinat care a fost suma de bani pe care ar fi primit-o acest inculpat în desfăşurarea activităţii infracţionale descrise şi în contextul în care, pentru infracţiunile de corupţie, pentru care au rezultat indicii din probele administrate că inculpatul le-ar fi comis, prin pct. IV al rechizitoriului, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea dosarului astfel format, spre competentă soluţionare la Serviciul Teritorial Piteşti din cadrul Direcția Națională Anticorupție.

Potrivit disp. art. 348 rap. la art. 170 C. proc. pen. s-au anulat înscrisurile falsificate de inculpatul S., în cursul lunii aprilie 2008, pentru numiţii T., U., B. şi V., respectiv menţiunile făcute de acest inculpat în anexe: cu privire la cele patru persoane anterior menţionate. Pe cale de consecinţă, s-a dispus anularea înscrisurilor subsecvente, întocmite în baza acestor menţiuni anulate, pe seama numitului V., respectându-se astfel principiul „quod nullum est, nullum efectum producit”.

S-a constatat că prin prezenta s-a dispus anularea permisului de conducere pe seama coinculpatului B., în urma condamnării acestuia.

În baza art. 348 rap. la art. 170 C. proc. pen. s-a anulat menţiunea efectuată, în data de 19 mai 2008, de inculpatul S. în anexă referitoare la candidatul J. prin care a atestat, în fals, că acesta deţinea deprinderile, necesare, obţinerii permisului de conducere şi, pe cale de consecinţă, va anula toate înscrisurile, ulterioare, emise pe seama lui J., în baza acestei menţiuni anulate, pe baza principiului anterior expus.

Potrivit art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. l-a obligat pe acest inculpat să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, aferente soluţionării cauzei la prim grad jurisdicţional şi în faza urmăririi penale, suma 12.300 lei.

Instanţa a determinat cuantumul cheltuielilor judiciare datorate, de acest inculpat statului, având în vedere, amploarea procedurilor desfăşurate împotriva acestuia, respectiv procedurile de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat, în intervalul de timp critic, timpul şi mijloacele folosite pentru transcrierea în formă certificată a tuturor acestor convorbiri menţionate.

XX. Inculpatul X. a fost acuzat şi trimis în judecată, la data de 3 decembrie 2008 sub acuza comiterii, în condiţiile concursul real de infracţiuni, a faptelor penale incriminate de:

- disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 (aderare la un grup infracţional organizat);

- disp. art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1), art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (luare de mită în formă continuată - 2 acte materiale);

- disp. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. (fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune de corupţie) şi

- disp. art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (fals intelectual în formă continuată - 2 acte materiale).

Analizând cu maximă obiectivitate şi imparţialitate vastul material probator administrat, în legătură cu inculpatul X., au fost stabilite următoarele:

A. Legat de comiterea infracţiunii de luare de mită, în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului X. a reieşit că:

. Referitor la suma de 1.000 euro primită, prin intermediul învinuitei D., de la denunţătorul C.C.C.C.C.C., din declaraţiile acestuia a rezultat că, pe fondul împrejurării că auzise din zvon public că, la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş se putea obţine permisul de conducere, în schimbul unor sume de bani, date ca mită, funcţionarilor din respectiva instituţie, a discutat acest aspect, (aproximativ la începutul primăverii anului 2008), cu numitul C.C.C.C.C.C.C.C.C., care, după o perioadă de timp, i-a spus că îi putea facilita obţinerea, în acel mod, a permisului de conducere, în schimbul sumei de 3.000 euro.

Întrucât martorul C.C.C.C.C.C. a susţinut că suma pretinsă era prea mare, în raport cu posibilităţile sale financiare, susnumitul i-a spus, ulterior, acestuia că mama sa, inculpata D., ar fi putut să-i faciliteze obţinerea permisului de conducere, întrucât îl cunoştea pe un poliţist de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş şi că, pentru acest lucru, ar trebui să dea suma de 1.500 euro.

În cursul lunii martie 2008, martorul C.C.C.C.C.C. a discutat, în mod direct, cu inculpata D., care i-a pretins suma de 1.500 euro, despre care a susţinut că o va remite unui poliţist, cu numele „x”, din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, pentru a-i asigura acestuia obţinerea permisului de conducere dorit şi, totodată, a pretins de la acesta, încă 500 lei, cu privire la care inculpata a motivat că îi va remite, cu titlu de mită, unor funcţionari de la Serviciul Public Comunitar Local DE Evidența Persoanei Mioveni, pentru derularea formalităţilor necesare schimbării domiciliului martorului.

Potrivit declaraţiilor date de martorul amintit, ce erau concordante şi cu depoziţiile martorei C.C.C.C.C.C.C.C.C.C.C.C.C., în cursul lunii martie 2008, C.C.C.C.C.C. a remis suma de 500 lei, împreună cu cartea sa de identitate şi certificatul său de naştere, învinuitei D., care, în aceeaşi zi, l-a însoţit pe susnumit la sediul Serviciul Public Comunitar Local de Evidența Persoanei Mioveni, judeţul Argeş, unde au fost depuse documentele, pentru schimbarea domiciliului acestuia la adresa de domiciliu a inculpatei amintite.

Ulterior, în jurul datei de 10 martie 2008, inculpata l-a însoţit, din nou, pe martorul C.C.C.C.C.C. la structura de evidenţă a persoanei, anterior amintită, de unde acesta din urmă şi-a ridicat noua carte de identitate, având domiciliul schimbat în satul Stîlpeni, com. Stîlpeni, judeţul Argeş.

În cursul aceleiaşi zile, inculpata D. l-a condus pe martor la sediul unei şcoli de şoferi, din Piteşti şi a făcut demersuri pentru întocmirea unor înscrisuri, prin care s-a atestat, contrar adevărului, că C.C.C.C.C.C. ar fi efectuat cursuri de conducere auto şi, în aceste împrejurări, martorul a remis inculpatei suma de 1.500 euro.

De asemenea, în contextul unor discuţii telefonice, purtate în jurul datei de 13 aprilie 2008, inculpata D. a pretins, de la martorul C.C.C.C.C.C., încă 500 euro, despre care a susţinut că îi va remite, împreună cu cei 1.500 euro primiţi iniţial, poliţistului cu numele „x”, pe lângă care urma să intervină pentru a-i facilita, acestuia, obţinerea permisului de conducere.

Pe fondul unei abordări contradictorii, a acestui subiect de conversaţie, generată de faptul că martorul a susţinut că nu avea posibilitatea de a remite, această diferenţă de bani, C.C.C.C.C.C. şi inculpata D. au convenit, în final, ca aceasta să achite, din banii personali, cei 500 euro, urmând ca susnumitul să îi restituie, ulterior, această sumă.

La data de 14 aprilie 2008, inculpata D. l-a condus pe martorul C.C.C.C.C.C. la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, unde i l-a prezentat pe poliţistul cu numele „x”, ocazie cu care acesta din urmă i-a solicitat martorului să îl contacteze, în dimineaţa zilei, în care va fi programat pentru a susţine examenul de obţinere a permisului de conducere şi, în aceleaşi împrejurări, poliţistul în cauză l-a ajutat pe acesta să completeze un formular, necesar, pentru înscrierea la examen.

Ulterior, martorul a fost înştiinţat de către inculpata D. că fusese programat, la examen, la data de 17 aprilie 2008 şi, în dimineaţa acelei zile, înainte de a intra în sala de examen, C.C.C.C.C.C. a discutat cu poliţistul „x”, care i-a spus că, în cursul desfăşurării probei de sală, unul dintre funcţionarii, din comisia de examinare, îi va pune la dispoziţie răspunsurile, corecte, ale întrebărilor din chestionar.

Potrivit declaraţiilor date de martor, ceea ce îi spusese poliţistul „x” s-a şi întâmplat, întrucât, la proba de sală, unul dintre examinatori

i-a pus la dispoziţie un chestionar pe care erau însemnate răspunsurile corecte, printr-un punct aplicat cu marker-ul în dreptul anumitor enunţuri, ale întrebărilor, din chestionar, în acele împrejurări, C.C.C.C.C.C. fiind declarat admis la examenul de obţinere a permisului de conducere.

Conform procesului-verbal întocmit la 29 mai 2008, martorul C.C.C.C.C.C. l-a recunoscut, după fotografie, pe poliţistul cu numele „x”, stabilindu-se, astfel, că acesta era inculpatul X., agent de poliţie în carul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş. Această procedură de recunoaştere a inculpatului menţionat, după fotografie, este consemnată, în scris, la filele 61-66 din vol.14 de urmărire penală.

De asemenea, prin procesul-verbal întocmit la 07 mai 2008, privind desfăşurarea activităţii judiciare de prezentare pentru recunoaştere după fotografie, s-a stabilit că examinatorul, care i-a pus la dispoziţie denunţătorului C.C.C.C.C.C. chestionarul cu răspunsurile corecte însemnate, a fost ofiţerul de poliţie D.D.D., ce avea gradul de subcomisar în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş - această procedură se regăseşte la filele 71-73 din vol. 14 de urmărire penală.

La data de 02 mai 2008, ca urmare a unor noi demersuri întreprinse de inculpata D., martorul C.C.C.C.C.C. şi-a ridicat de la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere Și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş permisul de conducere, valabil pentru categoria B, inculpata amintită, solicitând martorului ca, în perioada, imediat, următoare, să-i remită diferenţa de 500 euro, pretinsă în împrejurările activităţii infracţionale anterior descrise şi, totodată, şi-a exprimat disponibilitatea de a facilita şi altor persoane obţinerea permisului de conducere, în aceleaşi condiţii în care l-a obţinut şi martorul, dar în schimbul sumei de 4.000 euro, aceste aspecte rezultând din declaraţiile date la 07 mai 2008, de către martorul menţionat.

Prin aspectele expuse în declaraţiile date în faza urmăririi penale şi în faţa instanţei, martorul C.C.C.C.C.C. a relatat că numitul C.C.C.C.C.C.C.C.C. i-a propus să-i faciliteze obţinerea permisului de conducere şi pentru categoriile de profesionist, în schimbul sumei de 800 euro.

Din înregistrarea audio-video a convorbirii purtate în mediul ambiental, la data de 14 mai 2008 (acest mijloc de probă fiind administrat, conform art. 911 şi urm. din C. proc. pen., în procesul-verbal de redare, aflat la filele 212 - 254, din vol. 14), coroborată cu declaraţiile martorului C.C.C.C.C.C., a rezultat că acesta a remis inculpatei D. suma de 500 euro (care a fost pusă la dispoziţia denunţătorului de către organele de urmărire penală, conform procesului-verbal aflat în vol. 14, filele 296-297), pretinsă de către aceasta în împrejurările anterior expuse.

Cu aceeaşi ocazie, inculpata D. a confirmat martorului că primise anterior de la acesta suma de 1.500 euro şi 500 lei, pentru a-i facilita obţinerea permisului de conducere şi, totodată, a afirmat că inculpatul X. obţinuse actele prin care se atesta că C.C.C.C.C.C. ar fi efectuat cursuri de pregătire la o şcoală de şoferi, din Piteşti.

Referindu-se la faptul că a fost nevoită să pună din banii ei, cei 500 euro, despre care susţinea că au fost ceruţi, de inculpatul X., pe lângă suma de 1.500 euro dată, iniţial, de către martor, pentru a-i facilita acestuia obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere valabil pentru categoria B, învinuita D. a afirmat „păi, eu nu mai puteam. Zic eu: <<cum să mai cer un ban la omul’ ăsta?>> Că zic: <<eu nu mai pot!>> Mi-era ruşine, deci nu m-am ocupat. Şi zic: << Mă împrumut, şi-i dau (adică inculpatului X.), şi ca să scape băiatul’ dau, asta e situaţia>> şi ca să aud că ăsta a făcut-o pentru mine”.

În ceea ce priveşte suma de 2.000 euro primită, prin intermediul inculpatei D., de la martorul C.C.C.C.C.C.:

În contextul discuţiei ambientale purtate la 14 mai 2008, inculpata D. şi-a exprimat disponibilitatea de a-i facilita denunţătorului C.C.C.C.C.C. obţinerea, frauduloasă, a categoriilor de profesionist, în acelaşi mod în care acesta beneficiase şi de permisul de conducere, valabil pentru categoria B, afirmând că va discuta despre acest lucru, tot cu inculpatul X., menţionându-i, totodată, denunţătorului că nu ştie exact, dar crede că acesta din urmă va cere 3.000 euro.

De altfel, în continuarea dialogului, inculpata D., i-a precizat martorului anterior menţionat, făcând trimitere la o discuţie, pe care ar fi avut-o cu inculpatul X., că acesta „mi-a spus clar, verde: <<patru mii de euro>>.

Prin declaraţiile sale, martorul C.C.C.C.C.C. a relatat că, în ziua de 19 mai 2008, inculpata D. i-a spus că trebuie să dea suma de 3.000 euro, pentru a i se facilita obţinerea, frauduloasă, şi a categoriilor de profesionist, şi l-a atenţionat să se grăbească şi să facă rost de bani, întrucât aflase că, din 01 iunie 2008, se va da la calculator examenul de obţinere a permisului de conducere.

Conform aceloraşi declaraţii, inculpata D. l-a contactat telefonic, la 20 mai 2008, pe martor, căruia i-a transmis că a discutat cu inculpatul X. şi că acesta şi-a exprimat acordul de a se implica, pentru a-i facilita acestuia obţinerea categoriilor de profesionist şi, de asemenea, i-a cerut lui C.C.C.C.C.C. să-i aducă, în ziua următoare, suma de 1.500 euro, care reprezentau o primă tranşă, din cei 3.000 euro pretinşi.

În ziua de 22 mai 2008, martorul C.C.C.C.C.C. s-a întâlnit cu inculpata D., convorbirea purtată de aceştia, în mediul ambiental, a fost înregistrată audio-video, potrivit disp. art. 911 şi urm. C. proc. pen., ea fiind transcrisă în procesul-verbal de redare, aflat la filele 255 - 286, din vol. 14 de urmărire penală.

Potrivit acestui mijloc de probă, care s-a coroborat cu declaraţiile martorului C.C.C.C.C.C., inculpata s-a asigurat, încă din debutul conversaţiei, de faptul că acesta putea face rost de întreaga sumă, pretinsă, de 3.000 euro, într-un timp cât mai scurt, legat de acest aspect afirmând că, în cursul săptămânii următoare, va fi deja programat la examen, afirmând şi că se va duce, imediat, să-i ducă coinculpatului X. cei 1.500 euro, pe care urma să-i primească de la martor.

În acelaşi context, inculpata D. i-a făcut cunoscut denunţătorului că „de la întâi bagă calculatoarele, la revedere! Şi au pierdut şi ăştia (referindu-se la funcţionarii de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş) şpăgile! Tu ştii ce-i acolo? Zici că-i coadă la (…) pâine”, după care şi-a exprimat îndoiala în legătură cu faptul că inculpatul X. va fi de acord să primească numai 1.500 euro şi nu întreaga sumă de 3.000 euro, afirmând că acesta ar avea foarte mulţi bani şi nu este interesat de sume mici de bani.

Sub acest aspect, inculpata D. i-a spus martorului menţionat - C.C.C.C.C.C., referindu-se la o discuţie, pe care o purtase anterior, cu coinculpatul X., că acesta i-ar fi spus „bă, fă banii şi (…) te rezolv”.

De altfel, pe întregul parcurs al conversaţiei, inculpata D. i-a cerut, cu insistenţă, martorului C.C.C.C.C.C. să facă neapărat rost, într-un timp cât mai scurt, şi de diferenţa de 1.500 euro, care trebuia să ajungă la inculpatul X., sugerându-i chiar să împrumute sume mici de bani de la diferite persoane, până la concurenţa cuantumului respectiv şi, totodată, l-a atenţionat ca, pe viitor, să vorbească „(…) mai codificat la telefon”.

De asemenea, inculpata D. l-a asigurat pe acest martor că inculpatul X. se va ocupa să-i obţină înscrisuri, de la o şcoală de şoferi, prin care să se ateste, în mod contrar adevărului, că C.C.C.C.C.C. ar fi efectuat cursuri de pregătire, corespunzătoare înscrierii la examenul de obţinere a categoriilor de profesionist, astfel că va fi programat să susţină examenul în ziua de 29 mai 2008.

În acele împrejurări, inculpata D. a primit de la martorul C.C.C.C.C.C. suma de 1.500 euro, care i-a fost pusă, anterior, la dispoziţie de către organele de urmărire penală, conform procesului - verbal întocmit la 22 mai 2008 (act care se află în vol. 14 de urmărire penală, la filele181 - 182), inculpata afirmând că se va duce, chiar în acel moment, la inculpatul X., pentru a-i da acestuia banii. În realizarea acestui demers la care a făcut trimitere, inculpata D., a intrat în sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

După câteva minte, inculpata D. l-a contactat, telefonic, pe martor şi i-a cerut acestuia să facă o copie după actul său de identitate, pe care să i-o aducă imediat în sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş; astfel că acesta, având asupra sa respectiva fotocopie, s-a dus, în biroul inculpatului X., care era împreună cu inculpata.

Cu acea ocazie, inculpatul X. i-a cerut martorului să completeze o cerere de înscriere la examen şi l-a trimis pe acesta să îşi facă fotografii, afirmând că îi erau necesare pentru eliberarea fişei de şcolarizare la o şcoală de şoferi.

Important de subliniat este faptul că, în condiţiile în care, în acel moment, denunţătorul nici măcar nu se înscrisese, pentru a urma cursurile vreunei şcoli de şoferi, inculpatul X. i-a dictat lui C.C.C.C.C.C. să consemneze în cererea de înscriere, la examen, că ar fi urmat cursurile şcolii, aparţinând SC J.J. SRL (la care director era inculpatul I.I.), precum şi că, în aceleaşi împrejurări, inculpatul X. a primit de la denunţător şi fotografia acestuia, pentru a fi aplicată pe fişa de şcolarizare.

De altfel, în contextul convorbirii ambientale desfăşurate în data de 22 mai 20098 între cei menţionaţi, inculpatul X. i-a spus martorului că nu va trebui decât să vină la examen, în cursul săptămânii următoare şi i-a făcut acestuia fotografie, pentru a fi aplicată pe permisul de conducere.

Ulterior, după ce au ieşit din biroul inculpatului X., inculpata D. i-a spus, din nou, cu insistenţă, martorului că trebuia să-i aducă neapărat, până cel târziu în seara, de 28 mai 2008, diferenţa de 1.500 euro, afirmând că cel prim menţionat a impus acest lucru şi că ar fi zis că, în caz contrar, denunţătorul nu va intra la examen, în ziua de 29 mai 2008.

De asemenea, inculpata D. l-a asigurat pe martor că i-a dat cei 1.500 euro inculpatului X. şi că i-a garantat acestuia că va primi şi diferenţa de 1.500 euro, până cel târziu cu o zi înainte, de data, la care acesta - martorul va susţine examenul.

Împrejurarea primirii sumei de 1.500 euro de către inculpata D. de la martorul C.C.C.C.C.C., în circumstanţele expuse, a rezultat şi din convorbirea telefonică din 22 mai 2008, ora 17:00, înregistrată conform art. 911 din C. proc. pen., între susnumită şi fiul său, C.C.C.C.C.C.C.C.C., convorbire redată, în scris şi aflat la filele 470-471 din vol.66 de urmărire penală.

Astfel, în cadrul acestei discuţiei telefonice, numitul C.C.C.C.C.C.C.C.C. a întrebat „ce a făcut C.C.C.C.C.C., ţi-a adus banii?”, iar inculpata D. a răspuns „nu i-a adus toţi şi ăla (adică X.) a spus că nu-l bagă la examen”, argumentând acest lucru, prin aceea că X. a impus să-i fie adusă întreaga sumă de bani, până cel târziu cu o zi, înainte, de data la care martorul era programat să susţină examen. În continuarea dialogului C.C.C.C.C.C.C.C.C. a afirmat „(…) am aflat eu, ştiam că ţi-a adus o mie cinci sute (adică 1.500 euro) azi” şi, după ce învinuita a confirmat şi a repetat că ”(…)acela vrea toţi banii”, interlocutorul a adăugat „(…)trei mii (adică 3.000 euro), nu? Tu câţi îţi iei, mamă?.”, iar inculpata a refuzat să dea un răspuns, însă l-a atenţionat să nu mai discute, despre aceste lucruri, la telefon.

La data de 27 mai 2008, ora 11:47, martorul C.C.C.C.C.C. a contactat-o telefonic (discuţie înregistrată, conform art. 911 C. proc. pen., şi transcrisă în procesul-verbal de redare aflat la filele 471 - 473, din vol. 66 de urmărire penală) pe inculpata D., căreia i-a spus că „(…) sunt pregătit să vă aduc ce trebuie (referindu-se la a doua prima tranşă de 1.500 euro, din cei 3.000 euro pretinşi anterior de inculpată).”, iar interlocutoarea a stabilit să se întâlnească cu martorul, în aceeaşi zi, în jurul orei 16:00 şi i-a menţionat că o „(…) să mergem la ăla (adică X.)”.

După numai câteva minute, respectiv, la ora 11:58, inculpata D. l-a apelat (reiese din procesul-verbal de redare a dialogului aflat la filele 473-474, din vol. 66) pe inculpatul X., căruia i-a spus, referindu-se la martorul C.C.C.C.C.C., că „(…) după masă vine persoana aia, ştii tu, ce aveam noi .” şi l-a întrebat „când o faci, mâine sau (adică inculpata se interesa când îl va programa inculpatul la examen pe martor) (…)”, iar inculpatul X. i-a precizat că îi va comunica, mai târziu, acest lucru, după care interlocutorii au stabilit să se întâlnească, în acea zi, după ora 16:00.

În ziua de 27 mai 2008, martorul C.C.C.C.C.C. s-a reîntâlnit cu inculpata D., convorbirea purtată de către aceştia fiind înregistrată audio-video, conform art. 911 şi urm. din C. proc. pen. (şi rezultă din procesul-verbal de redare, aflat la filele 201 - 211, din vol. 14 de urmărire penală).

Cu acel prilej, inculpata D. i-a spus martorului că inculpatul X. l-a programat la examen, în ziua de 29 mai 2008 şi, din nou, a afirmat că, în curând, examenele se vor da la calculator, astfel că, pentru el era ultima şansă să obţină, în mod fraudulos, permisul de conducere pentru profesionişti.

Totodată, inculpata D. a susţinut faţă de martor că, imediat ce va primi de la acesta diferenţa de 1.500 euro, până la cei 3.000 euro ceruţi de inculpatul X., îi va duce acestuia banii, întrucât o aşteaptă la sediul Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

Întrucât martorul şi-a exprimat temerile faţă de proba de traseu, spunând că nu ştia să conducă autocamionul, inculpata D. a afirmat că nu trebuie să îşi facă griji, întrucât inculpatul X. făcuse toate demersurile pentru el să fie declarat, admis, la examen.

În acele împrejurări, martorul C.C.C.C.C.C. i-a dat inculpatei D. încă 1.500 euro, această sumă fiind pusă, anterior, la dispoziţie de către organele de urmărire penală, conform procesului-verbal întocmit la 27 mai 2008 şi aflat în vol. 14, la filele 188 - 189.

Pe parcursul discuţiei ambientale, martorul i-a spus inculpatei D. că, deşi i-a fost dat, de către examinatori, un chestionar cu răspunsuri însemnate, atunci când a susţinut proba de sală, pentru obţinerea permisului de conducere valabil pentru categoria B, a constatat că nu erau aplicate semne la toate întrebările, astfel că s-a temut că nu va obţine punctajul minim de promovare a examenului.

În acest context l-a atenţionat pe martor să nu mai discute, cu nimeni, despre acest lucru şi i-a cerut să o însoţească, conducându-l în biroul inculpatului X.

Acesta din urmă i-a confirmat martorului C.C.C.C.C.C. că va susţine examenul, în ziua următoare şi i-a cerut ca, înainte de a intra la proba de sală, să-l caute pentru a discuta, motivând că trebuia să-l „instruiască”.

În condiţiile în care martorul a afirmat că, pe chestionarul are i-a fost dat, rândul trecut, la proba de sală, „nu erau completate toate (…)” răspunsurile, inculpatul X. s-a eschivat să dezvolte subiectul, exprimându-şi doar Ministerului de Interne și Reformei Administrative, iar, în momentul în care C.C.C.C.C.C. l-a întrebat „şi la traseu, ce fac?”, inculpatul X. a răspuns „nu e problemă, e rezolvat şi traseul”.

După ce s-a despărţit de martor, inculpata D. a fost contactată telefonic de către fiul său, C.C.C.C.C.C.C.C.C. (convorbirea astfel purtată la 27 mai 2008, ora 19:39, fiind expusă în procesul-verbal de redare, aflat la filele 475 - 477, din vol. 66 de urmărire penală), care i-a spus mamei sale că ştia despre faptul că primise, în acea zi, diferenţa de 1.500 euro de la martorul C.C.C.C.C.C. şi i-a cerut acesteia să-i dea şi lui 100 euro, din acei bani, iar inculpata l-a refuzat, motivând „păi, nu-l băga în examen, n-a fost el şi a dat banii (…)”, ideea fiind aceea că suma de bani, primită de la martorul amintit ajunsese, în întregime, la inculpatul X.

În ziua de 29 mai 2008, martorul C.C.C.C.C.C. s-a prezentat, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, pentru a susţine examenul, în vederea obţinerii permisului de conducere, pentru categoriile de profesionist, convorbirea purtată în mediul ambiental, în acele împrejurări, fiind înregistrată audio-video, conform art. 911 şi urm. din C. pen. aflându-se în procesul-verbal de redare de la filele 287-293, din vol. 14 de urmărire penală).

Potrivit acestei înregistrări, coroborate cu declaraţiile martorului C.C.C.C.C.C., acesta s-a întâlnit, mai întâi, cu inculpatul X., care i-a reamintit faptul că trebuia să menţioneze, în fişa de examen, că a urmat cursuri de pregătire la SC J.J. SRL şi i-a precizat că nu trebuia să scrie numele instructorului.

Conform celor expuse de martor, în timp ce aştepta, pentru a fi strigat să intre, în sala de examen, acesta - C.C.C.C.C.C. a fost abordat de inculpatul X., care i-a spus că trebuie să plece, întrucât nu se putea face nimic în acea zi, precum şi că o să primească mai multe detalii, de la inculpata D.

Din conţinutul înregistrării ambientale, a reieşit că inculpata D. i-a confirmat acelaşi lucru acestui martor, căruia i-a relatat că aflase, de la inculpatul X., că ieşise scandal şi că nu trebuia să fie speriat, pentru că nu a intrat la examen, în acea zi, întrucât îl va reprograma pentru data de 16 iunie 2008, când va obţine, în mod sigur, permisul de conducere, pentru categoriile de profesionist.

Referitor la problemele apărute, inculpata D. a susţinut, faţă de martor, că venise un control de la Bucureşti, sugerând că era vorba despre nişte sesizări, referitoare la faptul că, la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, se facilita obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Prin declaraţiile date la 19 iunie 2008 şi 20 iunie 2008 în prezenta cauză inculpata D. a recunoscut primirea sumelor de 2.000 euro şi, respectiv, 3.000 euro, de la denunţătorul C.C.C.C.C.C., în împrejurările relatate de acesta, însă a tăgăduit că ar fi primit de la acesta şi suma de 500 lei.

Astfel, inculpata D. a relatat că l-a ajutat pe martorul C.C.C.C.C.C. să deruleze formalităţile de schimbare a domiciliului său, dându-şi acordul pentru a-l primi în spaţiu, în locuinţa sa, motivat de împrejurarea că acesta încercase, în mai multe rânduri, să obţină permisul de conducere în Bucureşti, însă a fost respins, de fiecare dată, astfel că dorea să dea examen la Piteşti.

Totodată, inculpata a mai precizat că, după ce C.C.C.C.C.C. a obţinut schimbarea domiciliului, ea a apelat la inculpatul X., căruia i-a înmânat actele acestui martor, inculpatul promiţând că se va ocupa de obţinerea actelor necesare, pentru înscrierea la examen a acestuia.

De asemenea, cu privire la aceleaşi împrejurări, inculpata D. a menţionat că inculpatul X. i-a spus, la un moment dat, că îl putea ajuta pe C.C.C.C.C.C., să obţină permisul de conducere, în schimbul unei sume de bani, pe care a şi particularizat-o cu acea ocazie, dar despre cuantumul, exact, al acesteia inculpata nu a făcut precizări.

Potrivit declaraţiei inculpatei D., coinculpatul X. nu i-a dat detalii despre natura ajutorului, la care se referea, însă a afirmat că, din banii pe care i-ar da C.C.C.C.C.C., va trebui „să dea şi el mai departe”.

Drept urmare, inculpata D. i-a transmis lui C.C.C.C.C.C. că trebuie să-i dea coinculpatului X. suma de 2.000 euro, pentru ca acesta să-l ajute pe denunţător să promoveze examenul de obţinere a permisului, iar, privitor la cuantumul acestei sume, inculpata a menţionat că a fost stabilit de ea, prin adăugarea, la suma cerută de inculpat şi pe care nu şi-o amintea, a unei diferenţe care îi rămânea ei.

Inculpata D. a declarat că, în urma acestei pretinderi, a primit suma de 2.000 euro de la martorul C.C.C.C.C.C., în două tranşe, de 1.500 euro şi, respectiv, 500 euro, iar, din prima tranşă de bani a dat o parte, despre care a arătat că nu mai ştie în ce cuantum, coinculpatului X., înainte ca martorul să susţină examenul de obţinere a permisului de conducere, valabil pentru categoria B.

Despre diferenţa de bani, inculpata D. a precizat că i-a revenit, 500 euro, cu toate că, faţă de denunţător, a susţinut că ar fi transmis întreaga sumă de 2.000 euro, inculpatului X. şi, totodată, inculpata a recunoscut că i-a spus lui C.C.C.C.C.C. că a pus din banii săi, o diferenţă de 500 euro.

Aceeaşi inculpată a mai arătat că nu a ştiut în ce modalitate a fost ajutat martorul, de către inculpatul X., pentru a obţine permisul de conducere valabil pentru categoria B.

Referitor la împrejurările pretinderii sumei de 3.000 euro de la martorul C.C.C.C.C.C., inculpata D. a declarat că a discutat cu coinculpatul X., despre faptul că martorul dorea să obţină permisul de conducere şi pentru categoriile de profesionist, context în care coinculpatul i-a spus, iniţial, că nu era dispus să se mai implice pentru o sumă mai mică de 4.000 euro, însă, ulterior, a revenit asupra acestei atitudini şi a afirmat că vrea suma de 2.000 euro, pentru a-i facilita martorului promovarea examenului.

Inculpata D. a mai relatat că, în urma discuţiei menţionate, i-a transmis martorului că trebuie să-i dea suma de 3.000 euro coinculpatului X., pentru ca acesta să-l ajute să obţină categoriile de profesionist, astfel că a primit de la C.C.C.C.C.C. suma de bani respectivă, în două tranşe de câte 1.500 euro, din care a dat coinculpatului suma de 2.000 euro.

De asemenea, inculpata D. a mai precizat că inculpatul X. s-a ocupat de obţinerea actelor necesare, pentru înscrierea martorului la examen, inclusiv eliberarea fişei de şcolarizare de către o şcoală de şoferi şi că, deşi C.C.C.C.C.C. nu a efectuat ore de conducere, la vreo şcoală de şoferi, din Piteşti, inculpatul a întocmit dosarul de înscriere şi l-a programat, pe acesta, la examen, la sfârşitul lunii mai 2008.

Cu toate acestea, martorul nu a susţinut examenul în ziua respectivă, întrucât, potrivit declaraţiei inculpatei, coinculpatul X. a motivat că, la acea dată, a venit un control la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, inculpatul promiţând că-l va reprograma la examen pe C.C.C.C.C.C., pentru ziua de 16 iunie 2008.

Din conţinutul înregistrării audio-video, efectuată conform art. 911 şi urm. din C. proc. pen. (şi expusă în procesul-verbal de redare aflat la filele 321 - 334, din vol. 14 de urmărire penală), a convorbirii purtate în mediul ambiental, la data de 19 iunie 2008, de inculpata D. cu inculpatul X., a rezultat în mod cert, că acesta din urmă a primit de la inculpată suma de 2.000 euro, provenită de la martorul C.C.C.C.C.C., în contextul anterior expus.

Astfel, în condiţiile în care inculpata D. i-a spus coinculpatului că martorul C.C.C.C.C.C. vrea să i se restituie banii, inculpatul X. a afirmat „Da, o să-i dăm banii, nu-i problemă (…)” şi, totodată, a confirmat că el a primit de la acesta, prin intermediul inculpatei, suma de 2.000 euro.

Ulterior, referindu-se la aceeaşi sumă de bani care trebuia restituită martorului amintit, inculpatul X. i-a spus coinculpatei D. că „(…) în lei o să-ţi aduc banii şi ţi-i las la MICA şi te sună MICA şi dai pe la ea, eu nu te sun, nu zic nimic”, după care a adăugat „trebuie să scot dosar, n-am ce să (…) asta e” şi că „(…) poate chiar dimineaţă ţi-i las, dar nu ştiu, să vedem dacă ajung, că am cardul undeva pus (…)”, precum şi că „da, mă, cum? Da’ nu-i nici o problemă, ia uite, na, cum să nu-i dau banii înapoi omului?”

Mai mult, în contextul aceleiaşi discuţii, după ce s-a referit la împrejurarea că, la percheziţia efectuată în dosarul cauzei, în biroul său de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, au fost găsite (fiind vorba despre sumele de 65.000 euro, 120.000 lei şi 200 dolari SUA) „(…) nişte dosare cu bani în ele (…)”, inculpatul X. a afirmat că nu îşi face probleme, deoarece „(…) decât ce e bine, că ăia mi-a dat banii mie, m-ai înţeles, cum ţi i-ar fi dat ţie şi tu mi-ai dat mie banii (menţiune legată de faptul că nu a existat un contact direct între inculpat şi persoana de la care proveneau banii) (…)” şi, totodată, a spus „n-am nici o treabă, tu ai depus dosarul’ la ghişeu, mi-ai dat ceva? Nu”, astfel că, dacă va fi nevoie, “o să zic că: <<da, bă, ştiu că e>> nu, zic: <<jură, fir-ai al dracu’ să fii, dacă mi-ai dat tu mie vreun leu!>>”, ideea fiind aceea că „adică, n-are cum să (…) chiar dacă ar zice, deci, eu ştiu că nu e adevărat”.

După aceste replici, inculpatul X. i-a mărturisit coinculpatei D., referindu-se tot la banii găsiţi la percheziţie, că „deci, banii care mi i-a găsit, într-adevăr pentru aşa ceva era, da’ nu mi-i dăduse omul’ mi-i dăduse altcineva”, motiv pentru care”nu poate să zică că mi i-a dat el!”.

În urma verificărilor efectuate în baza informatizată de evidenţă a persoanei, s-a stabilit (conform actelor aflate în vol. 14, la filele 61-64) că martorul C.C.C.C.C.C. şi-a schimbat domiciliul, la data de 06 martie 2008, în satul Stîlpeni, com. Stîlpeni, judeţul Argeş, obţinând permisul de conducere, valabil pentru categoria B, la 17 aprilie 2008, de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, iar, la 10 septembrie 2008, şi-a schimbat, din nou, domiciliul în municipiul Bucureşti.

Din actele aflate la dosarul, în baza căruia martorul C.C.C.C.C.C. a susţinut, la data de 17 aprilie 2008, examenul pentru obţinerea permisului de conducere valabil pentru categoria B, a rezultat că înscrierea acestuia la examen, s-a făcut în baza fişei de şcolarizare pentru conducerea autovehiculelor nr. 3045, eliberată la 14 aprilie 2008, de către SC J.J. SRL, la care director era inculpatul I.I., iar inculpatul X. a semnat, în cuprinsul respectivului înscris, pentru certificarea autenticităţii imaginii şi corectitudinea datelor, în calitate de funcţionar la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

De asemenea, în legătură cu actele menţionate, a mai rezultat că martorul C.C.C.C.C.C. a avut repartizat, cu ocazia susţinerii probei de sală, în ziua de 17 aprilie 2008, chestionarul nr. 29, care făcea parte dintre chestionarele cu răspunsurile, corecte, însemnate, ridicate la percheziţia efectuată, în cauză, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

De asemenea, în cuprinsul programatorului cu candidaţii stabiliţi să susţină examenul de obţinere a permisului de conducere, în ziua de 29 mai 2008 (aflat la filele 66, din vol. 14 de urmărire penală), a fost menţionat martorul C.C.C.C.C.C. ca neprezentat, solicitarea acestuia fiind pentru obţinerea categoriilor C şi CE.

Justificarea motivelor care au determinat operarea menţiunii în sensul că martorul C.C.C.C.C.C. nu s-ar fi prezentat la examen, în raport şi cu circumstanţele de fapt, anterior expuse, a fost oferită de convorbirea purtată în mediul ambiental (înregistrată, conform art. 911 C. proc. pen., procesul-verbal de redare al acestei convorbiri aflându-se la filele 171 - 172, din vol. 15,), la data de 29 mai 2008, începând cu ora 10:05, între inculpaţii X. şi T.T..

Din conţinutul acestei convorbiri ambientale a reieşit, în mod cert, faptul că între funcţionarii de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş exista o conivenţă infracţională, specifică unui grup infracţional organizat, pentru facilitarea obţinerii frauduloase a permisului de conducere, acesta fiind sensul afirmaţiei făcute de inculpatul T.T.: „rezolvăm o mie (adică candidaţi) d’ai noştri (adică originari din Argeş) (…).”. Discuţia a evidenţiat şi că inculpatul X. făcuse demersuri, în temeiul înţelegerii infracţionale preexistente, pentru ca şi martorul C.C.C.C.C.C. să obţină, fraudulos, permisul de conducere, valabil pentru categoriile de profesionist. În cadrul convorbirii ambientale menţionate, inculpatul T.T. i-a reproşat coinculpatului X. că nesocotise hotărârea luată, în cadrul grupului infracţional, prin faptul că îl programase la examen pe C.C.C.C.C.C., care, deşi avea, în acel moment, domiciliul stabilit în judeţul Argeş, provenea din Bucureşti.

Din probele administrate a rezultat că, această decizie a fost luată de către funcţionarii din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, membrii ai grupului infracţional organizat, deferit justiţiei în acest dosar, spre sfârşitul lunii mai 2008, ca urmare a numeroaselor articole apărute în mass-media, în legătură cu împrejurarea că la Piteşti se obţineau permise de conducere, în schimbul unor sume de bani date ca mită, precum şi din cauza unor controale efectuate la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, de către eşaloanele superioare, au hotărât să acţioneze în acest mod.

Având în vedere starea de fapt anterior expusă şi examinând, cu maximă atenţie, nu doar înregistrările ambientale, autorizate a fi realizate în cauză de către martorul C.C.C.C.C.C., dar şi aspectele expuse, în declaraţiile date în faţa instanţei de către inculpaţii D. şi X., instanţa a stabilit că ultimul inculpat menţionat a primit, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu titlu de mită, suma totală de 3000 de euro. De menţionat că inculpatul X. a primit această sumă globală prin intermediul coinculpatei D., pentru a-i asigura martorului anterior amintit, în principal, obţinerea permisului de conducere valabil pentru categoria B şi apoi, în mod secundar, completarea actului, iniţial emis, pentru restul categoriilor de vehicule.

Inculpatul X. a primit, de la martorul C.C.C.C.C.C., prin intermediul coinculpatei D., iniţial, suma de 1.000 de euro, pentru a-i facilita martorului obţinerea permisului de conducere valabil pentru categoria B (martorul respectiv obţinând acest înscris la data de 17 aprilie 2008), şi ulterior suma de 2000 de euro, pentru a-i facilita aceluiaşi martor obţinerea permisului de conducere pentru profesionist deci să obţină permisul de conducere pentru restul categoriilor. Probatoriul administrat în cauză şi însuşit, fără rezerve, de către acest inculpat, prin declaraţia dată la termenul de judecată din 04 ianuarie a.c., au demonstrat, dincolo de orice dubiu, faptul că, în două rânduri, acest inculpat a primit semnificative sume de bani, în valută, de la coinculpata D., pentru ca, prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, să faciliteze martorului C.C.C.C.C.C., în primul rând, obţinerea permisului de conducere valabil pentru categoria B şi ulterior, obţinerea acestui act pentru restul categoriilor de vehicule, (respectiv permis de conducere pentru profesionişti).

B. În ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, aflat în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, reţinută în sarcina inculpatului X. a reieşit că:

Din interpretarea coroborată a următoarelor mijloace de probă, administrate în prezenta cauză şi reprezentate de înregistrările convorbirilor ambientale purtate de investigatorul sub acoperire U. cu numitul Z. şi coinculpatul F.F.F., din declaraţiile inculpatului X., coroborate cu anexele la chestionar, reprezentând fişele de examinare a candidatului Z. (aflate la filele 35 136, din vol. 98) şi cu programatorul care a evidenţiat membrii comisiei de examinare din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, desemnaţi pentru ziua de 18 aprilie 2008 (aflat la filele 134, din vol. 98), a rezultat că inculpatul X., în calitate de examinator la proba de traseu, a atestat, în mod nereal, în cuprinsul celor două înscrisuri anterior menţionate, împrejurarea că ar fi efectuat examinarea lui Z. şi că acesta ar fi deţinut deprinderile practice, necesare, pentru obţinerea permisului de conducere valabil pentru categoriile A, C, CE şi D.

C. În legătură cu infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului X. s-a stabilit că:

În ceea ce îl privea pe candidatul Y. a reieşit, din declaraţiile acestui martor că, pe fondul pretinderii şi primirii sumei de 700 lei, de către coinculpatul P.P., pentru a-i facilita obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, valabil pentru categoria B, acesta - Y. a fost declarat admis la proba de traseu, fără ca, în fapt, să susţină această probă.

Susţinerile acestui martor - Y. au fost confirmate şi de conţinutul înregistrării convorbirii telefonice (transcrisă în procesul verbal de redare aflat la filele 106-107, din vol. 60,) purtate la 21 mai 2008, ora 16:00, de către martor cu inculpatul P.P..

Astfel, martorul referindu-se la faptul că se prezentase, în acea zi, la locul stabilit pentru desfăşurarea probei de traseu, a afirmat „păi, eu v-am sunat şi eu că mă speriasem, că nu m-a mai strigat deloc (făcând menţiune în legătură cu împrejurarea că examinatorul nu l-a strigat de pe lista cu candidaţi, pentru a susţine proba practică) (…)”, iar inculpatul P.P. l-a întrebat „păi, taci, măi, din gură, şi ai mai dat?”, astfel că Y. a răspuns „nu”. În continuarea aceleiaşi convorbiri telefonice inculpatul P.P. i-a sugerat acestui martor faptul că era meritul său că s-a întâmplat acest lucru, iar martorul, continuând relatarea, a spus că „şi apoi, la a treia serie, când s-a întors, l-au întrebat (referindu-se la dialogul pe care îl purtase cu examinatorul de la traseu): <<domnule nu ştiu ce, nu ştiu cum>>, a, ce <<dăi, măi, drumul’ acasă>> face (…)”, şi i-a mai precizat interlocutorului că asta a fost tot, ceea ce s-a întâmplat, la proba de traseu.

Prin declaraţia dată în faza urmăririi penale, în luna a XI-a a anului 2008, inculpatul P.P. nu a infirmat, aspectele relatate de către denunţătorul Y. şi a precizat că nu îşi mai aminteşte dacă acesta a susţinut sau nu proba practică, dar în declaraţia dată în faţa instanţei acesta a precizat că respectivul candidat îi fusese trimis de către doamna x din Mioveni. Cum, în data de 04 ianuarie a.c., acest inculpat a apelat, în mod expres, la prev. art. 3201 C. proc. pen. modificat, deci implicit şi-a însuşit probele administrate în faza urmăririi penale, a rezultat că acesta potrivit sarcinilor asumate la nivelul grupului infracţional organizat, din prezenta cauză a intervenit pe lângă coinculpatul X., pentru ca acesta, în calitate de examinator la traseu, şi contra cost, să menţioneze în fişele de examinare, în mod nereal, faptul că ar fi examinat, la proba practică, pe candidatul Y.

Potrivit programatorului din 21 mai 2008, comisia 1, inculpatul X. a fost desemnat ca examinator la proba de traseu, pentru examinarea, între alţi candidaţi, a candidatului Y. şi, în această calitate, a atestat, în mod necorespunzător adevărului, în fişele de examinare (anexa la chestionar - seria AA nr. 3628325, aflându-se la filele 206, din vol. 96), împrejurarea că l-ar fi examinat pe acesta şi că deţinea deprinderile practice, necesare, pentru obţinerea permisului de conducere valabil pentru categoria B.

. Referitor la candidatul R. a reieşit, din declaraţiile acestui martor că el a remis suma de 300 euro şi 100 lei inculpatului O., pentru a-i facilita obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere valabil pentru categoria A, şi că a promovat examenul fără să susţină, în fapt, proba de traseu.

Susţinerile acestui martor au fost confirmate şi de declaraţiile mamei sale, martora E.E.E.E.E.E.E.E.E. şi de cele ale inculpatului O., precum şi de conţinutul convorbirilor telefonice, purtate de către acesta din urmă cu R., în ziua de 16 mai 2008 (aspecte reieşite din procesele-verbale de redare aflate la filele 237-238, 239-240, 256-257, din vol. 81 de urmărire penală).

Potrivit programatorului din 12 mai 2008, în comisia 1, inculpatul X. a fost desemnat ca examinator la proba de traseu, pentru examinarea, între alţi candidaţi, şi a martorului R. şi, în această calitate, a atestat, în mod necorespunzător adevărului, în fişele de examinare (respectiva anexă la chestionar - aflată la filele 206, din vol. 96), împrejurarea că l-ar fi examinat pe acest martor şi că acesta deţine deprinderile practice, necesare, pentru obţinerea permisului de conducere valabil pentru categoria A.

Faptele săvârşite de inculpatul X., în legătură cu candidaţii Y. şi R. constituie două acte materiale, ce intră în conţinutul unei infracţiuni unice, de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

D. În legătură cu infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, reţinută în sarcina inculpatului X. s-a stabilit că:

Prin declaraţiile date la 04 august 2008 în faza urmăririi penale, inculpatul X. a recunoscut (după ce, iniţial, şi-a exercitat dreptul de a nu da declaraţii) că, în cursul lunii aprilie 2008, a primit o sumă de bani (menţionată de el ca fiind de cel puţin 1.000 euro) de la coinculpata D., pentru a-i facilita martorului C.C.C.C.C.C. obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, valabil pentru categoria B.

În legătură cu acest lucru, inculpatul X. a precizat că, la solicitarea sa, coinculpatul D.D.D. i-a arătat rezultatele, corecte, acestui martor - C.C.C.C.C.C., pe timpul desfăşurării probei de sală, însă a susţinut că nu ştia în ce modalitate a făcut acest lucru inculpatul indicat.

Acest inculpat a mai recunoscut că a primit, încă 2.000 euro, de la coinculpata D., pentru a-i facilita acelui martor C.C.C.C.C.C. obţinerea categoriilor de profesionist şi că, pentru aceasta, a obţinut de la coinculpatul I.I., director la SC J.J. SRL, o fişă de şcolarizare pentru martor; prin acel înscris fiind atestat, în mod contrar adevărului, faptul că acesta, din urmă, ar fi efectuat cursurile de pregătire teoretică şi practică necesar pentru înscrierea la examen, iar, ulterior, l-a programat pe C.C.C.C.C.C. la examen.

De altfel, conlucrarea dintre inculpatul X. şi coinculpatul I.I., pentru ca acesta din urmă să îi pună, celui dintâi, la dispoziţie astfel de fişe de şcolarizare, falsificate, pentru candidaţii cărora li se facilita obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, a fost dovedită şi de convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 19 mai 2008, ora 19:07 (convorbire transcrisă în procesul-verbal de redare aflat la filele 426-429, din vol. 66 de urmărire penală). În acel context, inculpatul I.I. şi-a exprimat faţă de inculpatul X. neîncrederea în legătură cu “preoteasa”, “(…) de la Stâlpeni” (referindu-se la inculpata D.) şi a afirmat despre aceasta că îi solicitase eliberarea unei fişe de şcolarizare, pentru fiul său, iar inculpatul X. i-a spus interlocutorului că învinuita „nu e ţepară” şi că o cunoaşte de mulţi ani, astfel că poate fi liniştit, pentru că „scoatem (referire la evidenţierea unei activităţi pe care o desfăşurau în comun) banii de la ea(…)”.

Privitor la demersurile promise martorului C.C.C.C.C.C., inculpatul X. a susţinut că nu a mai apucat să intervină, pe lângă vreunul dintre colegii săi, examinatori la proba de sală, pentru a-i pune la dispoziţie lui C.C.C.C.C.C., răspunsurile corecte, deoarece inculpatul T.T. s-a opus ca acest candidat să fie primit la examen, cu toate că fusese programat pentru ziua respectivă, motivarea fiind aceea că acest candidat provenea din Bucureşti şi, în acea perioadă, conform precizărilor inculpatului X., la nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş se luase hotărârea de a nu mai fi acceptaţi, la examen, candidaţii proveniţi din alte judeţe.

Preexistenţa rezoluţiei infracţionale între inculpaţii cauzei a rezultat şi din conţinutul convorbirii purtate în data de 29 mai 2008, orele 10:05, de către inculpaţii X. şi T.T., în legătură cu candidatul C.C.C.C.C.C., din dialogul respectiv reieşind, fără nicio îndoială, că între lucrătorii de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, incluzându-l chiar şi pe şeful serviciului, exista o conivenţă infracţională, în temeiul căreia se facilita, anumitor persoane, obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

În declaraţiile sale, inculpatul X. a precizat că a apelat la inculpatul D.D.D., pentru a-i arăta răspunsurile corecte, la proba de sală, şi fiului cel mic al inculpatei D., cel în cauză susţinând examenul, pe la sfârşitul lunii mai 2008, când a şi obţinut permisul de conducere.

Dincolo de aceste circumstanţe recunoscute, de către inculpatul X., probatoriul administrat a evidenţiat că acesta s-a integrat în grupul infracţional organizat, acţionând pe de o parte, vis-a-vis de colegii săi de serviciu, pentru a le transmite numele candidaţilor, cărora dorea să le fie puse, la dispoziţie răspunsurile, la proba de sală, sau după caz, inculpatul asigura, în calitate de examinator la proba de traseu, favorizarea (chiar dacă acest lucru presupunea uneori săvârşirea de falsuri intelectuale) unor candidaţi, pentru care interveneau ceilalţi coinculpaţi iar; pe de altă parte, se folosea de conivenţa infracţională cu alţi membrii ai grupului infracţional (care acţionau ca racolatori sau intermediari) pentru a primi diferite foloase materiale provenite de la cei cărora li se facilita obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Sub acest aspect, au devenit relevante convorbirile telefonice purtate de inculpatul X., în zilele de 16 mai 2008, ora 13:17; 04 iunie 2008, orele 19:23, 19:27 şi 05 iunie 2008, ora 15:57 (aflate în procesele-verbale de redare de la filele 426,493-494, din vol. 66 de urmărire penală), precum şi discuţiile telefonice purtate de acesta cu terţi şi care sunt expuse în procesele-verbale de redare a lor în formă scrisă aflate la filele 430 - 440, 453-458, 480-481, din vol. 66 de urmărire penală), care au evidenţiat implicarea inculpatului de a facilita unor candidaţi obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, între aceştia fiind şi persoane provenite din alte judeţe, decât judeţul Argeş şi care şi-au schimbat domiciliul, numai pentru a avea posibilitatea să dobândească, în mod ilicit, permisul de conducere de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

Deosebit de relevantă, în acest sens, este convorbirea derulată la 16 mai 2008, ora 13:17, între X. şi D.D.D., în contextul căreia, inculpatul D.D.D. i-a pus în vedere coinculpatului X., care desfăşura, în acele momente, activitatea de examinare a candidaţilor, la proba de traseu, faptul că trebuie să aibă grijă de „(…) poziţia 5 cu (…) 8 (adică această menţiune reprezenta comisia 5, poziţia 8, din programatorul din ziua respectivă, şi anume, candidatul F.) (…)”, iar inculpatul, ultim menţionat, i-a spus interlocutorului că acel programator nu i-a fost repartizat lui, ci inculpatului A.A..

De asemenea, în ziua de 04 iunie 2008, inculpatul X. i-a trimis coinculpatului D.D.D. un mesaj, tip SMS, în care era menţionat numele candidatului D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D., iar, după câteva minute, inculpatul ultim menţionat i-a confirmat telefonic, celui dintâi, că a recepţionat comunicarea.

În urma examinării înscrisurilor aflate la dosarul, în baza căruia candidatul D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D. a susţinut, în ziua de 05 iunie 2008, examenul de obţinere a permisului de conducere (afla în vol. 97, la filele 457-458), s-a constatat că, la proba de sală, acestuia i-au fost repartizate chestionarele nr. 29 (cu întrebări privind cunoştinţele teoretice), nr. 9 (cu întrebări de mecanică, pentru categoria C) şi nr. 3 (cu întrebări de mecanică pentru categoria D). Aceste trei chestionare au fost dintre cele ridicate cu ocazia percheziţiei, efectuate la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, şi ele aveau răspunsurile, corecte, însemnate, printr-un punct aplicat în dreptul enunţului corespunzător acestora.

În ziua de 05 iunie 2008, ora 15:57, inculpatul X. a purtat o discuţie telefonică cu H.H.H.H.H.H.H.H.H.H., agent de poliţie la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, căruia i-a spus „(…) am şi eu unu la tine (referindu-se la numitul H.H.H.H.H.H.H.H.H.H. ce era examinator la proba de traseu), D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D., ţii minte, să-i dai drumul mâine (…). Să-mi iasă şi mie mâine (…)”, iar interlocutorul i-a confirmat că va rezolva, această problemă.

În aceste condiţii, candidatul D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D. a fost declarat admis, atât la proba de sală, cât şi la cea de traseu, promovând examenul de obţinere a permisului de conducere.

Aceeaşi implicare a inculpatului X. în activitatea infracţională desfăşurată de grupul infracţional organizat din care făcea parte a fost evidenţiată şi de convorbirile purtate de inculpatul X., cu coinculpatul F.F.F., în zilele de 09 aprilie 2008, ora 09:53 şi 10 aprilie 2008, ora 14:19 (convorbiri redate în procesele-verbale în vol. 45 de urmărire penală, la filele 136 şi 283-284), în legătură cu facilitarea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere, de către numitul O.O.O.O.O.O.

Implicarea acestui inculpat în această activitate infracţională, a rezultat şi din faptul că el a purtat convorbiri telefonice şi cu coinculpaţii G.G. (redate în vol. 62, la filele 87- 88) şi O. (redată la fila 325, din vol. 79 de urmărire penală).

În sensul implicării acestui inculpat - X., în această direcţie a pledat şi împrejurarea că, în condiţiile percheziţiei efectuate, la 16 iunie 2008, la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, din biroul acestuia a fost ridicată suma de 65.005 euro şi 120.000 lei, despre care acesta dat explicaţii ce au fost înlăturate, de actele efectuate în faza urmăririi penale şi în contextul discuţiei ambientale purtate la 19 iunie 2008, cu coinculpata D., când inculpatul a afirmat, referindu-se la aceste sume de bani, că proveneau din luare de mită.

Toate aceste considerente expuse, au demonstrat că inculpatul X. a aderat la un grup infracţional organizat, în cadrul căruia, acţionând în înţelegere cu coinculpaţii T.T., D.D.D., Y.Y. şi G., precum şi cu inculpaţii F.F.F., G.G., I.I., O. şi cu alţi membrii ai grupării infracţionale, a facilitat, prin săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere de către mai multe persoane.

La termenul de judecată la care cauza a fost dezbătută, pe fond, acest inculpat, prin apărătorul său ales, după ce a reiterat faptul că înţelege să solicite să beneficieze de prev. art. 3201 C. proc. pen., astfel cum acest text legal a fost modificat prin O.U.G. nr. 121/2011, a formulat următoarele cereri de schimbări a încadrărilor juridice ale faptelor ce i-au fost reţinute în sarcină: - infracţiunea prev. şi ped. de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 să devină cea incriminată de disp.at.323 C. pen.;

- din încadrarea juridică a celei de-a doua acuze să dispară, să fie înlăturate disp. art. 9 din Legea nr. 78/2000, noua încadrare a faptei urmând să fie cea prev. şi ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

După expunerea stării de fapt, cu privire la acest inculpat, ce a rezultat din obiectiva interpretare a probatoriului cauzei şi după enunţarea cererilor de schimbare a încadrării juridice a două dintre infracţiunile ce i-au fost reţinute în sarcină, s-au expus motivele pentru care instanţa a respins cererile expuse. Deşi acest inculpat a susţinut că nu a aderat la un grup infracţional organizat şi că în sarcină i s-ar putea reţine cel mult asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni, susţinerile acestui inculpat sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză.

S-a dovedit că acesta ştia de existenţa şi activitatea desfăşurată de grupul infracţional organizat, constituit la nivelul instituţiei în care funcţiona. După declanşarea urmăririi penale în cauză acest inculpat, având o întâlnire cu coinculpata D., în data de 19 iunie 2008, la numita E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E., au abordat într-o manieră succintă şi codificată, problema banilor ce trebuia restituită de D. „ăluia din Bucureşti” (era vorba de C.C.C.C.C.C.), de colegul de ghişeu al acestui inculpat şi de câţi bani s-au găsit la el (la X.), în birou, context în care acesta a răspuns că nu mai contează şi că el a fost chemat la Direcția Națională Anticorupție, ca martor. (a se vedea în acest sens înregistrarea convorbiri ambientale autorizată a se realiza în cauză din data de 19 iunie 2008 desfăşurată între cei doi inculpaţi menţionaţi şi E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E., fixată pe CD-ul copie nr. 59/26/P/2008, anexă la dosar).

Din înregistrările convorbirilor ambientale realizate în cauză, pe baza autorizaţiei emise, de către C.C.C.C.C.C., cu ocazia întâlnirilor sale cu inculpata D., dar şi cu acest inculpat, a reieşit, cu certitudine, că acesta avea cunoştinţă de procedeul folosit la nivelul instituţiei la care funcţiona şi prin care se facilita, acelor candidaţi, ce plăteau preţul cerut, obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere. Inculpatul X. avea cunoştinţă de ierarhia existentă la nivelul acestui grup infracţional organizat (aspect dovedit cu aceleaşi convorbiri ambientale anterior menţionate), de sarcinile ce le aveau de îndeplinit membrii grupului ce acţionau la al doilea palier al acestei grupări criminale (aspecte reieşite din declaraţiile coinculpaţilor O., F.F.F.

şi din conţinutul convorbirilor telefonice derulate în data de 21 aprilie 2008, ora 10:57:18 între F.F.F. şi B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.; în data de 23 aprilie 2008, la ora 16:36:11 între coinculpaţii F.F.F. şi X. - convorbiri ce au fost redate în formă scrisă în vol. 47 de urmărire penală; din convorbirea telefonică purtată‚ în data de 07 mai 2008, ora 15:28:26 între coinculpaţii D.D.D. şi X., convorbire redată în formă scrisă în vol.37 de urmărire penală. Inculpatul X. avea, aşa cum s-a mai reţinut, cunoştinţă de structura piramidală a grupului infracţional organizat la nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş şi, în mod benevol, luând cunoştinţă de existenţa zvonului public, ce exista cu privire la facilitarea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere, la nivelul instituţiei mai sus menţionate, şi-a asumat sarcina a asigura, pentru cei pentru care la el se intervenea, direct sau prin interpuşi, promovarea probei practice a acestui examen.

Faptul că acest inculpat şi-a asumat, în mod conştient, astfel de atribuţii la nivelul acestei grupări criminale, a reieşit nu doar din modul în care a înţeles acest inculpat să acţioneze pentru denunţătorul C.C.C.C.C.C., dar şi din conţinutul convorbirii telefonice pe care coinculpatul F.F.F. a purtat-o cu un terţ în data de 13 martie 2008, ora 8:48:03, convorbire redată în formă scrisă la filele 46-47 din vol. 44 de urmărire penală; din convorbirea derulată dintre F.F.F. şi X. în data de 10 aprilie 2008, orele 14:19:18, convorbire redată în vol. 45 de urmărire penală; din convorbirea derulată în data de 21 aprilie 2008, între F.F.F.

şi B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B., la orele 10:57:18 şi din convorbirea purtată între aceleaşi două persoane menţionate, în aceeaşi dată (21 aprilie 2008) la ora 12:01:04, ultimele două convorbiri fiind redate în formă scrisă în vol.47 de urmărire penală. Faptul că acest inculpat a înţeles să-şi asume, în mod voluntar, în vederea obţinerii unor venituri ilicite, cu caracter continuu şi constant, sarcinile anterior menţionate şi în baza cărora acţiona la palierul II al acestei grupări infracţionale, justifică de ce în cauză nu se poate admite cererea de schimbare a încadrării juridice a primei acuze reţinute în sarcina sa, respectiv din infracţiunea prev.

şi ped. de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prev. şi ped. de art. 323 C. pen. Aceleaşi considerente au justificat concluzia instanţei că acest inculpat a comis fapta, ce se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, că această faptă există, fiind incriminată ca infracţiune de dispoziţiile unei legi speciale şi că ea a fost săvârşită, de acest inculpat, cu forma de vinovăţie a intenţiei directe.

În ceea ce priveşte cererea formulată de acelaşi inculpat de a se proceda la schimbarea încadrării juridice a celei de-a doua infracţiuni reţinute în sarcina sa, respectiv de a se elimina prev. art. 9 din Legea nr. 78/2000, din încadrarea juridică dată infracţiunii de luare de mită în formă continuată, analizându-se conţinutul acestui text legal, respectiv al art. 9 din Legea nr. 78/2000 coroborate cu menţiunile din fişa postului ce îl ocupa, la nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, acest inculpat şi care se află în 9-lea volum de urmărire penală, s-a constatat că se impunea a se reţine, faţă de inculpat, pentru această infracţiune de luare de mită, şi incidenţa acestui text legal, deoarece infracţiunea respectivă a fost săvârşită în interesul grupului infracţional organizat, din prezenta cauză, al cărui membru inculpatul X. era.

Avându-se în vedere aceste considerente reţinute instanţa a respins aceste două cereri de schimbare a încadrării juridice a celor două fapte, astfel formulate în cauză, de acest inculpat şi urmează să expună de ce, pe baza aceloraşi considerente expuse, a constatat că inculpatul se face vinovat şi de comiterea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat şi de luare de mită în formă continuată - 2 acte materiale. Inculpatul la termenul de judecată din 04 ianuarie a.c., a înţeles să învedereze instanţei faptul că înţelege să recunoască că a primit, în două rânduri, prin intermediul coinculpatei D., sume de bani de la C.C.C.C.C.C., pentru ca, în acest mod, să îndeplinească necorespunzător atribuţiile sale de serviciu, respectiv să-i faciliteze acestuia obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, iniţial doar pentru categoria B, ulterior şi pentru restul categoriilor, (acest ultim demers nefiind finalizat).

În acest scop el a primit de la coinculpata menţionată suma totală de 3.000 de euro (1.000 de euro pentru obţinerea de către denunţător a permisului de conducere categoria B, iar 2000 de euro pentru a-i facilita acestuia obţinerea permisului de conducere de profesionist, demers care însă nu s-a realizat). De asemenea, s-a reţinut că probele cauzei au demonstrat că, în ziua de 18 aprilie 2008, acest inculpat, ce avea calitatea de examinator la proba de traseu, i-a facilitat numitului Z. promovarea frauduloasă a probei practice pe care acesta trebuia să o susţină pentru a promova în integralitate examenul de obţinere a permisului de conducere pentru care susţinea examenul.

Acest inculpat urma să obţină permis de profesionist şi pentru a da curs intervenţiei ce se făcuse la el în acest sens, coinculpatul F.F.F., i-a remis suma de 200 de euro, sumă ce trebuia remisă examinatorilor de la traseu, pe lângă care se intervenea pentru candidaţii, ce nu doreau să susţină proba practică sau nu erau suficient pregătiţi, în acest sens, şi al cărui cuantum era determinat, în baza conivenţei infracţionale preexistente, la nivelul acestei grupări criminale. Faptul că inculpatul a comis această infracţiune a rezultat din declaraţiile coinculpatului V.V., din înregistrările convorbirilor ambientale desfăşurate în data de 17, respectiv 18 aprilie 2008, de către investigatorul sub acoperire U. cu coinculpatul V.V.

şi cu numiţii Z. şi V. şi din declaraţiile date de acest investigator sub acoperire. De asemenea, a rezultat, din interpretarea aceloraşi probe anterior menţionate, că în aceeaşi zi de 18 aprilie 2008, acest inculpat, în baza conivenţei infracţionale prestabilite examinator, fiind la proba de traseu, a atestat, în mod nereal, în anexele la chestionar, că numitul Z. deţinea deprinderile practice, necesare pentru obţinerea permisului de conducere valabil pentru categoriile A, C, CE şi D, în contextul în care, acest candidat nu s-a prezentat la susţinerea acestei probe practice.

Toate aceste considerente mai sus expuse au demonstrat că inculpatul X. a comis cele patru infracţiuni pentru care a fost deferit justiţiei în prezenta cauză, infracţiuni ce le-a comis cu forma de vinovăţie a intenţiei directe şi a căror săvârşire a înţeles să o recunoască la termenul de judecată din 4 ianuarie a.c. Vinovăţia acestui inculpat în cauză a fost determinată, mai presus de orice dubiu, fapt ce impune ca pedepsele ce i s-au aplicat să corespundă exigenţelor art. 72 C. pen. La determinarea cuantumului pedepsei pentru fiecare faptă comisă instanţa a avut în vedere că acest inculpat se află la primul conflict cu legea penală, că avea calitatea de agent de poliţie în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, avea studii medii, că iniţial a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză (cerându-i-se explicaţii cu privire la substanţialele sume de bani găsite la percheziţionarea biroului său, a găsit normal să învedereze atât organelor de anchetă, cât şi instanţei, la momentul audierii că aceste sume de bani erau „pentru şpriţ cu prietenii”, respectiv pentru a-i procura numitului P.P.P.P.P.P.P.P.P. un autoturism din Germania, susţineri infirmate de probatoriul cauzei). Totodată, la determinarea cuantumului pedepselor ce s-au impus a-i fi aplicate acestui inculpat, s-a avut în vedere şi atingerea adusă de acest inculpat valorilor sociale vătămate prin activitatea desfăşurată de grupul infracţional organizat din care făcea parte, respectiv siguranţa traficului rutier şi integritatea fizică a participanţilor, angajaţi în desfăşurarea acestui trafic pe drumuri naţionale şi europene, faptul că, în al 12-lea ceas, a înţeles să-şi asume responsabilitatea infracţiunilor comise şi a solicitat să beneficieze de prev. art. 3201 C. proc. pen., instanţa având în vedere că limitele de pedeapsă, pentru fiecare faptă, în parte, vor fi reduse cu câte o treime.

Pentru toate aceste considerente expuse, conform disp. art. 334 C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, cererile formulate de inculpatul X., prin apărătorul său ales, de schimbare a încadrării juridice a:

- infracţiunii prev. şi ped. de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 (aderare la un grup infracţional organizat) în infracţiunea incriminată de disp. art. 323 C. pen. (asociere pentru săvârşirea de infracţiuni);

- infracţiunii incriminate de disp. art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1), art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (luare de mită în formă continuată) în infracţiunea prev. şi ped. de disp. art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (luare de mită în formă continuată).

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 3201 C. proc. pen. şi a disp. art. 13 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul X., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă complementară, (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa o funcţie de natura aceleia de care inculpatul s-a folosit la săvârşirea infracţiunii), pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat. Instanţa nu a interzis drepturile inculpatului de a alege, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum au fost interpretate prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în data de 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Regatului Unit, prevederi incidente în baza art. 20 din Constituţia României.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează, atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

In ce priveşte dreptul de a participa în calitate de alegător, instanţa nu a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului acestuia este justificată în cauza de faţă de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpat, acestea nefiind apte să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viaţa socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având obligaţia pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deţinuţi

In ce priveşte cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat şi care în cuprinsul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcţii elective publice, instanţa a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar şi de facto cu executarea pedepsei penale în regim penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanţa a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului dreptului menţionat pe durata executării pedepsei principale este justificată de un scop obiectiv şi legitim şi proporţională într-o societate democratică.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), instanţa a interzis exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., având în vedere că aceste dispoziţii nu contravin, conform art. 20 din Constituţia României, altor dispoziţii din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte. Instanţa a găsit oportun să interzică inculpatului şi exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., deoarece acesta şi-a desfăşurat activitatea infracţională reţinută a fi realizat-o în prezenta cauză folosindu-se strict de funcţia ce o ocupa în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

Potrivit disp. art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) şi la art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi reţinându-se şi incidenţa disp. art. 3201 C. proc. pen., a art. 13 şi a art. 80 C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, drepturi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa o funcţie de natura aceleia de care inculpatul s-a folosit la săvârşirea infracţiunii), pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în formă continuată - 2 acte materiale. Instanţa la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. a avut în vedere aceleaşi considerente reţinute la prima infracţiune pentru care l-a condamnat pentru aplicarea acestei pedepse complementare.

În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. disp. art. 3201 C. proc. pen. şi a art. 13 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul X. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual aflat în legătură directă cu o infracţiune de corupţie.

Potrivit disp. art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi reţinându-se incidenţa disp. art. 3201 C. proc. pen., a art. 13 şi a art. 80 C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată (2 acte materiale).

Instanţa a reţinut la fiecare încadrare juridică a faptelor pentru care a pronunţat condamnarea inculpatului şi reţinerea art. 13 C. pen., deoarece de la momentul investirii instanţei cu soluţionarea prezentei cauzei şi până la pronunţarea hotărârii, a intervenit concursul de legi în domeniul dreptului procesual penal, inculpatul, solicitând în mod expres să beneficieze de prev. art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1)-(3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului X. prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, stabilind ca, în final, acesta să execute pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă complementară.

Conform disp. art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului X., pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prev. de disp. art. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat). Instanţa nu a interzis drepturile inculpatului de a alege, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum au fost interpretate prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în data de 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Regatului Unit, prevederi incidente în baza art. 20 din Constituţia României.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează, atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

În ce priveşte dreptul de a participa în calitate de alegător, instanţa nu a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului acestuia este justificată în cauza de faţă de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpat, acestea nefiind apte să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viaţa socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având obligaţia pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deţinuţi

În ce priveşte cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat şi care în cuprinsul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcţii elective publice, instanţa a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar şi de facto cu executarea pedepsei penale în regim penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanţa a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului dreptului menţionat pe durata executării pedepsei principale este justificată de un scop obiectiv şi legitim şi proporţională într-o societate democratică.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), instanţa a interzis exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., având în vedere că aceste dispoziţii nu contravin, conform art. 20 din Constituţia României, altor dispoziţii din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

S-a dedus potrivit disp. art. 88 C. pen., din pedeapsa principală aplicată acestui inculpat, perioada reţinerii şi arestului preventiv executată de acesta în intervalul 20 iunie 2008 - 07 august 2009.

În baza disp. art. 254 alin. (3) C. pen. coroborate cu prev. art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul X. a sumei de 3000 de euro, sumă de bani primită cu titlu de mită.

S-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului instituită prin ordonanţa procurorilor Direcția Națională Anticorupție - emisă în data de 17 iulie 2008, în Dosarul nr. x/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, asupra următoarele bunuri şi sume de bani, ce constituie proprietatea inculpatului X.:

- 62.005 euro, 200 dolari SUA şi 120.000 lei, sume de bani consemnate în contul deschis pe numele inculpatului menţionat, în faza urmăririi penale, la Banca Comercială a României - Sucursala Unirea;

- apartamentul situat în municipiul Câmpulung, jud. Argeş;

- Spaţiu comercial situat în municipiul Câmpulung, jud. Argeş;

- imobilul şi terenul în suprafaţă de 500 mp situat în municipiul Câmpulung, jud. Argeş;

- autoturismele, bunuri mobile lăsate în custodia membrilor familiei acestui inculpat.

Conform disp. art. 348 rap. la art. 170 C. proc. pen. s-a dispus anularea menţiunii făcute de inculpatul X., în data de 18 aprilie 2008, în anexă, în privinţa numitului Z., menţiune prin care a atestat, în fals, că acest candidat a susţinut proba practică la examenul de obţinere a permisului de conducere şi că, examinându-l, a constatat că acesta deţine deprinderile practice, necesare, pentru obţinerea permisului de conducere. Pe cale de consecinţă, s-a dispus anularea tuturor înscrisurilor, subsecvente, emise pe seama numitului Z., în baza acestei menţiuni anulate.

Potrivit disp. art. 348 rap. la art. 170 C. proc. pen. s-a dispus anularea menţiunilor făcute de acelaşi inculpat, în luna mai 2008, în anexe, în privinţa numiţilor R. şi Y., menţiuni prin care a atestat, în fals, că i-a examinat pe aceşti candidaţi, la proba practică, la examenul de obţinere a permisului de conducere şi că, examinându-i, a constatat că aceştia deţin deprinderile practice, necesare, pentru obţinerea unui asemenea act. Pe cale de consecinţă, s-a dispus anularea tuturor înscrisurilor, subsecvente, emise pe seama celor două persoane anterior amintite, în baza acestor menţiuni anulate.

Potrivit art. 192 alin. (1), (2) C. proc. pen. l-a obligat pe acest inculpat să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, aferente soluţionării cauzei la prim grad jurisdicţional şi în faza urmăririi penale, suma 23.200 lei din care suma de 400 lei, cu titlu de onorariu pentru avocatul din oficiu va fi avansat Baroului Mureş din fondul special al Curtea de Apel Tg. Mureş. Instanţa a determinat cuantumul cheltuielilor judiciare datorate, de acest inculpat statului, având în vedere, amploarea procedurilor desfăşurate împotriva acestuia, respectiv procedurile de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat, în intervalul de timp critic, timpul şi mijloacele folosite pentru transcrierea în formă certificată a tuturor acestor convorbiri menţionate, cheltuielile angajate de instanţă cu trimiterea întregului dosar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe parcursul soluţionării cauzei pentru soluţionarea tuturor căilor de atac exercitate de către acest inculpat împotriva încheierilor de şedinţă.

XXI. Inculpatul I.I., ce a fost deferit justiţiei sub acuza săvârşirii, în condiţiile concursului real de infracţiuni, a faptelor penale incriminate de:

- disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 (aderare la un grup infracţional organizat);

- prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (fals materiale în înscrisuri oficiale, aflat în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, în formă continuată - 4 acte materiale);

- disp. art. 257 C. pen. rap. la art. 6 şi 9 din Legea nr. 78/2000 (trafic de influenţă);

- prev. art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) şi la art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (dare de mită în formă continuată - 8 acte materiale), în prezenta avocatului său ales, la termenul de judecată din 4 ianuarie 2012 a solicitat, în mod explicit, în şedinţă publică să beneficieze de prev. art. 3201 C. proc. pen., astfel cum a fost acesta modificat.

Din analizarea imparţială a probatoriului vast al cauzei, cu privire la acest inculpat a reieşit că:

A. În legătură cu infracţiunea de trafic de influenţă a rezultat că:

Prin declaraţiile date în faza urmăririi penale L.L. a relatat că, în cursul lunii mai 2008, inculpatul I.I. i-a pretins suma de 900 euro, susţinând că, la rândul său, va da acest folos altor persoane, pentru a-i asigura martorului obţinerea permisului de conducere, astfel că nu mai era necesar ca acesta să efectueze cursurile de pregătire practică şi nici să înveţe regulile de circulaţie.

Acest martor a precizat că a dat, inculpatului I.I., suma de 900 euro pretinsă, iar, după aproximativ o săptămână, inculpatul i-a spus că trebuie să se prezinte, pentru a susţine examenul de obţinere a permisului de conducere, la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

Martorul L.L. a arătat că nu a efectuat niciun fel de cursuri de pregătire, la şcoala de şoferi aparţinând SC J.J. SRL, la care director este inculpatul I.I.

El a mai arătat că, la proba de sală, unul dintre examinatori i-a pus la dispoziţie două chestionare (unul cu 26 întrebări pentru categoria B, iar celălalt cu 11 întrebări pentru categoria C), pe amândouă fiind aplicate puncte, cu carioca de culoare neagră, în dreptul unora dintre enunţurile, de la întrebări, aceste semne constituind un mod de indicare a răspunsurilor corecte.

Drept consecinţă, martorul L.L. a copiat, în fişa de examen, răspunsurile corecte, însemnate în cele două chestionare şi a mai declarat că, în sala de examen, în aceeaşi bancă cu el a stat un alt candidat, care a beneficiat de acelaşi două chestionare pe care erau însemnate răspunsurile, corecte.

În acest mod, martorul a fost declarat admis la proba de sală şi, în aceeaşi zi a promovat şi proba de traseu, pe care a susţinut-o formal, întrucât a condus doar aproximativ câte cinci minute, autoturismul şi camionul.

Potrivit actelor aflate la dosarul, în baza căruia L.L. a susţinut examenul de obţinere a permisului de conducere, pe numele său a fost eliberată, de către SC J.J. SRL, fişa de şcolarizare nr. 3546, din 02 iunie 2008, şi i-au fost repartizate, la proba de sală, susţinută în ziua de 12 iunie 2008, chestionarele nr. 4 (cu 26 întrebări pentru categoria B şi nr. 3 (cu 11 întrebări pentru categoriile C, CE).

În urma percheziţiei efectuate, în ziua de 16 iunie 2008, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, au fost ridicate, între alte înscrisuri, mai multe chestionare pe care erau însemnate răspunsurile corecte, între acestea fiind şi cele cu nr. 4 şi 3.

În legătură cu aceste circumstanţe de fapt, prin declaraţiile date, inculpatul I.I. a recunoscut că a primit o sumă de bani (susţinând însă că a fost vorba despre maxim 500 euro) de la martorul L.L., pentru a-i facilita acestuia obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, valabil pentru categoriile B, C, E şi, totodată, a arătat că a emis, în calitate de director la SC J.J. SRL, o fişă de şcolarizare pe numele acestuia, prin care a atestat că susnumitul ar fi efectuat cursuri de pregătire, la această şcoală de şoferi, cu toate că acest lucru nu s-a întâmplat.

Totodată, inculpatul I.I. a susţinut că, pentru a-i facilita martorului L.L. obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, a apelat, în baza înţelegerii infracţionale preexistente, la coinculpatul T.T. şi că, după ce martorul i-a confirmat că a fost declarat admis, atât la proba de sală, cât şi la cea de traseu, i-a dat coinculpatului 350 euro, aceasta fiind suma convenită între ei, în cazul în care se facilita unui candidat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere valabil pentru categoriile de profesionist.

Cu toate acestea, deşi a devenit certă împrejurarea că inculpatul I.I. i-a facilitat martorului L.L. obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, susţinerea inculpatului, în sensul că a intervenit, în scopul anterior menţionat, pe lângă coinculpatul T.T., precum şi că a remis acestuia folosul în discuţie, nu s-a coroborat cu niciun alt mijloc de probă aflat la dosar, astfel că în sarcina inculpatului I.I. s-a reţinut comiterea infracţiunii de trafic de influenţă.

B. În ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de dare de mită (8 acte materiale) reţinută în sarcina sa, infracţiune recunoscută a fi fost săvârşită de acest inculpat, a rezultat că:

Prin declaraţiile sale inculpatul I.I. a relatat că, în perioada august 2007 - iunie 2008, a facilitat mai multor persoane obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, acţionând, în acest sens, în temeiul unei conivenţe infracţionale cu coinculpaţii Y.Y. şi T.T., cărora le-a remis, în mod repetat, diferite sume de bani.

În acest sens, inculpatul I.I. a precizat că, în perioada anterior menţionată, a remis coinculpatului T.T. sume de bani cuprinse între 250 euro şi 300 euro, pentru 10-12 candidaţi, cărora acesta, din urmă, le-a facilitat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Relativ la aceste împrejurări, inculpatul I.I. a menţionat că, în baza unei înţelegeri cu coinculpatul T.T., obişnuia să-i trimită acestuia un mesaj SMS, cu numele unui candidat, acest tip de comunicare însemnând că îi cerea acestuia, (inculpatului T.T.) să faciliteze persoanei respective promovarea, frauduloasă, atât a probei de sală, cât şi a celei de traseu, precum şi faptul că se angaja, odată cu trimiterea acelui mesaj, să-i dea coinculpatului o anumită sumă de bani, stabilită, tot în baza unei convenţii preexistente, între cei ei.

Din prin procesul-verbal întocmit la 02 octombrie 2008 (aflat la filele 2-14, din vol. 36), ca urmare a sistematizării informaţiilor, rezultate din interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi comunicărilor, purtate între inculpaţii T.T. şi I.I., s-a stabilit că, în perioada martie-iunie 2008, inculpatul ultim menţionat a transmis celui dintâi, mesaje, tip SMS, cu numele a 15 candidaţi, care au fost programaţi în vederea susţinerii examenului de obţinere a permisului de conducere.

Din coroborarea acestor date cu declaraţiile inculpatului I.I., precum şi cu celelalte probe administrate (respectiv, înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în cauză, modalitatea de programare la examen, numărul chestionarului distribuit la proba de sală, data promovării examenului de obţinere a permisului de conducere), s-a stabilit că inculpatul T.T., în schimbul unor sume de bani, primite de la inculpatul I.I., a facilitat obţinerea frauduloasă a permisului de conducere de către următorii candidaţi: B.B.B.B., F.F.F., C.C.C.C., D.D.D.D., M.M.M.M.M.M.M.M., N.N.N.N.N.N.N.N., E.E.E.E., F.F.F.F. (toţi obţinând permise de conducere pentru profesionişti) şi A., G.G.G.G. (ambii obţinând permis pentru categoria B).

Pe de altă parte, inculpatul I.I. a mai precizat că a utilizat acelaşi mod de operare, dar, de această dată, în baza unei înţelegeri infracţionale cu inculpatul Y.Y., arătând că, în cazul a trei candidaţi, a dat acestuia, din urmă, sume cuprinse între 400 şi 1.300 euro, pentru a le facilita respectivelor persoane promovarea, frauduloasă, a examenului de obţinere a permisului de conducere.

Din coroborarea mijloacelor de probă anterior menţionate, s-a stabilit că inculpatul I.I. a dat cu titlu de mită, coinculpatului Y.Y. suma de 1.200 euro, pentru facilitarea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către numitul I.I.I.I.I.

. Referitor la candidatul I.I.I.I.I. s-a stabilit că:

În cadrul convorbirii telefonice purtate la 24 aprilie 2008, ora 12:45 (conţinutul ei fiind redat în vol. 76 de urmărire penală, la filele 140-141), inculpatul Y.Y. i-a reproşat coinculpatului I.I. că nu respectă ceea ce conveniseră anterior şi i-a explicat că era vorba despre .”ţiganii tăi şi cu şase clase, noi am mai discutat ceva, nu? Ţi-aduci aminte (…)” şi a adăugat „nu am spus noi că îmi aduci normal, nu de ăsta (referindu-se la un candidat de etnie rromă) ?”. În continuarea dialogului, inculpatul I.I. a încercat să justifice situaţia, însă inculpatul Y.Y. nu i-a dat posibilitatea şi i-a pus în vedere „deci, aici fără unu, şapte (adică 1.700 euro) nici nu vii! Nici nu vii! Da, ca să ştii!”, şi, după ce inculpatul prim menţionat a afirmat „îl sun (referindu-se la candidatul de etnie rromă care făcea obiectul discuţiei) (…)”, convorbirea a fost continuată tot de inculpatul Y.Y., care i-a spus „nu-l mai sun nimic!”, după care a adăugat „într-un minut, dacă mă suni, dacă nu, l-a revedere”.

După numai câteva minute, respectiv, la ora 12:53, între aceeaşi interlocutori a avut loc o altă convorbire telefonică (al cărei conţinut a fost redat la filele 142-143, din vol. 76 de urmărire penală), ocazie cu care inculpatul I.I. a afirmat „șeful’ am vorbit cu băiatul meu (făcând referire la candidatul respectiv) (…)” şi că “ăăă (…) unu, şase (adică 1.600 euro) că nu a, nu a ştiut şi ştiţi cum e cu ăştia (…)”, iar inculpatul Y.Y. a acceptat suma, spunând “bine, ho, ho! Dar nu mai face chestii de astea, că iar mă superi, să ştii!”.

În ziua de 30 aprilie 2008, ora 08:56, inculpatul I.I. i-a transmis coinculpatului Y.Y. un mesaj SMS (redat în formă scrisă la filele 189, din vol. 76 de urmărire penală), având conţinutul „I.I.I.I.I. a avut examen pe 24 aprilie Nu e semnată. Vă rog”.

Prin declaraţiile sale inculpatul I.I. a relatat că, în baza unei înţelegeri infracţionale preexistente, i-a înmânat coinculpatului Y.Y. dosarul de înscriere, la examen, al lui I.I.I.I.I., solicitându-i să îi faciliteze acestuia obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, iar inculpatul ultim menţionat a fost de acord şi a cerut, în schimb, o sumă de bani, despre care inculpatul I.I. a susţinut că a fost de 1.700 euro.

Potrivit aspectelor expuse în declaraţiile sale, inculpatul I.I. i-a transmis, prin intermediul unei persoane cu numele „x” (neidentificată până la momentul sesizării instanţei), numitului I.I.I.I.I. că acesta trebuia să-i dea suma de 1.700 euro, pentru ca, la proba de sală să i se arate, de către un examinator, răspunsurile corecte şi pentru a fi favorizat şi la proba de traseu, iar, ulterior, acelaşi intermediar i-a transmis, inculpatului, că respectivul candidat era de acord să dea doar 1.600 euro.

De asemenea, inculpatul I.I. a menţionat că, în ziua în care I.I.I.I.I. a susţinut examenul, a fost contactat telefonic de coinculpatul Y.Y., care i-a spus că, dacă nu îi dădea pentru acel candidat 1.700 euro, nu voia să-i faciliteze obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere. Referitor la aceleaşi împrejurări, inculpatul I.I. a mai declarat că, în cele din urmă, inculpatul Y.Y. a acceptat să primească numai 1.600 euro, astfel că i-a facilitat lui I.I.I.I.I. promovarea, frauduloasă, a examenului de obţinere a permisului de conducere şi, în aceeaşi zi, inculpatul I.I. i-a dat coinculpatului suma de bani precizată anterior.

Potrivit actelor aflate la dosarul, în baza căruia I.I.I.I.I. a susţinut examenul de obţinere a permisului de conducere, acesta a avut repartizat, la proba de sală, susţinută în ziua de 24 aprilie 2008, chestionarele nr. 9 (cu 26 întrebări pentru categoria B) şi nr. 2 (cu 11 întrebări pentru categoriile C, CE).

În urma percheziţiei efectuate, în ziua de 16 iunie 2008, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, au fost ridicate, între alte înscrisuri, mai multe chestionare pe care erau însemnate răspunsurile, corecte, între acestea fiind şi cel cu nr. 9.

Referitor la candidatul B.B.B.B. a reieşit că:

În declaraţiile sale, inculpatul I.I. a relatat că, în baza unei conivenţe infracţionale preexistente, i-a cerut coinculpatului T.T. să îi faciliteze, numitului B.B.B.B., obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, prin această solicitare angajându-se, potrivit înţelegerii lor anterioare, să îi dea coinculpatului o sumă de bani, după ce respectivul candidat era declarat admis la examen.

Realizarea acestor demersuri a rezultat din convorbirea telefonică purtată la 13 mai 2008, ora 16:20 (redată în formă scrisă în vol.71, la filele 184-185), purtată între inculpaţii I.I. şi T.T., acesta din urmă întrebând „mi-ai dat cumva un B.B.B.B.?, iar răspunsul interlocutorului a fost afirmativ; însă T.T. i-a reproşat că acest candidat avea buletin de identitate de Bucureşti şi că „nu are domiciliul (…) nu are nimic legătură cu Argeşu’(…)”. În continuarea dialogului, inculpatul I.I. s-a scuzat, afirmând „(…) înseamnă că l-am pus pe ăla vechi (referindu-se la cartea de identitate avută de candidat înainte de a-şi schimba domiciliul în Argeş, aspect care a evidenţiat, încă o dată, faptul că inculpatul T.T. nu era cu nimic străin de toate etapele, utilizate, de ceilalţi membri ai grupului infracţional, pentru facilitarea obţinerii frauduloase a permisului de conducere) (…)”, iar inculpatul ultim menţionat a afirmat „păi, adă-l pe ăla nou, repede!”.

De asemenea, inculpatul I.I. a precizat că, în ziua în care numitul B.B.B.B. a susţinut examenul şi, după ce acesta i-a confirmat că a fost declarat admis, atât la proba de sală, cât şi la cea de traseu, i-a dat coinculpatului T.T. suma de 700 sau 800 euro, pentru că îi facilitase respectivului candidat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Potrivit actelor aflate la dosarul, în baza căruia B.B.B.B. a susţinut examenul de obţinere a permisului de conducere, acesta a avut repartizat, la proba de sală, susţinută în ziua de 14 mai 2008, chestionarele nr. 6 (cu 26 întrebări pentru categoria B), nr. 1 (cu 11 întrebări pentru categoriile C, CE) şi nr. 5 (cu 11 întrebări pentru categoria D).

În urma percheziţiei efectuate, în ziua de 16 iunie 2008, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, au fost ridicate, între alte înscrisuri, mai multe chestionare, pe care erau însemnate răspunsurile corecte, între acestea fiind şi cele cu nr. 6, nr. 1 şi nr. 5.

Legat de candidatul C.C.C.C. s-a stabilit că:

În declaraţiile date, inculpatul I.I. a relatat că a procedat, în mod similar, şi în cazul numitului C.C.C.C., de la care a primit, prin intermediul instructorului F.F.F.F.F.F.F.F.F.F.F.F.F, suma de 800 euro, pentru a-i facilita obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Realizarea acestor demersuri a rezultat din convorbirea telefonică purtată la 07 aprilie 2008, ora 20:52 (conţinutul acestei convorbiri fiind redat, în formă scrisă la filele 268-269, din vol. 69 de urmărire penală), purtată între inculpaţii I.I. şi T.T. În cadrul acestei discuţii, cei doi interlocutori şi-au transmis, folosind un limbaj voalat, numele candidaţilor cărora T.T. trebuia să le faciliteze, ca urmare a intervenţiei coinculpatului I.I., promovarea, frauduloasă, a examenului de obţinere a permisului de conducere. Astfel, în condiţiile în care interlocutorii se referă la un „bileţel”, lăsat în acea zi de inculpatul I.I., în biroul coinculpatului, inculpatul T.T., referindu-se la menţiunile de pe acel înscris, a afirmat „stai un piculeţ (…) îii (…) E.E.E.E.E.’ C.C.C.C. de la Curtea (…) îii (…) E.E.E.E.E.’ C.C.C.C. dă la Camera de Comerţ(…)” şi că “(…) şi E.E.E.E.E.’ D.D.D.D. dă la ăștia, dă laa. Ziceţi (…)“, iar, după ce inculpatul I.I. a confirmat “(…) daa, vin mâine (cu referire la faptul că a doua zi candidaţii respective urmau să susţină examenul), inculpatul T.T. a adăugat “şi aţi mai trecut dvs. pă fostul’ coleg (adică numele unui alt candidat) l-aţi trecut la altă dată, da e tot mâine”.

De asemenea, inculpatul I.I. a precizat că, în ziua în care numitul C.C.C.C. a susţinut examenul şi, după ce acesta i-a confirmat, că a fost declarat admis, atât la proba de sală, cât şi la cea de traseu, i-a dat coinculpatului T.T. suma de 700 euro, pentru că îi facilitase acelui candidat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Potrivit actelor aflate la dosarul, în baza căruia C.C.C.C. a susţinut examenul de obţinere a permisului de conducere acest candidat a avut repartizate, la proba de sală, susţinută în ziua de 08 aprilie 2008, chestionarele nr. 11 (cu 26 întrebări pentru categoria B şi nr. 14 (cu 11 întrebări pentru categoriile C, CE).

În urma percheziţiei efectuate, în ziua de 16 iunie 2008, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, au fost ridicate, între alte înscrisuri, mai multe chestionare, pe care erau însemnate răspunsurile, corecte, între acestea fiind şi cel cu nr. 14.

Legat de candidatul M.M.M.M.M.M.M.M., acest inculpat, în declaraţiile sale, a relatat că a procedat, în mod similar, şi în cazul numitului M.M.M.M.M.M.M.M., de la care a primit, suma de 350 euro, pentru a-i facilita obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Realizarea acestor demersuri a rezultat din convorbirea telefonică purtată la 21 mai 2008, ora 15:10 (conform conţinutului acestei convorbiri redate la filele 367-368, din vol. 71), între inculpaţii I.I. şi T.T. În cadrul acestei discuţii, cei doi interlocutori şi-au transmis, folosind un limbaj voalat, numele candidaţilor cărora T.T. trebuia să le faciliteze, ca urmare a intervenţiei coinculpatului I.I., promovarea, frauduloasă, a examenului de obţinere a permisului de conducere, referindu-se, între alţi candidaţi, şi la M.M.M.M.M.M.M.M., ca fiind „(…) şoferul ăla de la Prefectură”

De asemenea, inculpatul I.I. a precizat că, în ziua în care numitul M.M.M.M.M.M.M.M. a susţinut examenul şi, după ce acesta i-a confirmat, că a fost declarat admis, atât la proba de sală, cât şi la cea de traseu, i-a dat coinculpatului T.T. suma de 350 euro, pentru că îi facilitase acestui candidat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Potrivit actelor aflate la dosarul, în baza căruia M.M.M.M.M.M.M.M. a susţinut examenul de obţinere a permisului de conducere acest candidat a avut repartizate, la proba de sală, susţinută în ziua de 23 mai 2008, chestionarele nr. 4 (cu 26 întrebări pentru categoria B şi nr. 3 (cu 11 întrebări pentru categoriile C, CE).

În urma percheziţiei efectuate, în ziua de 16 iunie 2008, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, au fost ridicate, între alte înscrisuri, mai multe chestionare, pe care erau însemnate răspunsurile, corecte, între acestea fiind şi cele cu nr. 4 şi 3.

De asemenea, cu privire la candidatul D.D.D.D., inculpatul I.I., a relatat, în declaraţiile sale, că numitul D.D.D.D. a efectuat cursuri de pregătire la şcoala sa de şoferi, însă era sigur că nu a intervenit pentru a-i facilita acestuia obţinerea frauduloasă a permisului de conducere.

Cu toate acestea, din conţinutul convorbirii telefonice purtate la 07 aprilie 2008, ora 20:52 (la care s-a făcut referire şi anterior), a rezultat, cert, faptul că inculpatul I.I. a intervenit pe lângă coinculpatul T.T., în aceleaşi condiţii ca şi pentru candidatul C.C.C.C., pentru a-i facilita numitului D.D.D.D. obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Pe de altă parte, potrivit actelor aflate la dosarul, în baza căruia D.D.D.D. a susţinut examenul de obţinere a permisului de conducere acesta a avut repartizate, la proba de sală, susţinută în ziua de 08 aprilie 2008, chestionarele nr. 7 (cu 26 întrebări pentru categoria B şi nr. 10 (cu 11 întrebări pentru categoriile C, CE).

În urma percheziţiei efectuate, în ziua de 16 iunie 2008, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, au fost ridicate, între alte înscrisuri, mai multe chestionare pe care erau însemnate răspunsurile corecte, între acestea fiind şi cele cu nr. 7 şi 10.

Dat fiind modul de operare rezultat, atât din declaraţiile inculpatului I.I., cât şi din probatoriul administrat, a devenit, cert, că acesta a dat o sumă de bani coinculpatului T.T., astfel că s-a reţinut că suma care a făcut obiectul dării de mită, a fost cea menţionată de către inculpatul I.I., în cuprinsul depoziţiilor sale, respectiv 300 euro.

Legat de candidatul E.E.E.E., inculpatul I.I., în declaraţiile sale, a relatat că a procedat, în mod similar, şi în cazul numitului E.E.E.E., de la care a primit, suma de 400 euro, pentru a-i facilita obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Realizarea acestui fapt a rezultat din convorbirile telefonice purtate la 18 aprilie 2008, orele 08:51 şi 08:56 (ce au fost redate în vol.70 de urmărire penală, la filele 128-129 şi 132-133), de inculpaţii T.T. şi I.I., cu acea ocazie inculpatul ultim menţionat comunicându-i, celui dintâi, numele candidatului E.E.E.E. şi codul numeric personal al acestuia.

De asemenea, inculpatul I.I. a precizat că, în ziua în care numitul E.E.E.E. a susţinut examenul şi, după ce acesta

i-a confirmat, că a fost declarat admis, atât la proba de sală, cât şi la cea de traseu, i-a dat coinculpatului T.T. suma de 300 euro, pentru că îi facilitase acestui candidat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Potrivit actelor aflate la dosarul, în baza căruia E.E.E.E. a susţinut examenul de obţinere a permisului de conducere susnumitul a avut repartizate, la proba de sală, susţinută în ziua de 18 aprilie 2008, chestionarele nr. 7 (cu 26 întrebări pentru categoria B şi nr. 10 (cu 11 întrebări pentru categoriile C, CE).

În urma percheziţiei efectuate, în ziua de 16 iunie 2008, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, au fost ridicate, între alte înscrisuri, mai multe chestionare, pe care erau însemnate răspunsurile, corecte, între acestea fiind şi cele cu nr. 7 şi 10.

Cu privire la candidatul F.F.F.F., în declaraţiile date, inculpatul I.I. a precizat despre acesta că era sigur despre faptul că el a urmat cursuri de pregătire, la SC J.J. SRL, precum şi că nu-şi amintea să fi intervenit, în vreun fel, pentru ca acest candidat să obţină, fraudulos, permisul de conducere.

Cu toate acestea, din conţinutul convorbirii telefonice purtate la 07 aprilie 2008, ora 20:52 (redată, ca şi conţinut, în vol. 69 de urmărire penală, la filele 268-269), a rezultat, în mod clar, că, în contextul în care T.T. recapitula numele candidaţilor, pentru care intervenise inculpatul I.I., pentru a li se facilita obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, respectivele persoane fiind programate să susţină examenul chiar în ziua următoare, între persoanele menţionate, în acest context (C.C.C.C. şi D.D.D.D.) în cuprinsul acestei discuţii telefonice a fost menţionat şi F.F.F.F., despre care inculpatul T.T. a afirmat „şi a-ţi mai trecut dvs. (adică pe bileţelul lăsat de inculpatul I.I. în biroul coinculpatului T.T.) pă fostul’ coleg, l-aţi trecut la altă dată, da e tot mâine (referindu-se la 08 aprilie 2008).”

Aceste referiri ale interlocutorilor, în cuprinsul convorbirii telefonice amintite, s-au coroborat cu menţiunile din programatorul, cu candidaţii care au susţinut examenul, în ziua de 08 aprilie 2008 (aflat la fila 197 din vol. 98), din care a reieşit că numele candidatului avut în vedere de inculpaţii T.T. şi I.I., pe lângă numiţii C.C.C.C. şi D.D.D.D., era şi F.F.F.F.. Pe de altă parte, potrivit actelor aflate la dosarul, în baza căruia acest candidat a susţinut examenul de obţinere a permisului de conducere, pe numele său a fost eliberată, de către SC J.J. SRL, fişa de şcolarizare nr. 2946 din 02 aprilie 2008, (semnată în calitate de director, inculpatul I.I.) şi, totodată, a avut repartizate, la proba de sală, susţinută în ziua de 08 aprilie 2008, chestionarele nr. 1 (cu 26 întrebări pentru categoria B, nr. 13 (cu 11 întrebări pentru categoriile C, CE) şi nr. 8 (cu 11 întrebări pentru categoria D).

În urma percheziţiei efectuate, în ziua de 16 iunie 2008, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, au fost ridicate, între alte înscrisuri, mai multe chestionare, pe care erau însemnate răspunsurile, corecte, între acestea fiind şi cele cu nr. 1, nr. 13 şi nr. 11.

Dată fiind descrierea acestui modus operandi, reieşit, atât din declaraţiile inculpatului I.I., cât şi din probatoriul aflat la dosar, a devenit cert, că acesta a dat o sumă de bani coinculpatului T.T., astfel că s-a impus a se reţine că suma care a făcut obiectul dării de mită, a fost cea menţionată de către inculpatul I.I., respectiv 300 euro.

. În ceea ce priveşte pe candidata G.G.G.G., inculpatul I.I. a relatat că nu îşi aminteşte nimic în legătură cu aceasta, însă era sigur că nu a intervenit pentru ca G.G.G.G. să obţină, în mod fraudulos, permisul de conducere.

Cu toate acestea, din traficul telefonic interceptat, conform art. 911 C. proc. pen., a rezultat fără echivoc că, la data de 04 iunie 2008, ora 14:51, inculpatul I.I. a trimis coinculpatului T.T. un mesaj, tip SMS, (ce a fost redat, în formă scrisă în vol. 72, de urmărire penală, la filele 269), cu conţinutul „G.G.G.G.5.06”, aceasta fiind modalitatea, potrivit probelor aflate la dosar, coroborate chiar cu declaraţiile inculpatului I.I., în care acesta îi solicita coinculpatului T.T. să îi faciliteze candidatului menţionat, în mesajul SMS, obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, obligându-se, totodată, faţă de coinculpat să-i remită, în schimb, o sumă de bani, având cuantumul stabilit potrivit înţelegerii preexistente între ei.

Aceste referiri ale interlocutorilor, în cuprinsul comunicării telefonice amintite anterior, s-a coroborat cu menţiunile din programatorul cu candidaţii care au susţinut examenul în ziua de 05 iunie 2008 (aflat în vol. 98 de urmărire penală, la filele 237), din care a reieşit că, între candidaţii care au susţinut examen, în respectiva zi, a fost şi numita G.G.G.G.

Pe de altă parte, potrivit actelor aflate la dosarul, în baza căruia G.G.G.G. a susţinut examenul de obţinere a permisului de conducere, pe numele său a fost eliberată, de către SC J.J. SRL, fişa de şcolarizare din 02 iunie 2008, (semnată în calitate de director, inculpatul I.I.) şi, totodată, a avut repartizat, la proba de sală, susţinută în ziua de 08 iunie 2008, chestionarul nr. 15 (cu 26 întrebări pentru categoria B).

În urma percheziţiei efectuate, în ziua de 16 iunie 2008, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, au fost ridicate, între alte înscrisuri, mai multe chestionare, pe care erau însemnate răspunsurile, corecte, între acestea fiind şi cel cu nr. 15.

Având în vedere modul de operare rezultat, atât din declaraţiile inculpatului I.I., cât şi din probatoriul administrat în cauză a devenit, evident că acesta a dat o sumă de bani coinculpatului T.T., astfel că s-a reţinut că suma, care a făcut obiectul dării de mită, a fost cea menţionată de către inculpatul I.I., în cuprinsul declaraţiilor sale, respectiv 250 euro.

C. În ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, aflat în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului I.I. a rezultat că:

Din împrejurările expuse în declaraţiile date, ca urmare a activităţilor desfăşurate, de investigatorii sub acoperire T. şi U., precum şi din înregistrările audio-video, coroborate cu declaraţiile martorului K.K., pentru facilitarea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere al acestora, membrii grupului infracţional organizat au apelat, în împrejurările descrise mai sus, la inculpatul I.I., integrat în aceeaşi grupare infracţională, care a eliberat, în calitate de director la SC J.J. SRL, fişele de şcolarizare prin care se atesta că aceşti trei candidaţi au efectuat cursuri de pregătire la această şcoală de şoferi, corespunzătoare categoriei D.

În condiţiile în care probatoriul administrat a demonstrat, fără putinţă de tăgadă, faptul că, atât investigatorii sub acoperire T., U., cât şi denunţătorul K.K., nu au efectuat niciun fel de cursuri de pregătire la şcoala de şoferi anterior menţionată (cele trei persoane nu au fost niciodată la sediul acestei societăţi şi chiar nu au intrat, în niciun fel de contact, cu vreunul dintre salariaţii acesteia), inculpatul I.I. a eliberat fişele de şcolarizare din 08 aprilie 2008 (aflat în vol. 19 de urmărire penală, la filele 24), din 14 aprilie 2008 (aflată în vol. 19 de urmărire penală, la filele 42) şi din 21 aprilie 2008 (aflată în vol. 19 de urmărire penală, la filele 24).

În baza acestor trei înscrisuri, eliberate de inculpatul I.I., în calitate de director la SC J.J. SRL, investigatorii sub acoperire T., U. şi denunţătorul K.K. au fost programaţi la examenul de obţinere a permisului de conducere.

De asemenea, în circumstanţele anterior expuse, inculpatul I.I. a eliberat, în numele SC J.J. SRL, şi fişa de şcolarizare, din 02 iunie 2008 (aflată în vol. 97 de urmărire penală, la filele 374), pe numele martorului L.L., atestând, în mod contrar adevărului, împrejurarea că acest candidat ar fi efectuat pregătirea teoretică şi practică, necesare pentru înscrierea la examenul de obţinere a permisului de conducere, valabil pentru categoriile de profesionist, iar, în baza acestui înscris falsificat, susnumitul s-a înscris la examen şi tot inculpatul I.I. i-a facilitat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, ca urmare a activităţii infracţionale pe care o desfăşura, în cadrul grupului infracţional organizat din prezenta cauză.

Inculpatul I.I. a recunoscut (prin declaraţiile sale) aceste acte materiale, precizând că a atestat, în mod necorespunzător adevărului, împrejurarea că cei trei candidaţi, anterior menţionaţi, ar fi efectuat cursuri de pregătire, întrucât avea cunoştinţă despre faptul că persoanele care i-au cerut să întocmească aceste documente, urmau să le faciliteze respectivilor candidaţi obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Sub acest aspect, inculpatul I.I. a relatat că, în calitate de director la SC J.J. SRL, a eliberat, la solicitarea coinculpatului R.R., fişe de şcolarizare falsificate, prin care a atestat, în mod necorespunzător adevărului, că aproximativ 6 persoane ar fi urmat ore de pregătire la şcoala de şoferi, aparţinând societăţii anterior menţionate, între respectivii candidaţi fiind şi martorul K.K. şi investigatorul sub acoperire T..

De altfel, conform aceloraşi declaraţii, inculpatul I.I. a procedat, în mod asemănător, şi în baza înţelegerii infracţionale avute cu coinculpatul B.B.B., la solicitarea căruia, a eliberat asemenea fişe de şcolarizare, falsificate, pentru aproximativ 20 persoane, care, ulterior, au obţinut, fraudulos, permisul de conducere.

Pe de altă parte, prin declaraţia dată la 20 noiembrie 2008, inculpatul a recunoscut şi falsificarea fişei de şcolarizare eliberată pentru martorul L.L., în împrejurările anterior expuse.

Ca atare, s-a demonstrat că inculpatul I.I. a săvârşit 4 acte materiale de fals material în înscrisuri oficiale, aflate în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, toate aceste acte materiale intrând în conţinutul unei infracţiuni unice, în formă continuată.

D. Privitor la săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, reţinută în sarcina inculpatului I.I. au rezultat următoarele aspecte:

Deşi, inculpatul I.I. nu a făcut obiectul măsurilor autorizate de către instanţă, conform art. 911 şi urm. din C. proc. pen., modul de operare utilizat de acesta pentru comiterea infracţiunilor de corupţie anterior descrise, coroborat cu ansamblul probatoriului expus cu ocazia analizării infracţiunilor comise de către coinculpaţii R.R., B.B.B., Y.Y., O.O., T.T., au relevat, în mod cert, aderarea acestui inculpat, la un grup infracţional organizat.

A reieşit că, la solicitarea celorlalţi membrii ai grupării infracţionale, inculpatul I.I. a eliberat fişe de şcolarizare falsificate, însă, pe de altă parte, s-a folosit de conivenţa statornicită, prin desfăşurarea activităţii infracţionale, într-o perioadă lungă de timp, pentru ca, prin săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, să faciliteze, în mod direct, obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere de către mai multe persoane.

Probele administrate au arătat că acţiunile singulare ale inculpatului I.I. nu ar fi fost de natură să îi asigure scopul urmărit, ci, doar conjugarea actelor sale materiale cu cele ale coinculpaţilor anterior enumeraţi, i-au asigurat posibilitatea săvârşirii unor infracţiuni de corupţie, care i-au asigurat obţinerea unor foloase, chiar dacă acest lucru a impus să le împartă cu ceilalţi membri ai grupării infracţionale.

Fapta astfel comisă de inculpatul I.I. are un grad de pericol social deosebit de ridicat, ca urmare a împrejurării că, fiind director la o şcoală de şoferi, autorizată de statul român, pentru a iniţia o persoană în domeniul circulaţiei, pe drumurile publice, inculpatul a tratat cu ignoranţă această obligaţie şi, în desfăşurarea activităţii în cadrul grupului infracţional organizat, a eliberat fişe de şcolarizare, falsificate, prin care a atestat, în mod contrar adevărului, că anumiţi candidaţi deţineau deprinderile necesare pentru conducerea unor autovehicule, inclusiv a camioanelor şi autobuzelor.

Or, în condiţiile în care beneficiarii acelor fişe de şcolarizare falsificate au obţinut, ca urmare a aportului celorlalţi membrii ai grupării infracţionale, permis de conducere, în mod fraudulos, prin copierea unor răspunsuri, de pe chestionare însemnate şi, uneori, chiar fără a susţine, în fapt, proba de traseu, consecinţele produse au putut şi pot afecta, în mod grav, siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, punând în pericol viaţa celorlalţi participanţi la traficul rutier.

Inculpatul I.I., cunoscut de prieteni sub cogmen-ul de „x” a fost şi el unul dintre inculpaţii, care asistat fiind de avocat ales, la termenul de judecată din 04 ianuarie a.c., a solicitat, în mod expres, să beneficieze de prev. art. 3201 C. proc. pen., astfel cum a fost acesta modificat prin O.U.G. nr. 121 din 29 decembrie 2011. După expunerea situaţiei de fapt, reţinută faţă de acest inculpat, în urma analizării probelor administrate, atât în acuzare, cât şi în apărare, instanţa a tratat şi a expus punctul său de vedere cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice a acuzelor, ce i-au fost reţinute în sarcină acestui inculpat şi cu privire la existenţa faptelor penale şi la vinovăţia acestuia.

Inculpatul I.I., deşi în prima decadă a lunii ianuarie a acestui an, a înţeles să solicite să i se aplice prev. art. 3201 C. proc. pen., la acordarea cuvântului pe fondul cauzei, prin apărătorul său ales, a formulat, în exercitarea dreptului său la apărare, ca de altfel şi alţi inculpaţi, următoarele cereri de schimbare a încadrării juridice a acuzelor ce i-au fost aduse:

A) Evaluându-se cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat (incriminată de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003) în infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (prev. şi ped. de disp. art. 323 C. pen.) s-a constatat că aceasta are caracter nefondat. Astfel cum s-a mai expus, în prezentele considerente, diferenţa dintre cele două fapte penale, diferit sancţionate de legiuitorul român, rezidă în structura piramidală a grupului infracţional organizat, existând un nivel ce asigură coordonarea şi conducerea activităţii desfăşurate de membrii, respectivei grupări, ce acţionează la nivele inferioare. În partea de început a prezentelor considerente s-a realizat o paralelă între cele două fapte penale, arătându-se că, în prezenta cauză, avem de-a face cu un grup infracţional organizat, datorită structurii piramidale prezentate de acesta, faptului că o parte însemnată a membrilor acestui grup acţionau pe o arie strict determinată - judeţul Argeş, - potrivit indicaţiilor primite de la patru membrii fondatori (coinculpaţii T.T., Y.Y., D.D.D. şi G.), o perioadă substanţială de timp. La infracţiunea incriminată de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003, membrii ce constituie grupul infracţional organizat, respectiv (noţiunea de constituire fiind sinonimă cu alcătuire, a fi compusă) au sarcini bine determinate, structurate, a căror îndeplinire este coordonată, verificată de membrii, de persoanele ce activează la „centrul de comandă”, la palierul cel mai de sus al unei asemenea grupări. În cazul infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni nu există o asemenea „structură de comandă”, ce coordonează activitatea membrilor astfel asociaţi, ci totul se bazează pe cooperarea, pe colaborarea persoanelor reunite în vederea comiterii de infracţiuni. Chiar dacă ambele fapte penale au puncte de convergenţă - mai mulţi membrii, au o arie de acţiune determinată, un interval de timp în care acţionează fiecare „colectiv”-, ceea ce departajează aceste infracţiuni este tocmai structura piramidală, reglementată în mod specific de legiuitor, în art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru ca astfel să poată fi combătute noile forme de criminalitate.

Analizând cu maximă imparţialitate probatoriul cauzei, cu privire la comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat de către inculpatul I.I., se s-a apreciat (după expunerea de fapt realizată ulterior) că acesta a săvârşit această faptă penală cu forma de vinovăţie a intenţiei directe. Din declaraţiile date în cauză nu doar de acest inculpat, dar şi de coinculpaţii G., Y.Y., R.R., H.H., O.O. şi T.T., coroborate cu înregistrările convorbirilor/comunicărilor telefonice autorizate a fi realizate în cauză, a rezultat, fără putinţă de tăgadă că în intervalul 2006-iunie 2008, acesta a aderat la un grup infracţional organizat, constituit în vederea săvârşirii unor infracţiuni de corupţie, în urma cărora se obţineau importante sume de bani, ce se împărţeau între cei ce activau în acest grup.

Inculpatul I.I., în cadrul acestei grupări criminale, avea ca atribuţii întocmirea fişelor de şcolarizare pentru persoanele, care contra cost, urmau să obţină, în mod fraudulos, permisul de conducere. Respectând întocmai conivenţa infracţională preexistentă, la nivelul grupului infracţional organizat al cărui membru era, (ca urmare a aderării sale la această grupare), la solicitarea celorlalţi coinculpaţi, elibera fişe de şcolarizare pentru persoanele ce îi erau indicate, fişe de şcolarizare în care atesta, în mod nereal, că respectivele ar fi urmat cursuri de pregătire la şcoala sa de şoferi.

De precizat că şcoala de şoferi ce o conducea, din anul 2007, aparţinea de J.J. şi era atestată să pregătească candidaţi pentru toate categoriile de vehicule, inclusiv pentru „categoria D”, pentru care coinculpatul R.R. (exemplificativ) nu avea atestat. Inculpatul I.I. proceda la întocmirea acestor fişe de şcolarizare, astfel cum s-a mai menţionat, la solicitarea coinculpaţilor, care, de regulă, îi remiteau copia cărţii de identitate a respectivului candidat şi o sumă de bani (parte a sumei iniţial primite de intermediarul ce asigura obţinerea frauduloasă a permisului de conducere), ce acoperea şcolarizarea respectivă şi „serviciul” acestui inculpat.

Coinculpaţii care îi cereau astfel de servicii acestui inculpat erau B.B.B., R.R., O.O.. Dar acest inculpat îşi proteja şi proprii cursanţi, astfel că, el apela, direct, la coinculpaţii T.T. şi Y.Y., pentru a-i sprijini, contra cost, o parte dintre candidaţi în obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere. Aceste atribuţii îndeplinite de acest inculpat în cadrul grupului infracţional organizat, al cărui membru era, a rezultat şi din conţinutul mesajelor telefonice expediate coinculpaţilor T.T. şi Y.Y., în intervalul 01 martie -12 iunie 2008, (redate în formă scrisă la filele 2-14); din convorbirea desfăşurată în data de 24 aprilie 2008, orele 12:45 cu coinculpatul Y.Y. (redată la filele 140-141 din vol. 76 de urmărire penală), din convorbirile telefonice derulate cu inculpatul T.T., în dăţile de 13 mai 2008 şi 07 aprilie 2008 (redate în scris la filele 184-185 din vol.71, filele 268-269 din vol.69 de urmărire penală), din convorbirile derulate cu coinculpatul R.R.

în data de 08 mai 2008, orele 13.45.12 (redată la filele 60.-62 din vol.40 de urmărire penală) şi la orele 19:52:08 (redată la filele 121-122 din vol.40 de urmărire penală), din convorbirea derulată în data de 10 aprilie 2008 de inculpatul R.R. cu un terţ ce este redată în formă scrisă la filele 324-325 din vol. 40 de urmărire penală, din convorbirea purtată de I.I. cu R.R. în data de 10 aprilie 2008, orele 16:31:23, (redată în formă scrisă la filele 360-361 din acelaşi vol.40 de urmărire penală), din conţinutul convorbirii telefonice purtate în data de 11 aprilie 2008, orele 11:22:05 de coinculpaţii O.O.

şi R.R. (a se vedea filele 384-387 din vol. 40 de urmărire penală), din convorbirea telefonică purtată între coinculpaţii R.R. şi I.I. în data de 14 aprilie 2008, orele 12:55:45, (redată la filele 475-476 din vol. 40 de urmărire penală); din convorbirea telefonică derulată între aceiaşi doi coinculpaţi menţionaţi, în data de 16 aprilie 2008, orele 10:57:32 (redată în formă scrisă la filele 550-551 şi 546-547 acelaşi volum de urmărire penală); din convorbirea telefonică derulată tot între cei doi coinculpaţi menţionaţi R.R.

şi I.I. în data de 18 aprilie 2008, orele 12:52:47, aflată la filele 36-37 din vol. 41 de urmărire penală; din convorbirea derulată între aceiaşi doi inculpaţi în data de 2104.2008, orele, 13:45:40, aflată la filele 127-129 din acelaşi vol. 41 de urmărire penală; din discuţia aceloraşi doi inculpaţi consumată în data de 23 aprilie 2008, orele 09:47:15 (redată la filele 214-215 din vol. 41 de urmărire penală), din discuţia purtată de inculpatul R.R. cu un terţ în data de 23 aprilie 2008, orele 18:55:59 (redată la filele 255-256 din vol. 41 de urmărire penală); din convorbirea derulată la orele 20:21:44 în ziua de 23 aprilie 2008 între coinculpaţii I.I.

şi R.R. (redată la filele 257-262 din vol. 41 de urmărire penală); din 25 aprilie 2008, orele 08:27:52, când inculpaţii I.I. şi R.R. discută de mielul de Paşti aşteptat de S. - respectiv coinculpatul S. (a se vedea filele 345-347 din vol. 41 de urmărire penală); din convorbirea desfăşurată între I.I. şi R.R., în data de 06 mai 2008, orele 13:13 (redată la filele 76-77 din vol. 42de urmărire penală); discuţia derulată între coinculpaţii R.R. şi H. în data de 07 mai 2008, orele 19:54:22 (redată la filele 216-221 din vol. 42de urmărire penală).

S-a demonstrat, în mod cert, în prezenta cauză, că inculpatul I.I., în mod voluntar, a aderat la grupul infracţional organizat, iniţial constituit la nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş şi care ulterior, s-a extins, ca şi componenţă (prin aderare de noi membrii), grup în cadrul căruia şi-a asumat sarcina de a constitui, contra unor substanţiale sume de bani, dosarele necesare înscrierii diverşilor amatori la examenul de obţinere a permisului de conducere, în mod fraudulos. Sumele de bani obţinute de acest inculpat erau împărţite cu alţi membrii ai respectivului grup infracţional organizat, care respectând conivenţa infracţională preexistentă, asigurau acestor candidaţi, pentru care I.I. intervenea, obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere. S-a demonstrat, de asemenea, că respectând întocmai sarcinile asumate, acest inculpat, pentru a asigura îndeplinirea scopului, pentru care se constituise gruparea criminală din prezenta cauză, întocmai, contra cost, la solicitările unora dintre coinculpaţi, fişe de şcolarizare în care atesta, în mod nereal, împrejurarea că respectivii candidaţi efectuaseră cursurile necesare la J.J.. Acţionând în modul anterior expus, inculpatul I.I. a asigurat, prin modul în care şi-a îndeplinit sarcinile asumate, realizarea scopului pentru care a apărut grupul infracţional organizat din prezenta cauză: comiterea de infracţiuni de corupţie, în urma cărora s-au obţinut substanţiale sume băneşti ce s-au împărţit între membrii acestuia. Ca şi ceilalţi membrii al acestei grupări criminale, inculpatul I.I. a devenit parte a unui sistem, paralel celui legal, sistem guvernat de reguli proprii, în care toţi cei care activau în această structură urmăreau ca, în mod constant şi continuu, să obţină importante venituri ilicite.

Prima acuză ce a fost reţinută în sarcina acestui inculpat există, ea fiind comisă de acesta cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, fapt pentru care răspunderea penală a acestuia s-a angajat cu stricta respectare a disp. art. 72 rap. la art. 52 C. pen.

B) Legat de de-a doua cerere de schimbare a încadrării juridice formulate de acelaşi inculpat, respectiv de a se proceda, în conformitate cu disp. art. 334 C. proc. pen., la înlăturarea prev. art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, din încadrarea juridică a infracţiunii de dare de mită în formă continuată, s-a constatat că şi aceasta are caracter nefondat. Inculpatul I.I. a fost acuzat de săvârşirea infracţiunii incriminate de disp. art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece probatoriul cauzei a demonstrat faptul că inculpatul T.T., dar şi inculpatul Y.Y., au primit, cu titlu de mită, de la acest coinculpat, importante sume de bani, pentru a le facilita candidaţilor indicaţi de acesta (de I.I.), obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere. Analizându-se fişa postului aparţinând, atât inculpatului T.T., cât şi coinculpatului Y.Y. (fişe aflate în vol. al 9-lea de urmărire penală) s-a constatat că, aceşti doi inculpaţi, se circumscriu prevederilor expuse de legiuitorul român în I teză a primului alineat al art. 7 din Legea nr. 78/2000. Prin urmare, date fiind atribuţiile de serviciu, care reveneau celor doi inculpaţi, anterior menţionaţi, şi la care inculpatul I.I. a intervenit direct, pentru a obţine favorizarea candidaţilor săi, în mod corect s-a reţinut şi incidenţa disp. art. 7 alin. (2) din Legea anterior menţionată, în încadrarea juridică a infracţiunii de dare de mită în formă continuată, faptă penală ce a fost recunoscută, ca şi comitere, de către acest inculpat. Prin urmare, date fiind menţiunile ce apar în fişele posturilor, ce erau ocupate, în anul 2008, de către inculpaţii T.T. şi Y.Y. s-a constatat că această cerere formulată în apărare, de inculpatul I.I., este nefondată, ea impunându-se a fi respinsă.

Legat de săvârşirea infracţiunii de dare de mită, în formă continuată, săvârşită de acest inculpat, astfel cum a rezultat din starea de fapt anterior expusă, a reieşit că respectând conivenţa infracţională preexistentă, la nivelul grupului infracţional organizat, al cărui membru era, acesta îndeplinindu-şi sarcinile libert asumate, a remis, în intervalul martie-iunie 2008, coinculpaţilor T.T. şi Y.Y., substanţiale sume de bani, în schimbul cărora aceştia au asigurat persoanelor indicate de I.I., obţinerea frauduloasă a permisului de conducere. Interceptarea convorbirilor/comunicărilor telefonice, autorizate, a fi realizate în cauză, în privinţa coinculpaţilor T.T. şi Y.Y. au demonstrat, fără putinţă de tăgadă că:

1) În ziua de 13 mai 2008 i-a transmis coinculpatului T.T. un SMS, cu numele lui B.B.B.B., căruia în ziua de 14 mai 2008 la susţinerea probei teoretice, i-au fost repartizate chestionare, ce aveau răspunsurile corecte marcate. Efectuându-se, în data de 16 iunie 2008, percheziţia la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş şi verificându-se înscrisurile ridicate cu aceasta ocazie a rezultat că B.B.B.B. primise chestionarele cu nr. 6 categoria B, cu nr. 1 pe categoriile C.CE şi cu nr. 5 pentru categoria D, ce erau marcate în modul anterior amintit. După ce candidatul menţionat a promovat în data de 14 mai 2008 acest examen, inculpatul I.I. a remis coinculpatului T.T., pentru „ajutorul dat”, suma de 700 euro;

2) În ziua de 07 aprilie 2008 inculpatul I.I. discutând cu coinculpatul T.T., despre doi cursanţi de-ai săi, ce urmau să susţină examenul a doua zi, i-a confirmat celui de-al doilea că numele acestora erau cele menţionate pe bileţelul lăsat pe biroul lui T.T.. În data de 08 aprilie 2008, după ce C.C.C.C. a promovat examenul de obţinere a permisului de conducere, pentru profesionişti, inculpatul I.I. remite coinculpatului menţionat suma de 700 euro, din cei 800 euro pe care el i-a primit iniţial;

3) În acelaşi mod inculpatul I.I. a acţionat, cu coinculpatul T.T., şi pentru candidatul M.M.M.M.M.M.M.M., angajat al Prefecturii Argeş. După ce acest candidat a primit, la proba teoretică, ca şi ceilalţi doi candidaţi anterior menţionaţi, chestionare, cu variantele de răspuns, corecte, marcate şi după ce a promovat examenul, primul inculpat a remis, celui de-al doilea inculpat, suma de 350 euro, pentru „sprijinul”astfel acordat;

4) În ziua în care inculpatul I.I. i-a solicitat sprijinul coinculpatul T.T. pentru candidatul Nica Viorel, acesta a intervenit şi pentru D.D.D.D. După ce acest candidat a promovat examenul de obţinere a permisului de conducere pentru categoriile B, C, CE, inculpatul I.I., pentru „ajutorul” ce-l acordase coinculpatul T.T., în cazul acestui candidat, i-a remis suma de 300 euro;

5) cei doi inculpaţi menţionaţi au acţionat, în mod similar, şi în cazul candidaţilor: - - E.E.E.E., pentru care inculpatul I.I., i-a remis coinculpatului menţionat suma de 300 euro, după ce i

s-a confirmat promovarea examenului de către acesta:

5) F.F.F.F., ce a susţinut examen de obţinere a permisului de conducere în data de 08 aprilie 2008, după promovarea lui, coinculpatul T.T. primind de la I.I. suma de 300 euro, în acelaşi scop binecunoscut;

7) G.G.G.G., care a susţinut examen, la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, în data de 08 iunie 2008, pentru obţinerea permisului de conducere. După ce şi această candidată a promovat examenul, inculpatul I.I. a remis coinculpatului amintit suma de 250 euro.

Din expunerea anterioară a stării de fapt, rezultată, cert, din interpretarea probelor, pe care inculpatul I.I. şi le-a însuşit, a reieşit că acesta intervenea, pentru favorizarea candidaţilor săi, direct la inculpatul T.T., căruia fie prin SMS, fie prin bileţele scrise sau telefonic îi comunica datele respectivilor. Acest lucru (aşa cum am arătat şi în situaţia altor inculpaţi ce îşi desfăşurau activitatea la doilea palier al grupării criminale din prezenta cauză) avea o dublă semnificaţie:

8) Inculpatul T.T. trebuia să asigure sprijinul necesar,persoanei indicate de coinculpatul I.I.;

9) După ce respectivul candidat promova, în mod fraudulos acest examen, inculpatul I.I. urma să remită coinculpatul menţionat, suma de bani cuvenită.

Prin derularea acestui procedeu, inculpatul T.T. îşi asigura o sursă constantă şi continuă de bani, prin neîndeplinirea corespunzătoare a unora dintre principalele atribuţii de serviciu, ce le avea de îndeplinit, în calitatea sa de funcţionar public.

În aceeaşi perioadă de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul I.I. a intervenit şi la coinculpatul Y.Y., pentru a fi favorizat la examen, candidatul I.I.I.I.I. Cum acest candidat era ţigan, pentru ca acesta să primească la examen sprijinul solicitat, inculpatul Y.Y. i-a pretins coinculpatului I.I. suma de 1.700 euro; aspect rezultat fără putinţă de tăgadă, din convorbirea derulată de cei doi inculpaţi amintiţi în data de 24 aprilie 2008, orele 12:45, ce este redată în formă scrisă la filele 140-141 din vol. 76 de urmărire penală. Pe marginea sumei de bani cerută de inculpatul Y.Y. pentru acest candidat, căruia urma să-i faciliteze obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, cei doi au discuţii contradictorii, finalizate cu acceptarea unui „preţ”, de către inculpatul Y.Y., situat la suma de 1600 euro.

Candidatul I.I.I.I.I. a susţinut examen în data de 24 aprilie 2008, pentru obţinerea permisului de conducere aferent categoriilor B, C, CE, el primind la proba teoretică chestionare ce aveau răspunsurile corecte marcate. Deoarece acest candidat „fusese sprijinit” să promoveze examenul, conform înţelegerii preexistente, inculpatul I.I. a remis coinculpatului Y.Y. suma de 1600 euro, acest ultim inculpat menţionat fiind astfel „recompensat” pentru neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, ce le avea de îndeplinit, în calitatea sa de funcţionar public.

În intervalul de timp indicat, în modalitatea expusă şi în materializarea unei unice rezoluţii infracţionale, inculpatul I.I. a cumpărat integritatea, probitatea profesională ce trebuiau să o manifeste, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ce le reveneau, inculpaţii T.T. şi Y.Y. Această conduită, astfel manifestată de către inculpatul I.I. se circumscrie, din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, elementelor constitutive ale infracţiunii de dare de mită în formă continuată (8 acte materiale), faptă incriminată de disp. art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) şi la art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru această faptă penală comisă de acest inculpat cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, faptă penală a cărei săvârşire acesta a recunoscut-o fără rezerve, acestuia i s-a angajat răspunderea penală cu stricta respectare a prev. art. 72 rap. la art. 52 C. pen.

C) Analizând cererea formulată de acest inculpat, prin apărătorul său ales, de a se proceda, în baza disp. art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, aflat în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, în formă continuată (4 acte materiale) prin înlăturarea disp. art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, din calificarea juridică a acesteia, s-a constatat că şi aceasta are caracter nefondat. Analizându-se conţinutul rezoluţiei procurorului din 18 iunie 2008 (act aflat la filele 3-33 din vol. 15 de urmărire penală) cu conţinutul ordonanţei procurorului din 04 august 2008 (act aflat la filele 1-34 din vol.24 de urmărire penală), cu conţinutul ordonanţei procurorului din 02 octombrie 2008 (act ce se găseşte la filele 260-339 din vol. 36 de urmărire penală) cu conţinutul procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală aflat în vol.104 de urmărire penală (filele 110-114) s-a constatat că acest inculpat, în niciun moment al anchetei penale, declanşate împotriva sa, nu a fost cercetat pentru că ar fi săvârşit infracţiunea incriminată de disp. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Acest inculpat a fost, pe tot parcursul urmăririi penale, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii incriminate de disp. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fără să i se fi reţinut, în sarcină şi agravanta reglementată de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. Nereţinându-i-se, în calificarea juridică a acestei acuze, ce i-a fost reţinută în sarcină, agravanta prev. şi ped. de disp. art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, aceasta nu poate fi înlăturată, singura soluţie legală ce s-a putut adopta, în cazul acestei cereri, formulate de inculpatul I.I., a fost respingerea ei, ca nefondată.

Analizând existenţa acestei fapte penale reţinute în sarcina inculpatului I.I. şi vinovăţia acestuia s-a constatat, din interpretarea coroborată a declaraţiilor date de investigatorii sub acoperire T. şi U., de martorul K.K., a declaraţiilor coinculpaţilor R.R. şi O.O., a declaraţiilor date de însuşi I.I. şi din înregistrările ambientale şi audio autorizate a fi realizate în cauză, că acest inculpat a comis şi această infracţiune - de fals material în înscrisuri oficiale, aflat în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, în formă continuată - 4 acte materiale. S-a demonstrat, fără putinţă de tăgadă, că, în îndeplinirea atribuţiilor liber asumate, în cadrul grupului infracţional organizat, al cărui membru era, la solicitarea coinculpaţilor ce acţionau, la nivelul aceleiaşi grupări criminale, a emis fişe de şcolarizare pentru numiţii T., U., K.K. şi L.L. În fişele de şcolarizare astfel emise, de şcoala de şoferi, ce o conducea (şi care aparţinea de J.J.), inculpatul I.I. a afirmat, contrar realităţii, că respectivii candidaţi efectuaseră pregătirea teoretică şi practică necesare, pentru obţinerea permisului de conducere pentru categoria D (primii trei candidaţi menţionaţi) şi pentru obţinerea permisului de conducere pentru profesionişti ultimul candidat amintit. Niciunul dintre cei patru candidaţi menţionaţi nu s-a prezentat la şcoala de şoferi, condusă de acest inculpat, măcar o singură dată, pentru efectuarea vreunei ore de legislaţie rutieră sau de conducere şi, cu toate acestea, inculpatul I.I. le-a eliberat fişele de şcolarizare, necesare, pentru ca ei să obţină, în mod, fraudulos, permisul de conducere. Inculpatul I.I. a acţionat în baza conivenţei infracţionale preexistente la nivelul grupării criminale al cărui membru era, el contribuind astfel, prin conduita sa ilicită, la realizarea scopului pentru care acest grup infracţional organizat se formase: săvârşirea de infracţiuni de corupţie, prin care toţi membrii grupării să obţină sume importante de bani.

Este neîndoios faptul că, emiţând înscrisuri oficiale, ce conţineau împrejurări nereale, înscrisuri ce au avut directe consecinţe juridice - cei patru candidaţi anterior amintiţi au obţinut toţi, în mod ilicit, permise de conducere de profesionişti - acest inculpat a comis, cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, o faptă penală, ce din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii incriminate de disp. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - 4 acte materiale. Înscrisurile astfel falsificate de inculpat sunt reprezentate de fişele de şcolarizare din 08 aprilie 2008; din 14 aprilie 2008; din 21 aprilie 2008 şi din 02 iunie 2008, ce s-au impus a fi anulate, ca urmare a faptului că ele conţin menţiuni nereale, astfel putând fi restabilită situaţia existentă anterior emiterii lor. Inculpatul I.I. a comis aceste 4 acte materiale, anterior expuse, în materializarea unei unice rezoluţii infracţionale şi pentru (aşa cum s-a mai menţionat) îndeplinirea atribuţiilor ce şi le-a asumat, ca membru al grupului infracţional organizat.

Şi pentru această faptă penală săvârşită inculpatului I.I. i s-a aplicat o pedeapsă, al cărei cuantum şi al cărei modalitate de executare s-a circumscris prev. art. 72 C. pen.

D) În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, reţinută, de asemenea, în sarcina inculpatului I.I., faptă penală pentru care s-a solicitat, de asemenea, schimbarea încadrării juridice, în sensul eliminării prev. art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 din calificarea juridică a acestei fapte, se constată că şi această cerere are caracter nefondat. Analizându-se conţinutul actelor emise de procuror, în prezenta cauză, referitor la acest inculpat, s-a constatat că în niciun moment al anchetei penale, derulate împotriva sa, acesta nu a fost acuzat de săvârşirea infracţiunii incriminate de dis. art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) şi la art. 9 din Legea nr. 78/2000, ci de comiterea infracţiunii prev.

şi ped. de disp. art. 257 C. pen. rap. la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000. Prin urmare şi această cerere de schimbare a încadrării juridice a acestei fapte de trafic de influenţă este nefondată. Din expunerea stării fapt anterior realizată, a rezultat, mai presus de orice dubiu faptul că, în cursul lunii mai 2008, inculpatul I.I. a pretins de la numitul L.L. suma de 900 euro, pe care de altfel a şi primit-o, pentru ca prin influenţa ce o urma să o exercite, asupra unor funcţionari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, el, să îi faciliteze acestui candidat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, pentru profesionişti.

Însuşindu-şi probele administrate în faza urmăririi penale, dată fiind declaraţia explicită a inculpatului I.I. din data de 04 ianuarie 2012, examinându-se cu maximă obiectivitate, declaraţia martorului L.L., înscrisurile ridicate în data de 16 iunie 2008, cu ocazia desfăşurării percheziţiei la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş şi declaraţiile acestui inculpat, a rezultat că, pentru acest candidat, inculpatul I.I. a apelat la sprijinul coinculpatului T.T. Respectându-se conivenţa infracţională preexistentă la nivelul grupului infracţional organizat, din prezenta cauză, după ce L.L. a fost declarat admis la ambele probe ale examenului de obţinere a permisului de conducere (la proba teoretică lui punându-i-se la dispoziţie chestionare ce aveau variantele, corecte, de răspuns marcate, iar la proba practică efectuând strict formal conducerea autovehiculelor), inculpatul I.I. a remis coinculpatului anterior menţionat, din suma de bani, iniţial primită, suma de 350 euro.

Prin urmare, respectând conivenţa infracţională prestabilită, la nivelul grupării criminale, ce face obiectul prezentului dosar, inculpatul I.I., exercitând, direct, influenţa sa, asupra coinculpatului T.T. i-a asigurat numitului L.L., contra unei sume de 900 euro, obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere pentru profesionişti. Prin intervenţia patrimonială exercitată asupra inculpatului T.T. (ce a primit, pentru ajutorul acordat candidaţi amintit, suma de bai anterior menţionată) inculpatul I.I. l-a determinat pe coinculpatul amintit, şi care era funcţionar al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, să îndeplinească, în mod contrar, atribuţiile sale de serviciu ce îi reveneau, un act.

Conduita, astfel manifestată, de inculpatul I.I. întruneşte, din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, astfel cum este incriminată această faptă de prev. art. 257 C. pen. rap. la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000. Acţionând cu intenţie directă în comiterea acestei fapte penale, inculpatul I.I. a trebuit să suporte rigoarea legii, pedeapsa ce i-a fost aplicată pentru această infracţiune, s-a circumscris prev. art. 72 C. pen.

Anterior expunerii criteriilor, avute în vedere de instanţă la determinarea cuantumului pedepselor ce s-au impus a-i fi aplicate acestui inculpat pentru toate cele 4 infracţiuni ce i-au fost reţinute în sarcină şi a căror comitere acest inculpat a recunoscut-o, s-a expus şi faptul că faţă de acest inculpat, ce a înţeles să recurgă la aplicarea beneficiului prev. art. 3201 C. proc. pen. - ca de altfel faţă de toţi inculpaţii ce şi-au manifestat, expres, voinţa de a li se aplica această dispoziţie legală - au devenit incidente, atât disp. art. 13, cât şi disp. art. 80 C. pen.

La individualizarea pedepselor ce s-au impus a-i fi aplicate acestui inculpat pentru faptele penale comise s-au avut în vedere următoarele împrejurări:

1) este infractor primar, ce are un minor în întreţinere;

2) a manifestat o atitudine caracterizată prin sinceritate, încă de la debutul urmăririi penale declanşate împotriva sa;

3) a înlesnit identificarea şi tragerea la răspundere penală a coinculpatul T.T.;

4) a acţionat în sfera ilicitului penal o perioadă substanţială de timp, în care a obţinut, atât pentru sine, cât şi pentru ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat din prezenta cauză, substanţiale şi constante sume de bani;

5) deşi avea calitatea de instructor auto şi maistru la o unitate de învăţământ din Piteşti (mai precis la Liceul nr. 3, CFR din municipiul menţionat) el nu a înţeles să le insufle cursanţilor săi un comportament caracterizat prin respectarea ordinii de drept a Statului Român, ci unul de ignorare, de încălcare a valorilor sociale ocrotite de legiuitorul român; insuflându-le ideea că banul poate cumpăra orice şi transformă ilicitul în licit;

6) în calitatea sa de instructor auto nu a înţeles că trebuia să modeleze caractere, care, angajate fiind în traficul rutier, nu trebuiau să constituie un efectiv şi real pericol pentru ceilalţi participanţi, angajaţi în circulaţia pe drumurile publice naţionale şi europene;

- îndeplinindu-şi cu conştiinciozitate, obligaţiile liber asumate, la nivelul grupului infracţional organizat, al cărui membru era, acest inculpat alături de ceilalţi acuzaţi, a contribuit la apariţia şi dezvoltarea unui sistem paralel celui legal, sistem, prin intermediul căruia - astfel cum s-a mai arătat - toţi au obţinut importante sume de bani, ce le-au permis achiziţionarea de importante bunuri şi un nivel de trai excesiv, pe care nu şi l-ar fi putut permite dacă s-ar fi bazat doar pe veniturile licite.

Pentru toate aceste considerente expuse, potrivit disp. art. 334 C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, cererile formulate de inculpatul I. prin apărătorul său ales, de schimbare a încadrării juridice a:

I. - infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de disp. art. 323 C. pen.;

II. - infracţiunii de dare de mită în formă continuată (8 acte materiale) prev. şi ped. de disp. art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) şi la art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de dare de mită în formă continuată (8 acte materiale) prev. şi ped. de disp. art. 255 C. pen. rap. la art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

III. - înlăturării reţinerii art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, pentru celelalte două infracţiuni reţinute în sarcina acestui inculpat, respectiv pentru infracţiunea prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru infracţiunea prev. de disp. art. 257 C. pen. rap. la art. 6 şi 9 din Legea nr. 78/2000.

1. Potrivit disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi a art. 13 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul I.I. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă complementară, (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita o activitate de natura celei de care acest inculpat s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii);

2. În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se şi incidenţa disp. art. 3201 C. proc. pen., disp. art. 13 C. pen., a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi a art. 80 C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, aflat în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, în formă continuată (4 acte materiale) la pedeapsa de 3 luni închisoare.

3. Conform disp. art. 257 C. pen. rap. la art. 6 şi 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. disp. art. 3201 C. proc. pen., a art. 13 C. pen., a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi a art. 80 C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă la pedeapsa de 10 luni închisoare.

4. În baza art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) şi la art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se incidenţa disp. art. 3201 C. proc. pen., a art. 13 C. pen., a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi a art. 80 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul I.I. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată (8 acte materiale).

Conform, disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. coroborat cu disp. art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite cele patru pedepse aplicate inculpatului I.I., prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, stabilind ca, în final, acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare (pedeapsă principală) şi 2 ani interzicerea executării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. - ca pedeapsă complementară - (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita o activitate de natura celei de care acest inculpat s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

Potrivit disp. art. 71 C. pen. i-a interzis acestui inculpat pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen., (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

Instanţa nu a interzis drepturile inculpatului de a alege, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum au fost interpretate prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în data de 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Regatului Unit, prevederi incidente în baza art. 20 din Constituţia României.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează, atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

În ce priveşte dreptul de a participa în calitate de alegător, instanţa nu a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului acestuia este justificată în cauza de faţă de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpat, acestea nefiind apte să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viaţa socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având obligaţia pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deţinuţi.

În ce priveşte cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat şi care în cuprinsul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcţii elective publice, instanţa a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar şi de facto cu executarea pedepsei penale în regim penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanţa a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului dreptului menţionat pe durata executării pedepsei principale este justificată de un scop obiectiv şi legitim şi proporţională într-o societate democratică.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), instanţa a interzis exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., având în vedere că aceste dispoziţii nu contravin, conform art. 20 din Constituţia României, altor dispoziţii din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

Conform disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat, perioada reţinerii şi arestului preventiv executate în intervalul 20 iunie 2008 - 07 august 2009.

În baza disp. art. 348 C. proc. pen. rap. la art. 170 C. proc. pen. s-a dispus anularea fişelor de şcolarizare întocmite de inculpatul I.I., în calitate de administrator al SC J.J. SRL Piteşti, în perioada martie - iunie 2008, pe seama candidaţilor T., U., K.K. şi L.L., fişe de şcolarizare din 08 aprilie 2008; din 21 aprilie 2008; din 14 aprilie 2008 şi din 02 iunie 2008. Pe cale de consecinţă, s-a dispus anularea tuturor înscrisurilor ulterioare, emise în baza acestor fişe de şcolarizare anulate.

Conform disp. art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat de la inculpatul I.I. suma de 900 euro, respingând, pe cale de consecinţă, cererea procurorului Direcției Naționale Anticorupție de restituire a acestei sume către L.L.

Potrivit disp. art. 255 alin. (4) rap. la art. 254 alin. (3) C. pen. şi la art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat de la inculpatul menţionat suma de 250 euro obţinută în urma săvârşirii infracţiunii de dare de mită în formă continuată.

S-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă prin ordonanţa procurorilor Direcției Naționale Anticorupție din 16 iulie 2008 emisă în Dosarul nr. x/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție - Secţia de combatere a corupţiei, asupra următoarelor bunuri, ce constituie proprietatea inculpatului I.I.:

- spaţiu comercial situat în municipiul Piteşti, jud. Argeş;

- clădirea şi terenul situate în municipiul Piteşti, jud. Argeş;

- clădirea şi terenul situate în municipiul Piteşti, jud. Argeş;

- clădirea şi terenul situate în municipiul Piteşti, jud. Argeş;

- apartamentul situat în municipiul Piteşti, jud. Argeş;

- terenul situat în municipiul Piteşti, jud. Argeş;

- un mijloc de transport, lăsat în custodia unui membru al familiei inculpatului I.I.

Potrivit disp. art. 191 alin. (1), (2) C. pen. l-a obligat inculpatul să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, suma de 12.300 lei, aferente soluţionării cauzei la prim grad şi în faza urmăririi penale. Cuantumul acestei sume anterior menţionate s-a determinat prin stricta evaluare a cheltuielilor angajate în faza urmăririi penale ce s-a caracterizat prin amploare, numărul termenelor de judecată (peste 140) în care s-a realizat cercetarea judecătorească (peste 95% din aceste termene derulându-se pe parcursul a 2-3 zile), trimiterea repetată a dosarului cauzei instanţei de recurs pentru ca aceasta să soluţioneze căile de atac exercitate împotriva încheierilor de şedinţă pronunţate de această instanţă.

XXII. Inculpatul E., ce a fost acuzat de comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, incriminată de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003, a înţeles să conteste în mod constant şi vehement, săvârşirea acestei fapte ce i-a fost reţinută în sarcină, dar probatoriul cauzei, administrat în condiţii de strictă legalitate şi interpretat în mod obiectiv, a demonstrat vinovăţia, indubitabilă, a acestuia.

A. A rezultat că inculpatul E., acţionând în înţelegere cu inculpaţii F.F.F. şi O., precum şi cu alţi membri ai grupului infracţional organizat în activitatea căruia s-a integrat, a făcut demersuri pentru găsirea unor proprietari de imobile pe care i-a determinat să fie de acord cu primirea, în spaţiu, a unor persoane, care doreau să obţină, fraudulos, permisul de conducere şi care erau racolate de prezenta grupare infracţională, şi a îndeplinit, în cadrul procedurii de schimbare a domiciliului acestora, formalităţile necesare la nivelul Postului de poliţie Băbana, în unele situaţii chiar, fără ca proprietarii imobilelor să-şi dea consimţământul ori să aibă cunoştinţă despre stabilirea la locuinţa lor a domiciliului unor alte persoane.

Acest inculpat avea cunoştinţă despre activitatea desfăşurată de către acest grup infracţional organizat şi a aderat la acesta şi, profitând de calitatea sa de agent de poliţie şi funcţia de şef al Postului de poliţie Băbana, s-a folosit de prerogativele conferite de lege pentru a da curs oportunităţii de a obţine mijloace financiare, ilicite, ca urmare a integrării sale într-o grupare infracţională.

Inculpatul E. şi-a asumat sarcina de a face demersuri, pentru găsirea unor proprietari de imobile, situate pe raza com. Băbana, judeţul Argeş, pe care i-a determinat să fie de acord cu primirea, în spaţiu, a unor persoane racolate de ceilalţi membri ai grupului infracţional, (între care inculpaţii F.F.F. şi O.), şi a îndeplinit formalităţile care se impuneau la nivelul Postului de poliţie Băbana, pentru derularea procedurii de schimbare a domiciliului şi emiterea unei noi cărţi de identitate, acest lucru fiind determinant pentru continuarea activităţilor infracţionale, în vederea asigurării obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere.

Contextul exercitării de către inculpatul E. a unor asemenea acte infracţionale au reieşit din aspectele expuse în declaraţiile inculpaţilor F.F.F. şi O., depoziţia martorului T.T.T.T.T.T.T.T.T. şi cu înregistrările audio, autorizate a se efectua în cauză.

În unele cazuri, inculpatul E. a îndeplinit formalităţile referitoare la schimbarea domiciliului, unor persoane, racolate de grupul infracţional organizat, la unele adrese din com. Băbana, fără ca proprietarii imobilelor respective să cunoască acest lucru şi fără a exista consimţământul lor în acest sens, aspecte care au rezultat din analizarea declaraţiilor martorilor G.G.G.G.G.G.G.G.G.G.G.G.G. (vol. 13 de urmărire penală, filele 199-200, 201-202), H.H.H.H.H.H.H.H.H.H.H.H.H. (vol. 13 de urmărire penală, filele 170-171, 172-173), I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I. (vol. 13 de urmărire penală, filele 168, 169), J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.J. (vol. 13 de urmărire penală, filele 137-138, 139), K.K.K.K.K.K.K.K.K.K.K.K.K. (vol. 13 de urmărire penală, filele 133-134, 135-136), L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L. (vol. 13 de urmărire penală, filele 127, 128-129), M.M.M.M.M.M.M.M.M.M.M.M.M. (vol. 13 de urmărire penală, filele 123-124, 125-126) şi N.N.N.N.N.N.N.N.N.N.N.N.N. (vol. 13 de urmărire penală, filele 117, 118).

Până la momentul sesizării instanţei erau peste 70 persoane, pentru care inculpatul E., a facilitat îndeplinirea formalităţilor, necesare, pentru schimbarea domiciliului, pe raza com. Băbana, cei în cauză fiind racolaţi de către grupul infracţional, în care acesta s-a integrat, pentru facilitarea obţinerii frauduloase a permisului de conducere.

Din convorbirile telefonice purtate de inculpaţii F. şi F.F.F., precum şi din înregistrările discuţiilor, purtate în mediul ambiental, de către acesta din urmă cu investigatorul cu identitate reală D.D.D.D.D.D., coroborate şi cu declaraţiile inculpatului O., a reieşit că inculpatul E., ca urmare a activităţii infracţionale desfăşurate, a facilitat, ca urmare cooperării cu ceilalţi membri ai grupului infracţional, schimbarea domiciliului, în com. Babana, judeţul Argeş, pentru aproximativ 200 persoane.

Pe de altă parte, implicarea inculpatului E. în activitatea desfăşurată de grupul infracţional organizat a rezultat din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de acesta cu coinculpatul F.F.F., în contextul acestor discuţii, interlocutorii abordând, în termeni lipsiţi de orice echivoc, problema demersurilor pe care inculpatul prim menţionat trebuia să le facă, în schimbul unor sume de bani primite de la celălalt coinculpat, pentru schimbarea domiciliului unor persoane racolate de ceilalţi membri ai grupării infracţionale.

Legat de aceleaşi convorbiri telefonice, s-a demonstrat ca fiind evidentă aderarea inculpatului E. la grupul infracţional organizat, întrucât, la rândul său, a apelat la coinculpatul F.F.F. pentru facilitarea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către o persoană, în schimbul sumei de 2.000 euro.

Astfel, la 23 mai 2008, ora 12:06 (aspect reieşit din procesul-verbal de redare în formă scrisă, aflat la filele 218-221, din vol. 44), inculpatul E. a abordat discuţia, telefonică, întrebându-l pe coinculpatul F.F.F. despre numitul O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O., precizând că acesta şi-a stabilit domiciliul în com. Băbana, judeţul Argeş, la 21 decembrie 2007, iar, întrucât interlocutorul a afirmat „nu e la mine”, a adăugat „păi la cine e? că n-am făcut cu nimeni”. Din conţinutul acestor replici, ca şi din evoluţia ulterioară a dialogului, a reieşit că inculpatul E. era implicat în activitatea infracţională desfăşurată de coinculpatul F.F.F., în legătură cu facilitarea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere, iar subiectul antamat se referea la una dintre persoanele care au beneficiat, în acest mod, obţinerea ilegală a permisului de conducere şi pentru care inculpatul E. asigurase, la solicitarea coinculpatului, derularea formalităţilor la nivelul Postului de Poliţie Băbana, pentru schimbarea domiciliului.

De altfel, în legătură cu numitul O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O., aceiaşi interlocutori au discutat şi în ziua de 30 mai 2008, la orele 15:07 şi 15:18 (împrejurări rezultate din procesele-verbale de redare aflate la filele 204-205, 206-208, din vol. 44 de urmărire penală), când inculpatul E. i-a transmis coinculpatului F.F.F. că susnumitul, aflat în stare de arest preventiv, în Bucureşti, dorea să îşi exercite dreptul de a vota şi, întrucât avea domiciliul stabilit în com. Băbana, primul inculpat amintit trebuia să se deplaseze, la locul de deţinere, cu urna mobilă. În condiţiile în care persoana în cauză era una, dintre cele căreia, cei doi inculpaţi îi schimbaseră, doar formal, domiciliul, pentru a i se facilita obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, inculpatul E. i-a solicitat coinculpatului să ia legătura cu O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O. şi să-l determine să nu mai voteze. Cu toate acestea, inculpatul F.F.F. a afirmat că nu avea nicio implicare, în privinţa demersurilor făcute, pentru schimbarea domiciliului respectivei persoane şi, pentru a clarifica situaţia, a purtat o discuţie telefonică (în data de 30 mai 2008, ora 15:14, redată, în formă scrisă certificată la filele 410-412, din vol. 50 de urmărire penală) cu coinculpatul O.O., după care, l-a apelat din nou pe inculpatul E. (convorbirea purtându-se în 30 mai 2008, ora 15:18 şi fiind redată la filele 206-208, din vol. 44), căruia, referindu-se la O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O., i-a precizat „vezi, că nu e de la mine, e venită pe filiera lui A.A.A.A.A., da? Şi a fost al lui O.O.

Cu toate că inculpatul F. a afirmat că a derulat asemenea formalităţi, numai la solicitarea coinculpatului F.F.F., acesta l-a contrazis şi i-a amintit interlocutorului că a desfăşurat activităţi, de genul celor la care se refereau, şi la cererea altor membri ai grupului infracţional, în acest sens dând ca exemplu pe cele „două ursărese de la Iaşi”, care erau „cumnate” şi au același nume de familie.

De asemenea, inculpatul F., referindu-se, tot la asemenea persoane, pentru care s-a implicat în vederea derulării formalităţilor de schimbare a domiciliului, pentru obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, i-a menţionat interlocutorului numele „B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B., P.P.P.P.P.P.P.P.P.P.P.P.P. şi E.E.E.E.E.”, însă inculpatul F.F.F. a contestat că ar fi fost „făcuţi de el”.

În aceeaşi zi, la ora 16:27 (rezultă din procesul-verbal de redare aflat la filele 224-225, din vol. 44), cei doi inculpaţi au purtat o altă discuţie telefonică, ocazie cu care, abordând acelaşi subiect privitor la persoane cărora le-au facilitat schimbarea domiciliului pentru motivul mai sus arătat, F.F.F. l-a întrebat de R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R., despre care a afirmat „a venit (…) acu’ la mine. E făcut în ianuarie (referindu-se că persoana respectivă îşi schimbase domiciliul în ianuarie 2008, urmând ca inculpatul F.F.F. să-i faciliteze obţinerea frauduloasă a permisului de conducere) (…)”, iar inculpatul F. i-a cerut să nu mai discute despre aceste lucruri la telefon.

La data de 02 aprilie 2008, ora 10:08 (reiese din procesul-verbal de redare aflat la filele 389-390, din vol. 44), inculpatul F. şi-a manifestat disponibilitatea de a-i facilita coinculpatului F.F.F. schimbarea domiciliului unor alte persoane, în acelaşi scop, însă cei doi interlocutori au convenit că acest lucru trebuia făcut discret şi fără să se expună la eventuale consecinţe, sens în care inculpatul ultim menţionat a afirmat „(…) dacă tăiem doi copaci (adică. două persoane cărora să li se schimbe domiciliul) pe săptămână, nu se vede(…)” şi „că (…)’ nu stă el să ne urmărească mereu (…)”, adăugând şi că “un copac, doi, pe săptămână, astupată rădăcina şi la revedere”, interlocutorul confirmând că, în acest mod, trebuiau, să procedeze pe viitor. Tot în cadrul acestei convorbiri, cei doi inculpaţi menţionaţi, au stabilit să vorbească mai amănunţit când inculpatul V.V. va trece pe la consignaţie, pe la F.

În contextul convorbirii purtate la 16 aprilie 2008, ora 19:53 (redată în formă scrisă, certificată la filele 249-252 din vol. 46), inculpatul F.F.F. a întrebat „(…). îmi îngropi şi mie o persoană, două (…) acolo (…) la cimitir (foloseau o exprimare argotică, prin care se solicita coinculpatului să se implice pentru a găsi proprietari care să fie de acord să primească în spaţiu alte persoane, pentru a li se schimba domiciliul) (…)vineri?”, adăugând şi că „ păi, şi zii, tu vineri, ai omul’?”, iar inculpatul F., după ce i-a făcut cunoscut interlocutorului că, în perioada următoare, va veni un control pentru verificarea adeverinţelor eliberate de Primăria Com. Băbana, acest aspect având legătură cu activitatea infracţională desfăşurată, anterior, de către cei doi inculpaţi, i-a spus, în finalul convorbirii, că, deşi îi era greu să dea curs solicitării coinculpatului, „(…) nu ştiu cum să zic, nu ştiu ce să zic (…) eu spun (…) da! Ţi-am spus, aş găsi, dracu’, pă cineva (adică un proprietar)”, după care interlocutorii au convenit să mai discute ulterior despre acest subiect.

Implicarea inculpatului E., alături de coinculpaţii F.F.F. şi O., în activitatea infracţională desfăşurată în condiţii specifice unui grup infracţional organizat, a mai rezultat şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpaţi prim menţionaţi, în zilele de 14 martie 2008, ora 10:42 (filele 174-175, vol. 24 de urmărire penală), 06 aprilie 2008, ora 13:01 (filele 481-482, vol. 24 de urmărire penală), 07 aprilie 2008, ora 09:11 (conform procesului-verbal de redare aflat la filele 173, din vol. 24 de urmărire penală), 07 aprilie 2008, ora 08:54 (conform procesului-verbal aflat la filele 180-181, din vol. 24 de urmărire penală), 09 mai 2008, ora 15:21 (potrivit procesului-verbal de redare aflat la filele 189-192, din vol. 24 de urmărire penală), 14 mai 2008, ora 11:36 (rezultă din procesul-verbal de redare aflat la filele 193-195, din vol. 24 de urmărire penală), 16 mai 2008, ora 12:16 (filele 197-199, din vol. 24 de urmărire penală şi 27 mai 2008, ora 10:57 (filele 200-203, din vol. 24 de urmărire penală).

Din aceste convorbiri, a rezultat, cu certitudine, că inculpatul F. primea diferite sume de bani, pentru desfăşurarea activităţii infracţionale, alături de ceilalţi doi inculpaţi, acesta fiind sensul afirmaţiei coinculpatului F.F.F. „mai plusăm dacă e ceva şi aia e, nu-i problemă, da?” (discuţia telefonică purtată în data de 14 martie 2008, la ora 10:42), precum şi motivul pentru care inculpatul prim menţionat i-a precizat coinculpatului (discuţia telefonică derulată în data de 07 aprilie 2008, la ora 08:54), că trebuie să-i dea „400.000” pentru fiecare persoană, căreia trebuia să-i schimbe domiciliul, motivul fiind acela „(…) cu ce dau eu p-aicea, ce mai dau gunoi menajer, vreo sută cinci zeci, cu iluminat trei sute (…) că un baston rămâne aici”.

De asemenea, în ziua de 27 mai 2008, ora 10:57, inculpatul E. l-a încunoştinţat pe coinculpatul F.F.F. că se făceau cercetări, în legătură cu activitatea lor infracţională, privind schimbările de domiciliu efectuate, precizându-i că era vizat şi inculpatul O. şi, în acel context, l-a avertizat pe interlocutor „(…) aveţi grijă cum vă acoperiţi acolo şi voi, să mergem pe aceeaşi lungime de undă”.

Totodată, s-a mai demonstrat că acest inculpat - E. - era la curent cu întreaga activitate infracţională desfăşurată de coinculpaţii O. şi F.F.F., în cadrul grupului infracţional organizat, acest lucru rezultând din convorbirea telefonică purtată la 09 mai 2008, ora 15:21, în contextul căreia, inculpatul ultim menţionat i-a precizat celui dintâi, referindu-se la intervenţiile sale pe lângă poliţiştii de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, pentru facilitarea obţinerii frauduloase a permisului de conducere, că „(…) deja dă să se închidă şi acolo (…)” şi că „(…) s-a subţiat şi acolo (…)”, întrucât sunt acceptaţi „numai Albă ca zăpada (referindu-se la candidaţi care să nu fie de etnie rromă) atât momentan, atât momentan (…)”.

De altfel, inculpatul F., având cunoştinţă despre modul de operare al coinculpatului F.F.F., i-a cerut acestuia (reiese din convorbirea telefonică din 16 mai 2008, ora 12:16, redată, în scris în vol. 24 de urmărire penală, la filele 197-199) să-i faciliteze unei rude de-a sa, originară din judeţul Olt, obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere şi l-a întrebat pe interlocutor cât ar trebui să plătească pentru acest lucru, iar inculpatul F.F.F. i-a răspuns „să-mi dea două zeci de sute (adică 2.000 euro) şi-l fac”, adăugând că „(…) nu ţi-l face nimeni mai jos (referindu-se la un preţ mai mic) (…)”, întrucât, pentru acest lucru, se cere „trei jumătate, trei jumătate - patru (adică 3.000 euro, 3.500 - 4.000 euro), (…)” de către „intermediari”.

Toate acestea au demonstrat că inculpatul E. a exercitat, alături de coinculpaţii F.F.F. şi O., acte materiale specifice unui grup infracţional organizat, a cărui activitate avea ca scop săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, în contextul facilitării schimbării domiciliului unor persoane şi a obţinerii de către acestea, în mod fraudulos, a permisului de conducere.

Acest inculpat a fost unul din cei care, în mod constant, a susţinut că nu a comis infracţiunea pentru care a fost deferit justiţiei şi că, în cauză, s-a impus a fi achitat conform disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a susţinut că, din punct de vedere obiectiv şi subiectiv lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat (prev. de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003), deoarece în perioada de timp critică - vizată în rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție - nu avea cum să adere la acest grup infracţional, în contextul în care nu cunoştea cui i se subordona şi ce sarcină avea de îndeplinit în cadrul acestei grupări. Aceste susţineri expuse de inculpat, în apărarea sa, nu a fost de natură a înlătura, măcar parţial, probele administrate în cauză şi de a convinge instanţa că s-a impus ca faţă de acest inculpat, să se dispună soluţia achitării sale, în baza dispoziţiilor legale invocate. Implicarea voluntară a acestui inculpat, în activitatea desfăşurată, în intervalul de timp critic (ianuarie 2006 - iunie 2008) a rezultat cu certitudine, nu doar din aspectele relatate de coinculpaţii F.F.F. şi O., în declaraţiile lor, dar şi din conţinutul convorbirilor telefonice, desfăşurate în primul semestru al anului 2008, atât între F.F.F. şi O., cât mai ales între F.F.F. şi E. Din conţinutul acestor convorbiri/comunicări telefonice, derulate în cursul lunilor martie - iunie 2008 între coinculpaţii F.F.F. şi E. (instanţa având în vedere cele fixate pe CD-ul copie nr. 5 din anexele la dosar şi cele redate, în formă scrisă, în vol. 44 de urmărire penală la filele 218-221, 481-482, 507-509, în vol. 46 de urmărire penală, în data de15 aprilie 2008, ora 19:53:01) au reieşit aspecte certe ale implicării acestui inculpat, ultim menţionat, în această grupare criminală, mai precis la nivelul sau treapta intermediarilor.

Din convorbirea desfăşurată în data de 07 aprilie 2008, între inculpaţii F.F.F. şi E. a rezultat că, a doua zi, inculpatul ultim menţionat trebuia să-i rezolve primului problema mutaţiei pentru cel puţin una dintre cele trei persoane, cărora trebuia să le schimbe domiciliul în raza judeţului Argeş, în scopul binecunoscut. Pentru una din aceste trei persoane, ce erau vizate de inculpatul F.F.F., acesta urma să intervină, eventual, la Bascov (deci urma să apeleze la ajutorul investigatorului cu identitate reală D.D.D.D.D.D.).

În cadrul acestei discuţii coinculpatul E. nu doar că a fost de acord, cu solicitarea venită din partea lui F.F.F., dar el a început să-i relateze acestuia şi problemele ce le crea primarul com. Băbana, în direcţia rezolvării mutaţiilor pentru terţi, acesta sfătuind locuitorii com. să nu mai primească, în spaţiu, diferite persoane. Cei doi coinculpaţi au stabilit să comunice prin SMS, respectiv inculpatul F.F.F. să-i transmită datele persoanei, pentru care inculpatul E. trebuia să rezolve problema mutaţiei, respectiv pentru care trebuia să asigure noul domiciliu în raza com.

Băbana, unde funcţiona ca şef al Postului de Poliţie. Tot din convorbirile fixate pe CD-ul, copie, nr. 5, şi tot în data de 7 aprilie 2008, cei doi inculpaţi anterior menţionaţi au discutat despre şedinţa la care participase inculpatul E. şi unde primarul com. Băbana ridicase şi problema mutaţiilor din această comună. În cadrul acestei noi discuţii, inculpatul E. i-a solicitat coinculpatului să-i dea datele acelei persoane (pentru care el trebuia să rezolve mutaţia), interlocutorul replicând că i le-a transmis prin SMS. Exemplificativ, implicarea inculpatului E., în grupul infracţional organizat din prezenta cauză, a fost demonstrată şi prin conţinutul convorbirilor telefonice desfăşurate cu coinculpatul F.F.F.

în zilele de 16 aprilie, 9 mai, 14 mai, 16 mai, 27 mai, 30 mai şi 5 iunie 2008; aceste convorbiri dovedind că între cei doi exista o veche şi strânsă colaborare în direcţia asigurării schimbării domiciliului, în raza com. Băbana, pentru persoanele pentru care inculpatul F.F.F. intermedia obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere. A reieşit că pentru „serviciile” asigurate în acest sens, coinculpatul E. primea de la F.F.F. bani şi bunuri, el asigurând, în termene scurte, materializarea cererilor venite de la F.F.F.

Aceste convorbiri derulate între cei doi inculpaţi au relevat că E. îi furniza coinculpatului F.F.F. informaţiile necesare pentru buna funcţionare a procedeului, ce se derula la nivelul judeţului Argeş, în direcţia obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de diverse persoane; respectiv îi comunica acestuia informaţiile ce i se cereau de către forurile superioare în direcţia mutaţiilor, ce se ofereau la nivelul com. Băbana; informaţiile ce i se cereau în legătură cu diverşi candidaţi, ca de exemplu E.E.E.E.E. şi N.N.N.N.N.N., dar şi de S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S., nu doar de către primarul com., dar şi de către reporteri.

Acest inculpat a fost trimis în judecată sub acuza anterior menţionată, în prezenta cauză, nereţinându-i-se în sarcină şi alte infracţiuni, dar instanţa a găsit necesară reţinerea şi acestor aspecte, deoarece prin modul în care inculpatul E. colabora, atât cu coinculpatul F.F.F., cât şi cu coinculpatul O., toţi asigurau îndeplinirea scopului pentru care exista şi funcţiona grupul infracţional organizat, din care făceau parte: obţinerea, contra cost, şi, în mod fraudulos, de către terţi a permisului de conducere. Discutând în data de 14 mai 2008 cu coinculpatul F.F.F., inculpatul E. i-a relatat acestuia ce a răspuns primarului com.

Băbana, când acesta i-a cerut lămuriri legate de domiciliul ce îl avea în comună manelistul S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.. Cu ocazia acestei discuţii dintre cei doi inculpaţi, E. i-a cerut interlocutorului numărul de telefon al interpretului de manele, anterior menţionat, pentru a-l contacta direct, cei doi urmând apoi să discute, după ce S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S. era contactat de E.

Acest inculpat a susţinut că nu a aderat la niciun grup infracţional, organizat (susţinere făcută în mod constant), dar convorbirile telefonice avute în vedere de instanţă şi amintite în prezentele considerente, coroborate cu declaraţiile coinculpaţilor F.F.F. şi O. au demonstrat exact contrariul. Acest inculpat îi indica coinculpatului F.F.F. când şi cum să-i transmită datele necesare pentru a asigura persoanelor, ce urmau să se înscrie la susţinerea examenului de obţinere a permisului de conducere, schimbarea domiciliului în com. Băbana; ce să aducă coinculpatul proprietarilor imobilelor care, la solicitarea sa, acceptau să primească în spaţiu aceste persoane (ca de ex. „whiskey” - aşa cum a rezultat din convorbirea avută de aceşti doi inculpaţi în data de 16 aprilie 2008, fixată pe CD-ul copie nr. 5); când puteau să acţioneze în această direcţie, coinculpatul fiind informat de zilele în care la Postul de Poliţie Băbana se desfăşurau controale. Tot aceste convorbiri telefonice au relevat faptul că inculpatul E. i-a solicitat sprijinul coinculpatul F.F.F., pentru ca vărul său să obţină, fraudulos, permis de conducere. Discuţiile purtate de aceşti doi inculpaţi în zilele de 9 şi 16 mai 2008 au demonstrat, cu certitudine, că inculpatul E. ştia care era, „procedura” de urmat pentru ca vărul său să obţină actul dorit, care era costul perceput la „fiecare nivel” al procedurii, respectiv cum se împărţea suma de bani, iniţial solicitată, între toţi membrii ce participau la această procedură. Pe lângă argo-ul folosit de ce doi inculpaţi în comunicările lor, aceştia au abordat şi aspecte legate de comisionul ce le-ar fi revenit, dar în situaţia vărului său, când coinculpatul F.F.F. i-a comunicat preţul de 2000 euro, inculpatul E. i-a transmis că el „nu mănâncă nimic”, fiindcă este vorba de ruda lui, deci în acest caz niciunul dintre cei doi coinculpaţi menţionaţi, „nu mânca nimic”, spre deosebire de cazurile anterioare şi cele ce urmau să le rezolve în viitor.

Din probatoriul administrat în cauză, referitor la acest inculpat, probatoriul anterior amintit, a rezultat cu certitudine că inculpatul E. şi-a asumat, în cadrul grupului infracţional organizat, la care a aderat, sarcina facilitării schimbării domiciliului pentru o parte din persoanele, ce se înscriau la susţinerea examenului de obţinere, în mod fraudulos, a permisului de conducere. Prin funcţia ce o ocupa - şef al Postului de Poliţie al com. Băbana acest inculpat deţinea toate mijloace şi informaţiile necesare, pentru a le asigura, coinculpaţilor F.F.F. şi O., contra cost, efectuarea schimbărilor de domiciliu pe care aceştia i le solicitau, demersurile sale în această direcţie concretizându-se într-un termen extrem de scurt. În legăturile ce le dezvoltase cu ceilalţi doi coinculpaţi menţionaţi, ei foloseau un limbaj cifrat, mai precis foloseau argo-ul: „cimitir” pentru desemnarea noului domiciliu; „trandafir” sau „flori” pentru a desemna persoanele pentru care trebuia să se realizeze procesul schimbării domiciliului; „a îngropa” - a realiza mutaţia; „a mânca” - a determina partea de bani ce li se cuvenea fiecăruia din aceşti doi intermediari. Acest inculpat ştia că anterior menţionaţii coinculpaţi interveneau, direct, la funcţionarii de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, pentru a le facilita acestor persoane obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, funcţionari cărora li se remiteau importante sume de bani, al căror cuantum era diferenţa în funcţie de categoria de vehicule vizată. Acest aspect al cunoaşterii, etapelor ce trebuiau parcurse pentru obţinerea, în mod fraudulos, a actului menţionat de către terţi şi cuantumul sumelor de bani acordate celor implicaţi în acest proces a rezultat, cu certitudine, din convorbirile telefonice autorizate a fi interceptate în cauză, în contextul în care şi acest inculpat, ca majoritatea inculpaţilor din speţa pendinte, erau posesorii mai multor cartele telefonice, ce aveau diferiţi titulari (persoane fizice sau juridice).

Faptul că acest inculpat era un membru al acestui grup infracţional organizat, ce-şi îndeplinea corespunzător „sarcinile” ce-i reveneau în cadrul acestei grupări criminale a rezultat şi din aceea că, după ce diverse persoane, obţineau permisul de conducere la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, inculpatul E. îi încunoştiinţa pe ceilalţi doi coinculpaţi, cu care conlucra, despre situaţia proceselor-verbale de contravenţie rutieră, ce se întocmeau pe seama acestor posesori de permise de conducere, pentru care realizase mutaţia în com. Băbana (împrejurare dovedită tot cu conţinutul convorbirilor telefonice amintite în prezentele considerente) sau despre alte situaţii ivite în legătură cu aceştia - se are în vedere aici situaţia candidatului x, ce se afla în stare de arest preventiv în Bucureşti, dar dorea să-şi exercite dreptul de vot, el având domiciliul în com. Băbana - discuţia din 25 martie 2008, de la ora 12:06 dintre E. şi F.F.F. redată în formă scrisă la filele 218-221 din vol. 44 de urmărire penală.

E., în deplină cunoştinţă de cauză, a aderat la grupul infracţional organizat din prezenţa speţă, grup constituit în scopul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie şi, în strânsă colaborare cu coinculpaţii F.F.F. şi O., în schimbul unor sume de bani, a facilitat mai multor persoane, ce urmau să susţină examenul de obţinere, în mod fraudulos, a permisului de conducere, schimbarea domiciliului acestora în raza com. Băbana. Activitatea infracţională expusă anterior a fost comisă de către inculpatul E. cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, astfel cum este aceasta reglementată de prev. art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. Acest inculpat, ce a avut reprezentarea faptelor sale, ştia ce loc ocupă în schema infracţională constituită la nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş şi la nivelul judeţului Argeş, şi pentru obţinerea unor foloase personale, directe şi-a asumat, în mod voluntar, sarcinile anterior menţionate, sarcini pe care le-a îndeplinit în termenul şi în condiţiile prestabilite de membrii acestei grupări infracţionale.

Fapta imputată acestui inculpat există, este incriminată de legiuitorul român, ca infracţiune, într-o lege specială şi a fost săvârşită de acesta cu forma de vinovăţie a intenţiei directe. Pe cale de consecinţă s-a impus a-i fi angajată răspunderea penală, respectiv trebuie să i se aplice o pedeapsă al cărei cuantum se va determina prin luarea în considerare a disp. art. 72 C. pen.

La individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat acestui inculpat (pedeapsă ce trebuie să corespundă exigenţelor art. 52 C. pen.) se vor avea în vedere următoarele:

- nesinceritatea manifestată, în mod constant, de acest inculpat;

- deşi este infractor primar, el a nesocotit calitatea de poliţist ce o avea, pactizând cu cei care nesocoteau flagrant ordinea de drept a Statului Român;

- deşi absolvent de studii superioare, a înţeles să încalce valorile sociale, specific ocrotite de legiuitorul român, respectiv siguranţa traficului rutier, dar şi integritatea fizică a persoanei;

- intervalul de timp substanţial mare, în care şi-a desfăşurat activitatea infracţională:

Pentru toate aceste considerente urmează ca:

Potrivit disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 l-a condamnat pe inculpatul E., pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, la pedeapsa de 8 ani închisoare (pedeapsă principală) şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, respectiv şi dreptul de a ocupa o funcţie de natura celei de care acest inculpat s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) pentru 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

Instanţa nu a interzis drepturile inculpatului de a alege, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum au fost interpretate prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în data de 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Regatului Unit, prevederi incidente în baza art. 20 din Constituţia României

Art. 3 din Protocolul 1 garantează. atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

În ce priveşte dreptul de a participa în calitate de alegător, instanţa nu a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului acestuia este justificată în cauza de faţă de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpat, acestea nefiind apte să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viaţa socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având obligaţia pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deţinuţi

În ce priveşte cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat şi care în cuprinsul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcţii elective publice, instanţa a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar şi de facto cu executarea pedepsei penale în regim penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanţa a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului dreptului menţionat pe durata executării pedepsei principale este justificată de un scop obiectiv şi legitim şi proporţională într-o societate democratică.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., instanţa a interzis exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., având în vedere că aceste dispoziţii nu contravin, conform art. 20 din Constituţia României, altor dispoziţii din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

Conform disp. art. 88 C. pen. s-a dedus, din pedeapsa principală, de 8 ani închisoare, aplicată acestui inculpat, perioada reţinerii şi arestului preventiv executate în intervalul 14 august 2008 - 07 august 2009.

Potrivit disp. art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat acest inculpat să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, suma de 22.800 lei, aferente soluţionării cauzei la prim grad jurisdicţional şi în faza urmăririi penale. Instanţa a determinat cuantumul cheltuielilor judiciare datorate, de acest inculpat statului, având în vedere, amploarea procedurilor desfăşurate împotriva acestuia, respectiv procedurile de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat, în intervalul de timp critic, timpul şi mijloacele folosite pentru transcrierea în formă certificată a tuturor acestor convorbiri menţionate, cheltuielile angajate de instanţă cu trimiterea întregului dosar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe parcursul soluţionării cauzei pentru soluţionarea tuturor căilor de atac exercitate de către acest inculpat împotriva încheierilor de şedinţă.

XXIII. Inculpatul E., ce a fost acuzat, în prezenta cauză, de comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat (faptă prev. şi ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003) a negat, în mod constant, săvârşirea acestei fapte, susţinând că este nevinovat şi nu ştie de ce are calitatea de inculpat în cauză, şi, mai mult a fost şi arestat preventiv. Din obiectiva interpretare a probatoriului administrat în cauză rezultă că:

A. În perioada 2006 - iunie 2008, inculpatul E. a aderat la un grup infracţional organizat, constituit în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie şi în cadrul căruia şi-a asumat sarcina de a facilita, mai multor persoane, în schimbul unor sume de bani primite de la acestea şi care au fost împărţite între membrii grupului infracţional, schimbarea domiciliului pe raza judeţului Argeş, în vederea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş. Inculpatul E., acţionând împreună cu inculpaţii F.F.F., T.T. şi alţi membrii ai grupului infracţional organizat, a făcut demersuri pentru racolarea unor persoane, interesate să obţină, în acest mod ilicit, permisul de conducere, pentru schimbarea domiciliului acestora pe raza judeţului Argeş şi pentru a interveni pe lângă funcţionarii din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, în vederea asigurării promovării frauduloase a examenului de către candidaţii racolaţi.

Săvârşirea de către inculpatul E. a infracţiunii, pentru care a fost trimis în judecată, a rezultat, fără putinţă de tăgadă, din declaraţia coinculpatului F.F.F., care s-a impus a fi coroborată cu conţinutul înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de acesta cu E., precum şi cu discuţiile telefonice purtate de inculpatul ultim menţionat cu coinculpatul T.T.

Din vastele probe administrate a rezultat, cu certitudine, aderarea inculpatului E. la grupul infracţional organizat, din această cauză actele sale fiind conjugate cu cele ale coinculpaţilor F.F.F. şi T.T., precum şi cu acţiunile unor alţi membri ai grupării infracţionale, pentru facilitarea, prin săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, a obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către mai multe persoane.

În cadrul discuţiilor telefonice purtate de inculpatul E. cu inculpatul F.F.F., interlocutorii, folosind termenii argotici precum „trandafir” (referindu-se la candidaţii pentru care trebuia operată schimbarea domiciliului) şi „caşcaval” (pentru a evidenţia sumele de bani care trebuiau remise între ei, pentru facilitarea obţinerii frauduloase a permisului de conducere) şi-au prezentat activităţile infracţionale desfăşurate, fiind evidentă conlucrarea, dintre ei, pentru realizarea sarcinilor, asumate, în cadrul grupării infracţionale, ai căror componenţi erau.

Faptul că acest inculpat a comis (cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.) fapta ce i-a fost reţinută în sarcină, rezultă, cu prisosinţă şi din analizarea conţinutului convorbirilor telefonice purtate de acesta cu coinculpatul T.T. (ce avea calitatea de şef al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş), în condiţiile în care inculpatul E., în baza unei conivenţe infracţionale prestabilite, i-a transmis în mai multe rânduri coinculpatului numeroase mesaje tip SMS, conţinând numele unor candidaţi, cărora trebuia să li se faciliteze obţinerea frauduloasă a permisului de conducere.

Din convorbirile telefonice purtate la 01 aprilie 2008, ora 20:53 şi, respectiv, ora 20:56 (redate, în vol. 24 de urmărire penală, la filele 211-214), între inculpaţii E. şi F.F.F., a rezultat faptul că, primul menţionat, i-a solicitat interlocutorului sprijinul, pentru îndeplinirea formalităţilor de schimbare a domiciliului, pentru două persoane (referirea la acestea fiind realizată prin folosirea argoului „doi trandafiri”). În acest sens, inculpatul E. a întrebat „dacă avem doi trandafiri mâine?” şi, după ce, inculpatul F.F.F. a răspuns afirmativ, precizând şi că „(…) uite acu sunai pentru unu’ al meu (referindu-se la un alt candidat căruia i se facilita obţinerea frauduloasă a permisului de conducere) (…)”, a adăugat „păi, îţi trimit un mesaj (…)”. De asemenea, inculpatului E. l-a întrebat pe interlocutor ce îi trebuia, pentru derularea formalităţilor de schimbare a domiciliului, celor două persoane la care se referea, şi, întrucât inculpatul F.F.F. a răspuns că trebuie să fie prezenţi indivizii respectivi, interlocutorul, adică E. a spus că „nu am cum să-i iau”.

Aceleaşi două convorbiri telefonice, anterior menţionate, au relevat că, în ziua de 01 aprilie 2008, inculpatul E. i-a înmânat coinculpatului F.F.F. actele de identitate, în original, ale celor două persoane, cărora urma să le fie schimbat domiciliul, precum şi „caşcavalul” cuvenit acestuia din urmă, pentru îndeplinirea respectivelor formalităţi, acelaşi subiect fiind abordat de cei doi inculpaţi şi în cuprinsul convorbirii telefonice purtate la 17 martie 2008, ora 11:46, acest fapt rezultând din transcrierile aflate la filele 209-210, (vol. 24 de urmărire penală. Totodată, din conţinutul procesului-verbal întocmit la 02 aprilie 2008 şi aflat în vol. 6 de urmărire penală, la filele 101-106, de către investigatorul cu identitate reală D.D.D.D.D.D., a rezultat că, în ziua anterior menţionată, inculpatul F.F.F. i-a solicitat îndeplinirea formalităţilor de schimbare a domiciliului, pentru trei persoane, pe raza com. Bascov, judeţul Argeş, fiind însoţit doar de una dintre persoanele în cauză, şi anume de către G.G.G.G.G.G.G.. Pentru celelalte două persoane, inculpatul F.F.F. a prezentat doar actele necesare schimbării domiciliului, fiind vorba despre H.H.H. şi I.I.I.

Din coroborarea acestor probe enunţate anterior cu declaraţiile date de inculpatul F.F.F. (care a relatat, între altele, că era posibil ca inculpatul E. să-i fi racolat pe H.H.H. şi I.I.I.), a reieşit că aceştia erau cele două persoane pentru care inculpatul E. i-a solicitat coinculpatului F.F.F., în ziua de 01 aprilie 2008, îndeplinirea formalităţilor de schimbare a domiciliului, în vederea facilitării, obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere.

Faptul că inculpatul F.F.F. a îndeplinit, la solicitarea coinculpatului E., formalităţile la Postul de Poliţie Bascov, pentru cei doi candidaţi, la care se referise acesta din urmă, în discuţia lor anterioară, a fost dovedită şi prin convorbirile telefonice purtate de aceşti doi inculpaţi, în ziua de 02 aprilie 2008, ora 13:31 şi 13:58, convorbiri, al căror conţinut a fost redat, în scris, în vol. 24 de urmărire penală, la filele 215-216, 217-218.

Din conţinutul înscrisurilor aflate la fila 132 din vol. 19 şi la fila 356 din vol. 24 a rezultat că, atât H.H.H., cât şi I.I.I. au obţinut, la 03 aprilie 2008, cărţi de identitate,în cuprinsul cărora s-a menţionat,aceeaşi adresă de domiciliu, respectiv, sat Glîmbocu (com. Bascov), judeţul Argeş.

Din desfăşurarea convorbirilor telefonice purtate la 04 aprilie 2008, ora 14:55, convorbire redată, în scris, la filele 244-225, din vol. 24 de urmărire penală, între inculpatul E. şi coinculpatul T.T., pe fondul exprimării de către primul inculpat a îngrijorării faţă de faptul că o anumită persoană nu fusese strigată, până în acel moment, pentru a intra în sala de examen, inculpatul ultim menţionat i-a dat asigurări interlocutorului, în sensul că persoana în cauză va intra, în ultima serie de candidaţi, din acea zi; intervenţii similare ale inculpatului E., rezultând şi din conţinutul convorbirii desfăşurate între aceeaşi inculpaţi în data de 31 martie 2008, la ora 14:21, convorbire redată, în scris, în vol. 24 de urmărire penală, la filele 221-222.

În cuprinsul convorbirii telefonice, purtate în data de 07 aprilie 2008, la ora 13:10, redată, în formă scrisă, la filele 229-230, din vol. 24 de urmărire penală, inculpatul T.T. i-a reproşat coinculpatului E. că un candidat, pentru care acesta din urmă intervenise, nu ştia să scrie.

Verificându-se documentelor ridicate de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, s-a stabilit că, în cuprinsul înscrisului denumit „programator cu candidaţii care urmează a fi examinaţi pentru obţinerea permisului de conducere în ziua 04 aprilie 2008 (înscris afla la filele 343, din vol. 24 de urmărire penală), existau semne, evidente, de adăugire a unor date la formatul iniţial al documentului, în sensul că la poziţiile 9, 10 şi 11 din acest programator erau menţiuni efectuate, cu caractere grafice diferite; la respectivele poziţii fiind menţionate numele candidaţilor T.T.T.T.T.T.T.T.T.T.T.T.T., H.H.H. şi I.I.I.. În cuprinsul acestui înscris, s-a menţionat că H.H.H. şi I.I.I. nu s-au prezentat, în acea zi, pentru a susţine examenul de obţinere a permisului de conducere.

Conform programatorului din 07 aprilie 2008, (înscris aflat la filele 344, din vol. 24 de urmărire penală), numiţii H.H.H. şi I.I.I. au susţinut, în ziua respectivă, proba teoretică, din cadrul examenului de obţinere a permisului de conducere, ambii fiind declaraţi respinşi. Legat de acest aspect, a reieşit că H.H.H. a completat anexa la chestionar (fişa de examen) cu nr. 3481837, (ce se află în copie la filele 348-349, din vol. 24 de urmărire penală), iar I.I.I. pe cea cu nr. 3481836, (aflat în copie la filele 361-362, din acelaşi vol. 24 de urmărire penală), ocazie cu care amândoi au răspuns, corect, la o singură întrebare, dintre cele 26 întrebări conţinute, în chestionarul de verificare a cunoştinţelor privind regulile de circulaţie.

Ulterior, la data de 21 aprilie 2008, numitul H.H.H. a susţinut, din nou, proba teoretică, obţinând, de această dată, 22 puncte, astfel că a fost declarat admis, la această probă, împrejurare care a rezultat din programatorul din 21 aprilie 2008 şi fişa de examen, completată de către susnumit la aceeaşi dată (aspecte reieşite din filele 345, 351-352, aflate în vol. 24 de urmărire penală).

Din examinarea fişei de examen a acestui candidat a reieşit că lui H.H.H. i s-a înmânat, în cadrul probei teoretice, chestionarul cu nr. 1, care era unul dintre chestionarele cu răspunsurile, corecte, însemnate, ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, în ziua de 16 iunie 2008.

În contextul anterior expus, candidatul H.H.H. a fost declarat admis, cu ocazia susţinerii examenului, la data de 23 aprilie 2008, atât la proba de sală, cât şi la cea de traseu, astfel că a obţinut permisul de conducere valabil pentru categoria B.

Tot din valorificarea informaţiilor obţinute, din interceptarea convorbirilor şi comunicărilor telefonice, derulate de inculpatul E., în perioada de timp critică, au reieşit aspecte legate de derularea acestui mecanism, ilegal, de obţinere a permisului de conducere, în legătură cu G.G.G.G.G.G.G.G.G.G.G., U.U.U.U.U.U.U.U.U.U.U.U.U., V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V., X.X.X.X.X.X.X.X.X.X.X.X.X. şi Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z., numele acestor persoane fiind menţionate în cuprinsul unor mesaje, tip SMS, transmise de către inculpatul E. coinculpatului T.T.

A rezultat că, în condiţiile în care un asemenea mesaj SMS, conţinând numele G.G.G.G.G.G.G.G.G.G.G., U.U.U.U.U.U.U.U.U.U.U.U.U., a fost transmis la data de 15 aprilie 2008, ora 20:27 (mesaj redat, în scris, în vol.24 de urmărire penală, la fila 242), că acesta a obţinut, la 17 aprilie 2008, permisul de conducere, valabil pentru categoria B, susţinând examenul în ziua de 16 aprilie 2008.

Identic s-a procedat şi în cazul candidatului V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V. (pentru care inculpatul E. a transmis mesaj SMS, la 24 aprilie 2008, ora 10:48, mesaj ce a fost redat, în formă scrisă la fila 247, din vol. 24 de urmărire penală), care a susţinut în aceeaşi zi examenul, obţinând permisul de conducere pentru categoriile B, BE, C, CE şi în situaţia numitei Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z. (pentru care a fost transmis de către acelaşi inculpat un mesaj SMS la 08 mai 2008, ora 13:19, şi care a fost redat, în scris, în vol. 24 de urmărire penală, la fila 249), care a obţinut permisul de conducere la 29 mai 2008, după ce anterior, la 08 mai 2008, fusese respinsă la proba teoretică.

Privitor la V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V. şi Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z., a mai rezultat că, potrivit fişelor de examen, ridicate la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, le-au fost repartizate la proba teoretică chestionarele nr. 26 (privind reguli de circulaţie) şi nr. 7 (privind reguli specifice pentru categoria C) şi, respectiv, nr. 2 (privind reguli de circulaţie), aceste trei chestionare fiind dintre cele ridicate la percheziţia din 16 iunie 2008 şi pe care erau însemnate răspunsurile, corecte.

Acest inculpat, de la declanşarea anchetei penale împotriva sa, în prezenta cauză, a înţeles să conteste, în mod categoric şi vehement, săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, infracţiune ce s-a susţinut că nu există. De altfel, cu ocazia acordării cuvântului pe fond acest inculpat, prin apărătorul său ales, a solicitat să se dispună, în principal, achitarea sa de sub acuza săvârşirii infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat în conformitate cu prev. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Analizând, cu maximă obiectivitate, această cerere şi, reevaluând, în mod imparţial vastul material probator administrat, în prezenta cauză, instanţa a concluzionat că, această cerere este total lipsită de fundament şi infirmată integral de probele speţei. În declaraţiile date în faţa instanţei, inculpatul Y.Y. a învederat, în mod expres, faptul că E. venea, în mod frecvent, la şeful Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, respectiv la coinculpatul T.T.; iar inculpatul F.F.F. a relevat, din momentul în care a dat primele declaraţii în cauză, că, inculpatul E. apela la serviciile sale pentru a obţine schimbarea domiciliului, pe raza judeţului Argeş, pentru candidaţii pentru care el intervenea, direct, la coinculpatul T.T. Probele administrate au demonstrat faptul că inculpatul E. era în strânse legături de prietenie cu coinculpatul de rang I (T.T.), aceştia petrecându-şi concediile împreună şi având, aşa cum s-a mai arătat, strânse legături de familie. Înregistrările convorbirilor telefonice, autorizate a se realiza în prezenta cauză, au demonstrat, mai presus de orice dubiu, faptul că, inculpatul E. făcea parte din categoria intermediarilor ce a asigurau sprijinul solicitat, dar contra cost, candidaţilor ce urmăreau să obţină, în mod fraudulos, permisul de conducere la nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş. Edificatoare în acest sens sunt, printre alte convorbiri telefonice derulate între inculpaţii prezentei cauze, convorbirile şi comunicările telefonice aflate pe CD-ul copia nr. 5, din anexele la dosar şi în special, convorbirile purtate:

- în data de 17 martie 2008 de inculpatul F.F.F. cu coinculpatul E. legată de cuantumul banilor daţi pentru rezolvarea problemelor;

- în data de 01 aprilie 2008 între aceeaşi doi inculpaţi menţionaţi, convorbire în cadrul căreia inculpatul E. l-a întrebat pe F.F.F. dacă îi poate rezolva mâine doi trandafiri, al doilea inculpat răspunzând alternativ. Tot în aceeaşi zi de 01 aprilie 2008 cei doi inculpaţi au o nouă discuţie tot pe tema candidaţilor ce trebuiau să fie sprijiniţi la examen, inculpatul F.F.F. confirmând coinculpatului E. că îi poate rezolva pe cei doi mâne, dar că trebuie să-i aducă şi caşcavalul pe lângă actele ce le-a indicat a-i fi aduse;

- din 02 aprilie 2008, orele 13:31:56 coinculpaţii F.F.F. şi E. discută despre eroarea unui nume strecurat într-un proces, eroare ce trebuia rectificată prin punerea unei ştampile, cei doi stabilind să se vadă la B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.;

- din 03 aprilie 2008 dintre E. şi T.T., primul chemându-l pe cel de-al doilea inculpat să se întâlnească în gang;

- din data de 04 aprilie 2008 când E. îi reproşează inculpatului de rang I că mecanicul lui nu a fost chemat, context în care T.T. se miră şi îi transmite că examenul nu s-a terminat, acesta fiind încă în desfăşurare şi că, ăla va fi chemat, pentru că e trecut pe ultima listă;

- din data de 07 aprilie 2008, când inculpatul de rang I îl mustră pe E., deoarece i-a cerut să fie om serios şi el nu se ţine de treabă. Inculpatul T.T. i-a reproşat coinculpatului E. că i-a dat „lui acela bidineaua” şi nu s-a descurcat;

- din data de 08 aprilie 2008, când T.T. discută cu coinculpatul E. nu doar aspectele legate de modul în care se susţin examenele de obţinere a permiselor de conducere, dar şi aspectele legate de discuţia purtată de T.T. cu Y.Y. pentru obţinerea cu împrumut a unei maşini 4x4, Y.Y. recomandându-i lui T.T. altă mașină. În cadrul acestei discuţii purtată de către cei doi inculpaţi, E. i s-a plâns inculpatului de rang I de ceilalţi contracandidaţi ai lui, ce rezolvă treaba mai repede decât el, contracandidaţi ce au legătură directă la T.T., el E. rămânând de fraier. Date fiind aceste reproșuri ce îi fuseseră adresate de E. coinculpatul T.T. i-a cerut acestuia să-i zică numele ălora, exprimându-se în concret: „dă-mi mie bidineaua că rezolv eu treaba, le dau eu în gură”. De asemenea, cu această ocazie între cei doi inculpaţi s-au schimbat impresii şi cu privire la coinculpatul D.D.D., cu care T.T. stătea în birou, de aspectul candidaţilor şi de faptul că inculpatul de rang I, în sala de examen, trecea la deal, la vale, pentru a verifica fizionomia candidaţilor;

- din data de 10 aprilie 2008 când F.F.F. întrebat fiind de acest inculpat - E. dacă poate rezolva un trandafir, îi reproşează că nu l-a contactat mai repede deoarece azi a rezolvat trei, dar că mâine îl va face. F.F.F. i-a indicat în acest context lui E. ce acte trebuia să-i aducă, mâine, pentru a-i rezolva trandafirul;

- din 16 aprilie 2008 când inculpaţii T.T. şi E. discută nu doar de candidatul cu care E. urma să se întâlnească la R.R. (alt inculpat în cauză), dar şi de problema materialelor de construcţie ce îl interesau pe inculpatul de rang I;

- din 17 martie 2008 (ce este redată la filele 104-105 din vol.44 urmărire penală) discuţie derulată între inculpaţii F.F.F. şi O. şi în care ultimul inculpat menţionat amintea că a doua zi se ducea la Costeşti cu candidatul, respectiv cu candidatul lui E.

Interpretându-se, cu obiectivitate, probatoriul cauzei se reţine că inculpatul E. a exercitat, alături de coinculpaţii F.F.F. şi T.T., precum şi de ceilalţi membri ai comisiei de examinare, respectiv, inculpaţii Y.Y., D.D.D. şi G., acte materiale specifice unui grup infracţional organizat, a cărui activitate avea ca scop săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, în contextul facilitării schimbării domiciliului unor persoane şi a obţinerii de către acestea, în mod fraudulos, a permisului de conducere. Activitatea infracţională desfăşurată în prezenta cauză de către acest inculpat întruneşte, din punct de vedre obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat astfel cum este această infracţiune incriminată de prev. art. 7 din Legea nr. 39/2003. Acest inculpat cu toate că a contestat, în mod vehement, această acuză, s-a făcut vinovat de săvârşirea faptei pentru care s-a aflat în faţa instanţei. Infracţiunea menţionată are un caracter grav, deoarece în cadrul acestui grup infracţional organizat au fost angrenaţi funcţionari publici (care de fapt au constituit această grupare criminală) la care în timp, pe baza relaţiilor de prietenie şi afinitate, existente, între toţi coinculpaţii, au aderat o parte din persoanele acuzate din prezenta cauză. Acest grup infracţional organizat, aşa cum s-a mai arătat avea o structură binedefinită, atribuţiile fiecărui membru fiind strict determinate, în cauză neputându-se dispune înlocuirea unuia dintre membrii ce asigurau coordonarea şi conducerea acestui grup cu membrii care aveau calitate de intermediari. S-a demonstrat că acest inculpat, ce avea strânse relaţii de prietenie cu coinculpatul de rang I, dar şi cu coinculpaţii F.F.F. şi O., intermedia, contra cost, obţinerea, frauduloasă, de diverşi terţi a permisului de conducere, fără să aibă reprezentarea pericolului ce se creează astfel în circulaţia rutieră naţională şi europeană. Inculpatul mânat de obţinerea unor venituri substanţiale, ilicite, dar constante, a acţionat în prezenta cauză cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, reglementată de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. şi îndeplinindu-şi cu „rigoare” atribuţiile ce-i reveneau în cadrul acestei grupări criminale, ca şi intermediar, a făcut din această practică, o rutină zilnică.

Date fiind aspectele mai sus reţinute şi faptul că acest inculpat a fost nesincer, pe tot parcursul prezentei proceduri penale, date fiind şi circumstanţele reale prezentate de acesta, (este infractor primar) s-a apreciat că o pedeapsă principală de 7 ani închisoare este suficientă pentru a se asigura reeducarea şi resocializarea acestuia, cuantumul acestei pedepse principale corespunzând pe deplin exigenţelor expuse de legiuitorul român în prev. art. 52 C. pen.

Conform disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 l-a condamnat pe inculpatul E. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, la pedeapsa principală de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru 3 ani.

Potrivit disp. art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

Instanţa nu a interzis drepturile inculpatului de a alege, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum au fost interpretate prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în data de 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Regatului Unit, prevederi incidente în baza art. 20 din Constituţia României

Art. 3 din Protocolul 1 garantează, atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

În ce priveşte dreptul de a participa în calitate de alegător, instanţa nu a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului acestuia este justificată în cauza de faţă de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpat, acestea nefiind apte să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viaţa socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având obligaţia pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deţinuţi

În ce priveşte cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat şi care în cuprinsul art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a. C. pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcţii elective publice, instanţa a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar şi de facto cu executarea pedepsei penale în regim penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanţa a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului dreptului menţionat pe durata executării pedepsei principale este justificată de un scop obiectiv şi legitim şi proporţională într-o societate democratică.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a şi b, instanţa a interzis exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., având în vedere că aceste dispoziţii nu contravin, conform art. 20 din Constituţia României, altor dispoziţii din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală, aplicată acestui inculpat, perioada reţinerii şi arestului preventiv executate în intervalul 14 august 2008 - 07 august 2009.

Conform disp. art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat acest inculpat să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, aferente soluţionării cauzei la prim grad jurisdicţional şi în faza urmăririi penale, suma 12.700 lei, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa Baroului Mureş din fondul special al Curţii de Apel Tg. Mureş. Instanţa a stabilit acest cuantum al cheltuielilor judiciare datorate de inculpat statului, analizând efortul financiar suportat în faza urmăririi penale de către organele judiciare cu ocazia transcrierii convorbirilor/comunicărilor telefonice purtate şi discuţiilor ambientale desfăşurate între inculpaţii cauzei, de amploarea procedurilor desfăşurate în faza urmăririi penale,de numărul de termenelor de judecată fixate în cauză, de cheltuielile ocazionate de tr5imiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea căilor de atac exercitate, nu doar împotriva încheierilor pronunţate în materia măsurilor preventive dar şi împotriva încheierilor prin care s-a soluţionat cererile de recuzare a instanţei.

XXIV. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul H., acuzat că a săvârşit, în condiţiile reglementate de disp. art. 33 lit. a) C. pen., infracţiunile incriminate de:

- art. 7 din Legea nr. 39/2003 (aderare la un grup infracţional organizat);

- art. 257 C. pen. rap. la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trafic de influenţă în formă continuată - trei acte materiale);

- art. 255 C. pen. rap. la at.7 alin. (2) şi la art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (dare de mită în formă continuată - 10 acte materiale);

- art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (complicitate la luare de mită în formă continuată - 2 acte materiale), acesta la termenul de judecată din 4 ianuarie a.c., asistat fiind de apărătorul său ales, în mod expres, a solicitat instanţei să beneficieze de prev. art. 3201 C. proc. pen. Din imparţiala analiză a probatoriului cauzei, a reieşit, cu privire la inculpatul H. că:

A. Legat de comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului H. a rezultat că:

Referitor la suma de 1.850 lei, primită de la investigatorul sub acoperire U.U.U.U.U.U., contextul în care acest inculpat a pretins şi a primit suma de bani menţionată, în ziua de 12 iunie 2008, de la investigatorul sub acoperire menţionat, au fost expuse cu ocazia prezentării activităţilor desfăşurate de acest investigator, în cauză, conform autorizării sale. Din rapoartele de activitate şi declaraţiile date de acest investigator, în prezenta cauză, a rezultat că inculpatul H., în cadrul grupului infracţional organizat, din care făceau parte coinculpaţii P.P., R.R., I.I., D.D.D., T.T. şi alte persoane, adoptase un modus operandi ce a fost descris chiar de către inculpat în declaraţiile sale, aspectele astfel expuse fiind în concordanţă cu materialul probator aflat la dosar, în cuprinsul declaraţiilor date la 23 iunie 2008, 15 iulie 2008.

Din aspectele relevate de acest inculpat relevanţă prezintă circumstanţele activităţii infracţionale care se desfăşura în interiorul grupării infracţionale, astfel că, între membrii acesteia, erau statornicite conivenţe infracţionale ample, în temeiul cărora se asigura facilitarea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către diferiţi candidaţi, în schimbul unor sume de bani, care erau împărţite între cei, care participau la săvârşirea infracţiunilor.

Înţelegerile infracţionale respective, constau, pe de o parte, în faptul că inculpatul H. trimitea inculpatului T.T. sau D.D.D. un mesaj, SMS, cu numele unui candidat, lucru care însemna, deopotrivă, că le solicita acestor funcţionari să-i faciliteze respectivului candidat, obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, precum şi că se obliga, în acelaşi timp, să le remită acestor inculpaţi suma de bani care li se cuvenea, iar, pe de altă parte, între toţi lucrătorii de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, care făceau parte din comisia de examinare, exista, de asemenea, o conivenţă infracţională, astfel că, era lipsit de semnificaţie căruia dintre ei i se trimitea acel mesaj, întrucât acţionau, solidar, pentru a pune la dispoziţia candidatului în cauză, chestionare cu răspunsurile, corecte, însemnate şi pentru a-l favoriza şi la proba de traseu.

A rezultat că pentru a i se facilita investigatorului sub acoperire U.U.U.U.U.U., obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, inculpatul P.P. şi inculpatul H. au acţionat, concertat, iar, deşi acesta din urmă i-a trimis, potrivit modului de operare anterior menţionat, un mesaj SMS cu numele „U.U.U.U.U.U.” (ce a fost redat în scris la fila 540, din vol. 37), inculpatului D.D.D., acesta a acţionat, la rândul său, în complicitate cu coinculpaţii T.T., Y.Y. şi G., aşa cum a rezultat din înregistrarea audio-video efectuată, în ziua de 12 iunie 2008, pe timpul susţinerii de către investigatorul sub acoperire U.U.U.U.U.U. a examenului de obţinere a permisului de conducere.

De altfel, prin declaraţia dată la 23 iunie 2008 (aflată la filele 237-246, din vol. 16), acest inculpat a recunoscut săvârşirea faptei de trafic de influenţă, referitoare la suma de bani, primită de la investigatorul sub acoperire U.U.U.U.U.U., în circumstanţele reţinute în actul de începere a urmării penale împotriva sa.

. Referitor la suma de 1.200 euro, provenită de la numitul Z.Z.Z.Z.Z. şi primită de inculpatul H., prin intermediul coinculpatului P.P. a reieşit că:

Împrejurările remiterii de către martorul Z.Z.Z.Z.Z. a sumelor de 1.700 euro şi 300 lei inculpatului P.P., au fost prezentate la expunerea activităţii infracţionale desfăşurate de acesta, expunerea mijloacelor de probă, din care rezultă circumstanţele săvârşirii faptei de trafic de influenţă.

Săvârşirea acestei fapte a fost recunoscută, atât de către inculpatul P.P., cât şi de coinculpatul H. în declaraţiile pe care aceştia le-au dat. Cu toarte acestea legat de act material, s-a constatat că există discordanţe, în declaraţiile date de aceşti doi inculpaţi, cu privire la cuantumul diferit al sumei de bani care a fost remisă între cei doi inculpaţi. Astfel, în timp ce P.P. a susţinut că a dat suma de 1.500 - 1.700 euro coinculpatului H., acesta din urmă a precizat că a primit doar 1.000 - 1.200 euro, menţionând şi că ar fi remis, la rândul său, suma de 1.000 euro, inculpatului D.D.D., pentru a facilita candidatului Z.Z.Z.Z.Z. obţinerea frauduloasă a permisului de conducere. Aceste variante diferite, referitoare la acest aspect, au fost susţinute de către învinuitul H. şi inculpatul P.P. şi cu ocazia confruntărilor, astfel cum a reieşit din conţinutul procesului-verbal întocmit cu această ocazie şi aflat la filele 162-166, din vol. 102 de urmărire penală.

În raport cu materialul probator aflat la dosar, a rezultat că inculpatul P.P. a dat, în împrejurările expuse, coinculpatului H. suma de 1.200 euro. Susţinerile coinculpatului H. cum că din această sumă ar fi remis 1.000 euro coinculpatului D.D.D., nu au fost confirmate de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

. În ceea ce priveşte suma de 1.200 euro, provenită de la inculpatul A. şi primită de inculpatul H., prin intermediul inculpatului P.P. s-a impus a se preciza că circumstanţele emiterii de către inculpatul A. a sumei de 3.500 euro inculpatului P.P., au fost prezentate cu ocazia descrierii activităţii infracţionale desfăşurate în cauză de către acest ultim inculpat menţionat.

Comiterea acestei fapte a fost recunoscută de către inculpaţii P.P. şi R.R., precum şi de către coinculpatul H., acesta din urmă însă, neamintindu-şi, cu exactitate, circumstanţele săvârşirii faptei.

La fel ca şi în cazul anterior menţionatului act material, inculpatul P.P. şi coinculpatul H. au susţinut versiuni, diferite, cu privire la cuantumul sumei de bani, care a fost dată de la unul celuilalt, inculpatul P.P. susţinând că a fost vorba despre aproximativ 2.000 euro, în timp ce coinculpatul H. a precizat că suma primită a fost doar de 1.000 - 1.200 euro.

Variantele contradictorii, referitoare la acest aspect, au fost susţinute de către ambii inculpaţi menţionaţi şi cu ocazia confruntării lor, procesul-verbal întocmit cu această ocazie regăsindu-se în vol. 102, la filele 162-166.

Din interpretarea probelor, s-a reţinut că inculpatul P.P. a dat, în respectivele împrejurări, coinculpatului H. suma de 1.200 euro. Susţinerile acestui ultim inculpat menţionat potrivit cărora ar fi remis suma de 1.000 euro inculpatului D.D.D., nu au fost confirmate de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Aşa cum s-a mai arătat probele administrate şi declaraţia acestui inculpat de recunoaştere, fără rezerve, a comiterii acestei fapte, au demonstrat că acest inculpat a comis trei acte materiale de trafic de influenţă, în conţinutul unei infracţiuni unice, în formă continuată.

B. În legătură cu complicitatea la infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului H. s-au reţinut următoarele:

Referitor la suma de 1.200 euro, provenită de la denunţătorul I. şi primită de inculpatul H., prin intermediul coinculpatului P.P., context în care acest denunţător, audiat ca martor în cauză, a remis suma de 3.000 euro inculpatului P.P., a fost expus cu ocazia prezentării activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatul ultim menţionat, activitate ce s-a circumscris săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă.

Infracţiunea de trafic de influenţă a fost recunoscută, ca fiind comisă, de către inculpaţii P.P. H. probatoriul administrat demonstrând că, ultimul inculpat, a dat suma de 1.000 euro inculpatului D.D.D., pentru ca acesta să-i faciliteze denunţătorului I. obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Cum şi în legătură cu acest act material, al acestei infracţiuni inculpatul P.P. şi coinculpatul H. au susţinut versiuni, diferite, cu privire la cuantumul sumei de bani, care a fost dată, de la unul la celălalt, P.P., susţinând că a fost vorba despre aproximativ 1.500 - 1.800 euro, în timp ce H. a precizat că suma primită a fost doar de 1.200 euro s-a procedat la confruntarea lor.

Avându-se în vedere probele administrate a rezultat că inculpatul P.P. a dat, în acele împrejurări, coinculpatului H. suma de 1.200 euro, din care, acesta a remis la rândul său 1.000 euro inculpatului D.D.D., astfel că acestui din urmă inculpat i-a revenit suma de 200 euro.

În ceea ce priveşte suma de 1.200 euro, provenită de la denunţătorul J. şi primită de inculpatul H., prin intermediul coinculpatului P.P., circumstanţele primirii acestei sume de bani de la denunţătorul J. de către inculpatului P.P., au fost expuse la prezentarea activităţii infracţionale desfăşurate de acesta, activitate ce a avut multiple şi constante puncte de convergenţă cu activitatea infracţională a coinculpatului H.

Săvârşirea acestei fapte a fost recunoscută de către inculpaţii P.P. şi H., în declaraţii pe care aceştia le-au dat, din probele administrate rezultând, că acesta din urmă a dat suma de 1.000 euro coinculpatului D.D.D., pentru a-i facilita denunţătorului J. obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Şi de această dată, legat de acest act material inculpatul P.P. şi coinculpatul H. au susţinut versiuni, diferite cu privire la cuantumul sumei de bani, care a fost transmisă de unul celuilalt, P.P., susţinând că a fost vorba despre aproximativ 2.000 euro, în timp ce coinculpatul H. a precizat că suma primită a fost doar de 1.200 euro.

Variantele contradictorii, referitoare la acest aspect, au fost susţinute de către cei doi inculpaţi şi cu ocazia confruntării lor, şi date fiind inculpatul P.P. a dat, în acele împrejurări, învinuitului H. suma de 1.200 euro, din care, acesta a remis 1.000 euro inculpatului D.D.D., astfel că învinuitului i-a revenit suma de 200 euro.

A rezultat deci că acest inculpat H. a comis două acte materiale de complicitate la infracţiunea de luare de mită, în conţinutul unei infracţiuni unice, în formă continuată.

C. În ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de dare de mită, în formă continuată, reţinută în sarcina învinuitului H. rezultă că:

Din declaraţiile date de inculpatul H., coroborate cu cele ale coinculpatului P.P., precum şi cu celelalte probe, vaste, administrate, a reieşit că, activitatea infracţională desfăşurată în cadrul grupului infracţional organizat, avea ca scop săvârşirea, între alte fapte de corupţie, a infracţiunilor de dare şi, respectiv, luare de mită, pentru facilitarea obţinerii, frauduloase, de către anumiţi candidaţi a permisului de conducere.

Potrivit modus-ului operandi utilizat, expus şi recunoscut de însuşi inculpatul H., în cuprinsul depoziţiilor sale, acesta trimetea coinculpatului T.T. sau, după caz, inculpatului D.D.D., un mesaj, tip SMS, ce conţinea numele candidatului, căruia trebuia să i se faciliteze obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, iar, ulterior, după ce funcţionarul asigura acest folos, persoanei pentru care se intervenea, în acest mod, inculpatul îi dădea unuia, dintre cei doi inculpaţi, suma de bani stabilită, în temeiul unei conivenţe preexistente.

Legat de candidatul L.L.L.L.L.:

Prin declaraţiile date, inculpatul H. a relatat că a primit de la numitul L.L.L.L.L. suma de 1.200 euro, pentru a-i facilita promovarea, frauduloasă, a examenului de obţinere a permisului de conducere.

Pentru realizarea acestui lucru, acest inculpat (H.), în temeiul conivenţei infracţionale statornicite, în activitatea desfăşurată, în cadrul grupului infracţional organizat, din care făcea parte, i-a trimis coinculpatului D.D.D., un mesaj SMS, în ziua de 19 mai 2008, ora 13:32 (aspect reieşit din redarea în formă scrisă a acestui SMS aflat în vol. 37, la filele 402-403), cu conţinutul „marţi 20. L.L.L.L.L.. D.D.D.D.D.D.D.D.. M.M.M.M.M.. N.N.N.N.N. !”.

De asemenea, acest inculpat a declarat că, în ziua în care L.L.L.L.L. a susţinut ambele probe şi, după ce acesta i-a confirmat, că a fost promovat la examenul de obţinere a permisului de conducere, i-a dat inculpatului D.D.D. suma de 1.000 euro, pentru că îi facilitase acestui candidat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Potrivit actelor aflate la dosarul, în baza căruia L.L.L.L.L. a susţinut examenul de obţinere a permisului de conducere, acest candidat a avut repartizate, la proba de sală, susţinută în ziua de 20 mai 2008, chestionarele nr. 7 (cu 26 întrebări pentru categoria B) şi nr. 10 (cu 11 întrebări pentru categoriile C, CE).

În urma percheziţiei efectuate, în ziua de 16 iunie 2008, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, au fost ridicate, între alte înscrisuri, mai multe chestionare, pe care erau însemnate răspunsurile, corecte, între acestea fiind şi cele cu nr. 7 şi 10.

Legat de candidatul M.M.M.M.M.:

Tot în declaraţiile sale, acest inculpat (H.) a relatat că a primit de la anterior amintitul candidat suma de 1.200 euro, pentru a-i facilita promovarea, frauduloasă, a examenului de obţinere a permisului de conducere.

Pentru realizarea acestui lucru, inculpatul H., în temeiul conivenţei infracţionale, statornicite în activitatea desfăşurată, în cadrul grupului infracţional organizat, din care făcea parte, i-a trimis inculpatului D.D.D., în ziua de 19 mai 2008, ora 13:32 (astfel cum reiese din procesul-verbal de redare, în formă scrisă aflat în vol. 37 de urmărire penală, la filele 402-403), un mesaj, SMS, cu conţinutul „marţi 20. L.L.L.L.L.. D.D.D.D.D.D.D.D.. M.M.M.M.M.. N.N.N.N.N. !”.

De asemenea, acest inculpat a mai arătat că, în ziua în care M.M.M.M.M. a susţinut ambele probe şi, după ce acesta i-a confirmat, că a fost promovat la examenul de obţinere, a permisului de conducere, i-a dat inculpatului D.D.D. suma de 1.000 euro, pentru că îi facilitase respectivului candidat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Potrivit actelor aflate la dosarul, în baza căruia M.M.M.M.M. a susţinut examenul de obţinere a permisului de conducere acesta a avut repartizate, la proba de sală, susţinută în ziua de 20 mai 2008, chestionarele nr. 30 (cu 26 întrebări pentru categoria B), nr. 5 (cu 11 întrebări pentru categoriile C, CE) şi nr. 10 (cu 11 întrebări pentru categoria D).

În urma percheziţiei efectuate, în ziua de 16 iunie 2008, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, au fost ridicate, între alte înscrisuri, mai multe chestionare pe care erau însemnate răspunsurile, corecte, între acestea fiind şi cele cu nr. 30, nr. 5 şi nr. 10.

În ceea ce-l priveşte pe candidatul N.N.N.N.N., acest inculpat, în declaraţiile sale a arătat că a primit de la acesta suma de 600 euro, pentru a-i facilita promovarea, frauduloasă, a examenului de obţinere a permisului de conducere.

Pentru realizarea acestui lucru, inculpatul H., în temeiul conivenţei infracţionale, statornicite în activitatea desfăşurată, în cadrul grupului infracţional organizat, din care făcea parte, i-a trimis coinculpatului D.D.D., în ziua de 10 iunie 2008, ora 14:27 (astfel cum a rezultat din procesul-verbal de redare, în formă scrisă aflat în vol. 37 de urmărire penală, la fila 524), un mesaj SMS, cu conţinutul „miercuri noiembrie N.N.N.N.N., O.O.O.O.O., P.P.P.P.P.”

Totodată acest inculpat (H.) a mai relatat că, în ziua în care N.N.N.N.N. a susţinut ambele probe şi, după ce acesta i-a confirmat, că a fost promovat la examenul de obţinere, a permisului de conducere, i-a dat coinculpatului D.D.D. suma de 500 euro, pentru că îi facilitase anterior menţionatului candidat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Potrivit actelor aflate la dosarul, în baza căruia N.N.N.N.N. a susţinut examenul de obţinere a permisului de conducere acest candidat a avut repartizate, la proba de sală, susţinută în ziua de 11 iunie 2008, chestionarele nr. 29 (cu 26 întrebări pentru categoria B), nr. 9 (cu 11 întrebări pentru categoriile C, CE) şi nr. 13 (cu 11 întrebări pentru categoria D).

În urma percheziţiei efectuate, în ziua de 16 iunie 2008, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, au fost ridicate, între alte înscrisuri, mai multe chestionare, pe care erau însemnate răspunsurile, corecte, între acestea fiind şi cele cu nr. 29, nr. 9 şi nr. 13.

Împrejurarea că, prin declaraţiile date în faza urmăririi penale, declaraţii aflate la filele 413-414, din vol.25, candidatul N.N.N.N.N. a susţinut că nu a fost favorizat, în niciun fel, la examen şi că nu a dat vreo sumă de bani pentru un asemenea scop, trebuie interpretată prin manifestarea unei conduite nesincere adoptată de o persoană, în raport cu temerea faţă de faptul că i se putea anula permisul de conducere obţinut, în mod fraudulos, astfel că, în raport cu multiplele şi vastele probe administrate a devenit cert că acesta a promovat examenul, ca urmare a săvârşirii unor fapte de corupţie.

De altfel, ca urmare a percheziţiei efectuate, în ziua de 13 iunie 2008, au fost ridicate de la inculpatul D.D.D., între alte înscrisuri, programatoarele cu candidaţii care au susţinut examenul, la data de 11 iunie 2008, constatându-se că, în dreptul numelui „N.N.N.N.N.”, era aplicat un semn, despre care probatoriul administrat a stabilit că reprezenta faptul că lucrătorii de poliţie din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, membrii ai grupului infracţional, din prezenta cauză, i-au facilitat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Legat de candidaţii O.O.O.O.O. şi P.P.P.P.P., a reieşit, tot din declaraţiile acestui inculpat (H.) că a primit de la aceştia câte 450 euro, pentru a le facilita promovarea, frauduloasă, a examenului de obţinere a permisului de conducere.

Pentru materializarea acestui lucru, învinuitul H., în temeiul conivenţei infracţionale, statornicite în activitatea desfăşurată, în cadrul grupului infracţional organizat, din care făcea parte, i-a trimis coinculpatului D.D.D., în ziua de 10 iunie 2008, ora 14:27 (aşa cum a reieşit din procesul-verbal de redare, în formă scrisă,m aflat în vol. 37 de urmărire penală, la filele 524), un mesaj SMS, cu conţinutul „miercuri noiembrie N.N.N.N.N., O.O.O.O.O., P.P.P.P.P.”

De asemenea, inculpatul H. a mai precizat că, în ziua în care O.O.O.O.O. şi P.P.P.P.P. au susţinut ambele probe şi, după ce acesta i-au confirmat, că au fost promovaţi la examenul de obţinere a permisului de conducere, i-a dat coinculpatului D.D.D. suma de 800 euro (respectiv, câte 400 euro pentru fiecare dintre cei doi candidaţi), pentru că le facilitase acestora obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Potrivit actelor aflate la dosarul, în baza căruia O.O.O.O.O. a susţinut examenul de obţinere a permisului de conducere, acesta a avut repartizate, la proba de sală, susţinută în ziua de 11 iunie 2008, chestionarele nr. 30 (cu 26 întrebări pentru categoria B), nr. 5 (cu 11 întrebări pentru categoriile C, CE) şi nr. 2 (cu 11 întrebări pentru categoria D).

De asemenea, potrivit actelor aflate la dosarul, în baza căruia O.O.O.O.O. a susţinut examenul de obţinere a permisului de conducere şi acest candidat a avut repartizate, la proba de sală, susţinută în ziua de 11 iunie 2008, chestionarele nr. 11 (cu 26 întrebări pentru categoria B), nr. 14 (cu 11 întrebări pentru categoriile C, CE) şi nr. 3 (cu 11 întrebări pentru categoria D).

În urma percheziţiei efectuate, în ziua de 16 iunie 2008, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, au fost ridicate, între alte înscrisuri, mai multe chestionare, pe care erau însemnate răspunsurile, corecte, între acestea fiind şi cele cu nr. 30, nr. 5, nr. 11, nr. 14 şi nr. 3.

De altfel, ca urmare a percheziţiei efectuate, în ziua de 13 iunie 2008, au fost ridicate de la inculpatul D.D.D., între alte înscrisuri, programatoarele cu candidaţii care au susţinut examenul, la data de 11 iunie 2008, constatându-se că în dreptul numelor „O.O.O.O.O.” şi „P.P.P.P.P.” era aplicat câte un semn, despre care probele administrate au stabilit că reprezenta faptul că lucrătorii de poliţie din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, membrii ai grupului infracţional, care face obiectul cauzei, le-au facilitat respectivelor persoane obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere. Aceste aspecte au fost demonstrate şi prin înscrisul aflat la fila 12, din vol. 93.

Faptul că în declaraţiile date în faza urmăririi penale, candidatul P.P.P.P.P. a susţinut că nu a fost favorizat în niciun fel la examen şi că nu a dat vreo sumă de bani, pentru un asemenea scop, s-a impus a fi interpretată prin prisma nesincerităţii manifestată de o persoană, în raport cu temerea faţă de faptul că i se putea anula permisul de conducere, obţinut în mod fraudulos, astfel că, în raport cu probele enunţate anterior, a devenit cert că acest candidat a promovat examenul, ca urmare a săvârşirii unor fapte de corupţie.

Referitor la candidata N.N.N.N.N., tot în declaraţiile sale, inculpatul H. a relatat că a primit de la aceasta suma de 450 euro, pentru a-i facilita promovarea, frauduloasă, a examenului de obţinere a permisului de conducere.

Pentru realizarea acestui lucru, inculpatul H., în temeiul conivenţei infracţionale, statornicite în activitatea desfăşurată, în cadrul grupului infracţional organizat, din care făcea parte, i-a trimis inculpatului D.D.D., în ziua de 19 mai 2008, ora 13:32 (aşa cum a reieşit din procesul-verbal de redare, în formă scrisă, aflat în vol. 37 de urmărire penală, la filele 402-403), un mesaj SMS, cu conţinutul „marţ. 20. L.L.L.L.L., D.D.D.D.D.D.D.D., M.M.M.M.M., N.N.N.N.N. !”.

De asemenea, acest inculpat a mai precizat că, în ziua, în care N.N.N.N.N. a susţinut ambele probe şi, după ce acesta i-a confirmat, că a fost promovată la examenul de obţinere a permisului de conducere, i-a dat coinculpatului D.D.D. suma de 400 euro, pentru că îi facilitase acestei candidate obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere. Potrivit actelor aflate la dosarul, în baza căruia N.N.N.N.N. a susţinut examenul de obţinere a permisului de conducere această candidată a avut repartizat, la proba de sală, susţinută în ziua de 20 mai 2008, chestionarul nr. 5 (cu 26 întrebări pentru categoria B).

În urma percheziţiei efectuate, în ziua de 16 iunie 2008, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, au fost ridicate, între alte înscrisuri, mai multe chestionare, pe care erau însemnate răspunsurile, corecte, între acestea fiind şi cel cu nr. 5.

În ceea ce o priveşte pe candidata R.R.R.R.R., tot în declaraţiile sale inculpatul H. a relatat că a primit de la această candidată suma de 300 euro, pentru a-i facilita promovarea, frauduloasă, a examenului de obţinere a permisului de conducere.

Pentru materializarea acestui lucru, inculpatul menţionat, în temeiul conivenţei infracţionale statornicite, în activitatea desfăşurată în cadrul grupului infracţional organizat din care făcea parte, i-a trimis coinculpatului D.D.D., în ziua de 02 iunie 2008, ora 08:30 (astfel cum a rezultat din procesul - verbal de redare, în formă scrisă aflat în vol. 37 de urmărire penală, la filele 470), un mesaj SMS, cu conţinutul „luni, 02. R.R.R.R.R.. S.S.S.S.S..”

Totodată, acest inculpat a mai relatat că, în ziua în care R.R.R.R.R. a susţinut ambele probe şi, după ce acesta i-a confirmat, că a fost promovată la examenul de obţinere a permisului de conducere, i-a remis coinculpatului D.D.D. suma de 300 euro, pentru că îi facilitase menţionatei candidate obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Potrivit actelor aflate la dosarul, în baza căruia R.R.R.R.R. a susţinut examenul de obţinere a permisului de conducere această candidată a avut repartizat, la proba de sală, susţinută în ziua de 02 iunie 2008, chestionarul nr. 9 (cu 26 întrebări pentru categoria B).

În urma percheziţiei efectuate, în ziua de 16 iunie 2008, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, au fost ridicate, între alte înscrisuri, mai multe chestionare pe care erau însemnate răspunsurile, corecte, între acestea fiind şi cel cu nr. 9.

Legat de candidata S.S.S.S.S., de asemenea, în declaraţiile sale, acest inculpat H. a relatat că a primit, de la aceasta suma de 450 euro, pentru a-i facilita promovarea, frauduloasă, a examenului de obţinere a permisului de conducere.

Pentru realizarea acestui lucru, inculpatul H., în temeiul conivenţei infracţionale statornicite, în activitatea desfăşurată, în cadrul grupului infracţional organizat, din care făcea parte, i-a trimis coinculpatului D.D.D., în ziua de 02 iunie 2008, ora 08:30 (aşa cum a reieşit din procesul-verbal de redare, în formă scrisă aflat în vol. 37 de urmărire penală, la filele 470), un mesaj SMS, cu conţinutul „luni, 02. R.R.R.R.R., S.S.S.S.S.”

De asemenea, acest inculpat a relatat că, în ziua în care S.S.S.S.S. a susţinut ambele probe şi, după ce acesta i-a confirmat, că a fost promovată la examenul de obţinere a permisului de conducere, i-a dat coinculpatului D.D.D. suma de 400 euro, pentru că îi facilitase respectivei candidate obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Potrivit actelor aflate la dosarul, în baza căruia S.S.S.S.S. a susţinut examenul de obţinere a permisului de conducere, aceasta a avut repartizat, la proba de sală, susţinută în ziua de 02 iunie 2008, chestionarul nr. 3 (cu 26 întrebări pentru categoria B).

În urma percheziţiei efectuate, în ziua de 16 iunie 2008, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, au fost ridicate, între alte înscrisuri, mai multe chestionare, pe care erau însemnate răspunsurile, corecte, între acestea fiind şi cel cu nr. 3.

În legătură cu candidatul T.T.T.T.T., acelaşi inculpat H. a relatat în declaraţiile sale că a primit de la acest candidat, anterior amintit, suma de 350 euro, pentru a-i facilita promovarea, frauduloasă, a examenului de obţinere a permisului de conducere.

Pentru materializarea acestui lucru, inculpatul H., în temeiul conivenţei infracţionale statornicite, în activitatea desfăşurată, în cadrul grupului infracţional organizat, din care făcea parte, i-a trimis inculpatului D.D.D., în ziua de 02 iunie 2008, ora 14:09 (astfel cum a rezultat din procesul-verbal de redare, aflat în vol. 37 de urmărire penală, la fila 473), un mesaj SMS, cu conţinutul „marţi 03., T.T.T.T.T., H.H.H.H.H.H.H.H.”

De asemenea, acest inculpat H. a mai arătat că, în ziua în care T.T.T.T.T. a susţinut ambele probe şi, după ce acesta i-a confirmat, că a fost promovat la examenul de obţinere a permisului de conducere, i-a remis coinculpatului D.D.D. suma de 300 euro, pentru că îi facilitase respectivului candidat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Potrivit actelor aflate la dosarul, în baza căruia T.T.T.T.T. a susţinut examenul de obţinere a permisului de conducere acesta a avut repartizat, la proba de sală, susţinută în ziua de 03 iunie 2008, chestionarul nr. 6 (cu 26 întrebări pentru categoria B).

În urma percheziţiei efectuate, în ziua de 16 iunie 2008, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, au fost ridicate, între alte înscrisuri, mai multe chestionare, pe care erau însemnate răspunsurile, corecte, între acestea fiind şi cel cu nr. 6.

Legat de candidatul V.V.V.V.V., în acelaşi mod (prin declaraţiile date în cauză) inculpatul H. a precizat că a primit de la acest candidat suma de 500 euro, pentru a-i facilita promovarea, frauduloasă, a examenului de obţinere a permisului de conducere.

Pentru a realiza acestui lucru, inculpatul H., în temeiul conivenţei infracţionale statornicite, în activitatea desfăşurată, în cadrul grupului infracţional organizat, din care făcea parte, i-a trimis inculpatului D.D.D., în ziua de 03 iunie 2008, orele 12:26, 12:27 (astfel cum a reieşit din procesul-verbal de redare, în formă scrisă aflat în vol. 37 de urmărire penală, la filele 482-483), două mesaje SMS, având, reunit, conţinutul „miercuri. 04. I.I.I.I.I.I.I.I., E.E.E.E.E.E.E.E., V.V.V.V.V.”

Acest inculpat a mai relatat că, în ziua în care V.V.V.V.V. a susţinut ambele probe şi, după ce acesta i-a confirmat, că a fost promovat la examenul de obţinere a permisului de conducere, i-a remis coinculpatului D.D.D. suma de 400 euro, pentru că îi facilitase anterior amintitului candidat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere. Potrivit actelor aflate la dosarul, în baza căruia V.V.V.V.V. a susţinut examenul de obţinere a permisului de conducere, acesta a avut repartizat, la proba de sală, susţinută în ziua de 04 iunie 2008, chestionarul nr. 15 (cu 26 întrebări pentru categoria B).

În urma percheziţiei efectuate, în ziua de 16 iunie 2008, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, au fost ridicate, între alte înscrisuri, mai multe chestionare, pe care erau însemnate răspunsurile, corecte, între acestea fiind şi cel cu nr. 15.

Referitor la candidatul U.U.U.U.U., tot în declaraţiile sale, acest inculpat - H. - a relatat că a primit de la acest candidat suma de 450 euro, pentru a-i facilita promovarea, frauduloasă, a examenului de obţinere a permisului de conducere.

Pentru materializarea acestui lucru, inculpatul menţionat, în temeiul conivenţei infracţionale statornicite, în activitatea desfăşurată, în cadrul grupului infracţional organizat, din care făcea parte, i-a trimis coinculpatului D.D.D., în ziua de 05 iunie 2008, ora 15:14 (aspect reieşit din procesul-verbal de redare, în formă scrisă aflat în vol. 37 de urmărire penală, fila 504), un mesaj SMS, cu conţinutul „vineri. 06. Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.. U.U.U.U.U.”

Totodată, acest inculpat (H.) a mai declarat că, în ziua în care U.U.U.U.U. a susţinut ambele probe şi, după ce acesta i-a confirmat, că a fost promovat la examenul de obţinere a permisului de conducere, i-a transmis coinculpatului D.D.D. suma de 400 euro, pentru că îi facilitase respectivului candidat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Potrivit actelor aflate la dosarul, în baza căruia U.U.U.U.U. a susţinut examenul de obţinere a permisului de conducere acest candidat a avut repartizat, la proba de sală, susţinută în ziua de 06 iunie 2008, chestionarul nr. 9 (cu 26 întrebări pentru categoria B).

În urma percheziţiei efectuate, în ziua de 16 iunie 2008, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, au fost ridicate, între alte înscrisuri, mai multe chestionare, pe care erau însemnate răspunsurile, corecte, între acestea fiind şi cel cu nr. 9.

Toate aceste fapte expuse au demonstrat că inculpatul H. a săvârşit 11 acte materiale de dare de mită, ce intră în conţinutul unei infracţiuni unice, în formă continuată.

D. În ceea ce priveşte infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, reţinută în sarcina inculpatului H. s-a demonstrat că acesta a comis şi această faptă penală.

Deşi acest inculpat nu a făcut obiectul măsurilor de autorizare, dispuse conform 911 şi urm. din C. proc. pen., din modul de operare utilizat la comiterea infracţiunilor de corupţie anterior prezentate a reieşit, cu certitudine că, numai în condiţiile integrării sale în grupul infracţional organizat, a reuşit să faciliteze obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere de către mai multe persoane, în circumstanţele expuse deja.

De altfel, prin toate declaraţiile date la 11 noiembrie 2008, acest inculpat (H.), a relatat şi alte fapte, săvârşite în contextul desfăşurării activităţii, în cadrul aceluiaşi grup infracţional organizat, susţinerile sale în acest sens coroborându-se cu celelalte probe aflate la dosar, însă, deoarece era necesară completarea probaţiunii, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunilor care excedeau actelor de învinuire formulate faţă de acesta în acest dosar.

Prin prisma mijloacelor de probă expuse, cu ocazia analizei faptelor de corupţie săvârşite de către acest inculpat, precum şi din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor R.R. şi P.P., a rezultat că acest inculpat a săvârşit infracţiunile de corupţie, pentru care a fost deferit justiţiei, în contextul desfăşurării unei activităţi specifice, unui grup infracţional organizat, în cadrul căruia a acţionat împreună cu inculpaţii P.P., D.D.D., T.T., M.M., G. şi cu alţi membri ai grupării infracţionale, pentru facilitarea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către mai multe persoane.

A rezultat că, pe lângă conjugarea demersurilor inculpatului H. de a obţine fişe de şcolarizare falsificate, prin intermediului coinculpatului R.R., acest prim inculpat menţionat a conlucrat, în numeroase rânduri, cu coinculpatul P.P., pentru perfecţionarea actelor materiale, având ca obiect săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, însă, cu toate acestea, facilitarea obţinerii frauduloase a permisului de conducere nu ar fi fost posibilă fără existenţa unui conivenţe infracţionale cu funcţionarii de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, care făceau parte din comisia de examinare la proba de sală şi la cea de traseu. Nu a fost lipsit de semnificaţie nici faptul că acest inculpat -H. - şi-a asumat mai multe sarcini, în activitatea desfăşurată de grupul infracţional organizat, uneori intermediind demersurile infracţionale făcute de inculpatul P.P. asupra coinculpaţilor T.T. şi D.D.D., iar, alteori, a conlucrat cu inculpatul R.R. pentru obţinerea unor fişe de şcolarizare falsificate, facilitând, în mod direct, obţinerea frauduloasă a permisului de conducere de către mai multe persoane.

În sarcina acestui inculpat s-a reţinut comiterea, în condiţiile concursului real de infracţiuni, a celor 4 infracţiuni menţionate la începutul prezentării stării de fapt cu privire la acesta. Deşi, în declaraţia dată în faţa instanţei, la termenul de judecată din 04 ianuarie a.c., acesta a solicitat să beneficieze de aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., prin apărătorul său ales, la momentul acordării cuvântului, pe fondul cauzei, a înţeles să formuleze următoarele cereri de schimbarea încadrării juridice a faptelor penale ce s-au reţinut a le fi comis (cereri formulate în exercitarea dreptului la apărare) astfel:

- din infracţiunea prev. şi ped. de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 în cea incriminată de disp. art. 323 C. pen.;

- eliminarea disp. art. 9 din Legea nr. 78/2000 din încadrarea juridică a: celei de-a doua acuze: cea prev. şi ped. de disp. art. 257 C. pen. rap. la art. 6 şi 9 din Legea nr. 78/, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.; a celei de-a treia acuze: cea incriminată de disp. art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) şi la art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.; celei de-a patra acuze: cea prev. şi ped. de disp. art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Analizând cererile de schimbare a încadrării juridice a acuzelor ce i-au fost reţinute în sarcină, instanţa a apreciat că acestea (toate aceste cereri) au caracter nefondat, deoarece:

a) Nu s-a putut dispune schimbarea încadrării juridice a primei acuze, reţinute în sarcina acestui inculpat, din aderare la un grup infracţional organizat în asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, deoarece aşa cum s-a mai arătat nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei ultime infracţiuni menţionate. Probele din prezenta cauză au evidenţiat că gruparea criminală organizată din prezenta cauză avea o structură piramidală, activitatea ei fiind coordonată de cei patru membri constituenţi: T.T., Y.Y., D.D.D. şi G.; membrii acestei grupări, indiferent de palierul la care acţionau îşi cunoşteau foarte bine sarcinile ce le aveau de îndeplinit, această grupare şi-a desfăşurat activitatea pe o arie bine determinată - judeţul Argeş şi într-un interval de timp substanţial, aproximativ 30 de luni. La infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, nu se identifică membrii cu atribuţii de coordonare şi control a activităţii desfăşurate de ceilalţi membrii ai acestei asociaţii, lipseşte structura piramidală şi factorul timp, respectiv desfăşurarea infracţiunilor scop, pentru care asociaţia s-a constituit, nu cunoaşte o întindere suficient, de mare, în timp.

Or, în prezenta cauză, astfel cum s-a şi expus în partea introductivă a prezentelor considerente, anterior descrierii situaţiei de fapt, reţinute faţă de fiecare inculpat, în parte, primul palier era cel care coordona şi controla activitatea membrilor ce acţiona la palierul secund, acesta dirijând şi instruindu-i pe cei de la palierul terţiar. Membrii acestui grup infracţional organizat aveau un „ţel anume”: săvârşirea infracţiunilor de corupţie, în urma cărora fiecare să obţină bunuri, foloase, bani, în mod ilicit, continuu. În cadrul misiunilor asumate a le îndeplini în cadrul acestui grup infracţional organizat, la care acest inculpat (H.) a aderat, el şi-a asumat sarcina întocmirii, dar şi a obţinerii fişelor de şcolarizare, necesare întocmirii dosarelor acelor persoane, cărora urma să le faciliteze obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, aferent diferitelor categorii. De menţionat că acest inculpat era administrator al SC A.A.A.A.A.A.A. SRL, în cadrul căreia funcţiona o şcoală de şoferi;

b) În ceea ce priveşte eliminarea art. 9 din încadrarea juridică a celorlalte trei infracţiuni, ce i-au fost reţinute în sarcină, s-a constatat că şi aceste cereri au caracter nefondat, deoarece infracţiunile de corupţie reţinute a fi fost săvârşite de acest inculpat (săvârşirea acestor trei fapte penale a fost nu doar recunoscută de acesta, dar şi descrisă în amănunt) au fost comise în interesul grup infracţional organizat, iniţial constituit (şi ulterior dezvoltat) la nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş. Aceste infracţiuni de corupţie reţinute a fi le comis inculpatul H. constituiau scopul pentru care acest grup infracţional organizat a luat naştere, astfel că nu s-a impus a se proceda la înlăturarea prev. art. 9 din Legea nr. 78/2000 din încadrarea juridică dată acestor trei infracţiuni, prin actul de investire al instanţei.

Din analiza coroborată a probelor cauzei (declaraţiile inculpatului P.P., D.D.D., H., T.T., M.M., din înregistrările convorbirilor telefonice şi ambientale autorizate a se desfăşura în cauză de către investigatorul sub acoperire U.U.U.U.U.U., din convorbirile şi comunicările telefonice, autorizate a se realiza în cauză, între coinculpaţii H. şi D.D.D., H. şi T.T., H. şi P.P.) a rezultat, cu certitudine, că acest inculpat a aderat la grupul infracţional organizat, constituit iniţial a nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş şi care acţiona la nivelul judeţului Argeş, grup în cadrul căruia şi-a asumat sarcina de a facilita, mai multor persoane, obţinerea frauduloasă a permisului de conducere.

Acest grup infracţional organizat, constituit la începutului anului 2006, avea drept scop comiterea de infracţiuni de corupţie şi acest inculpat a înţeles să adere la această grupare nu doar în vederea obţinerii, pentru sine, a unor venituri ilicite, dar şi de către alţi membrii ai acestei grupări. Inculpatul H. a săvârşit această infracţiune cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, iar îndeplinirea sarcinilor liber asumate la nivelul grupului în care îşi desfăşura activitatea, el a colaborat, constant şi continuu, cu coinculpaţii D.D.D.

şi T.T. Probele au demonstrat că, în toamna anului 2007, a aderat la acest grup infracţional organizat, când i-a cerut coinculpatului D.D.D. sprijin pentru câţiva dintre candidaţii săi. La aproximativ 2-3 zile de la această abordare, coinculpatul D.D.D. i-a spus că-l va sprijini în condiţiile în care aceşti candidaţi ştiau carte (să scrie şi că citească), să conducă şi să nu facă astfel de intervenţii des, pentru că se ferea de colegi. Tot probele au demonstrat că, în timp, o parte din regulile transmise de D.D.D. coinculpatului H. s-au schimbat, deoarece grupul criminal mărindu-se, ca urmare a aderării noilor membrii, procedura adoptată iniţial se transformase în procedură la scară largă.

Acest inculpat, ştia structura ierarhică a acestei grupări, deoarece deşi transmitea coinculpaţilor T.T. şi D.D.D. numele candidaţilor pentru care intervenea, el văzându-i zilnic împreună la masă pe coinculpaţii M.M. şi Y.Y., prin intermediul primului coinculpat menţionat, a urmărit să intre în contact cu cel de-al doilea. Întrebându-l pe M.M. ce preţ practică Y.Y. şi aflând că acesta este 18,5 (1850 euro) a înţeles că este mai bine să continue conlucrarea cu ceilalţi doi coinculpaţi T.T. şi D.D.D.. Transmiterea, prin SMS, către aceşti doi coinculpaţi a numelui candidaţilor vizaţi de inculpatul H., avea o dublă semnificaţie:

- el le cerea sprijin coinculpaţilor pentru ca aceşti candidaţi să promoveze fraudulos examenul;

- după ce aceşti candidaţi promovau acest examen, el urma să le remită preţul, stabilit pe baza convenţiei infracţionale preexistente, şi care era de 200 euro/candidat (pentru permisul de conducere pentru amatori) şi de 300 - 350 euro/candidat pentru permisul de conducere pentru profesionişti).

Deci s-a concluzionat că acest inculpat a comis infracţiunea de aderare la grupul infracţional organizat, constituit în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie.

În legătură cu infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată, acuza reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat, probele anterior aminte au demonstrat că:

- în data de 12 iunie 2008, în baza conivenţei infracţionale preexistente între membrii grupului infracţional organizat din prezenta cauză, acest inculpat, la solicitarea coinculpatului P.P., a transmis coinculpaţilor D.D.D. şi T.T., un SMS cu numele investigatorului U.U.U.U.U.U.. Intrând la susţinerea probei teoretice, acest investigator a primit chestionare ce aveau răspunsurile corecte marcate, el copiind practic aceste răspunsuri. După ce acesta a confirmat inculpatului H. promovarea sălii şi cum acest inculpat nu mai putea intra în legătură cu coinculpatul P.P. (prins între timp în flagrant), pentru a remite banii examinatorilor, a acceptat ca investigatorul sub acoperire U.U.U.U.U.U. să-i dea lui direct 1850 lei „pentru aranjament”, această nouă sumă de banii fiindu-i pusă la dispoziţie de organele judiciare;

- în cursul lunii martie 2008, în baza aceleiaşi conivenţe infracţionale, la solicitarea coinculpatului P.P., intervine pe lângă D.D.D. şi T.T., pentru sprijinul candidatului Z.Z.Z.Z.Z., trimiţând un SMS, celor doi anterior menţionaţi. După ce acest candidat a promovat sala, inculpatul H. a remis, pentru sprijinul astfel acordat, coinculpatului D.D.D. suma de 1000 euro, din cei 1200 euro primiţi în acest scop de la coinculpatul P.P., el oprindu-şi pentru interes propriu suma de 200 euro;

- în luna aprilie 2008, respectând sarcinile ce îi reveneau, inculpatul H. a intervenit pe lângă coinculpaţii D.D.D. şi T.T., pentru a i se oferi sprijinul candidatului A., în vederea dobândirii de către acesta a permisului de conducere, valabil pentru categoria B, în mod fraudulos. H. a acţionat în acelaşi mod în care a acţionat pentru candidatul Radu Cristina, şi din suma de 1200 euro, primită de la coinculpatul P.P., pentru A., după ce acesta a promovat examenul, a remis coinculpatului D.D.D. suma de 1000 euro. El şi-a oprit pentru interes propriu suma de 200 euro.

Aceste conduite infracţionale manifestate de inculpatul H. în contextele anterior amintite întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată - 3 acte materiale (prev. şi ped. de dips. art. 257 C. pen. rap. la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.); el exercitându-şi influenţa pe lângă inculpatul D.D.D., pentru ca acesta, prin exercitarea necorespunzătoare, a atribuţiilor ce îi reveneau, să le faciliteze celor trei candidaţi anterior menţionaţi, obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere. Inculpatul H. a acţionat cu intenţie directă, deoarece în acest mod el îşi îndeplinea sarcinile liber asumate în cadrul grupului infracţional organizat în care activa, grup ce reprezenta mijlocul prin care se săvârşeau astfel de infracţiuni de corupţie.

Legat de săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită în formă continuată - 2 acte materiale, aceleaşi probe au demonstrat că: în cursul lunii mai 2008 acest inculpat l-a ajutat pe coinculpatul D.D.D. să primească, prin intermediul său, suma de 2.000 euro, (câte 1.000 euro/candidat) de la martorii I. şi J.. S-a demonstrat că în cursul lunii mai 2008 inculpatul P.P. i-a remis în două rânduri, câte 1.200 euro, sumă ce urma a fi remisă de către inculpatul H., potrivit înţelegerii preexistente, funcţionarilor din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş cu care era în legătură, pentru a le facilita celor doi candidaţi, anterior menţionaţi, obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere. Onorând rezoluţia infracţională preexistentă, acest inculpat i-a înlesnit coinculpatului D.D.D. primire sumei de câte 1.000 euro, pentru fiecare, dintre cei doi candidaţi, cărora le-a facilitat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Acest inculpat a înţeles să recunoască şi comiterea infracţiunii de dare de mită în formă continuată (10 acte materiale) în contextul în care probele la care instanţa a făcut trimitere anterior, au dovedit mai presus de orice dubiu faptul că această acuză există, este incriminată ca infracţiune de legiuitorul român şi a fost săvârşită de acest inculpat cu forma de vinovăţie a intenţiei directe. S-a demonstrat cu certitudine că inculpatul H., respectând sarcinile ce îi reveneau în cadrul grupului infracţional organizat, al cărui membru era, a comis 10 acte materiale ce intră în componenţa acestei infracţiuni, şi la care instanţa a făcut trimitere în mod succint în continuare. În cursul lunii mai 2008, mai precis în data de 19, la orele 13:32:00 acest inculpat în baza conivenţei infracţionale preexistente a trimis coinculpatului D.D.D. un SMS conţinând menţiunile: „marţi 20: L.L.L.L.L., D.D.D.D.D.D.D.D., M.M.M.M.M., N.N.N.N.N.”. În momentul în care candidatul L.L.L.L.L. i-a confirmat acestui inculpat că a promovat examenul, în maniera descrisă acest inculpat, H. a remis coinculpatului D.D.D. suma de 1.000 euro, din totalul de 1.200 de euro ce-l primise de la acest candidat, pentru scopul binecunoscut - obţinerea frauduloasă a permisului de conducere. În aceeaşi manieră a procedat acest inculpat şi în legătură cu candidatul M.M.M.M.M., care, îi remisese suma de 1.200 de euro pentru a i se facilita obţinerea frauduloasă a permisului de conducere, şi dat fiind sprijinul acordat acestui candidat la susţinerea celor două probe ale examenului, după ce i s-a confirmat de M.M.M.M.M., promovarea examenului, H. a remis coinculpatului D.D.D. suma de 1.000 de euro. Tot din interceptările telefonice/comunicărilor telefonice autorizate a se intercepta în cauză a rezultat că inculpatul H. a acţionat a acţionat în mod identic şi pentru candidata N.N.N.N.N. De la această candidată primise 450 euro pentru a-i facilita obţinerea frauduloasă a permisului de conducere şi după ce această candidată a primit la susţinerea probei teoretice ajutorul descris de acest inculpat, şi după ce i s-a confirmat promovarea examenului, respectând hotărârea infracţională luată la nivelul grupului, a remis coinculpatului D.D.D. suma de 400 euro.

În data de 11 iunie 2008 candidatul N.N.N.N.N. a susţinut examenul în vederea obţinerii permisului de conducere şi din declaraţia inculpatului H. coroborată cu SMS-ul trimis în 10 iunie 2008 coinculpatului D.D.D., dar şi cu menţiunea făcută pe programatoare cui candidaţii care în data respectivă au susţinut acest examen (în dreptul numelui acestui candidat era aplicat un semn distinctiv) a rezultat că acesta a primit la susţinerea probei teoretice un chestionar cu variantele de răspuns corecte marcate. După ce inculpatul H. a primit confirmarea că acest candidat a promovat acest examen el, „în onorarea” atribuţiilor asumate la nivelul grupului infracţional organizat din cei 600 de euro iniţial primiţi de la acest candidat a remis coinculpatului D.D.D., suma de 500 de euro, deoarece acesta îi facilitase acestui candidat promovarea examenului.

Legat de candidaţii O.O.O.O.O. şi P.P.P.P.P. s-a demonstrat că în data de 10 iunie 2008, la orele 14:27:00 acest inculpat a transmis coinculpatului D.D.D. un SMS în care erau indicate datele: „miercuri 11 N.N.N.N.N., O.O.O.O.O. şi P.P.P.P.P.”. După ce ultimii candidaţi menţionaţi au susţinut examenul mai precis proba teoretică a acestuia în vederea obţinerii permisului de conducere, de profesionist, în cazul fiecăruia, şi după ce au confirmat că au fost promovaţi inculpatul H. a remis coinculpatului menţionat suma totală de 800 de euro (câte 400 de euro/candidat), în acest fel „recompensându-se” serviciul prestat de D.D.D. Faptul că ultimul inculpat menţionat a acordat sprijinul solicitat celor doi candidaţi a rezultat nu doar din comunicarea telefonică menţionată dar şi din semnele distinctive care apăreau în dreptul numelui acestor doi candidaţi pe programatoarele ce erau întocmite pentru ziua de examen din 11 iunie 2008.

În ziua de 02 iunie 2008 la orele 8:30:00 H. transmite coinculpatului D.D.D. un SMS, conţinând informaţia „luni 02 R.R.R.R.R., S.S.S.S.S.” După ce aceste două candidate i-au confirmat, primul inculpat menţionat, că au promovat examenul, în maniera descrisă a se derula de către acesta, el a remis coinculpatului D.D.D. suma totală de 700 de euro (300 de euro pentru Ion Alina şi 400 de euro pentru cealaltă candidată), în acest fel respectându-se materializarea conivenţei infracţionale preexistente la nivelul grupării criminale menţionate. În aceeaşi zi de 02 iunie 2008 inculpatul H. la orele 14:09:00 transmite coinculpatului menţionat un nou SMS în care îi indica că, în data de 3 iunie, respectiv, marţi, (deci a doua zi) solicita acordarea ajutorului binecunoscut pentru doi candidaţi: T.T.T.T.T. şi H.H.H.H.H.H.H.H. S-a demonstrat că după ce T.T.T.T.T. a confirmat inculpatului H., că promovase examenul acesta i-a remis coinculpatului D.D.D. suma de 300 de euro pentru că îi facilitase acestui candidat obţinerea frauduloasă a permisului de conducere.

În data de 03 iunie 2008, orele 12:26: şi 12:27, respectând conivenţa infracţională preexistentă H. îl încunoştiinţează pe coinculpatul D.D.D. că a doua zi miercuri, 4 iunie, urmau să susţină examen I.I.I.I.I.I.I.I., E.E.E.E.E.E.E.E. şi V.V.V.V.V.. Cu privire la acest ultim candidat a rezultat că după ce a fost declarat admis la ambele probe ale examenului inculpatul H. a remis coinculpatului D.D.D. suma de 400 de euro pentru că îi facilitase obţinerea frauduloasă a permisului de conducere valabil pentru categoria B.

La ora 15:14 din data de 05 iunie 2008 inculpatul H. l-a infirmat pe D.D.D. că a doua zi, vineri, îi solicita ajutorul binecunoscut pentru doi candidaţi care erau Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y. şi U.U.U.U.U. După ce ultimul candidat menţionat i-a confirmat lui H. că a promovat examenul la ambele probe acesta respectând „procedura” a remis coinculpatului D.D.D. suma de 400 de euro, deoarece respectivului candidat îi promisese obţinerea frauduloasă a permisului de conducere valabil pentru categoria B.

Contextul anterior descris, prin prisma probatoriului administrat, a demonstrat că inculpatul H., respectând conivenţa infracţională prestabilită, a înţeles să dea sumele de bani anterior menţionate coinculpatului D.D.D., în scopul, îndeplinirii necorespunzătoare de către acesta a atribuţiilor de serviciu care îi reveneau, în calitatea sa de membru al comisiei de examinare, a candidaţilor înscrişi la susţinerea examenului de obţinere a permisului de conducere. Deşi, coinculpatul D.D.D., având calitatea de membru al comisiei de examinare anterior menţionate, nu trebuia să ajute în niciun fel candidaţii înscrişi, la susţinerea examenului, în baza conivenţei infracţionale preexistente, şi pentru a încasa mita, le punea la dispoziţie acestora chestionare, care aveau variantele de răspuns, corecte, marcate, iar copierea acestora de către candidaţi le asigura promovarea frauduloasă a acestui examen. Inculpatul H. dădea coinculpatului menţionat mita reprezentată de sumele de bani indicate şi astfel, se asigura atingerea „scopului” pentru care grupul infracţional din prezenta cauză se constituise şi se dezvoltase în timp ca structură.

Această conduită manifestată, de către inculpatul H., interpretată şi prin prisma recunoaşterii acestuia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, în formă continuată, faptă penale care existând şi fiind comisă de către acesta cu forma de vinovăţie a intenţiei directe impune angajarea răspunderii penale a acestui inculpat.

S-a concluzionat de către instanţă că acest inculpat a comis toate cele 4 fapte, pentru care a fost deferit justiţiei şi la determinarea cuantumului pedepselor, ce se impun a-i fi aplicate, au fost avute în vedere criteriile generale expuse de legiuitor în prev. art. 72 C. pen. Acest inculpat aflat la primul conflict cu legea penală şi care are în întreţinere un minor, a manifestat o sinceritate, constantă, de la declanşarea urmăririi penale împotriva sa, prin aspectele redate permiţând identificarea şi tragerea la răspunderea penală a coinculpatului D.D.D. Având această atitudine prin actul de investire al instanţei i s-au reţinut, ca fiindu-i incidente circumstanţele legale atenuante prev. de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002. Inculpatul a înţeles să apeleze şi la aplic. prev. art. 3201 C. proc. pen. şi în momentul în care instanţa s-a oprit la o pedeapsă într-un cuantum determinat, pentru fiecare faptă penală comisă a avut în vedere că limitele prevăzute de legiuitor prevăzută pentru fiecare infracţiune se vor reduce cu o treime şi apoi cu jumătate ca urmare a incidenţei faţă de acest inculpat a textelor legale anterior menţionate. Pe lângă aceste circumstanţe atenuante, favorabile, reţinute faţă de H. instanţa a interpretat în mod corespunzător şi împrejurarea că acesta a desfăşurat această activitate infracţională într-un interval de timp substanţial şi a adus atingere, în mod evident, unor valori sociale care se impun strict a fi respectate în orice stat democratic: integritatea fizică a participanţilor angajaţi în traficul rutier şi siguranţa circulaţiei rutiere, ce se desfăşoară nu doar pe drumurile naţionale, ci şi pe cele europene. Totodată s-a avut în vedere faptul că acest inculpat, ca şi o parte din ceilalţi coinculpaţi ai cauzei, transformaseră acest mod ilicit de a acţiona, într-un mod cotidian de viaţă.

Ca urmare a acestor considerente expuse, potrivit disp. art. 334 C. proc. pen. a respins, ca nefondate, cererile formulate de inculpatul H., prin apărătorul său ales, de:

a) schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prev. şi ped. de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea incriminată de disp. art. 323 C. pen. - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni;

b) schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată (trei acte materiale), prev. şi ped. de disp. art. 257 C. pen. rap. la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată, incriminată de disp. art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale);

c) schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de complicitate la luare de mită în formă continuată (2 acte materiale), prev. şi ped. de disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de complicitate la luare de mită în formă continuată (2 acte materiale), faptă incriminată de disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

d) schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de dare de mită în formă continuată (10 acte materiale), faptă prev. şi ped. de disp. art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) şi la art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de dare de mită în formă continuată (10 acte materiale) incriminată de disp. art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform disp. art. 334 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, pusă din oficiu în discuţie, la termenul de judecată din 23 noiembrie 2011, a faptei incriminate de disp. art. 26 C. pen. rap. la art. art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - 2 acte materiale (complicitate la infracţiunea de luare de mită în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului H.) în infracţiunea de luare de mită în formă continuată (2 acte materiale), faptă prev. şi ped. de disp. art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 şi 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (autorat). Instanţa a apreciat că această schimbare de încadrare juridică nu este oportună prin prisma reevaluării probatoriului cauzei, şi, a faptului că a rezultat că acest inculpat i-a înlesnit coinculpatului D.D.D. primirea de la martorii I. şi J. a sumei de câte 1000 de euro. Inculpatul H. l-a sprijinit pe coinculpatul menţionat să primească sumele de bani menţionată pentru ca în schimbul acestora candidaţilor respectivi să le faciliteze obţinerea frauduloasă a permisului de conducere, ajutor care oferit fiind determină calificarea acestei conduite infracţionale manifestate de inculpat să fie de complicitate la luare de mită.

Potrivit disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu reţinerea disp. art. 3201 C. proc. pen., a art. 13 C. pen. şi cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 l-a condamnat pe inculpatul H., la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare şi 1 an şi 6 luni interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţii publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita activitatea de instructor auto, de care s-a servit la comiterea infracţiunii) ca pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

Instanţa nu a interzis drepturile inculpatului de a alege, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum au fost interpretate prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în data de 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Regatului Unit, prevederi incidente în baza art. 20 din Constituţia României.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează, atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

În ce priveşte dreptul de a participa în calitate de alegător, instanţa nu a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului acestuia este justificată în cauza de faţă de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpat, acestea nefiind apte să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viaţa socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având obligaţia pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deţinuţi.

În ce priveşte cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat şi care în cuprinsul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcţii elective publice, instanţa a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar şi de facto cu executarea pedepsei penale în regim penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanţa a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului dreptului menţionat pe durata executării pedepsei principale este justificată de un scop obiectiv şi legitim şi proporţională într-o societate democratică.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), instanţa a interzis exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., având în vedere că aceste dispoziţii nu contravin, conform art. 20 din Constituţia României, altor dispoziţii din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte. Instanţa a interzis de asemenea şi exercitarea profesiei de care acest inculpat s-a servit în desfăşurarea activităţii infracţionale imputate, respectiv aceea de instructor auto.

Conform disp. art. 257 C. pen. rap. la art. 6 şi 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la disp. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 cu reţinerea şi a disp. art. 3201 C. proc. pen., a disp. art. 13 şi 80 C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată la pedeapsa de 1 an închisoare.

Potrivit disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 şi 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, cu reţinerea şi a disp. art. 3201 C. proc. pen., a disp. art. 13 şi art. 80 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul H. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la luare de mită în formă continuată (2 acte materiale) la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare. Conform disp. art. 65 C. pen. a înlăturat aplicarea faţă de acest inculpat a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi potrivit disp. art. 254 alin. (1) teza a II-a C. pen.

În baza art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) şi la art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se şi incidenţa disp. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a disp. art. 3201 C. proc. pen., a art. 13 şi a art. 80 C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată (10 acte materiale) la pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare.

Potrivit disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, dispunând ca în final acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare şi 1 an şi 6 luni interzicerea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (ca pedeapsă complementară).

Conform disp. art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului H. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

Instanţa nu a interzis drepturile inculpatului de a alege, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum au fost interpretate prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în data de 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Regatului Unit, prevederi incidente în baza art. 20 din Constituţia României.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează, atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

În ce priveşte dreptul de a participa în calitate de alegător, instanţa nu a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului acestuia este justificată în cauza de faţă de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpat, acestea nefiind apte să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viaţa socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având obligaţia pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deţinuţi

În ce priveşte cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat şi care în cuprinsul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcţii elective publice, instanţa a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar şi de facto cu executarea pedepsei penale în regim penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanţa a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului dreptului menţionat pe durata executării pedepsei principale este justificată de un scop obiectiv şi legitim şi proporţională într-o societate democratică.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), instanţa a interzis exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., având în vedere că aceste dispoziţii nu contravin, conform art. 20 din Constituţia României, altor dispoziţii din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

Apreciind că scopul pedepsei penale, astfel cum este acesta definit de art. 52 C. pen. poate fi atins şi fără privarea de libertate a acestui inculpat, în baza disp. art. 861 rap. la art. 862 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale aplicate prin prezenta, pe durata unui termen de încercare de 6 ani şi 10 luni (2 ani şi 10 luni plus 4 ani).

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. l-a obligat pe inculpat ca, pe durata termenului de încercare, stabilit prin prezenta, să respecte întocmai următoarele obligaţii:

Să se prezinte săptămânal la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, instanţă în a cărei rază teritorială acest inculpat domiciliază. Instanţa a opinat pentru prezentarea săptămânală a acestui inculpat la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, deoarece întregul context real în care grupul infracţional din prezenta cauză şi-a desfăşurat activitatea imputată, context real expus rezumativ în prezentele considerente justifică cel puţin pentru perioada de început a executării pedepsei ca acest inculpat să fie supus unui strict control din partea organelor abilitate ale statului.

- Să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- Să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă:

- Să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

I s-a atras atenţia acestui inculpat să respecte prev. art. 864 C. pen., ce reglementează revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform disp. art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii (cea a interzicerii exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.) şi a pedepsei complementare (cea a interzicerii pentru 1 an şi 6 luni a exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.) aplicate prin prezenta.

S-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, luată, iniţial, împotriva inculpatului H. prin ordonanţa procurorului emisă la 23 iunie 2008, în Dosarul nr. x/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei şi care măsură preventivă a fost, ulterior, prelungită până la data de 19 decembrie 2008 inclusiv.

Potrivit disp. art. 257 alin. (2) C. pen. rap. la art. 256 alin. (2) C. pen. şi coroborate cu disp. art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat de la inculpatul H. sumele de 400 euro şi 1.850 lei, sume de bani obţinute în urma săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.

În conformitate cu prev. art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat, de la acelaşi inculpat, suma de 400 euro, obţinută de acesta în urma comiterii infracţiunii de complicitate la luare de mită. Pe cale de consecinţă, a fost respinsă cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public, Direcţia Naţională Anticorupţie de obligare a acestui inculpat la restituirea unei sume de câte 200 euro denunţătorilor I. şi J..

Conform disp. art. 255 alin. (4) rap. la art. 254 alin. (3) C. pen. şi reţinându-se şi incidenţa disp. art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat de la acelaşi inculpat suma de 850 euro, sumă de bani obţinută în urma săvârşirii infracţiunii de dare de mită în formă continuată.

Conform art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului asupra sumei de 1450 lei, măsură instituită prin ordonanţa procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie din 15 iulie 2008 emisă în Dosarul nr. nr. x/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, sumă de bani ce a fost consemnată pe numele acestui inculpat în contul deschis la Banca Comercială a României - Sucursala Unirea.

S-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanţa procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie din 15 iulie 2008 emisă în Dosarul nr. nr. x/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei asupra unui imobil - casă de locuit în suprafaţă de 140 mp şi teren în suprafaţă de 934 mp - ce este situat administrativ în oraşul Ştefăneşti, sat Valea Mare - Podgoria, jud. Argeş, şi care imobil constituie proprietatea inculpatului H., până la concurenţa sumelor de 1650 euro şi 400 lei.

A fost acest inculpat, în baza disp. art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, aferente soluţionării cauzei la prim grad jurisdicţional şi în faza urmăririi penale, suma 22.800 lei. Instanţa determinând cuantumul cheltuielilor judiciare datorate, de acest inculpat statului, a avut în vedere, amploarea procedurilor desfăşurate împotriva acestuia, respectiv procedurile de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat, în intervalul de timp critic, a convorbirilor ambientale purtate de acesta la locul său de muncă, timpul şi mijloacele folosite pentru transcrierea în formă certificată a tuturor acestor convorbiri menţionate.

XXV. În prezenta cauză, inculpata D. a fost acuzată că ar fi comis, în condiţiile concursului real de infracţiuni, faptele incriminate de disp. art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (trafic de influenţă) şi de disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (complicitate la infracţiunea de luare de mită, în formă continuată - 2 acte materiale). Această inculpată la termenul de judecată din 4 ianuarie a.c., în mod expres a solicitat instanţei să beneficieze de disp. art. 3201 C. proc. pen., astfel cum a fost acest text legal modificat prin O.U.G. nr. 121/2011.

A. Probatoriul administrat a demonstrat că în perioada martie - mai 2008, inculpata D. a pretins şi primit suma de 2.000 euro şi 500 lei de la martorul C.C.C.C.C.C., lăsând să se creadă că are influenţă asupra unor funcţionari, din cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidența Persoanei Mioveni, judeţul Argeş şi din cadrul Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, pentru a-i facilita sus - amintitului martor schimbarea domiciliului, pe raza judeţului Argeş, dar şi obţinerea permisului de conducere valabil pentru categoria B. În desfăşurarea acestei activităţi infracţionale, i-a înlesnit şi asigurat coinculpatului X. primirea, cu titlu de mită, a sumei de 1.000 euro, provenită de la respectivul martor, pentru a-i asigura acestuia promovarea, frauduloasă, a examenului de obţinere a permisului de conducere valabil pentru categoria B.

A mai rezultat, de asemenea că, în cursul lunii mai 2008, inculpata l-a ajutat pe inculpatul X. să pretindă o sumă de bani, de la martorul C.C.C.C.C.C., pentru a-i facilita acestuia obţinerea frauduloasă a permisului de conducere valabil pentru categoriile A, C, CE şi, în desfăşurarea acestei activităţi infracţionale, a pretins de la denunţător suma de 3.000 euro, din care 2.000 euro i-a remis inculpatului, în scopul anterior menţionat.

. Referitor la suma de 1.000 euro primită, de această inculpată de la martorul C.C.C.C.C.C., din declaraţiile acestuia din urmă, a rezultat că, pe fondul împrejurării că auzise, din zvon public că, la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş se putea obţine permisul de conducere, în schimbul unor sume de bani, date ca mită funcţionarilor din respectiva instituţie, a discutat acest aspect, (aproximativ la începutul primăverii anului 2008), cu numitul C.C.C.C.C.C.C.C.C., care, după o perioadă de timp, i-a spus că îi putea facilita obţinerea, în acel mod, a permisului de conducere, în schimbul sumei de 3.000 euro.(C.C.C.C.C.C.C.C.C. era fiul inculpatei D., dar era, în acelaşi timp şi prietenul acestui martor).

Întrucât martorul C.C.C.C.C.C. a susţinut că suma, pretinsă, era prea mare, în raport cu posibilităţile sale financiare, susnumitul i-a spus, ulterior, acestuia că mama sa, inculpata D., ar fi putut să-i faciliteze obţinerea permisului de conducere, întrucât îl cunoştea pe un poliţist de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş şi că, pentru acest lucru, ar trebui să dea suma de 1.500 euro.

În cursul lunii martie 2008, martorul C.C.C.C.C.C. a discutat, în mod direct, cu inculpata D., care i-a pretins suma de 1.500 euro, despre care a susţinut că o va remite unui poliţist, cu numele „x”, din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, pentru a-i asigura acestuia obţinerea permisului de conducere dorit şi, totodată, a pretins de la acesta, încă 500 lei, cu privire la care aceasta - D. a motivat că îi va remite, cu titlu de mită, unor funcţionari de la Serviciul Public Comunitar Local de Evidența Persoanei Mioveni, pentru derularea formalităţilor necesare schimbării domiciliului martorului.

Potrivit declaraţiilor date de martorul amintit, ce erau concordante şi cu depoziţiile martorei C.C.C.C.C.C.C.C.C.C.C.C.C., în cursul lunii martie 2008, C.C.C.C.C.C. a remis suma de 500 LEI, împreună cu cartea sa de identitate şi certificatul său de naştere, inculpatei D., care, în aceeaşi zi, l-a însoţit pe susnumit la sediul Serviciului Public Comunitar Local de Evidența Persoanei Mioveni, judeţul Argeş, unde au fost depuse documentele, pentru schimbarea domiciliului acestuia la adresa de domiciliu a inculpatei amintite.

Ulterior, în jurul datei de 10 martie 2008, inculpata l-a însoţit, din nou, pe martorul C.C.C.C.C.C. la structura de evidenţă a persoanei, anterior amintită, de unde acesta din urmă şi-a ridicat noua carte de identitate, având domiciliul schimbat în satul Stîlpeni, com. Stîlpeni, judeţul Argeş.

În cursul aceleiaşi zile, inculpata D. l-a condus, pe martor, la sediul unei şcoli de şoferi, din Piteşti şi a făcut demersuri pentru întocmirea unor înscrisuri, prin care s-a atestat, contrar adevărului, că C.C.C.C.C.C. ar fi efectuat cursuri de conducere auto şi, în aceleaşi împrejurări martorul a remis inculpatei suma de 1.500 euro.

De asemenea, în contextul unor discuţii telefonice, purtate în jurul datei de 13 aprilie 2008, inculpata D. a pretins, de la martorul C.C.C.C.C.C., încă 500 euro, despre care a susţinut că îi va remite, împreună cu cei 1.500 euro primiţi iniţial, poliţistului cu numele „x”, pe lângă care urma să intervină pentru a-i facilita acestuia obţinerea permisului de conducere.

Pe fondul unei abordări contradictorii a acestui subiect de conversaţie, generată de faptul că martorul a susţinut că nu avea posibilitatea de a remite, această diferenţă de bani, C.C.C.C.C.C. şi inculpata D. au convenit, în final, ca aceasta să achite, din banii personali, cei 500 euro, urmând ca susnumitul să îi restituie, ulterior, această sumă.

La data de 14 aprilie 2008, inculpata D. l-a condus pe martorul C.C.C.C.C.C. la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, unde i l-a prezentat pe poliţistul cu numele „x”, ocazie cu care acesta din urmă i-a solicitat martorului să îl contacteze, în dimineaţa zilei, în care va fi programat pentru a susţine examenul de obţinere a permisului de conducere şi, în aceleaşi împrejurări, poliţistul în cauză l-a ajutat pe acesta să completeze un formular, necesar, pentru înscrierea la examen.

Ulterior, martorul a fost înştiinţat de către inculpata D. că fusese programat, la examen, la data de 17 aprilie 2008 şi, în dimineaţa acelei zile, înainte de a intra în sala de examen, C.C.C.C.C.C. a discutat cu poliţistul „x”, care i-a spus că, în cursul desfăşurării probei de sală, unul dintre funcţionarii, din comisia de examinare, îi va pune la dispoziţie răspunsurile, corecte, ale întrebărilor din chestionar.

Potrivit declaraţiilor date de martor, ceea ce îi spusese poliţistul „x” s-a şi întâmplat, întrucât, la proba de sală, unul dintre examinatori i-a pus la dispoziţie un chestionar pe care erau însemnate răspunsurile corecte, printr-un punct aplicat cu marker-ul, în dreptul anumitor enunţuri, ale întrebărilor, din chestionar, în acele împrejurări, C.C.C.C.C.C. fiind declarat admis la examenul de obţinere a permisului de conducere.

Conform procesului-verbal întocmit la 29 mai 2008, martorul C.C.C.C.C.C. l-a recunoscut, după fotografie, pe poliţistul cu numele „x”, stabilindu-se, astfel, că acesta era inculpatul X., agent de poliţie în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş. Această procedură de recunoaştere a inculpatului menţionat, după fotografie este consemnată, în scris, la filele 61-66 din vol. 14 de urmărire penală.

De asemenea, prin procesul-verbal întocmit la 07 mai 2008, privind desfăşurarea activităţii judiciare de prezentare, pentru recunoaştere, după fotografie, s-a stabilit că examinatorul, care i-a pus la dispoziţie denunţătorului C.C.C.C.C.C. chestionarul cu răspunsurile corecte însemnate, a fost ofiţerul de poliţie D.D.D., ce avea gradul de subcomisar în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş (această procedură se regăseşte la filele 71-73 din vol. 14 de urmărire penală).

La data de 02 mai 2008, ca urmare a unor noi demersuri întreprinse de inculpata D., martorul C.C.C.C.C.C. şi-a ridicat de la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş permisul de conducere, valabil pentru categoria B, inculpata amintită, solicitând martorului ca, în perioada, imediat, următoare, să-i remită diferenţa de 500 euro, pretinsă în împrejurările activităţii infracţionale anterior descrisă şi, totodată, şi-a exprimat disponibilitatea de a facilita şi altor persoane obţinerea permisului de conducere, în aceleaşi condiţii în care l-a obţinut şi martorul, dar, în schimbul sumei de 4.000 euro, aceste aspecte, rezultând din declaraţiile date la data de 07 mai 2008.

Prin aspectele expuse în declaraţiile date, în faza urmăririi penale şi în faţa instanţei, martorul C.C.C.C.C.C. a relatat că numitul C.C.C.C.C.C.C.C.C. i-a propus să-i faciliteze obţinerea permisului de conducere şi pentru categoriile de profesionist, în schimbul sumei de 800 euro.

Din înregistrarea audio-video a convorbirii purtate în mediul ambiental, la data de 14 mai 2008 (acest mijloc de probă fiind administrat, conform art. 911 şi urm. din C. proc. pen., în procesul-verbal de redare, aflat la filele 212 - 254, din vol. 14 de urmărire penală), coroborată cu declaraţiile martorului C.C.C.C.C.C., a rezultat că acesta a remis inculpatei D. suma de 500 euro (care a fost pusă la dispoziţia denunţătorului de către organele de urmărire penală, conform procesului-verbal aflat în vol. 14, la filele 296-297), pretinsă de către aceasta în împrejurările anterior expuse.

Cu aceeaşi ocazie, inculpata D. a confirmat martorului că primise anterior de la acesta suma de 1.500 euro şi 500 lei, pentru a-i facilita obţinerea permisului de conducere şi, totodată, a afirmat că inculpatul X. obţinuse actele prin care se atesta că C.C.C.C.C.C. ar fi efectuat cursuri de pregătire la o şcoală de şoferi, din Piteşti.

Referindu-se la faptul că a fost nevoită să pună din banii ei, cei 500 euro, despre care susţinea că au fost ceruţi, de coinculpatul X., pe lângă suma de 1.500 euro dată, iniţial, de către martor, pentru a-i facilita acestuia obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere valabil pentru categoria B, inculpata D. a afirmat „păi, eu nu mai puteam. Zic eu: <<cum să mai cer un ban la omul’ ăsta?>> Că zic: <<eu nu mai pot!>> Mi-era ruşine, deci nu m-am ocupat. Şi zic: << Mă împrumut, şi-i dau (adică inculpatului X.), şi ca să scape băiatul’ dau, asta e situaţia>> şi ca să aud că ăsta a făcut-o pentru mine”.

În ceea ce priveşte suma de 2.000 euro primită, de aceeaşi inculpată - D., de la martorul C.C.C.C.C.C. au rezultat următoarele aspecte:

În contextul discuţiei ambientale purtate la 14 mai 2008, inculpata D. şi-a exprimat disponibilitatea de a-i facilita martorului C.C.C.C.C.C. obţinerea, frauduloasă, a categoriilor de profesionist, în acelaşi mod în care acesta beneficiase şi de permisul de conducere, valabil pentru categoria B, afirmând că va discuta despre acest lucru, tot cu coinculpatul X., menţionându-i, totodată, martorului că nu ştie exact, dar crede că acesta din urmă va cere 3.000 euro.

De altfel, în continuarea dialogului, inculpata D., i-a precizat martorului anterior menţionat, făcând trimitere la o discuţie pe care ar fi avut-o cu inculpatul X., că acesta „mi-a spus clar, verde: <<patru mii de euro>>.

Prin declaraţiile sale, martorul C.C.C.C.C.C. a relatat că, în ziua de 19 mai 2008, inculpata D. i-a spus că trebuie să dea suma de 3.000 euro, pentru a i se facilita obţinerea, frauduloasă, şi a categoriilor de profesionist, şi l-a atenţionat să se grăbească şi să facă rost de bani, întrucât aflase că, din data de 01 iunie 2008, se va da la calculator examenul de obţinere a permisului de conducere.

Conform aceloraşi declaraţii, inculpata D. l-a contactat telefonic, la 20 mai 2008, pe martor, căruia i-a transmis că a discutat cu inculpatul X. şi că, acesta şi-a exprimat acordul de a se implica, pentru a-i facilita acestuia obţinerea categoriilor de profesionist. De asemenea, i-a cerut lui C.C.C.C.C.C. să-i aducă, în ziua următoare, suma de 1.500 euro, care reprezentau o primă tranşă, din cei 3.000 euro pretinşi.

În ziua de 22 mai 2008, martorul C.C.C.C.C.C. s-a întâlnit cu inculpata D., convorbirea purtată de aceştia, în mediul ambiental, a fost înregistrată audio-video, potrivit disp. art. 911 şi urm. din C. proc. pen., ea fiind transcrisă în procesul-verbal de redare, aflat la filele 255 - 286, din vol. 14 de urmărire penală.

Potrivit acestui mijloc de probă, care s-a coroborat cu declaraţiile martorului C.C.C.C.C.C., inculpata s-a asigurat, încă din debutul conversaţiei, de faptul că acesta putea face rost de întreaga sumă, pretinsă, de 3.000 euro, într-un timp cât mai scurt, legat de acest aspect afirmând că, în cursul săptămânii următoare, va fi deja programat la examen, afirmând şi că se va duce, imediat, să-i ducă coinculpatului X. cei 1.500 euro, pe care urma să-i primească de la martor.

În acelaşi context, inculpata D. i-a făcut cunoscut denunţătorului că „de la întâi bagă calculatoarele, la revedere! Şi au pierdut şi ăştia (referindu-se la funcţionarii de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş) şpăgile! Tu ştii ce-i acolo? Zici că-i coadă la (…) pâine”, după care şi-a exprimat îndoiala în legătură cu faptul că inculpatul X. va fi de acord să primească numai 1.500 euro şi nu întreaga sumă de 3.000 euro, afirmând că acesta ar avea foarte mulţi bani şi că nu era interesat de sume mici de bani.

Sub acest aspect, inculpata D. i-a spus martorului menţionat - C.C.C.C.C.C., referindu-se la o discuţie, pe care o purtase anterior, cu coinculpatul X., că acesta i-ar fi spus „bă, fă banii şi (…) te rezolv”.

De altfel, pe întregul parcurs al conversaţiei, inculpata D. i-a cerut cu insistenţă martorului C.C.C.C.C.C. să facă neapărat rost, într-un timp cât mai scurt, şi de diferenţa de 1.500 euro, care trebuia să ajungă la inculpatul X., sugerându-i chiar să împrumute sume mici de bani, de la diferite persoane, până la concurenţa cuantumului respectiv şi, totodată, l-a atenţionat ca, pe viitor, să vorbească „(…) mai codificat la telefon”.

De asemenea, inculpata D. l-a asigurat pe acest martor că inculpatul X. se va ocupa să-i obţină înscrisuri, de la o şcoală de şoferi, prin care să se ateste, în mod contrar adevărului, că C.C.C.C.C.C. ar fi efectuat cursuri de pregătire, corespunzătoare înscrierii la examenul de obţinere a categoriilor de profesionist, astfel că va fi programat să susţină examenul în ziua de 29 mai 2008.

În acele împrejurări, inculpata D. a primit de la martorul C.C.C.C.C.C. suma de 1.500 euro, care i-a fost pusă, anterior, la dispoziţie de către organele de urmărire penală, conform procesului - verbal întocmit la 22 mai 2008 (act care se află în vol. 14 de urmărire penală, la filele 181 - 182), inculpata afirmând că se va duce, chiar în acel moment, la inculpatul X., pentru a-i da acestuia banii. În realizarea acestui demers la care a făcut trimitere, inculpata D., a intrat în sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

După câteva minte, inculpata D. l-a contactat, telefonic, pe martor şi i-a cerut acestuia să facă o copie, după actul său de identitate, pe care să i-o aducă imediat în sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, astfel că acesta, având asupra sa respectiva fotocopie, s-a dus în biroul inculpatului X., care era împreună cu coinculpata.

Cu acea ocazie, inculpatul X. i-a cerut martorului să completeze o cerere de înscriere la examen şi l-a trimis pe acesta să îşi facă fotografii, afirmând că îi erau necesare, pentru eliberarea fişei de şcolarizare, la o şcoală de şoferi.

Important de subliniat este faptul că, în condiţiile în care, în acel moment, denunţătorul nici măcar nu se înscrisese, pentru a urma cursurile vreunei şcoli de şoferi, inculpatul X. i-a dictat lui C.C.C.C.C.C. să consemneze în cererea de înscriere la examen că ar fi urmat cursurile şcolii, aparţinând SC J.J. SRL (la care director era coinculpatul I.I.), precum şi că, în aceleaşi împrejurări, inculpatul X. a primit de la denunţător şi fotografia acestuia, pentru a fi aplicată pe fişa de şcolarizare.

De altfel, în contextul convorbirii ambientale, desfăşurate în data de 22 mai 2008, între cei menţionaţi, inculpatul X. i-a spus martorului că nu va trebui decât să vină la examen, în cursul săptămânii următoare şi i-a făcut acestuia fotografie, pentru a fi aplicată pe permisul de conducere.

Ulterior, după ce au ieşit din biroul inculpatului X., inculpata D. i-a spus, din nou, cu insistenţă, martorului că trebuia să-i aducă neapărat, până cel târziu în seara, de 28 mai 2008, diferenţa de 1.500 euro, afirmând că cel prim menţionat a impus acest lucru şi că ar fi zis că, în caz contrar, denunţătorul nu va intra la examen în ziua de 29 mai 2008.

De asemenea, inculpata D. l-a asigurat pe martor că i-a dat cei 1.500 euro inculpatului X. şi că i-a garantat acestuia că va primi şi diferenţa de 1.500 euro, până cel târziu cu o zi înainte, de data, la care acesta - martorul va susţine examenul.

Împrejurarea primirii sumei de 1.500 euro de către inculpata D. de la martorul C.C.C.C.C.C., în circumstanţele expuse, a rezultat şi din convorbirea telefonică din 22 mai 2008, ora 17:00, înregistrată conform art. 911 din C. proc. pen., între susnumită şi fiul său, C.C.C.C.C.C.C.C.C., convorbire redată, în scris şi aflat la filele 470-471 din vol.66.

Astfel, în cadrul acestei discuţiei telefonice, numitul C.C.C.C.C.C.C.C.C. a întrebat „ce a făcut C.C.C.C.C.C., ţi-a adus banii?”, iar inculpata D. a răspuns „nu i-a adus toţi şi ăla (adică X.) a spus că nu-l bagă la examen”, argumentând acest lucru, prin aceea că X. a impus să-i fie adusă întreaga sumă de bani, până cel târziu cu o zi, înainte, de data la care martorul era programat să susţină examen. În continuarea dialogului C.C.C.C.C.C.C.C.C. a afirmat „(…) am aflat eu, ştiam că ţi-a adus o mie cinci sute (adică 1.500 euro) azi” şi, după ce învinuita a confirmat şi a repetat că ”(…)acela vrea toţi banii”, interlocutorul a adăugat „(…) trei mii (adică 3.000 euro), nu? Tu câţi îţi iei, mamă?.”, iar inculpata a refuzat să dea un răspuns, însă l-a atenţionat să nu mai discute, despre aceste lucruri, la telefon.

La data de 27 mai 2008, ora 11:47, martorul C.C.C.C.C.C. a contactat-o telefonic (discuţie înregistrată, conform art. 911 C. proc. pen., şi transcrisă în procesul-verbal de redare aflat la filele 471 - 473, din vol. 66 de urmărire penală) pe inculpata D., căreia i-a spus că „(…) sunt pregătit să vă aduc ce trebuie (referindu-se la a doua prima tranşă de 1.500 euro, din cei 3.000 euro pretinşi anterior de inculpată).”, iar interlocutoarea a stabilit să se întâlnească cu martorul, în aceeaşi zi, în jurul orei 16:00 şi i-a menţionat că o „(…) să mergem la ăla (adică X.)”.

După numai câteva minute, respectiv, la ora 11:58, inculpata D. l-a apelat (reiese din procesul-verbal de redare a dialogului aflat la filele 473-474, din vol. 66 de urmărire penală) pe inculpatul X., căruia i-a spus, referindu-se la martorul C.C.C.C.C.C., că „(…) după masă vine persoana aia, ştii tu, ce aveam noi .” şi l-a întrebat „când o faci, mâine sau (adică inculpata se interesa când îl va programa inculpatul la examen pe martor) (…)”, iar inculpatul X. i-a precizat că îi va comunica, mai târziu, acest lucru, după care interlocutorii au stabilit să se întâlnească, în acea zi, după ora 16:00.

În ziua de 27 mai 2008, martorul C.C.C.C.C.C. s-a reîntâlnit cu inculpata D., convorbirea purtată de către aceştia fiind înregistrată audio-video, conform art. 911 şi urm. din C. proc. pen. (şi rezultă din procesul-verbal de redare, aflat la filele 201 - 211, din vol. 14).

Cu acel prilej, inculpata D. i-a spus martorului că inculpatul X. l-a programat la examen, în ziua de 29 mai 2008 şi, din nou, a afirmat că, în curând, examenele se vor da la calculator, astfel că, pentru el era ultima şansă să obţină, în mod fraudulos, permisul de conducere pentru profesionişti.

Totodată, inculpata D. a susţinut faţă de martor că, imediat ce va primi de la acesta diferenţa de 1.500 euro, până la cei 3.000 euro ceruţi de inculpatul X., îi va duce acestuia banii, întrucât o aşteaptă la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

Întrucât martorul şi-a exprimat temerile faţă de proba de traseu, spunând că nu ştia să conducă autocamionul, inculpata D. a afirmat că nu trebuie să îşi facă griji, întrucât inculpatul X. făcuse toate demersurile pentru el să fie declarat admis la examen.

În acele împrejurări, martorul C.C.C.C.C.C. i-a dat inculpatei D. încă 1.500 euro, această sumă fiind pusă, anterior, la dispoziţie de către organele de urmărire penală, conform procesului-verbal întocmit la 27 mai 2008 şi aflat în vol. 14 de urmărire penală, la filele 188 - 189.

Pe parcursul discuţiei ambientale, martorul i-a spus inculpatei D. că, deşi i-a fost dat, de către examinatori, un chestionar cu răspunsuri însemnate, atunci când a susţinut proba de sală, pentru obţinerea permisului de conducere valabil pentru categoria B, a constatat că nu erau aplicate semne la toate întrebările, astfel că s-a temut că nu va obţine punctajul minim de promovare a examenului.

În acest context l-a atenţionat pe martor să nu mai discute, cu nimeni, despre acest lucru şi i-a cerut să o însoţească, conducându-l în biroul inculpatului X.

Acesta din urmă i-a confirmat martorului C.C.C.C.C.C. că va susţine examenul, în ziua următoare şi i-a cerut ca, înainte de a intra la proba de sală, să-l caute pentru a discuta, motivând că trebuia să-l „instruiască”.

În condiţiile în care martorul a afirmat că, pe chestionarul are i-a fost dat, rândul trecut, la proba de sală, „nu erau completate toate (…)” răspunsurile, inculpatul X. s-a eschivat să dezvolte subiectul, exprimându-şi doar Ministerului de Interne și Reformei Administrative, iar, în momentul în care C.C.C.C.C.C. l-a întrebat „şi la traseu, ce fac?”, inculpatul X. a răspuns „nu e problemă, e rezolvat şi traseul”.

După ce s-a despărţit de martor, inculpata D. a fost contactată telefonic de către fiul său, C.C.C.C.C.C.C.C.C. (convorbirea astfel purtată la 27 mai 2008, ora 19:39, fiind expusă în procesul-verbal de redare, aflat la filele 475 - 477, din vol. 66 de urmărire penală), care i-a spus mamei sale că ştia despre faptul că primise, în acea zi, diferenţa de 1.500 euro de la martorul C.C.C.C.C.C. şi i-a cerut acesteia să-i dea şi lui 100 euro, din acei bani, iar inculpata l-a refuzat, motivând „păi, nu-l băga în examen, n-a fost el şi a dat banii (…)”, ideea fiind aceea că suma de bani, primită de la martorul amintit ajunsese, în întregime, la inculpatul X..

În ziua de 29 mai 2008, martorul C.C.C.C.C.C. s-a prezentat, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, pentru a susţine examenul, în vederea obţinerii permisului de conducere, pentru categoriile de profesionist, convorbirea purtată în mediul ambiental, în acele împrejurări, fiind înregistrată audio-video, conform art. 911 şi urm. din C. pen., aflându-se în procesul-verbal de redare de la filele 287-293, din vol. 14).

Potrivit acestei înregistrări, coroborate cu declaraţiile martorului C.C.C.C.C.C., acesta s-a întâlnit, mai întâi, cu inculpatul X., care i-a reamintit faptul că trebuia să menţioneze, în fişa de examen, că a urmat cursuri de pregătire la SC J.J. SRL şi i-a precizat că nu trebuia să scrie numele instructorului.

Conform celor expuse de martor, în timp ce aştepta, pentru a fi strigat să intre, în sala de examen, acesta - C.C.C.C.C.C. a fost abordat de inculpatul X., care i-a spus că trebuie să plece, întrucât nu se putea face nimic în acea zi, precum şi că o să primească mai multe detalii de la inculpata D.

Din conţinutul înregistrării ambientale, a reieşit că inculpata D. i-a confirmat acelaşi lucru acestui martor, căruia i-a relatat că aflase, de la inculpatul X., că ieşise scandal şi că nu trebuia să fie speriat, pentru că nu a intrat la examen, în acea zi, întrucât îl va reprograma pentru data de 16 iunie 2008, când va obţine, în mod sigur, permisul de conducere, pentru categoriile de profesionist.

Referitor la problemele apărute, inculpata D. a susţinut, faţă de martor, că venise un control de la Bucureşti, sugerând că era vorba despre nişte sesizări, referitoare la faptul că, la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, se facilita obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Prin declaraţiile date la 19 iunie 2008 şi 20 iunie 2008, în prezenta cauză, inculpata D. a recunoscut primirea sumelor de 2.000 euro şi, respectiv, 3.000 euro, de la martorul C.C.C.C.C.C., în împrejurările relatate de acesta, însă a tăgăduit că ar fi primit de la acesta şi suma de 500 lei.

Astfel, inculpata D. a relatat că l-a ajutat pe martorul C.C.C.C.C.C. să deruleze formalităţile de schimbare a domiciliului său, dându-şi acordul pentru a-l primi în spaţiu, în locuinţa sa, motivat de împrejurarea că acesta încercase, în mai multe rânduri, să obţină permisul de conducere în Bucureşti, însă a fost respins, de fiecare dată, astfel că dorea să dea examen la Piteşti, în vederea obţinerii acelui act.

Totodată, inculpata a mai precizat că, după ce C.C.C.C.C.C. a obţinut schimbarea domiciliului, ea a apelat la inculpatul X., căruia i-a înmânat actele acestui martor, inculpatul promiţând că se va ocupa de obţinerea actelor necesare, pentru înscrierea la examen a acestuia.

De asemenea, cu privire la aceleaşi împrejurări, inculpata D. a menţionat că inculpatul X. i-a spus, la un moment dat, că îl putea ajuta pe C.C.C.C.C.C., să obţină permisul de conducere, în schimbul unei sume de bani, pe care a şi particularizat-o cu acea ocazie, dar despre cuantumul exact al acesteia inculpata nu a făcut precizări.

Potrivit declaraţiei inculpatei D., coinculpatul X. nu i-a dat detalii despre natura ajutorului, la care se referea, însă a afirmat că, din banii pe care i-ar da C.C.C.C.C.C., va trebui „să dea şi el mai departe”.

Drept urmare, inculpata D. i-a transmis lui C.C.C.C.C.C. că trebuie să-i dea coinculpatului X. suma de 2.000 euro, pentru ca acesta să-l ajute pe denunţător să promoveze examenul de obţinere a permisului, iar, privitor la cuantumul acestei sume, inculpata a menţionat că a fost stabilit de ea, prin adăugarea, la suma cerută de inculpat şi pe care nu şi-o amintea, a unei diferenţe care îi rămânea ei.

Inculpata D. a declarat că, în urma acestei pretinderi, a primit suma de 2.000 euro de la martorul C.C.C.C.C.C., în două tranşe, de 1.500 euro şi, respectiv, 500 euro, iar, din prima tranşă de bani a dat o parte, al cărei cuantum nu l-a putut preciza exact, coinculpatului X., înainte ca martorul să susţină examenul de obţinere a permisului de conducere, valabil pentru categoria B. Deşi această inculpată a susţinut, constant, în faţa martorului, că ar fi remis coinculpatului X., întreaga sumă de 2000 de euro, în faţa organelor judiciare şi a instanţei, a relatat că a remis acestuia doar o parte, din această sumă globală, ea neputând face precizări cu privire la provenienţa diferenţei de 500 euro, ce ar fi pus-o din banii săi. În cauză nu s-a demonstrat că inculpata avea, ca economii personale, o asemenea sumă de bani.

Aceeaşi inculpată a mai arătat că nu a ştiut în ce modalitate a fost ajutat martorul, de către inculpatul X., pentru a obţine permisul de conducere valabil pentru categoria B.

Referitor la împrejurările pretinderii sumei de 3.000 euro de la martorul C.C.C.C.C.C., inculpata D. a declarat că a discutat cu coinculpatul X., despre faptul că martorul dorea să obţină permisul de conducere şi pentru categoriile de profesionist, context în care coinculpatul i-a spus, iniţial, că nu era dispus să se mai implice pentru o sumă mai mică de 4.000 euro, însă, ulterior, a revenit asupra acestei atitudini şi a afirmat că vrea suma de 2.000 euro, pentru a-i facilita martorului promovarea examenului.

Inculpata D. a mai relatat că, în urma discuţiei menţionate, i-a transmis martorului că trebuie să-i dea suma de 3.000 euro coinculpatului X., pentru ca acesta să-l ajute să obţină categoriile de profesionist, astfel că a primit de la C.C.C.C.C.C. suma de bani respectivă, în două tranşe de câte 1.500 euro, din care a dat coinculpatului suma de 2.000 euro.

De asemenea, inculpata D. a mai precizat că inculpatul X. s-a ocupat de obţinerea actelor necesare, pentru înscrierea martorului la examen, inclusiv eliberarea fişei de şcolarizare de către o şcoală de şoferi şi că, deşi C.C.C.C.C.C. nu a efectuat ore de conducere, la vreo şcoală de şoferi, din Piteşti, inculpatul a întocmit dosarul de înscriere şi l-a programat pe acesta la examen la sfârşitul lunii mai 2008.

Cu toate acestea, martorul nu a susţinut examenul în ziua respectivă, întrucât, potrivit declaraţiei inculpatei, coinculpatul X. a motivat că, la acea dată, a venit un control la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, inculpatul promiţând că-l va reprograma la examen pe C.C.C.C.C.C., pentru ziua de 16 iunie 2008.

Din conţinutul înregistrării audio-video, efectuată conform art. 911 şi urm. din C. proc. pen. (şi expusă în procesul-verbal de redare aflat la filele 321 - 334, din vol. 14 de urmărire penală), a convorbirii purtate în mediul ambiental, la data de 19 iunie 2008, de inculpata D. cu inculpatul X., a rezultat în mod cert, că acesta din urmă a primit de la inculpată suma de 2.000 euro, provenită de la martorul C.C.C.C.C.C., în contextul anterior expus.

Astfel, în condiţiile în care inculpata D. i-a spus coinculpatului că martorul C.C.C.C.C.C. vrea să i se restituie banii, inculpatul X. a afirmat „Da, o să-i dăm banii, nu-i problemă (…)” şi, totodată, a confirmat că el a primit de la acesta, prin intermediul inculpatei, suma de 2.000 euro.

Ulterior, referindu-se la aceeaşi sumă de bani care trebuia restituită martorului amintit, inculpatul X. i-a spus coinculpatei D. că „(…) în lei o să-ţi aduc banii şi ţi-i las la MICA şi te sună MICA şi dai pe la ea, eu nu te sun, nu zic nimic”, după care a adăugat „trebuie să scot dosar, n-am ce să (…) asta e” şi că „(…) poate chiar dimineaţă ţi-i las, dar nu ştiu, să vedem dacă ajung, că am cardul’ undeva pus (…)”, precum şi că „da, mă, cum? Da’ nu-i nici o problemă, ia uite, na, cum să nu-i dau banii înapoi omului?”

Mai mult, în contextul aceleiaşi discuţii, după ce s-a referit la împrejurarea că, la percheziţia efectuată în dosarul cauzei, în biroul său de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, au fost găsite (fiind vorba despre sumele de 65.000 euro, 120.000 lei şi 200 dolari SUA „(…) nişte dosare cu bani în ele (…)”, inculpatul X. a afirmat că nu îşi face probleme, deoarece „(…) decât ce e bine, că ăia mi-a dat banii mie, m-ai înţeles, cum ţi i-ar fi dat ţie şi tu mi-ai dat mie banii (menţiune legată de faptul că nu a existat un contact direct între inculpat şi persoana de la care proveneau banii) (…)” şi, totodată, a spus „n-am nici o treabă, tu ai depus dosarul’ la ghişeu, mi-ai dat ceva? Nu”, astfel că, dacă va fi nevoie, “o să zic că: <<da, bă, ştiu că e>> nu, zic: <<jură, fir-ai al dracu’ să fii, dacă mi-ai dat tu mie vreun leu!>>”, ideea fiind aceea că „adică, n-are cum să (…) chiar dacă ar zice, deci, eu ştiu că nu e adevărat”.

După aceste replici, inculpatul X. i-a mărturisit coinculpatei D., referindu-se tot la banii găsiţi la percheziţie, că „deci, banii care mi i-a găsit, într-adevăr pentru aşa ceva era, da’ nu mi-i dăduse omul’ mi-i dăduse altcineva”, motiv pentru care”nu poate să zică că mi i-a dat el!”.

În urma verificărilor efectuate în baza informatizată de evidenţă a persoanei, s-a stabilit (conform actelor aflate în vol. 14, la filele 61-64) că martorul C.C.C.C.C.C. şi-a schimbat domiciliul, la data de 06 martie 2008, în satul Stîlpeni, com. Stîlpeni, judeţul Argeş, obţinând permisul de conducere, valabil pentru categoria B, la 17 aprilie 2008, de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, iar, la 10 septembrie 2008, şi-a schimbat, din nou, domiciliul în municipiul Bucureşti.

Din actele aflate la dosarul în baza căruia martorul C.C.C.C.C.C. a susţinut, la data de 17 aprilie 2008, examenul pentru obţinerea permisului de conducere valabil pentru categoria B a rezultat că înscrierea acestuia la examen, s-a făcut în baza fişei de şcolarizare pentru conducerea autovehiculelor nr. 3045, eliberată la 14 aprilie 2008, de către SC J.J. SRL, la care director era inculpatul I.I., iar inculpatul X. a semnat, în cuprinsul respectivului înscris, pentru certificarea autenticităţii imaginii şi corectitudinea datelor, în calitate de funcţionar la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

De asemenea, în legătură cu actele menţionate, a mai rezultat că martorul C.C.C.C.C.C. a avut repartizat, cu ocazia susţinerii probei de sală, în ziua de 17 aprilie 2008, chestionarul nr. 29, care făcea parte dintre chestionarele cu răspunsurile, corecte, însemnate, ridicate la percheziţia efectuată, în cauză, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

Totodată, în cuprinsul programatorului cu candidaţii stabiliţi să susţină examenul de obţinere a permisului de conducere, în ziua de 29 mai 2008 (aflat la filele 66, din vol. 14), a fost menţionat martorul C.C.C.C.C.C. ca neprezentat, solicitarea acestuia fiind pentru obţinerea categoriilor C şi CE.

Prin declaraţiile date, atât în faza urmăririi penale, cât şi a anchetei judecătoreşti inculpata D. a recunoscut săvârşirea faptelor, pentru care a fost pusă sub acuzare, în circumstanţele relatate de către martorul C.C.C.C.C.C., contestând doar împrejurarea primirii sumei de 500 lei de la acesta.

Toate probele enunţate la începutul prezentelor considerente, în legătură cu această inculpată, interpretate coroborat, au demonstrat că acuzele ce i-au fost reţinute în sarcină există, sunt incriminate de legea penală şi au fost comise cu forma de vinovăţie a intenţiei directe de către D.. Inculpata menţionată, astfel cum a reieşit din conţinutul convorbirilor ambientale, autorizate a fi înregistrate în cauză, de către martorul C.C.C.C.C.C., au demonstrat, mai presus de orice dubiu, că, în baza vechii prietenii ce o lega de coinculpatul X., a intervenit pe lângă acesta în favoarea prietenului său, pentru ca C.C.C.C.C.C. să promoveze, în mod fraudulos, examenul de obţinere a permisului de conducere, aferent categoriei B.

Infracţiunea de trafic de influenţă, comisă de către inculpată, în intervalul de timp martie-mai 2008, s-a materializat în aceea că, în intervalul de timp menţionat, ea a pretins şi a primit de la C.C.C.C.C.C. suma de 2000 euro şi 500 lei, pentru ca, prin trecerea pe care o avea, atât la funcţionarii din cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidența Persoanei Mioveni şi Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, să-i faciliteze acestuia nu doar schimbarea domiciliului, dar şi obţinerea frauduloasă a permisului de conducere categoria B.

Aşa cum s-a mai precizat înregistrările audio-video, autorizate a fi realizate în cauză, au demonstrat că inculpata şi-a traficat influenţa pe care o avea pe lângă funcţionarii din cele două instituţii, anterior menţionate, pentru a-i obţine denunţătorului C.C.C.C.C.C., schimbarea domiciliului din Bucureşti în comun a Stîlpeni, jud. Argeş şi pentru a-i facilita acestuia obţinerea frauduloasă a permisului de conducere categoria B. Această traficare a influenţei pe care o avea inculpata D. s-a realizat nu doar prin prisma legăturilor de prietenie, pe care aceasta le-a dezvoltat, cu o parte din funcţionarii ce îşi desfăşurau activitatea la cele două instituţii menţionate, ci şi prin prisma faptului că, la nivelul Consiliului Local al com.

Stîlpeni, inculpata a avut calitatea de consilier local, calitate în care aceasta a intrat în contact cu alte persoane, decât cele pe care le cunoscuse, anterior, ocupării acestei demnităţi. Dar în cauză aceasta nu a fost trimisă în judecată decât pentru cele două fapte penale anterior menţionate, probatoriul cauzei demonstrând şi alte aspecte care, desfăşurate fiind de această inculpată, trebuie să fie supuse cercetării organelor judiciare competente. Din suma de bani, în euro, anterior menţionată inculpata a reţinut pentru interesul său propriu suma de 1000 de euro şi diferenţa a remis-o coinculpatului X.

De asemenea, aceasta a reţinut tot în interes propriu suma de 500 lei, dată de denunţător, pentru ca aceasta să deruleze toate demersurile necesare schimbării domiciliului martorului, din Bucureşti, în raza judeţului Argeş.

Această infracţiune de trafic de influenţă, ce i-a fost reţinută în sarcină, a fost recunoscută a fi fost săvârşită de către inculpata D. care, prin declaraţia dată, în data de 04 ianuarie a.c., a înţeles să recunoască, fără rezerve, comiterea ambelor fapte ce i-au fost reţinute în sarcină, instanţa urmând să facă referire aspectele legate de comiterea infracţiunii de luare de mită, în formă continuată, comisă de către aceasta. Edificatorul material probator administrat, în prezenta cauză, a demonstrat că, în intervalul de timp martie-mai 2008, inculpata

D. a intermediat primirea de către coinculpatul X. a sumei totale de 3000 de euro, sumă dată pentru ca acest coinculpat, ce avea calitatea de funcţionar public la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, să îi faciliteze numitului C.C.C.C.C.C., obţinerea permisului de conducere categoria B şi, ulterior, a permisului de conducere pentru profesionişti.

Probele administrate, (declaraţiile inculpatei D. coroborate cu declaraţiile coinculpatului X., ale martorilor C.C.C.C.C.C., C.C.C.C.C.C.C.C.C.C.C.C.C., convorbiri ambientale şi telefonice) totul coroborat cu declaraţia dată în 04 ianuarie 2012 de această inculpată, au dovedit că aceasta, în intervalul de timp vizat, a remis coinculpatului X. suma de 3000 de euro, în scopul anterior menţionat, dar această sumă nu a ajuns, în integralitate, la acest coinculpat, deoarece inculpata şi-a oprit, pentru interes propriu suma de 1.000 de euro, sumă care obţinută, în mod ilegal, trebuie să fie supusă confiscării prevăzută de legiuitorul român în prev. art. 254 C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000. S-a demonstrat că această inculpată a reprezentat un ajutor material direct, imediat şi nemijlocit între coinculpatul X. şi denunţătorul C.C.C.C.C.C., ce a fost audiat în cauză, ca martor, ea asigurând transferul unei părţi din banii pretinşi, de la denunţător la coinculpatul menţionat, servicii pentru care însă şi-a reţinut „comisionul cuvenit”. Infracţiunea de complicitate la luare de mită, în formă continuată, a fost săvârşită de către inculpată, în modalitatea anterior expusă, conduita sa circumscriindu-se, din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, prev. art. 26 C. pen. rap. la art. 254 C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele comise de către această inculpată, aşa cum s-a mai arătat există, au fost comise de aceasta cu forma de vinovăţie a intenţiei directe şi sunt incriminate ca fapte penale de legiuitorul român nu doar în C. pen., ci şi în dispoziţiile unei legi speciale, ce este reprezentată de Legea nr. 79/2000. Această inculpată anterior adoptării O.U.G. nr. 121/29 decembrie 2011, a manifestat în cauză, referitor la acuzele, pentru care a fost deferită justiţiei, o atitudine de parţială sinceritate, care a determinat organul de urmărire penală să reţină ca fiindu-i incidente prev. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Instanţa, reţinând faptul că inculpata şi-a recunoscut vinovăţia în prezenta cauză, că a beneficiat, la finalizarea urmăririi penale, de aplicarea prev. art. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi că în luna ianuarie a.c., a solicitat, în mod expres, să beneficieze de aplicarea prev. art. 3201 C. proc. pen., stabileşte că, la individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată acesteia, să aibă în vedere nu doar aceste texte legale, cu reflectare directă în reducerea corespunzătoare a limitelor de pedeapsă, dar şi criteriile generale expuse de legiuitorul român în prev. art. 72 C. pen.

Când instanţa a reţinut reducerea limitelor de pedeapsă, prevăzute de legiuitor, pentru infracţiunile comise de această inculpată, a avut în vedere că întâi va aplica, pentru fiecare infracţiune, prev. art. 3201 C. proc. pen. şi apoi prev. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002. Chiar dacă apărătorul din oficiu, desemnat pe seama acestei inculpate, a solicitat să se reţină faţă de ea incidenţa prev. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., instanţa a opinat că o asemenea cerere nu se poate reflecta corespunzător, în acest proces de individualizare a pedepsei, deoarece inculpata ce avea calitatea de consilier local, cunoscând (astfel cum a reieşit din susţinerile proprii expuse cu ocazia întâlnirilor sale cu C.C.C.C.C.C.) mecanismul pus la punct la nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, în direcţia emiterii frauduloase de permise de conducere, pentru candidaţii „ce cotizau”, a găsit oportun şi necesar să intervină într-o asemenea procedură, pe baza vechii sale prietenii, cu coinculpatul X.

Inculpata D. nu doar că ocupa o funcţie importantă la nivelul Consiliului Local al com. Stîlpeni, dar avea şi calitatea de mamă a trei băieţi, şi cu toate acestea, cu toate că trebuia să fie un exemplu pentru comunitate şi familie (fiind şi soţia preotului din com. respectivă), mânată fiind de dorinţa de a obţine, în mod extrem de facil, sume semnificative de bani, s-a angajat în sfera ilicitului penal, comiţând infracţiuni cu grad de pericol social sporit. Inculpata într-un interval de timp, de aproximativ 3 luni, a desfăşurat o activitate infracţională prin care a adus o atingere însemnată, nu doar siguranţei circulaţiei rutiere, dar şi prestigiului de care se bucură în societatea românească instituţia funcţionarului public.

De asemenea, la momentul la care instanţa a determinat cuantumul pedepsei ce s-a impus a-i fi aplicate inculpatei pentru fiecare, faptă în parte, s-a avut în vedere succesiunea legilor, din domeniul dreptului procesual penal, care a apărut pe parcursul soluţionării prezentei cauze.

Pentru cele mai sus reţinute în baza disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 254 C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi reţinând incidenţa disp. art. 3201 C. proc. pen., a art. 13 C. pen., a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi a art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpata D. la pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită în formă continuată (2 acte materiale).

Conform disp. art. 65 C. pen. s-a înlăturat aplicarea faţă de această inculpată a pedepsei complementare, a interzicerii unor drepturi, prev. de disp. art. 254 alin. (1) teză finală C. pen.

Potrivit disp. art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu reţinerea art. 3201 C. proc. pen., a art. 13 C. pen. şi a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi la art. 80 C. pen. a condamnat-o pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă.

Potrivit disp. art. 33 lit. a), 33 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse aplicate prin prezenta, stabilind ca, în final inculpata D. să execute pedeapsa cea mai grea, cea de 1 an şi 9 luni închisoare.

Conform disp. art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

Instanţa nu a interzis drepturile inculpatei de a alege, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum au fost interpretate prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în data de 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Regatului Unit, prevederi incidente în baza art. 20 din Constituţia României

Art. 3 din Protocolul 1 garantează, atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

În ce priveşte dreptul de a participa în calitate de alegător, instanţa nu a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului acestuia este justificată în cauza de faţă de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpată, acestea nefiind apte să atragă o nedemnitate a inculpatei de a participa la viaţa socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având obligaţia pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deţinuţi

În ce priveşte cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat şi care în cuprinsul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcţii elective publice, instanţa a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar şi de facto cu executarea pedepsei penale în regim penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanţa a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului dreptului menţionat pe durata executării pedepsei principale este justificată de un scop obiectiv şi legitim şi proporţională într-o societate democratică.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), instanţa a interzis exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., având în vedere că aceste dispoziţii nu contravin, conform art. 20 din Constituţia României, altor dispoziţii din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

Apreciind că pedeapsa rezultantă astfel aplicată inculpatei îşi va atinge scopul reglementat de art. 52 C. pen. şi fără privarea de libertate a acesteia, în baza art. 81,82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale, aplicate prin prezenta, pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 9 luni (1an şi 9 luni plus 2 ani).

I s-a atras atenţia inculpatei să respecte prev. art. 83 C. pen. şi conform disp. art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, cea a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 9 luni stabilită prin prezenta.

Potrivit prevederilor alineatului al treilea al art. 254 C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat de la inculpata D. sumele de 1000 euro şi 500 de lei, sume de bani obţinute, în mod ilicit, de aceasta prin comiterea infracţiunii de complicitate la luare de mită în formă continuată (2 acte materiale).

Potrivit celui de-al doilea alineat al art. 257 C. pen. rap. la art. 256 alin. (2) C. pen. şi la art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat de la aceeaşi inculpată suma de 1.000 euro, sumă de bani obţinută, în mod ilicit, în condiţiile anterior expuse în prezentele considerente şi al cărei cuantum a fost determinat de instanţă prin verificarea aspectelor contradictorii expuse de coinculpaţii D. şi X. în declaraţiile lor. La determinarea cuantumului sumei ce trebuie confiscată de la inculpată s-a avut în vedere că restul probatoriului administrat în cauză a relevat împrejurarea că suma de bani ce se percepea la nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş pentru a se facilita doritorilor obţinerea permisului de conducere categoria B era de aproximativ 1000 euro, la acel moment din această sumă o parte importantă revenea membrului din comisia de examinare pe lângă care interveneau ceilalţi funcţionari de la instituţia amintită.

Potrivit disp. art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător, instituită prin ordonanţa procurorilor Direcția Națională Anticorupție, din data de 17 iulie 2008 emis în Dosarul nr. nr. x/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, asupra sumelor de 2.000 euro şi 500 de lei, ridicate de la această inculpată şi consemnate în contul deschis pe numele acesteia (D.) în faza urmăririi penale la Banca Comercială a României - Sucursala Unirea, pentru a se astfel eficienţa ce se impune în cauză măsurilor anterior dispuse, cu privire la confiscarea sumelor de bani, ilicit, obţinute de către inculpată, prin activitatea infracţională pe care aceasta a înţeles să o desfăşoare.

Potrivit art. 140 C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, măsură luată, faţă de această inculpată, prin ordonanţa procurorului din 20 iunie 2008 emisă în Dosarul nr. nr. x/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei şi care măsură preventivă a fost, ulterior, prelungită până la data de 16 decembrie 2008 inclusiv.

Conform disp. art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligată această inculpată să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, aferente soluţionării cauzei la prim grad jurisdicţional şi în faza urmăririi penale, suma 23.200 lei, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa Baroului Mureş din fondul special al Curţii de Apel Tg. Mureş. Instanţa a determinat cuantumul cheltuielilor judiciare datorate, de această inculpată statului, având în vedere, amploarea procedurilor desfăşurate împotriva acesteia, respectiv procedurile de interceptare a convorbirilor telefonice şi ambientale purtate de această inculpată, în intervalul de timp critic, timpul şi mijloacele folosite pentru transcrierea în formă certificată a tuturor acestor convorbiri menţionate.

XXVI. Inculpatul C. a fost acuzat de săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, faptă incriminată de prev. art. 7 din Legea nr. 39/2003. Acesta, de la debutul urmăririi penale declanşate în prezenta cauză, a înţeles să susţină că este nevinovat şi că nu se poate pronunţa o hotărâre de condamnarea sa, pentru acuza ce i-a fost reţinută în sarcină, deoarece această faptă penală nu există.

Din interpretarea imparţială şi extrem de atentă a vastului probatoriu, administrat în cauză, a rezultat că:

A. În perioada 2006 - iunie 2008, acest inculpat C. a aderat la un grup infracţional organizat, constituit în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie şi, în cadrul căruia, şi-a asumat sarcina de a facilita mai multor persoane, în schimbul unor sume de bani primite, de la acestea şi care au fost împărţite între membrii grupului infracţional, schimbarea domiciliului pe raza judeţului Argeş şi, respectiv, facilitarea obţinerii permisului de conducere de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

În acest sens, inculpatul, în înţelegere cu ceilalţi membrii, ai grupului infracţional şi, în schimbul unor sume de bani, a acceptat să primească în spaţiu, la domiciliul său, mai multe persoane, iar, în alte cazuri, a făcut demersuri pentru găsirea unor cetăţeni, care au fost de acord, să procedeze, în acelaşi mod, în scopul îndeplinirii formalităţile necesare schimbării domiciliului respectivelor persoane şi obţinerii frauduloase de către acestea a permisului de conducere de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere ȘI Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

Săvârşirea de către inculpatul C. a infracţiunii reţinute ca învinuire în sarcina sa, a rezultat, în mod cert, din conţinutul proceselor-verbale şi din declaraţiile investigatorului cu identitate reală D.D.D.D.D.D., precum şi ale investigatorului sub acoperire U., coroborate cu înregistrarea convorbirii purtate, în mediul ambiental, de către acesta din urmă, în ziua de 18 aprilie 2008 şi cu declaraţiile martorilor U.U.U. şi U.U.U., precum şi cu înscrisurile administrate ca probe în acest dosar.

Astfel, din înregistrarea convorbirii ambientale, anterior menţionate, a reieşit cu claritate că inculpatul C. era implicat, alături de inculpaţii F.F.F. şi O., în activitatea infracţională de facilitare a obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către diferite persoane, racolate de către aceştia şi în schimbul unor sume de bani.

De asemenea, din procesele-verbale şi declaraţiile investigatorului cu identitate reală D.D.D.D.D.D., coroborate cu înregistrările ambientale ale convorbirilor purtate de acesta cu inculpatul F.F.F., a reieşit că acest coinculpat (C.) şi-a asumat, în cadrul activităţii infracţionale, ce face obiectul prezentului dosar, sarcina de a face demersuri pentru identificarea unor imobile şi de a-i convinge pe proprietarii acestora, pentru a fi de acord, să primească în spaţiu persoanele, cărora urma să li se faciliteze obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, pentru acest lucru fiind necesar ca mai întâi să li se schimbe domiciliul în judeţul Argeş.

De altfel, potrivit înscrisurilor aflate la dosar (se au în vedere aici cele aflate la filele 129, 135, din vol. 6 de urmărire penală), inculpatul C. a facilitat schimbarea domiciliului, chiar la adresa locuinţei sale, din satul Uiasca (com. Bascov), judeţul Argeş, pentru numiţii J.J.J.J.J.J.J. şi B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B., cunoscând că inculpatul F.F.F. urma să le faciliteze obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Pe de altă parte, din declaraţiile martorilor U.U.U. şi U.U.U. (aflate la filele 480-481, 482, 483, 484, din vol. 101 de urmărire penală), coroborate cu procesele-verbale şi declaraţiile investigatorului cu identitate reală D.D.D.D.D.D., a reieşit că, în contextul efectuării, de către inculpatul F.F.F., a demersurilor în vederea facilitării obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către numiţii M.M.M.M.M.M.M. şi L.L.L.L.L.L., inculpatul C. l-a determinat pe martorul, prim menţionat, să fie de acord cu îndeplinirea formalităţilor de schimbare a domiciliului celor doi candidaţi la locuinţa sa.

Exercitarea de către inculpatul C. a unor acte materiale, specifice aderării la grupul infracţional din care făceau parte inculpaţii F.F.F., O. şi alte persoane pe lângă care aceştia interveneau, pentru facilitarea obţinerii frauduloase a permisului de conducere, a reieşit şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate în zilele de 08 aprilie 2008 şi 18 aprilie 2008 şi redate la filele 318-323, 324-325, din vol. 66), convorbiri din care a rezultat, de asemenea, împrejurarea că acest inculpat îşi asumase, în cadrul grupării infracţionale în care s-a integrat, sarcina de a derula activităţi pentru schimbarea domiciliului persoanelor racolate de ceilalţi doi coinculpaţi anterior menţionaţi.

Cu toate că inculpatul C., în mod constant, a înţeles să susţină că nu se face vinovat de comiterea faptei, pentru care a fost deferit justiţiei, instanţa, având în vedere concluzia anterior expusă, stabileşte, mai presus de orice dubiu, că inculpatul anterior menţionat a fost membru al grupării infracţionale din prezenta cauză, el ca marea majoritate a inculpaţilor, din prezenta cauză, acţionând la nivelul II, deci la nivelul intermediarilor. Instanţa a înţeles să facă o asemenea afirmaţie în prezentele considerente, deoarece evaluându-se, în mod imparţial şi obiectiv, conţinutul convorbirilor ambientale, autorizate a fi înregistrate, în desfăşurarea activităţii lor, de către investigatorul cu identitate reală D.D.D.D.D.D.

şi de către investigatorul sub acoperire U. a rezultat că acest inculpat, în mod benevol, având o reprezentare clară a faptelor sale, a acceptat ca, în cadrul acestei grupări criminale, să-şi asume sarcina facilitării schimbării domiciliului pentru o parte din persoanele cărora coinculpatul F.F.F., naşul său, le intermedia obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere. Activitatea desfăşurată în acest cadru de către inculpatul C. a rezultat cu certitudine din declaraţiile la care instanţa a făcut trimitere anterior, dar şi din coroborarea conţinutului convorbirilor telefonice, purtate în primul semestru al anului 2008, între V.V.

şi C. Exemplificativ aici este conţinutul discuţiei, purtate în data de 03 aprilie 2008, între cei doi coinculpaţi, convorbire redată la filele 450-453, din vol.44, de urmărire penală, convorbiri în cadrul căreia finul - inculpatul C. - solicita ajutorul naşului la obţinerea de către un băiat amărât, din Argeş, care are totul făcut pentru ca acesta să obţină permis de conducere categoria B. La întrebările puse de naş (inculpatul F.F.F.), finul răspundea că omul ştie cu pixul, iar după ce naşul i-a comunicat preţul care îl pretindea pentru ajutorul solicitat, respectiv „6 lei” finul l-a întrebat dacă nu mănâncă şi el nimica, V.V. transmiţându-i să pună de o ştiucă.

La data de 07 aprilie 2008 între aceiaşi doi inculpaţi are loc o nouă convorbire telefonică, ce este redată în formă scrisă la filele 512,513, din vol. 44 de urmărire penală, convorbire în cadrul căreia inculpatul V.V. îl trimitea pe coinculpat la D.D.D.D.D.D. şi îi solicita acestuia să-i răspundă prompt la solicitările acestuia; în cadrul acestei convorbiri telefonice, inculpatul C., arătându-se indignat de faptul că nu fusese sunat cu o seară înainte de către Cătă, conform înţelegerilor. Tot în acea zi de 07 aprilie 2008 inculpatul C. ce n-ar fi avut nicio implicare în acest grup infracţional, de pe telefonul naşului său, coinculpatul F.F.F., a purtat două convorbiri telefonice al căror conţinut este redat la filele 516-519 din vol. 44 de urmărire penală, convorbiri purtate în legătură cu primirea în spaţiu, de către tatăl lui, a unor persoane ce urmau să-şi schimbe domiciliul, în scopul bine cunoscut, la locuinţa tatălui persoanei indicate.

Implicarea inculpatului C. în activitatea infracţională desfăşurată, de acest grup criminal, în perioada de timp vizată, a rezultat şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate, tot în ziua de 07 aprilie 2008, între O. şi V.V., ultimul cerându-i primului să se ducă la repede la Bascov unde finul lui - îl aştepta în faţa primăriei pentru a rezolva problemele legate de candidaţi. Inculpatul în prezenta cauză era cunoscut de către apropriaţi sub apelativul de „x”. În data de 08 aprilie 2008, la orele 8:14:43 V.V.

îl apelează telefonic pe finul, pe care îl instruieşte cum să procedeze la primărie în legătură cu problema vecinului său, a inculpatului C. Pe aceeaşi temă a rezolvării problemei cu băiatul vecinului, cei doi inculpaţi au o nouă discuţie, nu doar la ora 8:53:57, dar şi la ora 8:57:04, aceste convorbiri din data de 08 aprilie 2008, fiind redate, în formă scrisă, în vol.45 de urmărire penală. În aceeaşi zi de 08 aprilie 2008 inculpatul F.F.F. discutând cu investigatorul cu identitate reală la orele 12:24:30, îi relatează acestuia că finul său Gigel a rezolvat problema cu vecinul său, căruia i-a dat ce trebuia.

Implicarea inculpatului C., în activitatea infracţională desfăşurată de gruparea criminală din prezenta cauză, a rezultat în mod cert şi din împrejurarea expusă în declaraţiile date în cauză de către investigatorul sub acoperire U. care, după ce a susţinut proba teoretică a examenului, s-a întâlnit în aproprierea sediului Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş cu cei doi inculpaţi - F.F.F. şi C.. Primul dintre inculpaţii menţionaţi, angajat fiind într-o discuţie purtată cu un terţ, i-a cerut lui Gherase să-i dea cartea lui de identitate, act pe care l-a transmis, mai departe, finului său pentru ca acesta să facă o copie după ea, afirmând că era necesară pentru a da drumul la oraş, respectiv pentru a rezolva promovarea frauduloasă şi a celei de-a doua etape, cu caracter practic a examenului. Deci acesta ştia că trebuie să facă copia actului respectiv, pentru ca şi procedura să continue în desfăşurare.

Probele administrate în cauză au demonstrat că inculpatul C. a exercitat, alături de inculpaţii F.F.F. şi O., precum şi de celelalte persoane, cu care aceştia erau în legătură, pentru facilitarea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către anumiţi candidaţi, acte materiale specifice activităţii unui grup infracţional organizat, asumându-şi sarcina de a înlesni derularea procedurii privitoare la schimbarea domiciliului. Aşa cum s-a mai arătat inculpatul C. a îndeplinit în cadrul grupului infracţional organizat, din prezenta cauză, atribuţiile anterior menţionate de facilitare a schimbării în raza judeţului Argeş, a domiciliului pentru persoane ce urmau să susţină examenul de obţinere a permisului de conducere la nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, din desfăşurarea unor astfel de activităţi, în mod benevol, acesta obţinând foloase directe, personale, cum ar fi de genul contravalorii unei ştiuci. Inculpatul a manifestat în intervalul de timp critic (2007- iunie 2008) o conduită infracţională care, din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, întruneşte elementele constitutive ale in fracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, faptă incriminată de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003. Această conduită manifestată, expres, de inculpat a fost comisă cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, prin această conduită aducându-se grave atingeri valorilor sociale imperativ ocrotite de legiuitorul român, în statul de drept - siguranţa circulaţiei rutiere şi integritatea fizică a participanţilor la traficul rutier. Acest inculpat, ce nu se află la primul conflict cu legea penală, a înţeles să încerce îngreunarea aflării adevărului, în prezenta cauză, susţinând în mod constant că nu a comis fapta imputată, şi că singura soluţie ce se poate dispune faţă de el este soluţia de achitare fondată pe prev. art. 10 lit. a) C. proc. pen. Or, argumentele mai sus expuse, au demonstrat că fapta pentru care inculpatul s-a aflat în faţa instanţei există, este incriminată ca infracţiune într-o lege specială, a fost comisă cu forma de vinovăţie a intenţiei directe de către acesta. Deci, în cauză s-a impus a fi angajată răspunderea penală a acestui inculpat cu stricta respectare a prev. art. 72 rap. la art. 52 C. pen.

Aşa cum s-a mai arătat, acest inculpat nu se află la prima situare a sa în sfera ilicitului penal, el, având calitatea de recidivist şi a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, manifestând doar de faţadă o atitudine de recunoaştere parţială a unor aspecte legate de activitatea sa infracţională desfăşurată. Deşi în trecut a suferit condamnări, cu executare în detenţie, perioada de timp cât a fost privat de libertate nu a contribuit la reformarea atitudinii acestuia, faţă de valorilor sociale ale statului nostru şi faţă de normala desfăşurare a relaţiilor sociale, într-un stat de drept, motiv pentru care instanţa a optat pentru aplicarea unei pedepse faţă de acesta într-un cuantum ce nu va depăşi cu mult minimum special prevăzut de legiuitor pentru infracţiunea săvârşită.

Pe cale de consecinţă, conform disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. disp. art. 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară, (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza disp. art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

Instanţa nu a interzis drepturile inculpatului de a alege, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum au fost interpretate prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în data de 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Regatului Unit, prevederi incidente în baza art. 20 din Constituţia României.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează, atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

În ce priveşte dreptul de a participa în calitate de alegător, instanţa nu a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului acestuia este justificată în cauza de faţă de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpat, acestea nefiind apte să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viaţa socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având obligaţia pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deţinuţi

În ce priveşte cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat şi care în cuprinsul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcţii elective publice, instanţa a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar şi de facto cu executarea pedepsei penale în regim penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanţa a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului dreptului menţionat pe durata executării pedepsei principale este justificată de un scop obiectiv şi legitim şi proporţională într-o societate democratică.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), instanţa a interzis exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., având în vedere că aceste dispoziţii nu contravin, conform art. 20 din Constituţia României, altor dispoziţii din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

Potrivit art. 140 C. proc. pen. a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, măsură, iniţial, dispusă faţă de inculpatul C. prin ordonanţa procurorului din data de 23 iunie 2008, emisă în Dosarul nr. x/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei şi care măsură preventivă a fost, ulterior, prelungită până la data de 19 decembrie 2008 inclusiv.

Potrivit art. 357 alin. (2) lit. c) rap. la art. 170 C. proc. pen., a constatat că prin încheierea de şedinţă din 26 martie 2009, pronunţată, de această instanţă, în Dosarul nr. x/43/2008 al Curţii de Apel Tg. Mureş, s-a ridicat măsura asiguratorie a sechestrului, instituită prin ordonanţa din 16 iulie 2008 al procurorilor Direcția Națională Anticorupție, emisă în Dosarul nr. nr. x/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, asupra imobilului - teren cu vegetaţie forestieră, în suprafaţă de 5.000 mp, situat în satul Uiasca, com. Bascov, şi care constituia proprietatea exclusivă a acestui inculpat.

Conform disp. art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost obligat acest inculpat să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, aferente soluţionării cauzei la prim grad jurisdicţional şi în faza urmăririi penale, suma de 12.300 lei.

Instanţa a determinat cuantumul cheltuielilor judiciare datorate, de acest inculpat statului, a avut în vedere, amploarea procedurilor desfăşurate împotriva acestuia, respectiv procedurile de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat, în intervalul de timp critic, a convorbirilor ambientale purtate de acesta la locul său de muncă, timpul şi mijloacele folosite pentru transcrierea în formă certificată a tuturor acestor convorbiri menţionate.

XXVII. Inculpatul B., acuzat, în prezenta cauză, de săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, faptă incriminată de pev. art. 61 din Legea nr. 78/2000, la termenul de judecată din 4 ianuarie a.c., asistat fiind de apărătorul său ales, a invederat instanţei, că solicită să beneficieze de prev. art. 3201 C. proc. pen., astfel cum acest text legal a fost modificat prin O.U.G. nr. 121/29 decembrie 2011.

Analizând cu maximă imparţialitate vastul probator administrat, în prezenta cauză şi date fiind şi aspectele expuse de acest inculpat, în declaraţiile date (declaraţii în care, de la începutul urmăririi penale a recunoscut fără rezerve comiterea infracţiunii ce i-a fost reţinută în sarcină) instanţa reţine că:

A. Din conţinutul convorbirilor purtate, în zilele de 06 aprilie 2008, ora 10:50 (redate la filele 473-474 din vol. 44 de urmărire penală), din data de 11 aprilie 2008, ora 10:02 şi 12:20 (convorbiri redate, în formă scrisă, la filele 338 - 339, 370-371, din vol. 45 de urmărire penală), din data de 14 aprilie 2008, ora 15:48 (redată la filele 89-92, din vol. 46 de urmărire penală) din data de 18 aprilie 2008, ora 12:57 (redată în scris la filele 79-80, din vol.47 de urmărire penală), de inculpatul F.F.F. cu U.U.U.U.U.U., a rezultat că acesta din urmă a intermediat legătura dintre acest inculpat şi coinculpatul B., în scopul obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către B., în schimbul unei sume de bani, stabilită iniţial de inculpatul F.F.F. în jurul valorii de 3.500 euro.

Potrivit proceselor verbale, întocmite de către investigatorul cu identitate reală D.D.D.D.D.D., coroborate cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, privind îndeplinirea formalităţilor de schimbare a domiciliilor unor persoane, cărora inculpatul F.F.F. urma să le faciliteze obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, a rezultat că acest inculpat a făcut demersuri, la 10 aprilie 2008, pentru derularea procedurilor respective şi în privinţa coinculpatului B..

Totodată, din convorbirile purtate, în zilele de 14 aprilie 2008, ora 15:26, (redate la filele 83-84, din vol. 46 de urmărire penală) şi 15 aprilie 2008, orele 09:23, 09:44 şi 10:16 (redate în scris la filele 126-127, 130-131, 137-138, din vol. 46 de urmărire penală), de inculpatul F.F.F. cu o persoană neidentificată, până la momentul sesizării instanţei, a reieşit că inculpatul a intervenit, pe lângă funcţionarii din cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidența Persoanei Piteşti, pentru emiterea cărţilor de identitate, cu domiciliul schimbat în com. Băbana, judeţul Argeş, pe numele titularilor B. şi M.M.M.

Pe de altă parte, potrivit actelor aflate la dosarul, în baza căruia B. a susţinut examenul de obţinere a permisului de conducere, acesta a avut repartizate, la proba de sală, susţinută în ziua de 23 aprilie 2008, chestionarele nr. 4 (cu 26 întrebări pentru categoria B) şi nr. 3 (cu 11 întrebări pentru categoriile C, CE), despre care s-a constatat, în urma percheziţiei efectuate, în ziua de 16 iunie 2008, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, că erau dintre cele pe care erau însemnate răspunsurile, corecte.

De asemenea, din conţinutul convorbirii telefonice purtate la 23 aprilie 2008, ora 11:29 (redată în scris la filele 216-217, din vol. 80), între inculpaţii O. şi F.F.F., a rezultat în mod cert, că fiecăruia dintre ei, precum şi prin intermediar, le-au revenit câte o parte din suma de bani, pretinsă de inculpatul F.F.F. de la coinculpatul B. De altfel, din aceeaşi discuţie telefonică a mai rezultat că aceşti doi inculpaţi aveau, în derulare, activităţi de facilitare şi pentru alţi candidaţi a obţinerii permisului de conducere, aspect care impunea ca ei să dea o parte din bani, atât funcţionarilor care eliberau fişa de cazier judiciar, cât şi celor de la structurile de evidenţă a persoanei, de care depindea derularea formalităţilor de schimbare a domiciliului.

Prin declaraţiile sale date inculpatul B. a relatat că, în cursul lunii aprilie 2008, a aflat de la U.U.U.U.U.U. că ar putea obţine permisul de conducere la Piteşti, în schimbul sumei de 4.000 euro, dacă dorea categoriile de profesionist şi 3.000 euro, dacă era vorba doar de categoria B.

Ulterior, coinculpatul B. l-a cunoscut, prin intermediul lui U.U.U.U.U.U., pe numitul „x”, recunoscut după fotografie (astfel cum a reieşit din procesul-verbal de recunoaştere după fotografie, aflat în vol. 9, la filele 234-236), ca fiind inculpatul F.F.F., care s-a ocupat, în acele împrejurări, de derularea formalităţilor de schimbare a domiciliului învinuitului, în com. Bascov, judeţul Argeş. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul B. i-a dat coinculpatului F.F.F. 1.000 euro şi 5.000 lei.

După o perioadă de timp, inculpatul F.F.F. i-a comunicat coinculpatului B. că l-a programat, pentru a susţine examenul de obţinere, a permisului de conducere, astfel că, în ziua de 23 aprilie 2008, acesta din urmă a revenit în Piteşti şi, înainte de a intra în sala de examen, s-a întâlnit din nou cu inculpatul anterior menţionat, care era însoţit de un alt individ, recunoscut după fotografie de către candidat (aspect rezultat din procesul-verbal aflat în vol. 9 de urmărire penală, la filele 231-233), ca fiind inculpatul O.

Despre inculpatul ultim menţionat, coinculpatul B. a precizat că i-a reproşat că nu ştia să scrie şi l-a avertizat că nu va obţine permisul de conducere, chiar dacă, pentru acest lucru, va da suma de 4.000 euro.

În acele împrejurări, inculpatul F.F.F. i-a cerut coinculpatului să scrie de vreo 20 ori menţiunea „SC S.S. SRL”, precizându-i că va trebui să scrie denumirea acestei societăţi, în fişa de examen, iar, după aceea, inculpatul i-a spus că, în sala de examen, va primi, de la unul dintre examinatori, un chestionar pe care vor fi însemnate răspunsurile corecte, printr-un punct aplicat în dreptul enunţului corespunzător acestora, astfel că va trebui să fie atent şi să copieze în fişa de examen poziţia corespondentă locului în care erau însemnate acele puncte.

Cu acel prilej, inculpatul B. i-a dat inculpatului F.F.F. suma de 6.100 lei, ce reprezenta diferenţa până la concurenţa sumei de 4.000 euro care îi fusese pretinsă, iniţial.

În aceeaşi zi, inculpatul B. s-a prezentat la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş şi, la intrarea în sala de examen, unul dintre examinatori

i-a indicat ce loc să ocupe într-o bancă, aflată mai în spatele său, iar după aceea, acelaşi examinator i-a înmânat două chestionare, pe care erau însemnate răspunsurile, corecte, în modalitatea care îi fusese expusă mai devreme, de către coinculpatul F.F.F.. Inculpatul B. a mai arătat că, atât el, cât şi colegul său de bancă, au copiat în fişa de examen răspunsurile însemnate pe cele două chestionare şi, în acest mod, a fost declarat admis la proba de sală. Conform procesului-verbal de recunoaştere după fotografie (întocmit în faza urmăririi penale la data de 01 iulie 2008 şi aflat la filele 228-230, din vol. 9), inculpatul B. l-a recunoscut pe examinatorul care i-a indicat locul, pe care să îl ocupe în sala de examen şi care i-a înmânat cele două chestionare cu răspunsurile, corecte, însemnate, ca fiind inculpatul Y.Y., însă a menţionat că nu era sigur de acest lucru.

După ce a ieşit de la proba de sală, inculpatul s-a reîntâlnit cu coinculpatul F.F.F., care i-a pretins încă 100 euro şi 1 kg de brânză, afirmând că, în schimbul acestor foloase, îi va aranja să fie declarat admis şi la proba de traseu, fără să mai susţină în fapt această probă.

Întrucât inculpatul a acceptat să dea curs pretinderii, avansate de coinculpat, nu a mai susţinut proba de traseu, iar, în ziua de 25 aprilie 2008, a revenit în Piteşti, ridicându-şi de la ghişeul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş permisul de conducere valabil pentru categoriile BE, CE. În acele împrejurări, s-a întâlnit cu coinculpatul F.F.F., care era însoţit de coinculpatul O., şi i-a dat inculpatului prim amintit suma de 400 lei şi un calup de brânză de vacă, de aproximativ un kg şi în valoare de 12 lei.

Din cercetările efectuate, s-a mai stabilit că, în condiţiile în care inculpatul B. nu a efectuat niciun fel de pregătire teoretică şi practică, la vreo şcoală de şoferi din Piteşti, la dosarul său de înscriere la examenul de obţinere a permisului de conducere, se află fişa de şcolarizare nr. 12531, din 18 aprilie 2008 (a se vedea fila 109, din vol. 19 de urmărire penală), eliberată de către SC S.S. SRL (la care director era inculpatul R.R.).

Prin declaraţia dată coinculpatul F.F.F. a recunoscut că a primit suma de 4.000 euro, de la coinculpatul B., în circumstanţele relatate de acesta şi a precizat că, pentru a-i facilita învinuitului obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, a dat suma de 2.000 euro coinculpatului O..

La rândul său, inculpatul O. a recunoscut, în declaraţiile sale, că a primit suma de 2.000 euro, de la coinculpatul F.F.F., pentru a facilita coinculpatului B. obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere şi a precizat că, în acest scop, a dat 1.700 euro inculpatului B.B.B., care a intervenit, la rândul său, pe lângă funcţionarii din Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş cu care era în legătură.

Acest inculpat, ce provenea şi are şi la momentul soluţionării cauzei, domiciliul în judeţul Sibiu, aflând modalitatea de obţinere a permisului de conducere, „contra cost” la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, a intrat în legătură cu F.F.F., legătură ce i-a fost intermediată de nea x, din Agnita. De la coinculpatul menţionat a aflat care erau „preţurile” exprimate în euro, ce se percepeau pentru obţinerea permiselor de conducere pentru amatori şi pentru profesionişti. Fiind interesat, prin prisma ocupaţiei sale, să obţină permis de conducere de profesionist, după ce a discutat cu inculpatul F.F.F. aspectele legate de „preţul” procedurii, ce urma să fie desfăşurată la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, au început demersurile, în această direcţie. Înregistrările convorbirilor ambientale, autorizate a se realiza în biroul şefului potului de Poliţie al com. Bascov - investigatorul cu identitate reală D.D.D.D.D.D., coroborate cu declaraţiile acestuia şi cu declaraţiile coinculpatului F.F.F., au demonstrat că, în data de 10 aprilie 2008, inculpatul F.F.F., împreună cu acest coinculpat, s-au deplasat la Postul de Poliţie al com. Bascov, în biroul investigatorului cu identitate reală, unde s-au derulat demersurile necesare schimbării domiciliului lui B. în această localitate; în contextul în care pentru B., coinculpatul V.V. a fost cel care a completat înscrisurile necesare în această direcţie. De specificat că, în data de 10 aprilie 2008, B. a remis coinculpatului F.F.F. o primă tranşă din preţul iniţial cerut (de 4000 euro) reprezentată de 1000 euro şi 500 lei. Ulterior întreaga procedură s-a derulat conform relatărilor, expuse de inculpatul F.F.F., coinculpatului B., respectiv primul s-a ocupat de întocmirea dosarului necesar pentru înscrierea, celui de-al doilea inculpat menţionat, la susţinerea examenului de obţinere a permisului de conducere la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

Inculpatul F.F.F., potrivit înţelegerii stabilite cu coinculpatul B., l-a anunţat, pe acesta, data la care trebuia să se prezintă să susţină examenul şi care era 23 aprilie 2008, înainte de susţinerea acestui examen B. fiind „instruit” de coinculpaţii O. şi F.F.F. cum trebuie să se comporte în sala de examen, deoarece acest candidat avea probleme la scris şi la citit. La solicitarea repetată a coinculpatului F.F.F., B. a memorat denumirea şcolii de şoferi, unde ar fi desfăşurat pregătirea necesară - SC S.S. RL şi, urmând instrucţiunile primite, a constatat că susţinerea probei teoretice, a examenului menţionat, s-a desfăşurat potrivit şi întocmai celor expuse de F.F.F.. Acest inculpat a primit la sală două chestionare, ce aveau variantele de răspuns corect, marcate cu un punct negru, a fost atent la copierea lor şi astfel a fost declarat admis la această primă probă, a examenului. La ieşirea de la această probă, după ce i-a comunicat coinculpatului F.F.F. că a trecut, acesta i-a cerut încă 100 euro şi 1 kg brânză, pentru a-i rezolva şi a doua probă a examenului, fără ca B. să o susţină, demers acceptat, în contextul în care, anterior, susţinerii probei teoretice B. îi remisese coinculpatului menţionat diferenţa de „preţ”, de 6.100 lei, „preţ” asupra căruia cei doi inculpaţi conveniseră.

În faza urmăririi penale inculpatul B. l-a indicat, la recunoaşterea, după fotografie, pe inculpatul Y.Y. ca fiind cel carte i-a repartizat chestionarele, cu răspunsurile corect marcate, dar el a specificat că nu e sigur cu privire la această recunoaştere.

La două zile după ce a promovat examenul, în maniera descrisă anterior, inculpatul B. a venit să-şi ridice permisul de conducere, el reîntâlnindu-se cu coinculpaţii F.F.F. şi O. şi remiţând primului inculpat menţionat suma de 400 lei şi 1 calup de brânză. De precizat că, din suma de bani, de 4000 euro, încasată de inculpatul F.F.F. de la coinculpatul B., acesta a remis inculpatului O. suma de 2000 euro, ce, fiecare, potrivit convenţiei infracţionale prestabilite, au împărţit-o cu ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat, din care făceau parte, potrivit scopului pentru care această grupare s-a constituit.

Plecându-se de la conţinutul art. 61 din Legea nr. 78/2000 şi avându-se în vedere stare de fapt vis-a-vis de inculpatul B., a rezultat mai presus de orice dubiu, că acest inculpat, ce dorea cu ardoare să devină posesor al permisului de conducere pentru categoriile BE şi CE, a dat, în luna aprilie 2008, coinculpatului F.F.F. suma de 4.000 euro, pentru ca acesta, prin influenţa ce o avea faţă de funcţionarii de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, să-i faciliteze, obţinerea, frauduloasă, a actului menţionat, contra sumei anterior menţionate şi, respectând instrucţiunile, ce-i fuseseră date de inculpatul F.F.F., acest inculpat a devenit posesorul permisului de conducere valabil pentru categoriile BE şi CE, ca urmare a faptului că membrii comisiei de examinare, din data de 23 aprilie 2008, comisie ce funcţiona la nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, şi-au îndeplinit necorespunzător atribuţiile de serviciu ce le reveneau; respectiv i-au repartizat la sală chestionare cu variantele corecte de răspuns marcate şi l-au declarat admis, la proba de traseu, în contextul în care acest inculpat nu a susţinut proba practică a examenului.

Concluzionându-se acele anterior expuse s-a reţinut că acest inculpat cu un grad redus de instruire a realizat că prin intermediul coinculpaţilor V.V. şi O. poate să obţină permisul de conducere aferent categoriilor BE şi CE, în contextul în care dispunea de „resursele financiare” necesare pentru a intra în posesia acestui act printr-o procedură paralelă celei legale. Acest inculpat a realizat că prin influenţa ce urmau să o exercite ceilalţi doi coinculpaţi menţionaţi, în interesul său, avea să devină posesor al permisului de conducere necesar, pentru desfăşurarea activităţii sale de întreprinzător agricol, dar cunoscându-şi limitele a apreciat că situaţia material-financiară îi permite să recurgă la parcurgerea „procedurii” pusă la punct de prezentul grup infracţional organizat, procedură cunoscută şi cultivată la nivel naţional.

Conduita infracţională astfel manifestată de inculpatul B., în contextul anterior expus, întruneşte, din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, astfel cum este această faptă incriminată de disp. art. 61 din Legea nr. 78/2000. Fapta imputată acestui inculpat există, este incriminată de legiuitorul român ca faptă penală în textul legal anterior menţionat şi a fost săvârşită de inculpatul B. cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, prev. de disp. art. 19 alin. (1), pct. 1 lit. a) C. pen.

Acest inculpat, în luna ianuarie a.c., a invederat că înţelege să se prevaleze de disp. art. 3201 C. proc. pen., astfel că la individualizarea pedepsei ce s-a impus a-i fi aplicată acestui inculpat cu stricta respectare a disp. art. 72 C. pen., instanţa a avut în vedere limite de pedeapsă cuprinse între 1 an şi 4 luni închisoare şi 6 ani şi 8 luni închisoare.

La determinarea cuantumului pedepsei ce s-a impus a-i fi aplicată acestui inculpat s-au avut în vedere: gradul scăzut de instruire al acestuia, ce se află la primul conflict cu legea penală, sinceritatea constantă manifestată de acesta în cauză, faptul că dispunând de anumite resurse financiare a crezut că poate, bizuindu-se pe bună-voinţa unor funcţionari publici, să obţină, în mod ilegal, un atestat ce presupunea o pregătire teoretică şi practică speciale, că a pus în pericol circulaţia rutieră, prin faptul angajării sale în traficul rutier, ca posesor al permisului de conducere.

Pentru toate aceste considerente reţinute în baza art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. prev. art. 3201 C. proc. pen. şi a art. 13 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă.

Conform disp. art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

Instanţa nu a interzis inculpatului dreptul de a alege, având în vedere disp. art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cu a fost interpretate prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în data de 6 octombrie 2005 în cauza Hirst vs. Regatul Unit, prevederi incidente în baza art. 20 din Constituţia României.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează, atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

În ce priveşte dreptul de a participa în calitate de alegător, instanţa nu a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului acestuia este justificată în cauza de faţă de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpat, acestea nefiind apte să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viaţa socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având obligaţia pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deţinuţi

În ce priveşte cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat şi care în cuprinsul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcţii elective publice, instanţa a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar şi de facto cu executarea pedepsei penale în regim penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanţa a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului dreptului menţionat pe durata executării pedepsei principale este justificată de un scop obiectiv şi legitim şi proporţională într-o societate democratică.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), instanţa va interzice exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., având în vedere că aceste dispoziţii nu contravin, conform art. 20 din Constituţia României, altor dispoziţii din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

Conform disp. art. 81, 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată, a executării pedepsei aplicate inculpatului B. pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni (1 an şi 6 luni plus doi ani), deoarece instanţa a apreciat că scopul pedepsei aplicat acestui inculpat, astfel cum este el definitiv de art. 52 C. pen. poate fi atins şi fără privarea de libertate a acestuia.

S-a atras atenţia inculpatului să respecte disp. art. 83 C. pen.

Conform disp. art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, cea a interzicerii exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni, stabilit prin prezenta.

Conform disp. art. 348 rap. art. 170 C. proc. pen. s-a dispus restabilirea situaţiei existente, anterior, momentului comiterii infracţiunii, de către inculpatul B. şi s-a anulat permisul de conducere emis pe seama acestui inculpat, de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, în aprilie 2008.

S-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de nu părăsi ţara, măsură luată iniţial şi, ulterior, prelungită faţă de inculpatul B., prin ordonanţa procurorului emisă la data de 01 iulie 2008 în Dosarul nr. x/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție - Secţia de combatere a corupţiei până la data de 27 decembrie 2008 inclusiv.

În baza disp. art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost obligat acest inculpat să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, aferente soluţionării cauzei la prim grad jurisdicţional şi în faza urmăririi penale, suma de 12.300 lei. Instanţa a determinat cuantumul cheltuielilor judiciare datorate, de acest inculpat statului, având în vedere, amploarea procedurilor desfăşurate împotriva acestuia, respectiv procedurile de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat, în intervalul de timp critic, timpul şi mijloacele folosite pentru transcrierea în formă certificată a tuturor acestor convorbiri menţionate.

XXVIII. Ultimul inculpat din prezenta cauză, A. a fost, ca şi precedentul inculpat, acuzat de comiterea in fracţiunii de cumpărare de influenţă, faptă prevăzută şi pedepsită de disp. art. 61 din Legea nr. 78/2000. Ca marea majoritate a inculpaţilor, şi acest inculpat, la termenul de judecată din 4 ianuarie a.c., în şedinţa publică şi asistat fiind de apărător a solicitat instanţei să i se aplice beneficiul prev. art. 3201 C. proc. pen., astfel cum a fost acesta modificat în luna decembrie a anului 2011 prin O.U.G. nr. 121. Din analiza coroborată şi imparţială a voluminosului probator administrat, instanţa, cu privire la acest inculpat, reţine următoarele:

A. În toamna anului 2007, inculpatul A. l-a cunoscut pe inculpatul R.R. şi l-a întrebat dacă-l poate ajuta să obţină permisul de conducere, valabil pentru categoria B, întrucât aflase că la Piteşti se puteau obţine, uşor, permise de conducere, în schimbul unor sume de 2.000 - 2.500 euro. Astfel, în primăvara anului 2008, inculpatul R.R. a primit de la inculpatul A. suma de 2.000 euro, în scopul anterior expus. Ulterior, inculpatul R.R. a remis suma de 2.000 euro coinculpatului P.P., în baza unei înţelegeri anterioare, statornicite între aceştia, în cadrul activităţii desfăşurate de gruparea infracţională, pentru ca, acesta - P.P. să-i faciliteze primului inculpat menţionat (A.) obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

La rândul său, inculpatul P.P., după ce a pretins şi primit de la inculpatul A. încă 1.500 euro, a remis suma de 2.000 euro inculpatului H., care i-a facilitat candidatului A. (inculpat în cauză) promovarea, frauduloasă, a examenului, în vederea obţinerii permisului de conducere.

În cursul lunii aprilie, respectiv la 17 aprilie 2008, inculpatul A. a susţinut examenul pentru obţinerea permisului de conducere, pentru categoria B şi, la proba teoretică, i-a fost pus la dispoziţie chestionarul nr. 30, care făcea parte din cele care aveau răspunsurile, corecte, însemnate şi care au fost ridicate de la sediul Serviciului public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare desfăşurate aici în data de 16 iunie 2008.

Săvârşirea acestei infracţiuni a rezultat din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate, în baza autorizaţiilor emise de instanţă, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor R.R. şi P.P.

Referitor la acest inculpat a rezultat, mai presus de orice dubiu, din coroborarea declaraţiilor coinculpaţilor R.R. şi P.P. cu declaraţiile acestuia, din analizarea conţinutului convorbirilor telefonice purtate în intervalul lunilor februarie - aprilie 2008 între coinculpaţii R.R. şi P.P., R.R. şi A., că acesta în toamna anului 2008 prin intermediul unui terţ, l-a cunoscut pe inculpatul R.R., ce era directorul şcolii de şoferi a SC S.S. RL Piteşti. În discuţiile iniţiale purtate între coinculpaţii R.R. şi A., aceştia au stabilit ca în schimbul unei sume, iniţiale, de 2000 euro, primul inculpat să-i faciliteze obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere, valabil pentru categoria B.

A. a fost cel care şi-a realizat schimbarea domiciliului, în raza judeţului Argeş, el fiind ajutat în această direcţie de prietenul surorii sale, ce locuia în Topoloveni şi care a acceptat să-l ia în spaţiu. Dând suma de bani stabilită, coinculpatului R.R., acesta s-a ocupat de întocmirea dosarului ce era necesar, pentru înscrierea sa la examen, respectiv i-a întocmit şi i-a procurat toate actele de care era nevoie pentru a susţine acest examen. Coinculpatul A., în declaraţiile sale, a învederat că, deşi coinculpatul R.R. i-a eliberat fişa de şcolarizare, el la şcoala de şoferi, aparţinând SC S.S. RL Piteşti, a efectuat doar două şedinţe de condus autoturismul, adică vreo 3 ore, neefectuând nicio altă pregătire.

Cu toate că inculpatul R.R. l-a programat şi l-a reprogramat la susţinerea acestui examen, inculpatul A. a picat de aproximativ 4 ori examenul, context în care coinculpatul R.R. a apelat, la inculpatul P.P. pentru a-l ajuta pe A. Inculpatul P.P., i-a mai cerut coinculpatului A. încă 1.500 euro, pe lângă cei 2000 de euro, iniţial, daţi lui R.R. şi abia la a doua încercare, inculpatul A. obţine permisul de conducere pentru categoria B. Inculpatul A. a relatat că, în doua decadă a lunii aprilie, a anului 2008, când a promovat examenul, totul s-a desfăşurat potrivit procedurii ce îi fusese descrisă anterior, de către cei doi coinculpaţi, la al căror „ajutor” apelase.

Acesta a relatat că, după ce a intrat în sala de examen, unul dintre membrii comisiei de examinare i-a repartizat un chestionar, ce avea răspunsurile corecte, marcate cu negru, el nefăcând altceva decât să copieze, pe anexa primită, aceste răspunsuri. Totodată, acest inculpat a învederat că după ce a susţinut proba teoretică, a dat şi proba practică, proba de traseu.

Acest inculpat a invederat că auzise, din zvon public că la Piteşti, contra cost, se obţineau facil permise de conducere şi că prin intermediul unui terţ (neidentificat până la data întocmirii rechizitoriului) a intrat în legătură, cu cei doi inculpaţi anterior menţionaţi, care fiecare, în parte, l-a asigurat, că prin influenţa ce o avea faţă de funcţionarii din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, îi va facilita (contra preţului indicat) obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere. Inculpatul menţionat a intrat în posesia, actului dorit, abia în a doua decadă a lunii aprilie 2008, după ce anterior, de la începutul anului 2008 picase de 5 ori deja acest examen şi după ce, înregistrând patru eşecuri, coinculpatul R.R. a apelat la ajutorul coinculpatul P.P.

În cauză s-a demonstrat, mai presus de orie dubiu, că inculpatul A. a obţinut permis de conducere, valabil pentru categoria B, după ce a dat celor doi inculpaţi, amintiţi anterior, sumele de bani menţionate şi abia după ce şi inculpatul P.P. şi-a „exercitat influenţa” asupra unor funcţionari, din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, care, în data de 17 aprilie 2008, au fost desemnaţi ca membrii ai comisiei de examinare. Conduita infracţională astfel manifestată de inculpatul A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, faptă incriminată de disp. art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Fapta comisă de acest inculpat în circumstanţele anterior descrise există, este incriminată ca infracţiune, de legiuitorul român, într-o lege specială şi a fost comisă de acesta cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, prevăzută în disp. art. 19 lin.1 pct. 1 lit. a) C. pen. Inculpatul, prin apărătorul său, desemnat din oficiu, a înţeles să solicite ca, la determinarea pedepsei, ce i se va aplica, reţinându-i-se şi circumstanţele atenuante prevăzute de disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., pe lângă prev. art. 3201 C. proc. pen., să i se aplice o pedeapsă orientată spre minimul special, a cărei executare să fie suspendată condiţionat. Instanţa a apreciat că, faţă de acest inculpat, la momentul individualizării pedepsei ce trebuie să-i fie aplicate, în afară de disp. art. 3201 C. proc. pen., cu consecinţa firească a reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3 (1 an şi 4 luni la 6 ani şi 8 luni închisoare) nu a reţinut şi incidenţa disp. art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. Cu toate că acest inculpat se află al primul conflict cu legea penală, că a manifestat o constantă sinceritate pe întreg parcursul desfăşurării prezentei cauze şi un evident regret, deşi are studii medii, a apreciat că poate eluda legea, în vederea obţinerii pentru sine a unui atestat, pentru care nu deţinea cunoştinţele teoretice şi practice necesare. Dispunând de o situaţie financiară înfloritoare acest inculpat a apreciat că îşi poate cumpăra şi permisul de conducere, aferent categoriei B, ocolind normala şi legala procedură ce trebuia parcursă pentru obţinerea acestui act şi nerealizând că, în acest mod, al angrenării sale în traficul rutier, devine un evident şi real pericol pentru ceilalţi participanţi, angajaţi în circulaţia rutieră.

Pentru toate aceste considerente reţinute urmează ca potrivit art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. disp. art. 3201 C. proc. pen. şi a art. 13 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă.

Instanţa a reţinut ca fiind incidente şi prev. art. 13 C. pen., deoarece de la data sesizării ei - 06 decembrie 2008 până la pronunţarea hotărârii în plan procesual penal au intervenit modificări legislative favorabile acestui inculpat (disp. art. 3201 C. proc. pen. prin Legea nr. 202/2010, modificată prin O.U.G. nr. 121/2011).

Conform disp. art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

Instanţa nu a interzis inculpatului dreptul de a alege, având în vedere disp. art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cu a fost interpretate prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în data de 6 octombrie 2005 în cauza Hirst vs. Regatul Unit, prevederi incidente în baza art. 20 din Constituţia României.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează, atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

În ce priveşte dreptul de a participa în calitate de alegător, instanţa nu a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului acestuia este justificată în cauza de faţă de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpat, acestea nefiind apte să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viaţa socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având obligaţia pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deţinuţi

În ce priveşte cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat şi care în cuprinsul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcţii elective publice, instanţa a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar şi de facto cu executarea pedepsei penale în regim penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanţa a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului dreptului menţionat pe durata executării pedepsei principale este justificată de un scop obiectiv şi legitim şi proporţională într-o societate democratică.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), instanţa a interzis exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., având în vedere că aceste dispoziţii nu contravin, conform art. 20 din Constituţia României, altor dispoziţii din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

În baza disp. art. 81, 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată acestui inculpat, pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni (1 an şi 6 luni plus doi ani), deoarece instanţa a apreciat că scopul pedepsei penale, astfel cum este acesta definit în art. 52 C. pen., poate fi atins şi fără privarea de libertate a cestuia.

S-a atras atenţia inculpatului A. să respecte disp. art. 83 C. pen.

Conform disp. art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, cea a interzicerii exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni stabilit prin prezenta.

Conform disp. art. 348 rap. la art. 170 C. proc. pen. s-a dispus restabilirea situaţiei existente, anterior momentului săvârşirii acestei infracţiuni de către inculpatul A., şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus anularea permisului de conducere categoria B emis pe seama acestuia, în anul 2008, de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

Conform art. 140 C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, luată faţă de acest inculpat, prin ordonanţa procurorului din 21 noiembrie 2008 emisă în Dosarul nr. x/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție - Secţia de combatere a corupţiei.

Conform disp. art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat acest inculpat să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, aferente soluţionării cauzei în primă instanţă şi în faza urmăririi penale, în sumă 12.700 lei, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pe seama sa, a fost avansată Baroului Mureş din fondul special al Curţii de Apel Tg. Mureş. Instanţa a determinat cuantumul cheltuielilor judiciare datorate, de acest inculpat statului, având în vedere, amploarea procedurilor desfăşurate împotriva acestuia, respectiv procedurile de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat, în intervalul de timp critic, timpul şi mijloacele folosite pentru transcrierea în formă certificată a tuturor acestor convorbiri menţionate.

Instanţa a găsit necesar să facă unele aprecieri, cu caracter general, care întăresc concluzia la care a ajuns, cu privire la existenţa grupului infracţional organizat, din prezenta cauză, infracţiune mijloc, folosită la săvârşirea restului faptelor penale comise de către inculpaţii din speţa pendinte. O parte din inculpaţi au înţeles să conteste, în mod categoric, prima sau unica infracţiune ce le-a fost reţinută în sarcină, respectiv cea reglementată de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Pe lângă considerentele anterior expuse, în prezenta motivare, instanţa a indicat faptul că, acest grup infracţional organizat exista şi acţiona, în structura sa piramidală menţionată, şi prin faptul că între membrii acestei grupări criminale se folosea un limbaj codificat, ce a rezultat, cu certitudine, din înregistrările audio-video autorizate a fi realizate în cauză (trandafiri, flori, păcălici, scufiţă roşie, mort, pentru desemnarea candidaţilor; tone, saci, lei, scor pentru determinarea sutelor de euro sau milioanelor de lei vechi ce trebuiau achitate, cimitir, grădină pentru determinarea noului spaţiu locativ); din faptul că o însemnată parte a celor care activau, în prezenta grupare, deţineau mai multe telefoane mobile, dar şi mai multe cartele telefonice, numerele de telefon astfel folosite fiind transmise, de utilizatorul lor, unui număr restrâns de coinculpaţi şi terţi.

Membrii acestei grupări criminale aveau, ca şi obicei comun, păstrarea confidenţialităţii contactelor ce se desfăşurau între ei. La nivelul membrilor, ce îşi desfăşurau activitatea în cadrul acestui grup infracţional organizat, existau relaţii de prietenie şi colegialitate, consolidate în timp, ce stăteau la baza colaborării în îndeplinirea sarcinilor liber asumate, iar o mare parte din inculpaţii cauzei s-au servit de cunoştinţele profesionale, acumulate în timpul în care şi-au exercitat profesia de lucrători de poliţie, pentru a-şi perfecţiona activitatea infracţională, pentru care în prezenta cauză au fost trimişi în judecată.

Instanţa a făcut o asemenea apreciere, deoarece, dacă la momentul sesizării sale coinculpaţii T.T., Y.Y., D.D.D., B.B.B., S., X., V., A.A., E., G., erau angajaţi ai Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, provenind din rândurile poliţiei române şi, având grade corespunzătoare acestei instituţii, coinculpaţii R.R., P.P., H., erau foşti lucrători de poliţie şi, prin urmare, deţineau, ca şi ceilalţi anterior menţionaţi cunoştinţe temeinice, cu privire la activitatea, ce era desfăşurată în direcţia respectării legii, de către organele abilitate ale statului.

Instanţa a făcut referire - într-o manieră succintă - şi la declaraţiile unor dintre martorii care au fost audiaţi, la solicitarea unora dintre inculpaţi, în apărare. Prin declaraţiile date sub prestare de jurământ, în faţa instanţei, de către martorii T.T.T.T.T.T.T.T.T.T., H.H.H.H.H.H.H.H.H.H., C.C.C.C.C.C.C.C.C.C., C.C.C.C.C.C.C. s-a urmărit a se demola „eşafodajul” rechizitoriului, respectiv s-a urmărit a se demonstra că, la nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, întreaga activitate se desfăşura, de către toţi angajaţii instituţiei, cu stricta respectare a legii. Or, atât convorbirile telefonice derulate între inculpaţii D.D.D., Y.Y., T.T., F.F.F., O.O., O., K. şi M., au demonstrat dincolo de orice dubiu că, aspectele expuse de aceşti martori erau neveridice. De altfel şi înregistrările convorbirilor ambientale, autorizate a fi realizate în cauză, atât de investigatorii sub acoperire, dar şi de martorii K.K. şi C.C.C.C.C.C., precum şi de investigatorul sub acoperire D.D.D.D.D.D. au relevat nesinceritatea evidentă a martorilor anterior menţionaţi. De amintit, că martorul T.T.T.T.T.T.T.T.T.T. figura, în una dintre agendele telefonice, ale inculpatului F.F.F., sub indicativul „B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.”

Fără a se dori în vreun fel depăşirea limitelor investirii sale, instanţa a apreciat că este necesar, pentru materializarea scopului art. 1 C. proc. pen. român, că informaţiile rezultate din interceptările convorbirilor telefonice şi din înregistrările ambientale realizate în cauză, să fie fructificate, nu doar în direcţia disjungerii operate în prezenta cauză, dar şi în direcţia verificării situaţiei materiale a mai multor inculpaţi, cu atât mai mult cu cât pentru unii dintre aceştia, de la organele fiscale de la domiciliul lor, instanţei i s-au transmis informaţii, că aceştia nu figurează, în evidenţele lor, cu bunuri sau surse de venituri impozabile. Cu toate acestea, convorbirile telefonice autorizate a fi realizate în cauză, în primul semestru al anului 2008, au demonstrat faptul că aceştia, se lăudau cu prospera lor situaţie financiară, cu înfloritoarea lor bună-stare, fapt ce impune efectuarea cuvenitelor verificări.

În momentul în care instanţa a determinat cuantumul cheltuielilor judiciare care se impuneau a fi achitate, de fiecare inculpat, din prezenta cauză, a avut în vedere menţiunile făcute în ultimul alineat al filei 880 a rechizitoriului, şi faptul că la nivelul Curţii de Apel Tg. Mureş, în cauză au fost stabilite peste 140 de termene de judecată, dintre care peste 96% s-au desfăşurat pe parcursul a 2-3 zile de dezbateri; s-a avut în vedere faptul că redarea, în formă scrisă, a convorbirilor şi comunicărilor telefonice desfăşurate, între inculpaţii din cauză, atât între ei, cât şi cu terţi, au necesitat timp şi efort suplimentar, în contextul în care aceste convorbiri/comunicări telefonice au fost transcrise de ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul Direcției Generale Anticorupție al majorităţii serviciilor teritoriale anticorupţie din ţară.

Din actele de urmărire penală aflate în primele şapte volume de urmărire penală a rezultat că pentru investigatorii sub acoperire au fost întocmite acte de stare civilă, care să le permită acestora (ca, în desfăşurarea activităţii, autorizate a o desfăşura în cauză), întocmirea dosarelor necesare înscrierii la susţinerea examenului de obţinere, a permisului de conducere. Astfel de acte de stare civilă ce au fost întocmite pe seama investigatorilor sub acoperire s-au dispus a fi anulate prin adresa cu din 12 noiembrie 2008 a Direcția Generală Anticorupție din Cadrul Ministerului de Interne și Reformei Administrative, astfel că se va impune a se constata că prin acest act s-a dispus anularea:

- cărţii de identitate eliberată de Serviciul Public Comunitar Local de Evidența Persoanei Câmpulung, cartea de alegător şi permisul de conducere, toate acte vizându-l pe T.;

- cărţii de identitate eliberată de Serviciul Public Comunitar Local De Evidența Persoanei Piteşti, cartea de alegător şi permisul de conducere, toate acte vizându-l U.;

- cartea de alegător eliberată pe numele lui A.A.A.A.;

- 2 certificate de naştere eliberate de Primăria oraşului Gura Humorului;

- 2 certificate de naştere eliberate de Primăria municipiului Craiova. Prin urmare, s-a constatat că nu se impune, ca prin prezenta, să se dispună anularea actelor de identitate (carte de identitate şi de alegător) şi a permiselor de conducere eliberate pe seama numiţilor T. şi U. şi nici anularea celorlalte acte de stare civilă emise pe seama lui A.A.A.A. şi a celorlalţi investigatori sub acoperire ce şi-au desfăşurat activitatea în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. x/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei.

Probele administrate în cauză, şi pe care instanţa nu le va enumera, au permis determinarea cu certitudine, a unui număr substanţial de persoane, care, prin mijlocirea intermediarilor din speţa pendinte, contra cost, şi-au obţinut permise de conducere, în mod fraudulos. Pentru toate aceste persoane, care au dat mită, pentru a dobândi un asemenea act - respectiv permisul de conducere de amator/profesionist - s-a impus a se opera în cauză restabilirea situaţiei anteriore, în acest mod, restabilindu-se echilibrul social. Deci se impune ca, în conformitate cu disp. art. 348 rap. la art. 170 C. proc. pen. să se dispună anularea permiselor de conducere emise pe seama următoarelor persoane de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş:

- B.B.B.B., ce a susţinut în data de 14 mai 2008 examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile B, C, CE, D;

- A.A.A.A., ce în data de 08 aprilie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile B, C, CE;

- D.D.D.D., ce în data de 08 aprilie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile B, C, CE;

- E.E.E.E., ce în data de 18 aprilie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile B, C, CE;

- F.F.F.F., ce în data de 08 aprilie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile B, C, CE şi D;

- G.G.G.G., ce în data de 05 iunie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- H.H.H.H., ce în data de 18 aprilie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile B;

- I.I.I.I., ce în data de 18 aprilie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- J.J.J.J., ce în data de 21 aprilie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- K.K.K.K., ce în data de 22 mai 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile B, C, CE;

- L.L.L.L.L.L.L.L., ce în data de 24 aprilie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile C, CE şi D;

- L.L.L.L., ce în data de 25 aprilie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- M.M.M.M., ce în data de 26 martie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile B, C, CE;

- N.N.N.N., ce în data de 08 mai 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- O.O.O.O., ce în data de 08 mai 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- P.P.P.P., ce în data de 29 mai 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- R.R.R.R., ce în data de 29 mai 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- S.S.S.S., ce în data de 29 mai 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- T.T.T.T., ce în data de 19 mai 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- U.U.U.U., ce în data de 19 martie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- V.V.V.V., ce în data de 07 mai 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile B, C, CE;

- X.X.X.X., ce în data de 18 aprilie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile B, C, CE;

- Z.Z.Z.Z., , ce în data de 23 mai 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile B, C, CE;

- Y.Y.Y.Y., ce în data de 18 aprilie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- A.A.A.A.A., ce în data de 02 iunie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile A, B, C şi E;

- B.B.B.B.B., ce în data de 23 aprilie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- C.C.C.C.C., ce în luna mai 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- D.D.D.D.D., ce în data de 17 aprilie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile B, C, CE şi D;

- E.E.E.E.E., ce în data de 21 martie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile B, C, CE;

- F.F.F.F.F., ce în data de 21 martie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile A, B, C, CE, D;

- G.G.G.G.G., ce în data de 18 aprilie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- V., ce în data de 18 aprilie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile C, CE, D, E;

- Z., ce în data de 18 aprilie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile A, C, CE şi D;

- H.H.H.H.H., ce în data de 21 februarie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- I.I.I.I.I., ce în data de 24 aprilie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile B, C, CE;

- J.J.J.J.J., ce în data de 16 mai 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile B, C, CE;

- K.K.K.K.K., ce în data de 30 aprilie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile A, B, C, CE şi D;

- J., ce în data de 19 mai 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile B, C, CE;

- L.L.L.L.L., ce în data de 20 mai 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile B, C, CE;

- M.M.M.M.M., ce în data de 20 mai 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile B, C, CE şi D;

- N.N.N.N.N., ce în data de 20 mai 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V., ce în data de 11 iunie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile A, B, C, CE, D;

- O.O.O.O.O., ce în data de 11 iunie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile A, B, C, CE, D;

- P.P.P.P.P., ce în data de 11 iunie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile A, C, CE, D;

- R.R.R.R.R., ce în data de 02 iunie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- S.S.S.S.S., ce în data de 02 iunie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- T.T.T.T.T., ce în data de 03 iunie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria A;

- U.U.U.U.U., ce în data de 06 iunie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- V.V.V.V.V., ce în data de 04 iunie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- X.X.X.X.X., ce în data de 19 mai 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- Z.Z.Z.Z.Z., care în luna martie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile A, B, BE, C, CE, acestuia eliberându-i-se permisul de conducere;

- Y., ce în data de 12 mai 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- B.B., ce în data de 13 mai 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- Y.Y.Y.Y.Y., ce în data de 16 mai 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria A1;

- A.A.A.A.A.A., ce în data de 14 aprilie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B;

- B.B.B.B.B.B., ce în data de 12 iunie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile B, C, CE;

- K.K., ce în data de 30 aprilie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoriile B, C, D;

- C.C.C.C.C.C., ce în data de 17 aprilie 2008 a susţinut examen pentru obţinerea actului indicat la categoria B.

De la începutul anului 2006 cei patru inculpaţi ce au constituit grupul infracţional organizat, dedus judecăţii, au decis ca, pentru a acorda candidaţilor, pentru care se intervenea la ei, sprijinul solicitat, să marcheze variantele corecte de răspuns, pe chestionarele ce erau repartizate persoanelor înscrise la susţinerea examenului de obţinere a permisului de conducere de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş. După materializarea acestei decizii, aceste chestionare au fost folosite, continuu şi constant, pentru desfăşurarea activității infracţionale de către inculpaţii D.D.D., Y.Y., G. şi cum acestea au constituit „veritabile arme” utilizate la comiterea unora dintre infracţiunile comise se impune a se dispune confiscarea şi distrugerea lor. Pe cale de consecinţă date fiind art. 118 alin. (1) lit. c) C. pen. coroborate cu prev. art. 348 rap. la art. 170 C. proc. pen. s-a dispus confiscarea şi distrugerea tuturor chestionarelor deţinute la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş - Biroul examinări, chestionare folosite pentru desfăşurarea examenelor de obţinere a permiselor de conducere la categoriile de vehicule A,B,C,D,E, chestionare ce marcate fiind au servit la desfăşurarea activităţii infracţionale imputate inculpaţilor T.T., Y.Y., G. şi D.D.D. şi care chestionare au fost ridicate de la această instituţie menţionată în data de 16 iunie 2008 de către organele de urmărire penală, cu ocazia desfăşurării percheziţiei la această instituţie.

În conformitate cu prev. art. 913 alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus arhivarea celor 269 copii de suporţi digitali şi optici (63 tip DVD, 51 tip mini DVD, 109 tip casetă mini DV, 46 tip CD-R), respectiv originalele acestor suporţi - tot în număr de 269, pe care au fost înregistrate convorbirile ambientale de tipul audio-video şi convorbirile telefonice, inclusiv cele de tipul SMS-urilor, efectuate în prezenta cauză, de către cei 28 de inculpaţi, suporturi şi copii ce constituie anexă la prezentul dosar.

A fost necesar să fie dispună o asemenea măsură în cauză nu doar pentru a se asigura deplina respectare a legii, dar şi pentru a se asigura valorificarea tuturor informaţiilor reieşite din aceste înregistrări, nu doar pentru faptele penale, pentru care, în prezenta cauză, organele de urmărire penală au operat disjungerea (apreciată drept oportună), dar şi pentru efectuarea cercetărilor necesare pentru alte fapte cu natură, de asemenea, penală.

În conformitate cu disp. art. 912 alin. (4) C. proc. pen. după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri s-a dispus distrugerea tuturor înregistrărilor video şi audio ce nu au legătură cu prezenta cauză.

Împotriva acestei sentinţe au declarat în termenul legal, recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi inculpaţii T.T., B.B.B., D.D.D., Y.Y., X., H.H., E., E., M., P.P., C.C., I., A.A., V., A., O.O., M.M., G. Z. U., D., K., G.G., N., B.B.B.B.

În considerentele recursului declarat, procurorul a criticat sentinţa pronunţată de prima instanţă pentru nelegalitate şi netemeinicie sub mai multe motive astfel:

1. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor principale aplicate inculpaţilor G., R.R., H., H.H., I., M.M., O.O., P.P., X., S., O., F.F.F. şi D., în raport cu criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., iar în cazul inculpaţilor G., S., O. şi F.F.F. şi D. şi sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei;

2. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor accesorii şi complementare aplicare inculpaţilor T.T., Y.Y., D.D.D., B.B.B., S., X., A.A., V., M.M., E., E., R.R., I.I., F.F.F., O.O., H.H., P.P., O., K., M., G.G., N., G., H., D., C. şi sub aspectul omisiunii instanţei de a aplica inculpatului M.M. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută cu caracter obligatoriu de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 65 C. pen.;

3. Sub aspectul reducerii termenului de încercare cu durata reţinerii şi arestării preventive în cazul inculpaţilor N., F.F.F., S. şi P.P.

Procurorul a arătat infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul G., considerând că inculpatul a avut o contribuţie esenţială la constituirea şi desfăşurarea activităţii grupului infracţional organizat şi că fără contribuţia sa ar fi fost imposibil ca activitatea acestui grup să atingă proporţiile la care a ajuns. În egală măsură, trebuie avută în vedere şi în cazul său, perioada substanţială de timp în care grupul infracţional organizat şi-a desfăşurat activitatea, numărul mare de membrii ai acestui grup, faptul că, deşi este infractor primar, acest inculpat, ca şi ceilalţi trei inculpaţi ce au constituit gruparea criminală din prezenta speţă, s-a folosit de experienţa profesională acumulată pentru a comite aceste fapte, valorile sociale grav vătămate prin faptele comise, respectiv: siguranţa circulaţiei rutiere, ce se desfăşoară, nu doar pe drumurile naţionale, ci şi pe cele europene; integritatea fizică şi psihică a participanţilor la acest trafic rutier, prestigiul de care se bucură într-o societate democratică funcţionarul public, probitatea pe care trebuie să o manifeste fiecare funcţionar

( inclusiv funcţionarul public ) în exercitarea atribuţiilor de serviciu, încălcarea confidenţialităţii informaţiilor aflate, deţinute în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Faptul că inculpatul este absolvent de studii superioare aprofundate, având titulatura de doctor este o împrejurare care, faţă de aspectele la care ne-am referit anterior, joacă deopotrivă în favoarea dar şi în defavoarea inculpatului, iar calităţile de persoană integrată social şi familist nu pot atrage beneficii mai mari decât pentru ceilalţi funcţionari publici implicați aflaţi în aceeaşi situaţie. Funcţia de conducere deţinută de inculpat în cadrul Serviciului Public Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş din care a girat activitatea infracţională a grupului conferă faptelor sale, cu toată recunoaşterea şi căinţa activă manifestate de inculpat ulterior descoperirii acestora, o gravitate cel puţin comparabilă cu a acelorași fapte reţinute, spre exemplu, în sarcina inculpatului D.D.D., care acţiona totuşi de pe o poziţie de subordonare în cadrul serviciului şi, implicit în cadrul grupului.

Faţă de aceste împrejurări, s-a apreciat că se impune majorarea cuantumului pedepselor principale, aplicate inculpatului pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa, în limitele stabilite prin aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen. şi executarea efectivă a pedepsei rezultante.

Procurorul a arătat infecțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul R.R., apreciind că se impune majorarea pedepselor principale aplicate, în special pentru infracţiunile cu grad mai mare de pericol social reţinute în sarcina acestuia, respectiv aderarea la un grup infracţional oralizat şi pentru cele definite ca infracţiuni de corupţie, dare de mită, trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, pentru considerentele avute în vedere chiar de instanţa de fond: a desfăşurat timp îndelungat activitatea infracţională, din această cauză, obţinând, atât pentru sine, cât şi pentru grupul al cărui membru era, importante şi constante venituri (sume de bani); s-a folosit de experienţa profesională acumulată, atât în calitate de poliţist (fost), cât şi în calitate de instructor auto, respectiv director al unei şcoli de şoferi, pentru a vătăma grav siguranţa traficului rutier ce se desfăşoară, atât la nivel naţional, cât şi la nivel european; deşi în calitate de instructor autor, avea rolul de a-şi educa cursanţii în direcţia respectării valorilor sociale ocrotite de legiuitorul român - asigurarea integrității fizice şi psihice a participanților la traficul rutier, siguranţa circulaţiei rutiere - a înţeles să devină parte componentă a unu sistem, ce s-a dezvoltat paralel cu cel legal, în care obţinerea facilă de venituri substanţiale era obiectivul primordial; deşi era cercetat, inițial în stare de arest preventiv, în prezenta cauză, el a continuat să sfideze ordinea de drept existentă în România, fiind condamnat în cursul anului 2011, în mod definitiv pentru infracţiuni incriminate de O.U.G. nr. 195/2002. Chiar dacă inculpatul R.R. a manifestat o evidentă atitudine de regret pentru comiterea acestor fapte, se impune ca perseverenţa sa infracţională să fie just sancţionată, astfel încât scopul pedepsei penal, astfel cum este el definit de art. 52, să fie atins.

Cu privire la inculpatul H., procurorul a apreciat că hotărârea primei instanţe este criticabilă sub aspectul cuantumului acestor pedepse, în raport cu gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, cu referire specială la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat şi în raport cu rolul său şi cu gradul de participare a acestuia la desfăşurarea activităţii grupului şi sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei, deoarece, în mod netemeinic a dispus instanţa suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante. Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, inculpatul a desfăşurat activitatea infracţională care i se impută într-un interval de timp substanţial şi a adus atingere, în mod evident, unor valori sociale care se impun strict a fi respectare în orice stat democratic: integritatea fizică a participanţilor angajaţi în traficul rutier şi siguranţa circulaţiei rutiere, ce se desfăşoară nu doar pe drumurile naţionale, ci şi pe cele europene şi că acest inculpat, ca şi o parte din ceilalţi coinculpaţi ai cauzei, transformaseră acest mod ilicit de a acţiona, într-un mod cotidian de viaţă. Chiar dacă se află la primul conflict cu legea penală şi a manifestat sinceritate constantă de la declanşarea urmăririi penale împotriva sa. Prin aspectele redate permiţând identificarea şi tragerea la răspunderea penală a coinculpatului D.D.D., totuşi, gradul ridicat de pericol social concret al acestor fapte impune şi în cazul său o sancţiune fermă, care să asigure realizarea, atât a scopului punitiv, cât şi a celui educativ şi a celui preventiv al pedepsei.

În cazul inculpatului H.H., instanţa a reţinut că, în stare de recidivă postcondamnatorie şi în condiţiile concursului real de infracţiuni, cu intenţie directă, a comis toate cele patru fapte penale pentru care a fost deferit justiţiei. Deşi, la termenul de judecată din 4 ianuarie 2012, inculpatul a adoptat o poziţie de recunoaştere a săvârşirii faptelor imputate, instanţa, având în vedere prev. de art. 72 C. pen., natura şi gravitatea faptelor penale săvârşite, intervalul de timp substanţial de mare în care acesta şi-a desfăşurat activitatea infracţională, a constatat că, în afară de beneficiul art. 320 1 C. proc. pen. nu-i poate aplica acestui inculpat alte dispoziţii legale (cele prev. de art. 74 lit. c) C. pen.) care să primită o mai accentuată atenuare a regimului sancţionator. Din fişa de cazier judiciar a acestui inculpat (fila 185 din al 20-lea volum al instanţei) a rezultat că, deşi a suferit, anterior, o condamnare, cu executarea pedepsei în detenţie, fapt care nu a condus la reeducarea sa deoarece, la scurt după eliberare, s-a angajat, din nou, în sfera ilicitului penal, devenind membru în grupul infracţional organizat din prezenta cauză, la nivelul căruia şi-a îndeplinit, constant şi continuu sarcinile asumate. Deşi are un minor în întreţinere, inculpatul nu a înţeles să-şi corijeze comportamentul social, preferând să desfăşoare activităţile infracţionale reţinute în sarcina sa, în urma cărora a obţinut, nu doar pentru sine, dar şi pentru ceilalţi membrii ai grupului în care activa, venituri şi foloase substanţiale. Inculpatul a contribuit, prin conduita manifestată, în intervalul de timp critic, la crearea unei stări de pericol continuu în circulație rutieră naţională şi europeană şi la acreditarea ideii că funcţionarul public român este uşor coruptibil. Prin prisma sincerităţii manifestate în cauză, inculpatul a înlesnit identificarea şi tragerea la răspundere penală a coinculpatului V. Având în vedere aceste considerente, că există concurs între circumstanţe atenuante şi agravante, s-a apreciat că se impune majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului, în special pentru infracţiunile cu grad mai mare de pericol social reţinute în sarcina acestuia, respectiv aderarea la un grup infracţional organizat şi pentru cele definite ca infracţiuni de corupţie, trafic de influenţă şi complicitate la luare de mită.

Inculpatul I. a înţeles să recurgă la beneficiul prev. art. 3201 C. proc. pen.

La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere împrejurarea că, este infractor primar, ce are un minor în întreţinere, a manifestat o atitudine caracterizată prin sinceritate, încă de la debutul urmăririi penale declanşate împotriva sa, a înlesnit identificarea şi tragerea la răspundere penală a coinculpatul T.T. dar şi faptul că a acţionat în sfera ilicitului penal o perioadă substanţială de timp, în care a obţinut, atât pentru sine, cât şi pentru ceilalţi membrii ai grupului infracţional, substanţiale şi constante sume de bani; că, deşi avea calitatea de instructor auto şi maistru la o unitate de învăţământ din Piteşti - el nu a înţeles să le insufle cursanţilor săi un comportament caracterizat prin respectarea ordinii de drept a Statului Român, ci unul de ignorare, de încălcare a valorilor sociale ocrotite de legiuitorul român, insuflându-le ideea că banul poate cumpăra orice şi transformă ilicitul în licit. În calitatea sa de instructor auto nu a înţeles că trebuia să modeleze caractere, care, angajate fiind în traficul rutier, nu trebuiau să constituie un efectiv şi real pericol pentru ceilalţi participanți, angajaţi în circulaţia pe drumurile publice naţionale şi europene. Îndeplinindu-şi cu conştiinciozitate, obligaţiile liber asumate, la nivelul grupului infracţional organizat, al cărui membru era, acest inculpat alături de ceilalţi acuzaţi, a contribuit la apariţia şi dezvoltarea unui sistem paralel celui legal, sistem, prin intermediul căruia - astfel cum s-a mai arătat - toţi au obţinut importante sume de bani, ce le-au permis achiziţionarea de importante bunuri şi un nivel de trai excesiv, pe care nu şi l-ar fi putut permite dacă s-ar fi bazat doar pe veniturile licite. Având în vedere aceleaşi argumente ca şi instanţa, s-a apreciat că se impune majorarea pedepselor aplicate inculpatului în special pentru infracţiunile de aderare la n grup infracţional organizat şi pentru cele definite ca infracţiuni de corupţie, trafic de influenţă şi dare de mită.

Cu privire la inculpatul M.M. instanţa a constatat că a comis infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, el situându-se pe al doilea palier al acestei grupări infracţionale şi acţionând în calitate de intermediar, între nivelul cel mai înalt al acestei grupări şi un alt intermediar reprezentat de coinculpatul O.O. În cadrul acestui grup infracţional organizat el şi-a îndeplinit, în mod exemplar, atribuţiile liber asumate, respectiv la coordonarea coinculpatului Y.Y. acesta se deplasa la punctul de lucru al SC F.F.F.F.F.F. SRL., unde îşi desfășura activitatea coinculpatul O.O. şi nu doar că prelua dosarele întocmite pe seama candidaților cărora, contra cost, Y.Y. urma să le faciliteze obţinerea frauduloasă a permisului de conducere; dar, în cazurile expres indicate de către Y.Y., verifica personal ca acesta persoane să ştie să scrie şi să citească, în mod cursiv. Inculpatul M.M. a acţionat având deplina reprezentare a faptelor sale şi a consecinţelor acestora şi a desfăşurat activităţile mai sus expuse, la nivelul grupului infracţional organizat constituit, în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie, la care el a înţeles să adere.

Inculpatul M.M. este infractor primar, ce are o familie închegată, formată din soţie şi doi copii minori, este absolvent de studii superioare, dar activitatea infracţională, ce s-a constatat a fi desfăşurată, s-a întins pe o perioadă substanţială de timp şi a fost comisă cu caracter continuu de către acesta. Modul în care acest inculpat a înţeles să acţioneze în cauză, a demonstrat că îi este uşor să accepte că într-un stat de drept normele legale nu trebuie respectate, ci eludate, cu atât mai mult cu cât funcţia, pe care o ocupi într-o comunitate dată îţi permite să intri şi să dezvolţi relaţii de prietenie cu persoane care fac din îmbogăţirea ilicită un scop primordial al existenţei lor. Inculpatul a manifestat doar o sinceritate parţială în cauză.

Instanţa a reţinut consecvenţa infracţională manifestată de inculpat în prezenta cauză, aria întinsă în care grupul infracţional organizat, din care a făcut parte, a acţionat, intervalul de timp, mare ca şi durată în care această grupare criminală şi-a desfășurat activitatea, valorile sociale vătămate prin această activitate comisă de inculpat ( siguranţa traficului rutier ce se desfăşoară pe drumurile naţionale şi europene şi integritatea fizică a participanţilor la acest trafic ), dar şi împrejurarea că, în faza de urmărire penală M.M. a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a coinculpaţilor Y.Y. şi O.O.

Procurorul a apreciat că şi în ceea ce îl priveşte pe M.M., având în vedere rolul important pe care l-a jucat în cadrul grupului infracţional organizat şi durata mare de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională se impune majorarea cuantumului pedepselor principale aplicate pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa.

Cu privire la inculpatul O.O., la determinarea cuantumului pedepselor aplicate pentru fiecare infracţiune, instanţa a reţinut, pe de-o parte, că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, este absolvent de studii superioare, este căsătorit şi a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a coinculpaţilor Y.Y. şi M.M.

Pe de altă parte, s-a avut în vedere şi faptul că inculpatul a desfăşurat o „laborioasă” activitate infracţională într-un interval de timp substanţial, fiind manifest interesat de obţinerea facilă, ilicita a unor importante sume de bani şi a unor bunuri; a înţeles să „activeze” în cadrul unui sistem paralel celui legal, sistem constituit, pus la punct, în mod amănunţit, pentru săvârşirea unor grave infracţiuni de corupţie, ce însă au adus substanţiale sume de bani tuturor membrilor grupării criminale din prezenta cauză; a manifestat o sinceritate parţială, convorbirile telefonice demonstrând că deţinea informaţiile necesare pentru identificarea şi tragerea la răspundere a lui „nea Gică”, dar şi a altor persoane, prin intermediul cărora se asigura recrutarea de noi persoane amatoare să obţină, în mod fraudulos, a permisului de conducere, deşi preot, nu a înţeles să-şi stopeze activitatea infracţională pe care o desfăşura, nici chiar în timpul îndeplinirii unora dintre atribuţiile sale profesionale (aspect reieşit tot din conţinutul convorbirilor telefonice autorizate a fi înregistrate în cauză) şi că, pentru comunitatea în care profesa, trebuia să reprezinte un exemplu.

De asemenea, s-a mai menţionat existenţa unei dorinţe de înavuţire, inculpatul ignorând siguranţa circulaţiei rutiere, naţionale şi europene, încălcând valori sociale şi precepte morale.

Având în vedere din urmă considerente şi rolul important pe care-l juca inculpatul O.O. în desfăşurarea activităţii ilicite a grupului infracţional organizat, prin prisma legăturilor cu membrii de pe acelaşi palier, G.G., H.H., N., R.R., M. şi K., dar mai ales prin legăturile cu membrii de vârf ai grupului infracţional, T.T. şi Y.Y., s-a apreciat că se impune majorarea pedepselor aplicate acestui inculpat pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.P., procurorul a apreciat, de asemenea, că se impune majorarea pedepselor aplicate inculpatului ţinând seama de faptul că a acţionat un interval de timp substanţial în cadrul grupului infracţional organizat în cadrul căruia şi-a îndeplinit sarcinile liber asumate, asigurând în acest fel obținerea de importante sume de bani, ce erau împărţite între toţi membrii şi că, deşi era instructor auto de mulţi ani, a facilitat obţinerea frauduloasă a permisului de conducere auto de către numeroase persoane, care constituie un pericol efectiv pentru siguranţa circulaţiei rutiere naţionale şi europene.

Inculpatul X., deşi este infractor primar, având în vedere calitatea pe care o avea în perioada comiterii faptelor, rolul pe care l-a jucat în cadrul grupului infracţional organizat, acţionând în înţelegere cu coinculpaţii T.T., D.D.D., Y.Y. şi G., precum şi cu inculpaţii F.F.F., G.G., I.I., O. şi cu alţi membrii ai grupării infracţionale, facilitând, prin săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, obţinerea frauduloasă a permisului de conducere de către mai multe persoane şi atingerea adusă valorilor sociale vătămate prin activitatea acestui grup, respectiv siguranţa traficului rutier şi integritatea fizică a participanţilor, angajaţi în desfăşurarea acestui trafic pe drumuri, procurorul a apreciat că se impune majorarea pedepselor ce i-au fost aplicate, în pentru infracţiunile grave, respectiv aderarea la un grup infracţional organizat şi luarea de mită.

Cu privire la inculpatul S., instanţa a reţinut că, încă de la debutul urmăririi penale împotriva sa, acest inculpat a înţeles să manifeste deplină cooperare cu organele judiciare, exprimând, în mod constant, un comportament sincer, în faţa acestora şi facilitând identificarea şi tragerea la răspunderea penală şi a altor membrii ai acestei grupări infracţionale. Acest inculpat este absolvent de studii superioare (formă de învăţământ ce a absolvit-o pe parcursul soluţionării prezentei cauze), are în întreţinere doi minori, are o familie închegată, prezintă afecţiuni metabolice serioase (este suferind de diabet) şi a manifestat deplină sinceritate în faţa instanţei de judecată, pe parcursul prezentei cauze, el înţelegând să respecte întocmai obligaţiile ce i-au fost instituite în sarcină prin încheierile de şedinţă din 24-25 august 2009, respectiv din 11-12 ianuarie 2010 ale Curţii de Apel Tg. Mureş.

Totuşi, având în vedere intervalul de timp substanţial de mare în care acest inculpat a desfăşurat activitatea infracțională imputată, aria geografică întinsă în care a acţionat grupul infracţional, valorile sociale ce le-a periclitat prin conduita sa infracţională, lipsa unor minime criterii de selecţie a candidaţilor, inculpatul facilitând obţinerea permisului de conducere de către numeroşi candidaţi analfabeţi (fapt care a constituit, de la un anumit moment, motiv de dispută cu coinculpatul Y.Y.), s-a apreciat că se impune majorarea pedepselor aplicate inculpatului pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa şi executarea efectivă a pedepsei rezultante.

Inculpatul O., astfel cum a reţinut prima instanţă, este infractor primar, a manifestat o atitudine sinceră şi de colaborare de la începutul cercetărilor în cauză, atât cu organele judiciare, cât şi cu instanţa de judecată, a manifestat un regret sincer, a permis identificarea şi tragerea la răspundere penală a coinculpaţilor B.B.B., D.D.D. şi E.

Procurorul a evidenţiat mai multe aspecte referitoare la contribuţia inculpatului, cunoscut sub numele de x, respectiv conivenţa infracţională cu coinculpatul B., în cel mai mic detaliu,modul în care urma să intervină pe lângă funcţionari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, pentru ca lui să i se asigure obţinerea permisului de conducere în mod ilegal, faptul că s-a preocupat de lărgirea permanentă a sferei persoanelor (racolatori din diferite zone ale ţării), la care apela pentru a-i asigura obţinerea unor foloase materiale, deosebit de importante, fiind interesat, pentru ca avantajele materiale care îi reveneau să fie cât mai substanţiale, să deruleze într-un timp, cât mai scurt, activitatea infracţională de facilitare, a obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere, de către cei interesaţi de acest lucru, că a acţionat în sfera ilicitului penal o perioadă de timp de aproximativ 30 de luni, că devenise o rutină să desfăşoare zilnic astfel de activităţi, că a vătămat grav valori sociale special ocrotite de legiuitorul român, că din modul de operare folosit la săvârşirea celor patru acte materiale de trafic de influenţă, ca şi din discuţiile telefonice (redate în vol. 78, 79, 80, 81) purtate, a rezultat, în mod cert, faptul că acesta a facilitat mai multor candidaţi (fiind vorba de zeci de persoane) obţinerea frauduloasă a permisului de conducere, în schimbul primirii unor sume de până la 4.800 euro, s-a apreciat că se impune majorarea cuantumului pedepselor aplicate acestui inculpat şi executarea efectivă a pedepsei aplicate.

Cu privire la inculpatul F.F.F. instanţa a avut în vedere că acesta a făcut apel, în mod expres, la prev. art. 3201 C. proc. pen. şi că, prin rechizitoriu, au fost reţinute faţă de acesta circumstanţele reale favorabile prev. de art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi de art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Instanţa nu a dat curs cererii inculpatului de a se reţine în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., deoarece pentru o parte a infracţiunilor de dare de mită şi trafic de influenţă s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor pentru justa soluţionare a cauzei, iar, din conţinutul convorbirilor telefonice, au rezultat indicii temeinice ce se justifică a fi valorificate de organele de urmărire penală şi care vor conduce, posibil, la punerea sub acuzare a acestui inculpat şi cu privire la alte fapte penale, de o gravitate ridicată, pe care acesta este posibil ca acesta să le fi comis anterior anului 2008.

La determinarea cuantumului pedepselor pentru cele 4 infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului F.F.F., instanţa a avut în vedere, pe de-o parte, faptul că inculpatul este infractor primar şi are în întreţinere un copil minor, că a manifestat sinceritate, la scurt timp după momentul începerii urmăririi penale, în prezenta cauză, împotriva sa; că a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor inculpaţi, respectiv a inculpaţilor E., E., Y.Y., O., B.B.B. şi D.D.D.. Nu în ultimul rând, instanţa a avut în vedere starea sănătăţii inculpatului care, pe parcursul soluţionării cauzei s-a îmbolnăvit de o boală metabolică - diabet, pentru care a şi fost spitalizat, astfel cum a rezultat din actele medicale depuse la dosar.

Pe de altă parte, instanţa a reţinut că inculpatul a desfăşurat activitatea infracţională într-un interval de timp substanţial de mare, pe o arie geografică extinsă, care cuprindea nu doar teritoriul Statului Român, ci şi ţări ca Spania, Italia, Germania, Marea Britanie; că în mod constant, în intervalul de timp a indicat, a contribuit la acreditarea ideii, la nivelul opiniei publice, a faptului că funcţionarul public, ca reprezentant al autorităţii statale, poate fi cumpărat, corectitudinea lui (a funcţionarului public) fiind inexistentă; că prin activitatea infracţională desfăşurată a adus atingere, în mod evident şi continuu, siguranţei circulaţiei publice rutiere, ce se desfăşoară nu doar la nivel naţional, ci şi la nivel european; că a acţionat tenace pentru materializarea scopului grupului infracţional organizat, fiind interesat doar de obţinerea unor importante sume de bani, fără a ţine seama de faptul că persoane analfabete sau semianalfabete devin posesori ai permisului de conducere şi astfel se creează un risc evident pentru ceilalţi participanţi la traficul rutier.

În opinia procurorului, cu toate aspectele favorabile inculpatului, în mod corect reţinute de prima instanţă, trebuie să se dea o mai mare eficienţă acestor ultime împrejurări, care conferă faptelor un pericol social concret ridicat şi relevă periculozitatea socială sporită a inculpatului şi trebuie să se materializeze într-un cuantum mai ridicat al pedepselor aplicate, pedeapsa rezultantă, urmând a fi executată efectiv.

În ceea ce o priveşte pe inculpata D., având în vedere, pe de-o parte gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, iar pe de altă parte calitatea deţinută de inculpată în perioada comiterii faptelor în cadrul Consiliului Local Stâlpeni, procurorul a apreciat că se impune majorarea pedepselor aplicate pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa, urmând a-i fi aplicată pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., iar ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante, în condiţiile art. 86 1 şi următoarele C. pen.

Al doilea motiv de critică se referă la conţinutul pedepselor accesorii şi complementare aplicate de prima instanţă şi are următoarele subpuncte:

a) primul referitor la conţinutul drepturilor interzise inculpaţilor T.T., Y.Y., D.D.D., B.B.B., S., X., A.A., V., M.M., E., E., R.R., I.I., F.F.F., O.O., H.H., P.P., O., K., M., G.G., N., G., H., D., C., respectiv la faptul că instanţa nu a interzis inculpaţilor, cu titlu de pedeapsă accesorie şi complementară, şi dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I;

b) al doilea se referă la faptul că instanţa nu a interzis inculpaţilor T.T., Y.Y. şi A.A., cu titlu de pedeapsă complementară, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii;

c) iar al treilea subpunct la faptul că instanţa a omis să aplice inculpatului M.M. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen.

a) Instanţa nu a considerat că pedeapsa accesorie şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a vota în cadrul alegerilor legislative este justificată în cauza de faţă de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpaţi, acestea nefiind apte să atragă nedemnitatea acestora de a participa la viaţa socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având drept obligaţia pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deţinuţi.

Instanţa şi-a argumentat această opţiune prin prisma dispoziţiilor art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, altfel cum au fost interpretate prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în data de 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Regatului Unit, prevederi incidente în baza art. 20 din Constituţia României, art. 3 din Protocolul 1 garantând, atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

În opinia procurorului, gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, întinderea în timp şi spaţiu a activităţii infracţionale a acestora, cu implicarea şi gradul de participare reţinut pentru fiecare în parte, rezonanţa socială puternică a acestei activităţi infracţionale, consecinţele produse pe de-o parte în planul prestigiului, al percepţiei şi încrederii cetăţenilor instituţiile publice şi în corectitudinea funcţionarilor publici care le deservesc, iar pe de altă parte în starea concretă, actuală şi continuă de pericol creată pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, în condiţiile în care un număr nedeterminat de persoane care nu deţin nici cunoştinţe teoretice, nici abilităţi practice circulă în prezent, uneori cu autovehicule de mare tonaj sau mijloace de transport în comun, pe drumurile publice din România şi din Europa, justifică pe deplin şi interzicerea dreptului de a alege pentru aceşti inculpaţi, atât ca pedeapsă accesorie, cât şi ca pedeapsă complementară.

b) În plus faţă de criticile formulate mai sus, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii T.T., Y.Y. şi A.A. procurorul a apreciat că, având în vedere împrejurările în care au fost comise faptele şi calitatea deţinută de fiecare dintre cei trei inculpaţi în perioada comiterii faptelor, se impunea ca între drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, iar durata interzicerii în cazul pedepsei complementare să se apropie de durata maximă prevăzută de 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

c) Al treilea subpunct se referă la nelegalitate sentinţei sub aspectul omisiunii instanţei de a aplica inculpatului M.M. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la această infracţiune, instanţa a dispus în sensul înlăturării, conform dispoziţiilor art. 65 C. pen., a aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, conform dispoziţiilor art. 254 alin. (1) teză finală C. pen., cuantumul pedepsei principale aplicate acestuia nejustificând şi aplicarea pedepsei complementare,

Totuşi, art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen. prevede că aplicarea pedepsei complementare este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, cu condiţia ca pedeapsa aplicată să fie de minim doi ani închisoare, condiţie care în speţă este îndeplinită.

Ca atare, în situaţii ca cele de mai sus, inculpatul nu a lăsat la aprecierea instanţei aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, ci aplicarea este obligatorie. Neîndeplinindu-şi această obligaţie, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală.

3. Al treilea motiv de critică vizează nelegalitatea sentinţei sub aspectul reducerii termenului de încercare cu durata reţinerii şi arestării preventive în cazul inculpaţilor N., F.F.F., S. şi P.P.

În cazul acestor inculpaţi, instanţa a dispus, cu privire la acest aspect după cum urmează:

- în cazul inculpatului N., în baza art. 88 C. pen. deducerea din pedeapsa principală, aplicată a duratei reţinerii şi arestului preventiv executate în intervalul 14 iunie 2008-31 august 2009, termenul de încercare stabilit prin prezenta, urmând a fi redus corespunzător;

- în cazul inculpatului F.F.F., în baza art. 88 C. pen., deducerea din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată acestui inculpat, perioada reţinerii şi arestului preventiv executate, de acesta, în intervalul 16 iunie 2008-31 august 2009, termenul de încercare astfel stabilit, reducându-se corespunzător;

- în cazul inculpatului S., în baza art. 88 C. pen. deducerea din pedeapsa principală aplicată a duratei reţinerii şi arestului preventiv executate, de acest inculpat, în intervalul 20 iunie 2008-31 august 2009, termenul de încercare stabilit prin prezenta urmând a fi redus corespunzător;

- cu privire la inculpatul P.P., conform dispoziţiilor art. 88 C. pen. deducerea din pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată a perioadei reţinerii şi arestului preventiv executate de acesta în intervalul 14 iunie 2008- 07 august 2009, termenul de încercare stabilit prin prezenta reducându-se corespunzător.

La calcularea termenului de încercare se ţine seama de durata pedepsei închisorii aplicate de instanţă, iar nu de pedeapsa ce a mai rămas de executat în urma computării arestării preventive (T.S., sentința penală nr. 2516 din 1973, R.R.D. nr. 2/1974, pag. 168).

Astfel, reducerea termenului de încercare cu durata reţinerii şi arestării preventive în cazul celor patru inculpaţi este nelegală.

Faţă de cele expuse mai sus, în temeiul art. 385 15 lit. d), raportat la art. 385 6 C. proc. pen., procurorul a solicitat admiterea recursului parchetului, casarea parţială a sentinţei penale atacate, iar în rejudecare:

1. Majorarea pedepselor principale aplicate inculpaţilor G., R.R., H., H.H., I., M.M., O.O., P.P., X., S., O., F.F.F. şi D., în raport cu criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. şi executarea efectivă a pedepsei aplicate şi în cazul inculpaţilor G., S., O. şi F.F.F., iar în cazul inculpatei D., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei;

2. să se adauge la pedepsele accesorii şi complementare aplicate inculpaţilor T.T., Y.Y., D.D.D., B.B.B., S., X., A.A., V., M.M., E., E., R.R., I.I., F.F.F., O.O., H.H., P.P., O., K., M., G.G., N., G., H., N., G., H., D., C. şi interzicerea dreptului de a alege prevăzut de art. 64 alin. (1) teza I, iar în cazul inculpaţilor T.T., Y.Y. şi A.A. să se adauge la pedeapsa complementară şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracţiunii, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., iar durata interzicerii în cazul pedepsei complementare să se apropie de durata maximă prevăzută de 53 pct. 2 lit. a) C. pen. Să se aplice inculpatului M.M., pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute cu caracter obligatoriu de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 65 C. pen.;

3. În cazul în care instanţa de recurs va menţine modalitatea de executare stabilită de prima instanţă, calcularea termenului de încercare cazul inculpaţilor N., F.F.F., S. şi P.P. cu luarea în considerare a pedepsei aplicate de instanţă, iar nu a pedepsei ce a mai rămas de executat după deducerea duratei reţinerii şi arestării preventive.

În motivele de recurs depuse la dosarul cauzei,aflate în vol. II dosar Înalta Curte, filele 1-27, recurentul inculpat T.T. personal face o analiză amplă pe fiecare acuzaţie adusă, în raport cu probele administrate a soluţiei de condamnare dispusă faţă de acesta, criticând-o.

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, a menţionat că nu au fost verificate înregistrările de pe toate CD-urile originale, ci doar în copie,m fiind luate în considerare procesele-verbale ale procurorilor, nu rezultă că cei patru inculpaţi ar fi constituit acel grup infracţional, singurul care a declarat în sensul acestei infracţiuni a fost inculpatul G. şi aceasta după începerea efectuării cercetărilor la parchet pentru a beneficia de prevederile art. 320 C. proc. pen., pentru reducerea pedepsei, nu rezultă că inculpatul ar fi convins persoanele care au venit în biroul său că le-ar fi promis ceva, respectiv avantaje în schimbul primirii de foloase necuvenite.

Probele menţionate de instanţă la paginile 251-253 nu sunt concludente şi consistente pentru a stabili existenţa grupului, respectiv o convorbire telefonică din 1 mai 2008, trunchiată, o fotografie făcută în faţa sediului Serviciului Public Regim Permise de Conducere Și Înmatriculări A Vehiculelor în primăvara anului 2007 lângă un copac înflorit cu majoritatea subordonaţilor, aprecierea că Y.Y. în anul 2006 a fost în concediu fără nicio verificare, fără a se face vreo verificare că P.P. C., R.R.C. şi H. au avut calitatea de foşti poliţişti, aspect total eleiat, stabilirea eleiată că inculpaţii B.B.B. L., V. I şi F., au fost lucrători ai Serviciului Public Comunitar Regim de Conducere și Înmatriculări de Vehicule la data declanşării acţiunii Direcția Națională Anticorupție, deşi după 5 ani de cercetare a rezultat că din probe că nu au lucrat la locaţia indicată, că au fost trecute în mod eleiat calitatea de lucrător de poliţie şi instructor al lui R.R. De asemenea, recurentul inculpat critică că au fot indicate mai multe declaraţii ale denunţătorilor de profesie din conţinutul cărora nu rezultă existenţa grupului, presupuşii membrii ai pretinsului grup nu cunoşteau că fac parte din grup, nu primeau sarcini, nu acţionau după un plane, încheierea din 10 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2/2008, fiind făcute aprecieri cu privire la motivarea primei instanţe pe acest aspect, arătându-se că singurul care a declarat referitor la existenţa grupului a fost inculpatul G., aspecte legate de modul cum a fost anchetată cauza de către procuror, respectiv cu încălcarea legii, recurentul menţionând că nu a făcut parte niciodată din comisia de examinare, aşa cum se arată în rechizitoriu, că în motivarea instanţei eleiat apare în calitate de intermediar, neexistând nicio probă în acest sens, precum şi alte precizări ale primei instanţei referitoare la faptul că ar fi făcut programări ale candidaţilor la examen, scopurile grupului sunt lacunar descrise, fiind făcute referire la materiale din mass-media, la existenţa unei anonime în volumul 104 de cercetare penală, aspecte legate de la percheziție, apreciind că nu sunt întrunitele elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nici cu privire la componenta obiectivă, nici la componenta subiectivă.

În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită a menţionat faptul că niciunul dintre elevii care ar fi dat mita şi care au fost audiaţi la parchet şi la instanţă nu au confirmat acest lucru, precizând că nu au dat bani şi nu au fost ajutaţi. Instanţa nu a dorit să audieze pe cei 32 de elevi pentru mi s-au reţinut actele materiale. De asemenea, consideră recurentul inculpat că există contradicţii în declaraţia inculpatului I.I., referitor la actele materiale denunţate de R.R. rezultă contradicţii legate de suma în euro, nefiind stabilite sumele pretinse de el şi primite în ceea ce o priveşte pe J.J.J.J., K.K.K.K. şi L.L.L.L.L.L.L.L., aceeaşi situaţie cu privire la suma pretinsă se regăseşte şi în cazul actelor materiale denunţate de P.P., cu privire la suma de 7.000 lei daţi recurentului inculpat de către U.U. motivarea instanţei nu este una clară şi fermă, nerezultând că ar primit suma respectivă, nefiind clare nici motivările legate de ceilalţi denunţători, actele materiale nu sunt dovedite, recurentul inculpat făcând aprecieri asupra motivării sentinţei faţă de coroborări ale probelor, considerând că mijloacele de probă indicate de instanţă nu sunt probe concrete, certe, pertinente.

Totodată, recurentul inculpat indică probe pentru inexistenţa faptei de luare de mită, inexistenţa grupului infracţional şi a abuzului, respectiv consideră că denunţurile denunţătorilor de profesie nu sunt sincere şi nu se coroborează cu nimic, CD-ul 21 ca şi alte CD-uri sunt trunchiate, au fost distruse probe cu CD. uri de către procurori, agendele personale de lucru menţionate în acelaşi proces-verbal din 16 iunie 2008, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi achitarea sa pentru cele două infracţiuni de care este acuzat.

Recurentul inculpat T.T. consideră că nu sunt concludente probele indicate în pag. 212 pct. 1 (145-149, 193-196, 213 alin. (2), 222 aliniat ultim, 232 alin. (2), sunt prezentate variante diferite privind pe P.P., R.R., I.I., examinatorii la proba de traseu X., C.C., C.C.C.C.C.C.C., H.H.H.H.H.H.H.H.H.H. şi C.C.C.C.C.C.C.C.C.C.C.C.C.C. au declarat la parchet şi la instanţă că nu a intervenit pentru nimeni la proba de traseu; parchetul şi instanţa au precizat că denunţătorii i-au dat banii după ce elevii (32) erau admiși la ambele probe (sala-traseu), iar denunţătorii au declarat că dădeau banii după proba de sală, nu există la dosar fotografii, filmări, flagrant şi nimic concludent. Cei 7 elevi audiaţi de instanţă, D.D.D.D., E.E.E.E., M.M.M.M.M.M.M.M., T.T.T.T., B.B., O.O.O.O.O.O.O.O., N.N.N.N.N.N.N.N. au declarat în unanimitate că nu au dat bani şi nu au fot ajutaţi la sală sau la traseu.

De asemenea, s-a mai arătat că instanţa l-a audiat pe elevul N.N.N.N.N.N.N.N. la 18 martie 2010, ocazie cu care a declarat în favoarea sa (că nu a dat bani şi nu a fost ajutat) motiv pentru care instanţa a înlăturat declaraţia acestuia şi nu a menţionat în sentinţa faptul că acesta a fost audiat.

S-a menţionat că nu au fost audiaţi intermediarii, persoane care au intervenit la denunţători pentru școlarizarea elevilor, deşi sunt menţionaţi, atât în sentinţă, cât şi în rechizitoriu.

Nu au fost anulate permisele pentru toţi cei 32 de elevi, făcând exemplificări, nu există la dosar nicio probă cu privire la U.U., instanţa i-a respins toate cererile sale inclusiv reaudierea, iar la ultimul cuvânt i-a interzis cu desăvârşire să declare toate aspectele pentru a se apăra şi a arăta nevinovăţia, cât şi aspecte cu privire la denunţători, au fost făcute aprecieri cu privire la pedepsele aplicate şi la individualizarea acestora, apreciind că nu s-au dat eficienţă dispoziţiilor legale cu privire la rolul pedepsei.

Recurentul inculpat aduce critici cu privire la aspectele civile ce au rezultat din sentinţa atacată, respectiv la sechestrul asigurător, fiind apreciată măsură luată iniţial ca fiind nelegală. Recurentul inculpat a menţionat că în cauză casa de locuit şi terenul aferent din municipiul Piteşti, nu sunt proprietatea sa, ci a altei persoane, aşa încât menţinerea sechestrului nu este legală. De asemenea, nici autotursmul nu îi aparţinea la momentul aplicării sechestrului şi nici acum, considerând că pentru suma de 11.350 euro şi suma de 1.750 lei era suficient aplicarea sechestrului pe autoturism, că i-a fost confiscată averea în mod brutal.

De asemenea, consideră recurentul inculpat că sumele menţionate mai sus nu rezultă din niciun calcul, făcând referiri la alţi inculpaţi şi la sumele stabilite în cazul acestora.

De asemenea, recurentul inculpat consideră că cele 32 de acte materiale nu sunt 32 din referirile făcute la denunţători, la declaraţiile acestora, la chestionarele lor, recurentul inculpat revenind la aspecte referitoare la mijloacele de probă administrate în cauza sa.

Au fost ataşate motivelor de recurs fotocopia încheierii penale din data de 20 octombrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Totodată au fost depuse cereri de administrare a unor probe în apel, respectiv reaudierea sa, audierea mai multor persoane ca martori ce au fost indicaţi, în raport cu teza probatorie, comunicarea unor înscrisuri, audierea unor convorbiri telefonice/ambientale indicate, prezentarea casetei cu filmarea percheziţiei, verificarea CD-ului cu menţiunea „Ştiri Pro Tv”, prezentarea procesului-verbal de atenţionare a inculpatului R.R., ridicat din biroul lui G., rezultatul verificării calculatorului ridicat din biroul inculpatului T.T. cu ocazia percheziţiei, prezentarea adresei Inspectoratului de Poliție al Județului Argeş din 05 iunie 2008 către Serviciul Public Comunitar Argeş privind anularea permisului de conducere, vizionarea agendelor de lucru numerotate şi înseriate din anii 2005, 2006, 2007, 2008 care aparţineau lui T.T., audierea CD nr. 21 varianta originală, care conţine dialogul între inculpat şi U.U., cereri aflate în vol. II dosarul Înaltei Curţi, filele 40-49.

Au fost depuse la dosar şi alte înscrisuri, precum şi motive formulate de acelaşi recurent inculpat, prin apărător aflate în volumul II al Înaltei Curţi, filele 50-180, fiind reluate solicitările de probatorii şi expuse aceleaşi critici formulate de recurentul inculpat, însă mai în amănunt cu referiri la mijloacele de probă, respectiv la denunţurile formulate, la sumele de bani pretinse şi primite, la omisiuni ale instanţe cu privire la unele suma de bani restituită de inculpat unei persoane, cu privire la dispariţia unor probe la confiscări şi omisiunea de a se pronunţa la unii elevi, solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinţei şi rejudecând cauza a se dispune achitarea inculpatului, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în vederea suplimentării şi administrării tuturor probelor necesare în stabilirea adevărului şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.

În recursul declarat, recurentul inculpat B.B.B., prin apărător aflat în vol. I dosarul Înaltei Curţi, filele 141-177, s-a menţionat că probele strânse în cursul urmăririi penale şi care au servit drept temei pentru trimiterea în judecată, precum şi probele administrate în cursul judecăţii de fond nu au dovedit, în mod cert faptul că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat prev. şi pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi trafic de influenţă ( 3 acte materiale ) prev. şi pedepsită de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Recurentul inculpat a arătat că în toate declaraţiile date cu respectarea legalităţii, a negat faptul că ar fi săvârşit infracţiunea de aderare la grup infracţional., nu şi-a asumat vreo sarcină sau atribuţie referitoare la obținerea frauduloasă a carnetului de conducere de către o persoană şi nu a intervenit pe lângă lucrători de poliţie din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

Recurentul a arătat că îşi desfăşura activitatea în cadrul Biroului de Poliţie Rutieră Piteşti având funcţia de inspector principal. În calitate de ofiţer de cercetare al poliţiei judiciare avea ca atribuţii de serviciu şi deplasări la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş pentru a verifica deţinătorii de premise de conducere, a verificării valabilităţilor autorizaţiilor de circulaţie provizorie sau a datelor de înmatriculare a anumitor autovehicule.

Datorită firii sale deschise cu ocazia acestor deplasări la serviciul sus-amintit la rugăminţile unor persoane care lucrau la finanţe, medicină legală, la Spitalul Judeţean, la primărie sau directori ale unor societăţi comerciale lua dosarele de înscriere la examenul de conducere, ale rudelor, prietenilor sau angajaţilor acestora, şi le depunea la ghişeu în vederea programării acestora pentru susţinerea examenului pentru obţinerea permisului de conducere. Astfel de servicii le făcea şi pentru instructori auto sau directori ai unor şcoli de şoferi, deoarece şi el apela la ei, pentru efectuarea cursurilor de şcolarizare pentru persoane pe car le cunoştea sau la solicitarea acestora pentru alte persoane, în vederea efectuării unui discount la taxele de şcolarizare.

Aceste servicii vizau şi programarea mai rapidă la examen, sau reprogramarea într-un timp mai scurt a unora care au picat la examen, programarea pentru o anumită zi a săptămânii la examen pentru a putea beneficia de mașina cu care a făcut cursuri practice, tipărirea mai rapidă a permisului de conducere. Au existat şi situaţii în care persoana avea deja depus dosarul şi pe un bileţel i se dădeau datele acesteia pentru a verifica dacă a fost programată la examen, sau în ce zi a fost făcută programarea. Pentru ca aceste servicii pe care era rugat să le efectueze să fie îndeplinite, inculpatul apela la funcţionarul care era în ziua respectivă la ghişeu, iar când era aglomeraţie îl ruga pe coinculpatul D.D.D. să îndeplinească aceste servicii, mesajele transmise acestui coinculpat aveau scopul expus anterior.

În aceeași ordine de idei a învederat că a îndeplinit servicii privitoare la obţinerea cazierului judiciar de la serviciul competent care se afla situat vis-a-vis de biroul unde îşi desfăşura activitatea.

A dat curs acestor rugăminţi având în vedere faptul că era în relaţii de prietenie sau amiciţie cu persoanele care îi solicitau ajutorul, în sensul arătat şi uneori în considerarea faptului că poate dacă va avea şi el nevoie îl vor ajuta şi ei la rândul lor.

A subliniat că pentru efectuarea acestor servicii nu a dat niciodată bani sau alte foloase şi nici nu a primit personal sau prin intermediar bani sau alte foloase. Nu a existat vreo înţelegere prealabilă în acest sens între acesta şi alţi funcţionari, iar aceştia îl ajutau având în vedere simplele relaţii de amiciţie sau prietenie existente. Nu am făcut demersuri în vederea promovării în mod fraudulos a examenului de obţinere a permisului de conducere de către vreo persoană pe lângă funcţionari din cadrul Serviciului public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

Recurentul inculpat a făcut câteva precizări cu privire la o parte din coinculpaţi pentru că îi cunoştea din perioada în care aceştia lucrau în cadrul Serviciului de Poliţie Rutieră.

În legătură cu relaţiile sale cu coinculpaţii D.D.D., R.R., F.F.F., O. a menţionat câteva aspecte.

Astfel, cu D.D.D. este prieten foarte bun, l-a cunoscut prin intermediul cumnatului său care era tot ofiţer de poliţie prin anul 2000.

R.R. este directorul unei şcoli de şoferi şi în virtutea relaţiilor de prietenie, în timp inculpatul a recomandat unor cunoştinţe şcoala de şoferi a acestuia, datorită unor avantaje pe care le prezenta sub aspect al parcului auto şi calităţii instructorilor.

Pe coinculpatul F.F.F. l-a cunoscut încă din copilărie, fiind vecini de cartier, iar în perioada indicată în rechizitoriu era în relaţii de prietenie cu acesta.

În ceea ce-l priveşte pe coinculpatul O. a arătat că îl cunoaşte de peste 12 ani, fiind prieten cu acesta. Prietenia lor s-a cimentat datorită gestului pe care acesta l-a făcut, respectiv în luna mai a anului 2005 a transportat-o pe soţia inculpatului care se afla sub ameninţarea unui avort spontan la maternitatea din Bucureşti, gest care a salvat-o pe soţia sa de la o situaţie tragică.

A făcut aceste precizări, întrucât în actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că inculpatul a aderat la un grup infracţional organizat şi că ar fi acţionat ca „veritabil cap de pod” între inculpaţii F.F.F., O., R.R. şi I.I., pe de-o parte şi pe de altă parte, inculpatul D.D.D.”

Precizez că nu este adevărat acest aspect, interacţiunile sale cu coinculpaţii sus-amintiţi au avut loc exclusiv în baza relaţiilor de prietenie existente între inculpat şi persoanele indicate. Între ei nu a intervenit niciun fel de înţelegere de asociere sau colaborare în vederea facilitării obţinerii în mod fraudulos a permisului de conducere de către alte persoane.

Cu toate că, pe de-o parte, în rechizitoriu se reţine în ceea ce îi priveşte pe coinculpaţii R.R., F.F.F., O. că au avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând infracţiunile reţinute în sarcina lor şi totodată au facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor membri ai grupului infracţional organizat din care făcea parte, sens în care li s-au reţinut prev. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, pe de altă parte aceştia nu recunosc învinuirile aduse cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracțional organizat.

S-au indicat declaraţiile martorilor R.R., F.F.F., O.

Referitor la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat prev. şi pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu este întrunită nici latura obiectivă, cât nici cea subiectivă a acesteia.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată (3 acte materiale) prevăzută şi pedepsită de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Recurentul inculpat prin apărător a menţionat că a negat în mod constant că ar fi primit sau pretins bani, bunuri sau alte foloase, nu a acceptat asemenea promisiuni pentru inculpat sau o altă persoană din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş şi nici nu a lăsat să se creadă că ar avea influenţă asupra membrilor din comisia de examinare sau a altor lucrători din cadrul serviciului sus-amintit, de la inculpaţii R.R., F.F.F., O. sau de la alte persoane.

Singurele probe care stau la baza acuzei săvârşirii acestei infracţiuni constau în declaraţiile coinculpaţilor R.R., F.F.F., O. Privitor la aceste declaraţii a arătat că acestea conţin multe inadvertențe care dovedesc caracterul nesincer la afirmațiilor făcute, aceste declaraţii fiind date în perioada când aceste persoane erau arestate preventiv şi afirmaţiile făcute la adresa inculpatului se datorească acestei împrejurări, respectiv că doreau să fie cercetate în stare de libertate şi doreau să şi se reducă limitele de pedeapsă ca urmare a reţinerii art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

A mai menţionat recurentul inculpat că nu a discutat cu R.R., F.F.F., O. sau nu le-a dat de înţeles că inculpatul ar avea influenţă sau că ar putea influenţa lucrător din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş în vederea obţinerii în mod fraudulos a caretelui de conducere de către anumiţi candidaţi.

Recurentul inculpat nu a intermediat transmiterea, către D.D.D. sau alţi funcţionari din cadrul serviciului în care îşi desfăşura acesta activitatea, de bani sau foloase pentru candidaţii care au fost înscrişi la examen. Niciodată coinculpaţii R.R., F.F.F., O. nu i-au remis vreo sumă de bani, bunuri sau alte valori în scopul de a determina vreun funcţionar din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş să favorizeze vreun anumit candidat în vederea obţinerii în mod fraudulos a carnetului de conducere.

În legătură cu actele materiale reţinute în cuprinsul actului de sesizare a arătat că acestea nu corespund realităţii. În acest sens, a precizat că nu există probe (excluzând declaraţiile coinculpaţilor la care a făcut referire anterior) privitor la faptul că ar fi primit bani sau alte foloase pentru a face demersuri în vederea sprijinirii unor candidaţi în vederea promovării examenului de conducere în mod fraudulos.

1) Referitor la actul material reţinut în actul de sesizare, conform căruia în baza unei înţelegeri preexistente, stabilită prin desfășurarea activităţii în cadrul grupului infracţional din care ar fi făcut parte, ar fi primit de la coinculpatul R.R. suma de 1000 euro pentru a facilita numitei X.X.X.X.X. obţinerea frauduloasă a permisului de conducere, recurentul inculpat a făcu următoarele precizări.

Nu este adevărat că recurentul inculpat ar fi primit de la inculpatul R.R. vreo sumă de bani pentru a facilita obţinerea în mod fraudulos a permisului de conducere de către numita X.X.X.X.X. sau în alt scop.

Aşa cum a mai precizat, pe inculpatul R.R. îl cunoaşte de 10 ani de zile, fiind prieten bun cu acesta, aspect confirmat şi de către acest din urmă inculpat.

În cursul lunii mai a anului 2008 a fost contactat de către R.R., care i-a solicitat să programeze la examen o candidată ce provenea de la şcoala sa de şoferi şi care provenea dintr-un alt judeţ.

Această persoană se numea X.X.X.X.X. Legat de acest aspect inculpatul R.R. declara „Cum T.T. a refuzat demersul pentru această candidată am apelat din nou la serviciile lui B.B.B. pentru depunerea dosarului acestei candidate.”

Recurentul a procedat la programarea acestei candidate la câteva zile, ca urmare a rugăminţii adresate de către inculpatul R.R. şi i-a comunicat acestuia data examenului. Acesta a apelat la ajutorul său doar pentru simpla formalitate de a o programa pe aceasta la examen în contextul în care candidata X.X.X.X.X. provenind din alt judeţ al ţării, funcţionarii de la ghişeu erau reticenţi în primirea dosarului chiar dacă acesta era complet.

Ulterior a fost sunat de către R.R. care i-a spus să o reprogramez pe Vasiliu, întrucât nu ştia dacă aceasta promovase sau nu examenul. După acest telefon, inculpatul R.R. a revenit şi i-a spus că Vasiliu ar fi promovat examenul dar l-a rugat să facă demersuri în vederea urgentării eliberării permisului de conducere obţinut de către aceasta. A dat curs acestei solicitări şi a luat legătura cu funcţionarul din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş care se ocupa de acesta chestiune, acestei candidate fiindu-i eliberat permisul de conducere.

Ajutorul acordat la solicitarea coinculpatului R.R. constând exclusiv în programarea acestei candidate la examen şi eliberarea mai repede a carnetului de conducere le-a făcut în baza relaţiei de prietenie în care se afla cu acest inculpat. Pentru aceste servicii nu i-a solicitat lui R.R. vreo sumă de bani şi nici nu a primit de la acesta bani sau alte foloase.

A arătat că aceste servicii făcute lui R.R. trebuie privite în contextul în care la acea dată programarea sau reprogramarea candidaților putea dura un timp mai îndelungat, acelaşi aspect este valabil şi pentru eliberarea permisului de conducere.

Subsemnatul nu a avut nicio înțelegere cu R.R., în sensul că acesta să-i dea sume de bani sau alte foloase pentru serviciile pe care i le-a făcut.

Recurentul a menţionat că nu rezultă din niciun mijloc de probă faptul că el ar fi pretins sau i-ar fi dat de înţeles coinculpatului R.R. că ar fi avut vreo influenţă sau că ar fi intervenit pe lângă un funcţionar din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş în vederea facilitării promovării examenului de conducere a vreunui candidat.

În legătură cu X.X.X.X.X. a arătat că nici măcar din declaraţia lui R.R. nu reiese dacă aceasta a fost ajutată, nici el nu ştia acest aspect. Context în care este evident că nu avea de ce să-i dea vreo sumă de bani, cu atât mai mult cu cât nu a existat vreo înţelegere anterioară privitoare la remiterea sumei şi mai ales în situaţia în care candidata dăduse examenul. Chiar R.R. a, precizat în declaraţia sa (fila 247 vol. IV) că „Nu-mi pot explica demersul făcut de a da lui B.B.B. suma de 1.000 euro”).

Din declaraţia coinculpatului Tinca, dată în faţa instanţei a rezultat că ar fi avut o discuţie cu inculpatul T.T., în sensul că acesta din urmă i-ar fi sugerat să apeleze la dansul pentru intervenţiile ce trebuiau efectuate pentru anumiţi elevi ai şcolii lui .R.R.

Având în vedere aceste aspecte este evident că declaraţia inculpatului R.R. referitoare la modul în care a fost ajutată această candidată nu trebuie avută în vedere, sau să fie privită cu reţinere, ea neputând fi coroborată cu alte mijloace de probă care să releve remiterea sumei de bani către recurent.

De asemenea, recurentul a învederat că numita X.X.X.X.X. nici măcar nu a fost audiată în faţa instanţei de judecată, astfel nici susţinerile coinculpatului R.R. referitoare la faptul că ar fi primit de la această candidată suma de 1.700 euro nu pot fi verificate sau modul în care ar fi promovat examenul de conducere.

În aceeaşi ordine de idei s-a învederat cu valoare de principiu că veridicitatea faptelor este invers proporţională cu distanţa până la sursa probei.

În concluzie a arătat, că învinuirea adusă nu este dovedită, afirmaţia făcută de către inculpatul R.R. privind remiterea sumei de bani nu poate fi coroborată cu niciun alt mijloc de probă, iar aceasta a fost făcută în contextul în care era arestat preventiv şi era interesat în înlocuirea sau încetarea măsurii privative de libertate şi în reţinerea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

2) Privitor la actul material prin care s-a reţinut faptul că recurentul, în cursul lunii aprilie 2008, ar fi primit suma de 1.700 euro de la coinculpatul O., pentru a-i facilita lui B. obţinerea frauduloasă a permisului de conducere doresc să vă învederez anumite aspecte.

Recurentul a învederat prietenia cu coinculpatul, că în cursul lunii aprilie 2008 a fost contactat de către coinculpatul O. pentru a-l programa la examen pe primul, că activitatea referitoare la coinculpatul B. s-a limitat în mod exclusiv la programarea acestuia la examen. Nu a făcut niciun demers în vederea facilitării promovării în mod fraudulos a examenului de conducere de către inculpatul B., nu a primit nicio sumă de bani de la inculpat şi nici nu i-a spus în mod direct că va interveni sau să-l fi lăsat să creadă că ar putea interveni pe lângă funcţionari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş pentru obţinerea frauduloasă a permisului de conducere de către inculpatul B. sau de către alte persoane. Nu a existat nicio convenţie între recurent şi O. referitor la faptul că ar putea să intervină în vederea favorizării anumitor persoane pentru obţinerea în mod fraudulos a permisului de conducere. Nu există nicio dovadă din care să rezulte faptul că recurentul ar fi intervenit pe lângă D.D.D. în vederea promovării examenului în mod fraudulos de către inculpatul B.. Mai mult decât atât, acest din urmă inculpat nu l-a identificat pe inculpatul D.D.D. ca fiind cel care la susţinerea probei teoretice i-ar fi pus la dispoziţie chestionare marcate cu răspunsurile corecte.

De altfel, în contextul celor mai sus-arătate, trebuie avută în vedere poziţia exprimată de către inculpatul O., care în primele declaraţii în faza de urmărire penală, respectiv declaraţia olografă din 19 octombrie 2008, în care, acesta arăta neimplicarea recurentului. Oricum ultimele declaraţii ale lui O., care sunt invocate de către acuzare, trebuie coroborate cu alte fapte sau împrejurări ( conform disp. art. 64, 69 C. proc. pen. ) pentru a putea conduce la concluzia că recurentul ar fi primit vreo sumă de bani pentru a face demersuri pentru promovarea în mod fraudulos a examenului de obţinere a permisului de conducere de către B.. Mai mult decât atât, este evident faptul că nu a existat nicio discuţie a recurentului cu coinculpatul O. referitor la favorizarea acestui inculpat în schimbul unei sume de bani, din moment ce coinculpatul O. afirma că, cuantumul sumei de bani l-ar fi apreciat în baza zvonurilor care ar fi circulat în Piteşti.

Recurentul a menţionat că singurele declaraţii care îl incriminează sunt cele ale coinculpatului O., iar cea a coinculpatului F.F.F. doar confirmă că i-a dat lui O., 2000 de euro, declaraţii care nu sunt coroborate cu celelalte mijloace de probă, astfel încât ele trebuie înlăturate, deoarece nu reflectă adevărul.

3) Referitor la actul material conform căruia ar fi primit suma de 2.000 euro de la inculpatul O., pentru a facilita denunţătorului P., obţinerea frauduloasă a permisului de conducere recurentul inculpat a făcut câteva precizări.

În baza relaţiilor de prietenie în care se afla cu inculpatul O., acesta i-a solicitat în cursul lunii aprilie 2008 să-l programeze pe numitul P. pentru susţinerea examenului de obţinere a permisului de conducere. Legat de acest aspect a avut mai multe convorbiri telefonice cu inculpatul O., iar în ceea ce priveşte eliberarea sa rapidă a carnetului de conducere, recurentul nu a făcut niciun demers. A subliniat faptul că pentru efectuarea acestui demers nu a primit vreo sumă de bani de la O. şi nici nu a purtat vreo discuţie în acest sens cu acest inculpat.

Singurul mijloc de probă pe care se sprijină acuza săvârşirii acestei fapte îl constituie declaraţia coinculpatului O., care, aşa cum a precizat (conform disp. art. 64, 69 C. proc. pen.) trebuie coroborată cu alte fapte sau împrejurări pentru a putea conduce la concluzia că recursul ar fi primit vreo sumă de bani pentru a face demersuri pentru promovarea în mod fraudulos a examenului de obţinere a permisului de conducere de către P.

Având în vedere considerentele exprimate vis-a-vis de aceste trei acte materiale ale infracţiunii de trafic de influenţă, reţinută în sarcina inculpatului şi mijloacele de probă la care se face trimitere în actul de sesizare, se desprind anumite aspecte.

Astfel, în rechizitoriu, în susţinerea acuzei, se face trimitere la numeroase înregistrări audio, mesaje telefonice, dintre recurent şi inculpatul D.D.D., sau dintre inculpat şi R.R. sau O. sau alte discuţii purtate între O. şi V.V., precum şi între aceştia şi persoanele pentru care ar fi intervenit.

Din aceste înregistrări nu a rezultat în mod explicit şi nici implicit că între inculpat şi celelalte persoane sus-amintite, ar fi fost purtată vreo discuţie referitoare la faptul că recurentul va interveni pe lângă vreun funcţionar din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş în scopul favorizării obţinerii în mod fraudulos a permisului de conducere de către vreun candidat sau legat de faptul ar fi primit ori pretins bani sau alte foloase sau acceptat promisiuni sau daruri.

Interpretarea în mod trunchiat a discuţiilor purtate de către recurent, precum şi răstălmăcirea anumitor cuvinte sau expresii de către cauză, nu pot constitui probe certe, pertinente şi utile cauzei din care să rezulte vinovăţia recurentului.

Din aceste interceptări ale convorbirilor telefonice reies nişte aspecte de fapt pe care recurentul nu le-a negat, respectiv că a avut discuţii telefonice cu D.D.D., R.R., O., F.F.F., întrucât, aşa cum a mai precizat, este prieten cu aceştia de mai mulţi ani. Activitatea recurentului, care reiese şi din convorbiri sau mesaje telefonice, a fost una legală. Aceasta s-a limitat în mod exclusiv la ajutorul dat, ca urmare a solicitării unor coinculpaţi, constând în programarea acestora la examen, reprogramarea la examen în caz că ar fi picat examenul, tipărirea mai rapidă a carnetului de conducere, verificarea dosarelor unor candidaţi sau a datei de programare la examen.

În ceea ce priveşte mesajele trimise lui D.D.D., aşa cum a declarat, scopul acestora era de a verifica dacă persoanele respective aveau toate actele dosarului în regulă, dacă au fost programate, sau reprogramate mai rapid în cazul în care nu promovau examenul.

Cu toate că s-a făcut referire în rechizitoriu la sute de mesaje trimise lui D.D.D. şi la înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare, acestea priveau doar activitățile sus-amintite. Dovada în acest sens este faptul că, dacă recurentul ar fi desfăşurat o activitate infracţională, de natura celei reţinute, aceste înscrisuri şi mesaje ar fi constituit mijloace de probă pentru dovedirea săvârșii acestor infracţiuni. Or, în sarcina recurentului au fost reţinute doar aceste trei acte materiale, care, aşa cum s-a arătat nu sunt dovedite decât de declaraţiile coinculpaţilor O. şi R.R.

Pentru existenţa laturii obiective a acestei infracţiuni, respectiv elementul material al acestei infracţiuni constă în primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase ori în acceptarea de promisiuni sau daruri. Or, în speţă, recurentul nu a săvârşit nicio acţiune sau inacţiune care ar intra în conţinutul laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă. Din punctul de vedere al recurentului, nici măcar învinuirea nu este corect încadrată, în drept, întrucât, referindu-se la actul material pe care l-ar fi săvârşit în legătură cu numita X.X.X.X.X. la solicitarea lui R.R., acesta din urmă afirma că i-ar fi dat suma de 1.000 euro, în condiţiile în care candidata a susţinut proba teoretică, dar el nu ştia dacă aceasta promovase sau nu examenul şi în contextul în care a afirmat că „Cum T.T. a refuzat demersul pentru această candidată am apelat din nou la serviciile lui B.B.B. pentru depunerea dosarului acestei candidate (…). Nu-mi pot explica demersul făcut de a da lui B.B.B. suma de 1.000 euro.”

Adică s-a reţinut de către acuzare că recurentul ar fi primit de la inculpatul R.R. aceasta sumă de bani şi i s-a reţinut infracţiunea de trafic de influenţă. În contextul în care acesta nu a discutat cu recurentul despre primirea ori pretinderea de bani, acceptarea de promisiuni de către el în vederea favorizării acesteia la examen, iar remiterea sumei s-ar fi făcut după susţinerea examenului. Aceleaşi aspecte le-a învederat şi în legătură cu actul material conform căruia ar fi primit de la coinculpatul O. o sumă de bani, în vederea favorizării candidatului (inculpat) B. Respectiv, O. nu ar fi discutat cu el de o eventuală favorizare a lui B. în schimbul primirii unei sume de bani, iar remiterea sumei s-ar fi făcut după susţinerea (promovarea) examenului şi cu toate acestea se reţine infracţiunea de trafic de influenţă. În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă, aceasta presupune vinovăţia sub forma intenţiei directe.

În considerarea aspectelor invocate a arătat că nu este îndeplinită nici această cerinţă, respectiv recurentul nu a traficat influenţa sa şi nici nu a prevăzut sau dorit crea unei stări de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de serviciu, în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

Recurentul prin apărător a conchis prin a arătat că susţinerile parchetului referitor la comiterea de către el a celor trei acte materiale de trafic de influenţă nu au fost dovedite decât de declaraţia coinculpaților R.R., O. şi F.F.F. care a afirmat doar că „(…) din câte ştiu eu, nefiind de faţă la nici o astfel de întâlnire, O. intervenea la B.B.B.” Care nu sunt coroborate cu nici un alt mijloc de probă.

Este evident că denunţurile formulate de către aceste persoane şi declaraţiile lor, au fost făcute în perioada când acestea erau arestate preventiv şi urmăreau să îşi uşureze situaţia în care se aflau, de asemenea aveau interes în reţinerea faţă de dânşii a prevederilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, deziderat care s-a şi realizat.

Astfel, nu a reieşit fără echivoc că el a comis infracţiunea de trafic de influenţă, ceea ce ar justifica răsturnarea prezumţiei de nevinovăţiei; îndoielile existente trebuie interpretate în favoarea recurentului, în speţă aplicându-se principiul in dubio pro reo.

În acest din urmă sens, a arătat că după cum o hotărâre de condamnare nu s-a putut fundamenta pe presupuneri, ci doar pe probe certe de vinovăţie, iar în cauză nu au fost administrate astfel de probe, care să demonstreze existenţa actelor materiale reţinute în sarcina recurentului, dubiile profitând din plin recurentului în virtutea regulii in dubio pro reo, a considerat că în privinţa acestei fapte nu a fost demonstrat faptul că el a primit bani sau alte foloase în schimbul exercitării unor demersuri în scopul favorizării celor trei candidaţi.

În cauză au mai fost audiate în calitate de martori numitele J.J.J.J.J.J.J.J.J. şi I.I.I.I.I.I.I.I.I., precum şi numiţii H.H.H.H.H.H.H.H.H.H., C.C.C.C.C.C.C., I.I.I.I.I.I.I.I.I.I. şi D.D.D.D.D.D.D.D.D.D., recurentul formulând o cerere în acest sens.

Privitor la martorele J.J.J.J.J.J.J.J.J. şi I.I.I.I.I.I.I.I.I., s-a făcut referire în rechizitoriu la punctul 4.2.5. unde este descris un act material al infracţiunii de trafic de influenţă care ar fi fost săvârşit de către inculpatul F.F.F.. În faza de urmărire penală numita J.J.J.J.J.J.J.J.J. a formulat un denunţ prin care aducea la cunoştinţa organelor de urmărire penală faptul că inculpatul V.V. ar fi solicitat suma de 3500 euro de la numitul J.J.J.J. în vederea obţinerii de către acesta din urmă a permisului de conducere în mod fraudulos. S-a mai arătat că în cauza ar fi fost implicat şi coinculpatul O.

În legătură cu acest aspect, procurorul, la un moment dat a precizat că O. ar fi avut o legătură infracţională cu coinculpatul D.D.D. pentru ca apoi inculpatul O. să declare în etapa cercetării judecătoreşti că i-ar fi cerut ajutorul său, dar fiind programat la examen J.J.J.J. nu ar fi promovat examenul, iar el ar fi spus că nu îl mai programează în continuare.

Fiind audiată în faţa instanţei la termenul din 04 noiembrie 2009 ( filele 119-120 vol. XII ), martora J.J.J.J.J.J.J.J.J. nu face nicio referire la recurentul sau la coinculpatul D.D.D. Aceasta a relatat aspecte legate de V.V. şi numitul J.J.J.J., făcând trimitere la O., în sensul că l-a rugat pe acesta să intervină pe lângă inculpatul V.V. pentru că acesta din urmă să îi înapoieze o sumă de bani lui J.J.J.J.

Martora I.I.I.I.I.I.I.I.I. a fost audiată în 19 octombrie 2009 ( filele 28-29 vol.

XII ). În depoziţia dată a arătat că avea un birou de copiat acte, context în care i-a cunoscut pe coinculpaţii V.V. şi O.. A făcut la un moment dat o afirmaţie conform căreia coinculpatul O. s-ar fi ocupat cu ajutarea candidaţilor care vor să obţină carnet de conducere pentru ca ulterior să spună că: ”Arat ca în faţa mea nu am asistat niciodată la astfel de discuţii legate de un ajutor la sala sau de sumele de bani ce s-ar fi perceput şi ar fi fost vorba doar de o deducţie logică a mea.” Nici această martoră nu a făcut referire la recurent sau la o legătură între O. şi D.D.D. Concluzia este că niciuna dintre aceste martore nu a făcut în faţa instanţei vreo referire la recurent, respectiv la nicio activitate

de-a sa, de nicio natură, situaţie care infirmă aluziile procurorului la presupusa activitate infracţională a recurentului.

Recurentul a învederat că profilul moral al său nu este acela descris prin rechizitoriu, sens în care a făcut trimitere la declaraţiile martorilor H.H.H.H.H.H.H.H.H.H., I.I.I.I.I.I.I.I.I.I., D.D.D.D.D.D.D.D.D.D. şi C.C.C.C.C.C.C.

În continuare apelantul a făcut referiri din conţinutul declaraţiilor martorilor menţionaţi pe aspecte în circumstanţiere.

Pentru toate considerentele de fapt şi de drept expuse a solicitat ca prin decizia care se va pronunţa să se dispună: admiterea recursului promovat de către recurent împotriva sentinţei penale nr. 8 pronunţată de către Curtea de Apel Târgu Mureş la data de 14 februarie 2012, în Dosarul penal cu nr. x/43/2008, casarea sentinţei pronunţate de către instanţa de fond. În principal, rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. În subsidiar, rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) şi pe cale de consecinţă, în rejudecare să se dispună: achitarea recurentului e sub acuza săvârşirii infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prevăzută şi pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la prevederile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.; achitarea recurentului de sub acuza săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă în forma continuată (3 acte materiale) prevăzută şi pedepsită de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. raportat la prevederile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În motivele de recurs depuse la dosar, aflate în vol. I, filele 178-211, recurentul inculpat D.D.D., prin apărător a solicitat admiterea recursului promovat de către recurent împotriva sentinţei penale nr. 8 pronunţată de către Curtea de Apel Târgu Mureş la data de 14 februarie 2012, în Dosarul penal cu nr. x/43/2008, casarea sentinţei pronunţată de către instanţa de fond, în principal, rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., în subsidiar, rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) şi pe cale de consecinţă, în rejudecare să se dispună:achitarea recurentului de sub acuza săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută şi pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la prevederile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.; achitarea recurentului de sub acuza săvârşirii infracţiunii de luare de mită în formă continuată ( 11 acte materiale ) prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2)1 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. raportat la prevederile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.; condamnarea recurentului pentru săvârşirea infracţiunii de permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aplicarea unei pedepse cu închisoarea a cărei cuantum să fie situat sub minimul special cu orientare spre minimul general, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., fără aplicarea vreunui spor, cu suspendarea condiţionată a executării acesteia (art. 81 C. pen.); în subsidiar: aplicarea unei pedepse cu închisoarea a cărei cuantum să fi situate sub minimul special, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. coroborat cu art. 76 alin. (2) lit. b) C. pen., cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (art. 861 C. pen.).

Recurentul inculpat prin apărător a invocat ca motive de recurs art. 3859 pct. 10, 12, 172 şi 18 C. proc. pen.

S-a arătat că, analizând, pe de-o parte, starea de fapt reţinută de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei în rechizitoriu, iar pe de altă parte, ansamblul materialului probator administrat în cauză, a rezultat fără putinţă de tăgadă faptul că starea de fapt stabilită prin rechizitoriu este lipsită de suport probator referitor la anumite aspecte, fiind reliefată printr-o interpretare trunchiată a probelor, astfel că această stare de fapt nu a putut fi însuşită de către instanţa de judecată, suferind pe alocuri chiar atât din punct de vedere logic cât mai ales juridic, sens în care a învederat instanţei următoarele aspecte:

A) Ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză a inclus totodată şi probe obţinute/administrate în condiţii de legalitate, dar care nu au putut fi avute în vedere de către instanţă, fiind subiective sau nerelevante sub aspectul lămuririi cauzei şi implicit al aflării adevărului cu privire la faptă, răspunderea penală şi persoana făptuitorului.

În această categorie sunt incluse în esenţă declaraţiile unor persoane - care fie au avut o poziţie subiectivă vis-a-vis de cele întâmplate ca urmare a unor împrejurări de fapt - sau care, nu cunosc deloc sau aproape deloc aspecte utile, pertinente şi concludente pentru lămurirea cauzei, nefiind martori oculari al celor întâmplate.

În acest sens, au înţeles să facă referire la declaraţiile majorităţii coinculpaţilor, audiaţi în faza de urmărire penală şi reaudiaţi - pentru asigurarea respectării principiilor oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii - în faţa instanţei de judecată: şi a martorilor, cu excepţia celor specificaţi la punctul B.

B. A doua categorie de probe incluse în ansamblul materialului probator o constituie categoria probelor obţinute/administrate în condiţii de legalitate şi care servesc la aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele, fiind relevante în susţinerea nevinovăţiei, urmând a servi la „construirea lanţului logico-deductiv” al existenţei şi succesiunii faptelor, cu consecinţa pronunţării de către instanţă a unei soluţii de achitare a recurentului de sub acuza săvârşirii faptelor imputate prin rechizitoriu.

În această categorie de probă au fost incluse declaraţiile învinuiţilor/inculpaţilor, T.T., B.B.B., Y.Y. ale martorilor: J.J.J.J.J., J., N.N.N.N.N., P.P.P.P.P., U.U.U.U.U., N.N.N.N.N., T.T.T.T.T.T.T.T.T.T., precum şi ale tuturor celorlalte persoane audiate în faţa organelor de urmărire penală, respectiv instanţa şi care au învederat aspecte utile în lămurirea cauzei.

Probatoriul administrat în condiţii de legalitate în faţa instanţei de judecată nu a furnizat niciun fel de date sau mai corect spus probe certe în sensul dovedirii acuzaţiilor aduse recurentului prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei, rezultând fără echivoc că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută şi pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi luare de mită, în formă continuată ( 12 acte materiale ) prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută şi pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003, recurentul inculpat prin apărător a menţionat ce s-a reţinut, a făcut referiri la condiţiile de incriminare şi la semnificația cuvântului a constitui, a relatat din nou că în declaraţiile date a negat acuzaţia, menţionând ceea ce a declarat, precum şi aspecte din declaraţiile inculpaţilor Y.Y., G., T.T.

Astfel, a rezultat în mod evident că nu a existat nicio grupare de trei sau mai multe persoane care să fi avut o anumită structură. În niciun caz nu trebuie confundată relaţia de subordonare ierarhică determinată de schema organizatorică a serviciului în care îşi desfăşura activitatea şi gradele pe care le avea cu structura, ierarhia unui grup infracţional organizat. Aşa cum a precizat ierarhizarea lor în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş avea la baza nişte criterii legale, prevăzute de actele normative în vigoare la acea dată. Nu au existat nicio înţelegere, un plan sau alte strategii între recurent şi inculpaţii T.T., Y.Y., G. sau alte persoane privind săvârşirea de infracţiuni. Niciodată nu au hotărât să constituie un grup care să aibă ca activitate săvârşirea de infracţiuni în scopul de a obţine beneficii materiale şi financiare care să fie împărţite între ei. Nu a avut un plan comun de acţiune, o coordonare din punct de vedere infracţional, respectiv o strategie în baza căreia să acţioneze.

Legat de favorizarea anumitor candidaţi trebuie subliniate două aspecte:

Primul consta în faptul că această activitate a început la solicitarea şefului de serviciu sau birou care la rândul lor au fost solicitaţi în acest sens de către subprefect, precum şi de către alte persoane care aveau poziţii influente. Dat fiind relaţiile de subordonare ierarhică în cadrul serviciului a fost constrâns să procedez într-un sens nelegal.

Al doilea priveşte împrejurarea că apoi fiecare dintre membrii comisiei au procedat în mod asemănător şi au ajutat cunoştinţe personale faţă de care aveau obligaţii, fără ca această activitate să fie rodul consensului recurentului şi al inculpaţilor T.T., Y.Y. şi G. Fiecare acordă ajutorul candidaţilor în modul şi în măsura în care îl înţelegea la nivel individual. Faptul că s-a trecut la marcarea chestionarelor nu reprezintă un cord privind colaborarea lor în legătură cu săvârşirea unei infracţiuni ci doar o modalitate practică de a acorda ajutor anumitor candidaţi. Această chestiune fiind una care a intervenit ulterior pe fondul situaţiei în care erau constrânşi să favorizeze anumiţi candidaţi. Ajutorul dat unor candidaţi a fost dat în măsura în care a considerat el de cuviinţă.

Din prisma celor relatate este cert că nu au putut vorbi nici de un scop comun privind obţinerea directă sau indirectă a unui beneficiu material sau financiar.

Or, în speţă, faţă de probele obţinute prin administrarea mijloacelor de probă prevăzute de lege, respectiv faţă de lipsa unor probe directe sau indirecte, certe şi concludente în sensul dovedirii laturii obiective şi subiective a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, a considerat că în cauza dedusă judecăţii, nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie.

În aceeaşi ordine de idei a învederat că privitor la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută şi pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu este întrunită nici latura obiectivă, cât nici cea subiectivă a acesteia.

Luarea de mită în formă continuată (11 acte materiale) prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Recurentul a menţionat că în declaraţia dată cu privire la acuzaţia menţionat-o a negat-o, considerând că singurele probe care stau la baza acuzei săvârşirii acestei infracţiuni constau în declaraţiile inculpaţilor H. şi P.P.. Privitor la aceste declaraţii a arătat că acestea conţin multe inadvertenţe care dovedesc caracterul nesincer al afirmaţiilor făcute, aceste declaraţii fiind date în perioada când aceste persoane erau arestate preventiv şi afirmaţiile făcute la adresa recurentului se datorează acestei împrejurări, respectiv că dorea să fie cercetate în stare de libertate şi în reţinerea faţă de dânşii a prevederilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, deziderat care s-a şi realizat.

Recurentul a învederat că nu a avut o legătură, o înţelegere preexistenţă cu H. şi P.P.. De asemenea, a precizat că nu a ştiut că inculpatul P.P. ar fi apelat la serviciile lui H. pentru a interveni în favoarea unor candidaţi înscrişi la susţinerea examenului de obţinere a permisului de conducere, în schimbul unor sume de bani. În aceeaşi ordine de idei a mai învederat că nu avea cunoştinţă despre faptul că H. ar fi solicitat bani de la candidaţii pentru care intervenea, bani care ulterior să îi fi fost daţi lui.

Între recurent şi inculpaţii T.T., Y.Y., H. nu a existat nicio înţelegere prealabilă, în sensul de a sprijini anumiţi candidaţi înscrişi la examenul de obţinere a permisului de conducere în schimbul unor sume de bani sau primirii de alte foloase.

Recurentul niciodată nu a intermediat transmiterea, către Y.Y., T.T., G., de bani sau foloase pentru candidaţii ajutați la examen. Niciodată inculpatul H. nu i-a remis bani, bunuri sau alte valori care să le remită vreunui alt coinculpat.

A arătat că în cursul anului 2007 a apelat de vreo două ori, pentru cunoştinţe de ale sale care l-au rugat să le recomande o şcoală de şoferi bună, la H.. Ulterior a fost informat de către aceste persoane că au fost mulţumite de modul în care au fost şcolarizate şi de tarifele care le-au fost solicitate.

La sfârşitul anului 2007 a fost sunat de către inculpatul H., care i-a solicitat să-i sprijine anumiţi candidaţi care se vor înscrie la examen. Prima reacţie a fost să refuze un astfel de demers, dar apoi s-a simţit obligat moral faţă de ajutorul dat cunoștințelor sale şi a decis să îl ajute şi el. Recurentul nu i-a garantat inculpatului H. că îl va ajuta în orice astfel de situaţie, ci în măsura în care va aprecia şi în funcţie de conjunctura din acea zi este posibil să o facă. A decis ca atunci când acesta vrea să intervină pentru un astfel de candidat să-i trimită un SMS cu numele candidatului respectiv.

Privitor la cele 13 persoane faţă de care i s-a reţinut prin actul de sesizare săvârşirea infracţiunii de luare de mită (12 acte materiale) a dorit să sublinieze, aşa cum a mai precizat că nu a luat nicio sumă de bani sau alte foloase pentru ajutorul acordat.

În ceea ce priveşte actele materiale reţinute în cuprinsul actului de sesizare, în întregul lor, a arătat că acestea nu corespund realităţii. În acest sens a precizat că nu există probe (excluzând declaraţia lui H.) privitor la faptul că ar fi primit bani sau alte foloase pentru sprijinirea acestora în vederea promovării examenului.

Dintre persoanele audiate în calitate de martor, numai numiţii J.J.J.J.J., J., P.P.P.P.P., U.U.U.U.U. şi N.N.N.N.N. au fost audiaţi în etapa cercetării judecătoreşti cu respectarea principiilor publicităţii, oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii.

Martorii J.J.J.J.J., J., N.N.N.N.N. şi P.P.P.P.P. au fost audiaţi şi în faza de urmărire penală.

Recurentul inculpat prin apărător redă sau face comentarii asupra unora din declaraţiile martorilor J.J.J.J.J., J., P.P., H., P.P.P.P.P., U.U.U.U.U., N.N.N.N.N.

Numiţii L.L.L.L.L., M.M.M.M.M., O.O.O.O.O., R.R.R.R.R., S.S.S.S.S., T.T.T.T.T., V.V.V.V.V. nu au fost audiaţi în faza de urmărire penală şi nici în cea de judecată.

Referitor la martorii sus-menţionaţi a subliniat faptul că patru dintre aceştia au declarat că nu au dat nimănui vreo sumă de bani în vederea obţinerii în mod fraudulos a permisului de conducere, că nu au fost favorizaţi de nimeni. Numai doi dintre ei, respectiv J.J.J.J.J. şi J. au spus că au dat sume instructorului (P.P.), dar ceea ce este relevant, este faptul că niciuna dintre aceste persoane nu l-a cunoscut şi nu au avut nicio legătură cu recurentul. Niciunul nu a afirmat că ar fi cunoscut faptul că sumele date sau o parte dintre acestea urmau să ajungă la recurent sau că ar fi ajuns.

Având în vedere declaraţiile inculpatului H., care a afirmat, prin declaraţiile date, că pentru a facilita persoanelor sus-amintite obţinerea frauduloasă a permisului de conducere, i-a dat diferite sume de bani, se impunea audierea acestora cu respectarea prevederilor art. 289-290 C. proc. pen.

Recurentul inculpat a menţionat că declaraţiile lui H. trebuie coroborate cu alte mijloace de probă (conform disp. art. 64, 69 C. proc. pen.) pentru a putea conduce la concluzia că recurentul ar fi primit vreo sumă de bani pentru a ajuta la promovarea examenului de obţinere a permisului de conducere una dintre cele 12 persoane.

A considerat în urma analizării materialului probator administrat în cauză, că faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, respectiv, atât latura obiectivă, cât şi cea subiectivă.

În concluzie, a arătat că, singurele declaraţii care îl incriminează sunt cele ale denunţătorului, coinculpatului H. şi cele ale coinculpatului P.P., declaraţii care sunt contradictorii şi necoroborate cu celelalte mijloace de probă, astfel încât ele trebuie înlăturate, deoarece nu reflectă adevărul. De asemenea, trebuie observat că între declaraţiile lui H. există un element neconfirmat în mod categoric de P.P..

A rezultat că, susţinerile parchetului referitor la comiterea de către recurent a celor 11 acte materiale de luare de mită nu au fost dovedite decât de declaraţia coinculpatului H. care nu este coroborată cu niciun alt mijloc de probă.

Astfel, nu reiese fără echivoc că recurentul a comis infracţiunea de luare de mită, ceea ce ar justifica răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie; îndoielile existente trebuie interpretate în favoarea recurentului, în speţă aplicându-se principiul in dubio pro reo.

În acest din urmă a arătat că după cum o hotărâre de condamnare nu se poate fundamenta pe presupuneri, ci doar pe probe certe de vinovăţie, iar în cauză nu au fost administrate astfel de probe, care să demonstreze existenţa actelor materiale reţinute în sarcina recurentului, dubiile profitând din plin recurentului în virtutea regulii in dubio pro reo, a considerat că în privinţa acestei fapte nu a fost demonstrat faptul că recurentul a primit bani sau alte foloase în schimbul favorizării celor 12 candidaţi.

Recentul inculpat a înţeles să învedereze instanţei faptul că în prezenta cauză, îşi găseşte pe deplin aplicabilitatea principiul in dubio pro reo, cu privire la săvârşirea faptei prevăzută de art. 183 C. pen., garanţie procesuală conferită, atât de legea de procedură penală, cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, corolar ineluctabil al prezumţiei de nevinovăţie, care face practic imposibilă condamnarea unei persoane pentru săvârşirea unei infracţiuni atâta timp cât vinovăţia sa nu a fost stabilită în mod legal.

Or, în speţă, din analiza materialului probator, nu a rezultat faptul că recurentul a primit de la inculpatul H. bani sau alte foloase în schimbul favorizării candidaţilor la care se face trimitere în actul de sesizare al instanţei.

În asemenea condiţii, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că recurentul beneficiază de garanţia procesuală oferită prin dispoziţiile art. 6 §3 lit. d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privitoare la efectele îndoielii rezonabile, asimilată nu de puţine ori de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu o veritabilă probă de nevinovăţie.

În sprijinul susţinerilor recurentului, a invocat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privitoare la cauzele Ringvold contra Norvegia - din 11 februarie 2003 - şi Lamanna contra Austria - din 10 iulie 2001.

În ambele cauze, Curtea a fost sesizată de reclamanţi cu încălcarea prevederilor art. 6.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de către organele judiciare interne, fapt pentru care ambii reclamanţi au solicitat Curţii obligarea acestor organe la plata unor daune-interese. În urma deliberărilor, Curtea s-a pronunţat în sensul respingerii acţiunilor introduse de reclamanţi, dat fiind faptul că nu s-a constatat încălcarea de către organele judiciare interne a prevederilor art. 6.2 din Convenţie, întrucât acestea în mod corect au făcut aplicarea regulii in dubio pro reo, achitându-i pe inculpaţi cu privire la acuzaţiile aduse, dat fiind faptul că în urma probatoriului administrat, nu s-a putut înlătura prin probe certe, întemeiate, prezumţia de nevinovăţie de care beneficiau inculpaţii.

În rechizitoriu, în susţinerea acuzei privind săvârşirea infecțiunilor la care a făcut referire anterior, s-a făcut trimitere la numeroase înregistrări audio, mesaje telefonice, dintre recurent şi inculpatul D.D.D., sau dintre recurent şi H. şi Y.Y. sau alte discuţii purtate între recurent şi alţi coinculpaţi.

Din aceste înregistrări nu a rezultat în mod explicit şi nici implicit ca între recurent şi celelalte persoane sus-amintite, ar fi fost purtată vreo discuţie referitoare la faptul că recurentul ar fi pretins sau primit bani sau alte foloase sau că ar fi acceptat o astfel de promisiune în scopul favorizării obţinerii în mod fraudulos a permisului de conducere de către vreun candidat sau legat de faptul că ar fi intrat într-un grup infracţional.

Interpretarea în mod trunchiat a discuţiilor purtate de către recurent, precum şi răstălmăcirea anumitor cuvinte sau expresii de către acuzare, nu pot constitui probe certe, pertinente şi utile cauzei din care să rezulte vinovăţia recurentului.

Din aceste interceptări ale convorbirilor telefonice au reieșit nişte aspecte de fapt pe care recurentul nu le-a negat, respectiv că a avut discuţii telefonice cu B.B.B., Y.Y., H., T.T.

Cu coinculpaţii Y.Y. şi T.T. fiind colegi de birou au discutat în mod evident diverse probleme legate de activităţile legate de locul de muncă, cadrul discuţiilor fiind cel recunoscut de către recurent în declaraţiile date.

Activitatea recurentului, care a reieşit şi din convorbiri sau mesaje telefonice, a fost una pe care a recunoscut-o, respectiv faptul că se făceau intervenţii pentru ca diferite peroane să fie favorizate la examen, care veneau pe linie ierarhică aşa cum a mai precizat. Au fost purtate discuţii telefonice sau au existat înscrisuri referitoare la numele a mai multor candidaţi şi datorită faptului că aceste intervenţii nu priveau doar favorizarea la sala ci şi programarea mai repede la examen, reprogramarea candidaţilor respinşi, eliberarea mai rapidă a permisului de conducere.

Astfel, activitatea recurentului s-a limitat la ajutorul dat, ca urmare a solicitării unor coinculpaţi, unor candidaţi la proba teoretică sau programarea acestora la examen, reprogramarea la examen în caz că ar fi picat examenul, tipărirea mai rapidă a carnetului de conducere, verificarea dosarelor unor candidaţi sau a datei de programare la examen.

În ceea ce priveşte mesajele trimise de către B.B.B., aşa cum a declarat, scopul acestora era de a verifica dacă persoanele respective aveau toate actele dosarului în regulă, dacă au fost programate sau reprogramate mai rapid în cazul în care nu promovau examenul. Cu inculpatul D.D.D. fiind prieten bun este evident că între ei a existat o interacţiune continuă.

Privitor la înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare (programatoare) a arătat că acestea priveau activităţile sus-amintite, fiind folosite pentru uzul personal în funcţie de categoria de permis ce se dorea a fi obţinută, recurentul împărţea la sala chestionarele respective.

În ceea ce priveşte discuţiile purtate cu H., recurentul a dorit să sublinieze faptul că niciodată nu a discutat cu acesta legat de faptul că recurentul ar fi solicitat vreo sumă de bani sau că ar fi primit bani sau alte foloase sau că a acceptat promisiuni în acest sens, în scopul de a facilita obţinerea în mod fraudulos a obţinerii permisului de conducere pentru persoanele pentru care acesta i-a solicitat sprijinul. Din nicio înregistrare audio sau video nu a rezultat vreo referire la faptul că ar fi primit bani sau alte foloase în schimbul favorizării anumitor persoane.

Referitor la afirmaţiile făcute în rechizitoriu privitoare la starea materială a recurentului a precizat în declaraţiile date că aceşti bani proveneau dintr-un împrumut, din vânzarea unui autoturism, iar diferenţa provenea de la părinţii săi. De altfel, acestea sunt aspecte dovedite prin înscrisuri care au fost depuse la dosar în vederea susţinerii cererii formulate în legătura cu măsurile asiguratorii instituite asupra bunurilor.

Infracţiunea de permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în formă continuată ( 5 acte materiale), art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 9 şi art. 14 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere cererea de schimbare de încadrare juridică pe care a formulat-o în cauză, în continuare se va referi doar la infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere faptul că recurentul a recunoscut faptul că a pus la dispoziţia unor candidaţi ce susţineau proba teoretică pentru obţinerea permisului de conducere, în sala, chestionare care aveau răspunsurile corect marcate, a solicitat condamnarea recurentului pentru săvârşirea acestei infracţiuni, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. la o pedeapsă a cărei cuantum să fie situat sub minimul special, iar în temeiul art. 81 C. pen. să se dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fără adăugarea vreunui spor,iar în subsidiar aplicarea art. 861 C. pen., respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Referitor la reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare a arătat că potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. poate constitui o circumstanţă atenuantă, conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii.

În legătură cu acest aspect a dorit să învedereze că recurentul nu are antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală.

A arătat că este integrat în societate, a avut un loc de muncă înainte de săvârşirea faptei cât şi în prezent. Are o familie compusă din soţie şi un copil minor în întreţinere, care au nevoie de sprijinul recurentului, atât din punct de vedere moral, cât şi material.

Privitor la reţinerea prevederilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. a învederat că recurentul s-a prezentat în faţa instanţei în vederea clarificării situaţiei sale juridice, a recunoscut comiterea acestei fapte.

Articolul 74 alin. (2) C. pen. prevede că împrejurările enumerate la alin. (1) au caracter exemplificativ. În aceeaşi ordine de idei, doctrina de specialitate arată „instanţa va putea reţine, ca circumstanţe atenuante şi alte împrejurări privitoare la fapta sau la făptuitor.”

Referitor la acest aspect a solicitat a se avea în vedere şi concluziile referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, în cauză, depus la dosarul cauzei la 17 iulie 2009, precum şi declaraţia martorului T.T.T.T.T.T.T.T.T.T.

În consecinţă, a solicitat în mod respectuos aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus cu aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În declaraţia de recurs depusă la dosar şi aflată în vol. I, filele 219-220 dosarul Înaltei Curţi, recurentul inculpat H.H. a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 385 15 pct. 2 şi 385 9 pct. 14 C. proc. pen. şi în rejudecare să se dispună redozarea pedepsei aplicate de 4 ani închisoare, în sensul reducerii acesteia, întrucât a considerat că faţă de probele administrate, pedeapsa este prea gravă.

În declaraţia de recurs depusă la dosar şi aflată în vol. I, fila 231 dosarul Înaltei Curţi, recurentul inculpat I. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în urma rejudecării, reducerea cuantumului pedepsei aplicate şi suspendarea executării acesteia sub supraveghere, condiții prevăzute de art. 86 1 C. pen. fiind îndeplinite.

În declaraţia de recurs depusă la dosar şi aflată în vol. I, fila 232 dosarul Înaltei Curţi, recurentul inculpat A.A. a solicitat admiterea recursului formulat şi în consecinţă achitarea sa.

În declaraţia de recurs, aflată în vol. I, filele 242-244 dosarul Înaltei Curţi, recurentul inculpat K. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate de la 4 ani, sub minimul special prevăzut de lege, precum şi reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina sa.

Recurentul inculpat a arătat că a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În cursul judecăţii a recunoscut întreaga stare de fapt reţinută în sarcina sa pentru a beneficia de prevederile art. 320 C. proc. pen.

În acest context, a solicitat a se face aplicarea prevederilor art. 74 şi 76 C. pen. referitor la circumstanţele atenuante şi efectele acestora, precum şi de circumstanţele personale, numărul actelor materiale etc.

Ţinând cont de aceste elemente şi prevederi legale, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate de la 4 ani la 3 ani, urmând a se reduce şi termenul de încercare în mod proporţional., urmând a se reaprecia asupra gravităţii faptei reţinute, precum şi a pericolului social, special al actelor materiale reţinute asupra persoanei sale, considerând în mod cert, că termenul de peste 12 luni, în arest preventiv a fost mai mult decât suficient pentru reeducarea sa, şi astfel scopul urmărit de legiuitor a fost atins deja.

În declaraţia de recurs, aflată în vol. I, fila 245 dosarul Înaltei Curţi, recurentul inculpat G.G. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi diminuarea cuantumului pedepsei.

În declaraţia de recurs, aflată în vol. I, fila 246 dosarul Înaltei Curţi, recurentul inculpat N. a apreciat că este nelegală şi netemeinică în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor judiciare.

La dosarul cauzei a fost depusă o cerere de probaţiune de către recurentul inculpat Y.Y., aflată în vol. II, fila 183 dosarul Înaltei Curţi prin care s-a solicitat administrarea următoarelor probe: înscrisuri, audierea în calitate de martori a următoarelor persoane: V., Z., H.H.H.H.H., S.S.S.S.S.S.S.S., I.I.I.I.I., D.D.D.D.D., G.G.G.G.G. Teza probatorie: dacă au obţinut în mod fraudulos permisul de conducere şi dacă el a fost implicat în această activitate; reaudierea martorilor: T. deoarece a fost audiat în lipsa apărătorului său ales; D.D.D.D.D.D., deoarece în pofida faptului că era investigator cu identitate reală a fost audiat în condiţii identice cu investigatorii sub acoperire; completarea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică balistică în sensul stabilirii vechimii muniţiei de război-cartuşele de calibru 7,65, respectiv dacă cele 6 cartuşe de acest calibru sunt semănătoare cu cele pe care le au în dotare în luna decembrie 1989; audierea discuţiilor purtate de el cu D.D.D. care se află înregistrate pe suporţii optici CD-R Verbatim, indicaţi în cererile sale înregistrate la Direcția Națională Anticorupție sub nr. 10362 din 4 noiembrie 2008 şi nr. 11104 din 26 noiembrie 2008 şi consemnarea acestor discuţii în vederea verificării existenţei/inexistenţei unei corespondenţe între conţinutul acestor discuţii şi transcrierea lor de către organele de urmărire penală la filele 48, 55, 81 126 din vol. 86 al dosarului de urmărire penală.

În motivele de recurs depuse la dosar şi aflate în vol. II, filele 184-192 dosarul Înaltei Curţi, recurentul inculpat X., a arătat că un prim motiv de recurs vizează cazul de casare a hotărârii recurate prevăzut de disp. art. 3859 pct. 17 în sensul că, două din faptele reţinute în rechizitoriu au primit o greşită încadrare juridică şi în mod greşit instanţa de fond nu a procedat la schimbarea încadrării juridice a acestora.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs a arătat că la instanţa de fond a contestat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina sa şi a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul că infracţiunea prevăzută şi pedepsită de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 să devină cea incriminată de disp. art. 323 C. pen., din încadrarea juridică a celei de-a doua acuze, respectiv disp. art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1), art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. să fie înlăturate dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 78/2000, noua încadrare a faptei urmând să fie cea prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa de fond a respins cererea recurentului de schimbare a încadrării juridice a faptelor mai sus menţionate cu motivarea din cuprinsul sentinţei ce face obiectul prezentului recurs.

A arătat de asemenea şi faptul că, recurentul a înţeles la instanţa de fond să fie judecat potrivit procedurii prevăzute de disp. art. 3201 C. proc. pen.

A ţinut să precizeze că, în cadrul prezentului motiv de recurs a contestat doar încadrarea juridică a primelor 2 acuze, solicitând schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prevăzută şi pedepsită de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 în cea incriminată de disp. art. 323 C. pen., precum şi schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prevăzute de disp. art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1), art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în cea incriminată de disp. art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în cea incriminată de disp. art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A considerat că, în mod greşit instanţa de fond nu a procedat la schimbarea încadrării juridice aşa cum a fost solicitată de către recurent.

În susţinerea afirmaţiei sale a arătat următoarele: potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material, precizându-se în conţinutul aceluiaşi aliniat că nu constituie grup infracţional organizat, grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are conţinut sau o structură determinată, ori țeluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Din analiza textului legal menţionat mai sus a rezultat că, pentru existenţa grupului sunt necesare cel puţin 3 persoane, acest grup să funcţioneze o anumită perioadă de timp, în cadrul grupului să existe o coordonare ierarhică prestabilită, iar rolul fiecărui membru să fie stabilit în mod concret.

O condiţie esenţială este ca grupul infracţional organizat să nu aibă caracter ocazional, fapt care presupune o continuitate în timp, o organizaţie ierarhică, şi atribuţii concrete pentru fiecare membru al grupului infracţional.

În acelaşi context a arătat că, pentru existenţa grupului infracțional este necesară o organizare strictă, o structură ierarhică închegată, cu sarcini repartizate între membrii grupului şi un lider incontestabil care să-şi impună autoritatea.

Analizând elementele constituite ale infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în modalitatea aderării se observă că, latura obiectivă a acestuia constă în acţiunea de aderare la grupul infracţional.

Aderarea la grup se realizează prin exprimarea consimţământului expres al unei persoane de a face parte din structura infracţională.

Sub aspectul laturii subiective fapta trebuie săvârşită cu intenţie directă şi să fie calificată de scop.

Textul cuprins în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 când face vorbire de aderarea la un grup infracţional organizat, fără a descrie modalităţile concrete ale aderării, are un caracter nedeterminat şi general care lasă loc la interpretări diferite, fiind prin excelenţă ambiguu.

Această formulare încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil, deoarece alimentează şi autorizează un amestec inadmisibil al procedurilor penale cu cele cuprinse în legea specială.

Potrivit prevederilor Curţii Europene al Drepturilor Omului, pentru a se evita derapajele, neconcordanţele şi confuziile este necesar ca instanţele naţionale cu ocazia judecării cauzelor cu care vor fi sesizate să aplice un drept unic şi definiţii precise, pentru a se realiza un proces echitabil într-un termen rezonabil.

Această precizare a fost făcută prin hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 21 februarie 1975 în cauza Golder contra Regatului Unit.

Toto Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în activitatea jurisdicţională principiul legalităţii impune judecătorului două obligaţii stricte: interpretarea strictă a legii penale şi interzicerea analogiei.

Legea penală este de strictă interpretare şi ea nu poate fi analizată extensiv prin analogie în defavoarea inculpatului, fiind interzisă interpretarea:”in malam partem”.

În aceste condiţii în lipsa unei descrieri explicite cu privire la modalităţile concrete de aderare la un grup infracţional, a rezultat că, acest aspect este lăsat de legiuitorul român la aprecierea instanţei de judecată.

Aderarea la un grup nu se poate realiza decât prin exprimarea consimţământului expres al unei persoane de a face parte din structura infracţională, aspect care presupune cunoașterea prealabilă a existenţii structurii infracţionale în ansamblul său.

Din materialul probator administrat în cauză nu s-a putut reţine în sarcina recurentului faptul că, ar fi cunoscut toţi membrii structurii şi nici că ar fi efectuat activităţi fixe şi bine stabilite.

Nicăieri în cuprinsul hotărârii recurate nu s-a arătat şi nu s-a argumentat cum a avut loc actul de aderare în raport cu specificul grupului.

Chiar dacă activitatea infracţională descrisă în rechizitoriu a fost săvârşită de mai multe persoane care în mod aparent au colaborat la realizarea acesteia, nu întruneşte elementele unui grup infracţional organizat, cel puţin cu privire la recurent, întrucât aceasta s-a desfăşurat în afara unei organizări stricte şi a unor atribuţii concrete şi strict repartizate.

Recurentul inculpat a solicitat a se observa că, atât dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cât şi dispoziţiile art. 323 C. pen. incriminează cu mici discuţii însăşi definiţia infracţiunii de constituire a grupului infracţional organizat, respectiv întinderea câmpului de aplicare a dispoziţiilor legale care o sancţionează.

Ambele infracţiuni au vizat forme de asociere, iar dacă în privinţa grupului infracţional organizat există definiţia legală în ceea ce priveşte noţiunea de asociere regăsită în conţinutul art. 323 C. pen., aceasta nu are o definiţie în C. pen., înţelesul acesteia fiind stabilită în mod doctrinar.

În sens doctrinar prin asociere se înţelege o structură organică, o organizare a atribuţiilor între membrii grupării, un program de activitate în care trebuie să intre săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, asocierea fiind o pluralitate constituită de făptuitori.

Diferențele structurale între un grup infracţional organizat şi o asociere în sensul art. 323 C. pen. sunt în principal de ordin calitativ, deoarece ambele forme ale pluralităţii implică participarea mai multor persoane, consensul neechivoc al acestora de a se supune unei anumite discipline şi de a acţiona conform unui plan, cu perspectiva unei durate în timp, dar şi un scop infracţional comun.

Şi în cazul infracţiunii prevăzut de art. 323 C. pen. pentru existenţa acesteia trebuie să existe o anumită organizare.

Prin prisma actelor materiale săvârşite de recurent, numărul acestora, perioada în care au fost săvârşite, precum şi a probelor, a apreciat că, sunt suficiente elemente care să conducă la schimbarea încadrării juridice din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în art. 323 C. pen.

b) În cer priveşte solicitarea înlăturării dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu privire la cea de-a doua acuză şi reţinerea doar incidenţei dispoziţiilor art. 254 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a arătat următoarele:

- în mod greşit instanţa de fond nu a admis schimbarea încadrării juridice a acestei fapte în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu privire la cea de-a doua acuză.

A susţinut acest lucru, întrucât infracţiunea nu a fost săvârşită în interesul unei organizaţii, asociaţii sau grupări criminale ori a unuia dintre membrii acestuia.

Acest lucru a rezultat din probele existente în sensul că, luarea de mită s-a efectuat în interes personal şi nu al unei organizaţii, asociaţii sau grupări criminale sau nici al unuia dintre membrii acesteia.

Se solicită să se aibă în vedere şi expunerea anterioară referitoare la faptul că, în mod greşit a fost încadrată prima acuză în dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi nu în dispoziţiile art. 323 C. pen., aspect ce influenţează reţinerea sau nu a incidenţei dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu privire la cea de-a doua acuză.

Concluzionând cu privire al acest prim motiv de recurs a solicitat admiterea, aşa cum a fost el formulat, să se constate că primelor două fapte săvârşite li s-a dat o greşită încadrare juridică, iar instanţa de fond în mod greşit a respins schimbarea încadrării juridice a acestora din: infracţiunea prevăzută şi pedepsită de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 în cea incriminată de disp. art. 323 C. pen.; iar din încadrarea juridică a celei de-a doua acuze, respectiv disp. art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1), art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. să fie înlăturate dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 78/2000, noua încadrare a faptei urmând să fie cea prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicare a art. 41 alin. (2) C. pen.

2) Cel de-al doilea motiv de recurs vizează cazul de casare prevăzut de disp. art. 385 9 pct. 14 în sensul că, s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În dezvoltarea acestui motiv a arătat că:

- pentru prima infracţiune pentru care recurentul a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă, respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003, pedeapsa prevăzută de legiuitor este sancţiunea cu închisoarea de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Potrivit aceluiaşi text de lege pedeapsa prevăzută pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.

Prin aplicarea dispoziţiilor art. 320 1 s-au redus limitele de pedeapsă cu o treime fiind deci de 3 ani şi 4 luni şi 13 ani şi 4 luni.

Instanţa de fond a aplicat o pedeapsă de 4 ani de închisoare.

Această pedeapsă nu a fost corect individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Greşita individualizare a pedepsei constă în aceea că instanţa de fond nu a reţinut în favoarea recurentului circumstanţe atenuante, respectiv împrejurări de natura celor prevăzute de art. 73 sau art. 74 C. pen. ce ar fi putut duce la reducerea pedepsei sub minimul special, fapt ce ar fi influenţat evident şi la stabilirea cuantumului pedepsei finale aplicate prin contopire în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1)-(3) C. pen. şi nu în ultimul rând şi asupra modalităţii de executare a acesteia.

În acest sens se solicită a se observa: faptul că, recurentul nu a mai fost condamnat penal anterior, fiind astfel un infractor primar; nr. redus al actelor materiale săvârşite; scurta perioadă în care a săvârşit infracţiunile reţinute.

Chiar faţă de încadrarea juridică reţinută de către instanţa de fond, respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv aceea de aderare la un grup infracţional, se solicită a se observa că toate faptele reţinute în sarcina recurentului sunt în anul 2008, cu puţin înainte de desfiinţarea acesteia, astfel încât, aderarea se plasează din punct de vedere temporal mult după constituirea grupării, iar activitatea sa infracţională este redusă sub aspectul perioadei de timp în care a fost exercitată, cât şi a actelor materiale săvârşite.

De asemenea, se solicită a se reţine şi faptul că recurentul a justificat averea personală, sens în care depun decizia Curţii de Apel Piteşti nr. 251/20 aprilie 2011, menţinută prin Decizia nr. 1575 din 22 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A considerat că aceste împrejurări sunt de natura celor prevăzute de art. 73 şi art. 74 C. pen., sens în care a apreciat că, în mod greşit instanţa de fond a individualizat pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, nereţinând în favoarea recurentului şi incidenţa art. 73 li 74 C. pen.

Se solicită instanţei de recurs o reducere a pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 prin aplicarea favorabilă a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. prin reţinerea împrejurărilor de natura celor prevăzute de art. 73 au 74 C. pen., care să conducă la reducerea pedepsei sub minimul special.

În acelaşi context a solicitat şi reindividualizarea pedepsei rezultată din contopirea pedepselor aplicate recurentului în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1)-(3) C. pen.

Tot în cadrul acestui motiv de recurs a arătat că şi pedeapsa aplicată pentru cea de-a doua infracţiune, respectiv cea incriminată de disp. art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1), art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. nu a fost corect individualizată, nereținându-se în favoarea recurentului, incidenţa art. 73 şi 74 C. pen.

Concluzionând cu privire la acest motiv de recurs a solicitat instanţei de control judiciar reindividualizarea pedepselor aplicate pentru primele două infracţiuni, respectiv cele de care a făcut vorbire, precum şi a pedepsei rezultate din contopirea pedepselor aplicate în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1)-(3) C. pen.

În contextul reindividualizării pedepselor, precum şi a celei rezultate din contopirea acestora se solicită a se aprecia şi asupra 86 1 C. pen.

3) Cel de-al treilea motiv de recurs a vizat cazul de casare prevăzut de disp. art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen. în sensul că, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs a arătat că, motivarea instanţei de fond cu privire la respingerea cererii sale de schimbare a încadrării juridice a primelor două acuze reţinute prin rechizitoriu este lapidară şi insuficient motivată.

Totodată, motivarea instanţei de fond cu privire la individualizarea pedepselor aplicate este de asemenea lapidară şi insuficient motivată în raport cu criteriile stabilite de art. 72 C. pen.

În concluzie se solicită admiterea recursului, aşa cum a fost el motivat.

Întrucât hotărârea instanţei de fon nu a fost supusă apelului, se solicită a se observa incidenţa dispoziţiilor art. 38510 pct. 3 cu privire la termenul de formulare şi depunere al motivelor de recurs.

De asemenea, se solicită a se observa şi incidenţa dispoziţiilor art. 385 6 pct. 3 C. proc. pen., întrucât hotărârea instanţei de fond nu poate fi atacată cu apel.

S-a menţionat că ataşează prezentelor motive de recurs şi înscrisuri în circumstanţiere, respectiv Decizia nr. 251 din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Piteşti şi Decizia nr. 1575 din 22 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivele de recurs depuse la dosar şi aflate în vol. II, la filele 193-197 dosarul Înaltei Curţi, recurentul inculpat A.A. a arătat că nu se face vinovat şi a solicitat achitarea la instanţa de fond, considerând că s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare.

Din probele existente la dosar s-a demonstrat pe deplin nevinovăţia sa. El nu a afirmat niciodată că va proceda în mod contrar realităţii, că persoana pentru care s-ar fi intervenit a trecut proba de traseu şi nici nu mai avea cum.

Dosarele cu toate actele aferente fiecărui candidat au fost predate pe bază de proces-verbal colegului său C.C.C.C.C.C.C.C.C.C.

Din procesul-verbal a rezultat că aceste documente s-au predat-primit pe bază de semnătură la data de 13 mai 2008, ora 15,00.

Poziţia nr. 4 din programator unde figura B.B. şi în dreptul căreia este trecut calificativul „Admis” este trecută în acest proces-verbal la rubrica „candidați admişi”.

Există în Programator şi proces-verbal cu candidaţii respinşi.

În actele în care a fost înscrisă B.B. nu există modificări sau ştersături ori adăugiri.

Este de reţinut faptul că actele au fost predate sub semnătură la orele 15,00, deci înainte de pretinsa convorbire telefonică.

Toate înscrisurile oficiale întocmite pe verso la anexa (vol. 98 filele 9-10) cu prilejul examinării la proba de traseu a numitei B.B. între orele 12,30-13,00, în data de 13 mai 2008, au fost făcute în mod legal fără a fi influenţate de nimeni cu nimic, transparent, în prezenţa a încă trei martori (candidaţi) care sunt notaţi pe anexă, care în acest moment se aflau în maşina de şcoală şi exprimă justul calificativ acordat în urma testării conform adevărului şi realităţii.

Suma totală a punctelor de penalizare calculată pe verso la anexa chestionarului la sfârşitul examinării de la proba de traseu, corespunde calificativului acordat.

Din aceste penalizări a rezultat că această candidată a executat manevre şi deplasări pe drum public, care se regăsesc în prevederile Ordinului nr. 1497/2006 republicat, care reglementa la acea dată modul de examinare la proba de traseu.

În prezenţa martorilor şi a candidatei, la finalul examinării, calificativul menţionat în anexa programator, l-am trecut în toate piesele componente dosarului conform procedurii, ocazie cu care, tot conform Ordinului nr. 1497/2006, dosarul candidatei declarată admisă a rămas la mine.

La finalul examinărilor din acea zi, în baza procesului-verbal completat de el pe verso la programator, toate dosarele cu toate actele aferent fiecărui candidat, au fost predate-primite pe bază de semnătură colegului meu în data de 13 mai 2008 la orele 15,00.

Poziţia nr. 4 din programator, unde figura B.B. şi în dreptul căreia este trecut calificativul „Admis”, este trecută în procesul verbal la rubrica „Candidaţi admişi”.

În acelaşi programator şi în acelaşi PV sunt trecuţi şi candidaţii care nu s-au prezentat la traseu şi candidaţii respinşi.

În sprijinul acestui adevăr s-a adăugat şi cele două declaraţii ale numitei B.B. din 11 noiembrie 2008 (vol. 101 poz. 487) azi 11 ianuarie 2010, cât şi declaraţia sa dată în faţa instanţei, al căror conţinut au demonstrat că sunt asemănătoare.

Prin rechizitoriu la fila 350, conform convorbirii telefonice cu inculpatul O.O. din ziua de 13 mai 2008, orele 15,23, s-a arătat că „După ce inculpatul O.O. i-a făcut cunoscut inculpatului C.C. faptul că pentru respectiva candidată ştie şi a intervenit chiar la inculpatul T.T., acesta şi-a schimbat atitudinea iniţială şi a afirmat că va atesta în mod contrar realităţii că persoana pentru care s-a intervenit a trecut proba de traseu.”

Eu la această oră 15,23 nu mai putea să comită această infracţiune pentru că la ora 15,00 depusese toate documentele colegului său, care conform fişei postului transmitea datele candidaţilor admişi şi respinşi la Direcţia Bucureşti pentru redactarea permiselor de conducere.

Nu s-a demonstrat că el la momentul examinării candidatei B.B. ar fi avut cunoştinţă despre o anume legătură cu ceilalţi inculpaţi.

Practica era că pentru cei respinşi să li se înmâneze dosarul, iar pentru cei admişi să predea sub semnătură, atât dosarul persoanei, cât şi procesul-verbal. Cei respinşi erau consemnaţi cu culoare „B.B.B.B.B.” Şi declaraţia candidatei dată în faţa instanţei a confirmat cele susţinute de el.

De aceea a apreciat că fapta prevăzută de art. 289 C. pen. nu există, deci achitare conform art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În legătură cu infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, va face mai întâi o discuţie teoretică.

Conform art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 se dă definiţia grupului organizat şi care se constituie în vederea comiterii de infracțiuni grave.

La lit. b) din acelaşi articol se enumeră infracţiunile grave.

La pct. 15 sunt date infracţiunile de corupţie, infracţiunile asimilate acestora, precum şi infracţiunile în legătură directă cu infracţiunile de corupţie.

La art. 6 şi art. 6 1 Legea nr. 78/2000 sunt date infracţiunile de corupţie.

Nu s-a demonstrat că el ar fi săvârşit vreuna din aceste infracţiuni.

De altfel, hotărârea este contradictorie prin motivarea sa.

Deşi s-a motivat care ar fi fost aportul său la aderarea la grupul infracţional organizat şi a fost condamnat la 7 ani la pagina 645 din hotărâre se spune că se ridică măsura asiguratorie a sechestrului instituită la 30 iulie 2005 cu privire la suma de 1.350 euro şi 14.462 lei, deoarece în cauză nu s-a demonstrat că prin cea de-a doua infracţiune - cea de aderare la un grup infracţional organizat - acesta a primit bani sau bunuri, cu un cuantum determinat sau determinabil care să fie supuse măsurii confiscării speciale, ca urmare a dobândirii lor ilicit.

Deci, chiar instanţa a motivat în acest sens şi atunci s-a întrebat de ce aderare la un grup infracţional.

Referitor la candidata B.B. a făcut deja vorbire, aspecte care pot fi luate în calcul şi sub aspectul nevinovăţiei cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional.

Referitor la această infracţiune, instanţa a reţinut în mod eleiat că ar fi acţionat în înţelegere cu alţi inculpaţi şi că ar fi înlesnit promovarea frauduloasă a examenului pentru obţinerea permiselor de conducere de către mai multe persoane.

În primul rând, a precizat că nu s-a demonstrat o oarecare înţelegere între el şi ceilalţi inculpaţi.

Referitor la candidatul X.X.X.X.X.X.X.X. el la telefon nu a comunicat decât faptul că este legal să facă candidatul poză chiar dacă are categoria „B” (vol. 55, fila 55).

Deci el nu are nicio contribuţie care să atragă învinuirea ce i s-a reţinut.

În legătură cu ceilalţi candidaţi, respectiv G.G.G.G.G., Y.Y., T. şi D.D.D.D.D., din probele dosarului a rezultat că aceştia nu au susţinut proba practică cu el.

A rezultat din cuprinsul anexelor programatoare cine a examinat la proba de traseu candidaţii respectivi (vol. 10-12).

A rezulta şi din alte probe nevinovăţia sa, precum şi faptul că nu a desfăşurat nicio activitate care să atragă fapte de corupţie, urmare cărora să se creeze un prejudiciu sau să se obţină foloase necuvenite.

Nu i s-a stabilit nicio faptă de corupţie. Niciunul dintre candidaţii menţionaţi mai sus nu au fost examinaţi la proba de traseu de el. Nu există prejudiciu. Nu au fost stabiliţi candidaţi care să nu se prezinte la proba practică şi să fie declaraţi admişi, în acest sens numai în vol. 25 sunt declaraţiile a zeci de candidaţi audiaţi care au dat traseul cu el. Nu a făcut parte niciodată din comisia de examinare la proba teoretică. Nu s-au stabilit nicio legătură infracţională cu faptele săvârşite de inculpaţii Y.Y. şi O.O. şi cu ceilalţi inculpaţi. Nu a programat dosarele candidaţilor în vederea susţinerii examenului de conducere.

S-a impus admiterea recursului, casarea sentinţei şi achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) sau art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, dacă s-a reţinut totuşi vreun element de vinovăţie, a solicitat admiterea recursului, să se reţină circumstanţele atenuante şi să se reducă pedepsele până la limita care permite aplicarea prevederilor art. 81 sau 861 C. pen. Nu are antecedente penale, este căsătorit, are o familie închegată, copiii sunt studenţi, iar el în prezent este pensionare şi este şi bolnav. Trimiterea în penitenciar ar avea consecinţe grave, atât pentru el, cât şi pentru familia sa.

La dosarul cauzei au fost depuse motive suplimentare de recurs formulate de A.A., aflate în vol. II, fila 239 dosarul Înaltei Curţi în care a considerat că se impune casarea hotărârii şi trimiterea spre rejudecare în vederea audierii martorilor despre care se spune şi se reţine învinuirea şi condamnarea la o pedeapsă foarte mare. Aceştia urmează a fi audiaţi şi întrebaţi dacă au obţinut în mod fraudulos permisul de conducere, dacă au avut legături cu persoana inculpatului şi dacă au susţinut examenul cu acesta. Martorii sunt următorii: X.X.X.X.X.X.X.X., Y.Y., A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A., Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y., D.D.D.D.D., G.G.G.G.G., Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z., O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O., şi cheltuielile judiciare sunt foarte mari în ceea ce îl priveşte faţă de activităţile desfăşurate cu privire la persoana sa.

În motivele de recurs aflate la dosar, în vol. II, filele 210-211 dosarul Înaltei Curţi, recurentul martor B.B.B.B. a arătat că prin sentinţa penală atacată instanţa de fond a dispus, în conformitate cu disp. art. 348 rap. la art. 170 C. proc. pen., anularea mai multor permise de conducere emise de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, primul dintre cele enumerate fiind cel deţinut de el.

A apreciat că această măsură nu poate viza persoana sa, fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:

S-a menţionat în dispozitivul sentinţei, fila 631, că ar fi susţinut examen la 14 mai 2008 pentru obţinerea permisului de conducere la categoriile B, C, CE şi D. Instanţa s-a aflat într-o gravă eroare, întrucât el a obţinut permis de conducere categoria B în luna august 1997, la Călăraşi, după ce a absolvit Şcoala de şoferi Ilioara din Bucureşti.

Această menţiune este cuprinsă în chiar permisul de conducere a cărui anulare s-a dispus, permis de conducere pe care l-a ataşat în copie.

Neavând legătură cu prezenta cauză şi nici cu desfăşurarea vreunei activităţi infracţionale, instanţa nu putea constata că acesta ar fi un înscris falsificat şi nici nu putea dispune anularea lui, permisul iniţial pentru categoria B nefiind nici măcar emis de autorităţile din Judeţul Argeş.

În ceea ce priveşte categoriile C, CE şi D, acestea au fost obţinute la 14 mai 2008, întrucât a dorit să lucreze ca şofer profesionist, iar în acea perioadă locuia în Municipiul Piteşti, având şi carte de identitate la adresa din str. Turceşti nr. 38, carte de identitate eliberată legal şi care nu a fost anulată ca urmare a vreunei activităţi infracţionale şi nici instanţa, din prezenta cauză, nu a dispus vreo măsură în acest sens, tocmai datorită faptului că nu există niciun motiv de nelegalitate al acesteia.

S-a învederat instanţei că această carte de identitate a fost valabilă până în anul 2012, când şi-a schimbat domiciliul în oraşul Fundulea, jud. Călăraşi, fiindu-i eliberată o nouă carte de identitate la 29 februarie 2012, de către Serviciul Public Comunitar Local de Evidența Persoanei Fundulea.

Singura sa legătură cu prezenta cauză este aceea că a făcut cursurile Şcolii de şoferi pentru categoriile C, CE şi D cu un instructor auto care are calitatea de inculpat şi a aflat întâmplător faptul că el ar avea calitatea de martor şi că instanţa a dispus anularea permisului său de conducere, putând astfel să declare recurs.

S-a învederat instanţei că nu a fost niciodată audiat în cauză, în nicio calitate, nici în faţa organelor de urmărire penală şi nici în faţa instanţei de judecată, nefiind nici măcar citat în această calitate de martor.

În aceste condiţii, este evident că instanţa nu avea cum să cunoască situaţia sa şi nici el cum să o expună, fapt ce a condus la menţiunea ilegală din dispozitiv, menţiune care vizează anularea permisului său de conducere.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, rejudecând, înlăturarea dispoziţiilor ce vizează anularea permisului său de conducere.

La termenul de judecată de la 12 septembrie 2013, Înalta Curte, conform art. 302 alin. (2) raportat la art. 6 alin. (1) şi (4) şi art. 171 C. proc. pen., constatând legale cererile formulate de inculpaţii T.T., Y.Y., D.D.D., X., A.A., V., M.M., E., I.I., P.P., K., M., C., O., H. şi B., pentru a li se acorda acestora posibilitatea să-şi angajeze apărători şi faţă de lipsa de procedură cu recurentul intimat inculpat B.B.B. şi citării sale în consecinţă, a amânat cauza la 24 octombrie 2013, aşa cum a rezultat din încheierea de la acea dată, aflată în vol. II, la filele 214-215 dosarul Înaltei Curţi.

În motivele de recurs depuse la dosar, aflate în vol. II, filele 246-247, recurenta D. prin apărător oficiu a invocat art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen., întrucât recursul declarat împotriva sentinţei de fond este un recurs devolutiv, deoarece sentinţa de fond nu poate fi atacată cu apel, instanţa de control judiciar este obligată să examineze cauza sub toate aspectele, putând să administreze probe noi în situaţia în care consideră necesar pentru asigurarea dreptului părţilor la un proces echitabil.

Inculpata a beneficiat de aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., dar a apreciat că prin hotărârea pronunţată la fond s-a făcut o greşită aplicare a disp. art. 72 C. pen. privind criteriile generale de individualizare a pedepselor, criterii pe care instanţa de judecată este obligată să le aibă în vedere la stabilirea şi aplicarea pedepselor faţă de inculpată. A menţionat că nu are antecedente penale, a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere a altor persoane, a avut o atitudine sinceră de recunoaştere a faptelor reţinute în sarcina sa. Faţă de cele arătate, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei de fond şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, făcând o aplicare corectă a disp. art. 72 C. pen.

În motivele de recurs depuse la dosar, aflate în vol. II, filele 248-249, recurentul inculpat C., prin apărător din oficiu, a invocat disp. art. 3859 pct. 172 şi 18 C. proc. pen. Întrucât recursul declarat împotriva sentinţei de fond este un recurs devolutiv, deoarece sentinţa de fond nu poate fi atacată cu apel, instanţa de control judiciar este obligată să examineze cauza sub toate aspectele, putând să administreze probe noi în situaţia în care consideră necesar pentru asigurarea dreptului părţilor la un proces echitabil. Inculpatul a apreciat că nu se face vinovat de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa şi a solicitat achitarea sa la instanţa de fond. A apreciat că s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri de condamnare.

Faţă de poziţia procesuală a inculpatului de recunoaştere parţială a unor aspecte legate de activitatea infracţională, având în vedere că are 2 copii minori în întreţinere, a apreciat că prin sentinţa de fond s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale prevăzută de art. 72 C. pen. privind criteriile generale de individualizare a pedepselor, criterii pe care instanţele de judecată sunt obligate să le aibă în vedere la stabilirea şi aplicarea pedepsei faţă de inculpat.

Faţă de cele arătate, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei de fond şi achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar, dacă se va reţine totuşi vreun element de vinovăţie, a solicitat admiterea recursului şi reducerea pedepsei până la limita care permite aplicarea prevederilor art. 81 sau 861 C. pen., făcând o aplicare corectă a disp. art. 72 C. pen.

De asemenea, recurentul inculpat C. prin apărător a mai depus motive de recurs, înregistrate prin Registratura Generală a Înaltei Curţi sub nr. 35981 din 29 noiembrie 2013, aflate la filee 330-338 dosarul Înaltei Curţi, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 172, 18 şi 14 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte eroarea gravă de fapt, recurentul inculpat face referiri la infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, apreciindu-se că în mod greşit s-a avut în vedere situaţia expusă în actul de sesizare, precum şi referirile la probele reţinute de instanță.

Recurentul inculpat menţionează că din probatoriul depus la dosar rezultă:

Din procesele-verbale de înregistrare a discuţiilor telefonice şi din mediul ambiental a rezultat că prima întâlnire şi convorbire dintre investigatorul E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E., inculpatul F.F.F. şi inculpatul C. a avut loc pe data de 1 aprilie 2008 în Piteşti. Discuţia se poartă în principal, între investigatorul E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E. şi inculpatul F.F.F. şi se referă la modalitatea în care cei doi se ocupau de formalităţile necesare în vederea obţinerii cărţilor de identitate pe teritoriul com. Bascov. Din această înregistrare nu rezultă nimic incriminator, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C. Dimpotrivă a rezultat spre final de convorbire că investigatorul cu identitate reală i-a solicitat un serviciu inculpatului C. Din declaraţiile inculpatului F.F.F. cât şi ale inculpatului C. a rezultat că investigatorul cu identitate reală D.D.D.D.D.D. i-a solicitat lui C. un serviciu, în sensul de a-i ajuta nişte cunoscuţi, să-şi stabilească domiciliul în com. Bascov, în vederea obţinerii unui credit de la o bancă din jud. Argeş. Ca urmare a acestui serviciu, investigatorul E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E., urma la rândul lui să-l sprijine pe inculpatul C., pentru a obţine reabilitarea ca urmare a unei fapte penale mai vechi pe care acesta o făcuse.

Recurentul inculpat face referire la înregistrările din mediul ambiental, la discuţiile între investigator, C. şi un anume D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D., subordonat al lui E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E. din care rezultă că aceştia urmează să-i faciliteze inculpatului C., obţinerea unui certificat de rol fiscal pentru „a-l servi”pe investigator.

Urmare acestei convorbiri, inculpatul C. face o cerere în nume personal şi nu în numele tatălui său, pentru J.J.J.J.J.J.J. şi B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B. A făcut această cerere în nume personal, deşi cunoştea că nu are niciun fel de proprietate, în com. Bascov, deoarece dorea să-l ajute pe E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E. care i-a promis că se va rezolva.

Totodată conform unei discuţii anterioare neînregistrate (ase vedea şi declaraţiile lui F.F.F.) tot la rugămintea investigatorului adresează această rugăminte lui U.U.U., vecinul său. Acesta împreună cu U.U.U. se prezintă la Primăria Bascov şi a depus cele două cereri pentru luarea în spaţiu, pentru numiţii: M.M.M.M.M.M.M. şi L.L.L.L.L.L. Sunt singurele documente reale care stau la baza emiterii cărţilor de identitate din cele peste 30 de cereri făcute de investigator. Mergând să ridice cele două adeverinţe pentru el şi pentru U.U.U., pentru a le duce la Primărie, pentru obţinerea formalităţilor pentru obţinerea cărţilor de identitate, inculpatul C. îi aduce la cunoştinţă că nu a mers calculatorul Primăriei şi aici se opreşte activitatea infracţională de aderare la grup a inculpatului. În acest context, inculpatul C. se prezintă la investigatorul E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E. şi îi spune, că îi pare rău dar nu are cum să-l servească. Se menţionează că există la dosar şi înregistrări video, doar că din sutele de înregistrări care există la dosar, înregistrarea care-l incriminează pe inculpat este singura în care nu se aud voci. Cu toate acestea, investigatorul, în procesul-verbal din data de 7 aprilie 2008, prezintă cu lux de amănunte cum i-au fost Predate cele două documente (pe care inculpatul nu le-a ridicat niciodată de la Registratura Primăriei, lucru care dacă s-ar fi vrut, ar fi trebuit înregistrat).

Recurentul inculpat prin apărător mai face referiri la procesul-verbal în care au fost făcute consemnări de agentul de poliţie L.L.L.L.L.L.L., la declaraţia lui U.U.U., declaraţia martorului J.J.J.J.J.J.J., declaraţia investigatorului U. nu face nicio referire la inculpat. Se concluzionează că din toată discuţia din mediul ambiental cât şi din declaraţiile martorilor nu a rezultat că inculpatul cunoştea că schimbarea de domiciliu este necesară în vederea obţinerii în mod fraudulos a permiselor de conducere. Inculpatul nu a luat niciodată pe nimeni în spaţiu deoarece nu a avut o locuinţă personală.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., recurentul a menţionat că din formularea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 a reieşit faptul că în cazul inculpatului pentru a evalua în mod corect cuantumul pedepsei trebuie să existe şi o infracţiune scop, pentru ca numai în acest fel instanţa ar putea să aprecieze care este minimul sau maximul pedepsei.

Astfel, în cazul în speţă instanţa ar fi avut obligaţia în momentul în care i-a dat inculpatului o pedeapsă de 7 ani închisoare să precizeze la ce este raportată. Pentru ca în acest caz cel mult inculpatului i se putea reţine infracțiunea de fals, în prezent prescrisă, la care maximul special este de 3 ani.

Recurentul inculpat a invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., arătându-se că dacă se va trece peste apărările formulate solicită reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, care este mult prea mare în raport cu activitatea infracţională minoră reţinută inculpatului în sarcină şi neconfirmată de materialul probator administrat în cauză. Inculpatul este o persoană perfect integrată social, are familie şi doi copii minori.

În evaluarea criteriilor impuse de art. 72 C. pen. şi art. 52 C. pen. trebuie avute în vedere toate circumstanţele probatorii ale cauzei, solicitându-se să se dea eficienţă circumstanţelor reale ale faptei şi personale ale inculpatului şi acordarea inculpatului a unei pedepse într-un cuantum mai scăzut.

În concluzie s-a solicitat în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecând pe fond, pronunţarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 10 pct. 1 lit. c) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., iar în subsidiar pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 să se pronunţe o pedeapsă într-un cuantum mai scăzut.

În motivele de recurs depuse la dosar, aflate în vol. II, filee 263-276 dosarul Înaltei Curţi, recurentul inculpat R.R. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., constând în aceea că s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Fiind un principiu fundamental al dreptului penal, operaţiunea juridică de individualizare a pedepsei de către instanţă trebuie să aibă în vedere, pe de-o parte, pericolul social al faptei şi persoana infractorului, iar pe de altă parte, stabilirea pedepsei trebuie să fie rezultatul corelării tuturor dispoziţiilor legale referitoare la sancţiunile de drept penal. Astfel, o pedeapsă este aptă a-şi îndeplini funcţiile şi de a-şi realiza scopul - contribuind prin aceasta la înfăptuirea obiectivelor politicii penale - numai dacă, atât în faza judecăţii, cât şi în faza de executare, este perfect individualizată.

Individualizarea pedepsei trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după criterii bine determinate, criteriile generale de individualizare a pedepsei, limitativ prevăzute în art. 72 C. pen., urmând a fi avute în vedere la stabilirea şi aplicarea tuturor pedepselor, principale şi complementare.

Conform dispoziţiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare al condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

În speţă, în ceea ce priveşte situaţia inculpatului R.R., toate împrejurările ce pot constitui circumstanţe atenuante sunt incidente în cauză: înainte de faptele ce formează obiectul cauzei, acesta a avut o conduită bună, este bine integrat în societate, are doi copii minori, are surse licite de venit, şi, de asemenea, după săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi după eliberarea sa din Penitenciar, a avut o atitudine pozitivă în faţa organelor de urmărire penală şi a instanţelor de judecată.

Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de normele penal incriminatoare, precum şi dispoziţiile art. 74 lit. a), b) şi c), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. privind efectele circumstanţelor atenuante şi prevederile art. 81 C. pen. şi art. 861 C. pen. ţinând cont de persoana inculpatului R.R., de comportamentul sau după comiterea faptelor, se poate aprecia că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei într-un regim de detenţie, nu va mai săvârşi infracţiuni.

Aceste considerente sunt motivate, atât pe analiza împrejurărilor ţinând de circumstanţele reale, ale comiterii faptelor, cât şi pe baza circumstanţelor de ordin personal.

Recurentul inculpat face referiri la discuţiile din 7 mai 2008, dintre inculpatul R.R. şi inculpatul H., aceea din 3 iunie 2008 dintre inculpatul R.R. şi inculpatul T.T., la comportamentul profesional al inculpatului R.R. definit de martorul N.N.N.N.N.N.N.N.N.N., fiind făcute consideraţii la doctrina cu privire la analiza circumstanţelor personale, la suspendarea condiţionată a pedepsei, la modul de individualizare al pedepselor, la raportul de evaluare 123 din 27 iulie 2009 al Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, la adresa nr. 9023 din 06 mai 2009 a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Argeş, solicitând în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a solicitat casarea în parte a sentinţei penale nr. 8 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi în rejudecare şi reindividualizare, să se diminueze pedeapsa aplicată inculpatului R.R. şi a se face aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. proc. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

La dosarul cauzei au fost depuse mai multe acte de către recurentul inculpat A.A., aflate în vol. II, filele 288-295.

La termenul de judecată de la 24 octombrie 2013, Înalta Curte, constatând lipsa de procedură cu inculpatul H.H., întrucât dovada de îndeplinire a citării în Austria nu s-a întors la dosar şi faţă de lipsa de apărare cu inculpaţii A., O.O. şi E., a fost amânată cauza la 5 decembrie 2013, unic termen acordat pentru angajare apărători şi pregătirea apărării, în caz contrar cauza se va judeca cu apărătorii desemnaţi din oficiu.

S-a pus în vedere apărătorului desemnat din oficiu Trofin Mircea care a lipsit nejustificat la acest termen să se prezinte la termenul acordat în cauză, în caz contrar urmând a fi amendat.

S-a prorogat discutarea cererilor de probatorii pentru următorul termen acordat în cauză, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată la filele 296-297 dosarul Înaltei Curţi.

La dosarul cauzei au fost depuse motivele de recurs înregistrate prin Registratura Generală a Înaltei Curţi sub nr. 35431 din 26 noiembrie 2013, aflate în vol. II, la filele 324-329 dosarul Înaltei Curţi, în care recurentul inculpat B.B.B. prin apărător a criticat hotărârea menţionată întrucât s-a făcut o greşită aplicare a legii privitor la infracţiunea de trafic de influenţă ( 3 acte materiale ) caz de casare prevăzută de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Se consideră că în cauză sunt incidente prevederile art. 335 alin. (2) C. proc. pen., întrucât cele 3 acte materiale care au făcut obiectul judecăţii şi pentru care inculpatul a fost condamnat la 9 ani şi 6 luni închisoare, nu constituie o infracţiune distinctă de trafic de influenţă, ci sunt acte materiale care fac parte din conţinutul aceleiaşi unice infecțiuni continuate pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la aceeaşi infracţiune de trafic de influenţă prin sentinţa penală nr. 28/F din 06 martie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, hotărâre rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2290 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secţia penală., pe care a ataşat-o.

S-a invocat conţinutul dispoziţiilor art. 335 C. proc. pen.

În urma examinării lucrărilor din cele două dosare, al Curţii de Apel Târgu Mureş, în care s-a pronunţat sentinţa atacată, şi dosarul Curţii de Apel Piteşti în care s-a pronunţat hotărârea rămasă definitivă, a rezultat în mod evident şi cert că cele 3 acte de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, reţinute prin sentinţa penală nr. 28/f/2012 a Curţii de Apel Piteşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2290 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, precum şi cele 3 acte de trafic de influență reţinute prin sentinţa atacată nr. 8 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş nu sunt două infracţiuni de trafic de influenţă săvârşite în concurs, ci toate cele 6 acte fac parte din conţinutul aceleiaşi unice infracţiuni continuate de trafic de persoană, la intervale de timp apropiate (aprilie-mai 2008) în realizarea aceleiaşi unice rezoluţii infracţionale şi care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni (desigur, că existenţa unităţii legale a infracţiunii continuate nu este afectată de faptul că trei dinte cele şase acte materiale îmbracă forma autoratului, iar alte trei forma complicităţii, ştiut fiind că atunci când în conţinutul aceleiaşi infracţiuni continuare exista, atât acte materiale de autorat, cât şi de complicitate, ultimele, ca acte de participaţie secundară se absorb în forma de participaţie principală a autoratului).

La această eroare s-a ajuns ca urmare a faptului că prin rechizitoriul din 3 decembrie 2008, prin care a fost investită Curtea de Apel Târgu Mureş, parchetul - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Piteşti a dispus disjungerea referitor la alte activităţi infracţionale ale inculpatului O. (şi alţii), iar apoi, acelaşi parchet a extins cercetările penale faţă de inculpatul B.B.B. şi pentru cele 3 acte de trafic mai sus menţionate pentru care a dispus, prin rechizitoriul 9/P/8 iunie 2011 trimiterea în judecată a aceluiaşi inculpat pentru aceste 3 acte de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, greşit calificate ca fiind o altă infracţiune distinctă şi autonomă de trafic de influenţă.

Aşa fiind, pentru îndreptarea acestei erori se invocă aplicarea art. 335 alin. (2) C. proc. pen.

Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei penale atacată, reunirea prezentei cauze cu cauza Dosar nr. x/46/2011 în care s-a pronunţat hotărârea definitivă, desfiinţarea sentinţei penale nr. 28/F din 06 martie 2012 şi a Deciziei penale 2290 din 27 iunie 2013 a Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală şi trimiterea cauzei la instanţa de fond, Curtea de Apel Târgu Mureş, pentru rejudecarea cauzei privitor la toate cele 6 acte materiale care intră în conţinutul aceleiaşi unice infracţiuni continuate de trafic de influenţă.

S-a considerat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece în conformitate cu disp. art. 335 alin. (3) C. proc. pen. să se facă aplicarea disp. art. 334 C. proc. pen., iar apoi, în raport cu schimbarea încadrării juridice, instanţa să procedeze la o nouă evaluare asupra tuturor actelor materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate de trafic de influenţă, iar drept urmare, să se facă o nouă individualizare a pedepsei, modificări privitor la care inculpatul trebuie să beneficieze de regula celor două grade de jurisdicţie.

Având în vedere că, în prezent, inculpatul B.B.B. este în executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 28/F din 06 martie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, definitivă prin Decizia penală nr. 2290 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție ca efect al aplicării disp. art. 335 alin. (2) C. proc. pen., în sensul desfiinţării acestei hotărâri definitive, s-a considerat că se impune anularea mandatului de executare emis în baza acestei hotărâri şi punerea în libertate a inculpatului.

2. Pedepsele aplicate au fost vădit greşit individualizate, caz de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.

S-a făcut referire la conținutul art. 72 C. pen. şi în raport cu prevederile textului de lege susmenţionat, s-a considerat că şi în ipoteza în care cele trei acte materiale de trafic de influenţă ar fi constituit o infracţiune continuată de-sine-stătoare, pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru aceste acte de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă este vădit greşit individualizată, fiind exagerat de aspră.

Concret, s-a referit la faptul că, la operaţiunea de individualizare a pedepsei, Curtea de Apel Târgu Mureş a avut în vedere doar gradul ridicat de pericol social al celor trei acte de trafic de influenţă, ignorând datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului şi anume: este fără antecedente penale, este inginer, absolvent al Facultăţii de Mecanică şi Tehnologie, anterior săvârşirii faptelor a avut o activitate bună în cadrul Ministerului de Interne, aşa cum a rezultat din caracterizarea alăturată şi din certificatele obţinute de „F. Bine”, este căsătorit şi are doi copii mino, ataşând înscrisuri în dovada celor afirmate. (6 anexe).

Chiar dacă cele trei acte materiale de trafic de influență ar fi constituit o infracţiune de-sine-stătătoare de trafic de influenţă, instanţa trebuia să aibă în vedere aceste date şi realităţi, iar, drept urmare, chiar dacă nu le-ar fi dat acestora semnificaţia de circumstanţe atenuante, ele nu trebuiau omise şi existenţa lor ar fi trebuit să determine instanţa să aplice o pedeapsă situată aproape de minimul special prevăzut de lege.

Totodată a considerat că instanţa a nesocotit aceleaşi prevederi ale art. 72 C. pen. şi a făcut o greşită individualizare a pedepsei şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru care a aplicat o pedeapsă de 8 ani şi 6 luni închisoare, reţinând doar gradul de pericol social ridicat al infracţiunii şi ignorând aceleaşi date ce caracterizează favorabil persoana inculpatului.

Pentru aceste motive a considerat că la rejudecarea cauzei, în operaţiunea de individualizare a pedepselor pentru cele două infracţiuni, trebuie să fie avute în vedere şi aceste date şi elemente, care nu pot fi ignorate, decât prin încălcarea disp. art. 72 din C. pen.

Totodată, în operaţiunea de individualizare, pentru infracţiunea de trafic de influenţă, instanţa nu va putea omite nici realitatea că pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare aplicată în cauză, depășește limita maximă a pedepsei pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de N.C.P. care urmează să intre în vigoare la 1 februarie 2014, art. 291 din N.C.P., prevăzând pentru această infracţiune o pedeapsă de la 2 la 7 ani închisoare.

Această realitate, avută în vedere de N.C.P. constă în reducerea maximului special al pedepsei pentru infracţiunea de trafic de influenţă de la 10 ani închisoare, cât prevede actualul C. pen., la 7 ani închisoare, cât prevede N.C.P., considerând că reprezintă un argument suplimentar, celui mai sus invocat pentru ca instanţa, după rejudecare, să reindividualizeze şi pedeapsa de 8 ani şi 6 luni de închisoare aplicată pentru infracţiunea mijloc prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în sensul reducerii acesteia.

S-a considerat că această reindividualizare a pedepsei este impusă de dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, care prevede că pedeapsa pentru faptele prevăzute la alineatul 1, nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat, precum şi de raţiuni de logică legislativă, potrivit cărora, atunci când se adoptă un nou C. pen., ca lege penală ordinară, care reduce limitele pedepsei unei infracţiuni - cum este traficul de influenţă - este raţional de aşteptat să se modifice, în acelaşi sens şi prevederile legii speciale în ceea ce priveşte sporurile de pedeapsă aplicabile pentru aceeaşi infracţiune.

La dosarul cauzei au fost depuse motive de recurs ce au fost înregistrate prin Registratura Generală a Înaltei Curţi sub nr. 3615 la 2 decembrie 2013, aflate în vol. II, filele 339-342, recurentul inculpat G. prin apărător consideră că nelegal şi netemeinic faptul că instanţa de fond a respins cererea formulată prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de complicitate la permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii - faptă incriminată de disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 9 şi 14 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea incriminată de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut faptul că el cunoştea că se făceau contra cost intervenţii şi la ceilalţi membrii din comisia de examinare a candidaţilor înscrişi la examenul de obţinerea permisului de conducere (cum de altfel se făceau şi la el) şi în baza convenţiei infracţionale prestabilite, acorda ajutorul necesar, pentru ca „procedeul” pus la punct, în ianuarie 2006 de către cei patru inculpaţi să funcţioneze potrivit scopului său - obţinerea de bani în mod ilicit, de la candidaţii ce doreau să obţină în mod fraudulos, permise de conducere la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

Din probatoriul administrat, cât şi din declaraţiile coinculpaţilor grupului, respectiv Y.Y., D.D.D., T.T., cât şi a celorlalţi coinculpaţi a rezultat fără echivoc că el nu a primit nicio sumă de bani pentru a favoriza obţinerea permisului de conducere.

Mai mult decât atât, inculpatul D.D.D., a recunoscut că el este cel care a însemnat răspunsurile corecte pe chestionarele ce urmau să fie distribuite candidaţilor.

Un alt aspect de care se solicită să se ţină cont este acela că pentru evenimentul din 12 iunie 2008 susţinerea examenului de către investigatorul sub acoperire U.U.U.U.U.U. şi „protejatul” inculpatul D.D.D., acestuia din urmă nu a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000. Trimiterea sa în judecată pentru această infracţiune a fost pentru 5 acte materiale U., K.K., K.K.K.K.K., I. şi J. (filele 187 şi 567-568 din rechizitoriu) dar nu şi pentru U.U.U.U.U.U. De asemenea, pe parcursul cercetării judecătoreşti a rezultat că între el şi ceilalţi coinculpaţi a existat o stare de tensiune permanentă, el fiind cel venit din afara sistemului poliţiei circulaţiei, motiv pentru care nu era agreat şi nu prezenta încredere pentru colegii săi care se cunoşteau de foarte multă vreme.

Faţă de cele arătate, a solicitat admiterea recursului şi înlăturarea prevederilor art. 9 şi 14 din Legea nr. 78/2000.

Temeiul de drept îl constituie disp. art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

La termenul de judecată de la 5 decembrie 2013, Înalta Curte, având în vedere lipsa nejustificată a apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi H.H., P.P., A. şi E., conform art. 198 alin. b)1 C. proc. pen., s-a dispus amendarea acestora cu suma de 1.000 lei, constatând că recurenţii inculpaţi H.H., P.P., A. şi E., sunt neasistaţi la acest termen de judecată, în baza art. 171 alin. (3) C. proc. pen., constatând neîndeplinită procedura de citare cu recurentul inculpat H.H., la adresa din Austria, întrucât procedura de citare de la această adresă a fost reținută la dosar cu menţiunea „corespondenţă neridicată”, în vederea îndeplinirii procedurii d citare cu recurentul inculpat H.H., raportat la prevederile art. 177 alin. (8)1 C. proc. pen., a amânat cauza la data de 6 februarie 2014, aşa cum rezultă din încheierea de la data menţionată, aflată în vol. II, filele 349-351 dosarul Înaltei Curţi.

La dosarul cauzei a fost depus în dublu exemplar memoriu în probaţiune formulat de recurentul inculpat T.T. prin apărător, înregistrat prin Registratura Generală a Înaltei Curţi sub nr. 3373 din 03 februarie 2014, aflat în vol. II, la filele 361-410 dosarul Înaltei Curţi, în care s-a solicitat în temeiul art. 1, 6 şi art. 62-67 C. proc. pen., art. 320 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, administrarea următoarelor probe pentru aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana inculpatului:

1. Se impune administrarea probelor pe care le-a solicitat şi în faţa primei instanţe - Curtea de Apel Tg. Mureş, respectiv este necesară audierea persoanelor de la care s-a pretins că s-ar fi primit banii pentru a fi daţi recurentului inculpat cu titlu de mită, înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în cauză, modalitatea de programare a elevilor, audierea unor convorbiri telefonice, discuţiile purtate de inculpatul T.T. cu G.G.G.G.G.G.G.G.G.G.G.G.G.G. de la ARR, vizionarea CD-ului, cu menţiunea „Ştiri ProTv”, pentru a justifica sumele de bani găsite la domiciliul inculpatului, vizionarea agendelor de lucru, numerotate şi înseriate din anii 2005-2008, care îi aparţineau acestuia,audierea CD-ului nr. 21 varianta originală, care conţine convorbirile dintre T.T. şi U.U., efectuarea expertizei de identificare audio a vocilor persoanelor ce au fost monitorizate în această cauză, audierea martorilor G.G.G.G.G.G.G.G.G.G.G., H.H.H.H.H.H.H.H.H.H.H.H.H.H., I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I., J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.

2. Audierea martorilor, respectiv a candidaţilor, care s-au prezentat la examenul pentru obţinerea permisului de conducere.

De asemenea, recurentul inculpat T.T. face referiri şi la ale persoane şi inculpaţi, menţionând mai multe inadvertenţe cu privire la mijloacele de probă şi aprecierea eleiată a acestora de către prima instanţă.

Se consideră că se impune reaudierea recurentului-inculpat T.T., în legătură cu săvârşirea infracţiunii de luare de mită, respectiv cele 32 acte materiale reţinute de prima instanţă, mai puţin cu 24 acte materiale menţionate în rechizitoriu, pentru care a fost trimis în judecată şi, în raport cu declaraţiile martorilor, respectiv a candidaților, să se stabilească în mod real dacă au fot săvârşite sau nu cele 32 de acte materiale, dacă acesta a primit sau nu, cu titlu de mită, sumele de bani confiscate.

Se apreciază că se impune confruntarea recurentului-inculpat cu R.R.P.P., I.I. şi cu ci 32 candidaţi, pentru a se stabili adevărul privind săvârşirea infracţiunii de luare de mită. Reaudierea recurentului-inculpat este necesară şi pentru a se stabili dacă acesta a săvârşit vreun act material privind infracțiunea de constituire a unui grup infracţional organizat (iniţierea sau constituirea, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup), deoarece în sentinţa recurată nu este indicată nicio probă din care să rezulte săvârşirea acestei infracţiuni, de către T.T. S-a insistat pentru reaudierea recurentului T.T., având în vedere că a fost primul inculpat audiat, nu i s-a permis să declare tot ce ştie, fiind întrerupt de către judecătoarea fondului, de mai multe ori, aşa cum a rezultat din stenogramele de şedinţă, iar la ultimul cuvânt i s-a impus, prin apărător, să declare numai în legătură cu infracţiunea de mită şi grup, deşi pe parcursul dezbaterilor, la intervenţia inculpatului T.T., acelaşi magistrat i-a comunicat:”veţi discuta când veţi avea ultimul cuvânt” şi nu i-a permis să vorbească. Se mai impunea reaudierea lui T.T. şi datorită faptului că, fiind primul audiat în dosar, şi după audierea tuturor inculpaţilor, apărând elemente noi, T.T. urma să declare amănunte şi să se apere în legătură cu aceste aspecte.

Reaudierea inculpaţilor I.I., P.P. şi R.R., ale căror declaraţii sunt contradictorii, pentru a se stabili adevărul dacă au remis vreo sumă de bani lui T.T. de la cei 32 de candidaţi, dacă a fost pretinsă de către T.T., momentul remiterii sumelor de bani şi ce persoane mai erau de faţă, cine mai re cunoştinţa despre acest aspect etc.

Să fie audiaţi C.C.C.C.C.C.C.C.C.C., coleg de birou în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş cu T.T. C. referitor la activitatea desfăşurată de T.T., zi de zi, la birou, precum şi faptul că acest birou era zilnic frecventat de diverse persoane care solicitau relaţii şi informaţii privind obiectul de activitate al recurentului inculpat.

De asemenea, se solicită audierea lui O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O., lucrător al Serviciului Public Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor, care poate da relaţii cu privire la proprietarul autoturismului, în care P.P. declară că ar fi lăsat banii, autoturism ce nu i-a aparţinut lui T.T. şi nu era utilizat de către acesta. Instanţa nu a probat că T.T. ar fi proprietarul vreunui autoturism şi nici faptul că T.T., găsea şi însuşea suma de bani lăsată de P.P.

Să fie audiată şi I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I., prezentă la efectuarea percheziţiei domiciliare, care cunoaşte aspecte legate de sumele de bani găsite şi ridicate de Direcția Națională Anticorupție, relaţia inculpatului cu X.X.

Să fie audiată martora G.G.G.G.G.G.G.G.G.G.G., care a asistat la efectuarea percheziţiei domiciliare din Piteşti, jud. Argeş.

Să fie audiat H.H.H.H.H.H.H.H.H.H.H.H.H.H., martor asistent la efectuarea percheziţiei domiciliare din Piteşti, jud. Argeş.

Să fie audiat J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.J., martor care a cunoscut relaţiile dintre T.T. şi X.X., care are cunoştinţă de provenienţa sumelor de bani găsite la percheziţia domiciliară, precum şi a modului de desfăşurare a percheziţiei privind bunurile provenite de la X.X., cât şi a altor aspecte pentru aflarea adevărului în cauza.

Proba cu înscrisuri - mijloace de probă scrise, din conţinutul cărora pot fi constatate fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului, conform art. 89-91 C. proc. pen.

Să se prezinte toate chestionarele care au existat în fişierul inculpatului G., găsite la percheziţia din 16 iunie 2008, pentru a se demonstra că au fost găsite 150 chestionare, din care: 2 (două) seturi de la 1-30 pentru categoria B (60 bucăţi); 2 (două) seturi de la 1-15 pentru categoria D (30 bucăţi); 4 (patru) seturi de la 1-15 pentru categoria C, CE (60 bucăţi - probă certă, declaraţia inculpatului G. dată la Direcția Națională Anticorupție în luna iunie 2008 şi procesul-verbal de percheziţie birou efectuată la inculpatul G., în care se menţionează numărul total de chestionare găsite şi ridicate, respectiv 150 de bucăţi şi filmările efectuate de ofiţerii judiciari Direcția Națională Anticorupție la percheziţie).

Se solicită această probă pentru a se dovedi că chestionarele erau în două şi patru exemplare şi nu toate exemplarele erau punctate, nu s-a dovedit cine era persoana care le-a punctat, locul şi data acelei operaţiuni, vechimea chestionarelor de peste 20 de ani, cât şi faptul că acestea erau deconspirate.

Urmează a se dovedi că întreaga răspundere a verificării chestionarelor era a inculpatului G., în calitate de şef de birou permise şi a examinatorului menţionat în programator, în dreptul căruia se afla menţiunea prescurtată VCH, însemnând „verificarea chestionarului”. A rezultat clar că răspunderea era personală, că numai cei doi mai sus menţionaţi erau total răspunzători de verificarea chestionarelor înainte de a fi înmânate elevilor la proba de sală şi în cazul în care constatau că acestea conţin însemnări - semne să procedeze la ştergerea acestora şi după caz nefolosirea acestora la proba teoretică a examenului auto.

Să se prezinte programatoarele pe care erau menţionaţi membrii comisiei, inclusiv cei de la proba practică, întrucât pe fiecare programator de la proba de sală, era menţionat în dreptul fiecărui membru din comisia de examinare, natura atribuţiilor pe care trebuia să le îndeplinească, folosindu-se următoarele prescurtări: „VI”, însemnând verificare identităţii candidaţilor; „VD”, însemnând verificarea dosarelor candidaţilor; „VA”, însemnând verificarea anexelor la chestionar ( fişele de examen ); „VCH”, însemnând verificarea chestionarelor.

Recurentul inculpat prin apărător consideră că se impune expertizarea chestionarelor ridicate la percheziţia de la birou, deoarece în faza urmăririi penale, Direcția Națională Anticorupție a dispus expertizarea numai a 27 bucăţi chestionare, deşi au fost găsite 150 de bucăţi, deşi nu au figurat ca punctate 30 de bucăţi pentru categoria D, găsindu-se două seturi.

O dovadă a stabilirii nelegale a vinovăţiei inculpatului T.T. privind infracţiunea de luare de mită, în legătură cu elevul C.C.C.C. este faptul că s-a stabilit prin această expertiză că chestionarul nr. 11 pentru categoria B, primit la sală de elevul C.C.C.C. nu a fost punctat, pentru care T.T. a fost condamnat. Probă: chestionarul nr. 11 pentru categoria B nu apare punctat în experimentul Direcția Națională Anticorupție).

S-a solicitat să fie comunicate următoarele acte:

- procesele-verbale de instruire zilnică a lucrătorilor ce făceau parte din comisia de examinare pentru perioada ianuarie-iunie 2008 semnate de fiecare examinator zilnic, peste 500 bucăţi;

- procesele-verbale de prelucrare a ordinelor şi instrucţiunilor de linie - rezultă numele lucrătorilor atenţionaţi pentru nerespectarea acestora - perioada 2007-2008;

- deciziile prin care s-a dispus ca atribuţiune de serviciu domnului G. - şef birou permise autor - verificarea dosarelor pentru persoanele ce veneau din alte judeţe;

- adresa formulată de şeful Serviciului Public Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş de către conducerea Prefecturii, prin care s-a solicitat aprobarea ca persoanele cu domiciliul în alt judeţ, cu mutaţii recente în judeţul Argeş să fie programate la examenul pentru obţinerea permisului auto la un interval de 90 de zile de la absolvirea cursurilor de pregătire;

- agenda de lucru a inculpatului T.T. pe anul 2008, cât şi înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare, cât şi a percheziţiei biroului de lucru, pentru a putea justifica proveniența banilor, cât şi pentru dovedirea nevinovăţiei;

- prezentarea înregistrării video efectuate cu ocazia percheziţiei de la biroul recurentului pentru a se demonstra faptul că nu a fost respectată procedura de identificare individuală a înscrisurilor ridicate şi nu s-a menţionat în procesul-verbal toate bunurile şi înscrisurile găsite la percheziție birou;

- procesele-verbale întocmite zilnic în perioada prezentării materialului de urmărire penală, pe volume, T.T. a făcut menţiuni cu neregulile constatate inclusiv zeci de coli A 4 semnate şi ştampilate de către ofiţerii judiciari Direcția Națională Anticorupție în alb.

IV. Se solicită prezentarea imaginilor video înregistrate cu camerele de supraveghere aflate la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor, respectiv cele din sala de examen, unse se susţinea proba teoretică, şi din sala unde se efectuau programările pentru examen, sală care era prevăzută cu două camere de supraveghere.

Aceste camere video amplasate în sala de examen şi în sala unde se efectuau programările pentru examen înregistrau în mod continuu activitatea desfăşurată, iar imaginile erau stocate în calculatorul găsit şi ridicat de către Direcția Națională Anticorupție în biroul lui - T.T. la data de 16 iunie 2008, când a avut loc percheziţia la biroul acestuia, conform procesului-verbal întocmit la acea dată.

Pentru dovedirea existenţei şi funcţionării celor două camere video este necesară prezentarea următoarelor mijloace de probă:

- Evidenţele Prefecturii Argeş de dotare a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor cu cele două camere video montate în sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş;

- Evidenţele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor de dotare cu cele două camere video, filmările Direcției Naționale Anticorupție la percheziţia de la biroul lui T.T., efectuată la data de 16 august 2008, precum şi filmările investigatorilor sub acoperire, declarațiile învinuiţilor din dosar;

- Înregistrările stocate în calculatorul ridicat de Direcția Națională Anticorupție din biroul lui T.T. la percheziţia din 16 august 2008, cu care se poate dovedi care erau persoanele care făceau programările pentru examen, dacă R.R., P.P., I.I. Însoţeau sau nu elevi la programarea pentru examen, că nu se afişau listele cu programările la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor, pentru a afla când se susţine examenul, că membrii comisiei de examinare erau permanent prezenţi în sala de examen, aceştia supravegheau sala, precum şi a se afla modalităţile în care erau favorizaţi elevii, persoanele care înmânau elevilor la sală chestionarele cine şi cum se favorizau elevi la proba de sală.

Se insistă pentru a fi depuse la dosar, de către acuzare, cele mai concludente dovezi, pentru exactitatea datelor referitoare la darea şi luarea de mită, îndatoririle de serviciu ale lui T.T. şi modalitatea în care au fost încălcate, precum şi dacă a fost respectată sau nu procedura de examinare: fişa de şcolarizare pentru cei 32 de elevi, pentru a se stabili dacă aceştia au urmat cursurile de şcolarizare, dacă fişa de școlarizare este înregistrată în evidenţele şcolii de şoferi sau este falsă, cina a programat elevii şi la ce dată, numele examinatorului, instructorului şi numele celor care au semnat şi ştampilat respectiva fişă etc.;

- fişa medicală pentru a stabili dacă elevul este apt pentru a susţine examenul auto defalcat pe categorii etc.;

- avizul psihologic pentru a se stabili dacă este original sau fals, cazierul judiciar, adeverinţa de studii etc.;

- chitanţa eliberată de şcoala de şoferi pentru a se stabili ce sumă a achitat elevul pentru şcolarizare;

- anexa la chestionare, pentru a se stabili data susţinerii examenului, categoriile pentru care a fost examinat, punctajul obţinut la proba de sală, gradul, numele examinatorilor la proba de sală care a controlat cu grila de control chestionarele şi a declarat admis elevii la sală pe bază de semnătură, cât şi faptul că elevul era sau nu cunoscător de carte, pentru că respectiva anexă era completată de fiecare elev în parte olograf;

- programatoarele în care sunt menţionaţi cei 32 de elevi, pentru a stabili dat susţinerii examenului, examinatorii la proba de sală şi traseu, categoriile pentru care au fost admişi şi semnătura în dreptul menţiunii „Aprob”, având în vedere că pe toate acestea era numai semnătura subprefectului D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D. nu a lui T.T., cât şi gradul, numele şi prenumele examinatorilor desemnaţi de către subprefectul D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D.D. care verificau, controlau cu grila de control rezultatul examenului de pe anexă;

- Registrul de eliberări permise de conducere, pentru a se stabili data când cei 32 de elevi au ridicat tipizatul permis conducere, având în vedere faptul că în motivarea sentinţei, pentru îngreunarea situaţiei lui T.T., total neprobat, îl acuză că elibera permisele într-un timp scurt;

- Fişa postului pe anul 2008, având în vedere că la dosar este anexată numai fişa postului din 2007, nerelevantă în dosar, având în vedere că sarcinile se schimbau periodic, chiar lunar de către Prefectura sau Direcţia Permise Bucureşti;

- Adresă către Prefectura Judeţului Argeş şi Direcţia Regim Permise Bucureşti, din care să rezulte sarcinile, atribuţiile şi îndatoririle lui T.T. pe linie de examinare, având în vedre că acesta avea o dublă coordonare şi nu s-a stabilit cine stabilea îndatoririle lui T.T. şi care sunt acestea, întrucât face referire la îndatoriri nerespectate de T.T., însă nu le indică;

- Documentele oficiale, legale, ordinele de linie, legislaţie, din care a rezultat cu certitudine aspectele mai sus solicitate.

S-a considerat că prima instanţă avea obligaţia să verifice şi să prezinte în motivarea sentinţei toate aceste înscrisuri şi aspectele mai sus menţionate, pentru a putea să-şi formeze convingerea, pe baza acestor dovezi certe şi, în acelaşi timp să-i dea posibilitatea legală recurentului T.T. să se apere, întrucât neprezentarea acestor probe pentru fiecare caz în parte, în motivarea sentinţei, echivalează cu reţinerea unei situaţii de fapt eleate, iar pronunţarea condamnării de 14 ani a fost dată pe zvon public, mediatizarea excesivă a cazului şi pe probele trunchiate şi fabricate de Direcția Națională Anticorupție.

Cunoaşterea adevărului este principala obligaţie a instanţei de judecată investită cu judecarea procesului penal, iar pentru realizarea cunoaşterii adevărului se impune administrarea tuturor dovezilor necesare în stabilirea exactă a fiecărei fapte reţinută de acuzare în sarcina inculpatului şi dacă există dubii să se procedeze la o extindere a administrării probelor propuse, atât în apărare, cât şi în acuzare, pentru a exista un echilibru în determinarea existenţei faptelor şi săvârşirea cu vinovăţie a acestora de către inculpat sau inexistenţa faptelor, precum şi a dovezilor care să poată înlătura prezumţia de nevinovăţie.

În cazul lui T.T. s-a pronunţat o pedeapsă excesivă, cu toate că probele existente în acest dosar nu confirmă vinovăţia acestuia, motiv pentru care se insistă ca instanţa de recurs să aibă convingerea că solicitările inculpatului sunt justificate şi astfel, să fie admisă în totalitate cererea acestuia.

Având în vedere necesitatea cunoaşterii şi stabilirii adevărului în această cauză, pentru a se putea ajunge la pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, bazate pe probe certe, s-a solicitat admiterea cererii în probaţiune, aşa cum este formulată şi administrarea tuturor probelor care au fost solicitate.

La dosarul cauzei a fost depusă, în prealabil, fiind înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curţi sub nr. 2397 la 24 ianuarie 2014 şi aflată în vol. II, la fila 416 dosarul Înaltei Curţi nota de probe solicitate de către A.A., respectiv relaţii de la Serviciul Public Comunitar - Regim Permise Conducere şi Înmatriculări Vehicule Piteşti Argeş, care să comunice: anexa la chestionar (proba de traseu); programator candidaţi; datele de examinare şi data de obţinere a permiselor pentru persoanele despre care se susţine că are contribuţie recurentul A.A. şi ca trebuie audiaţi ca martori: X.X.X.X.X.X.X.X., Y.Y., A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A., Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y., D.D.D.D.D., G.G.G.G.G., Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z., Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y., A.A.A.A.A.A.A.A.A.. Se va demonstra că aceste persoane (candidaţi) nu au susţinut proba de traseu cu A.A.; dosarul de candidat pentru B.B. pentru a se observa consemnările, orele şi dacă sunt ştersături sau modificări; procesul-verbal de predare; acte circumstanţiere.

Recurentul inculpat B.B.B. prin apărător a depus la dosar, după ce în prealabil au fost înregistrate sub nr. 3864 la 5 februarie 2014, modificări şi precizări la motivele de recurs impuse de prevederile art. 5 din N.C.P. referitoare la incidenţa legii penale mai favorabile şi de prevederile art. 371 din N.C.P.P., de imediată aplicare, aflate în vol. II, filele 420-423 dosarul Înaltei Curţi.

1.Modificări şi precizări impuse de prevederile art. 5 din N.C.P. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Modificări referitore la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru care inculpatul B.B.B. a fost condamnat prin sentinţa atacată la 8 ani şi 6 luni închisoare.

S-a arătat conţinutul art. 367 alin. (1) din N.C.P., corelativă şui art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru care inculpatului B.B.B. i s-a aplicat, prin sentinţa atacată, pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare, a fost preluată în textul art. 367 din N.C.P. pentru care limitele de pedeapsă au fost reduse între 1 an şi 5 ani închisoare, de la 5 la 20 ani închisoare cât prevedea textul art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Încadrarea juridică şi limitele de pedeapsă prevăzută de art. 367 alin. (1) din N.C.P., nu este afectată de alin. (2) art. 367 din N.C.P., întrucât infracţiunea reţinută ca fiind infracţiunea scop a grupului infracţional organizat, cea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din N.C.P. are limitele de pedeapsă de la 2 la 7 ani închisoare şi deci nu depăşeşte limita maximă de 10 ani închisoare prevăzută în alin. (2) al textului art. 367 din N.C.P.

Drept urmare, privitor la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, a solicitat instanţei să constate incidenţa art. 5 din N.C.P., iar drept urmare să se schimbe încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din N.C.P., iar apoi să se procedeze la o nouă individualizare a pedepsei între limitele prevăzute de art. 367 alin. (1) din N.C.P., cu reţinerea circumstanţelor atenuante arătat la pct. 2 din motivele scrise depuse la 26 noiembrie 2013, în baza art. 76 alin. (1), lit. b) C. pen. anterior, prin aplicarea art. 6 din N.C.P., astfel încât să fie redusă pedeapsa în limitele arătate de acest text, care constituie lege penală mai favorabilă.

II. Modificări şi precizări impuse de prevederile art. 10 alin. (2) din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a noului C. proc. pen. şi implicit de prevederile art. 371 şi art. 420 alin. (1)1 din N.C.P.P.

1. Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a noului C. proc. pen., recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen. se soluţionează de către aceeaşi instanţă - adică de către secţia penală a Înaltei Curții de Casație și Justiție - potrivit dispoziţiilor din legea nouă privitoare la apel. Aceasta înseamnă că în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile art. 420 alin. (1)1 şi implicit ale art. 371 din N.C.P.P. referitoare la judecata în apel.

2. Art. 420 alin. (1)1 din N.C.P.P. prevede că, la judecarea apelului se aplică regulile de la judecata în fond, în măsura în care în prezentul titlu nu există dispoziţii contrare, ceea ce înseamnă că sunt incidente dispoziţiile art. 371 din N.C.P.P. care reglementează şi fixează obiectul judecăţii.

3. Se arată conţinutul art. 371 din N.C.P.P., care numai cuprinde dispoziţiile art. 335 alin. (1) din vechiul cod şi nici instituţia reunirii.

4. Se solicită să se constate că, obiect al judecăţii în cauză l-a constituit o infracţiune unică, continuată de complicitatea la infracţiunea de trafic de influenţă, privitor la care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 28/F din 06 martie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, rămasă definitivă prin Decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție, secţia penală nr. 2290 din 27 iunie 2013 şi că drept urmare, există în cauză autoritate de lucru judecat, caz prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. i) din N.C.P.P., care împiedică exercitarea în continuare a acţiunii penale pentru cele trei alte acte de trafic de influenţă care fac parte din conţinutul aceleiaşi unice infracţiuni continuate rămasă definitivă.

Împiedicarea exercitării în continuare a acţiunii penale pentru cele trei acte materiale de trafic de influenţă este determinată de voinţa legiuitorului, referitor la reglementarea obiectului judecăţii în N.C.P.P.

5. Soluţia legală care se impune în cauză este de încetare a procesului penal pentru motivul existenţei autorităţii de lucru judecat, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. i) din N.C.P.P., potrivit art. 396 alin. (6) din N.C.P.P., soluţie care corespunde filosofiei noului C. proc. pen. care este în acord cu reglementările în materie din codurile de procedură penală din statele Uniunii Europene şi care vin să disciplineze urmărirea penală şi să înlăture lacunele şi erorile titularului acţiunii penale, prin fixarea unor standarde de rigoare, atât pentru efectuarea unei urmăriri penale complete, cât şi privitor la actul procesual de trimitere în judecată.

6. În raport cu dispoziţiile art. 371 din N.C.P.P., ale cărui forme sunt de strictă şi imediată aplicare, fiind inadmisibil să se procedeze altfel decât în sensul reţinerii incidenţei prevederilor art. 16 alin. (1) lit. a) din N.C.P.P., iar, drept urmare să se pronunţe încetarea procesului penal potrivit art. 396 alin. (6) pentru următoarele motive:

Cele trei acte materiale are au făcut obiectul judecăţii la Curtea de Apel Târgu Mureş şi pentru care inculpatul a fost condamnat la 9 ani şi 6 luni închisoare nu constituie o infracţiune distinctă de trafic de influenţă în formă continuată, ci sunt acte omise din conţinutul aceleiaşi unice infracţiuni pentru care s-a pronunţat o hotărâre definitivă, aşa cum a argumentat la pct. din motivele scrise depuse anterior.

Pentru considerentele arătate, recurentul inculpat prin apărător îşi modifică concluziile scrise depuse la data de 26 noiembrie 2013 şi a solicitat:

- pentru infracţiunea de trafic de influenţă ca în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din N.C.P.P. să se admită apelul, să se desfiinţeze sentinţa penală atacată nr. 8 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş privitor la condamnarea acestuia la pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiune preluată de art. 291 din N.C.P. şi să se dispună încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. i) din N.C.P.P., potrivit art. 396 alin. (6) din N.C.P.P.;

- pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din N.C.P.P. să se admită apelul, să se desfiinţeze sentinţa penală atacată, să se schimbe încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din N.C.P., să se reţine circumstanţele atenuante personale, arătate la pct. 2 din motivele scrise depuse la 26 noiembrie 2013, în baza art. 6 din N.C.P. şi să se aplice o pedeapsă redusă în limitele arătate de acest text, care constituie, în cauză, legea penală mai favorabilă.

La dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise de către recurentul inculpat T.T. prin apărător, aflate în vol. II, filele 433-436 dosarul Înaltei Curţi.

La dosarul cauzei a fost depusă de către recurentul inculpat D.D.D. prin apărător, după ce în prealabil a fost înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curţi sub nr. 4209 din 7 februarie 2014, în vol. II, filele 437-438 dosarul Înaltei Curţi o cerere de probatorii în care se solicită încuviinţarea probei cu martorii care nu au fost audiaţi nici la urmărirea penală şi nici la fondul cauzei, deşi aceştia fac parte din cele 11 acte materiale ale infracţiunii de luare de mită, respectiv L.L.L.L.L., O.O.O.O.O., R.R.R.R.R., T.T.T.T.T., S.S.S.S.S., M.M.M.M.M., V.V.V.V.V.

Netemeinicia sentinţei atacate rezidă şi din faptul că, deşi a fost condamnat pentru fiecare persoană din cele 11 care i-ar fi dat mita, instanţa fondului nu a audiat decât 4 persoane, iar cele 7 mai sus arătate nu au fost audiate, deşi era absolut necesar, în caz contrar ar fi trebuit să fie achitat pentru cele 7 acte materiale din totalul de 11.

Încuviinţarea emiterii unei adrese către Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, pentru a se comunica fişa de cazier rutier a următoarelor 11 persoane care se presupune că ar fi obţinut permisul de conducere cu ajutorul lui D.D.D., respectiv N.N.N.N.N., L.L.L.L.L., U.U.U.U.U., T.T.T.T.T., S.S.S.S.S., R.R.R.R.R., N.N.N.N.N., P.P.P.P.P., O.O.O.O.O., V.V.V.V.V., M.M.M.M.M.

La termenul de judecată de la 6 februarie 2014, după punerea în discuţie din oficiu a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, concluziile părţilor pe aceste prevederi fiind consemnate, conform art. 10 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. a calificat drept apel, calea de atac exercitată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Târgu Mureş, inculpaţii T.T., Y.Y., D.D.D., B.B.B., X., A.A., V., M.M., E., I.I., H.H., P.P., K., M., G.G., N., G., D., C., A., E. şi O.O. şi de martorul B.B.B.B. împotriva sentinţei penale nr. 8 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Înalta Curte a dat cuvântul părţilor pe cererile de probatorii formulate, concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă, iar instanţa având nevoie de timp pentru a delibera cu privire la cererile de probatorii formulate de către apelanţii intimaţi inculpaţi T.T., Y.Y., D.D.D., B.B.B., X., A.A., V., M.M., E., I.I., H.H., P.P., K., M., G.G., N., G., D., C., A., E., O.O. şi R.R. şi martorul B.B.B.B. şi de intimaţii inculpaţi S., F.F.F., O., H. şi B., amânând pronunţarea cu privire la cererile de probatorii formulate la data de 11 februarie 2014.

S-a luat act de retragerea apelurilor declarate de apelanţii intimaţi inculpaţi N. şi D. împotriva sentinţei penale nr. 8 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la 6 februarie 2014, aflată în vol. II, filele 441-446 dosarul Înaltei Curţi.

Prin încheierea de la 11 februarie 2014, Înalta Curte s-a pronunţat pe cererile şi probele formulate de recurenţii inculpaţi menţionaţi la termenul din 6 februarie 2014, (în vol. II, filele 447-453 dosarul Înaltei Curţi), astfel:

I. Cu privire la denunţul formulat de numita K.K.K.K.K.K.K.K.K.K.K.K.K.K. împotriva numiţilor L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L., M.M.M.M.M.M.M.M.M.M.M.M.M.M. şi N.N.N.N.N.N.N.N.N.N.N.N.N.N., Înalta Curte a constatat că respectivul denunţ nu are legătură cu prezenta cauză, şi drept consecinţă s-a dispus înaintarea acestuia la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală.

II. A. Cu privire la cererile de probatorii formulate de inculpatul T.T. depusă la data de 26 ianuarie 2010, Înalta Curte:

a) Încuviinţează proba privind reaudierea inculpatului T.T.

b) De asemenea, Înalta Curte încuviinţează proba cu înscrisuri formulată în

Cadrul pct. III din memoriul în probaţiune, urmând ca inculpatul să le depună la dosarul cauzei înscrisurile indicate în nota de probatorii, astfel:

- procesele-verbale de instruire zilnică a lucrătorilor ce făceau parte din comisia de examinare pentru perioada ianuarie-iunie 2008;

- procesele-verbale de prelucrare a ordinelor şi instrucţiunilor de linie, perioada 2007-2008;

c) A respins cererea privind solicitarea depunerii deciziilor prin care s-a dispus ca atribuţie de serviciu inculpatului G. verificarea dosarelor pentru persoanele ce veneau din alte judeţe;

d) A respins cererea privind solicitarea depunerii agendei de lucru a inculpatului T.T. pe anul 2008, cât şi înscrisurilor ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare, cât şi a percheziţiei biroului de lucru pentru a putea justifica proveniența banilor, cât şi a materialelor de construcţii;

e) A respins cererea privind solicitarea depunerii proceselor-verbale întocmite zilnic în perioada prezentării materialului de urmărire penală;

f) A respins cererea privind adresa formulată de Serviciul Serviciului Public Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş către conducerea Prefecturii prin care s-a solicitat aprobarea ca persoanele cu domiciliul în alt judeţ, cu mutaţii recente în judeţul Argeş să fie programate la examenul pentru obţinerea permisului autor la un interval de 90 de zile de la absolvirea cursurilor de pregătire;

g) A respins cererea privind prezentarea înregistrării video efectuate cu ocazia percheziţiei de la biroul inculpatului T.T.;

h) A respins cererea privind emiterea unei adrese la Direcţia Regim Permise Bucureşti prin care să se solicite comunicarea sarcinilor şi obligaţiilor şefului de serviciu şi a şefului de birou examinat în perioada 2006-2008.

i) A respins cererea în probaţiune formulată de inculpatul T.T. privind audierea martorilor L.L.L.L.L.L.L.L., M.M.M.M., H.H.H.H., I.I.I.I., J.J.J.J., P.P.P.P., R.R.R.R., S.S.S.S., N.N.N.N., O.O.O.O., L.L.L.L., B.B.B.B., D.D.D.D., M.M.M.M.M.M.M.M., E.E.E.E., G.G.G.G., U.U.U.U., V.V.V.V., X.X.X.X., Z.Z.Z.Z., C.C.C.C.C.C.C.C.C.C., O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O., G.G.G.G.G.G.G.G.G.G.G., H.H.H.H.H.H.H.H.H.H.H.H.H.H., I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I. şi J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.J., cererea nefiind relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză şi, în egală măsură, nefiind necesară audierea martorilor solicitaţi.

II.B. Cu privire la memoriul în probaţiune depus de inculpatul T.T. la dosarul cauzei la data de 23 ianuarie 2014, Înalta Curte:

a) A respins cererea privind audierea martorilor B.B.B.B., C.C.C.C., D.D.D.D., E.E.E.E., F.F.F.F., G.G.G.G., M.M.M.M.M.M.M.M., U.U.U.U., T.T.T.T., V.V.V.V., X.X.X.X., Z.Z.Z.Z., G.G.G.G., H.H.H.H., I.I.I.I., J.J.J.J., N.N.N.N., O.O.O.O., P.P.P.P., R.R.R.R., S.S.S.S., U.U., C.C.C.C.C.C.C.C.C.C., O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O.O., I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I., G.G.G.G.G.G.G.G.G.G.G., H.H.H.H.H.H.H.H.H.H.H.H.H.H., J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.J., cererea nefiind relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză şi, în egală măsură, nefiind necesară audierea martorilor solicitaţi.

b) A încuviinţat proba privind reaudierea inculpatului T.T.

c) De asemenea, Înalta Curte a încuviinţat proba cu înscrisuri formulată în cadrul punctului III din memoriul în probaţiune, urmând ca inculpatul să depună la dosarul cauzei aceste înscrisuri, respectiv:

- procesele-verbale de instruire zilnică a lucrătorilor ce făceau parte din comisia de examinare pentru perioada ianuarie-iunie 2008;

- procesele-verbale de prelucrare a ordinelor şi instrucţiunilor de linie, perioada 2007-2008;

- deciziile prin care s-a dispus ca atribuţie de serviciu inculpatului G. verificarea dosarelor pentru persoanele ce veneau din alte județe;

- fişa postului pe anul 2008;

- Adresă către Prefectura Argeş şi Direcţia Regim Permise Bucureşti, probă solicitată din care să rezulte sarcinile şi atribuţiile, precum şi îndatoririle inculpatului T.T. pe line de examinare;

d) A respins proba cu înscrisuri formulată în cadrul punctului III din memoriul în probaţiune, respectiv:

- chestionarele găsite la percheziţia efectuată în fişetul inculpatului G. la data de 16 iunie 2008;

- Adresa formulată de Serviciul Public Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş către conducerea Prefecturii prin care se solicita aprobarea ca peroanele cu domiciliul în alt judeţ, cu mutaţii recente în judeţul Argeş să fie programate la examenul pentru obținerea permisului auto la un interval de 90 de zile de la absolvirea cursurilor de pregătire;

- Prezentarea înregistrării video efectuate cu ocazia percheziţiei de la biroul inculpatului T.T.;

- Procesele-verbale întocmite zilnic în perioada prezentării materialului de urmărire penală;

- Prezentarea imaginilor video înregistrate cu camerele video aflate la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor, respectiv cele din sala de examen unde se susţinea proba teoretică şi din sala unde se efectuau programările pentru examen;

- Evidenţele Prefecturii Argeş a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor cu cele două camere video montate în sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş;

- Evidenţele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor de dotare cu cele două camere video, filmările Direcției Naționale Anticorupție la percheziţia de la biroul lui T.T. efectuate la data de 16 august 2008, precum şi filmările investigatorului sub acoperire, declaraţiile învinuiţilor din dosar;

- Înregistrările stocate în calculatorul ridicat de Direcția Națională Anticorupție din biroul inculpatului T.T. la percheziţia din 2008;

- Fişa de şcolarizare pentru cei 32 de elevi;

- Fişa medicală a candidaţilor la examenul de obţinere a permisului de conducere, probă solicitată din care să rezulte că aceştia erau apţi să susţină examenul autor, defalcat pe categorii;

- Avizul psihologic, probă solicitată pentru a se stabili dacă adeverinţa de studii şi cazierul judiciar sunt originale sau false;

- Documente oficiale legale, ordinele de linie, legislaţie, din care rezultă, în opinia apărării, aspectele mai sus învederate;

- programatoarele pe care erau menţionaţi membrii comisiei inclusiv cei de la proba practică;

- agenda de lucru a inculpatului T.T. pe anul 2008, cât şi înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare cât şi a percheziţiei biroului de lucru pentru a putea justifica provenienţa banilor, cât şi pentru dovedirea nevinovăţiei;

- anexa la chestionar, probă solicitată pentru a se stabili data susţinerii examenului, categoriile, punctajul obţinut la proba de sală, numele examinatorilor la proba de sală;

- programatoarele în care sunt menţionaţi cei 32 de elevi, probă solicitată pentru a se stabili data examenului, examinatorii la proba de sală şi traseu, categoriile pentru care au fost admişi şi semnătura în dreptul menţiunii „aprob”;

- Registrul de Eliberări Permise pentru a se comunica data când cei 32 de elevi au ridicat tipizatul „permis conducere”;

II.C. Cu privire la memoriul în probaţiune depus de inculpatul T.T. la dosarul cauzei care poartă menţiunea datei 04 octombrie 2011, Înalta Curte;

a) A respins audierea martorilor precizaţi în memoriul din data de 26 ianuarie 2010, cerere care, de altfel, a fost respinsă prin analizarea precizată la pct. II.A lit. c);

b) A respins solicitarea inculpatului precizată la punctul II din memoriul menţionat anterior, respectiv:

- audierea convorbirilor telefonice/ambientale din data de 08 aprilie 2008, 07 mai 2008,08 mai 2008, 19 mai 2008 şi 26 mai 2008, ca nefiind relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză şi, în egală măsură, nefiind necesară;

c) A respins ca nefiind relevantă şi nefiind necesară prezentarea casetei cu filmarea percheziţiei din biroul inculpatului T.T. din data de 16 iunie 2008 între orele 17,45-20,30 şi caseta cu desigilarea documentelor din 24 iunie 2008 între orele 10,30-17,20 continuată în ziua de 25 iunie 2008;

d) a respins ca nefiind relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză şi în egală măsură nefiind necesară vizionarea CD-ului cu menţiu7nea „Ştiri PRO-TV” care a fost menţionat în procesul-verbal de percheziţie birou;

e) A respins ca nefiind relevantă şi nefiind necesară prezentarea procesului-verbal de atenţionare a inculpatului R.R., ridicat din biroul lui G. cu ocazia percheziţiei din 16 iunie 2008;

f) A respins ca nefiind relevant şi nefiind necesar rezultatul verificării calculatorului ridicat din biroul inculpatului T.T. cu ocazia percheziţiei, conţinând filmări din sala de examen şi programare;

g) A respins ca nefiind relevantă şi nefiind necesară prezentarea adresei Inspectoratului de Poliție al Județului Argeş din 05 iunie 2008, adresă efectuată către Serviciul Public Comunitar Argeş privind anularea permisului de conducere, fals, din care a rezultat că pe raza judeţului Argeş au fost găsite persoane cu permis de conducere fals, fabricat clandestin;

i) A respins ca nefiind relevantă şi nefiind necesară vizionarea agendelor de lucru numerotate şi înseriate din anii 2005, 2006, 2007 şi 2008 care aparţineau inculpatului T.T.;

j) A respins ca nefiind relevantă şi nefiind necesară audierea CD-ului nr. 21 varianta originală care conţine discuţia dintre U.U. şi inculpatul T.T.

III. Cu privire la cererea de probaţiune formulată de inculpatul L.L. depusă la dosarul cauzei la 09 octombrie 2012 Înalta Curte:

a) A fost admisă cererea privind încuviinţarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere, urmând ca inculpatul să depună la dosarul cauzei;

b) A respins cererea privind audierea martorilor V., Z., H.H.H.H.H., S.S.S.S.S.S.S.S., I.I.I.I.I., D.D.D.D.D. şi G.G.G.G.G. şi reaudierea martorilor T. şi D.D.D.D.D.D. cererea nefiind relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză şi, în egală măsură, nefiind necesară audierea/reaudierea martorilor solicitaţi;

c) A respins ca nefiind utilă şi nefiind necesară solicitarea privind completarea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică balistică, pentru a se stabili vechimea muniţiei de război indicată în rechizitoriu, respectiv cartuşele de calibru 7,65 şi dacă sunt asemănătoare cu cele pe care le avea în dotare în anul 1989;

d) A respins ca nefiind utilă şi nefiind necesară audierea discuţiilor purtate de inculpatul Y.Y. cu inculpatul D.D.D., discuţii înregistrate pe suporţii optici CD, indicaţi în cererile înregistrate la Direcția Națională Anticorupție sub nr. 10362 din 4 noiembrie 2008 şi nr. 11104 din 26 noiembrie 2008;

e) A respins ca nefiind relevantă şi necesară efectuarea unei adrese către Instituţia Prefecturii Judeţului Argeş pentru a se comunica dacă chestionarele de la 1-30, 1-12 intră sub incidenţa dispoziţiilor legale referitoare la informaţiile clasificate;

f) A respins ca nefiind relevantă şi necesară audierea înregistrării şedinţei de judecată din data de 6 septembrie 2010 de la Curtea de Apel Târgu Mureş, probă prin care se solicită a se dovedi că judecătorul fondului este incompatibil, întrucât la acel termen de judecată a fost ascultată o înregistrare ce conţinea o discuţie purtată de inculpatul T.T. cu sorea judecătorului fondului, apreciind astfel că judecătorul instanţei de fond s-a antepronunţat, iar pe de altă parte a avut interes în cauză;

IV. Cu privire la cererea de probatoriu formulată de către inculpatul D.D.D., Înalta Curte:

a) A fost admis cererea privind încuviinţarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere urmând ca inculpatul să le depună la dosarul cauzei;

b) A respins cererea privind audierea martorilor: L.L.L.L.L., M.M.M.M.M., O.O.O.O.O., R.R.R.R.R., S.S.S.S.S., T.T.T.T.T. şi V.V.V.V.V., cererea nefiind relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză şi, în egală măsură, nefiind necesară audierea martorilor solicitaţi;

c) A respins ca nefiind relevantă şi nefiind necesară solicitarea privind efectuarea unei adrese către Direcţia de Evidenţă a Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date pentru a se comunica cazierele rutiere ale celor 13 persoane indicate la fila 6, paragraful final din motivele de recurs J.J.J.J.J., J., M.M.M.M.M., N.N.N.N.N., N.N.N.N.N., O.O.O.O.O. ( O.O.O.O.O. ), P.P.P.P.P., R.R.R.R.R., S.S.S.S.S., T.T.T.T.T., V.V.V.V.V., L.L.L.L.L. şi U.U.U.U.U., depuse la dosar, întrucât judecătorul fondului a motivat în hotărâre faptul că aceste persoane care au obţinut în mod ilicit permisul de conducere au creat accidente rutiere soldate cu morţi pe drumurile publice din ţară.

V. Cu privire la cererea de probatorii formulată de către inculpatul B.B.B., Înalta Curte:

a) A fost admis cererea privind încuviinţarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere şi respectiv proba privind înscrisuri ce constă în Decizia nr. 2290 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală prin care a fost condamnat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la grup infracţional organizat şi pentru 3 acte de trafic de influenţă, în măsura în care inculpatul personal le va depune la dosarul cauzei;

b) A respins cererea privind audierea martorei X.X.X.X.X.

VI. Cu privire la cererea de probatoriu formulată în scris de către inculpatul A.A., Înalta Curte;

a) A fost admis cererea privind încuviinţarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere pe care inculpatul le va depune la dosarul cauzei;

b) A respins ca nefiind relevantă şi ca nefiind necesară emiterea unei adrese către Serviciul Public Comunitar - Regim permise conducere şi înmatriculări vehicule Piteşti pentru a fi comunicate anexa la chestionare ( probe traseu ), programator candidaţi, datele de examinare şi data de obţinere a permiselor pentru persoanele despre care se susţine că are contribuţie inculpatul;

c) A respins cererea privind audierea martorilor X.X.X.X.X.X.X.X., Y.Y., A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A., Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y., D.D.D.D.D., G.G.G.G.G., Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z., Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y. şi A.A.A.A.A.A.A.A.A.;

d) A respins ca nefiind relevantă şi ca nefiind necesară depunerea la dosarul prezentei cauze a dosarului de candidat pentru B.B., proba fiind solicitată pentru a se observa consemnările, orele şi dacă sunt ştersături sau modificări;

e) A respins ca nefiind relevantă şi ca nefiind necesară transmiterea la dosarul cauzei a procesului-verbal de Predare a dosarului.

VII. Cu privire la cererea de probatoriu formulată în scris de către inculpatul E., Înalta Curte;

a) A fost admisă cererea privind încuviinţarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere pe care inculpatul le va depune la dosarul cauzei;

b) A respins ca nefiind relevantă şi ca nefiind necesară efectuarea unei adrese către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş pentru a se comunica la dosar fişa postului cuprinzând atribuţiile de serviciu ale inculpatului;

c) A respins ca nefiind relevantă şi ca nefiind necesară efectuarea unei adrese către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş prin care să se solicite înaintarea la dosar a unei caracterizări a inculpatului pe toată perioada desfăşurării activităţii profesionale a inculpatului în cadrul acestei instituţii. De altfel, inculpatul personal poate depune la dosarul cauzei acest înscris în cadrul probei încuviinţate privind înscrisurile în circumstanțiere;

d) A respins proba privind audierea martorei P.P.P.P.P.P.P.P.P.P.P.P.P.P., şefa Direcţiei pentru Evidenţa Populaţiei, în raport cu teza probatorie formulată;

e) A respins ca nefiind relevantă şi ca nefiind necesară efectuarea unei adrese către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş pentru a se comunica soluţiile luate faţă de 51 de colegi ai inculpatului, care au fost sancţionaţi cu avertismente sau atenţionări scrise pentru aceleaşi fapte pentru care inculpatul a fost condamnat.

VIII. Cu privire la cererea de probatoriu formulată în scris de către inculpatul C., Înalta Curte:

a) A fost admisă cererea privind încuviinţarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere pe care inculpatul le va depune la dosarul cauzei;

b) A respins cererea privind audierea martorilor J.J.J.J.J.J.J., K.K.K.K.K.K.K., L.L.L.L.L.L. şi M.M.M.M.M.M.M., prin această probă apărarea dorind să evidenţieze că aceştia sunt cele patru persoane în legătură cu care se presupune că inculpatul i-ar fi ajutat să obţină domiciliul în com. Bascov, arătând totodată că aceste persoane nu au fost audiate la instanţa de fond. Cererea privind audierea martorilor propuşi, respectiv J.J.J.J.J.J.J., K.K.K.K.K.K.K., L.L.L.L.L.L. şi M.M.M.M.M.M.M.;

c) A respins cererea privind audierea numitului L.L.L.L.L.L.L., poliţist în com. Bascov, în raport cu teza probatorie propusă;

d) A respins ca nefiind relevantă şi ca nefiind necesară efectuarea unei adrese către Primăria Com. Bascov pentru a se comunica solicitările care au fost făcute în perioada martie-iunie 2008, precum şi persoanele cărora li s-au eliberat adeverinţe în vederea stabilirii domiciliului în com. Bascov. În susţinerea acestei probe apărătorul inculpatului a arătat că această solicitare a adresat-o şi instanţei de fond, însă a fost respinsă. Prin această probă apărarea tinde să dovedească faptul că la Primăria Com. Bascov nu au fost depuse cereri pentru schimbarea domiciliului, nefiind eliberate adeverinţe în acest sens şi că la baza stabilirii domiciliilor au stat înscrisuri false făcute în cadrul Poliţiei com. Bascov, atât de investigatorul sub acoperire reală E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E., cât şi la dispoziţia acestuia de către subalternii săi şi de poliţistul L.L.L.L.L.L.L.;

e) A respins ca nefiind relevantă şi ca nefiind necesară proba privind depunerea la dosar de înscrisuri prin care se solicită dovedirea faptului că inculpatul a făcut plângeri, atât împotriva procurorului de caz, magistratul Cerbu, cât şi împotriva judecătorului de la instanţa de fond, întrucât acesta din urmă a cunoscut şi a putut verifica o serie de înscrisuri false evidente existente la dosar, neluând nicio măsură în acest sens. Apărarea, de asemenea, a solicitat prin administrarea acestei probe că doreşte să facă dovada acestor demersuri şi stadiul cercetărilor.

IX. Au fost admise cererile formulate de către inculpaţii X., V., M.M., I.I., H.H., P.P., K., M., G.G., G., A., E., O.O., S. şi R.R., privind încuviinţarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere în măsura în care inculpaţii personal le vor depune la dosarul cauzei.

X. A încuviințat administrarea probei cu înscrisuri pe care apelantul martor B.B.B.B. le-a depus deja la dosarul cauzei împreună cu motivele de recurs, precum şi a altor înscrisuri pe care apelantul martor înţelege să le depună la dosarul cauzei.

La dosarul cauzei au fost depuse de către apelantul inculpat X., înscrisurile în circumstanţiere încuviinţate, pe care le-a indicat, aflate în vol. II, filele 473-480 dosarul Înaltei Curţi.

La dosarul cauzei au fost depuse note în suplimentarea motivelor de apel de către apelantul inculpat B.B.B., prin apărător, aflate în vol. II, filele 483-489 dosarul Înaltei Curţi, în care a arătat că în susţinerea cererii de achitare, pentru motivul prevăzut la art. 10 lit. d) din V.C.P.P. (actual art. 16 lit. a) N.C.P.P., lipsa elementelor constitutive - lipsa faptei) sub aspectul dezincriminării (prin modificarea elementelor constitutive) faptei de trafic de influenţă, raportat la neidentificarea şi nedovedirea condiţiei noi impuse de legiuitor, aceea de existenţă promisiunii ferme de a determina un funcţionar să facă sau să nu facă un act care intră în atribuţiunile sale de serviciu. În lumina noilor modificări legislative, legiuitorul a consacrat două modalităţi de dezincriminare a faptelor comise sub puterea legii vechi, astfel: art. 4 N.C.P., legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă (dezincriminarea definitivă a faptei), invocând şi art. 3 din Legea nr. 187/2012.

Este evident că legiuitorul a considerat necesară o specializare şi concretizare mai profundă a infracţiunii de trafic de influenţă, având în vedere condiţia cumulativă nouă apărută în legislaţia nouă şi anume promisiunea făptuitorului că va determina funcţionarul public să facă sau să nu facă un act ce intra în atribuţiunile sale.

Tot evident este şi faptul că această condiţie nouă (a promisiunii făptuitorului) reprezintă o condiţie cumulativă (introdusă de legiuitor prin conjuncţia copulativă şi) în lipsa căreia nu există fapta.

Este la fel de evidentă necesitatea probării acestei condiţii (promisiunea) de către organele judiciare, în lipsa probării acestei condiţii, nu poate fi susţinută nici acuzaţia şi nici soluţia de condamnare pentru infracţiunea de trafic de influenţă.

Condiţia cumulativă a promisiunii este legată de influenţa reală sau imaginară promovată de făptuitor în faţa cumpărătorului de influenţă, neputând fi probată prin exercitarea efectivă a influenţei, fără a identifica funcţionarul în a cărui atribuţiuni intra efectuarea actului. În lipsa identificării funcţionarului, nu poate fi vorba de influenţa reală, ci imaginară, condiția promisiunii fiind mai imperios a fi dovedită. În ambele situaţii, condiţia promisiunii trebuie dovedită.

De asemenea, nici actul intervenţiei (la funcţionar) nu poate proba promisiunea, întrucât intervenţia efectivă reprezintă efectul influenţei reale, nu al celei imaginare. Astfel, intervenţia este posibilă la un funcţionar identificat,m nefiind posibilă intervenţia efectivă la o influenţă imaginară (făptuitorul lasă să se creadă că are influenţă, însă în realitate nu o are, deci înşeală cumpărătorul cu privire la o intervenţie reală pe un funcţionar identificat).

Legiuitorul a dorită să impună şi a impus o condiţie suplimentară (a promisiunii) pentru dovedirea mai presus de orice dubiu a infracţiunii de trafic de influenţă, scopul fiind evident acela a eliminării dubiului rezonabil astfel încât, atunci când condiția promisiunii este dovedită, orice acuzaţie ori soluţie de condamnare să fie întemeiată şi justificată.

Per a contrario dacă această condiţie a promisiunii ar fi fost dovedită prin actul intervenţiei, nu s-ar mai fi justificat din partea legiuitorului, această suplimentare de elemente constitutive a infracţiunii de trafic de influenţă, atâta timp cu cât intervenţia reprezintă un efet al influenţei reale şi/sau imaginare, intervenţie care oricum trebuia dovedită ca să poată fi probată teza influenţei reale şi/sau imaginare.

S-a considerat a fi extrem de prejudiciabilă concepţia asumată potrivit căreia promisiunea este dovedită de facto prin actul intervenţiei, această presupunând efectiv reducţie legislativă (reducerea elementelor constitutive pe care le presupune existenţa infracţiunii la nivelul vechii legislaţii).

În esenţă, indiferent de natura influenţei (reală sau imaginară), numai făptuitorul care promite cumpărătorului (indiferent dacă îşi ţine sau nu promisiunea) că va determina funcţionarul să facă sau nu un act ce intră în atribuţiile sale, comite infracţiunea de trafic de influenţă.

Altfel spus, promisiunea reprezintă acţiunea supremă şi finală prin care cel care trafichează influenţa epuizează actul şi contextul infracţional, în lipsa promisiunii, infracţiunea nefiind epuizată, intrând doar în sfera unei eventuale tentative, care nu se pedepseşte.

Apelantul inculpat prin apărător a solicitat în principal dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Apariţia în noul context al normei incriminatorii (art. 291 N.C.P.) a unei condiţii cumulative suplimentare, aceea a promisiunii de determinare a funcţionarului public, reprezintă sau nu o modificare a elementelor constitutive ale infracţiunii, în sensul suplimentării acestora cu un nou element constitutiv (actul material al promisiunii de determinare al funcţionarului public ) de care să depindă existenţa sau inexistenţa infracţiunii ?”(…).

Se arată, că este evident că trebuie analizate elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, în forma autoratului, pentru constatarea existenţei sau nu a vreunei promisiuni din partea autorului.

Pe fond cererea de achitare, bazată pe lipsa elementelor constitutive - condiţia promisiunii ( art. 10 lit. d) ) V.C.P.P., nu poate fi analizată decât prin analiza elementelor constitutive, analiza permisă de legiuitor prin aplicarea şi interpretarea art. 4 N.C.P., coroborat şi cu aplicarea art. 3 şi art. 8 din Legea nr. 187/2012, lege de punere în aplicare a N.C.P.., normă de tranziţie de imediată şi strictă aplicare.

Este de asemenea evident că promisiunea autorului sau a complicelui putea şi trebuia dovedită dacă există, indiferent de intervenţia legiuitorului, or, în speţa de faţă, promisiunea nu a fost identificată.

Pe cale de consecinţă, se consideră că se impune şi solicită pentru infracţiunea de trafic de influenţă, achitarea pentru motivul prevăzut la art. 10 lit. d) V.C.P.P. (actual art. 16 lit. a) N.C.P.P., lipsa elementelor constitutive - lipsa faptei).

La dosarul cauzei au fost depuse acte în circumstanţiere de apelantul inculpat H.H., în vol. II, filele 499-501.

Apelantul inculpatul Y.Y. prin apărător a depus la dosarul cauzei motivele de apel, aflate în vol. II, filele 502-504, în care se solicită admiterea apelului, casarea în parte a hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond pentru incompatibilitatea judecătorului fondului, art. 47 alin. (2) C. proc. pen. şi ca temei faptic că prin încheierea penală din 30 martie 2009 pronunţată în acest dosar judecătorul recuzat şi-a exprimat în mod explicit părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în dosar cu privire cel puţin la una din infracţiunile reţinute în sarcina sal respectiv cea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Astfel, în considerentele hotărârii judecătorul recuzat a statuat următoarele: ”Modul în care inculpaţii din prezenta cauză au înţeles să-şi desfăşoare activitatea infracţională imputată demonstrează că aceştia „uniţi” de un scop comun-obţinerea de bani sau foloase-au creat un sistem paralel celui existent, în mod legal, de obţinere a permisului de conducere, de diverse persoane, care la ora actuală pun serios în pericol circulaţia rutieră (de natură diferită) de pe drumurile publice din România.”

Prin încheierea penală din 31 iulie 2009 pronunţată în acest dosar judecătorul fondului şi-a exprimat în mod explicit părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în dosar cu privire cel puţin la una din infracţiunile reţinute în sarcina sa, respectiv cea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Astfel, în considerentele acestei hotărâri judecătorul fondului a statuat următoarele:

„Din probele cauzei care s-au administrat până la momentul anterior indicat rezultă că, inculpaţii din prezenta cauză, pe baza unor înţelegeri prestabilite şi a unor relaţii de prietenie preexistente între unii dintre ei, au creat un sistem paralele şi eficient de încurajare a diferitelor persoane să susţină într-un mod fraudulos examenul necesar obţinerii permisului de conducere pentru una sau mai multe categorii de autovehicule. Acest sistem era paralel celui instituit de legiuitorul român în societatea noastră şi prin acest sistem inculpaţii ar fi urmărit obţinerea de bani, bunuri şi foloase necuvenite de la aceste persoane ce promovau fraudulos examenul de obţinere a permisului de conducere, şi, care nu deţineau sau deţineau într-o măsură foarte mică abilităţile necesare pilotării unui autovehicul de drumurile naţionale. Aceste persoane care au avut calitatea de candidaţi la susţinerea examenului de obţinere a permisului de conducere organizat la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş pilotează şi în prezent un autovehicul pe drumurile naţionale şi europene, constituind un real pericol pentru ceilalţi participanţi la trafic.”

c. De mai multe ori, în cursul cercetării judecătoreşti, judecătorul fondului a afirmat în mod explicit că unii inculpaţi au fost sinceri atunci când au dat declaraţii în cauză. Or, atâta timp cât cercetarea judecătorească nu a fost încheiată, judecătorul nu poate face astfel de afirmaţii, în caz contrar el se antepronunţă asupra probelor administrate până la acel moment al procesului penal şi, implicit, se pronunţă şi asupra soluţiei care va putea fi dată în cauză.

Mai mult, trebuie reţinut că imediat după audierea inculpatului M.M., fapt ce s-a petrecut la termenul de judecată din 7-8 mai 2009, chiar înainte ca acest inculpat să-şi semneze declaraţia, judecătorul fondului a făcut aceeaşi afirmaţie, evident, cu referire expresă la declaraţia acestuia, pe care a apreciat-o ca fiind de o „sinceritate dezarmantă” (a se vedea în acest sens pag. 16 din încheiere). Având în vedere că acest inculpat a făcut şi declaraţii împotriva sa, declaraţii care cel puţin în parte infirmă declaraţiile sale este evident că afirmaţia judecătorului este de natură să contureze soluţia ce va putea fi făcută în cauză cu privire la chestiunile contradictorii dintre declaraţiile sale şi cele ale inculpatului indicat mai înainte.

În fine, un argument important, în acelaşi sens, îl constituie unul din motivele pentru care judecătorul fondului a dispus, prin încheierea din 1 iunie 2009, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea pentru inculpaţii: S., M.M., F.F.F., O., K., M. şi N. şi anume:”(…) conduita adoptată de fiecare dintre acești inculpaţi din momentul punerii în mişcare, împotriva lor, a acţiunii penale (caracterizate prin colaborare şi sinceritate cu organele judiciare şi cu instanţa de judecată) (…)”.

d. Prin modul în care legiuitorul a reglementat disp. art. 320 1 C. proc. pen., îndeosebi prin OUG nr. 121/2011, obligă judecătorul să se pronunţe fie explicit, fie implicit asupra vinovăţiei inculpaţilor care au solicitat să şi se aplice prevederile acestui text legal, înainte de a intra în dezbaterea cauzei. Mai mult, instanţa trebuie să fie convinsă de existenţa faptei şi de comiterea ei de către inculpat, pentru că numai în acest fel poate pronunţa condamnarea conform alin. 7 al art. 320 1 C. proc. pen., altfel trebuie să-i respingă cererea de aplicare a acestor dispoziţii legale.

În cazul lor, instanţa a admis, chiar dacă nu foarte explicit, cererea mai multor coinculpaţi de a li se aplica dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., astfel că, în raport cu aceştia şi cu faptele reţinute în sarcina lor, instanţa a stabilit înainte de a trece la dezbatere cauzei că faptele reţinute în sarcina lor există şi au fost comise de către aceştia.

Specificul speţei este dat de faptul că toţi inculpaţii care au uzat de disp. art. 320 1 C. proc. pen. au reţinut în sarcină fapta de aderare la un grup infracţional organizat despre care se susţine în rechizitoriu că l-a constituit el împreună cu T.T., D.D.D. şi G., în cursul anului 2006. Deci, asupra acestei fapte judecătoarea fondului s-a pronunţat în sensul existenţei acestei fapt de constituire a grupului organizat deoarece:

- fără existenţa grupului organizat nu se pot comite faptele de aderare la respectivul grup de către ceilalţi coinculpaţi;

- dacă instanţa ar fi apreciat că, inculpaţii care au uzat de prevederile art. 320 1 C. pen. pen. nu sunt vinovaţi de comiterea faptelor de aderare la acest rup, în baza disp. art. 3201 alin. (8) mod. C. proc. pen. ar fi trebuit să respingă cererea de aplicare a disp. art. 3201 C. pen.;

- pronunţându-se asupra vinovăţia coinculpaţilor în ce priveşte aderarea la grupul infracţional sus menţionat, judecătorul recuzat s-a pronunţat în mod clar şi asupra vinovăţiei sale, astfel că a devenit incompatibil în momentul în care nu a acceptat disjungerea cauzei, cerere pe care a formulat-o înainte de terminarea cercetării judecătoreşti;

- un argument suplimentar în sprijinul tezei sale îl constituie şi faptul că judecătorul fondului a dat cuvântul pe fondul cauzei şi inculpaţilor care nu au uzat de disp. art. 3201 C. proc. pen.

Aceleaşi argumente le invoc şi în raport cu fapte de luare de mită reţinută în sarcina sa, având în vedere că inculpaţii F.F.F., I.I. şi O.O., M.M. au uzat de disp. art. 3201 C. pen., iar în sarcina primilor s-a reţinut darea de mită aferentă luării de mită reţinută în sarcina sa, iar în cazul inc. M.M. s-a reţinut şi complicitate la luare de mită şi complicitate la dare de mită, ambele raportate la el.

La termenul de judecată din 4 ianuarie 2012 s-au formulat mai multe cereri de schimbare a încadrării juridice pe care judecătorul a refuzat să le pună în discuţia părţilor.

În ultimul dezbaterii cauzei s-au formulat de aproape toţi apărătorii inculpaţilor noi cereri de schimbare a încadrării juridice pe care judecătorul fondului le-a pus doar în discuţia procurorului. Deşi, i-am cerut judecătorului să repună cauza în faza cercetării judecătoreşti pentru a se putea formula în condiţii legale astfel de cereri a refuzat să dea curs solicitării lor, şi, totodată, a refuzat să le dea cuvântul pe aceste cereri.

II. Schimbarea încadrării juridice a faptelor, impusă de aplicarea legii penale mai favorabile şi pronunţarea următoarelor soluţii: a) constituirea unui grup infracţional organizat din art. 7 din Legea nr. 39/2003 în art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., soluţie: achitare art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.; b) luare de mită în formă continuată (13 acte materiale) din art. 254 alin. (1) rap. la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) şi art. 5 C. pen., soluţie: achitare art. 16 alin. (1) lit. c) C. pen.; c) permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în formă continuată (3 acte materiale) din art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 9 şi art. 14 din Legea nr. 78/200, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 304 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) şi art. 5 C. pen., soluţie: achitare art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.; d) fals intelectual aflat în legătură directă cu infracţiunea de luare de mită din art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. în art. 321 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., soluţie: achitare art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.;e) nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor din art. 279 alin. (1) C. pen. în art. 342 alin. (1) C. pen., soluţia: achitare art. 10 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen.

În subsidiar: aplicarea unor pedepse neprivative de libertate sau a unor pedepse privative de libertate dar orientate spre minimul special, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante de la art. 74 lit. a)-c) C. pen.

III. Ridicarea măsurilor asigurătorii luate asupra bunurilor proprietatea sa în ipoteza achitării sale pentru infracţiunea de luare de mită în formă continuată.

Apelantul inculpat D.D.D. prin apărător a depus la dosarul cauzei, aflate în vol. II, filee 505-510 dosarul Înaltei Curţi o completare la motivele de apel.

În legătură cu faptele deduse judecăţii, s-a apreciat incidente în cauză prevederile art. 5 alin. (1) N.C.P. privitoare la aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, sens în care s-au impus următoarele observaţii.

1. Cu referire la infracţiunea art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) cu limite între 3-15 ani şi art. 9 cu limite între 3-20 ani din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - luare de mită în formă continuată, ( 11 acte materiale 9, aceasta se regăseşte în N.C.P. sub reglementarea prevăzută de art. 289 alin. (1) şi (2) cu limite între 3-10 ani.

Astfel, legea penală mai favorabilă este art. 289 alin. (1) şi (2) N.C.P. cu limite 3-10 ani faţă de 3-20 ani.

Art. 9 din Legea nr. 78/2000 unde se prevedea o majorare cu 5 ani a limitelor pedepselor este abrogat prin Legea nr. 187 din 2012 articolul 79 pct. 5 „art. 8, 81, 82 şi 9 se abrogă”.

2. Pentru infr. prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 instanţa va avea în vedere că acest articol este abrogat prin Legea nr. 187 din 2012 art. 126 pct. 2 „Art. 7-10 şi 13 se abrogă” şi este incriminată fapta de constituirea unui grup infracţional organizat în prezent conf. art. 367 alin. (1) C. pen., care reprezintă lege penală mai favorabilă, limitele de pedeapsă fiind închisoarea de la 1 la 5 ani faţă de 5-20 ani.

3. Cu referire art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicităţii, în formă continuată (5 acte materiale) unde legea prevede limite între 1 şi 5 ani acesta se menţine nefiind abrogată ori să aibă un corespondente în N.C.P.

a) art. 9 din Legea nr. 78/2000 unde se prevedea o majorare cu 5 ani a limitelor pedepselor este abrogat prin Legea nr. 187 din 2012 art. 79 pct. 5 „art. 8, 81, 82 şi 9 se abrogă”.

b) art. 14 din Legea nr. 78/2000 unde se prevedea o majorare cu 3 ani a maximului pedepselor dacă faptele prevăzute la art. 12 şi 13 erau săvârşite în condiţiile art. 9, este abrogat prin Legea nr. 187 din 2012 art. 79 pct. 10 „art. 14, 17 şi 18 se abrogă (…)”.

Concluzia care se desprinde de aici este că față de inculpatul D.D.D. se vor analiza acuzaţiile în funcţie de:

- 1. art. 289 alin. (1) şi (2) cu limite între 3-10 ani;

- 2. art. 367 alin. (1) C. pen., cu limite de la 1 la 5 ani;

- 3. art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/200 limite între 1 şi 5 ani.

S-a solicitat instanţei să ia act de faptul că dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. rămân incidente în cauză, întrucât legea penală mai favorabilă se aplică pentru fiecare instituţie de drept în parte.

Cu privire la soluţia ce urmează a fi pronunţată în prezenta cauză, a solicitat instanţei ca în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 396 C. proc. pen. să procedeze după cum urmează:

1. în principal:

a) achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen. faţă de acuzaţia cu referire la art. 367 C. pen. şi;

- b. achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen. faţă de acuzaţiile cu referire la art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

2. În subsidiar:

Să se constate aplicabile în cauză disp. art. 5 C. pen. şi pe cale de consecinţă să se schimbe/corelarea încadrării faptelor descrise în rechizitoriu conform celor expuse anterior, fie prin aplicarea art. 386 C. proc. pen., fie doar luând act de aplicarea obligatorie a dispoziţiei penale evocate.

3. Să se procedeze la reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor pentru fiecare infracţiune, în măsura în care veţi constata vinovăţia acestora, raportat la noile limite de pedeapsă:

a. având în vedere că în baza vechiului art. 7 din Legea nr. 39/2003 ce avea limite între 5 şi 20 de ani s-a aplicat o pedeapsă de 10 ani şi 6 luni (ce reprezenta ½ din limita maximului de 20 ani), proporţionalizând în raport şi cu dispoziţiile art. 5 din N.C.P. coroborate cu art. 367 alin. (1) N.C.P. cu limite între 1 an-5 ani, rezultă aplicarea unei pedepse rezultate de ½ din limita maximă, respectiv 2 ani şi 6 luni;

b. având în vedere că în baza vechiului art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 ce avea limite între 3 şi 20 ani s-a aplicat o pedeapsă de 11 ani şi 4 luni (ce reprezenta puţin peste ½ din limita maximului de 20 ani) proporţionalizând în raport şi cu dispoziţiile art. 5 din N.C.P. coroborare cu art. 389 alin. (1) N.C.P. cu limite între 3 ani-10 ani, rezultă aplicare unei pedepsei rezultate de puţin peste ½ din limita maximă, respectiv 5 ani şi 7 luni;

c. având în vedere ca în baza art. 12 lit. b) raportat la art. 9 ş 14 toate din Legea nr. 78/2000 ce aveau limite între 1 şi 13 ani s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani şi 8 luni (ce reprezenta maximul pedepsei în luni, 156/32 luni (2 ani şi 8 luni pedeapsa este egal cu 4.87 câtul care se aplică la maximul actual de 5 ani şi rezultă 12 luni şi 10 zile) proporţionalizând în raport şi cu dispoziţiile art. 5 din N.C.P. coroborate cu art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu limite între 1 an - 5 ani, rezultă aplicarea unei pedepse rezultate respectiv, aproximativ 1 an şi 10 zile.

Analizând materialul probator din care a reieşit fără dubiu că pentru 5 din cele 11 acte materiale de luare de mită nu s-a administrat nicio probă din care să rezulte măcar existenţa faptei, aplicând simplul calcul al proporţionalizării (numai dacă pentru celelalte 5 acte materiale se consideră că ar fi probate şi nu se pronunţă achitarea pentru acestea) ar rezulta ca cei 5 ani şi 7 luni prin înjumătăţire ar trebui reduşi la aprox. 3 ani.

Potrivit disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. rap. la art. 35 alin. (1)-(3) C. pen. contopind cele trei pedepse aplicate ar putea rezulta aplicarea pedepsei maxime rezultate de 3 ani care poate fi sub regimul art. 86 1 C. pen. vechi cu raportare la art. 5 C. pen. nou art. 74 şi 76 V.C.P.

3. Să se deducă din pedeapsa rezultantă perioada reţinerii şi arestului preventiv executate în intervalul 14 iunie 2008-07 august 2009 de 1 an o lună şi 21 zile.

La dosarul cauzei au fost depuse motivele de apel ale apelantului inculpat E., prin apărător, aflate în vol. II, filele 614-617 în care s-a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În privinţa primului motiv de apel a arătat că de la început a fost trimis în judecată, judecat şi condamnat ca simplu aderent. Aşa cum a arătat avocatul său, la soluţionarea pe fond a cauzei, infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, anume art. 7 din Legea nr. 39/2003 îi lipsesc latura subiectivă şi obiectivă, şi de aceea a solicitat achitarea sa în baza disp. art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior.

Parchetul şi prima instanţă au reţinut greşit, ca în perioada 2006-iulie 2008, în calitate de agent de poliţie - şef de post a aderat la un grup infracţional organizat şi că şi-a asumat sarcina de a facilita mai multor persoane schimbarea domiciliului pe raza com. Babana, judeţul Argeş, unde era şef de post, în schimbul unor sume de bani sau altor bunuri. Consideră că nu poate fi vorba de aderarea sa la un grup infracţional organizat, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că el nu a avut cunoştinţa de vreun grup infracţional care se ocupa de acordarea frauduloasă a permiselor de conducere.

Deşi s-a susţinut că a aderat la un grup infracţional pentru a cărui constituire este necesar să fie cel puţin 3 persoane, aşa cum prevăd disp. art. 2 din Legea nr. 39/2003, el nu a cunoscut decât pe inculpatul F.F.F. ai cărui părinţi locuiau în com. Babana.

Deşi s-a susţinu că l-ar fi cunoscut şi pe inculpatul O., la cererea căruia ar fi facilitat schimbarea domiciliului unor persoane în com. Babana asemănător situaţiei care îl priveşte pe F.F.F., a arătat că pe O. nu l-a cunoscut decât cu ocazia soluţionării procesului, în faza de urmărire penală şi în cea de judecată.

Deşi inculpatul O. a afirmat la un moment dat faţă de alte persoane că asemănător situaţiei din com. Bradu şi în com. Babana s-au făcut circa 200 de schimbări de domiciliu, ulterior la 10 aprilie 2009 O. a declarat că nu m-a cunoscut personal şi nu a apelat la el pentru a facilita urgentarea schimbării domiciliului unor persoane în com. Babana, judeţul Argeş.

Mai mult, aşa cum a arătat şi cum a recunoscut şi inculpatul F.F.F., care l-a rugat în anumite împrejurări să-l ajute să schimbe domiciliul unor persoane în com. Babana, acesta nu i-a relatat că doreşte schimbarea domiciliului respectivelor persoane din alte judeţe în judeţul Argeş pentru a le favoriza obţinerea permiselor de conducere. Unele persoane care voiau să-şi schimbe domiciliul i-au relatat că doresc să-şi găsească serviciu în judeţul Argeş.

Mai mult, a arătat că era vorba de sfârşitul anului 2007 şi începutul anului 2008 (ianuarie, februarie) când urma să aibă loc alegerile locale şi a presupus ca unii vor să-şi stabilească domiciliul în com. Babana pentru a putea să susţină în alegeri persoane care urmau să candideze la funcţia de primare sau pentru calitatea de consilier local.

Aşa cum a reieşit din probele administrate, mai precis din contorul ce s-a desfăşurat pe linie de serviciu în cadrul poliţiei, de şefii ierarhici, la 28 mai 2008, a rezultat că la nivelul com. Babana au fost efectuate în perioada de referinţă circa 116 schimbări de domiciliu, însă doar pentru un număr de 35 de astfel de schimbări a verificat el dacă cei care urmau să primească în spaţiu persoanele care doreau să-şi schimbe domiciliul, aveau condiţii pentru acest lucru, fără să ştie sau să precizeze că persoanele care au cerut schimbarea de domiciliu au şi locuit pe raza com.

Verificările pentru celelalte persoane le-au făcut colegii săi de la Postul de Poliţie Babana, respectiv R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R. şi S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.

Astfel de activităţi pe linia schimbării de domiciliu a unor persoane au fost efectuate ş în alte comune, inclusiv în oraşul Piteşti, fapt pentru care au fost sancţionaţi disciplinar, din ştiinţa sa, 51 de poliţişti (el nefiind sancţionat, apreciindu-se ca a procedat legal).

Drept urmare, din moment ce el nu a cunoscut decât pe inculpatul F.F.F. din grupul infracţional ce se pretinde şi nu a cunoscut scopul real pentru cele mai multe din schimbările de domiciliu efectuate pentru com. Babana, a considerat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de aderare a sa la un grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a menţionat că la o şedinţă organizată la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Argeş, la începutul anului 2008 şeful de post de la com. Bradu, judeţul Argeş a arătat că se confruntă cu un val de cereri de schimbare de domiciliu pentru localităţile din judeţul Argeş, iar răspunsul şefilor a fost că nu se pot opune acestei situaţii, că est libertatea persoanelor de a-şi schimba domiciliile, dar că ar fi bine să întârzie rezolvarea cererilor şi în acest caz, poate se va reduce numărul solicitărilor.

După aceste discuţii, şi el la nivelul Postului de poliţie Babana, nu a mai rezolvat cu operativitate cererile de schimbare de domiciliu şi atunci astfel de cereri s-au împuţinat, iar el, lucru dovedit, din 15 februarie 2008, nu a mai efectuat verificări pentru schimbări de domiciliu.

Aşa cum se cunoaşte pentru schimbarea de domiciliu, la bază trebuia să stea adeverinţa de spaţiu şi rol, iar urmare acestora găzduitorul, împreună cu găzduitul se prezentau la postul de poliţie unde solicitantul de schimbare de domiciliu completa un formulat ce se intitula „cerere de eliberare a unui nou act de identitate”, care formulat pe verso avea o rubrică intitulată „consimţământul proprietarului” şi care trebuia să fie completată cu numele, datele şi semnătura proprietarului, după care confirmau ei, lucrătorii de poliţie, prin semnătura şi ştampila, veridicitatea semnăturii proprietarului.

El ca şi colegii săi, făceau verificările pentru a stabili dacă proprietarul are condiţii pentru a lua în spaţiu pe cel care voia să schimbe domiciliul, însă nu a semnat niciodată în locul sau pentru proprietar şi nu a menţionat ca cel care dorea să schimbe domiciliul locuia efectiv la proprietar.

Faptul că unii dintre proprietari au negat că şi-au dat acordul pentru luare în spaţiu a unor persoane, s-a datorat temerii că vor suferi repercusiuni.

Sub un alt aspect a învederat că el nu a primit foloase de la F.F.F., aşa cum a pretins acesta, pentru că l-a ajutat în anumite împrejurări să rezolve mai repede procedura de schimbare a domiciliului unor persoane. Unele sume de bani la care acesta a făcut referire nu i-au revenit lui, ci Primăriei şi reprezentau taxe pe care persoanele ce urmau a se muta în com. Babana trebuiau să le plătească (taxa de pază, taxa gunoi menajer, contribuţie pentru iluminatul public şi taxa pentru pompieri).

În cazul în care veţi aprecia că într-adevăr el nu a cunoscut de existenţa pretinsului grup infracţional şi că nu a aderat la un astfel de grup pentru că el nu a cunoscut şi nu a avut de-a face pe linia pretins infracţională decât cu inculpatul F.F.F., a solicitat să se procedeze la achitarea sa pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii ce i s-a reţinut în sarcina sa.

2. Aplicarea legii penale mai favorabile potrivit art. 13 C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. în vigoare. În cazul în care veţi trece peste această apărare pentru care avocatul său de la instanţa de fond a pledat şi i-a explicat că nu este cazul să cer aplicarea disp. art. 3201 din C. proc. pen. anterior, fiindcă fapta săvârşită de el nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, se solicită a se avea în vedere că în prezent s-au modificat dispoziţiile legale şi că fapta de aderare la un grup infracţional organizat este prevăzută în prezent de art. 367 alin. (1) C. pen. şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi faţă de pedeapsa cu închisoare de la 5 la 20 de ani care era prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Aşa cum prevedeau şi disp. art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, pedeapsa pentru fapta prevăzută în alin. (1) nu putea fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intra în scopul grupului infracțional organizat.

Or, infracţiunea cea mai gravă care se pretinde că a intrat în scopul grupului infracţional organizat este luarea de mită, care în baza disp. art. 254 C. pen. anterior se pedepsea în cazul prevăzut în alin. (1), cu închisoare de la 3 la 12 ani, iar în cazul alin. (2) când era săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepsea cu închisoare de la 3 la 15 ani.

În prezent, prin intrarea în vigoare la 1 februarie 2013 a N.C.P. infracțiunea de luare de mită se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, în oricare dintre formele prevăzute la alin. (1) sau (2) ale art. 289 C. pen.

Prin urmare, pedeapsa pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional este în cazul său, închisoarea de la 1 la 5 ani şi în niciun caz cea menţionată la alin. (2) al art. 367 care prevede că atunci când infracţiunea care intra în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoare mai mare de 10 ani, pedeapsa este de la 3 la 10 ani închisoare.

De altfel, analiza precedentă a făcut-o pentru a arăta că în prezent, pentru cazul său, pedeapsa cu închisoarea nu depășește 5 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., care a preluat în aceiaşi termeni prevederile disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

3. Aplicarea greşită a legii în privinţa individualizării pedepsei potrivit art. 72 C. pen. anterior şi 74 C. pen. în vigoare.

Chiar dacă, urmare faptului că nu a cerut expres aplicare disp. art. 3201 C. proc. pen. anterior, pentru a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor pedepsei, pentru infracţiunea ce i se imputa, se solicită a se avea în vedere şi să se reţină în favoarea sa circumstanţele atenuante prev. de art. 74 şi 76 C. pen. anterior şi 75 şi 76 C. pen. în vigoare şi reducerea pedepsei până la limita care permite aplicarea prevederilor art. 81, 82 C. pen. anterior (suspendarea condiţionată a executării pedepsei) sau art. 861-863 C. pen. anterior (suspendarea executării pedepsei sub supraveghere).

S-a mai arătat că el nu a încercat niciun moment să obstrucţioneze activitatea organelor în drept (fiind prezent la toate termenele de judecată), că a recunoscut săvârşirea faptei sale în împrejurările pe care le-a descris, că a avut o conduită bună înainte de săvârşirea pretinsei infracţiuni şi nu are antecedente penale.

Totodată, a solicitat să se aibă în vedere că el nu a putut să-şi reprezinte consecinţele faptei şi să regrete enorm ca fost implicat într-o astfel de activitate, urmare şi faptului că a fost reţinut şi apoi arestat preventiv circa 1 an, în perioada 14 august 2008-07 august 2009.

A mai învederat şi faptul că este căsătorit şi are un copil minor în întreținere şi că nu a dobândit avere în mod ilicit. Din actul de constatare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, la 3 august 2009, depus la dosar, a rezultat că în perioada cât a exercitat o funcţie publică (2002-august 2008), veniturile realizate de el au fost mai mari decât averea dobândită în aceeaşi perioadă.

Sub un alt aspect, a menţionat că a avut doi fraţi care au decedat, iar părinţii în vârstă de 67 ani tatăl şi 61 ani mama sunt în întreţinerea sa.

A considerat că în mod nejustificat prima instanţă a reţinut cu ocazia individualizării pedepsei că a fost nesincer în mod constant, că a nesocotit flagrant ordinea de drept a statului român, că a înţeles să încalce valorile sociale, specific ocrotite de legiuitorul român, respectiv siguranţa traficului rutier, dar şi integritatea fizică a persoanei şi că şi-a desfăşurat activitatea infracţională într-un interval de timp substanţial mare, motiv pentru care i-a aplicat pedeapsa de 8 ani închisoare cu executare în penitenciar, pedeapsa care este foarte mare, aspect care a determinat Parchetul să nu mai declare recurs pentru cuantumul pedepsei ce i s-a aplicat.

Apelantul inculpat a considerat exagerate aceste acuze pentru că el nu a cunoscut despre existenţa unui grup infracţional, că nu a primit foloase pentru activitatea sa de a urgenta procedura schimbării domiciliului unor persoane, nu a cunoscut că persoanele pe care le-a ajutat vor să obţină fraudulos permisul de conducere şi astfel nu se poate afirma că el a avut în vreun fel reprezentare că va fi afectată siguranţa traficului rutier şi integritatea fizică a persoanelor. Apoi, el a considerat că a fost sincer şi convins că organul judiciar i-a cerut să relateze şi să recunoască fapta aşa cum a săvârşit-o şi nu cum la un moment dat îşi dorea cineva să o prezinte.

A mai menţionat că în mod greşit s-a reţinut în rechizitoriu şi de instanţă că perioada săvârşirii de către el a infracţiunii a fost 2006-2008, pentru ca în realitate el nu a întocmit referatul de verificare pentru schimbarea de domiciliu pentru unele persoane, decât de la sfârşitul anului 2007 şi până la 15 februarie 2008.

Pe această linie de idei şi în acest spirit a regretat, că peste părerea apărătorului său, el nu a solicitat aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen. anterior, pentru ca el a recunoscut săvârşirea faptei în împrejurările descrise şi aceste împrejurări sunt cele reale (mai ales că a văzut cum cei doi inculpaţi, în legătură cu care s-a apreciat greşit că a aderat la un grup infracţional organizat, anume cu inculpaţii V.V. şi O., care au obţinut în cascadă reduceri de pedeapsă).

A considerat că lui i s-a făcut o mare nedreptate, atât în raport cu aceşti inculpaţi care au avut un rol hotărâtor în conceperea şi desfăşurarea activităţii infracţionale, despre care el nu a ştiut, cât şi faţă de 51 de colegi ai săi poliţişti din judeţul Argeş, care au desfăşurat activităţi identice cu a sa pentru schimbarea de domicilii şi au primit doar sancţiuni disciplinare.

4. Aplicarea greşită a legii cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat către stat.

A considerat că suma de 22.800 lei la care a fost obligat cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, aferentă soluţionării cauzei la primul grad jurisdicţional şi în faza urmăririi penale, este disproporţionat de mare faţă de costul activităţilor pe care a trebuit să le întreprindă organele judiciare în privinţa situaţiei persoanei sale (el nu a avut telefonul ascultat, nu i s-au făcut percheziţii, nu a avut aplicat sechestru, transcrieri speciale, etc.).

Faţă de cele de mai sus, în baza disp. art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului şi să se procedeze la desfiinţarea în parte a hotărârii în privinţa sa în sensul achitării pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, iar în subsidiar să i se aplicate legea penală mai favorabilă să se reducă pedeapsa aplicată şi să se dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform disp. art. 81 şi 82 C. pen. anterior sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere potrivit disp. art. 861-863 C. pen. anterior.

Apelantul inculpat N.N. prin apărător a depus la dosarul cauzei, motivele de apel formulate în scris, aflate în vol. II, filele 639-643 în care a arătat că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea sa de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii prevăzută la art. 7 din Legea nr. 39/2003 (aderare la grup infracţional organizat) în infracţiunea incriminată de dispoziţiile art. 323 din V.C.P. (asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni).

Instanţa de fond a reţinut faptul că a desfăşurat întreaga activitate infracţională de aderare la grup împreună cu inculpaţii P.P. şi H.H. şi că a avut cunoştinţă de structura întregului grup.

S-a învederat că, atât în cuprinsul rechizitoriului, cât şi în cuprinsul sentinţei de fond se foloseşte sintagma „inculpatul V. a acţionat împreună cu inculpaţii H.H., P.P. şi alţii”.

Nici în cuprinsul rechizitoriului şi nici în cuprinsul sentinţei apelate nu se regăsesc indicaţi în concret cine sunt ceilalţi inculpaţi împreună cu care el ar fi desfăşurat activitatea infracţională, situaţie în care urmează a se stabili dacă activitatea sa împreună cu inculpaţii P.P. şi H.H. se poate considera ca fiind corect încadrată juridic drept aderare la grup.

S-a făcut referire concretă la jurisprudenţa Înaltei Curţi, respectiv Decizia nr. 1011/2009 pronunţată la data de 20 martie 2009 în Dosarul nr. x/84/2008.

Având în vedere elementele constitutive ale infracţiunii de aderare la grup, aşa cum au fost ele stabilite de către instanţa supremă în cuprinsul deciziei anterior citate a considerat că faptele săvârşite de el împreună cu inculpaţii P.P. şi H.H. nu pot fi încadrare drept aderare la grup infracţional organizat pentru următoarele motive:

- el nu a cunoscut structura grupului infracţional organizat la care se susţine că ar fi aderat;

- apelantul nu a cunoscut modalităţile de îndeplinire a scopului pe care grupul infracţional şi l-ar fi propus (în ce mod şi de către cine anume se frauda examenul pentru obţinerea permisului de conducere);

- inculpaţii P.P. şi H.H. nu se cunoşteau între ei şi nu aveau nicio legătură unul cu celălalt, fiecare acţionând pe căi diferite şi împreună cu alte persoane, el neavând legătură şi neacţionând cu inculpatul O.O. cu care acţiona inculpatul H.H. sau cu inculpatul T.T. împreună cu care acţiona inculpatul;

- nu a avut niciun fel de cunoştinţă despre o anume structură determinată a vreunui grup infracţional organizat şi nici despre rolurile prestabilite al membrilor presupusului grup el acţionând, pe de-o parte, doar cu inculpatul P.P., şi pe de altă parte doar cu inculpatul H.H. fără ca inculpatul P.P. să aibă ceva în comun cu inculpatul H.H.,

- „structura” formată din inculpaţii P.P. şi H.H. nu poate constitui un grup la care el să fi aderat.

S-a considerat că încadrarea juridică corectă a faptelor sale era acea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C. pen. vechi) şi având în vedere faptul că această infracţiune nu mai este incriminată în N.C.P. se solicită să dispună achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din N.C.P.P. pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală.

În subsidiar cu privire la infracţiunea de aderare la grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 aşa cum a fost reţinută în sarcina sa se solicită aplicarea dispoziţiilor art. 367 alin. (1) din N.C.P. care constituie legea penală mai favorabilă şi să aplice o pedeapsă în cadrul noilor limite prevăzute de acest text de lege: între 1 şi 5 ani.

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată de către instanţa de fond, 5 ani şi 6 luni închisoare, se solicită a se constata că această pedeapsă a fost orientată spre minimul special prevăzut de lege, 5 ani închisoare, în condiţiile în care, în reglementarea Legii nr. 39/2003 pedeapsa prevăzută pentru aderarea la grup era de la 5 la 20 de ani închisoare.

Ministerul public nu a declarat recurs (actualmente apel) împotriva pedepsei aplicate de către instanţa de fond situaţie în care având în vedere noile limite prevăzute de art. 367 alin. (1) din N.C.P. s-a considerat că urmează să se aplice o pedeapsă orientată tot către minimul special prevăzut adică 1 an închisoare.

La pronunţarea acestei pedepse se solicită a se avea în vedere, dincolo de argumentul prezentat anterior şi criteriile de individualizare a pedepsei stabilite de art. 74 din N.C.P. ş anume faptul că el nu a fost implicat direct în activitatea frauduloasă de obţinere a permisului auto, operaţiunea de obţinere a buletinului de identitate neavând nimic fraudulos în sine, precum şi lipsa antecedentelor penale şi faptul că în prezent este bolnav şi este pensionar.

În ceea ce priveşte fapta de luare de mită constând în primirea sumei de 50 de lei de la inculpatul H.H. se solicită a se constata că întregul probatoriu legat de această faptă se bazează exclusiv pe declaraţiile inculpatului H.H.

Instanţa de fond a reţinut că declaraţiile inculpatului H.H. s-au coroborat cu declaraţiile şi cu procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire T., precum şi cu înregistrările ambientale din data de 17 aprilie 2008, însă toate acestea au probat doar faptul că inculpatul H.H. a pretins şi primit de la investigatorul sub acoperire suma de 100 de lei fără a proba predarea acestei sume inculpatului V.

Fiind audiat de către instanţa de fond investigatorul sub acoperire T. a declarat că nu a văzut dacă H.H. i-a dat inculpatului V. suma de 50 de lei şi nici dacă V. a pretins vreo sumă de bani.

De asemenea pe înregistrările video efectuate de către investigatorul sub acoperire T. în acea zi la ghişeul unde lucru V. nu se poate observa dacă H.H. i-a dat lui V. suma de 50 de le şi nici nu a rezultat că V. ar fi pretins vreo sumă de bani de la investigatorul sub acoperire T. sau de la inculpatul H.H.

În înregistrarea video se observă absolut tot ce s-a întâmplat în ziua respectivă şi anume cum V. l-a fotografiat pe investigatorul sub acoperire T., cum preia actele la ghişeu şi nu s-a observat vreun moment pretinsa predare şi primire a sumei de bani sau măcar faptul că inculpatul V. ar fi pretins vreo sumă de bani de la inculpatul H.H.

De asemenea, se solicită a se avea în vedere credibilitatea îndoielnică a celor spuse de către H.H. în condiţiile în care iniţial a susţinut că i-a remis inculpatului V. suma de 100 de lei, iar ulterior i-a spus că i-a remis doar suma de 50 de lei.

Simpla declaraţie a inculpatului H.H. necoroborată cu nicio altă probă şi contrazisă vehement, atât în declaraţiile sale, cât şi la confruntare de către inculpatul V. nu poate constitui temei suficient pentru condamnare situaţie în care se solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate sub acest aspect şi rejudecând pe fond să se dispună achitarea inculpatului V. cu privire la această faptă în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din N.C.P.P. (fapta nu există) sau în subsidiar în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) (nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea).

1. În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită constând în aceea că inculpatul V. ar fi primit de la inculpatul P.P. de 2 ori câte o sută de euro urmează a se constata că această învinuire este susţinută doar de declaraţiile inculpatului P.P. şi de aşa zisele interpretări pe care acesta le dă unor convorbiri telefonice purtate cu inculpatul V., probe care nu sunt de natură a stabili cu certitudine şi dincolo de orice dubiu vinovăţia inculpatului V.

Astfel, în convorbirile telefonice invocate, inculpatul P.P. a menţionat că are „două maşini” şi „200 de centimetri cubi”, menţionând ulterior că acesta era un limbaj codificat care se referă la 200 de euro şi la două persoane cărora urma să le facă buletine.

În nicio altă declaraţie ulterioară, inculpatul P.P. nu a menţionat în concret în ce zi i-a dat inculpatului V. suma de 200 de euro, de ce acei „centimetri cubi” reprezentau sume de euro şi nu de lei sau de dolari, în condiţiile în care în faţa instanţei a menţionat că i-a dat inculpatului V. sume în le şi în euro, unde anume i-a dat aceşti bani inculpatului V., la ghişeu, la domiciliul său.

În luarea deciziei se solicită a se avea în vedere şi să se aprecieze credibilitatea susţinerilor făcute de inculpatul P.P. în condiţiile în care acesta a fluctuat în declaraţii şi nu a putut să ofere detalii concrete în ceea ce priveşte sumele de bani pe care pretinde că le-ar fi remis inculpatului V.

Simpla declaraţie a inculpatului P.P. necoroborată cu nicio altă probă şi contrazisă vehement, atât în declaraţiile sale, cât şi la confruntare de către inculpatul V. nu a putut constitui temei suficient pentru condamnare, situaţie în care se solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate sun acest aspect şi în rejudecare pe fond să se dispună achitarea inculpatului V. cu privire la această faptă în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din N.C.P.P. (fapta nu există) sau în subsidiar în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) (nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea).

În subsidiar, se solicită a se reanaliza cuantumul pedepsei aplicate de către instanţa de fond şi a se avea în vedere că inculpatul V. a săvârşit un număr mic de fapte de luare de mită ( două acte materiale) în concret sumele primite sunt derizorii în primul caz (50 de lei) şi mici în cel de-al II-lea caz (200 de euro), faptul că inculpatul a activat 33 de ani în cadrul Poliţiei fără a avea vreo abatere, faptul că în prezent este pensionar, faptul că este suferind de mai multe boli cronice şi să se dispună reducerea pedepsei aplicate sub minimul de 3 ani.

Se solicită a se aplica regulile concursului de infracţiuni în temeiul C. pen. vechi şi să se contopească pedepsele pentru aderare la grup şi luare de mită, urmând a aplica pedeapsa cea mei grea şi urmând a dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în temeiul art. 86 1 C. pen. vechi.

La dosarul cauzei au fost depuse de către apelanţii inculpaţi înscrisuri în circumstanţiere aflate în vol. II, filele 517-613; 618-639; 644-675; 685-705 dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 20 martie 2014 au fost ascultaţi apelanţii inculpaţi C. şi T.T., ale căror declaraţii au fost ataşate dosarului, aflate în vol. II, filele 495-497 dosarul Înaltei Curţi.

În declaraţia dată, în faţa Înaltei Curţi, în apel, apelantul inculpat C. a arătat că „Precizez că şeful de post al com. Bascov, numitul E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E. mi-a cerut să îl sprijin pentru a găsi, identifica, persoane din com. respectivă care să găzduiască sub forma reşedinţei sau a domiciliului, adică cu forme legale a altor persoane, persoane care să poată obţine credite bancare. Nu neg că am avut o asemenea discuţie cu persoana menţionată, şeful de post şi am acceptat să îl ajut pe acesta aşa cum m-a rugat. Eu nu-l cunoşteam pe E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E., dar acesta mi-a fost prezentat de F.F.F. care i-a spus acestuia că fiind nou în comună eu îl pot ajuta atunci când are nevoie. Eu am acceptat această situaţie pentru că suferisem anterior o condamnare pe care am ispăşit-o şi aveam în intenţie să obţin reabilitarea mea judecătorească şi îmi trebuia o caracterizare de la şeful de post de la poliţie. Am prezentat la postul de poliţie situaţia că eu nu aveam casă la acel moment şi atunci mi-a spus că”nu este nicio problemă că rezolv eu”. A doua zi acesta m-a sunat şi m-a întrebat dacă am vreo rudă, cunoştinţă, vreun vecin care să îl ajute, iar eu m-am dus la vecinul meu U.U.U. pe care l-am rugat să mă ajute la rugămintea şefului de post, însă în final nici eu nici vecinul meu nu am făcut niciun act, nu am semnat oficial nicio hârtie. În schimb s-au făcut mutaţii la adresa mea (la casa tatălui meu şi a vecinului meu, fără ca aceştia, tatăl meu, respectiv vecinul, să îşi exprime în vreun mod acordul de luare în spaţiu a acelor persoane. Precizez că la domiciliul tatălui meu s-au făcut 2 mutaţii şi la vecinul meu s-au făcut 2 mutaţii. Ulterior s-au emis cărţi de identitate false pentru persoanele respective. Deşi nu am nicio vină în toată activitatea pe care am descris-o, instanţa de fond, în mod nelegal apreciez eu, condamnarea mea. Sesizările pe care le-am făcut la Consiliul Suprem al Magistraturii şi la Întrebări adresate de către Reprezentantul Ministerului Public nu au avut rolul de a intimida pe cineva, ci să îmi găsesc dreptatea.”

Apelantul inculpat T.T., în declaraţia dată în faţa instanţei de apel, a Înaltei Curţi, aflată în vol. II, la filele 496-497 a menţionat că „Precizez că în legătură cu declaraţia ce mi-a fost luată la data de 14 iunie 2008, aceasta este succintă, evazivă, consider că trebuia să dezvolt împrejurările asupra cărora aveam să declar, însă în faţa organului de cercetare penală nu am fost lăsat să declar tot ceea ce aş fi dorit. Precizez că, deşi nu există o menţiune referitoare la faptul că organul de cercetare penală nu m-a lăsat să dezvolt declaraţia pe care aş fi vrut să o dau este real faptul că aşa s-a întâmplat, mai ales că eram după o noapte când fusesem ţinut în birou „ca un câine, nemâncat, nebăut, obosit şi fără dreptul de a avea acces la un avocat”.

Este adevărat că la domiciliul meu cu ocazia percheziţiei efectuate s-a găsit o sumă de bani 454.655 euro, bani care aparţineau soacrei mele din vânzarea unui teren. Deşi soacra mea a fost audiată nu am regăsit declaraţia acesteia la dosar, după cum nu există la dosar nici agendele mele de lucru. Precizez că pentru nicio bancnotă din cele găsite la domiciliul meu nu s-a înseriat seria şi numărul acesteia/acestora în procesul-verbal de ridicare a acestor sume, având în vedere că ulterior mi s-au confiscat alte sume. Sub acest aspect vreau să menţionez faptul că au fost puse în circulaţie foarte multe bancnote de euro sau dolari cu inscripţionarea „mită” care oricând îmi puteau fi imputate în sensul că au fost găsite în domiciliul meu.

În declaraţia pe care am dat-o în faţa instanţei la data de 17 iulie 2008 am declarat că suma de bani 454.655 euro provin din vânzarea unui teren aparţinând soacrei mele şi tot atunci am declarat că în agenda de lucru din anul 2008 se găseau cele mai elocvente probe despre activitatea desfăşurată de mine pe linie de examinare şi în calitate de şef de serviciu la acea dată. În faţa instanţei de fond apreciez că s-a încălcat procedura de luare a declaraţiei mele în calitate de inculpat pentru că nu am fost lăsat să relatez liber ceea ce aveam de spus privitor la acuzaţiile aduse ci s-a trecut direct la faza întrebărilor, astfel că nu am putut să declar tot ceea ce aveam de declarat în legătură cu faptele reţinute în rechizitoriu.

Vreau să precizez şi în faţa instanţei de recurs că întreaga activitate de programare la examen şi examinarea în sine era monitorizată şi totul stocat în memoria calculatorului găsit în biroul meu. Precizez că eu am fost arestat în baza unor probe fabricate de Direcția Națională Anticorupție şi a unor probe extrajudiciare. Probele fabricate de Direcția Națională Anticorupție rezultă din conţinutul filei 231 alin. (3) din rechizitoriu din care rezultă că eu am primit un telefon de la o persoană neidentificată care repetă de 10-15 ori „dvs., la dumneavoastră (…) au ajuns doi băieţi din Bucureşti, dumneavoastră ştiţi (…) dumneavoastră.” Menţionez că nu este identificată nici persoana care dă telefon şi nici cei doi elevi despre care se face vorbire în conţinutul convorbirii telefonice menţionate.

Deşi denunţul făcut în prezenta cauză este unul telefonic către Direcția Națională Anticorupție de către numitul U.U.U., acesta mi-a relatat că el nu a făcut niciun fel de denunţ şi că poate servi ca martor în faţa Înaltei Curţi. Mai mulţi cetăţeni din jud. Argeş mi-au spus că au fost determinaţi să facă denunţuri împotriva mea, denunţuri pe care în actele de urmărire penală nu le-am găsit, în schimb am găsit coli albe semnate în alb de către ofiţerii judiciari. Am fost arestat, consider eu într-un mod abuziv, doar pentru că eu aveam calitatea de examinator, afirmaţie contrazisă de Direcţia Regim Permise Bucureşti care în adresă, se precizează că nu am participat niciodată la activitatea de examinare şi că din perioada 1 ianuarie 2006 până la 31 decembrie,2008 nu am fost atestat în această calitate, de examinator.

Nu este adevărat că aş fi înmânat candidaţilor formulare cu chestionarele punctate cu răspunsurile corecte pentru categoria D şi numărul 11 pentru categoria B, întrucât acestea nu figurează ca punctat în experimentul judiciar făcut de Direcția Națională Anticorupție. Nu este adevărat că aş fi primit suma de 5.500 de euro prin intermediul inc. D.D.D. de la Alexandria pentru admiterea a 22 de elevi, deşi aceste precizări sunt inserate în rechizitoriu şi hotărârea de fond acestea nu au fost concretizate în fapte penale şi mai departe în infracţiuni, astfel că eu consider că au fost făcute cu scopul de a mă denigra, aceste aspecte fiind preluate în presa locală de la acea vreme.

Deşi mi se reţine că am favorizat-o pe numita L.L.L.L., acest aspect este nereal. Toate acuzaţiile ce mi s-au adus prin actul de inculpare sunt nereale şi acu condus la defăimarea mea, inclusiv prin intermediul mass-media. Toate sumele de bani care au fost primite au avut caracter de taxă de participare la concurs pentru care s-au eliberat chitanţe, nici într-un caz sumele respective nu mi s-au dat cu titlu de mită aşa cum se reţine în rechizitoriu, respectiv suma totală de 9.000 de euro. În situaţia în care aş fi primit o sumă de bani cu titlu de mită, şi mai ales 9.000 de euro aşa cum se susţine, pentru această sumă aş fi venit să recunosc, însă niciunul dintre martorii audiaţi în cauză nu au afirmat că mi-ar fi dat mie vreo sumă de bani cu acest titlu.

În conţinutul sentinţei atacate, deşi se face trimitere la probele care au fundamentat soluţia pronunţată în cauză, aceste probe nu se regăsesc în lucrările dosarului. Din nicio probă existentă la dosarul cauzei nu rezultă vinovăţia mea în ceea ce priveşte numărul actelor materiale, respectiv 32, ce mi-au fost reţinute în sarcină. Din nicio probă existentă la dosarul cauzei nu rezultă că eu aş fi programat elevii intermediarilor şi nici nu am coordonat activitatea acestora din urmă. Am pierdut calitatea de examinator în anul 2000.”

De asemenea, au fost depuse note scrise de către apărătorii apelanţilor inculpaţi T.T., aflate în vol. II, filele 676-684; 800-808; O., aflate în vol. II, filele 706-710;Y.Y., aflate în vol. II, filele 711-712; E., aflate în vol. II, filele 713-716; C., F.F.F. şi H., aflate în vol. II, filele 717-721; 727-731; M.M., aflate în vol. II, filele 733-736; 768-771; E., aflate în vol. II, filele 737-740; 775-778; O.O., aflate în vol. II, filele 741-745; filele 772-774; A.A., aflate în vol. II, filele 746-748; B.B.B., aflate la filele 749-754; C., aflate în vol. II, filele 755-758; B.B.B., aflate în vol. II, la filele 759-764; A.A., aflate în vol. II, filele 765-767.

La dosarul cauzei se află depuse exemplare după aceleaşi motive de apel la care s-a mai făcut referire privind pe apelanţii inculpaţi Y.Y., aflate în vol. II, filele 779-781; D.D.D., aflate în vol. II, filele 782-787; E., aflate în vol. II, filele 788-794; V., aflate în vol. II, filele 795-799.

Examinând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi de apelanţii inculpaţi T.T., Y.Y., D.D.D., B.B.B., X., A.A., V., M.M., E., I.I., H.H., P.P., M., G.G., G., C., E., O.O. şi R.R. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, potrivit art. 420 alin. (8)-(10) C. proc. pen., în raport cu materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, în faţa primei instanţe, cât şi în faţa instanţei din apel şi ca urmare a incidenţei art. 5 C. pen. actual referitor la legea penală mai favorabilă, Înalta Curte constată că apelurile parchetului şi apelanţilor inculpaţi menţionaţi sunt fondate pentru aplicarea legii penale mai favorabile, iar în ceea ce priveşte apelul parchetului şi pentru anumite critici formulate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare pentru fiecare.

În ceea ce priveşte apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Târgu Mureş:

Înalta Curte constată că la momentul în care se judecă prezentele apeluri a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina intimaţilor inculpaţi S., F.F.F., O., H. şi B. faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.”

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus;

dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. În acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., având ca efect şi aplicabilitatea art. 12 din Legea nr. 187/2012, ca urmare a identificării legii penale mai favorabile cu efect şi asupra pedepselor complementare şi accesorii, în raport cu faptele comise şi reţinute în sarcina intimaţilor inculpaţi S., F.F.F., O., H. şi B., precum şi faţă de modalitatea de executare a pedepsei aplicate ce se va aplica intimaţilor inculpaţi S., F.F.F. şi H. stabileşte următoarele:

Referitor la inculpatul S.:

Înalta Curte verificând infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului S., în raport cu noile incriminări C. pen. în vigoare constată că numai în ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Celelalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, respectiv art. 289 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., anterior şi art. 80 C. pen. anterior şi respectiv art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 13 şi art. 80 C. pen. anterior (pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani închisoare), fiecare din ele cu aplicarea art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu reducerea pedepsei, sunt mai favorabile din perspectiva aplicării art. 5 C. pen., în raport cu noua reglementare C. pen. în vigoare, respectiv art. 321 C. pen. (pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani), fiecare în condiţiile art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu reducerea pedepsei.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c C. pen. aplicate inculpatului S., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 3 ani închisoare aplicată inculpatului S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale şi reducerea pedepsei în condiţiile uzării de procedura simplificată.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Înalta Curte consideră că se impune menţinerea cuantumurilor stabilite de prima instanţă, reflectând criteriile de individualizare a pedepselor, atât cu privire la gravitatea faptelor, în concret, modalităţile de comitere, perseverenţa infracţională, şi circumstanţele personale ale inculpatului, referitor la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, şi art. 80 C. pen. anterior şi a art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 5 C. pen. şi respectiv de 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 13 şi art. 80 C. pen. anterior şi a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, aceste prevederi fiind mai favorabile decât dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. actual, se va dispune ca inculpatul S. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior prevedea că „În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.”

În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) se prevede că”În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.”

Aşadar, norma cuprinsă C. pen. anterior cu privire la stabilirea pedepselor cu închisoare în caz de concurs de infracţiune este mai favorabilă decât aceea din actualul C. pen.

Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, aceste dispoziţii fiind mai favorabile.

Se va înlătura dispoziţia privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilită prin sentinţa penală atacată, urmând a se dispune executarea pedepsei în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, Înalta Curte considerând că această modalitate este necesară prin reaprecierea criteriilor referitoare la fapte, constatând că inculpatul S. a comis faptele pe o arie geografică întinsă în care a acţionat grupul infracţional, inexistenţa unor minime criterii de selecţie a candidaţilor, a facilitat obţinerea permisului de conducere de către numeroşi candidaţi analfabeţi, având o atitudine cooperantă cu organele judiciare şi a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală şi a altor membrii ai grupării infracţionale, este absolvent de studii superioare, are doi copii minori, o familie organizată, suferă de diabet, a fost sincer în faţa instanţei de judecată.

Instanţa de control judiciar apreciază că prin reducerea pedepsei în condiţiile arătate, însă, cu executarea pedepsei principale rezultante de 2 ani închisoare, prin privare de libertate se va putea asigura atingerea scopurilor de coerciţie, de exemplaritate, dar şi educativ ale pedepsei, aceasta fiind singura în măsură să contribuie la îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa pozitivă viitoare.

Referitor la inculpatul F.F.F.:

Înalta Curte verificând infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului F.F.F., în raport cu noile incriminări C. pen. în vigoare constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi, cu reducerea pedepsei în condiţiile procedurii simplificate, infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu pedeapsă de la 2 la 7 ani închisoare, intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Celelalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, respectiv art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu disp. art. 13 C. pen., a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi a art. 80 C. pen. şi a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 3 ani închisoare, în condiţiile reducerii pedepsei şi art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 374 alin. (4) rap. art. 396 alin. (1) C. proc. pen., trafic de influenţă pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani închisoare, în condiţiile reducerii pedepsei sunt mai favorabile din perspectiva aplicării art. 5 C. pen., în raport cu noua reglementare C. pen. în vigoare, respectiv art. 320 alin. (1), pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi art. 257 C. pen. anterior din vechea reglementare (pedepsită cu închisoare de la 2 la 10 ani).

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an şi 6 luni interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicate inculpatului F.F.F., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 3 ani închisoare aplicată inculpatului F.F.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale şi reducerea pedepsei în condiţiile uzării de procedura simplificată.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Referitor la infracţiunea de dare de mită, instanţa de control judiciar va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica efectiv, prin reducerea cuantumului de la 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale şi reducerea pedepsei în condiţiile circumstanţei menţionate şi uzării de procedura simplificată.

Înalta Curte consideră că se impune menţinerea cuantumurilor stabilite de prima instanţă, reflectând criteriile de individualizare a pedepselor, atât cu privire la gravitatea faptelor, în concret, modalităţile de comitere, perseverenţa infracţională, şi circumstanţele personale ale inculpatului, referitor la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu disp. art. 13 C. pen., a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi a art. 80 C. pen. şi a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. şi respectiv de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, aceste prevederi fiind mai favorabile decât dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. actual, se va dispune ca inculpatul F.F.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior prevedea că „În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.”

În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) se prevede că”; În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.”

Aşadar, norma cuprinsă C. pen. anterior cu privire la stabilirea pedepselor cu închisoare în caz de concurs de infracţiune este mai favorabilă decât aceea din actualul C. pen.

Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, aceste dispoziţii fiind mai favorabile.

Se va înlătura dispoziţia privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilită prin sentinţa penală atacată, urmând a se dispune executarea pedepsei în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, Înalta Curte considerând că această modalitate este necesară prin reaprecierea criteriilor referitoare la fapte, constatând că inculpatul F.F.F. a comis faptele pe o arie geografică extinsă, respectiv în România, Spania, Italia, Germania, Marea Britanie, că prin activitatea infracţională a adus atingere siguranţei circulaţiei publice rutiere în mod evident şi continuu, ce se desfășoară la nivel naţional, ci şi la cel european, că a acţionat cu perseverenţă pentru materializarea scopului grupului infracţional organizat, fiind interesat doar de obţinerea unor importante sume de bani, fără a ţine seama de faptul că persoane analfabete sau semianalfabete devin posesori ai permisului de conducere şi astfel se creează un risc evident pentru ceilalţi participanţi la traficul rutier, precum şi de circumstanţele favorabile, în sensul că este infractor primar şi are un copil minor în întreţinere, a manifestat sinceritate, la scurt timp după momentul începerii urmăririi penale, în prezenta cauză, împotriva sa; că a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor inculpaţi, respectiv a inculpaţilor E., E., Y.Y., O., B.B.B. şi D.D.D., suferă de diabet.

Instanţa de control judiciar apreciază că prin reducerea pedepsei în condiţiile arătate, însă cu executarea pedepsei principale rezultante de 2 ani închisoare prin privare de libertate, ca urmare a numărului şi diversităţii infracţiunilor comise, precum şi a celorlalte circumstanţe reale şi personale menţionate, se va putea asigura atingerea scopurilor de coerciţie, de exemplaritate, dar şi educativ ale pedepsei, aceasta fiind singura în măsură să contribuie la îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa pozitivă viitoare.

Referitor la inculpatul O.:

Înalta Curte verificând infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului O., în raport cu noile incriminări C. pen. în vigoare constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, şi infracţiunea de trafic de influentă prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu închisoare d la 2 la 7 ani, intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an şi 6 luni interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicate inculpatului O., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 3 ani închisoare aplicată inculpatului O. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale şi reducerea pedepsei în condiţiile uzării de procedura simplificată.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica efectiv, prin reducerea cuantumului de la 1 an şi 4 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale şi reducerea pedepsei în condiţiile circumstanţei menţionate şi uzării de procedura simplificată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, aceste prevederi fiind mai favorabile decât dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. actual, se va dispune ca inculpatul O. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior prevedea că „În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.”

În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) se prevede că”În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.”

Aşadar, norma cuprinsă C. pen. anterior cu privire la stabilirea pedepselor cu închisoare în caz de concurs de infracţiune este mai favorabilă decât aceea din actualul C. pen.

Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, aceste dispoziţii fiind mai favorabile.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentinţa penală atacată, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani, Înalta Curte considerând că această modalitate neprivativă de libertate este singura în măsură să-şi atingă finalitatea şi de coerciţie, dar mai ales cea educativă, în condiţiile în care inculpatul a comis un număr redus de infracţiuni şi chiar dacă s-a preocupat de lărgirea permanentă a sferei persoanelor pentru a obţine avantaje personale, acesta este infractor primar, a manifestat o atitudine sinceră şi de colaborare, de la începutul cercetărilor în cauză, atât cu organele judiciare, cât şi cu instanţa de judecată, a manifestat un regret sincer, a permis identificarea şi tragerea la răspundere penală a coinculpaţilor B.B.B., D.D.D. şi E.

Instanţa de control judiciar consideră că prin aplicarea legii penale mai favorabile în condiţiile mai sus menţionate şi reducerea cuantumurilor pedepselor şi respectiv a pedepsei rezultante şi a modalităţii neprivative de libertate prin reducerea şi termenului de încercare la 5 ani, ca efect al proporţionalizării pedepselor, de la 7 ani cât se stabilise anterior, pedeapsa va reprezenta un avertisment pentru inculpat de a nu mai comite infracţiuni, dându-i posibilitatea să se integreze pozitiv în societate.

Referitor la inculpatul H.:

Înalta Curte verificând infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului H., în raport cu noile incriminări C. pen. în vigoare constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi, cu reducerea pedepsei în condiţiile procedurii simplificate, infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, în condiţiile reducerii pedepsei, infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, cu aplic. art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, în condiţiile reducerii pedepsei, infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, cu aplic. art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an şi 6 luni interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., aplicate inculpatului H., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 2 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului H. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale şi reducerea pedepsei în condiţiile uzării de procedura simplificată.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Înalta Curte consideră că se impune menţinerea cuantumurilor stabilite de prima instanţă, reflectând criteriile de individualizare a pedepselor, atât cu privire la gravitatea faptelor, în concret, modalităţile de comitere, perseverenţa infracţională, şi circumstanţele personale ale inculpatului, referitor la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi a art. 80 C. pen. şi a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen. şi respectiv pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, cu aplic. art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire l art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, aceste prevederi fiind mai favorabile decât dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. actual, se va dispune ca inculpatul H. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior prevedea că „În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.”

În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) se prevede că”În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.”

Aşadar, norma cuprinsă C. pen. anterior cu privire la stabilirea pedepselor cu închisoare în caz de concurs de infracţiune este mai favorabilă decât aceea din actualul C. pen.

Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, aceste dispoziţii fiind mai favorabile.

Se va înlătura dispoziţia privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilită prin sentinţa penală atacată, urmând a se dispune executarea pedepsei în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, Înalta Curte considerând că această modalitate este necesară prin reaprecierea criteriilor referitoare la fapte, constatând că inculpatul H. a desfăşurat activitatea infracţională care i se impută într-un interval de timp substanţial şi a adus atingere, în mod evident, unor valori sociale care se impun strict a fi respectate în orice stat democratic, şi anume integritatea fizică a participanţilor angajaţi în traficul rutier şi siguranţa circulaţiei rutiere, ce se desfăşoară nu doar pe drumurile naţionale, ci şi pe cele europene şi că acest inculpat, ca şi o parte din ceilalţi coinculpaţi ai cauzei, transformaseră acest mod ilicit de a acţiona, într-un mod cotidian de viaţă, chiar dacă este la primul conflict cu legea penală şi a manifestat sinceritate constantă de la declanşarea urmăririi penale împotriva sa, prin aspectele redate permiţând identificarea şi tragerea la răspundere penală a coinculpatului D.D.D., modalitatea menţionată de executare a pedepsei este unica care va asigura realizarea scopurilor de coerciţie, de exemplaritate, de prevenţie şi educativ ale pedepsei.

Instanţa de control judiciar apreciază că prin reducerea pedepsei în condiţiile arătate, însă cu executarea pedepsei principale rezultante de 2 ani închisoare prin privare de libertate, ca urmare a numărului şi diversităţii infracţiunilor comise, precum şi a celorlalte circumstanţe reale şi personale menţionate, se va putea asigura îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa pozitivă viitoare.

Referitor la inculpatul B.:

Înalta Curte verificând infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului B., în raport cu noile incriminări C. pen. în vigoare constată că numai în ceea ce priveşte infracţiunea de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, în condiţiile de reducere ca urmare a procedurii simplificate intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen., în reglementarea anterioară prevăzută de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000, cumpărarea de influenţă statuată în legea specială arătată era pedepsită cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

Se va menţine pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., având în vedere pedeapsa mai uşoară stabilită de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale şi reducerea pedepsei în condiţiile uzării de procedura simplificată.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, aceste dispoziţii fiind mai favorabile.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată, Înalta Curte considerând că această modalitate este necesară prin reaprecierea criteriilor referitoare la fapte, constatând că inculpatul B. a comis o singură infracţiune, are un grad scăzut de pregătire, este la primul conflict cu legea penală, a fost sincer, deţinerea de către acesta a anumitor resurse financiare l-a condus la convingerea că poate avea încredere prin buna-voinţa unor funcţionari publici să obţină un atestat ce presupunea o pregătire teoretică şi practică specială, a pus în pericol circulaţia rutieră, prin faptul angajării sale în traficul rutier, ca posesor al permisului de conducere.

Instanţa de control judiciar apreciază că prin reducerea pedepsei în condiţiile arătate, însă, cu executarea pedepsei principale rezultante de 2 ani închisoare, prin privare de libertate se va putea asigura atingerea scopurilor de coerciţie, de exemplaritate, dar şi educativ ale pedepsei, aceasta fiind singura în măsură să contribuie la îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa pozitivă viitoare.

În raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte a constatat că urmare a aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen., aplicarea legii penale mai favorabile, cuantumul pedepselor principale faţă de intimaţii S., F.F.F., H. şi B. nu s-a putut majora, însă a fost întemeiat motivul referitor la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor S., F.F.F., H. şi B., în sensul că s-a impus faţă de aceştia executarea pedepselor prin privare de libertate, iar în ceea ce priveşte pe inculpatul O., s-au aplicat dispoziţiile art. 5 C. pen. referitoare, aşa încât pedepsele au fost reduse, în condiţiile menţionate şi respectiv şi pedeapsa rezultantă, menţinându-se modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere aşa cum s-a arătat.

Instanţa de control judiciar a considerat, ca nefondată, critica majorării pedepselor principale aplicate inculpaţilor G., R.R., H.H., I., M.M. Constantin, X. şi D., pentru aceasta din urmă şi sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei, în sensul aplicării modalităţii privative de libertate, întrucât şi faţă de inculpaţii menţionaţi se impune aplicarea art. 5 C. pen. aplicarea legii penale mai favorabile, având drept consecință reducerea pedepselor, iar modalitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate acesteia este suficientă şi proporţională, atât cu circumstanţele reale, cât şi cele personale ale inculpatei, aşa încât prima instanţă a făcut o justă individualizare a modalităţii de executare faţă de aceasta, neimpunându-se schimbarea în modalitatea suspendării executării sub supraveghere, întrucât aceasta ar apărarea prea aspră, faţă de condiţiile concrete ale cauzei, respectiv gravitatea faptelor comise, circumstanţele de săvârşire şi circumstanţele personale ale inculpatei.

De asemenea, Înalta Curte nu apreciază întemeiată nici critica privind conţinutul pedepselor accesorii şi complementare aplicate, respectiv conţinutul drepturilor interzise inculpaţilor T.T., Y.Y., D.D.D., B.B.B., S., X., B.B.B., S., X., A.A., V., M.M., E., E., R.R., I.I., F.F.F., O.O., H.H., P.P., O., K., M., G.G., N., G., H., D., C., respectiv la faptul că instanţa nu a interzis inculpaţilor, cu titlu de pedeapsă accesorie şi complementară şi dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I, întrucât prima instanţă a dat eficienţă jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în mod concret, respectiv a cauzei Hirst contra Regatului Unit, în condiţiile art. 20 din Constituţia României, art. 3 din Protocolul 1 ce garantează, atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora, apreciind în concret faţă de fiecare dintre inculpaţii menţionaţi, atât în raport cu circumstanţele reale, ţinând cont de gravitatea faptelor şi circumstanţele de săvârşire a acestora şi personale ale inculpaţilor, apreciind că nu există nedemnităţi care să atragă şi aplicabilitatea dispoziţiilor menţionate.

Totodată, nici criticile privind neaplicarea interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, ori de a desfăşura o actitivate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, precum şi aplicarea acesteia pe o durată orientată către maxim faţă de inculpaţii T.T., Y.Y. şi A.A. nu se impune a fi dispusă, în mod corect neaplicând-o prima instanţă, faţă de circumstanţele reale în care au fost comise faptele.

Instanţa de control judiciar nu consideră întemeiată nici critica invocată de către procuror cu privire la omisiunea instanţei de a aplica inculpatului M.M. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât a considerat corect neincidenţa acesteia, chiar cu caracter obligatoriu.

De asemenea, nici cel de-al treilea motiv de apel referitor la nelegalitatea sentinţei sub aspectul reducerii termenului de încercare cu durata reţinerii şi arestării preventive în cazul inculpaţilor N., F.F.F., S. şi P.P. nu poate fi reţinut, ca urmare a modificării modalităţii de executare a pedepsei principale, în regim de detenţie referitor la inculpaţii F.F.F. şi S., iar în ceea ce priveşte inculpaţii N. şi P.P., deducerea reţinerii şi arestării preventive în condiţiile art. 88 C. pen. nu poate avea efect asupra termenului de încercare chiar dacă a fost făcută o astfel de menţiune, fiind o chestiune de executare.

Aspectele învederate de către reprezentatul Ministerului Public în concluziile orale cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 5 C. proc. pen. sau nu faţă de ceilalţi inculpaţi pe care i-a indicat în încheierea de şedinţă din data de 20 martie 2014, când au fost consemnate dezbaterile şi amânată pronunţarea în cauză vor fi examinate în apelurile declarate de apelanţii inculpaţi, ca urmare a invocării şi de aceştia a incidenţei legii penale mai favorabile aşa cum se va arăta în continuare.

Referitor la apelurile declarate de inculpaţii T.T., Y.Y., D.D.D., B.B.B., X., A.A., V., M.M., E., I.I., H.H., P.P., M., G.G., G., C., E., O.O. şi R.R. împotriva aceleiaşi sentinţe, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate numai în ceea ce priveşte aplicarea art. 5 C. pen. aplicarea legii penale mai favorabile, în raport cu faptele pentru care au fost reţinute în sarcina acestora, de către prima instanţă.

Astfel, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, în cursul judecăţii în primă instanţă, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o judicioasă şi corectă stabilire a situaţiei de fapt, precum şi a vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constituirea de grup organizat la momentul în care a fost trimis în judecată inculpatul.

Totodată, instanţa de control judiciar consideră că prima instanţă a făcut un just examen analitic şi sintetic asupra mijloacelor de probă administrate, asupra conţinutului acestora, operând cu argumentele de interpretare asupra acestora, pe care le-a indicat efectiv, aşa cum rezultă din motivarea sentinţei (filele 1001-1011 a sentinţei atacată, aflată în vol. XXVI al curţii de apel).

Astfel, s-a reţinut că în perioada 2006-iunie 2008 inculpatul C. a aderat la un grup infracţional organizat, constituit în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie şi, în cadrul căruia, şi-a asumat sarcina de a facilita mai multor persoane, în schimbul unor sume de bani primite, de la acestea şi careu au fost împărţite între membrii grupului infracţional, schimbarea domiciliului pe raza judeţului Argeş, şi, respectiv, facilitarea obţinerii permisului de conducere de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

S-a menţionat că în acest sens inculpatul, în înţelegere cu ceilalţi membrii ai grupului infracţional şi, în schimbul unor sume de bani, a accepta să primească în spaţiu, la domiciliul său, mai multe persoane, iar, în alte cazuri, a făcut demersuri pentru găsirea unor cetăţeni, care au fost de acord, să procedeze, în acelaşi mod, în scopul îndeplinirii formalităţilor necesare schimbării domiciliului respectivelor persoane şi obţinerii frauduloase de către acestea a permisului de conducere de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

Prima instanţă a coroborat conţinutul proceselor-verbale, cu declaraţiile investigatorului cu identitate reală D.D.D.D.D.D., ale investigatorului sub acoperire U., cu înregistrarea convorbirii purtate, în mediul ambiental, în ziua de 18 aprilie 2008, cu declaraţiile martorilor U.U.U. şi U.U.U., cu înscrisurile administrate în cauză, rezultând că inculpatul C. a acţionat alături de inculpaţii F.F.F. şi O. în activitatea de facilitare a obţinerii frauduloase, a permisului de conducere de către diferite persoane, racolate de către aceştia. Şi în schimbul unor sume de bani.

În mod concret activitatea infracţională a inculpatului C. a fost stabilită în sensul că acesta şi-a asumat sarcina de a face demersuri pentru identificarea unor imobile şi de a-i convinge pe proprietarii acestora pentru a fi de acord să primească în spaţiu persoanele, cărora urma să li se faciliteze obţinerea frauduloasă, a permisului de conducere, pentru acest lucru fiind necesar ca mai întâi să li se schimbe domiciliul în judeţul Argeş.

Această activitate a inculpatului a rezultat din procesele-verbale şi declaraţiile investigatorului cu identitate reală D.D.D.D.D.D., coroborate cu înregistrările ambientale ale convorbirilor purtate de inculpat cu inculpatul F.F.F.

Mai mult, potrivit înscrisurilor indicate ( filele 129, 135 din vol. 6 de urmărire penală ) inculpatul C. a facilitat schimbarea domiciliului, chiar la adresa locuinţei sale, din satul Uiasca, com. Bascov, judeţul Argeş, pentru numiţii J.J.J.J.J.J.J. şi B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B., cunoscând că inculpatul F.F.F. urma să le faciliteze obţinerea frauduloasă a permisului de conducere.

De asemenea au fost evidenţiate declaraţiile martorilor U.U.U. şi U.U.U., aflate la filele 480, 481, 483, 484 din vol. 101 dosar de urmărire penală, care se coroborează cu procesele-verbale şi declaraţiile investigatorului cu identitate reală D.D.D.D.D.D., rezultând că în contextul activităţii inculpatului F.F.F., respectiv a demersurilor în vederea facilitării obţinerii, frauduloase a permisului de conducere de către numiţii M.M.M.M.M.M.M. şi L.L.L.L.L.L., inculpatul C. l-a determinat pe martorul U.U.U. să fie de acord cu îndeplinirea formalităţilor de schimbare a domiciliului celor doi candidaţi la locuinţa sa.

Astfel, în declaraţia dată de martorul U.U.U., la data de 11 noiembrie 2008, aflată la fila 480 în vol. 101 dosar urmărire penală”(…). Locuiesc la adresa de domiciliu împreună cu soacra mea, soţia mea şi fiul meu U.U.U. (…). Azi data de mai sus mi s-a dus la cunoştinţă că la domiciliul meu figurează cu reşedinţa numiţii M.M.M.M.M.M.M. şi L.L.L.L.L.L. Nu cunosc aceste persoane, nu le-am văzut niciodată şi nici nu au locuit la domiciliul meu. Cu privire la modul în care aceştia şi-au stabilit domiciliul la adresa mea arăt că prin lunile martie, aprilie sau mai 2008, nu mai reţin exact data am fost contactat telefonic de către numitul C. care este vecin cu mine şi acesta m-a rugat să ne întâlnim la Primăria Bascov şi să-l ajut să i-au în spaţiu la domiciliul meu nişte persoane. M-am întâlnit la primărie cu C., am semnat o cerere de eliberare a unei adeverinţe de rol pe numele meu, după care am plecat fără a aştepta eliberarea adeverinţei. După o lună C. m-a rugat să mai solicit o adeverinţă de rol tot la Primăria Bacov şi au procedat în acelaşi mod. Nu cunosc ce s-a întâmplat în continuare cu adeverinţele solicitate de mine, însă C. mi-a spus că o să facă domiciliul unor persoane la adresa mea, dar că aceștia nu vor locui niciodată la mine. Nu m-am prezentat nici la poliţie şi nici la vreun serviciu de evidenţa persoanelor pentru a lua în spaţiu pe cineva (…)”.

Totodată, acte materiale comise de inculpatul C., specifice aderării la grupul infracţional din care făceau parte inculpaţii F.F.F., O. şi alte persoane pe lângă care aceştia interveneau, pentru facilitarea obţinerii frauduloase a permisului de conducere a reieşit şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate în zilele de 08 aprilie 2008 şi 18 aprilie 2008 şi redate la filele 318-323, 324-325 din vol. 66), convorbiri din care a rezultat şi împrejurarea că acest inculpat şi-a asumat în cadrul grupării infracţionale în care s-a integrat, sarcina de a derula activităţi pentru schimbarea domiciliului persoanelor racolate de ceilalţi doi coinculpaţi anterior menţionaţi.

Prima instanţă a exemplificat conţinutul discuţiei purtate în data de 03 aprilie 2008 între inculpaţii F.F.F. şi C., aflată la filele 450-453în vol. 44 dosar de urmărire penală; alte două convorbiri purtate de inculpatul F.F.F., aflate la filele 516-519 în vol. 44; convorbirea din ziua de 07 aprilie 2008 între inculpaţii O. şi V.V., o altă convorbire telefonică din 08 aprilie 2008 în care au fost menţionate mai multe intervale orare.

Contribuţia inculpatului C. în activitatea infracţională desfăşurată de gruparea criminală din prezenta cauză a rezultat cert şi din împrejurarea expusă în declaraţiile date în cauză de către investigatorul sub acoperire U., care după ce a susţinut proba teoretică a examenului, s-a întâlnit în apropierea sediului S.P.C.,R.P.C.I.V. Argeş cu cei doi inculpaţi, F.F.F. şi C.

În raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte constată că în mod legal şi temeinic motivat prima instanţă a stabilit vinovăţia inculpatului C., în comiterea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la momentul trimiterii în judecată a inculpatului.

Prima instanţă a subliniat poziţia de nerecunoaştere a faptei comise de către inculpat, pe care, însă a valorificat-o în contextul tuturor mijloacelor de probă administrate şi a concluzionat în reţinerea vinovăţiei inculpatului C.

De altfel, poziţia exprimată de apelantul C. în declaraţia dată în apel în faţa Înaltei Curţi, de a nega comiterea infracţiunii, încercând să se apere prin justificarea întâlnirilor menţionate, nu poate fi avută în vedere, întrucât aceasta este infirmată de mijloacele de probă administrate.

Înalta Curte îşi însuşeşte argumentele primei instanţe cu privire la stabilirea contribuţiei inculpatului C. în comiterea infracţiunii menţionate, constatând că examenul probator efectuat de prima instanţă se circumscrie exigenţei art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, precum şi cauzelor Boldea contra României, Helle contra Finlandei, nemai impunându-se o nouă reapreciere a probelor în condiţiile art. 420 alin. (9) din C. proc. pen..

Astfel, Înalta Curte nu poate reţine apărarea şi solicitarea formulată de apelantul inculpat C. cu privire la nevinovăţia sa, prin justificarea aspectelor, ca neconcordante din mijloacele de probă administrate pe care le-a indicat, în scopul demontării acuzaţiilor, având drept consecinţă achitarea sa, pentru inexistenţa probelor că o persoană a săvârşit fapta, întrucât rezultă indubitabil, aşa cum s-a menţionat, în amănunt, că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinută, fiind întrunită, atât obiectiv, cât şi subiectiv tipicitatea normei de incriminare, iar mijloacele de probă administrate şi indicate în concret dovedesc fapta comisă de inculpat.

Înalta Curte constată că la momentul în care se judecă prezentul apel a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunea reţinută în sarcina apelantul inculpat C. faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.”

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. În acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport cu infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului C., în raport cu noua incriminare C. pen. în vigoare constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. anterior, pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi, intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 7 ani închisoare aplicată inculpatului C. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale, este recidivist postexecutoriu, este căsătorit, are doi copii în întreţinere şi reducerea pedepsei.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată, având în vedere gravitatea infracţiunii comise, în condiţiile arătate, circumstanţele personale ale inculpatului, care este recidivist postexecutoriu, Înalta Curte considerând că prin cuantumul diminuat al pedepsei aplicate, în modalitatea privării de libertate, pedeapsa aplicată este singura în măsură să-şi atingă scopurile de coerciţie, exemplaritate, prevenţie şi educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni.

Faţă de cele arătate, nu se poate aplica modalitatea de executare a suspendării condiţionate sau suspendării sub supraveghere a executării acesteia, în condiţiile art. 81 C. pen. anterior sau art. 86 1 C. pen. anterior, întrucât inculpatul C. este recidivist postexecutoriu.

Referitor la apelantul inculpat E.:

Din examinarea coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, în cursul judecăţii în primă instanţă, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o judicioasă şi corectă stabilire a situaţiei de fapt, precum şi a vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constituirea de grup organizat la momentul în care a fost trimis în judecată inculpatul.

Totodată, instanţa de control judiciar consideră că prima instanţă a făcut un just examen analitic şi sintetic asupra mijloacelor de probă administrate, asupra conţinutului acestora, operând cu argumentele de interpretare asupra acestora, pe care le-a indicat efectiv, aşa cum rezultă din motivarea sentinţei (filele 920-934 a sentinţei atacată, aflată în vol. XXVI al curţii de apel).

Prima instanţă a stabilit corect că, în perioada 2006-iunie 2008, inculpatul E. a aderat la un grup infracţional organizat, constituit în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie şi în cadrul căruia şi-a asumat sarcina de a facilita, mai multor persoane, în schimbul unor sume de bani primite de la acestea şi care au fost împărţite între membrii grupului infracţional, schimbarea domiciliului pe raza judeţului Argeş, în vederea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş. Inculpatul E., acţionând împreună cu inculpaţii F.F.F., T.T. şi alţi membrii ai grupului infracţional organizat, a făcut demersuri pentru racolarea unor persoane, interesate să obţină, în acest mod ilicit, permisul de conducere, pentru schimbarea domiciliului acestora pe raza judeţului Argeş şi pentru a interveni pe lângă funcţionarii din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, în vederea asigurării promovării frauduloase a examenului de către candidaţii racolaţi.

Vinovăţia apelantului inculpat a rezultat din analiza judicioasă şi coroborat asupra mijloacelor de probă administrate, respectiv declaraţia coinculpatului F.F.F., conţinutul înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de acesta cu inculpatul, discuţiile telefonice purtate de inculpat cu coinculpatul T.T.

Astfel, au fost indicate şi s-a redat din convorbirile telefonice purtate la 01 aprilie 2008 (redate în vol. 24 din urmărire penală, filele 211-214) între inculpaţii E. şi F.F.F., convorbirile telefonice din 17 martie 2008 (filele 209-210 vol. 24 dosar de urmărire penală), conţinutul procesului-verbal întocmit la 02 aprilie 2008 şi aflat în vol. 6 de urmărire penală, la filele 101-106 de către investigatorul cu identitate reală D.D.D.D.D.D., rezultând că în ziua anterior menţionată a solicitat îndeplinirea formalităţilor de schimbare a domiciliului pentru trei persoane, pe raza com. Bascov, judeţul Argeş, fiind însoţit doar de una dintre persoanele în cauză, şi anume de către G.G.G.G.G.G.G. Pentru celelalte două persoane, inculpatul F.F.F. a prezentat doar actele necesare schimbării domiciliului, fiind vorba despre H.H.H. şi I.I.I.

De asemenea, din probele arătate coroborate şi cu declaraţiile inculpatului F.F.F., ce a relatat, între altele, că era posibil ca inculpatul E. să-i fi racolat pe H.H.H. şi I.I.I., a rezultat că aceştia erau cele două persoane pentru care inculpatul E. i-a solicitat coinculpatului F.F.F., în ziua de 01 aprilie 2008, îndeplinirea formalităţilor de schimbare a domiciliului, în vederea facilitării, obţinerii frauduloase, a permisului de conducere.

Faptul că inculpatul F.F.F. a îndeplinit, la solicitarea coinculpatului E., formalităţile la Postul de Poliţie Bascov, pentru cei doi candidaţi, la care se referise acesta din urmă, în discuţia lor anterioară, a fost dovedită şi prin convorbirile telefonice purtate de aceşti doi inculpaţi, în ziua de 02 aprilie 2008, convorbiri al căror conţinut a fost redat în scris în vol. 24 de urmărire penală, la filele 215-216, 217-218.

Din conţinutul înscrisurilor aflate la fila 132 din vol. 19 şi la fila 356 din vol. 24 a rezultat că, atât H.H.H., că şi I.I.I. au obţinut, la 03 aprilie 2008, cărţi de identitate, în cuprinsul cărora s-a menţionat, aceeaşi adresă de domiciliu, respectiv, sat Glîmbocu (com. Bascov), judeţul Argeş.

Din desfăşurarea convorbirilor telefonice purtate la 04 aprilie 2008, convorbire redată în scris, la filele 244-225 din vol. 24 de urmărire penală, între inculpatul E. şi coinculpatul T.T., pe fondul exprimării de către primul inculpat a îngrijorării faţă de faptul că o anumită persoană nu fusese strigată, până în acel moment, pentru a intra în sala de examen, inculpatul T.T. i-a dat asigurări interlocutorului, în sensul că persoana în cauză va intra în ultima serie de candidaţi din acea zi; intervenţii similare ale inculpatului E., rezultând şi din conţinutul convorbirii desfăşurate între aceeaşi inculpaţi în data de 31 martie 2008, convorbire redată, în scris, în vol. 24 de urmărire penală, la filele 221-222.

În cuprinsul convorbirii telefonice, purtate în data de 07 aprilie 2008 redată în formă scrisă, la filele 229-230 din vol. 24 dosar de urmărire penală, inculpatul T.T. i-a reproşat coinculpatului E. că un candidat, pentru care acesta din urmă intervenise, nu ştia să scrie.

S-a reţinut că au fost făcute verificări în documentele ridicate de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, respectiv în „programatori cu candidaţii care urmează a fi examinaţi pentru obţinerea permisului de conducere în ziua 04 aprilie 2008 (înscris aflat la filele 343 din vol. 24 dosar de urmărire penală), existând semne evidente de adăugire a unor date la formatul iniţial al documentului, în sensul că la poziţiile 9,10 şi 11 din acest programator erau menţiuni efectuate, cu caractere grafice diferite; la respectivele poziţii fiind menţionate numele candidaţilor T.T.T.T.T.T.T.T.T.T.T.T.T., H.H.H. şi I.I.I.. În cuprinsul acestui înscris, s-a menţionat că H.H.H. şi I.I.I. nu s-au prezentat, în acea zi, pentru a susţine examenul de obţinere a permisului de conducere.

Prima instanţă a făcut referiri detaliate din programatorul din 07 aprilie 2008 cu privire la respingerea numiţilor H.H.H. şi I.I.I. şi modul lor de completare a chestionarelor, iar din valorificarea informaţiilor obţinute din interceptarea convorbirilor şi comunicărilor telefonice derulate de inculpatul E. a reieşit aspecte legate de derularea acestui mecanism ilegal de obţinere a permisului de conducere în legătură cu G.G.G.G.G.G.G.G.G.G.G., U.U.U.U.U.U.U.U.U.U.U.U.U., V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V., X.X.X.X.X.X.X.X.X.X.X.X.X. şi Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z., numele acestor persoane fiind menţionate în cuprinsul unor mesaje, tip SMS, transmise de către inculpatul E. coinculpatului T.T.

Prima instanţă a stabilit că probele administrate au dovedit faptul că inculpatul E. era în strânse legături de prietenie cu coinculpatul de rang I (T.T.), aceştia petrecându-şi concediile împreună şi având, aşa cum s-a mai arătat, strânse legături de familie.

Înregistrările convorbirilor telefonice, autorizate a se realiza în prezenta cauză susţin mai presus de orice dubiu faptul că, inculpatul E. făcea parte din categoria intermediarilor ce asigurau sprijinul solicitat, dar contra cost, candidaţilor ce urmăreau să obţină, în mod fraudulos, permisul de conducere la nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, fiind făcute exemplificări cu convorbirile şi comunicările telefonice aflate pe CD-ul copia nr. 5 din anexele la dosar şi în special cele purtate în data de 17 martie 2008 de inculpatul F.F.F. cu coinculpatul E., cea din data de 01 aprilie 2008 între aceeaşi doi inculpaţi menţionaţi, din 02 aprilie 2008 coinculpaţii F.F.F. şi E., din 03 aprilie 2008 dintre E. şi T.T., din 04 aprilie 2008 când E., din data de 07 aprilie 2008, din 08 aprilie 2008, din data de 10 aprilie 2008, din 16 aprilie 2008, din 17 martie 2008.

Înalta Curte consideră, că prima instanţă în mod legal şi temeinic a stabilit din evaluarea materialului probator administrat că inculpatul E. a exercitat, alături de coinculpaţii F.F.F. şi T.T., precum şi de ceilalţi membri ai comisiei de examinare, respectiv, inculpaţii Y.Y., D.D.D. şi G., acte materiale specifice unui grup infracţional organizat, a cărui activitate avea ca scop săvârşirea unor infracțiuni de corupţie, în contextul facilitării schimbării domiciliului unor persoane şi a obţinerii de către acestea, în mod fraudulos, a permisului de conducere, aşa încât este întrunită tipicitatea, atât obiectiv, cât şi subiectiv a infracțiunii incriminate de prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Înalta Curte îşi însuşeşte argumentele primei instanţe cu privire la stabilirea contribuţiei inculpatului E. în comiterea infracţiunii menţionate, constatând că examenul probator efectuat de prima instanţă se circumscrie exigenţei art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, precum şi cauzelor Boldea contra României, Helle contra Finlandei, nemai impunându-se o nouă reapreciere a probelor în condiţiile art. 420 alin. (9) din C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte nu poate reţine apărarea şi solicitarea formulată de apelantul inculpat E. cu privire la nevinovăţia sa, acesta negând constant acuzaţia adusă, având drept consecinţă achitarea sa, pentru inexistenţa probelor că o persoană a săvârşit fapta, potrivit art. 16 lit. c) C. proc. pen., întrucât rezultă indubitabil, aşa cum s-a menţionat, în amănunt, din probele mai sus menţionate în concret că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinută, ce se coroborează şi cu declaraţiile date în faţa primei instanţe de către inculpatul inculpatul Y.Y., care a învederat în mod expres faptul că inculpatul E. venea, în mod frecvent, la şeful Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, respectiv la coinculpatul T.T., iar inculpatul F.F.F. a relevat, din momentul în care a dat primele declaraţii în cauză, că inculpatul E. apela la serviciile sale pentru a obţine schimbarea domiciliului pe raza judeţului Argeş, pentru candidaţii pentru care el intervenea direct la coinculpatul T.T.

Înalta Curte constată că la momentul în care se judecă prezentul apel a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunea reţinută în sarcina apelantul inculpat E. faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.”

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. În acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport cu infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului E., în raport cu noua incriminare C. pen. în vigoare constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi, intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 7 ani închisoare aplicată inculpatului E. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen.,cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată, având în vedere gravitatea infracţiunii comise, în condiţiile arătate, circumstanţele personale ale inculpatului, Înalta Curte, considerând că prin cuantumul diminuat al pedepsei aplicate, în modalitatea privării de libertate, pedeapsa aplicată este singura în măsură să-şi atingă scopurile de coerciţie, exemplaritate, prevenţie şi educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni.

Înalta Curte consideră că nu se impune aplicarea modalităţii suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în raport cu gravitatea infracţiunii comise, circumstanţele reale complexe, rolul inculpatului, circumstanţele personale ale inculpatului, aceasta neputând să-şi atingă scopurile.

De asemenea, nu poate fi avută nici solicitarea de diminuare a cheltuielilor judiciare, întrucât actele efectuate de organele judiciare au fost complexe, au necesitat timp, aşa încât nu se impune reducerea cheltuielilor dispuse.

În ceea cel priveşte pe apelantul inculpat E.:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, în cursul judecăţii în primă instanţă, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o judicioasă şi corectă stabilire a situaţiei de fapt, precum şi a vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constituirea de grup organizat la momentul în care a fost trimis în judecată inculpatul.

Totodată, instanţa de control judiciar consideră că prima instanţă a făcut un just examen analitic şi sintetic asupra mijloacelor de probă administrate, asupra conţinutului acestora, operând cu argumentele de interpretare asupra acestora, pe care le-a indicat efectiv, aşa cum rezultă din motivarea sentinţei (filele 902-920 a sentinţei atacată, aflată în vol. XXVI al curţii de apel).

Astfel, în mod corect prima instanţă a stabilit că inculpatul E., acţionând în înţelegere cu inculpatul F.F.F. şi O., precum şi cu alţi membri ai grupului infracţional organizat în activitatea căruia s-a integrat, a făcut demersuri pentru găsirea unor proprietari de imobile pe care i-a determinat să fie de acord cu primirea în spaţiu, a unor persoane, care doreau să obţină fraudulos, permisul de conducere şi care erau racolate de prezenta grupare infracţională şi a îndeplinit, în cadrul procedurii de schimbare a domiciliului acestora, formalităţile necesare la nivelul Postului de poliţie Băbana, în unele situaţii chiar, fără ca proprietarii imobilelor să-şi dea consimţământul ori să aibă cunoştinţă despre stabilire la locuinţa lor a domiciliului unor alte persoane.

Acest inculpat avea cunoştinţă despre activitatea desfăşurată de către acest grup infracţional organizat şi a aderat la acesta şi, profitând de calitatea sa de agent de poliţie şi funcţia de şef al Postului de poliţie Băbana, s-a folosit de prerogativele conferite de lege pentru a da curs oportunităţii de a obţine mijloace financiare, ilicite, ca urmare a integrării sale într-o grupare infracţională.

Inculpatul E. şi-a asumat sarcina de a face demersuri, pentru găsirea unor proprietari de imobile, situate pe raza com. Băbana, judeţul Argeş, pe care i-a determinat să fie de acord cu primirea, în spaţiu, a unor persoane racolate de ceilalţi membri ai grupului infracţional, (între care inculpaţii F.F.F. şi O.), şi a îndeplinit formalităţile care se impuneau la nivelul Postului de poliţie Băbana, pentru derularea procedurii de schimbare a domiciliului şi emiterea unei noi cărţi de identitate, acest lucru fiind determinant pentru continuarea activităţilor infracţionale, în vederea asigurării obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere.

Contextul exercitării de către inculpatul E. a unor asemenea acte infracţionale au reieşit din aspectele expuse în declaraţiile inculpaţilor F.F.F. şi O., depoziţia martorului T.T.T.T.T.T.T.T.T. şi cu înregistrările audio, autorizate a se efectua în cauză.

În unele cazuri, inculpatul F. a îndeplinit formalităţile referitoare la schimbarea domiciliului, unor persoane, racolate de grupul infracţional organizat, la unele adrese din com. Băbana, fără ca proprietarii imobilelor respective să cunoască acest lucru şi fără să existe consimţământul lor în acest sens, aspecte care au rezultat din analizarea declaraţiilor martorilor G.G.G.G.G.G.G.G.G.G.G.G.G. (vol. 13 dosar de urmărire penală, filele 199-200, 201-202), H.H.H.H.H.H.H.H.H.H.H.H.H. (vol. 13 dosar de urmărire penală, filele 170-171, 172-173), I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I. (vol. 13 dosar de urmărire penală, filele 168, 169 ), J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.J.J. (vol. 13 dosar de urmărire penală, filele 137-138, 139), K.K.K.K.K.K.K.K.K.K.K.K.K. (vol. 13 dosar de urmărire penală, filele 133-134, 135-136), L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L.L. (vol. 13 dosar de urmărire penală, filele 127, 128-129), M.M.M.M.M.M.M.M.M.M.M.M.M. (vol. 13 dosar de urmărire penală, filele 123-124, 125-126 ) şi N.N.N.N.N.N.N.N.N.N.N.N.N. (vol. 13 dosar de urmărire penală, filele 117, 118).

Până la momentul sesizării instanţei erau peste 70 persoane, pentru care inculpatul E., a facilitat îndeplinirea formalităţilor necesare, pentru schimbarea domiciliului, pe raza com. Băbana, cei în cauză fiind racolaţi de către grupul infracţional, în care acesta s-a integrat, pentru facilitarea obţineri frauduloase a permisului de conducere.

Vinovăţia inculpatului E. a rezultat din coroborarea convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu F.F.F., precum şi din înregistrările discuţiilor, purtate în mediul ambiental, de către acesta din urmă cu investigatorul cu identitate reală D.D.D.D.D.D., a care s-a făcut referire în concret, cu declaraţiile inculpatului O. a reieşit că inculpatul E., ca urmare a activităţii infracţionale desfăşurate, a facilitat, ca urmare cooperării cu ceilalţi membri ai grupului infracţional, schimbarea domiciliului, în com. Băbana, judeţul Argeş, pentru aproximativ 200 persoane.

Din conţinutul convorbirilor s-a dovedit ca fiind evidentă aderarea inculpatului E. la grupul infracţional organizat, întrucât, la rândul său, a apelat la coinculpatul F.F.F. pentru facilitarea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către o persoană, în schimbul sumei de 2.000 euro.

Inculpatul E. şi-a adus contribuţia în mod direct şi conştient în activitatea desfăşurată, în intervalul de timp critic (ianuarie 2006-iunie 2008) rezultând cu certitudine, nu doar din aspectele prezentate de coinculpaţii F.F.F. şi O., în declaraţiile lor, dar şi din conţinutul convorbirilor telefonice, desfăşurate în primul semestru al anului 2008, atât între F.F.F. şi O., cât mai ales între F.F.F. şi inculpat.

Astfel, din conţinutul convorbirilor/comunicărilor telefonice, derulate în cursul lunilor martie-iunie 2008 între coinculpaţii F.F.F. şi E. (CD-ul copie nr. 5 din anexele la dosar şi cele redate, în formă scrisă, în vol. 44 dosar de urmărire penală la filele 218-221, 481-482, 507-509 în vol. 46 dosar de urmărire penală) au rezultat aspecte certe ale contribuţiei inculpatului E. în această grupare organizată, la nivelul sau treapta intermediarilor.

Inculpatul F. Laurenţiu, în deplină cunoştinţă de cauză a aderat la grupul infracţional organizat, constituit în scopul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie şi, în strânsă colaborare cu coinculpaţii F.F.F. şi O., în schimbul unor sume de bani, a facilitat mai multor persoane, ce urmau să susţină examenul de obţinere, în mod fraudulos, a permisului de conducere, schimbarea domiciliului acestora în raza com. Băbana, fiind întrunite condiţiile de tipicitate, atât obiectiv, cât şi subiectiv a infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Poziţia constantă de nerecunoaştere a faptei comisă de către inculpat nu poate fi avută în vedere, întrucât este infirmată de materialul probator administrat în cauză.

În raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte nu poate avea în vedere solicitarea inculpatului de a fi achitat pentru că nu i se poate reţine nicio contribuţie la grupul infracţional care nu întruneşte condiţia de trei persoane pentru a fi constituit, deoarece din materialul probator administrat şi indicat, s-a dovedit contribuţia directă a inculpatului E., la nivelul intermediarilor şi împreună cu ceilalţi doi inculpaţi F.F.F. şi O., aşa încât activitatea lor se circumscrie noţiunii de grup organizat.

Înalta Curte îşi însuşeşte argumentele primei instanţe cu privire la stabilirea contribuţiei inculpatului E. în comiterea infracţiunii menţionate, constatând că examenul probator efectuat de prima instanţă se circumscrie exigenţei art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, precum şi cauzelor Boldea contra României, Helle contra Finlandei, nemai impunându-se o nouă reapreciere a probelor în condiţiile art. 420 alin. (9) din C. proc. pen..

Instanţa de control judiciar constată că la momentul în care se judecă prezentul apel a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunea reţinută în sarcina apelantului inculpat E. faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.”

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. În acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (în cele menţionate).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport cu infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului E., în raport cu noua incriminare C. pen. în vigoare constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi, intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 8 ani închisoare aplicată inculpatului E. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen.,cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale, absolvent de studii superioare, infractor primar, căsătorit, are un copil minor în întreţinere.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată, având în vedere gravitatea infracţiunii comise, în condiţiile arătate, circumstanţele personale ale inculpatului, Înalta Curte, considerând că prin cuantumul diminuat al pedepsei aplicate, în modalitatea privării de libertate, pedeapsa aplicată este singura în măsură să-şi atingă scopurile de coerciţie, exemplaritate, prevenţie şi educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni.

Înalta Curte consideră că nu se impune aplicarea nici circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. anterior şi nici modalităţile suspendării condiţionate şi suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în raport cu gravitatea infracţiunii comise, circumstanţele reale complexe, rolul inculpatului, circumstanţele personale ale inculpatului, aceasta neputând să-şi atingă scopurile.

De asemenea, nu poate fi avută nici solicitarea de diminuare a cheltuielilor judiciare, întrucât actele efectuate de organele judiciare au fost complexe, au necesitat timp, aşa încât nu se impune reducerea cheltuielilor dispuse.

Referitor la apelantul inculpat G.:

Înalta Curte va examina solicitarea apelantului inculpat G. de aplicare a legii penale mai favorabile în cauză.

Instanţa de control judiciar constată că la momentul în care se judecă prezentul apel a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunea reţinută în sarcina apelantului inculpat G. faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2 Dispoziţiile alin. (1 se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.”

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. În acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport cu infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului G., în raport cu noua incriminare C. pen. în vigoare constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi, intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Astfel, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an şi 6 luni interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) C. pen. aplicate inculpatului G., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 3 ani închisoare aplicată inculpatului G. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen.,cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Înalta Curte va menţine pedeapsa de 1 an închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. disp. art. 9 şi a art. 14 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., a art. 13 şi 80 C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, aceste prevederi fiind mai favorabile decât dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. se va dispune ca inculpatul G. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior prevedea că „În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.”

În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) se prevede că”; În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.”

Aşadar, norma cuprinsă C. pen. anterior cu privire la stabilirea pedepselor cu închisoare în caz de concurs de infracţiune este mai favorabilă decât aceea din actualul C. pen.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentinţa penală atacată, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, considerând că în raport cu gravitatea faptelor comise, circumstanţele reale şi circumstanţele personale ale inculpatului aceasta reprezentă un avertisment pentru comportarea viitoare a inculpatului, urmând să-şi atingă scopurile de îndreptare a atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.

De asemenea, nu poate fi avută nici solicitarea de diminuare a cheltuielilor judiciare, întrucât actele efectuate de organele judiciare au fost complexe, au necesitat timp, aşa încât nu se impune reducerea cheltuielilor dispuse.

În ceea cel priveşte pe apelantul inculpat M.:

Înalta Curte va examina solicitarea aplicării legii penale mai favorabile faţă de inculpat şi dispunerea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Instanţa de control judiciar constată că la momentul în care se judecă prezentul apel a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunea reţinută în sarcina apelantului inculpat M. faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2 ) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.”

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. În acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport cu infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului M., în raport cu noua incriminare C. pen. în vigoare constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi, intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 4 ani închisoare aplicată inculpatului M. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) ş b C. pen.,ca pedeapsă accesorie.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentinţa penală atacată, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, considerând că în raport cu gravitatea faptelor comise, circumstanţele reale şi circumstanţele personale ale inculpatului aceasta reprezentă un avertisment pentru comportarea viitoare a inculpatului, urmând să-şi atingă scopurile de îndreptare a atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.

De asemenea, nu poate fi avută nici solicitarea de dispunere a modalităţii suspendării condiţionate a pedepsei, în condiţiile art. 81 C. pen., întrucât gravitatea faptei comise, circumstanţele reale ale acesteia nu pot conduce la atingerea scopului acesteia, în contextul concret al cauzei, faţă de inculpat.

În ceea cel priveşte pe apelantul inculpat X.:

Referitor la criticile formulate de apelantul inculpat X. prin apărător cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice ale faptelor reţinute în sarcina inculpatului, în sensul ca infracţiunea prevăzută şi pedepsită de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 să devină cea incriminată de disp. art. 323 C. pen. şi să se dispună înlăturarea art. 9 din Legea nr. 78/2000, urmând să se reţină infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte constată că prima instanţă s-a pronunţat motiva în sensul respingerii celor două solicitări de schimbare a încadrării juridice la momentul judecării cauzei în primă instanţă, aşa cum rezultă din considerentele sentinţei privind pe inculpat, filele 848-851 în vol. XXVI al curţii de apel.

Astfel, prima instanţă a reţinut că”deşi acest inculpat a susţinut că nu a aderat la un grup infracţional organizat şi că în sarcină i s-ar putea reţine cel mult asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni, susţinerile acestui inculpat sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză. S-a dovedit că acesta ştia de existenţa şi activitatea desfăşurată de grupul infracţional organizat, constituit la nivelul instituţiei în care funcţiona. După declanşarea urmăririi în cauză acest inculpat, având o întâlnire cu coinculpata D., în data de 19 iunie 2008, la numita E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E., au abordat într-o manieră succintă şi codificată, problema banilor ce trebuia restituită de D.

„ăluia din Bucureşti” (era vorba de C.C.C.C.C.C.), de colegul de ghişeu al acestui inculpat şi de câţi bani s-au găsit la el (la X.), în birou, context în care acesta a răspuns că nu mai contează şi că el a fost chemat la Direcția Națională Anticorupție, ca martor (a se vedea în acest sens înregistrarea convorbiri ambientale autorizată a se realiza în cauză din data de 19 iunie 2008 desfăşurată între cei do inculpaţi menţionaţi şi E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E.E., fixată pe CD-ul copie nr. 59/26/P/2008, anexă las dosar).

Din înregistrările convorbirilor ambientale realizate în cauză, pe baza autorizaţiei emise, de către C.C.C.C.C.C., cu ocazia întâlnirilor sale cu inculpata D., dar şi cu acest inculpat, a reieșit, cu certitudine, că acesta avea cunoştinţă că procedeul folosit la nivelul instituţiei la care funcţiona şi prin care se facilita, acelor candidaţi, ce plăteau preţul cerut, obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere. Inculpatul X. avea cunoştinţă de ierarhia existentă la nivelul acestui grup infracţional organizat (aspect dovedit cu aceleaşi convorbiri ambientale anterior menţionate), de sarcinile ce le aveau de îndeplinit membrii grupului ce acţionau la al doilea palier al acestei grupări criminale aspecte reieşite din declaraţiile coinculpaţilor O., F.F.F.

şi din conţinutul convorbirilor telefonice derulate în data de 21 aprilie 2008 ora 10:57:18 între F.F.F. şi B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.; în data de 23 aprilie 2008, la ora 16:36:11 între coinculpaţii F.F.F. şi X. - convorbiri ce au fost redate în formă scrisă în vol. 47 de urmărire penală; din convorbirea telefonică purtată, în data de 07 mai 2008, ora 15:28:26 între coinculpaţii D.D.D. şi X., convorbire redată în formă scrisă în vol. 37 de urmărire penală. Inculpatul X. avea, aşa cum s-a mai reţinut, cunoştinţă de structura piramidală a grupului infracțional organizat la nivelul Serviciului public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş şi, în mod benevol, luând cunoştinţă de existenţa zvonului public, ce exista cu privire la facilitarea obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere, la nivelul instituţiei mai sus menţionate, şi-a sumat sarcina a asigura, pentru cei pentru are la el se intervenea, direct sau prin interpuşi, promovarea probei practice a acestui examen.

Faptul că acest inculpat şi-a asumat, în mod conştient, astfel de atribuţii la nivelul acestei grupări criminale, a reieșit nu doar din modul în care a înțeles acest inculpat să acţioneze pentru denunţătorul C.C.C.C.C.C., dar şi din conţinutul convorbirii telefonice pe care coinculpatul F.F.F. a purtat-o cu un terţ în data de 13 martie 2008, ora 8:48:03, convorbire redată în formă scrisă la filele 46-47 din vol. 44 de urmărire penală; din convorbirea derulată dintre F.F.F. şi X. în data de 10 aprilie 2008, orele 14:19:18, convorbire redată în vol. 45 de urmărire penală; din convorbirea derulată în data de 21 aprilie 2008, între F.F.F.

şi B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B.B., la orele 10:57:18 şi din convorbirea purtată între aceleaşi două persoane menţionate, în aceeaşi dată (21 aprilie 2008) la ora 12:01:04, ultimele două convorbiri fiind redate în formă scrisă în vol. 47 de urmărire penală. Faptul că acest inculpat a înţeles să-şi sume, în mod voluntar, în vederea obţinerii unor venituri ilicite, cu caracter continuu şi constant, sarcinile anterior menţionate şi în baza cărora acţiona la palierul II al acestei grupări infracţionale, justifică de ce în cauză nu se poate admite cererea de schimbare a încadrării juridice a primei acuze reţinute în sarcina sa, respectiv din infracţiunea prev.

şi ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prev. şi ped. de art. 323 C. pen. Aceleaşi considerente justifică concluzia instanţei că acest inculpat a comis fapta, ce se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, că această faptă există, fiind incriminată ca infracţiune de dispoziţiile unei legi speciale şi că ea a fost săvârşită, de acest inculpat, cu forma de vinovăţie a intenţiei directe.

În ceea ce priveşte cererea formulată de acelaşi inculpat de a se proceda la schimbarea încadrării juridice a celei de-a doua infracţiuni reţinute în sarcina sa, respectiv de a se elimina prev. art. 9 din Legea nr. 78/2000, din încadrarea juridică dată infracţiunii de luare de mită în formă continuată, analizându-se conţinutul acestui text legal, respectiv al art. 9 din Legea nr. 78/2000 coroborate cu menţiunile din fişa postului ce îl ocupau, la nivelul Serviciului public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, acest inculpat şi care se află în al 9-lea volum de urmărire penală, se constată că se impunea a se reţine, faţă de inculpat, pentru această infracţiune de luare de mită, şi incidenţa acestui text legal, deoarece infracţiunea respectivă a fost săvârşită în interesul grupului infracţional organizat, din prezenta cauză, al cărui membru inculpatul X. era (…).”

Înalta Curte constată, însă, că la momentul în care se judecă prezentul apel a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina apelantului inculpat X. faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.”

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. În acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului X., în raport cu noile incriminări C. pen. în vigoare constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi, ce include la acest moment şi critica anterioară formulată de inculpat, în primă instanţă şi în prezent este fondată, intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Înalta Curte va reţine în sarcina aceluiaşi inculpat săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 5 C. pen., precum şi art. 289 C. pen. anterior, cu aplic, disp. art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi a art. 80 C. pen. anterior şi art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., fără a se mai reţine art. 9 din Legea nr. 78/2000, în condiţiile art. 5 C. pen., legea penală mai favorabilă, cuantumurile pedepselor fiind mai blânde.

Astfel, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. aplicate inculpatului X., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 4 ani închisoare aplicată inculpatului X. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Se va menţine pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 5 C. pen., aceasta fiind suficientă şi proporţională cu circumstanţele reale şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Se va menţine pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de rap. la art. 289 C. pen. anterior, cu aplic. disp. art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 5 C. pen., aceasta fiind suficientă şi proporţională cu circumstanţele reale şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Se va menţine pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi a art. 80 C. pen. anterior şi art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 5 C. pen., aceasta fiind suficientă şi proporţională cu circumstanţele reale şi circumstanţele personale ale inculpatului.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, aceste prevederi fiind mai favorabile decât dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. se va dispune ca inculpatul X. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior prevedea că „În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.”

În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) se prevede că”În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.”

Aşadar, norma cuprinsă C. pen. anterior cu privire la stabilirea pedepselor cu închisoare în caz de concurs de infracţiune este mai favorabilă decât aceea din actualul C. pen.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) ş b C. pen.,ca pedeapsă accesorie.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată, Înalta Curte considerând, în raport cu numărul infracţiunilor comise, diversitatea acestora, circumstanţele concrete de comitere şi circumstanţele personale ale inculpatului, că scopurile pedepsei, de coerciţie, de exemplaritate, de prevenţie şi educativ pot fi asigurate prin modalitatea menţionată, dând posibilitatea inculpatului de a se îndrepta şi reintegra pozitiv în societate, în viitor.

Referitor la apelantul inculpat A.A.:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, în cursul judecăţii în primă instanţă, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o judicioasă şi corectă stabilire a situaţiei de fapt, precum şi a vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, aderare la un grup infracţional organizat şi art. 289 C. pen., fals intelectual.

Totodată, instanţa de control judiciar consideră că prima instanţă a făcut un just examen analitic şi sintetic asupra mijloacelor de probă administrate, asupra conţinutului acestora, operând cu argumentele de interpretare asupra acestora, pe care le-a indicat efectiv, aşa cum rezultă din motivarea sentinţei (filele 628-646 a sentinţei atacată, aflată în vol. XXVI al curţii de apel).

Astfel, în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, reţinută în sarcina inculpatului A.A., prima instanţă a stabilit în mod judicios că în ziua de 13 mai 2008, inculpatul A.A., fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de examinator la proba practică, din cadrul examenului de obţinere a permisului de conducere, a atestat, în mod necorespunzător adevărului, că numita B.B. a promovat respectiva proba. În ziua mai sus menţionată, inculpatului O.O. i s-a comunicat de către numita B.B. că a fost respinsă, la proba practică, de către agentul de poliţie A.A.

Vinovăţia inculpatului A.A. cu privire la infracţiunea mai sus menţionată a fost stabilită din procesul-verbal din 11 iunie 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 13 mai 2008, ora 15:23:48, de inculpatul O.O. cu inculpatul A.A., aflat la filele 42-43, din vol. 57 de urmărire penală, inculpatul atestând în cuprinsul anexei seria AA nr. 36285691, în mod nereal, că numita B.B. a fot declarată admisă la proba practică.

În legătură cu săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, reţinută în sarcina inculpatului A.A., prima instanţă a constatat că s-a dovedit că în perioada 2006-iunie 2008, inculpatul A.A., având calitatea de agent de poliţie în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, a aderat la un grup infracţional organizat, constituit în scopul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie şi în cadrul căruia şi-a asumat sarcina de a facilita mai multor persoanei, în schimbul unor sume de bani primite de la aceştia şi care au fost împărţite între membrii grupului infracţional, obţinerea frauduloasă a permisului de conducere.

Vinovăţia inculpatului A.A. în comiterea acestei infracţiuni a rezultat indubitabil prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv procesul-verbal din 25 aprilie 2008 de redare în formă scrisă a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 09 aprilie 2008, ora 16:42:15, de inculpatul O.O. cu inculpatului A.A., la filele 438-439, din vol. 52 dosar de urmărire penală, cu procesul-verbal din 26 august 2008 de redare, în formă scrisă a conținutului convorbirii telefonice purtate la data de 10 aprilie 2008 ora 14:10:31, de inculpatul O.O. cu inculpatul A.A., aflat la filele 61-62, din vol. 53 dosar de urmărire penală, cu procesul-verbal din 02 septembrie 2008 de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 18 aprilie 2008, ora 09:40:00, de inculpatul O.O. cu inculpatul A.A., aflat la filele 147-148, din vol. 54 dosar de urmărire penală; cu procesul-verbal din 09 septembrie 2008 de redare, în formă scrisă a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 18 aprilie 2008, ora 11:29:00, de inculpatul O.O. cu inculpatul A.A., aflat filele 163-164 din vol. 54 dosar de urmărire penală, cu procesul-verbal din 03 septembrie 2008, de redare, în formă scrisă a conţinutului convorbirilor telefonice purtate la data de 21 aprilie 2008, ora 11:57:00, de inculpatul O.O. cu inculpatul A.A.,aflat la fila 325 din vol. 54 dosar de urmărire penală, cu procesul-verbal din 03 septembrie 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 22 aprilie 2008, ora 11:45:00, de inculpatul O.O. cu inculpatul A.A., aflat la filele 424-425, din vol. 54 dosar de urmărire penală; cu procesul-verbal din 03 septembrie 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirilor telefonice purtate la data de 22 aprilie 2008, ora 13:45:00, de inculpatul O.O. cu inculpatul A.A., aflat la filele 451-453, din vol. 54 dosar de urmărire penală, cu procesul-verbal din 31 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 15 mai 2008, ora 15:39:17, de inculpatul O.O. cu inculpatul A.A., aflat la filele 132-133, din vol. 57 dosar de urmărire penală, cu procesul-verbal din 31 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 16 mai 2008, ora 16:01:35, de inculpatul O.O. cu inculpatul A.A., aflat la filele 157-160, din vol. 157 dosar de urmărire penală, cu procesul-verbal din 31 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 27 mai 2008, ora 13:32:06, de inculpatul O.O. cu inculpatul A.A., aflat la filele 397-398, din vol. 57 dosar de urmărire penală.

Apartenenţa inculpatului la gruparea infracţională a rezultat şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de acesta cu coinculpatul Y.Y., din coroborarea procesului-verbal din 23 august 2008 de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 03 aprilie 2008, ora 11:01:50, de inculpatul Y.Y., cu inculpatul A.A., aflat la filele 336-337, din vol. 77 dosar de urmărire penală, cu procesul-verbal din 27 august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului mesajului tip SMS expediat la data de 08 aprilie 2008, ora 13:34:07, de inculpatul A.A. inculpatului Y.Y., aflat la fila 380 din vol. 77 dosar de urmărire penală, cu procesul-verbal din 23, august 2008, de redare, în formă scrisă, a conţinutului convorbirilor telefonice purtate la data de 08 aprilie 2008, ora 19:35:17, de inculpatul Y.Y. cu coinculpatul A.A., aflat la filele 390-391 din vol. 77 dosar de urmărire penală, cu procesul-verbal de redare, în formă scrisă a convorbirii telefonice derulate între coinculpatul A.A. şi O.O., în data de 13 mai 2008, la ora 15:23:48, filele 42-43 din vol. 57 dosar de urmărire penală.

De asemenea, vinovăţia inculpatului A.A. rezultă şi din coroborarea conţinutului convorbirii telefonice purtate în data de 9 aprilie 2008, ora 16:42:15 cu coinculpatul O.O., convorbirii în data de 19 aprilie 2008, convorbirii din data de 19 aprilie 2008, ora 11:17:22, convorbirii din data de 21 martie 2008, ora 14:31:59 redată în vol. 51 dosar de urmărire penală, convorbirii telefonice din 9 aprilie 2008, ora 16:42:15 redată în vol. 52 dosar de urmărire penală, convorbirii telefonice din data de 10 aprilie 2008, ora 14:10:32, precum şi cea din 11 aprilie 2008, ora 14:15 redată tot în vol. 53 dosar de urmărire penală, convorbirile telefonice derulate în 14 aprilie 2008 la orele 13:03, 14:38, 16:11 şi redată în vol. 53 dosar de urmărire penală, convorbirilor telefonice derulate în data de 22 aprilie 2008 la orele 11:45 şi 13:45, ce au fost redate în scris la filele 424-425 şi 451-453 din vol. 54 dosar de urmărire penală, convorbirea telefonică în 15 mai 2008, ora 15:39:17 (redată în scris la filele 132-133 din vol. 57 dosar de urmărire penală), de 16 mai 2008 ora 16:01:35 (redată în scris la filele 157-160 din vol. 57 dosar de urmărire penală) şi de 27 mai 2008, ora 13:32:06 redată la filele 357-398 din vol. 57 dosar de urmărire penală, SMS din 8 aprilie 2008 la orele 13:34:07 şi 19:35:17.

Astfel, în raport cu cele menţionate, apărările apelantului inculpat A.A. cu privire nevinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia au fost infirmate, iar declaraţia inculpatului de nerecunoaştere a acestora, la rândul ei, nu se susţine.

Înalta Curte îşi însuşeşte argumentele primei instanţe cu privire la stabilirea contribuţiei inculpatului A.A. în comiterea infracţiunilor menţionate, constatând că examenul probator efectuat de prima instanţă se circumscrie exigenţei art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, precum şi cauzelor Boldea contra României, Helle contra Finlandei, nemai impunându-se o nouă reapreciere a probelor în condiţiile art. 420 alin. (9) din C. proc. pen.

Instanţa de control judiciar constată că la momentul în care se judecă prezentul apel a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunea reţinută în sarcina apelantului inculpat A.A., faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.”

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. În acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport cu infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului A.A., în raport cu noua incriminare C. pen. în vigoare constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi, intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicate inculpatului A.A., în pedepsele componente pe care le repune în invidualitatea lor.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 7 ani închisoare aplicată inculpatului A.A. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen.,cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Se va menţine pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. anterior, această fiind proporţională în raport cu gravitatea faptei, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, aceste prevederi fiind mai favorabile decât dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. se va dispune ca inculpatul A.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior prevedea că „În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.”

În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) se prevede că; ”În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.”

Aşadar, norma cuprinsă C. pen. anterior cu privire la stabilirea pedepselor cu închisoare în caz de concurs de infracţiune este mai favorabilă decât aceea din actualul C. pen.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.,ca pedeapsă accesorie.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată, Înalta Curte, considerând, în raport cu, diversitatea infracţiunile comise, circumstanţele concrete de săvârşire şi circumstanţele personale ale inculpatului, că scopurile pedepsei, de coerciţie, de exemplaritate, de prevenţie şi educativ pot fi asigurate prin modalitatea menţionată, dând posibilitatea inculpatului de a se îndrepta şi reintegra pozitiv în societate, în viitor.

Înalta Curte consideră că nu se impune aplicarea nici circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) C. pen. anterior şi nici modalităţile suspendării condiţionate şi suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în raport cu gravitatea infracţiunilor comise, circumstanţele reale complexe, rolul inculpatului, circumstanţele personale ale inculpatului, aceasta neputând să-şi atingă scopurile.

De asemenea, nu poate fi avută nici solicitarea de diminuare a cheltuielilor judiciare, întrucât actele efectuate de organele judiciare au fost complexe, au necesitat timp, aşa încât nu se impune reducerea cheltuielilor dispuse.

Referitor la apelantul inculpat G.G.:

Instanţa de control judiciar constată că la momentul în care se judecă prezentul apel a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunea reţinută în sarcina apelantului inculpat G.G., faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.”

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. În acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte verificând infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului G.G., în raport cu noua incriminare C. pen. în vigoare constată că în infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicate inculpatului G.G., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 4 ani închisoare aplicată inculpatului G.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplic., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale, inculpatul fiind recidivist şi reducerea pedepsei în condiţiile uzării de procedura simplificată.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Se va menţine liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 226 zile de închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă, de 1 an închisoare, ce a fost aplicată acestui inculpat, prin sentinţa penală nr. 305 din 17 februarie 2006 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă prin neapelare.

Se va menţine dispoziţia de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului G.G., prin sentinţa penală nr. 426/09 decembrie 2009 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă prin Decizia penală nr. 60/2011 a Tribunalului Dâmboviţa şi se va dispune descontopirea acesteia în pedepsele componente, respectiv în: pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată inculpatului G.G. pentru săvârşirea infracţiunii, prev. şi ped. de disp. art. 321 alin. (2), (3) C. pen.; două pedepse de câte 6 luni închisoare fiecare, aplicate aceluiaşi inculpat pentru comiterea a două infracţiuni, incriminate de disp. art. 321 alin. (1) C. pen. şi va repune aceste trei pedepse în individualitatea lor.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, aceste prevederi fiind mai favorabile decât dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. actual, se va contopi pedeapsa aplicată, prin prezenta hotărâre, cu cele trei pedepse aplicate inculpatului G.G., prin sentinţa penală nr. 426/2009 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă prin Decizia penală nr. 60/2011 a Tribunalului Dâmboviţa, urmând ca, în final, acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior prevedea că „În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.”

În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) se prevede că”În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.”

Aşadar, norma cuprinsă C. pen. anterior cu privire la stabilirea pedepselor cu închisoare în caz de concurs de infracţiune este mai favorabilă decât aceea din actualul C. pen.

Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, aceste dispoziţii fiind mai favorabile.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată, Înalta Curte considerând că în raport cu gravitatea faptelor comise, circumstanţele reale şi circumstanţele personale ale inculpatului, aceasta este singura în măsură să-şi atingă scopurile de coerciţie, de exemplaritate, de prevenţie, dar şi educativ în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.

În ceea ce îl priveşte pe apelantul inculpat H.H.:

Instanţa de control judiciar constată că la momentul în care se judecă prezentul apel a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunea reţinută în sarcina apelantului inculpat H.H., faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.”

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. În acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte verificând infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului H.H., în raport cu noile incriminări C. pen. în vigoare constată că în infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior şi a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, precum şi infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. şi respectiv art. 48 C. pen. rap. la art. 291 C. pen.,cu reţinerea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicate inculpatului H.H., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 4 ani închisoare aplicată inculpatului H.H. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplic., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior şi a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale, inculpatul fiind recidivist şi reducerea pedepsei în condiţiile uzării de procedura simplificată.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Se va menţine pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. anterior, a art. 13 şi art. 80 C. pen. anterior, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. şi a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, această pedeapsă fiind stabilită în raport cu circumstanţele reale şi circumstanţele personale ale inculpatului, potrivit principiului proporţionalităţii pedepsei.

Se va menţine pedeapsa de 1 an închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. anterior, a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., această pedeapsă fiind stabilită în raport cu circumstanţele reale şi circumstanţele personale ale inculpatului, potrivit principiului proporţionalităţii pedepsei.

Se va menţine pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu reţinerea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., această pedeapsă fiind stabilită în raport cu circumstanţele reale şi circumstanţele personale ale inculpatului, potrivit principiului proporţionalităţii pedepsei.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, aceste prevederi fiind mai favorabile decât dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. actual, se va dispune ca inculpatul H.H. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior prevedea că „În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.”

În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) se prevede că”În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.”

Aşadar, norma cuprinsă C. pen. anterior cu privire la stabilirea pedepselor cu închisoare în caz de concurs de infracţiune este mai favorabilă decât aceea din actualul C. pen.

Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, aceste dispoziţii fiind mai favorabile.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată, Înalta Curte considerând că în raport cu gravitatea faptelor comise, circumstanţele reale şi circumstanţele personale ale inculpatului, aceasta este singura în măsură să-şi atingă scopurile de coerciţie, de exemplaritate, de prevenție, dar şi educativ în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.

De asemenea, nu poate fi avută nici solicitarea de diminuare a cheltuielilor judiciare, întrucât actele efectuate de organele judiciare au fost complexe, au necesitat timp, aşa încât nu se impune reducerea cheltuielilor dispuse.

Referitor la apelantul inculpat I.I.:

Instanţa de control judiciar constată că la momentul în care se judecă prezentul apel a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunea reţinută în sarcina apelantului inculpat I.I., faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.”

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. În acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte verificând infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului I.I., în raport cu noile incriminări C. pen. în vigoare constată că în infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu închisoare de la2 la 7 ani închisoare şi respectiv dare de mită prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., aplicate inculpatului I.I., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 4 ani închisoare aplicată inculpatului H.H. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplic., art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale şi reducerea pedepsei în condiţiile uzării de procedura simplificată.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Se va menţine pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, şi a art. 80 C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., această pedeapsă fiind stabilită în raport cu circumstanţele reale şi circumstanţele personale ale inculpatului, potrivit principiului proporţionalităţii pedepsei.

Se va menţine pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., această pedeapsă fiind stabilită în raport cu circumstanţele reale şi circumstanţele personale ale inculpatului, potrivit principiului proporţionalităţii pedepsei.

Se va menţine pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplic. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., această pedeapsă fiind stabilită în raport cu circumstanţele reale şi circumstanţele personale ale inculpatului, potrivit principiului proporţionalităţii pedepsei.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, aceste prevederi fiind mai favorabile decât dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. actual, se va dispune ca inculpatul I.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior prevedea că „În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.”

În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) se prevede că”În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.”

Aşadar, norma cuprinsă C. pen. anterior cu privire la stabilirea pedepselor cu închisoare în caz de concurs de infracţiune este mai favorabilă decât aceea din actualul C. pen.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată, Înalta Curte considerând că în raport cu gravitatea faptelor comise, circumstanţele reale şi circumstanţele personale ale inculpatului, aceasta este singura în măsură să-şi atingă scopurile de coerciţie, de exemplaritate, de prevenție, dar şi educativ în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.

Înalta Curte nu poate avea în vedere solicitarea apărătorului apelantului inculpat cu privire la aplicarea circumstanțelor atenuante şi schimbarea modalităţii de executare în sensul aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, întrucât în raport cu gravitatea faptelor comise, circumstanţele reale şi cele personale ale inculpatului, scopul acestei modalităţi neprivative de libertate nu poate fi atins.

În ceea ce priveşte pe apelantul inculpat M.M.:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, în cursul judecăţii în primă instanţă, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o judicioasă şi corectă stabilire a situaţiei de fapt, precum şi a vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, aderare la un grup infracţional organizat şi art. 289 C. pen., fals intelectual.

Totodată, instanţa de control judiciar consideră că prima instanţă a făcut un just examen analitic şi sintetic asupra mijloacelor de probă administrate, asupra conţinutului acestora, operând cu argumentele de interpretare asupra acestora, pe care le-a indicat efectiv, aşa cum rezultă din motivarea sentinţei (filele 778-800 a sentinţei atacată, aflată în vol. XXVI al curţii de apel).

Înalta Curte constată că prima instanţă în mod legal şi temeinic a stabilit situaţia de fapt privind infracţiunea de complicitate la luare de mită, reţinută în sarcina inculpatului M.M., astfel:

„În cursul lunilor martie-aprilie 2008, inculpatul M.M. l-a ajutat şi i-a înlesnit coinculpatului Y.Y. primirea, de la coinculpatul O.O., a sumei de 12.700 euro (reprezentând câte 2.200 euro pentru investigatorul sub acoperire T., denunţătorul K.K. şi candidaţii F.F.F.F.F., E.E.E.E.E., D.D.D.D.D., precum şi 1.700 euro pentru G.G.G.G.G., în scopul facilitării obţinerii, frauduloase, de către aceştia a permisului de conducere.

În desfăşurarea activităţii infracţionale, inculpatul M.M. a primit, de la inculpatul O.O., dosarele candidaţilor mai sus menţionată, pe care le-a înmânat coinculpatului Y.Y., pentru a-i promova la examen pe respectivii candidaţi. Ulterior, acest ultim inculpat i-a comunicat datele la care candidaţii trebuiau să susţină examenul, inculpatul M.M. transmiţând acest lucru, la rândul său, inculpatului O.O.

După ce au fost declaraţi admişi la examen cei şase candidaţi, inculpatul M.M. a primit, de la coinculpatul O.O., plicurile cu sumele de bani, solicitate de către inculpatul Y.Y. şi care au fost expuse cu ocazia descrierii activităţii infracţionale desfăşurate de acest ultim inculpat menţionat, pe care i le-a dat acestuia, după ce, în prealabil, verificase dacă era întreaga sumă pretinsă de către acesta.

În ceea ce îl priveşte pe investigatorul sub acoperire T.:

În luna aprilie 2008, inculpatul M.M., având funcţia de inginer de sistem, în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, a luat de la inculpatul O.O. dosarul pentru înscrierea la examen al acestui investigator (T.), pe care i l-a înmânat coinculpatului Y.Y. Acesta l-a programat pe candidat la examen şi i-a comunicat data inculpatului M.M., care la rândul său, a transmis-o inculpatului O.O.

În ziua de 17 aprilie 2008, investigatorul sub acoperire T. a susținut examenul pentru obţinerea permisului de conducere şi, la proba teoretică, i s-au pus la dispoziţie chestionarele nr. 1B, 13C şi 4D, acestea fiind, aşa cum a rezultat din înregistrările ambientale, dintre cele care aveau răspunsurile, corecte, însemnate.

După ce investigatorul sub acoperire a fost declarat, admis, la examen, inculpatul M.M. a luat, de la inculpatul O.O., un plic ce conţinea suma de 2.200 euro şi după ce a verificat şi a constatat că era întreaga sumă cerută, de către inculpatul Y.Y., i-a dat pliciul acestuia din urmă.

Referitor la denunţătorul K.K. a rezultat că, în luna aprilie 2008, inculpatul M.M., având funcţia de inginer de sistem, în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, a luat de la inculpatul O.O., dosarul pentru înscrierea la examen al denunţătorului K.K., pe care i l-a înmânat coinculpatului Y.Y. Acesta l-a programat pe candidat la examen şi i-a comunicat data inculpatului M.M., care, la rândul său, a transmis-o inculpatului O.O.

În ziua de 30 aprilie 2008, denunţătorul K.K. a susţinut examen pentru obţinerea permisului de conducere şi, la proba teoretică, i s-au pus la dispoziţie chestionarele nr. 15B, 8C şi 4D, acestea fiind, aşa cum a rezultat din probe, dintre cele care aveau răspunsurile corecte, însemnate. Aceste chestionare, ce se află în vol. 26 la filele 292-333, au fost ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la 16 iunie 2008 la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, constatându-se că aveau răspunsurile, corecte, marcate.

După ce denunţătorul a fost declarat admis la examen, inculpatul M.M. a luat de la inculpatul O.O. un plic cu suma de 2.200 euro şi, după ce a verificat şi a constatat că era întreaga sumă cerută de către inculpatul Y.Y., i-a dat plicul acestuia din urmă.

Legat de candidatul D.D.D.D.D. a rezultat că:

În vederea facilitării obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către acest candidat, inculpatul M.M. a luat, de la inculpatul O.O., dosarul lui şi i l-a înmânat coinculpatului Y.Y., care a făcut programarea la examen.

În ziua de 17 aprilie 2008, D.D.D.D.D. a susţinut examen pentru obţinerea permisului de conducere şi, la proba teoretică, i s-au pus la dispoziţie chestionarele nr. 7B, 10C şi 4 D (vol. 98, filele 68-69 de urmărire penală), chestionare care, astfel cum s-a demonstrat prin probe, erau dintre cele care aveau răspunsurile corecte, însemnate şi care au fost ridicate, între alte înscrisuri, de la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, în urma percheziţiei efectuate la 16 iunie 2008 (acestea se regăsesc la filele 292-333, din vol. 26, de urmărire penală, în copie).

După ce candidatul D.D.D.D.D. a fost declarat admis la examen, inculpatul M.M. a luat de la inculpatul O.O., un plic cu suma de 2.200 euro şi, după ce a verificat şi a constatat că era întreaga sumă, cerută de către inculpatul Y.Y., i-a dat plicul acestuia din urmă.

În ceea ce îl priveşte pe candidatul E.E.E.E.E. s-a demonstrat că, în vederea facilitării obţinerii frauduloase, a permisului de conducere de către E.E.E.E.E., inculpatul M.M. a luat de la inculpatul O.O. dosarul acestui candidat şi i-a înmânat coinculpatului Y.Y., care a făcut programarea la examen.

În ziua de 21 martie 2008, E.E.E.E.E. a susţinut examen pentru obţinerea permisului de conducere şi la proba teoretică, i s-au pus la dispoziţie chestionarele nr. 28 B şi 10, probele dovedind că, acestea erau dintre cele care aveau răspunsurile, corect, însemnate şi care au fost ridicate, între alte înscrisuri, de la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, în urma percheziţiei efectuate la 16 iunie 2008.

După ce candidatul E.E.E.E.E. a fost declarat admis la examen, inculpatul M.M. a luat, de la inculpatul O.O., un plic cu suma de 2.200 euro di, după ce a verificat şi a constatat că era întreaga sumă, cerută de către inculpatul Y.Y., i-a dat plicul acestuia din urmă.

Referitor la candidatul F.F.F.F.F. a reieşit că:

În vederea facilitării obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către acest candidat, inculpatul M.M. a luat, de la inculpatul O.O., dosarul acestui candidat şi i l-a înmânat coinculpatului Y.Y., care a făcut programarea la examen.

În ziua de 21 martie 2008, F.F.F.F.F. a susţinut examen pentru obţinerea permisului de conducere şi, la proba teoretică, i s-au pus la dispoziţie chestionarele nr. 30B, 5C şi 4 D ce făceau parte din chestionarele, care aveau răspunsurile, corecte, însemnate şi care au fost ridicate, între alte înscrisuri, de la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, în urma percheziţiei efectuate la 16 iunie 2008.

După ce candidatul F.F.F.F.F. a fost declarat admis, la examen, inculpatul M.M. a luat, de la inculpatul O.O., un plic ce conţinea suma de 2.200 euro şi, după ce a verificat şi a constatat că era întreaga sumă, cerută de către inculpatul Y.Y., i-a dat pliciul acestuia din urmă.

În ceea ce îl privea pe candidatul G.G.G.G.G. s-a demonstrat că:

În vederea facilitării obţinerii, frauduloase, a permisului de conducere de către acest candidat, inculpatul M.M. a luat, de la inculpatul O.O., dosarul lui şi i l-a înmânat coinculpatului Y.Y., care a făcut programarea la examen.

În ziua de 18 aprilie 2008, G.G.G.G.G. a susţinut examen pentru obţinerea permisului de conducere şi, la proba teoretică, i s-a pus la dispoziţie chestionarul nr. 15B, acesta fiind dintre cele care aveau răspunsurile corecte,însemnate şi care au fost ridicate, între alte înscrisuri, de la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, în urma percheziţiei efectuate la 16 iunie 2008.

După ce candidatul G.G.G.G.G. a fost declarat admis la examen, inculpatul M.M., a luat de la inculpatul O.O., un plic cu suma de 1.700 euro şi, după ce a verificat şi a constatat că era întreaga sumă, cerută de către inculpatul Y.Y., i-a dat plicul acestuia din urmă.

Acţionând în acest mod în intervalul de timp menţionat (01 martie - 30 aprilie 2008) inculpatul M.M. i-a facilitat coinculpatului Y.Y. primirea de la coinculpatul O.O. (pentru cei 6 candidaţi menţionaţi) a unei sume totale de 12.700 de euro (câte 2.200 de euro pentru candidaţii T., K.K., F.F.F.F.F., E.E.E.E.E., D.D.D.D.D. şi 1.700 euro pentru G.G.G.G.G.).”

Din verificarea cauzei a rezultat că apărătorul apelantului inculpat M.M. şi în primă instanţă a solicitat schimbarea încadrării juridice pentru una din infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv din complicitate la luare de mită, în complicitate la dare de mită.

Înalta Curte consideră că în mod corect, prima instanţă a respins cererea de schimbare a încadrării juridice mai sus menţionate, în raport cu probele administrate în cauză.

Astfel, s-a reţinut că „instanţa nu poate îmbrăţişa această idee, deoarece, pe de-o parte, aspectele relatate în declaraţia dată în faţa instanţei de acest inculpat, coroborate cu cele expuse de O.O., tot în faţa instanţei, demonstrează că pentru serviciile pentru care le presta în sensul anterior expus, acest inculpat, M.M. a beneficiat nu doar de-o parte a sumelor de bani care erau vehiculate la nivelul acestui grup infracţional organizat, ci coinculpatul O.O., pentru sarcinile pentru care le îndeplinea, îi asigura achiziţionarea de materiale de construcţie, cu un discount semnificativ.

Inculpatul M.M. se ducea să achiziţioneze astfel de materiale de construcţie, ce îi erau necesare la edificarea casei de locuit, de la societățile comerciale indicate de coinculpatul O.O., cărora acesta, prin societatea catering, pe care o avea, le livra, produse gastleiomice şi datorită acestui fapt aceşti beneficiari ai serviciilor gastleiomice oferite de societatea condusă de coinculpatul O.O., acordau inculpatului M.M. materiale de construcţie, cu un discount semnificativ. De menţionat, existau strânse legături de prietenie, dezvoltate în timp, relaţii care au fost avute în vedere de amândoi, atunci când, la nivelul acestei grupări infracţionale, au început să acţioneze.

Deşi, s-a susţinut că s-ar face vinovat de comiterea infracţiunii de complicitate la dare de mită, în cauză s-a demonstrat că M.M. a comis infracţiunea de complicitate la luare de mită, în formă continuată, deoarece, asigurând între cei doi inculpaţi Y.Y. şi O.O. - transmiterea dosarelor persoanelor ce urmau să fie favorizate la examen şi „preţul” stipulat, el beneficia de achiziţionarea de materiale de construcţii, ce îi erau necesare pentru edificare locuinţei sale, la un preţ diminuat, el beneficiind, în acest fel, de folos direct şi imediat, obţinut în urma activităţii specifice, ce o desfăşura în cadrul acestei grupări criminale.

Inculpatul M.M. intervenea, în mod direct, la coinculpatul Y.Y. care, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, ca funcţionar public, îndeplinea necorespunzător sarcinile care îi reveneau şi ca urmare, a acestui fapt îşi asigura o sursă de venituri ilicite, ce îi erau furnizate de inculpatul M.M., care acţiona în triplu scop: îi facilita inculpatului Y.Y. obţinerea de venituri ilicite, în mod constant şi continuu, coinculpatului O.O. îi facilita aceeaşi dobândire de venituri ilicite, iar lui îşi asigura, achiziţionarea de materiale de construcţii, la un preţ situat mult sub cel practicat de piaţa materialelor de construcţie.

S-a demonstrat, mai presus de orice dubiu, că inculpatul M.M. l-a ajutat pe coinculpatul O.O., în intervalul de timp, cuprins între 01 martie-30 aprilie 2008, o sumă semnificativă de bani (de peste 12.500 euro), pentru ca, în calitatea sa de funcţionare public, să faciliteze unui număr de 6 candidaţi obținerea frauduloasă a permisului de conducere, Or, din punctul de vedere al elementelor constitutive ale luării de mită, în forma complicităţii, se constată că acest inculpat, prin prisma obiectului material, al acestei infracţiuni, a comis această faptă, cu forma de vinovăţie a intenţiei directe.

Aşa cum s-a mai arătat el a constituit liantul dintre cei doi coinculpaţi anterior menţionaţi, pentru îndeplinirea sarcinilor sale, şi pentru ajutorul dat coinculpatului Y.Y., el primind un folos, reprezentat de materialele de construcţie la care instanţa a făcut referire mai sus. Analizându-se obiectul material al infracţiunii de dare de mită se constată că acesta nu există în prezenta cauză, deoarece, inculpatul M.M. nu a promis, oferit sau dat coinculpatului Y.Y., bani sau alte foloase necuvenite, pentru ca acesta să-şi îndeplinească necorespunzătoare atribuţiile de serviciu ce îi reveneau, în cadrul Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, ci acţionând, în baza conivenţei infracționale, prestabilite, la nivelul acestei grupări criminale, i-a asigurat acestui coinculpat primirea sumei de bani menţionate de la coinculpatul O.O.”

Instanţa de control judiciar constată că este dovedită vinovăţia inculpatului M.M. în săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului, aşa cum rezultă din materialul probator administrat.

Înalta Curte îşi însuşeşte argumentele primei instanţe cu privire la stabilirea contribuţiei inculpatului M.M. în comiterea infracţiunilor menţionate, constatând că examenul probator efectuat de prima instanţă se circumscrie exigenţei art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, precum şi cauzelor Boldea contra României, Helle contra Finlandei, nemai impunându-se o nouă reapreciere a probelor în condiţiile art. 420 alin. (9) din C. proc. pen..

Instanţa de control judiciar constată că la momentul în care se judecă prezentul apel a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunea reţinută în sarcina apelantului inculpat M.M., faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.”

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. În acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii ( din cele menţionate ).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului M.M., în raport cu noile incriminări C. pen. în vigoare constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi, precum şi infracţiunea de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., aplicate inculpatului M.M., în pedepsele componente pe care le va repune în invidualitatea lor.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 4 ani închisoare aplicată inculpatului M.M. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen.,cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Se va menţine pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., aceasta fiind proporţională în raport cu gravitatea faptei, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, aceste prevederi fiind mai favorabile decât dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. se va dispune ca inculpatul M.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior prevedea că; „În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.”

În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) se prevede că”În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.”

Aşadar, norma cuprinsă C. pen. anterior cu privire la stabilirea pedepselor cu închisoare în caz de concurs de infracţiune este mai favorabilă decât aceea din actualul C. pen.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată, Înalta Curte, considerând, în raport cu, diversitatea infracţiunile comise, circumstanţele concrete de săvârşire şi circumstanţele personale ale inculpatului, că scopurile pedepsei, de coerciţie, de exemplaritate, de prevenţie şi educativ pot fi asigurate prin modalitatea menţionată, dând posibilitatea inculpatului de a se îndrepta şi reintegra pozitiv în societate, în viitor.

Referitor la apelantul inculpat N.N.:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, în cursul judecăţii în primă instanţă, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o judicioasă şi corectă stabilire a situaţiei de fapt, precum şi a vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, aderare la un grup infracţional organizat şi art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., luare de mită în formă continuată (2 acte materiale).

Totodată, instanţa de control judiciar consideră că prima instanţă a făcut un just examen analitic şi sintetic asupra mijloacelor de probă administrate, asupra conţinutului acestora, operând cu argumentele de interpretare asupra acestora, pe care le-a indicat efectiv, aşa cum rezultă din motivarea sentinţei (filele 760-777 a sentinţei atacată, aflată în vol. XXVI al curţii de apel).

Înalta Curte constată că prima instanţă în mod legal şi temeinic a stabilit situaţia de fapt privind l, astfel:

„Pentru facilitarea obţinerii, frauduloase a permisului de conducere, prin activitatea infracţională desfăşurată în cadrul grupului infracţional organizat, în funcţionari din cadrul Serviciului public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, directori sau instructori ai unor şcoli de şoferi, lucrători de poliţie, din structurile de poliţie, în circumscripţia cărora se aflau imobilele, la care se operau schimbările de domiciliu, pentru candidaţii racolaţi, din alte judeţe, decât Argeş, a fost necesar să fie incluşi în gruparea infracţională şi funcţionari din unitățile de evidenţă a persoanei care aveau responsabilitatea derulării rapide a formalităţilor, privind perfectarea schimbării domiciliului şi emiterii unei noi cărţi de identitate.

Probaţiunea administrată a evidenţiat că unul dintre membrii grupului infracţional organizat, ce aveau atribuţii de serviciu, de natura celor ultim menţionate, era inculpatul V., agent de poliţie în cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidența Persoanei Câmpulung, judeţul Argeş, cu privire la care s-a dovedit, că a acţionat în înţelegere cu coinculpaţii P.P., H.H., P.P., H.H. şi alţi membri ai grupării infracţionale, îndeplinind formalităţile pentru schimbarea domiciliului, mai multor persoane, în condiţiile în care avea cunoştinţă despre împrejurarea că beneficiarilor, noilor acte de identitate, urma să li se faciliteze obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Această implicare a inculpatului V. în activitatea desfăşurată, de grupul infracţional organizat, la care a aderat, a rezultat, cu certitudine din înregistrările convorbirilor telefonice purtate de acesta ( şi care au fost redate în vol. 65 de urmărire penală ), coroborate cu declaraţiile coinculpaţilor P.P. şi H.H. şi cu celelalte mijloace de probă care au fost enunţate la începutul prezentelor considerente, precum şi cu înregistrările convorbirilor purtate în mediul ambiental, efectuate în zilele de 18 martie 2008 şi 02 aprilie 2008, cu ocazia derulării formalităţilor de schimbare a domiciliului, pentru investigatorul sub acoperire T. şi, respectiv, denunţătorul K.K.

Semnificative, din punctul de vedere al forței probante, sunt o parte dintre convorbirile telefonice purtate de către inculpatul V., din care a rezultat, în mod cert, aderarea sa la acest grup infracţional organiza, la care s-a făcut referire şi anterior.”

Prima instanţă a făcut referire în mod concret la conţinuturile mai multor convorbiri telefonice din care a rezultat contribuția inculpatului V. la comiterea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, respectiv, la procesul-verbal de redare în formă scrisă, aflat la filele 200-201 din vol. 65 dosar de urmărire penală cu aceea purtată în aceeaşi zi de la ora 16:28 şi redată la filele 207-208 din vol. 65 dosar de urmărire penală, cu discuțiile telefonice purtate la 28 martie 2008 şi a căror redare se află în vol. 65, la filele 100-101, 104-105, 106-107 dosar de urmărire penală, cu aceea purtată la 21 martie 2008, ora 17:10 redată la filele 42-43 din vol. 64 dosar de urmărire penală, în ziua de 25 martie 2008, ora 16:54 din redarea aflată la filele 71-72 din vol. 65 dosar de urmărire penală, din 9 aprilie 2008, ora 7:38 ce rezultă din transcrierea aflată la filele 250-251 din vol. 65 dosar de urmărire penală, din cele de la 19 aprilie 2008 ora 10:47 şi 21 aprilie 2008, ora 8:47 redate la filele 287-288, 289-290 din vol. 65 dosar de urmărire penală, din 24 aprilie 2008 ora 07:44, redate la filele 308-309 din vol. 65 dosar de urmărire penală, din 25 aprilie 2008, redată la filele 334-336 din vol. 65 dosar de urmărire penală, din 07 mai 2008, ora 10:56 redată la filele 400-401 din vol. 65 dosar de urmărire penală, la 13 mai 2008, ora 17:09 redată la filele 512-513 din vol. 65 dosar de urmărire penală, din 13 mai 2008 ora 17:09 redată la filele 507-509 din vol. 65 şi 14 mai 2008 ora 9:42 redată la filele 512-513 din vol. 65 dosar de urmărire penală, din 09 iunie 2008 ora 16:15 redată la filele 657-658 din vol. 65 dosar de urmărire penală.

Pe de altă parte din discuţiile telefonice purtate în ziua de 02 aprilie 2008 orele 09:34 şi 12:53 redate la filele 211-212 şi 215 din volumul menţionat a reieșit că inculpatul V. a facilitat şi inculpatului H.H. schimbarea domiciliului unor persoane, cărora urma să li se faciliteze obţinerea, frauduloasă a permisului de conducere.

În afară de aceste împrejurări, din convorbirile telefonice purtate de inculpatul V. în zilele de 09 mai 2008, ora 08:59, 11 mai 2008, ora 14:12, 12 iunie 2008, ora 16:51, 22 aprilie 2008 ora 10:17 şi 5 mai 2008 ora 19:52 a rezultat din procesele-verbale de redare aflate la filele 426-427, 441-442, 675-676, 299-301 şi 391-392, din vol. 65 dosar de urmărire penală cu numitul Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z a rezultat că acest inculpat a facilitat şi acestuia derularea frauduloasă a formalităţilor de schimbare a domiciliului unor persoane.

Urmare a activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţii P.P. şi V., acesta a făcut demersuri pentru schimbarea domiciliului, la aceeaşi adresă, a denunţătorilor I. şi J., cărora, ulterior, inculpatul prim menţionat le-a facilitat obţinerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

La percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa şi locul de muncă ale inculpatului V., au fost ridicate înscrisuri, de genul celor utilizate în cadrul activităţii infracţionale desfăşurate, împreună cu inculpatul P.P., respectiv copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare de imobile, pe adresa cărora a fost operată schimbarea domiciliului mai multor persoane, cărora li s-a facilitat obținerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

De asemenea, contribuţia coinculpatului V. în gruparea infracţională organizată, ce s-a constituit şi dezvoltat în jurul Serviciul Public Comunitar Regim C.I.V. Argeş începând cu anul 2006 a rezultat cu certitudine şi din conţinutul convorbirilor telefonice fixate pe CD-ul nr. 10/26/P/2008 copie, ce constituie o anexă a prezentului dosar, CD pe care sunt fixate convorbirile şi comunicările telefonice desfăşurate de inculpatul V., atât cu coinculpatul P.P., cât şi terţi în intervalul cuprins între 21-27 martie 2008. Totodată, au fost evidenţiate şi aspecte similare din alte convorbirile telefonice care au fost indicate în concret.

Referitor la infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului V. a rezultat că, în cursul lunii mai 2008, mai precis în prima decadă a acestei luni, acest inculpat a avut o discuţie telefonică cu coinculpatul P.P., care în limbaj codificat, se interesa dacă primul menţionat îi rezolvase cele două „maşini” de câte 100 centimetri cubi fiecare. În acest context inculpatul V. i-a explicat coinculpatului că la ei acolo (la instituţia la care primul funcţiona) era înghesuială mare, că interlocutorul său trebuia să vină să le ia el după care să se ducă la primărie şi, tot în acest context, el l-a întrebat pe P.P. dacă mai avea copie după certificatul acela fiscal, la această întrebare primind răspuns pozitiv. Faptul că între cei doi inculpaţi menţionaţi, există o conivenţă infracţională prestabilită a rezultat şi din limbajul codificat pe care ei îl foloseau, noțiunea de „maşini” desemnând, în fapt, persoana pentru care urma să se opereze schimbarea de domiciliu; aspect rezultat cu certitudine şi din convorbirea telefonică derulată între cei doi la ora 7:44, în data de 24 aprilie 2008, convorbire redată în formă scrisă la filele 308-309, din vol. 66 dosar de urmărire penală pentru cele două maşini la care inculpatul P.P. a făcut referire în conversaţia derulată, cu coinculpatul V., în data de 05 mai 2008 (redată la filele 382-383 din vol. 65 dosar de urmărire penală) acesta a remis ultimului inculpat menţionat suma de 200 de euro (100 euro/”maşină” în acest mod inculpatul V. derulând, cu precădere şi de urgență, procedura necesară pentru ca acele două persoane să obţină schimbarea domiciliului în raza judeţului Argeş, rapid.

Inculpatul P.P. a susţinut aceste circumstanţe expuse, cu privire la remiterea sumei de 200 euro coinculpatului V., şi cu ocazia confruntării sale cu acesta din urmă ( astfel cum a rezultat din procesul-verbal de confruntare aflat la filele 309-315, din vol. 102).

Inculpatul V. a negat că ar fi primit vreodată o sumă de bani de la coinculpatul P.P. şi, doar cu ocazia confruntării sale cu acesta din urmă, a admis că a existat o situaţie în care au rămas asupra sa 2 lei, proveniţi de la coinculpatul menţionat, însă a învederat că acest lucru s-a întâmplat pentru că a primit de la acesta suma de 7 lei pentru a plăti taxele necesare, în procedura de schimbare a domiciliului unei persoane, astfel că suma respectivă reprezenta ceea ce a rămas, după ce a plătit taxele respective, evidenţiind şi că această împrejurare nu avea nicio legătură cu faptul că ar fi fost vreodată recompensat cu sume de bani de către persoana cu care a fost confruntat.

Apărarea susţinută de inculpatul V. a fost infirmată de declaraţiile coinculpatului P.P. coroborate cu convorbirile purtate de cei doi inculpaţi la data de 5 mai 2008, ora 8:23 redată în procesul-verbal aflat la filele 382-383, din vol. 65 ).

În ceea ce priveşte primirea sumei de 100 lei de la inculpatul H.H.:

Din declaraţiile inculpatului H.H., care s-au coroborat cu procesele-verbale şi declaraţiile investigatorului sub acoperire T., precum şi cu înregistrarea convorbirii ambientale, din ziua de 17 aprilie 2008, a rezultat că, inculpatul a pretins şi primit de la investigator suma de 100 lei, susţinând că o va remite, în aceeaşi zi, coinculpatului V., pentru derularea cu celeritate a formalităţilor de schimbare a domiciliului.

Potrivit probatoriului anterior menţionat, inculpatul H.H. a remis, în aceleaşi împrejurări, cu titlu de mită, suma de 50 lei coinculpatului V..

Inculpatul H.H. şi-a menţinut afirmaţiile în declaraţiile date referitoare la remiterea celor 50 lei, şi cu ocazia confruntării sale cu inculpatul V. (astfel cum a reieşit din conţinutul procesului-verbal aflat la filele 298-305 din vol. 102).

Înalta Curte constată că prima instanţă în mod legal şi temeinic a stabilit că inculpatul V., în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, funcţiona ca agent de poliţie, în cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidența Persoanei Câmpulung pentru îndeplinirea necorespunzătoare a acestor atribuţii, acest inculpat a primit, în baza conivenţei infracţionale prestabilite la nivelul grupului, de la coinculpatul P.P. suma de 200 de euro, iar de la coinculpatul H.H. suma 50 lei. Inculpatul V. a primit sumele de bani anterior menţionate, pentru a îndeplini acte ce intrau în sfera sa de competență şi pentru ca, astfel să asigure îndeplinirea, în cadrul grupului infracţional din care făcea parte, a sarcinilor care îi reveneau, în acest mod fiind atins şi scopul pentru care această grupare infracţională s-a constituit. Conduita infracţională astfel desfăşurată, de către inculpatul V., în intervalul de timp cuprins între 17 aprilie-5 mai 2008, întruneşte din punct de vedere obiectiv şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată (2 acte materiale), faptă incriminată de prev. art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, probatoriul administrat în cauză a dovedit mai presus de orice dubiu că aceste inculpat şi-a asumat (el acţionând la palierul II al acestei grupări), sarcina de a facilita mai multor persoane, în interesul cărora interveneau la el coinculpaţii H.H. şi P.P., schimbarea domiciliului în raza judeţului Argeş, prim pas ce trebuia îndeplinit în desfășurarea globală a procedurii de obţinere, ilegală, a permisului de conducere, prin înscrierea persoanelor respective la susţinerea examenului la nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş. Inculpatul V. şi-a asumat, astfel de sarcini, în mod voluntar, fiind conştient de faptul că, îndeplinindu-şi aceste sarcini, într-un timp cât mai scurt, va obţine venituri şi foloase ilicite, în interes personal. Implicarea acestui inculpat, în gruparea infracţională organizată din prezenta cauză, a reieşit cu pregnanţă şi din faptul că toţi membrii acestei grupări foloseau în comunicările dintre ei, convorbirilor ce le aveau un limbaj codificat, la care instanţa a făcut referire în prezentele considerente, dar foloseau şi poreclele pe care coinculpaţii le aveau şi care porecle erau notorii la nivelul acestui grup. În cazul acestui inculpat, este de reţinut faptul că acesta cunoştea că inculpatului H.H. i se mai spunea şi „Ionică”, poreclă cu care acesta se prezenta atunci când îl contacta telefonic, iar coinculpatul P.P. era cunoscut sub cognomen-ul „Cabană”. Faptul că acest inculpat făcea parte din această grupare criminală nu poate fi contestat, în contextul în care, procedându-se la vizionarea şi audierea unei mari părţi, din înregistrările autorizate a se efectua în cauză, s-a demonstrat implicarea sa. Efectivă, în această activitate infracţională desfăşurată la scară mare, vocea pe care o are acest inculpat, fiind inconfundabilă, de bas-bariton. Inculpatul aderând la un grup infracţional organizat, de a cărui structură avea cunoştinţă, a comis infracţiunea incriminată de Legea nr. 39/2003, lege cu caracter special, cu forma de vinovăţie a intenţiei directe.

Aşadar, în raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte constată că apărarea formulată, de către apelantul inculpat V., prin avocat, în sensul solicitării schimbării încadrării juridice din infracţiunea de aderarea la un grup organizat în două infracţiuni de asociere la săvârşirea de infracţiuni, aceasta nu se susţine, în raport, cu mijloacele de probă administrate care au infirmat această cerere, întrucât în modul în care a acţionat, inculpatul facilita mai multor persoane, în interesul cărora interveneau la el coinculpaţii H.H. şi P.P., schimbarea domiciliului în raza judeţului Argeş, prim pas ce trebuia îndeplinit în desfășurarea globală a procedurii de obţinere, ilegală, a permisului de conducere, prin înscrierea persoanelor respective la susţinerea examenului la nivelul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş.

De asemenea, nu se poate reţine nici solicitarea inculpatului cu privire la achitarea sa pentru infracţiunea de luare de mită, întrucât, aşa cum a rezultat din materialul probator, acesta a primit sumele de bani indicate pentru îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu.

Înalta Curte îşi însuşeşte argumentele primei instanţe cu privire la stabilirea contribuţiei inculpatului V. în comiterea infracţiunilor menţionate, constatând că examenul probator efectuat de prima instanţă se circumscrie exigenţei art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, precum şi cauzelor Boldea contra României, Helle contra Finlandei, nemai impunându-se o nouă reapreciere a probelor în condiţiile art. 420 alin. (9) din C. proc. pen.

Instanţa de control judiciar constată că la momentul în care se judecă prezentul apel a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunea reţinută în sarcina apelantului inculpat V., faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.”

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte

:- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus;

dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. În acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului V., în raport cu noile incriminări C. pen. în vigoare constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi, precum şi infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 291 C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicate inculpatului V., în pedepsele componente pe care le va repune în invidualitatea lor.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Se va menţine pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu referire la art. 5 C. pen., aceasta fiind proporţională în raport cu gravitatea faptei, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, aceste prevederi fiind mai favorabile decât dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. se va dispune ca inculpatul V. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior prevedea că „În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.”

În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) se prevede că”În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.”

Aşadar, norma cuprinsă C. pen. anterior cu privire la stabilirea pedepselor cu închisoare în caz de concurs de infracţiune este mai favorabilă decât aceea din actualul C. pen.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată, Înalta Curte, considerând, în raport cu, diversitatea infracţiunile comise, circumstanţele concrete de săvârşire şi circumstanţele personale ale inculpatului, că scopurile pedepsei, de coerciţie, de exemplaritate, de prevenţie şi educativ pot fi asigurate prin modalitatea menţionată, dând posibilitatea inculpatului de a se îndrepta şi reintegra pozitiv în societate, în viitor.

Referitor la apelantul inculpat O.O.:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, în cursul judecăţii în primă instanţă, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o judicioasă şi corectă stabilire a situaţiei de fapt, precum şi a vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Totodată, instanţa de control judiciar consideră că prima instanţă a făcut un just examen analitic şi sintetic asupra mijloacelor de probă administrate, asupra conţinutului acestora, operând cu argumentele de interpretare asupra acestora, pe care le-a indicat efectiv, aşa cum rezultă din motivarea sentinţei (filele 457-498 a sentinţei atacată, aflată în vol. XXVI al curţii de apel).

Instanţa de control judiciar constată că la momentul în care se judecă prezentul apel a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina apelantului inculpat P.P. faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.”

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus;

dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. În acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului P.P., în raport cu noile incriminări C. pen. în vigoare constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. C. pen., pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi, cu reducerea acestora, ca urmare a procedurii simplificate, infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, cu reducerea acestora, în condiţiile şi a procedurii simplificate, precum şi infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, cu reducerea pedepsei şi în condiţiile procedurii simplificate, intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., aplicate inculpatului O.O., în pedepsele componente pe care le va repune în invidualitatea lor.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Se va menţine pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., aceasta fiind proporţională în raport cu gravitatea faptei, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.

Se va menţine pedeapsa de 1 an închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, aceste prevederi fiind mai favorabile decât dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. se va dispune ca inculpatul O.O. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior prevedea că „În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.”

În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) se prevede că”În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.”

Aşadar, norma cuprinsă C. pen. anterior cu privire la stabilirea pedepselor cu închisoare în caz de concurs de infracţiune este mai favorabilă decât aceea din actualul C. pen.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsa accesorie.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată, Înalta Curte, considerând, în raport cu, diversitatea infracţiunile comise, circumstanţele concrete de săvârşire şi circumstanţele personale ale inculpatului, că scopurile pedepsei, de coerciţie, de exemplaritate, de prevenţie şi educativ pot fi asigurate prin modalitatea menţionată, dând posibilitatea inculpatului de a se îndrepta şi reintegra pozitiv în societate, în viitor.

Înalta Curte apreciază că nu poate avea în vedere solicitarea apărătorului apelantului inculpat de a se aplica ca modalitate de executare a pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, având în vedere gravitatea faptelor comise, circumstanţele concrete ale comiterii faptei, aşa cum au fost reţinute de prima instanţă, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care a avut o conduită procesuală corectă prin prezentarea la toate termenele de judecată, starea precară de sănătate a soţiei sale.

Circumstanţele personale ale inculpatului nu pot fi reţinute ca având caracter prevalent în raport cu celelalte circumstanţe reale ale cauzei, astfel încât acestea s-au evaluat coroborat.

Modalitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în contextul concret al cauzei pentru pedeapsa aplicată inculpatului nu şi-ar atinge finalitatea ca avertisment pentru o conduită viitoare, întrucât condiţiile concrete ale cauzei, prin numărul de infracţiuni comise, cu o gravitate efectivă ridicată potenţată de existenţa unui grup infracţional organizat constituit pentru comiterea unor infracţiuni de corupţie, la care a aderat un număr relativ ridicat de infractori, cu paliere precise de atribuţii, printre care s-a aflat şi inculpatul, ar afecta încrederea în reacţia socială cu privire la asemenea fapte.

Referitor la apelantul inculpat P.P.

Instanţa de control judiciar constată că la momentul în care se judecă prezentul apel a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina apelantului inculpat P.P., faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.”

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. În acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului P.P., în raport cu noile incriminări C. pen. în vigoare constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. C. pen., pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi, cu reducerea acestora, ca urmare a procedurii simplificate, infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, cu reducerea acestora, în condiţiile şi a procedurii simplificate, precum şi infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 290 C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, cu reducerea pedepsei şi în condiţiile procedurii simplificate, ( două pedepse ) intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicate inculpatului P.P., în pedepsele componente pe care le va repune în invidualitatea lor.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Se va menţine pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., aceasta fiind proporţională în raport cu gravitatea faptei, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.

Se va menţine pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., aceasta fiind proporţională în raport cu gravitatea faptei, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.

Se va menţine pedeapsa de 1 an închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, cu aplic. art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., aceasta fiind proporţională în raport cu gravitatea faptei, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, aceste prevederi fiind mai favorabile decât dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. se va dispune ca inculpatul P.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior prevedea că „În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.”

În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) se prevede că; ”În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.”

Aşadar, norma cuprinsă C. pen. anterior cu privire la stabilirea pedepselor cu închisoare în caz de concurs de infracţiune este mai favorabilă decât aceea din actualul C. pen.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsa accesorie.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentinţa penală atacată, respectiv suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 5 ani, aceasta fiind singura în măsură să contribuie la îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa pozitivă, pe durata unui termen de încercare care a fost redus, în raport cu pedeapsa rezultantă dispusă, ca urmare a incidenţei legii penale mai favorabile.

În ceea ce priveşte pe apelantul inculpat R.R.:

Instanţa de control judiciar constată că la momentul în care se judecă prezentul apel a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina apelantului inculpat R.R., faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.”

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus;

dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. În acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului R.R., în raport cu noile incriminări C. pen. în vigoare constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. C. pen., pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi, cu reducerea acestora, ca urmare a procedurii simplificate, infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 290 C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, cu reducerea pedepsei şi în condiţiile procedurii simplificate, infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen., a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani închisoare, infracţiunea de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 C. pen., a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani închisoare, intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., aplicate inculpatului R.R., în pedepsele componente pe care le va repune în invidualitatea lor.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Se va menţine pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. ar. 41 alin. (2) C. pen. anterior art. 13 C. pen. a art. 80 C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., aceasta fiind proporţională în raport cu gravitatea faptei, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.

Se va menţine pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., aceasta fiind proporţională în raport cu gravitatea faptei, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.

Se va menţine pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen., a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, cu aplic. art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., aceasta fiind proporţională în raport cu gravitatea faptei, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, aceasta fiind proporţională în raport cu gravitatea faptei, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.

Se va menţine pedeapsa de 1 an închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 292 C. pen., a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., aceasta fiind proporţională în raport cu gravitatea faptei, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.

Se va constata că infracţiunea, prev. de disp. art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată, pentru care inculpatul R.R. a fost condamnat, prin sentinţa penală nr 71 din 04 aprilie 2011 a Judecătoriei Topoloveni, definitivă prin Decizia penală nr. 638/R din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Pitești este concurentă cu cele cinci infracţiuni, pentru care acest inculpat a fost condamnat prin prezenta hotărâre.

Se va menţine dispoziţia de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, aplicată acestui inculpat, prin sentinţa penală nr. 71 din 04 aprilie 2011 a Judecătoriei Topoloveni, definitivă prin Decizia penală nr. 638/R din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Piteşti, pentru comiterea infracţiunii incriminate de disp. art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată şi, conform disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. anterior se vor contopi cele 5 pedepse aplicate prin prezenta, cu pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare (anterior menţionată), stabilind ca, în final, inculpatul R.R. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior prevedea că „În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.”

În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) se prevede că”În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.”

Aşadar, norma cuprinsă C. pen. anterior cu privire la stabilirea pedepselor cu închisoare în caz de concurs de infracţiune este mai favorabilă decât aceea din actualul C. pen.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsa accesorie.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată, având în vederea gravitatea faptelor comise, numărul acestora, circumstanţele reale concrete şi circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa de control judiciar apreciind că aceasta este singura în măsură să asigure scopurile de coerciţie, de exemplaritate, de prevenţie şi educativă a pedepsei rezultante aplicate.

Înalta Curte consideră că nu se impune aplicarea circumstanţelor atenuante judiciare şi nici modalităţile neprivative de libertate, întrucât acestea nu şi-ar putea atinge scopurile, fiind insuficiente în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni.

În ceea ce-l priveşte pe apelantul inculpat T.T.:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, în cursul judecăţii în primă instanţă, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o judicioasă şi corectă stabilire a situaţiei de fapt, precum şi a vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Totodată, instanţa de control judiciar consideră că prima instanţă a făcut un just examen analitic şi sintetic asupra mijloacelor de probă administrate, asupra conţinutului acestora, operând cu argumentele de interpretare asupra acestora, pe care le-a indicat efectiv, aşa cum rezultă din motivarea sentinţei (filele 212-270 a sentinţei atacată, aflată în vol. XXVI al curţii de apel).

Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut un examen riguros, analitic şi complet asupra celor 32 de acte materiale, reţinută în sarcina inculpatului T.T. cu privire la infracţiunea de luare de mită, evidenţiind în mod concret mijloacele de probă care au condus la dovedirea vinovăţiei inculpatului pentru fiecare act material, declaraţiile coinculpaţilor fiind indicate în concret, cu procesele-verbale de redare ale convorbirilor telefonice şi comunicărilor purtate între inculpatul T.T. şi coinculpatul I.I., dintre coinculpatul I.I. şi candidatul C.C.C.C., candidatul M.M.M.M.M.M.M.M., D.D.D.D., candidatul E.E.E.E., F.F.F.F., G.G.G.G., coinculpatul R.R., candidatul H.H.H.H.,, candidatul I.I.I.I., J.J.J.J., K.K.K.K., L.L.L.L.L.L.L.L., candidata L.L.L.L., candidata M.M.M.M., candidatele N.N.N.N. şi O.O.O.O., candidaţii P.P.P.P., R.R.R.R. şi S.S.S.S., P.P., candidatul T.T.T.T., candidatul X.X.X.X., candidatul Z.Z.Z.Z., s-au făcut referiri concrete la primirea sumelor de bani în euro, lei, şi produse alimentare, declaraţiile inculpatului, declaraţia martorului X.X., candidatul P.P.P.P.P.P.P.P., candidatul Y.Y.Y.Y., candidatul R.R.R.R.R.R.R.R., candidatul B.B.B.B.B., martorul U.U., fiind redate şi din conţinutul acestora.

Totodată, prima instanţă a făcută o corectă coroborare a mijloacelor de probă administrate pe care le-a indicat în mod concret şi în cazul infracţiunii de constituire a unui grup infracţional reţinută în sarcina inculpatului T.T., stabilind că „în perioada 2006-iunie 2008, inculpatul având calitatea de ofiţer de poliţie, cu gradul profesional de comisar şef şi funcţia de şef al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş a constituit un grup infracţional organizat, alcătuit format în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie şi în cadrul căruia, şi-a asumat sarcina de a facilita mai multor persoane, în schimbul unor sume de bani, primite de la acestea şi care au fost împărţite între membrii grupului infracţionale, obţinerea frauduloasă a permisului de conducere.”

S-a stabilit că „inculpatul T.T. a facilitat, mai multor candidaţi, promovarea frauduloasă a examenului susţinut, în vederea obţinerii permisului de conducere, primind, în acest sens, diferite sume de bani, de la ceilalţi membri ai grupării infracţionale cu care era în legătură, respectiv de la coinculpaţii R.R., P.P., I.I.

A rezultat că acest inculpat împreună cu coinculpaţii Y.Y. şi D.D.D., precum şi cu inculpatul G., au constituit, de fapt, acest grup, la care au aderat ulterior mai mulţi membri, parte din ei având calitatea de coinculpaţi.

Astfel, din declaraţiile coinculpatului G., coroborate cu depoziţiile inculpaţilor R.R., P.P., I.I., F.F.F., O.O., în cursul anului 2006, la iniţiativa inculpatului D.D.D., coinculpaţii T.T., Y.Y. şi G., au hotărât să pună, în practică, folosirea unor chestionare însemnate, în vederea facilitării obţinerii permisului de conducere, de către diverse persoane, în scopul primirii unor sume de bani de la candidaţii astfel favorizaţi.”

De asemenea, s-a precizat că”participaţia penală a inculpatului T.T., în calitate de autor al acestei infracţiuni, rezultă nu doar din declaraţiile coinculpaţilor Y.Y., O.O., F.F.F., P.P., H., K., O., I.I., dar şi din conţinutul convorbirilor şi comunicărilor telefonice, purtate cu diferite persoane şi, de asemenea, din înregistrările ambientale.”

Totodată, prima instanţă a motivat argumentat existenţa fiecăreia dintre cele două infracţiuni comise în sarcina acestuia, înlăturând solicitările de achitare formulate, precum şi aceea de schimbare de încadrare juridică formulată, în condiţiile amplu prezentate în conţinutul considerentelor menţionate.

Înalta Curte îşi însuşeşte argumentele primei instanţe cu privire la stabilirea contribuţiei inculpatului T.T. în comiterea infracţiunilor menţionate, constatând că examenul probator efectuat de prima instanţă se circumscrie exigenţei art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, precum şi cauzelor Boldea contra României, Helle contra Finlandei, nemai impunându-se o nouă reapreciere a probelor în condiţiile art. 420 alin. (9) din C. proc. pen.

În raport cu cele mai sus menţionate, criticile apelantului inculpat prin apărător pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute, nu se pot avea în vedere, întrucât materialul probator a evidenţiat contribuţia inculpatului din probele administrate, care au fost variat administrate, faţă de specificul infracţiunilor comise, evidenţiind în concret activitatea infracţională a inculpatului.

Afirmaţia apărării că rolul inculpatului la comiterea infracţiunii de aderare la un grup organizat, ca urmare a faptului că era comisarul şef şi era şef al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor nu poate fi reţinută din această perspectivă, însă calitatea deţinută de inculpat a facilitat comiterea infracţiunii, iar actele de executare comise de inculpat ce îmbracă tipicitatea celor două incriminări este susţinută prin mijloacele de probă administrate, vinovăţia inculpatului fiind dovedită în mod indubitabil.

Înalta Curte nu poate avea în vedere aspectele legate de respingerea probelor administrate de către prima instanţă, întrucât aceasta a administrat un material probator amplu pe care l-a coroborat şi a stabilit, atât baza factuală în mod detaliat, cât şi contribuţia inculpatului T.T. la comiterea infracţiunilor reţinute.

Instanţa de control judiciar consideră că declaraţia dată de inculpat în faţa instanţei de apel nu este susţinută de materialul probator, care dovedeşte contrariul, în sensul celor exprimate de inculpat.

Înalta Curte a dispus asupra probelor solicitate de către apărătorul apelantului inculpat în apel, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la 11 februarie 2014, (vol. II, filele 447-449 dosarul Înaltei Curţi) fiind admise o parte din acestea, iar cele respinse au condus la convingerea instanţei că nu au relevanţă, din perspectiva cerinţelor probatorii, precum şi faţă de materialul probator administrat, care a dovedit contribuţia inculpatului în comiterea infracţiunilor în sarcina sa.

Instanţa de control judiciar a examinat mijloacele de probă în contextul conţinutului prevederilor art. 420 alin. (8) şi (9) C. proc. pen., aşa cum s-a menţionat.

Instanţa de control judiciar constată, însă, că la momentul în care se judecă prezentul apel a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina apelantului inculpat T.T., faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.”

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. În acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului T.T., în raport cu noile incriminări C. pen. în vigoare constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi, infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 291 C. pen., pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani închisoare, intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., aplicate inculpatului T.T., în pedepsele componente pe care le va repune în invidualitatea lor.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 11 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Referitor la infracţiunea de luare de mită, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 14 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu referire la art. 5 C. pen., la 6 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, aceste prevederi fiind mai favorabile decât dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. se va dispune ca inculpatul T.T. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 3 ani.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior prevedea că „În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.”

În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) se prevede că”În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.”

Aşadar, norma cuprinsă C. pen. anterior cu privire la stabilirea pedepselor cu închisoare în caz de concurs de infracţiune este mai favorabilă decât aceea din actualul C. pen.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsa accesorie.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată, Înalta Curte, considerând, în raport cu, diversitatea infracţiunile comise, circumstanţele concrete de săvârşire şi circumstanţele personale ale inculpatului, că scopurile pedepsei, de coerciţie, de exemplaritate, de prevenţie şi educativ pot fi asigurate prin modalitatea menţionată, dând posibilitatea inculpatului de a se îndrepta şi reintegra pozitiv în societate, în viitor.

Referitor la apelantul inculpat Y.Y.:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, în cursul judecăţii în primă instanţă, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o judicioasă şi corectă stabilire a situaţiei de fapt, precum şi a vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Totodată, instanţa de control judiciar consideră că prima instanţă a făcut un just examen analitic şi sintetic asupra mijloacelor de probă administrate, asupra conţinutului acestora, operând cu argumentele de interpretare asupra acestora, pe care le-a indicat efectiv, aşa cum rezultă din motivarea sentinţei (filele 270-333 a sentinţei atacată, aflată în vol. XXVI al curţii de apel).

Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o judicioasă evaluare coroborată asupra mijloacelor de probă administrate privind pe inculpatul Y.Y., stabilind în raport cu fiecare acuzaţie adusă, modul cum această este dovedită din mijloacele de probă administrate pe care nu numai că le-a indicat, dar care a redat şi din conţinutul concret al unora dintre acestea, în scopul evidenţierii cu privire la candidaţi.

Instanţa de control judiciar consideră că referitor la infracţiunea de constituire a unui grup organizat în mod corect prima instanţă a stabilit în sinteză, în fapt că” începând de la debutul anului 2006 până în iunie 2008, inculpatul Y.Y. a acţionat la nivelul grupului infracţional organizat, din prezenta cauză, în calitate de membru ce a constituit această grupare criminală, el coordonând alături de ceilalţi trei coinculpaţi, (ce reprezentau primul palier al grupului), activitatea desfăşurată de intermediarii grupului ce acţionau la al doilea palier. Era cel care alături de ceilalţi trei coinculpaţi, contra cost, stabileau condiţiile, pe care obligatoriu, trebuiau să le îndeplinească candidaţii înscrişi la susţinerea acestui examen, şi care, în calitatea sa, de membru al comisiei de examinare, verifica modul în care erau instruiţi de către intermediari, aceşti candidaţi. Toţi cei patru inculpaţi, care alcătuiau primul palier al acestei grupări criminale, care alcătuiau primul palier al acestei grupări criminale, au avut drept scop, formarea acestui grup infracţionale organizat, pentru comiterea infracţiunilor de corupţie ce le-au fot reținute în sarcină, ei constituind această gruparea criminală pentru atingerea unui ţel comun, respingerea obţinerea, în mod ilicit, de venituri lunare şi constante, prin comitere infracţiunilor de corupţie (…). Aşa cum s-a mai arătat, inculpatul, alături de ceilalţi trei coinculpaţi, coordona şi controla activitatea infracţională desfășurată de membrii palierului doi, urmând ca, în urma sprijinului, ce îl acorda candidaţilor, pentru care se intervenea, la el sau la ceilalţi membrii ai comisiei, să încaseze sumele de bani prestabilite cu intermediarii. Ori, acţionând în prezenta cauză, cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, modalitatea anterior expusă, acest inculpat nu avea cum să comită infracţiunea incriminată de disp. art. 323 C. pen., pentru că gruparea criminală din care făcea parte avea structură piramidală, a acţionat un timp extrem de mare, pe o arie geografică determinată (judeţul Argeş şi constituirea acestui grup infracțional organizat a reprezentat mijlocul comiterii infracţiunilor de corupție, ce au fost reţinute în sarcina acestuia.

Infracţiunea efectivă a inculpatului Y.Y., în activitatea desfăşurată la primul palier al acestui grup infracţional organizat, rezultă cu certitudine şi din analiza, imparţială, a convorbirilor derulate de acest inculpat şi de coinculpaţii D.D.D. şi T.T., în intervalul cuprins între februarie-mai 2008 şi între 21 aprilie - 27 mai 2008, în birourile din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş, unde toţi aceşti inculpaţi purtau convorbiri fixate pe CD-urile anexă la dosar. De asemenea, acelaşi aspect rezultă şi din evaluarea obiectivă a conţinutului convorbirilor/comunicărilor telefonice, derulate în intervalul 13-24 martie 2008, între coinculpaţii Y.Y. şi M.M., ce se află fixate pe CD-ul copie cu nr. 31/26/P/2008.

Toate aceste considerente expuse justifică de ce conduita infracţională astfel manifestată de inculpatul Y.Y., se circumscrie prev. art. 7 din Legea nr. 39/2003, acesta constituind, alături de cei trei coinculpaţi, grupul infracţional organizat, la care ulterior au aderat şi ceilalţi 21 de inculpaţi, din prezenta cauză. Fapta reţinută în sarcina acestui inculpat, ca primă acuză, există este incriminată ca faptă penală, de legiuitorul român, într-o lege specială şi fiind comisă de acesta, cu intenţie directă, impune tragerea sa la răspundere penală. Totodată, aceste considerente mai sus expuse, justifică de ce nu se poate adopta faţă de acesta soluţia achitării sale, fie în conformitate cu prev. art. 10 lit. a) C. proc. pen., fie în conformitate cu disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen.”

De asemenea, s-a argumentat imposibilitatea achitării inculpatului pentru infracţiunea de luare de mită, aşa cum s-a menţionat în considerentele sentinţei.

De asemenea, prima instanţă a motivat respingerea schimbării încadrării juridice solicitată de către apărătorul inculpatului a infracţiunii de permitere a accesului unor persoane neautorizate, la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în formă continuată (3 acte materiale) în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată (3 acte materiale faptă incriminată de disp. art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

Totodată, prima instanţă a înlăturat motivat şi solicitarea schimbării încadrării juridice a faptei incriminate de disp. art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 9 şi art. 14 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. ( trei acte materiale ) în cea prev. şi ped. de disp. art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. ( trei acte materiale ) şi, după ce se va opera această schimbare de încadrare juridică, să se dispună achitarea clientului său de sub acuza săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice., în formă continuată, fie în baza prev. art. 10 lit. a) C. proc. pen., fie în conformitate cu prev. art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Înalta Curte îşi însuşeşte argumentele primei instanţe cu privire la stabilirea contribuţiei inculpatului Y.Y. în comiterea infracţiunilor menţionate, constatând că examenul probator efectuat de prima instanţă se circumscrie exigenţei art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, precum şi cauzelor Boldea contra României, Helle contra Finlandei, nemai impunându-se o nouă reapreciere a probelor în condiţiile art. 420 alin. (9) din C. proc. pen.

Instanţa de control judiciar nu poate avea în vedere solicitarea formulată în apel de către apărătorul apelantului inculpat cu privire la desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare ca urmare a existenţei unui caz de incompatibilitate al judecătorului din prima instanţă, în raport cu afirmaţiile făcute, aşa cum s-a arătat, întrucât în contextul cauzei nu este incident cazul de incompatibilitate menţionat, judecătorul nu s-a antepronunţat prin modul cum s-a exprimat, astfel încât critica formulată este nefondată.

Celelalte critici susţinute de către apelantul inculpat Y.Y. prin apărător nu se susţin, prima instanţă făcând un examen riguros şi temeinic motivat asupra fiecăreia din acuzaţiile aduse, reţinând argumentat infracţiunile de aderare la un grup infracţional organizat, de luare de mită, a infracţiunii prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 7 şi a art. 14 din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a infracţiunii de fals intelectual, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, pe baza mijloacelor de probă administrate.

Instanţa de control judiciar constată, însă, că la momentul în care se judecă prezentul apel a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina apelantului inculpat Y.Y., faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.”

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. În acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii ( din cele menţionate ).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului Y.Y., în raport cu noile incriminări C. pen. în vigoare constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi, infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani închisoare, infracţiunea de nerespectare a regimului şi muniţiilor prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicate inculpatului Y.Y., în pedepsele componente pe care le va repune în invidualitatea lor.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 11 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Se va menţine pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 7 şi a art. 14 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, aceasta fiind proporţională în raport cu gravitatea faptei, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, aceasta fiind proporţională în raport cu gravitatea faptei, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.

Referitor la infracţiunea de luare de mită, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 11 şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu referire la art. 5 C. pen., la 6 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Se va menţine pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. anterior, aceasta fiind proporţională în raport cu gravitatea faptei, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, aceasta fiind proporţională în raport cu gravitatea faptei, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.

În ceea ce priveşte infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, aceste prevederi fiind mai favorabile decât dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. se va dispune ca inculpatul Y.Y. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 3 ani.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior prevedea că „În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.”

În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) se prevede că”În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.”

Aşadar, norma cuprinsă C. pen. anterior cu privire la stabilirea pedepselor cu închisoare în caz de concurs de infracţiune este mai favorabilă decât aceea din actualul C. pen.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsa accesorie.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată, Înalta Curte, considerând, în raport cu, diversitatea infracţiunile comise, circumstanţele concrete de săvârşire şi circumstanţele personale ale inculpatului, că scopurile pedepsei, de coerciţie, de exemplaritate, de prevenţie şi educativ pot fi asigurate prin modalitatea menţionată, dând posibilitatea inculpatului de a se îndrepta şi reintegra pozitiv în societate, în viitor.

Referitor la apelantul inculpat B.B.B.:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, în cursul judecăţii în primă instanţă, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o judicioasă şi corectă stabilire a situaţiei de fapt, precum şi a vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Totodată, instanţa de control judiciar consideră că prima instanţă a făcut un just examen analitic şi sintetic asupra mijloacelor de probă administrate, asupra conţinutului acestora, operând cu argumentele de interpretare asupra acestora, pe care le-a indicat efectiv, aşa cum rezultă din motivarea sentinţei (filele 677-703 a sentinţei atacată, aflată în vol. XXVI al curţii de apel).

Înalta Curte constată că prima instanţă în mod judicios şi temeinic argumentat a stabilit şi reţinut vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, fiind făcut un examen riguros şi motivat cu privire la fiecare infracţiune reţinut, mijloacele de probă administrate au fost indicate în mod direct, exemplificându-se din conţinutul unora aspecte care coroborate cu alte mijloacele de probă au dovedit acuzaţiile aduse.

Instanţa de control judiciar îşi însuşeşte argumentele primei instanţe cu privire la stabilirea contribuţiei inculpatului B.B.B. în comiterea infracţiunilor menţionate, constatând că examenul probator efectuat de prima instanţă se circumscrie exigenţei art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, precum şi cauzelor Boldea contra României, Helle contra Finlandei, nemai impunându-se o nouă reapreciere a probelor în condiţiile art. 420 alin. (9) din C. proc. pen.

Înalta Curte nu va putea reţine solicitarea apărătorului apelantului inculpat cu privire la incidenţa art. 16 lit. i) C. proc. pen. referitoare la infracţiunea de trafic de influenţă, în raport cu Decizia penală nr. 2290 din iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, întrucât acestea nu sunt incidente în cauză faţă de contextul concret al faptelor din prezenta cauză.

Instanţa de control judiciar constată, însă, că la momentul în care se judecă prezentul apel a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina apelantului inculpat B.B.B., faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.”

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus;

dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. În acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului B.B.B., în raport cu noile incriminări C. pen. în vigoare constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi, infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani închisoare, intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., aplicate inculpatului B.B.B., în pedepsele componente pe care le va repune în invidualitatea lor.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 8 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de 9 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu referire la art. 5 C. pen., la 6 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, aceste prevederi fiind mai favorabile decât dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. se va dispune ca inculpatul B.B.B. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior prevedea că „În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.”

În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) se prevede că”În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.”

Aşadar, norma cuprinsă C. pen. anterior cu privire la stabilirea pedepselor cu închisoare în caz de concurs de infracţiune este mai favorabilă decât aceea din actualul C. pen.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsa accesorie.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată, Înalta Curte, considerând, în raport cu, infracţiunile comise, circumstanţele concrete de săvârşire şi circumstanţele personale ale inculpatului, că scopurile pedepsei, de coerciţie, de exemplaritate, de prevenţie şi educativ pot fi asigurate prin modalitatea menţionată, dând posibilitatea inculpatului de a se îndrepta şi reintegra pozitiv în societate, în viitor.

Referitor la apelantul inculpat D.D.D.: urmăririi penale, în cursul judecăţii în primă instanţă, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o judicioasă şi corectă stabilire a situaţiei de fapt, precum şi a vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Totodată, instanţa de control judiciar consideră că prima instanţă a făcut un just examen analitic şi sintetic asupra mijloacelor de probă administrate, asupra conţinutului acestora, operând cu argumentele de interpretare asupra acestora, pe care le-a indicat efectiv, aşa cum rezultă din motivarea sentinţei (filele 333-371 a sentinţei atacată, aflată în vol. XXVI al curţii de apel).

Prima instanţă a făcut un riguros şi temeinic examen asupra materialului probator administrat în raport cu fiecare infracţiune ce i-a fost reţinută, coroborând mijloacele de probă pe care le-a indicat efectiv, în raport cu fiecare candidat menţionat, stabilind baza factuală şi constatând contribuţia inculpatului şi în consecinţă vinovăţia inculpatului la comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Totodată, Înalta Curte constată că prima instanţă a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi cea prev. de art. 323 C. pen., motivând de ce inculpatul a comis infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, faptă prev. şi ped. de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Astfel, s-a reţinut „din declaraţiile coinculpaţilor G., T.T. şi chiar din declaraţia sa (a acestui inculpat), a rezultat, cu certitudine, că la începutul anului 2006, pentru a rezolva favorabil situaţiile persoanelor ce susţineau examen la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Argeş şi pentru care nu doar cei trei inculpaţi menţionaţi, dar şi alţi funcţionari ai instituţiei amintite, erau abordaţi, inculpatul D.D.D. a propus ca acestora să li se dea chestionare ce aveau variantele, corecte, de răspuns marcate.

Propunerea astfel lansată de acest inculpat a fost îmbrăţişată, nu doar de cei doi inculpaţi anterior menţionaţi, dar şi de coinculpatul Y.Y., ce, la întoarcerea sa din concediul de odihnă în 2006, a aflat de această hotărâre. Mecanismul propus de inculpatul D.D.D. a început să funcţioneze potrivit propunerii sale, membrii comisiei de examinare, ce erau desemnaţi, zilnic, să examineze candidaţii înscrişi la susținerea examenului, fiind cei care le puneau la dispoziţie, celor pentru care se interveneau la ei, chestionarele la care am făcut referire mai sus.

Grupul infracţional organizat, era constituit la cel mai înalt nivel al său din inculpaţii T.T., Y.Y., D.D.D. şi G., ce coordonau şi controlau activitatea acestei grupări, ei fiind cei care, contra cost, le favorizau respectivilor candidaţi promovarea frauduloasă şi permisului de conducere. Coinculpaţii R.R., H. şi P.P. au învederat, în mod expres, faptul că ei făceau intervenţii, directe, la inculpatul D.D.D., pentru a obţine sprijinul acestuia, în sensul anterior menţionat, după care îi remiteau, acestuia, suma de bani cuvenită, ce cunoştea diferenţe în funcţie de categoria vizată la obţinerea permisului de conducere (amator sau profesionist).

Inculpatul D.D.D. asigura coordonarea activităţii acestui grup infracţional organizat, alături de ceilalţi trei inculpaţi menţionaţi, iar prin intermediul coinculpatului B.B.B. transmitea celorlalţi coinculpaţi, ce acţionau tot, ca intermediari în cauză sau transmiterea direct acestor intermediari, data la care erau programaţi respectivii candidaţi la examen, cum şi când urmau să intre în sală aceştia pentru a susţine proba teoretică, ce acte mai trebuiau depuse la dosar. Cei patru inculpaţi ce au avut iniţiativa constituirii acestui grup infracţional organizat au acţionat o perioadă de timp substanţială, aproximativ 30 de luni, conform rezoluţiei infracţionale comune, luate la începutul anului 2006, urmărind, cu tenacitate, atingerea „ţelului” comun, comiterea infracţiunilor de corupţie, din săvârşirea cărora să obţină venituri şi foloase ilicite.

Grupul infracţional organizat din prezenta cauză are deci structura prevăzută de legiuitor în legea specială, sarcinile fiecărui membru erau strict determinate şi îndeplinirea acestora era urmărită şi controlată de cei patru inculpaţi, ce l-au constituit, şi a acţionat în timp o perioadă îndelungată; în timp ce asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni nu are o asemenea structură piramidală, nu presupune o acţiune a membrilor săi întinsă, ca durată, în timp, iar sarcinile acestora nu sunt strict determinate.

Toate acest considerente justifică de ce instanţa a concluzionat că inculpatul D.D.D. a comis infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, astfel cum este ea reglementată de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003. Conduita expres manifestată de acest inculpat, în perioada de timp critică, îmbracă elementele constitutive ale aceste fapte penale, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi din punct de vedere subiectiv.”

Referitor la acuzaţia de luare de mită, prima instanţă a motivat respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, prin înlăturarea disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în condiţiile arătate în considerentele sentinţei, reţinând vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii.

De asemenea, prima instanţă a constatat motivat întrunirea elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 9 şi art. 14 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale) arătându-se că „din înregistrările video autorizate a fi realizate în cauză de către investigatorii sub acoperire T. şi U., de martorul K.K. (ce iniţial a avut calitatea de denunţător), cât şi din declaraţiile de martori ale acestor trei persoane menţionate, dar şi din declaraţia martorului I. a rezultat cu certitudine, că inculpatul D.D.D. le-a repartizat acestora, la momentul la care ei au susţinut proba teoretică chestionare ce aveau răspunsurile corecte, marcate; aceştia nefăcând altceva decât să copieze, pe anexele la chestionar, variantele de răspuns astfel marcate. În data de 30 aprilie 2008 când martorul K.K. a susţinut sala, cu el în bancă, a fost situat şi K.K.K.K.K., care, de asemenea, a primit de la inculpatul D.D.D. chestionare ce aveau răspunsurile, corect, marcate şi el procedând la copierea variantelor corect de răspuns, pe anexa ce-i fusese repartizată.

Însuşi inculpatul D.D.D. a recunoscut că acestor cinci candidaţi menţionaţi le-a furnizat, în modalitatea anterior expusă, informaţii ce nu erau destinate publicităţii şi de către aceştia s-au servit pentru a promova examenul, la care se înscriseseră. Şi această conduită, expres manifestată de inculpatul D.D.D. în intervalul de timp cuprins între 17 aprilie-16 mai 2008, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii incriminate de disp. art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 rep. La art. 9 şi 14 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în formă continuată - 5 acte materiale), inculpatul săvârşind această a treia infracțiune, tot cu forma de vinovăţie a intenţiei directe.”

Aşadar, în raport cu cele menţionate, apărările inculpatului nu pot fi avute în vedere, întrucât materialul probator administrat a dovedit vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Instanţa de control judiciar constată, însă, că la momentul în care se judecă prezentul apel a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina apelantului inculpat D.D.D., faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.”

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. În acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului D.D.D., în raport cu noile incriminări C. pen. în vigoare constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., pedepsită cu pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi, infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani închisoare, intră sub incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 C. pen.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani şi 6 luni interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., aplicate inculpatului D.D.D., în pedepsele componente pe care le va repune în invidualitatea lor.

Înalta Curte, faţă de conţinutul dispoziţiilor legii penale mai favorabile consideră că se impune a examina necesitatea proporţionalizării pedepsei, în raport cu dispoziţiile legii penale mai favorabile.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de la 10 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Se va menţine pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 9 şi a art. 17 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, aceasta fiind proporţională în raport cu gravitatea faptei, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, aceasta fiind proporţională în raport cu gravitatea faptei, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.

Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă, Înalta Curte va proporţionaliza pedeapsa ce se va aplica concret, prin reducerea cuantumului de 11 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu referire la art. 5 C. pen., la 6 ani închisoare, având în vedere pedepsele mai uşoare stabilite de legiuitor pentru noua incriminare, pe care a adaptat-o condiţiilor concrete cu privire la această faptă, respectiv gravitatea ei, modalitatea de comitere, circumstanţele personale.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, considerând că aceasta este suficientă, necesară şi proporţională referitor la cuantumul ei, sub aspectul interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, aceste prevederi fiind mai favorabile decât dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. se va dispune ca inculpatul D.D.D. să execute pedeapsa cea mai grea de luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior prevedea că „În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.”

În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) se prevede că”În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.”

Aşadar, norma cuprinsă C. pen. anterior cu privire la stabilirea pedepselor cu închisoare în caz de concurs de infracţiune este mai favorabilă decât aceea din actualul C. pen.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsa accesorie.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată, Înalta Curte, considerând, în raport cu, infracţiunile comise, circumstanţele concrete de săvârşire şi circumstanţele personale ale inculpatului, că scopurile pedepsei, de coerciţie, de exemplaritate, de prevenţie şi educativ pot fi asigurate prin modalitatea menţionată, dând posibilitatea inculpatului de a se îndrepta şi reintegra pozitiv în societate, în viitor.

Faţă de cele menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Târgu Mureş împotriva sentinţei penale nr. 8 din data de 14 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimaţii inculpaţi S., F.F.F., O., H. şi B.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile declarate de apelurile declarate de inculpaţii T.T., Y.Y., D.D.D., B.B.B., X., A.A., V., M.M., E., I.I., H.H., P.P., M., G.G., G., C., E., O.O. şi R.R. împotriva aceleiaşi sentinţe penale, în condiţiile arătate în considerente.

Înalta Curte, potrivit art. 415 alin. (1) din Codul de procedură, va lua act de manifestarea unilaterală de voinţă în sensul retragerii apelurilor declarate de inculpaţii A., D., N. şi K. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de martorul B.B.B.B. împotriva aceleiaşi hotărâri penale, având în vedere că motivele invocate de martor de anulare a permisului de conducere, acesta obţinându-l cu 9 ani împreună, neavând niciun fel legătură cu activitatea infracţională a inculpaţilor din prezenta cauză nu se circumscriu dispoziţiei din art. 409, C. proc. pen., şi anume că apelul acestuia vizează cheltuielile judiciar, indemnizaţiile cuvenite acestora şi amenzile judiciare aplicate, or, solicitarea anulării permisului de conducere nu se regăseşte printre situaţiile expres şi limitativ prevăzute.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. se vor obliga apelanţii inculpaţi D., N. şi K. la plata sumei de câte 900 lei, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga apelantul inculpat A. la plata sumei de 600 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii G.G., E., P.P. şi B., în sumă de câte 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii T.T., Y.Y., D.D.D., B.B.B., X., A.A., V., M.M., E., I.I., H.H., M., G., C., O.O., R.R., S., F.F.F., O. şi H. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Târgu-Mureş, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Târgu Mureş împotriva sentinţei penale nr. 8 din data de 14 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimaţii inculpaţi S., F.F.F., O., H. şi B.

Admite apelurile declarate de inculpaţii T.T., Y.Y., D.D.D., B.B.B., X., A.A., V., M.M., E., I.I., H.H., P.P., M., G.G., G., C., E., O.O. şi R.R. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Desființează în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând:

1. Menține pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată.

2. Reduce pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului C. pentru comiterea infracţiunii de prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată.

3. Reduce pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului E. pentru comiterea infracţiunii de prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată.

4. Reduce pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului E. pentru comiterea infracţiunii de prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată.

5. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an şi 6 luni interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., aplicate inculpatului G., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Menţine pedeapsa de 1 an închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 9 şi a art. 14 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., a art. 13 şi 80 C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. penal anterior, dispune ca inculpatul G. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentinţa penală atacată, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicae, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

6. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an şi 6 luni interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., aplicate inculpatului H., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., de la 2 ani şi 10 luni închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Menține pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen.

Menţine pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, cu aplic. art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen.

Menţine pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, cu aplic. art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. penal anterior, dispune ca inculpatul H. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Înlătură dispoziţia privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilită prin sentinţa penală atacată, dispunând executarea pedepsei în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior.

7. Reduce pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului M. pentru comiterea infracţiunii de prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentinţa penală atacată, respectiv suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

8. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an şi 6 luni interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicate inculpatului O., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Reduce pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., la pedeapsa de 1an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. penal anterior, dispune ca inculpatul O. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentinţa penală atacată, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

9. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., aplicate inculpatului S., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Menţine pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, și art. 80 C. pen. anterior și a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 5 C. pen.

Menţine pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 13 și art. 80 C. pen. anterior și a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. penal anterior, dispune ca inculpatul S. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Înlătură dispoziţia privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilită prin sentinţa penală atacată, dispunând executarea pedepsei în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior.

10. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., aplicate inculpatului X., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Menţine pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 5 C. pen.

Menţine pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de rap. la art. 289 C. pen. anterior, cu aplic. disp. art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 5 C. pen.

Menţine pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi a art. 80 C. pen. anterior și art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. penal anterior, dispune ca inculpatul X. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată.

11. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicate inculpatului A.A., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen., de la 7 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Menţine pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. penal anterior, dispune ca inculpatul A.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată.

12. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicate inculpatului G.G., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Menţine liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 226 zile de închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă, de 1 an închisoare, ce a fost aplicată acestui inculpat, prin sentinţa penală nr. 305 din 17 februarie 2006 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă prin neapelare.

Menţine dispoziţia de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului G.G., prin sentinţa penală nr. 426 din 09 decembrie 2009 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă prin Decizia penală nr. 60/2011 a Tribunalului Dâmboviţa şi dispune descontopirea acesteia în pedepsele componente, respectiv în: pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată inculpatului G.G. pentru săvârşirea infracţiunii, prev. şi ped. de disp. art. 321 alin. (2), (3) C. pen.; două pedepse de câte 6 luni închisoare fiecare, aplicate aceluiaşi inculpat pentru comiterea a două infracţiuni, incriminate de disp. art. 321 alin. (1) C. pen., repunând aceste trei pedepse în individualitatea lor.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. penal anterior, contopeşte pedeapsa aplicată, prin prezenta hotărâre, cu cele trei pedepse, aplicate inculpatului G.G., prin sentinţa penală nr. nr. 426/2009 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă prin Decizia penală nr. 60/2011 a Tribunalului Dâmboviţa, urmând ca, în final, acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată.

13. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicate inculpatului H.H., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Menţine pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. anterior, a art. 13 şi art. 80 C. pen. anterior, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. și a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Menţine pedeapsa de 1 an închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. anterior, a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Menţine pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu reţinerea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. penal anterior, dispune ca inculpatul H.H. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată.

14. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., aplicate inculpatului I.I., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Menţine pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, și a art. 80 C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen.

Menţine pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Menţine pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. penal anterior, dispune ca inculpatul I.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată.

15. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., aplicate inculpatului M.M., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Menţine pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. penal anterior, dispune ca inculpatul M.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată.

16. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicate inculpatului N.N., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen., de la 5 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Menţine pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. penal anterior, dispune ca inculpatul N.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată.

17. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., aplicate inculpatului O.O., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Menţine pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen.

Menţine pedeapsa de 1 an închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. penal anterior, dispune ca inculpatul O.O. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată.

18. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicate inculpatului P.P., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Menţine pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 cu aplic. art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen.

Menţine pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 cu aplic. art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen.

Menţine pedeapsa de 1 an închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 cu aplic. art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. penal anterior, dispune ca inculpatul P.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentinţa penală atacată, respectiv suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 5 ani.

19. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., aplicate inculpatului R.R., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Menţine pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 13 C. pen. a art. 80 C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Menţine pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Menţine pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen., a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Menţine pedeapsa de 1 an închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 292 C. pen., a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002,art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. și art. 5 C. pen.

Constată că infracţiunea, prev. de disp. art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată, pentru care inculpatul R.R. a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 71/04 aprilie 2011 a Judecătoriei Topoloveni, definitivă prin Decizia penală nr. 638/R/31 mai 2011 a Curţii de Apel Piteşti este concurentă cu cele cinci infracţiuni, pentru care acest inculpat a fost condamnat prin prezenta hotărâre.

Menţine dispoziţia de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, aplicată acestui inculpat, prin sentinţa penală nr. 71/04 aprilie 2011 a Judecătoriei Topoloveni, definitivă prin Decizia penală nr. 638/R/31 mai 2011 a Curţii de Apel Piteşti, pentru comiterea infracţiunii incriminate de disp. art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată şi, conform disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. anterior contopeşte cele 5 pedepse aplicate, prin prezenta, cu pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare (anterior menţionată), stabilind ca, în final, inculpatul R.R. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată.

20. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicate inculpatului T.T., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen., de la 11 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

Reduce pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu referire la art. 5 C. pen., la 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. penal anterior, dispune ca inculpatul T.T. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 3 ani.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată.

21. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 11 ani și 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicate inculpatului Y.Y., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen., de la 11 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

Menţine pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 7 şi a art. 14 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Reduce pedeapsa de 11 ani şi 8 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

Menţine pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. anterior.

Reduce pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 342 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. penal anterior, dispune ca inculpatul Y.Y. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 3 ani.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată.

22. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 9 ani și 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., aplicate inculpatului B.B.B., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen., de la 8 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Reduce pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. penal anterior, dispune ca inculpatul B.B.B. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată.

Constată că apelantul intimat inculpat B.B.B. este arestat în altă cauză.

23. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 11 ani și 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani și 6 luni interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., aplicate inculpatului D.D.D., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen. de la 10 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Menţine pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 9 şi a art. 14 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Reduce pedeapsa de 11 ani şi 4 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. penal anterior, dispune ca inculpatul D.D.D. să execute pedeapsa cea mai grea de luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentinţa penală atacată.

24. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an și 6 luni interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicate inculpatului F.F.F., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Reduce pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Menţine pedeapsa de 1 an închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, rap. disp. art. 13 C. pen., a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi a art. 80 C. pen. și a art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Menţine pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. penal anterior, dispune ca inculpatul F.F.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Înlătură dispoziţia privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilită prin sentinţa penală atacată, dispunând executarea pedepsei în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. anterior.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Ia act de retragerea apelurilor declarate de inculpaţii A., D., N. şi K. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de martorul B.B.B.B. împotriva aceleiași hotărâri penale.

Obligă apelanții inculpaţi D., N. şi K. la plata sumei de câte 900 lei, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă apelanții inculpaţi A. la plata sumei de 600 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații G.G., E., P.P. şi B., în sumă de câte 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații T.T., Y.Y., D.D.D., B.B.B., X., A.A., V., M.M., E., I.I., H.H., M., G., C., O.O., R.R., S., F.F.F., O. şi H. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Târgu-Mureş, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2014.