Recognition of wartime refugee status under Law No. 189/2000: sufficiency of official acts and archive records to prove specific periods of displacement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the defendant pension house, leaving the lower court's judgment in force which granted the claimant’s request to recognize them as a beneficiary of Law No. 189/2000 for specific wartime periods. The dispute concerned an administrative challenge to a decision refusing status under Article 1, lit. c) of Law No. 189/2000 for the periods of September 6, 1940, to September 1, 1941, and April 15, 1944, to March 6, 1945. The court rejected the defendant’s argument that the end date of the initial refugee period was unclear, ruling that the claimant proved their status through official records, including the mother’s work certificate showing a leave of absence in September 1940 and return in September 1941, alongside an archive extract confirming the family’s refuge in Argeș county in 1940. Applying Article 6, lit. i) of Law No. 189/2000, as introduced by Law No. 319/2002, the court held that the submission of official acts or any legal means of proof was sufficient to establish the regulated circumstances, thereby affirming the lower court’s admission of the action.
Legislator headnote
AI generatedart. 6 lit. i) din Legea nr. 189/2000, art. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Recognition of wartime refugee status under Law No. 189/2000: sufficiency of official acts and archive records to prove specific periods of displacement: 189/2000 for specific wartime periods. The dispute concerned an administrative challenge to a decision refusing status under Article 1, lit. c) of Law No. 189/2000 for the periods of September 6, 1940, to September 1, 1941, and April 15, 1944, to March 6, 1945. The court rejected the defendant’s argument that the end date of the initial refugee period was unclear, ruling that the claimant proved their status through official records, including the mother’s work certificate showing a leave of absence in September 1940 and return in September 1941, alongside an archive extract confirming the family’s refuge in Argeș county in 1940. Applying Article 6, lit. i) of Law No. 189/2000, as introduced by Law No. 319/2002, the court held that the submission of official acts or any legal means of proof was sufficient to establish the regulated circumstances, thereby affirming the lower court’s admission of the action.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
M.V., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, a solicitat anularea hotărârii nr. 5742/5230 din 8 iulie 2003 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, conform art. 1 lit. c), pentru perioadele 6 septembrie 1940 - 1 septembrie 1941 și 15 aprilie 1944 - 6 martie 1945.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1537 din 8 octombrie 2003, a admis acțiunea.
Considerând hotărârea nelegală, sub aspectul stabilirii perioadei pentru care reclamantul este beneficiarul Decretului nr. 189/2000, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, întrucât din actele existente la dosar nu poate fi dedusă o dată a sfârșitului primei perioade de refugiu.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 6 lit. i) din Legea nr. 189/2000, introdus prin Legea nr. 319/2002, dovedirea situațiilor reglementate de art. 1 din Legea nr. 189/2000, se face de persoanele interesate, cu acte oficiale, eliberate la cerere, de către organele competente sau prin orice mijloace de probă, prevăzute de lege.
Din cartea de muncă a mamei reclamantului rezultă că în septembrie 1940, aceasta a încetat activitatea la școala primară din Ciobalaccia, județ Cahul și a revenit la post în luna septembrie 1941.
Din copia extras emisă de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Argeș, rezultă că părinții reclamantului, împreună cu copiii lor (deci și reclamantul), s-au refugiat în anul 1940, în județul Argeș, comuna Ungheni.
În condițiile date, justificat instanța a admis acțiunea, stabilind că prima perioadă este cuprinsă între 6 septembrie 1940 - 1 septembrie 1941.
Recursul fiind nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1537 din 8 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2004.