Cassation dismissed: De facto management satisfies subject qualification for tax evasion and civil claims fall outside cassation scope

Decizia nr. 277/RC/2016

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 279 din 20 decembrie 2013 pronunțată, în rejudecare, de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. x/97/2005*, s-au dispus următoarele:

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul A., de schimbare a încadrării juridice după cum urmează:

- din infracțiunea continuată de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în concurs de infracțiuni la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969);

- din participație improprie în formă continuată la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 289 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în concurs de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 289 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969);

- din infracțiunea continuată de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în concurs de infracțiuni la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969);

- din complicitate în formă continuată la infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în complicitate sub forma concursului la infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969);

- din infracțiunea continuată de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. din 1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în concurs la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969).

S-a constatat că faptele care fac obiectul rechizitoriului nr. x/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, respectiv al Dosarului nr. x/108/2010 al Tribunalului Arad, reunit la Dosarul nr. x/97/2005 al Tribunalului Hunedoara, constituie acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

S-a dispus, condamnarea inculpatului A. la:

- 4 ani închisoare pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 Alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (1969);

- 10 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. (1969), pe o perioadă de 3 ani, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 75 lit. a) C. pen. (1969) și art. 37 lit. a) C. pen. (1969);

- 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen. (1969) pe o perioadă de 2 ani, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994, republicată, preluată în art. 9 lit. a) din Legea nr. 245/2005, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (1969) și art. 37 lit. a) C. pen. (1969) și art. 13 C. pen. (1969);

- 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen. (1969), pe o perioadă de 2 ani, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată, preluată în art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (1969) și art. 37 lit. a) C. pen. (1969) și art. 13 C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. (1969), i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen. (1969).

În baza art. 10 din Legea nr. 137/1997, a fost revocată grațierea condiționată a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 368/1999 a Judecătoriei Arad, pentru infracțiunea prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990.

În baza art. 83 C. pen. (1969), s-a dispus revocarea suspendării condiționate cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 368/1999 a Judecătoriei Arad, pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 și 13 din Legea nr. 87/1994.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. (1969), s-a dispus contopirea pedepselor în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, care în baza art. 83 C. pen. (1969), se va executa alături de pedeapsa stabilită pe fond, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

S-a dispus interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (1969), în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. (1969).

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată în stare de reținere și arestare preventivă de la 28 martie 2003 până la 22 august 2003 și de la 26 februarie 2004 până la 13 iunie 2005.

A constatat că față de inculpat a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, de la 13 iunie 2005 până la 13 iunie 2007.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 75 lit. a) C. pen. (1969) și art. 37 lit. a) C. pen. (1969); complicitate la infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 37 lit. a) C. pen. (1969); pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 37 lit. a) C. pen. (1969); și pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 37 lit. a) C. pen. (1969).

În baza art. 348 C. pen. (1969) s-a dispus anularea următoarele înscrisuri false: cărțile de identitate aflată în copie la fila 1003 vol. III d.u.p.; aflată în copie la fila 1040 vol. III d.u.p.; aflată în copie la fila 1848 vol. X d.u.p.; filele Casei de Economii de Consemnațiuni aflată la fila 1175 vol. V d.u.p.; aflată la fila 1211 vol. V d.u.p.; aflată la fila 1248 vol. V d.u.p.; aflată la fila 1315 vol. VI d.u.p.; aflată la fila 1454 vol. VI d.u.p.; aflată la fila 1473 vol. VII d.u.p.; aflate la fila 1546 vol. VIII d.u.p.; aflată la fila 1548 vol. VIII d.u.p.; aflate la fila 1547 vol. VIII d.u.p.; aflată la fila 1552 vol. VIII d.u.p.; aflată la fila 2032 vol. XI d.u.p.; aflată la fila 1891 vol. X d.u.p.; actele adiționale aflate la filele 998 vol. III dosar urmărire penală, respectiv 1848 vol. X d.u.p.; ordinul de plată aflat la fila 2571 vol. XV d.u.p.

S-a dispus obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile, astfel:

- pe inculpatul A. la plata sumei de 29.967,09 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă SC B. SA Arad;

- pe inculpații A., C. și D. la plata sumei de 49.995,65 lei, cu titlu de daune materiale, către partea civilă SC E. SA (fostă F.);

- pe inculpații A. și G. la plata sumei de 38.002,41 lei, cu titlu de daune materiale, către partea civilă SC H. SA Luduș;

- pe inculpații A. și G. la plata sumei de 59.645,19 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă SC I. SA Luduș;

- pe inculpații A., C. și J. la plata sumei de 34.775,80 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă SC K. SA;

- pe inculpații C. și A. la plata sumei de 27.542,75 lei cu titlu de daune materiale, actualizată cu dobânda legală la data plății, către partea civilă SC L. SA Timișoara;

- pe inculpații A. și M. la plata sumei de 18.587,64 lei, cu titlu de daune materiale, actualizată cu rata inflației, la data plății, către partea civilă SC N. SRL Arad;

- pe inculpații A., D., O. și P. la plata sumei de 5.136,14 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă SC R. SA Brașov;

- pe inculpații A., P., O. și D. la plata sumei de 22.785 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă SC S. SRL;

- pe inculpații A., P., O. și D. la plata sumei de 12.807,37 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă SC T. SA Târgu Jiu;

- pe inculpatul A. la plata sumei de 7.199,5 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă SC U. SRL Cărpiniș;

- pe inculpatul A. la plata sumei de 16.616, 2 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă SC V. SA Arad;

- pe inculpatul A. la plata sumei de 6.689,2 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă SC X. SRL Deva;

- pe inculpații A., J., P., Z., D., G., C. și O. la plata sumei de 668.862 lei, la care se adaugă accesorii calculate conform art. 119 alin. (1) și art. 120 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., până la data plății efective, reprezentând daune materiale, K.K. prin L.L.

Au fost respinse cererile de acordare a daunelor materiale formulate de părțile civile SC Y. SA Periș, SC A.A. SA Arad și SC B.B. SA.

S-a constatat că partea vătămată SC C.C. SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză (prejudiciul fiind recuperat).

S-a constatat că partea vătămată SC D.D. SA nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a constatat că SC E.E. SRL Arad a fost radiată conform sentinței civile nr. 470 din 16 martie 2009 a Tribunalului Arad și a certificatului de radiere din 15 aprilie 2009.

S-a constatat că SC F.F. SRL Arad a fost dizolvată prin sentința civilă nr. 1696 din 04 iunie 2003 a Tribunalului Arad.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului A. prin ordonanța din 04 aprilie 2003 adusă la îndeplinire prin procesul verbal din data de 10 aprilie 2003 de Inspectoratul de Poliție al Județului Arad, fila 193 vol. IV, Dosar penal nr. x/2003.

S-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului, la rămânerea definitivă a sentinței, C.C.C.C. Timișoara, pentru înscrierea în cazierul fiscal, și Oficiului Național al Registrului Comerțului, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.

S-a dispus obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Aspecte privind sesizarea instanței și ciclurile procesuale parcurse în cauza de față.

I. Prin rechizitoriul nr. x/P/2004, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, înregistrat la Tribunalul Arad sub nr. x/2004, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, între alții, a inculpatului A., pentru infracțiunile de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. C. pen. (1969), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (1969); înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 75 lit. a) C. pen. (1969) și art. 37 lit. a) C. pen. (1969), evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (1969) și art. 37 lit. a) C. pen. (1969), evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (1969) și art. 37 lit. a) C. pen. (1969), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 75 lit. a) C. pen. (1969) și art. 37 lit. a) C. pen. (1969), complicitate la fals privind identitatea, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 37 lit. a) C. pen. (1969), fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 37 lit. a) C. pen. 1969) și participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 289 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. (1969).

Prin actul de sesizare s-a reținut că infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale constă în contrafacerea cărților de identitate, că infracțiunea de participație improprie la fals intelectual constă în determinarea notarilor publici de a întocmi acte autentice cuprinzând date nereale, respectiv a funcționarilor Oficiului Registrului Comerțului de a înregistra date nereale în registrul comerțului, că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată constă în contrafacerea scrierii și a subscrierii pe tabelele cu specimene de semnătură depuse la bănci, pe cec-uri, pe ordine de plată, pe facturi, pe chitanțe și pe contracte, precum și folosirea înscrisurilor astfel falsificate și că infracțiunea de fals privind identitatea constă în prezentarea sub identitate falsă în fața notarilor publici pentru a fi induși în eroare, în vederea autentificării actelor adiționale la actele constitutive ale societăților comerciale, respectiv în fața funcționarilor de la Oficiul Registrului Comerțului în vederea înscrierii mențiunilor false.

S-a mai reținut că infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni constă în inițierea, constituirea unor asocieri, asocierea, aderarea și sprijinirea asocierii în scopul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și înșelăciune și că infracțiunea de înșelăciune constă în inducerea în eroare a agenților comerciali prin folosirea de nume mincinoase și calități mincinoase, de reprezentanți legali ai SC G.G. SRL Deva, SC F.F. SRL Arad, SC H.H. SRL Oradea și SC I.I. SRL Timișoara, uzând de cec-uri și ordine de plată falsificate, pentru a crea aparența efectuării plăților și pentru a determina livrarea mărfurilor, care ulterior nu mai erau plătite, în scopul obținerii de către inculpați de foloase materiale injuste, pricinuindu-se consecințe deosebit de grave.

Prin același act de sesizare s-a mai reținut că infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 constă în sustragerea de la plata obligațiilor fiscale în întregime prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului impozabil sau taxabil, veniturile fiind obținute din desfășurarea de activități comerciale în numele firmelor „paravan", SC F.F. SRL Arad și SC H.H. SRL Oradea și că infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, respectiv prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 constă în înregistrarea în contabilitatea SC E.E. SRL de cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, având ca urmare diminuarea impozitului pe profit și a T.V.A.-ului.

Partea vătămată SC B. SA Arad s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 29.967,09 lei (fila 991 vol. III d.u.p.), partea vătămată SC E. SA (fostă F.) Câmpia Turzii s-a constituit parte civilă cu suma de 49.995,65 lei reprezentând daune materiale (fila 56 vol. II dosar cercetare judecătorească Tribunalul Arad), partea vătămată SC H. SA Luduș s-a constituit parte civilă cu suma de 38.002,41 lei reprezentând daune materiale - sumă restantă și penalități (fila 114 vol. II dosar cercetare judecătorească Tribunalul Arad și fila 127 vol.

VI dosar cercetare judecătorească Tribunalul Hunedoara), partea vătămată SC I. SRL Luduș s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 59.645,19 lei, reprezentând daune materiale - suma restantă și penalități (fila 112 vol. II dosar cercetare judecătorească Tribunalul Arad și fila 133 vol. VI dosar cercetare judecătorească Tribunalul Hunedoara), partea vătămată SC J.J. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 18.654,89 lei, reprezentând daune materiale (fila 1447-1448 vol. VI d.u.p.), partea vătămată SC K.

SA s-a constituit parte civilă în cauză 34.775,80 lei, reprezentând daune materiale, partea vătămată SC L. SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 27.542,75 lei, actualizată cu dobânda legală la data plății, reprezentând daune materiale, (fila 60 vol. II dosar cercetare judecătorească Tribunalul Arad), partea vătămată SC N. SRL Arad s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 18.587,64 lei, actualizată cu rata inflației la data plății reprezentând daune materiale, (fila 106 vol. VI dosar cercetare judecătorească Tribunalul Hunedoara), partea vătămată SC R.

SA Brașov s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5136,14 lei, reprezentând daune materiale (fila 1951 vol. XI d.u.p.), partea vătămată SC S. SRL s-a constituit parte civilă în cauză 22.785 lei, reprezentând daune materiale (fila 2519 vol. XIV d.u.p.), partea vătămată SC T. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 12.807,37 lei reprezentând daune materiale (fila 210 vol. VI dosar cercetare judecătorească Tribunalul Hunedoara), partea vătămată SC Y. SA Periș s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 203.145,70 lei, din care 163.643,68 lei prejudiciu efectiv, 39.470,02 lei dobândă și 30,30 lei taxe (fila 410 vol.

VI dosar cercetare judecătorească Tribunalul Hunedoara), partea vătămată SC B.B. SA Târnăveni s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 18.951,17 lei reprezentând daune materiale (fila 116 vol. VI dosar cercetare judecătorească Tribunalul Hunedoara), partea vătămată SC D.D. SA nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat (fila 120 vol. II dosar cercetare judecătorească Tribunalul Arad), partea vătămată SC A.A. SA Arad s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 68.068 lei reprezentând daune materiale (fila 166 vol.

VI dosar cercetare judecătorească Tribunalul Hunedoara), partea vătămată SC C.C. SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat (fila 2562 vol. XV dosar urmărire penală).

Partea vătămată K.K. prin L.L., pentru M.M. Arad, s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 184.559,56 lei reprezentând daune materiale (prejudiciu cauzat prin intermediul SC F.F. SRL), respectiv 668.862,37 lei reprezentând daune materiale (prejudiciu cauzat prin intermediul SC E.E. SRL Arad - fila 125 vol. II dosar cercetare judecătorească Tribunalul Arad).

Prin încheierea din data de 21 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2004, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia la Tribunalul Hunedoara, raportat la dispozițiile încheierii nr. 2627 din 19 aprilie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2005, prin care s-a admis cererea de strămutare formulată de inculpatul A.

Prin sentința penală nr. 1 din 07 ianuarie 2011 a Tribunalului Hunedoara pronunțată în Dosarul penal nr. x/97/2005 a fost soluționată cauza privind între alții, pe inculpatul A., D., O., J., G., P., N.N., Z., M.

Prin Decizia penală nr. 57/A din 09 mai 2012 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate, între alții, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, inculpatul A. și partea civilă K.K. prin L.L. reprezentat de M.M. Arad și M.M. a județului Arad, a desființat sentința penală atacată și a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Hunedoara. Ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul s-a stabilit să fie încheierea penală din 21 octombrie 2010.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că nu sunt fondate criticile referitoare la nemotivarea hotărârii atacate și cele referitoare la omisiunea pronunțării asupra cererii de chemare în garanție a SC E.E. SA, întrucât instanța s-a pronunțat prin încheierea aflată în vol. VI fila 323.

De asemenea reținând ca nedovedită săvârșirea faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriului nr. x/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, a precizat că instanța de fond nu trebuia să pronunțe o soluție de achitare deoarece aceste acte materiale s-a susținut a fi în unitate infracțională cu celelalte acte materiale ale infracțiunii continuate.

A apreciat fondată critica referitoare la neadministrarea probatoriului și neefectuarea unei judecăți în primă instanță asupra actelor materiale ce au făcut obiectul rechizitoriului nr. x/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.

II. Prin rechizitoriul nr. x/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, înregistrat la Tribunalul Arad la data de 11 iunie 2008, sub nr. x/108/2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

S-a reținut în sarcina inculpatului că în mod repetat, a indus în eroare prin folosirea de nume și calități mincinoase, de reprezentanți legali ai SC G.G. SRL Deva, SC F.F. SRL Arad, SC H.H. SRL Oradea și SC I.I. SRL Timișoara, uzând de cec-uri falsificate pentru a crea aparența efectuării plăților, determinându-i în acest fel pe agenții comerciali înșelați să îi livreze mărfuri care ulterior nu au mai fost plătite, scopul fiind acela al obținerii de foloase materiale injuste, cu consecința producerii unui prejudiciu de 55.904,53 lei.

Partea vătămată SC X. SRL Deva s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6.689,19 lei, reprezentând daune materiale (fila 106 Dosar urmărire penală nr. x/P/2007), partea vătămată SC V. SA Arad s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 16.616,23 lei, reprezentând daune materiale (fila 145 Dosar urmărire penală nr. x/P/2007), partea vătămată SC U. SRL Cărpiniș s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7199,5 lei, reprezentând daune materiale.

Prin sentința penală nr. 145/2009, Tribunalul Arad, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și a respins acțiunile civile exercitate de părțile civile SC X. SRL, SC V. SA și SC U. SRL, soluția fiind menținută prin Decizia penală nr. 121/A/2009 a Curții de Apel Timișoara.

Prin Decizia penală nr. 1698/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 121/A/2009 a Curții de Apel Timișoara, a casat decizia penală atacată și sentința penală nr. 145/2009 a Tribunalului Arad și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Arad.

Prin sentința penală nr. 287/2010, Tribunalul Arad în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 37 alin. (3) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei cu nr. x/108/2010 a Tribunalului Arad, privind pe inculpatul A., în favoarea Tribunalului Hunedoara, la Dosarul nr. x/97/2005, pentru reunirea cauzelor, formându-se Dosarul nr. x/108/2010 al Tribunalului Hunedoara.

Prin încheierea penală din data de 21 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. x/97/2005 al Tribunalului Hunedoara, în baza art. 32, 33 C. proc. pen. s-a dispus reunirea Dosarului nr. x/108/2010 al Tribunalului Arad la Dosarul nr. x/97/2005 al Tribunalului Hunedoara, pe motiv de indivizibilitate.

Desfășurarea procedurilor în fața Tribunalului Hunedoara cu ocazia rejudecării cauzei. Mijloacele de probă administrate potrivit indicațiilor date în decizia de casare.

În rejudecare Dosarul nr. x/97/2005 a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. x/97/2005* cu prim termen de judecată la data de 23 august 2012.

Conform Deciziei penale nr. 1698/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/108/2008, în rejudecare s-au actualizat cazierele judiciare, au fost audiații martorii G. - fila 329 vol. 1, J. - fila 330 vol. 1, D. - fila 328 vol. 1, O.O. - fila 196 vol. 1 și P.P. și s-a efectuat un raport de expertiză criminalistică de către Serviciul Criminalistic al Inspectoratului de Poliție al Județului Hunedoara, având în vedere că nu a mai fost posibilă completarea raportului de constatare din 30 octombrie 2003 întocmit de Serviciul Criminalistic al Inspectoratului de Poliție al Județului Arad.

Din declarația martorului D. a rezultat că a lucrat împreună cu inculpatul A. dar nu a dat relații despre activitatea desfășurată de acesta în cadrul SC F.F. SRL, iar din depoziția martorului G. a reieșit că la solicitarea inculpatului D. sau a inculpatului A. a desfășurat activitate de preluare a unor bunuri în beneficiul SC F.F. SRL, fiind chiar amenințat de acesta din urmă că de obicei el nu stă la discuții cu oameni ca el, ci că îi lichidează și că s-a prezentat cu ocazia deplasării la Câmpia Turzii sub o identitate falsă, tot la solicitarea lui D.

J. în calitate de martor a recunoscut nuanțat declarațiile din cursul urmăririi penale, negând că i-ar fi văzut pe inculpații A., C. și D. la un restaurant încercând să imite semnătura lui N.N.

La termenul din data de 23 ianuarie 2013 s-a solicitat Inspectoratului de Poliție al Județului Hunedoara - Serviciul Criminalistic - căruia i s-au pus la dispoziție scripte de comparație și documentele necesare, respectiv 2 file cec existente în plicul de la fila 11 vol. 1 d.u.p. din 2007 - a proceda la completarea, doar pe baza celor două file cec, a raportului de constatare din 30 octombrie 2003 efectuat în Dosar nr. x/310/2003 de Serviciul Poliției Economico - Financiare din Inspectoratul de Poliție al Județului Arad (aflat la fila 296 vol. V d.u.p.) în sensul de a se stabili dacă au fost executate de inculpatul A.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică grafică din 28 februarie 2013 - fila 349 vol. 1, întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara - Serviciul Criminalistic, concluzia a fost că semnăturile (cu numele N.N. ) depuse la rubrica semnătura trăgătorului de pe cele două file ale Casei de Economii și Consemnațiuni au fost executate de inculpatul A. Acest raport de constatare dovedește fără dubiu implicarea inculpatului A. în săvârșirea infracțiunilor care au făcut obiectul rechizitoriului nr. x/P/2007, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.

Prin actul de sesizare, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru trei acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), reținându-se în sarcina sa că în luna septembrie 2001, prin folosirea de nume și calități mincinoase, de reprezentant al SC G.G. SRL Deva, SC F.F. SRL Arad, SC H.H. SRL Oradea și SC I.I. SRL Timișoara, uzând de cec-uri falsificate, pentru a crea aparența efectuării plăților și pentru a determina livrarea mărfurilor, care ulterior nu mai erau plătite, în scopul obținerii de foloase materiale injuste, a indus în eroare pe părțile vătămate SC X. SRL, SC V. SA și SC U. SRL.

Probele administrate în cursul cercetării judecătorești au confirmat activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului, rezultând din aceste probe că inculpatul personal sau prin interpuși, a contactat în perioada septembrie 2001 societățile părțile vătămate SC X. SRL, SC V. SA și SC U. SRL, în scopul achiziționării de mărfuri pe care ulterior nu le-a plătit și că a emis file cec în numele SC F.F. SRL Arad, în scopul înșelării acestor societăți.

Raportat la această concluzie, s-a constatat că cele trei fapte pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, constituie acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen .(1969) pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezentul dosar.

Concluziile instanței de fond în urma interpretării materialului probator de la dosar în raport cu acuzațiile aduse inculpaților.

I. Cu privire la activitatea infracțională a inculpatului A., (cu excepția infracțiunilor de evaziune fiscală).

1. Cu privire la activitatea infracțională desfășurată de către inculpat în anul 2001.

Inculpatul A. și-a stabilit reședința în România, unde a înființat o societate comercială, SC E.E. SRL Arad, al cărei asociat unic era, însă, deși a numit un administrator în persoana lui G.G.G.G., societatea a fost condusă în permanență nemijlocit de către acesta.

După ce a fost condamnat cu suspendare pentru evaziune fiscală, A. a conceput și pus în aplicare un plan infracțional, în scopul înșelării partenerilor comerciali și sustragerii de la plata taxelor și impozitelor cuvenite bugetului de stat.

Primul pas l-a constituit obținerea actelor constitutive ale unei societăți comerciale, care, ulterior, era folosită drept "paravan". Inculpatul A. și-a luat încă de la început măsuri de precauție, astfel încât eventualele cercetări să nu conducă la persoana sa, ci să urmărească reprezentanții legali ai societăților în numele cărora urma să acționeze. Pentru împiedicarea stabilirii adevărului, administratorul firmelor "paravan" trebuia să nu poată fi găsit. În consecință, inculpatul a recurs la plăsmuirea unor cărți de identitate, în care erau înscrise diferite nume de titulari - persoane inexistente sau care nu aveau nici o legătură cu acesta. Pe cărțile de identitate au fost scanate pozele altor persoane, complici ai inculpatului, cărora, ulterior, le revenea sarcina de a procura actele constitutive ale societăților ce urmau a fi folosite drept "paravan". Complicii, declinându-și identitățile false, urmau a contacta patroni care doreau să își vândă societățile comerciale, a cere autentificarea actelor adiționale de cesiune, respectiv de numire a lor ca noi asociați și administratori și a solicita înscrierea modificărilor în Registrul comerțului. Odată obținute actele oficiale false, urma procurarea de ștampile, blocuri de facturi, deschiderea unor conturi ale firmelor la bănci și procurarea de carnete cecuri. Aceasta a fost premiza comună în cazul societăților "paravan", SC G.G. SRL Deva și SC H.H. SRL Oradea. în privința unei alte firme "paravan", SC F.F. SRL, deși principiul de lucru a fost identic, administratorul chiar exista, însă acesta se afla în străinătate în timpul săvârșirii infracțiunilor.

În cazul SC I.I. SRL Timișoara, documentele și ștampila firmei au fost obținute de la administratorul acesteia prin inducerea lui în eroare de către complicii inculpatului A.

Așa cum deja s-a arătat, transpunerea în practică a planului infracțional a presupus implicarea și a altor persoane pe care, în timp, inculpatul A. le-a convins să i se asocieze și să îl sprijine. Gruparea de infractori a avut propria ei dinamică, pe parcurs, unii dintre membrii inițiali abandonând activitățile infracționale, alăturându-i-se în schimb alții. În faza inițială, la grup au aderat inculpații D., C., J. și G. (anul 2001), pentru ca ulterior, în anii 2003-2004, la grup să adere și inculpații O., P., M. și Z.

Un al doilea pas în realizarea obiectivelor l-a constituit închirierea unor spații de depozitare, uzându-se de asemenea de identități false. în aceste depozite urma a fi descărcată marfa obținută prin săvârșirea faptelor penale, iar, ulterior, transportată și valorificată la destinații care se preconiza a rămâne necunoscute. O altă variantă de acțiune a constat în transportarea mărfurilor obținute prin infracțiuni până în anumite puncte (terenuri virane, parcări etc), descărcarea acestora și reîncărcarea în mijloacele de transport ale asociației de infractori, astfel încât șoferii care au ridicat bunurile de la victime să nu poată reține amănunte esențiale - locații, fizionomii și numere de înmatriculare etc. In ceea ce privește contactarea transportatorilor și furnizorilor ce urmau a fi înșelați, planul prevedea ca aceasta să se facă indirect, telefonic și prin fax, de asemenea pentru ca infractorii să nu poată fi identificați vizual. Nici numerele de telefon de la care urma să se vorbească ori corespondeze cu victimele nu trebuia să poată fi identificate, de aceea urma să se folosească cartele "pre pay", nenominalizate, telefoane ori faxuri publice, ale unor societăți abordate ocazional, înregistrate pe firme "fantomă" sau amplasate în locuințe închiriate pe nume false.

Potențialelor victime trebuia să li se formeze convingerea că au fost contactate de reprezentanții legali ai unor societăți oneste. In acest scop, în cazurile în care s-ar fi dovedit prea prudente pentru a accepta de la prima tranzacție plata cu cecuri, infractorii urmau să inițieze o suită de achiziții, plătind la început mărfurile și revânzându-le la „negru". Desfășurarea de activități comerciale prin firmele inexistente („fantomă") permitea ascunderea obiectului impozabil și eludarea impozitelor și taxelor cuvenite statului. In final, urma remiterea unui cec falsificat. Agenților comerciali scrupuloși urma ca, uzând de ordine de plată falsificate, să li se creeze aparența efectuării în avans a plății. Nu întâmplător, acțiunile de inducere în eroare a acestora urmau să se petreacă de regulă în ultima zi lucrătoare a săptămânii, pentru a-i împiedica să facă în timp util posibile verificări de rigoare la bănci.

Privitor la falsificarea cecurilor, urmau să fie contrafăcute ștampilele firmelor "paravan" și semnăturile administratorilor, existenți ori fictivi, astfel încât titlurile de credit să apară valabil emise. Pentru a nu se prezenta imediat la plată cecurile și a se descoperi astfel falsurile, beneficiarii acestora urmau a fi convinși să accepte postdatarea lor, câștigându-se timpul necesar ștergerii urmelor.

În ceea ce privește falsificarea ordinelor de plată, procedeul de contrafacere a cuprins următoarele etape: scanarea impresiunii ștampilei reale a băncii de pe un document; modificarea datei așa-zisei confirmări, care trebuia să apară sub ștampilă, prin ștergerea de pe documentul virtual a acesteia, fapt realizabil cu ușurință prin utilizarea programelor de editare computerizată;

Retipărirea ștampilei virtuale, cu imprimanta, pe un tipizat al ordinului de plată, astfel încât noua impresiune să reproducă aproape exact originalul ștampilei băncii; noua datare a ordinului de plată plăsmuit fie prin printare, fie prin aplicarea datei cu o ștampilă comună. Șansele de reușită a înșelăciunii trebuia maximizate recurgându-se la expedierea prin fax a ordinului de plată contrafăcut, astfel încât, la retipărirea acestuia de faxul destinatarului, falsul ar fi fost imposibil de sesizat.

Planul infracțional conceput de inculpatul A. și-a propus și specularea în favoarea infractorilor a deficiențelor sistemelor informaționale din România. în acest context, locațiile potențialelor victime nu au fost alese întâmplător. în majoritatea cazurilor, sediile firmelor "paravan" și ale băncilor la care acestea aveau ori apăreau a avea deschise conturi trebuia să fie în alte județe decât cele unde își aveau sediile transportatorii, respectiv viitoarele părți vătămate, mărfurile obținute urmând a fi "plimbate" sute de kilometri, pentru a li se pierde urma. Transportatorii, la rândul lor, trebuia să fie derutați, comunicându-li-se inițial o destinație, pentru ca, pe drum, să fie redirijați telefonic spre alte localități. Edificatoare în acest scop va apărea înșelarea părții vătămate SC T. SA Târgu-Jiu, când inculpații, din Arad, au angajat telefonic un transportator din Deva (jud. Hunedoara), l-au dirijat la sediul părții vătămate (jud. Gorj) și, după încărcarea mărfii, la Timișoara (jud. Timiș), unde a descărcat, după care au reîncărcat marfa în alte camioane, ducând-o la un depozit din Ineu (jud. Arad). în paralel, tot din Arad, au trimis transportatorului de la Deva prin intermediul unui lucrător al Căilor Ferate Române ordinul de plată falsificat, pentru ca acesta să îl prezinte părții vătămate la Târgu-Jiu și să li-l restituie odată cu marfa.

În scopul evitării tragerii la răspundere penală a sa și a principalilor săi colaboratori, inculpatul A. a luat în general măsuri de precauție, evitând pe cât posibil să se expună vizual sau să scrie olograf actele falsificate. Aceste sarcini urmau să le revină altor membri ai grupării de infractori.

Un alt punct al planului infracțional viza modalitățile de valorificare a bunurilor obținute prin infracțiuni. Acestea urmau a fi revândute terților fie emițându-se facturi în numele firmelor "paravan", fie " la negru" - fără a li se întocmi vreun document contabil. O a treia variantă trebuia să o reprezinte reintroducerea mărfurilor în circuitul economic prin întocmirea în numele societăților "fantomă" de facturi de vânzare către SC E.E. SRL Arad, respectiv de chitanțe care să creeze aparența că firma inculpatului A. ar fi plătit respectivele bunuri. Această ultimă modalitate de acțiune prezenta pentru inculpat avantajul de a-și putea diminua cuantumul impozitelor și taxelor pe care ar fi trebuit să le plătească statului, urmare a înregistrării de cheltuieli nereale în contabilitatea propriei societăți comerciale. De asemenea, în cazul urmăririi bunurilor de către persoanele înșelate, A., invocând că a fost cumpărător de bună credință, care a achiziționat mărfurile de la un comerciant, urma să păstreze posesia acestora.

Infractorii urmau să se coordoneze prin intermediul telefoanelor mobile, ale căror numere trebuia schimbate periodic, iar banii să circule între ei rapid, prin mandate „on line’’.

Asocierea inculpaților la care s-a făcut referire anterior în scopul săvârșirii de infracțiuni, mai exact în scopul înșelării unor societăți comerciale, precum și în scopul sustragerii de la plata impozitelor și taxelor cuvenite statului, a fost probată prin declarațiile martorilor R.R. (fila 1105 vol. IV d.u.p.), S.S. (fila 1108 vol. IV d.u.p.), P.P. (fila 1148 vol. IV d.u.p.), T.T. (fila 1153 vol. IV d.u.p.) și U.U. (fila 1110 vol. IV d.u.p.).

După ce a fost expusă situația de fapt, în concret, cu referire la fiecare dintre societățile comerciale înșelate, a fost detaliată activitatea infracțională a inculpaților.

Cu privire la partea vătămată SC B. SA Arad, s-a apreciat că fapta inculpatului A. de a falsifica la începutul anului 2001 două cărți de identitate cu numele V.V., constituie două acte materiale ale infracțiunii continuate de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. (1969).

Fapta aceluiași inculpat de a determina o persoană care s-a prezentat cu identitate falsă „V.V." în fața notarului public Z.Z. și a cerut autentificarea actelor adiționale și care a obținut înscrierea mențiunilor false la Registrul comerțului, constituie acte materiale ale infracțiunii de participație improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului de a falsifica în data de 26 aprilie 2001 un ordin de plată către SC B. SA Arad și de a induce în eroare această societate comercială, obținând în acest mod suma de 29.967 lei, constituie acte materiale ale infracțiunilor continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) și înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969).

Având în vedere datele de săvârșire a acestor infracțiuni, conform art. 124 C. pen. (1969), instanța a constatat că termenul de prescripție specială de 7 ani și 6 luni ( 5+2,5 =7,5 ) s-a împlinit în anul 2008.

După săvârșirea acestor fapte, mai exact în luna mai 2001, inculpatul A. i-a cooptat în asociație pe inculpații D. și C. în vederea săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și înșelăciune, făcându-le cunoscut planul de acțiune (declarații de martori aflate în vol. IV d.u.p.).

Pentru deplina reușită, era necesar să nu existe indicii că ei vor fi cei care vor acționa în numele societății de care urmau să se folosească. In acest context, au intrat în posesia actelor SC F.F. SRL Arad, al cărei administrator era inculpatul N.N., care părăsise România în aceeași perioadă. Actele le-au fost predate de numita U.U., concubina inculpatului N.N., la solicitarea acestuia, care a comunicat și numitului J. că în numele SC F.F. SRL, în viitor va acționa inculpatul C.

În continuare, inculpatul C. urma să joace rolul lui N.N., administrator al SC F.F. SRL, în raporturile cu terții și să falsifice împreună cu inculpatul A. înscrisurile care trebuia să pară emise de patronul firmei (comenzi, delegații, facturi, chitanțe, cecuri, ordine de plată etc.).

Inculpatului A. îi mai revenea și rolul ca, împreună cu inculpatul D., să identifice potențialele victime, să asigure logistica, aceasta însemnând procurarea de acte și ștampile false, asigurarea mijloacelor de transport, în acest sens primul punând la dispoziție camioanele sale și valorificarea mărfurilor.

Momentul ulterior l-a constituit cooptarea în asociație a inculpatului J., contactat inițial de inculpatul D. Având în vedere că respectivul era împuternicit să opereze în contul deschis de SC F.F. SRL la SC X.X. SA Arad, inculpații A., C. și D. i-au expus acestuia doar partea planului de acțiune ce viza evaziunea fiscală, propunându-i să li se alăture, contra unor foloase materiale, urmând a-i reveni sarcina de a acționa în relația firmei cu banca, unde era cunoscut, ascunzându-i inițial intenția de fraudare a partenerilor de afaceri. I-au mai cerut de asemenea să îl prezinte pe inculpatul C. la SC X.X. SA Arad drept N.N. pentru a depune un specimen fals de semnătură, manevra reușind datorită neglijenței funcționarului bancar, care nu a procedat la legitimarea cetățeanului italian. Inculpatul J. a mai prezentat băncii două comenzi pe care inculpatul C. contrafăcuse semnătura „N.N.", ridicând două carnete cu cecuri, pe care ceilalți trei inculpați le-au folosit ulterior la înșelarea furnizorilor. Totodată, lui i-a revenit sarcina aprovizionării contului SC F.F. SRL cu bani, atunci când, în scopul captării încrederii furnizorilor, ceilalți inculpați efectuau plăți. Inculpatul J. i-a revenit de asemenea sarcina de a expedia bani celorlalți inculpați prin poștă sau prin bănci. Pornind de la ștampila dreptunghiulară a SC F.F. SRL, ceilalți inculpați au contrafăcut alte două ștampile pe care apărea denumirea firmei, folosite pentru a da înscrisurilor uzitate la fraudarea victimelor aparența veridicității. Cele două ștampile au fost procurate prin intermediul martorilor T.T. și P.P.

Tot prin intermediul lui T.T., asociația de infractori a obținut și facturi și chitanțe în numele SC F.F. SRL.

Cei patru inculpați, prin mijlocirea lui Y.Y., care s-a prezentat proprietarei A.A.A. sub identitatea falsă „B.B.B.", au închiriat și o garsonieră în Arad, unde au instalat un fax prin intermediul căruia urmau să transmită înscrisurile falsificate părților vătămate. De asemenea, pentru a ascunde mărfurile pe care urmau să le obțină prin infracțiuni, au mai închiriat un depozit în Curtici, inculpatul C. contrafăcând semnătura „N.N." pe contractul încheiat cu SC U. SA - Agenția Arad.

După organizarea acestor activități, inculpații au pus în practică planul de înșelare a mai multor societăți comerciale.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv, declarații martori, înscrisuri, raport de constatare, declarații inculpat și în cursul cercetării judecătorești: declarație inculpat, declarații martori C.C.C., D.D.D., E.E.E., T.T., F.F.F., a rezultat că în perioada februarie-decembrie 2000, numitul J. a desfășurat activități pentru firma SC F.F. SRL al cărei administrator era cetățeanul italian N.N., activități constând în întocmirea facturilor fiscale, operațiuni în conturile societății deschise la SC X.X. SA.

În data de 01 septembrie 2001, la sediul firmei SC X. SRL Deva s-a prezentat o femeie ca fiind reprezentantă a SC F.F. SRL Arad și care a solicitat achiziționarea unor anvelope în valoare de 6.689,1997 lei. O angajată a firmei, SC X. SRL a întocmit factura, iar reprezentanta SC F.F. SRL Arad a lăsat fila Casei de Economii și Consemnațiuni completată la toate rubricile. Această filă a Casei de Economii și Consemnațiuni a fost preluată de către contabilul societății iar ulterior a fost refuzată la plată pentru lipsa disponibilului în cont.

Bunurile constând în anvelope au fost încărcate de la sediul societății SC X. SRL Deva de către martorul F.F.F. care la solicitarea unei femei care l-a acostat în gara Deva le-a transportat în localitatea Cluj-Napoca. Pe o factură găsită în mașina cu care au fost transportate anvelopele apare înscris numele „G.G.G." dar această persoană a rămas neidentificată.

Martorul F.F.F. audiat în instanță la data de 19 mai 2009 a declarat că 1-a văzut pe inculpatul A. la momentul la care a fost prezent ca și martor la Tribunalul Arad și nu îl cunoaște

În cursul anului 2001, la sediul SC V. SA Arad s-a prezentat o femeie sub numele de G.G.G. și care a achiziționat mărfuri în valoare de 16.656,4329 lei. Martorul C.C.C., în calitate de gestionar al societății i-a cerut acestei femei datele de identificare a firmei SC F.F. SRL și l-a contactat pe directorul SC V. SA, respectiv pe martorul D.D.D. Acesta a efectuat verificări la banca SC X.X. SA care i-a comunicat că SC F.F. SRL nu a înregistrat incidente de plată. Martorul a declarat că nici nu l-a interesat la acel moment dacă există sau nu disponibil în cont, peste 20 de zile. La momentul la care fila Casei de Economii și Consemnațiuni a fost introdusă în bancă a fost refuzată pentru lipsă disponibil în cont. In această situație martorul D.D.D. a contactat telefonic un bărbat pentru a-și recupera contravaloarea mărfurilor. Despre acest bărbat martorul susține că vorbea perfect românește, iar dacă acea discuție ar fi purtat-o cu inculpatul A. ar fi sesizat accentul acestuia de cetățean italian. Mai reținem că martorul a J.

Martorii C.C.C. și D.D.D. audiați în instanță la termenul din 24 februarie 2009 la care a fost prezent și inculpatul, au declarat că nu îl cunosc pe inculpatul A. și nu l-au văzut niciodată la SC V. SA.

În cursul lunii septembrie 2001, asociat unic la SC U. SRL Cărpiniș numitul H.H.H. s-a întâlnit cu numitul I.I.I. cu care a perfectat livrarea a 10 tone făină către SC F.F. SRL Arad în valoare de 7.199,5 lei pentru care a fost lăsată fila Casei de Economii și Consemnațiuni. Fila Casei de Economii și Consemnațiuni a fost refuzat la plată dat fiind lipsa de disponibil în cont. Martorul H.H.H. audiat în cursul urmăririi penale nu a recunoscut în planșele foto prezentate pe vreuna din persoanele cu care a intrat în contact la momentul livrării mărfii. Marfa a fost transportată în Arad de către martorul E.E.E. care a fost contactată de către un bărbat de aproximativ 23-24 de ani. Martorul audiat în instanță la data de 07 aprilie 2009, dată la care a fost prezent și inculpatul a declarat că persoana care i-a solicitat să efectueze transportul nu este inculpatul A.

Din raportul de constatare din 30 octombrie 2003 al Inspectoratului de Poliție al Județului Arad - Serviciul Criminalistic, tribunalul a reținut că semnăturile de pe filele Casei de Economii și Consemnațiuni având ca beneficiar pe SC V. SA și având ca beneficiar pe SC X. SRL nu au fost executate de una și aceeași persoană și fără a se face vreo referire la inculpatul A.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică grafică din 28 februarie 2013 - fila 349 vol. 1, întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara-serviciul Criminalistic, concluzia a fost că semnăturile (cu numele N.N.) depuse la rubrica semnătura trăgătorului de pe cele două file C.E.C. au fost executate de inculpatul A. S-a apreciat că acest raport de constatare dovedește fără dubiu implicarea inculpatului A. în săvârșirea infracțiunilor care au făcut obiectul rechizitoriului nr. x/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.

Probele administrate în cursul cercetării judecătorești au confirmat activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului, rezultând că inculpatul, personal sau prin interpuși, a contactat în perioada septembrie 2001 societățile părțile vătămate SC X. SRL, SC V. SA și SC U. SRL, în scopul achiziționării de mărfuri pe care ulterior nu le-a plătit și că a emis file cec în numele SC F.F. SRL Arad, în scopul înșelării acestor societăți.

Raportat la această concluzie, s-a constatat că cele trei fapte pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, constituie acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezentul dosar.

Fapta inculpatului A. de a iniția și constitui o asociere în scopul săvârșirii de infracțiuni (înșelăciune și evaziune fiscală) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. (1969).

Faptele inculpaților A., D., J. și C. de a induce în eroare societățile comerciale indicate anterior, prin folosirea de nume mincinoase și calități mincinoase, uzând de cec-uri și ordine de plată falsificate, pentru a crea aparența efectuării plăților și pentru a determina livrarea mărfurilor care ulterior nu mai erau plătite, în scopul obținerii de către inculpați de foloase materiale injuste, pricinuindu-se consecințe deosebit de grave, constituie acte materiale ale infracțiunii continuate de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969).

Faptele acelorași inculpați de a contraface scrierea și subscrierea pe tabele cu specimen de semnătură depuse la bănci, pe cec-uri, pe ordine de plată, pe facturi, pe chitanțe și pe contracte și folosirea înscrisurilor astfel falsificate, în anul 2004, constituie acte materiale ale infracțiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), constatându-se că a intervenit prescripția specială conform art. 124 C. pen. (1969) (termenul fiind 7,5 ani).

2. Cu privire la activitatea infracțională desfășurată de către inculpat în perioada 2003-2004.

În toamna anului 2003, a aderat la asociația de infractori și inculpatul M. căruia i-a revenit rolul de a obține actele constitutive și ștampilele unei alte societăți, care urma a fi folosită apoi drept "paravan" pentru înșelarea agenților economici și evaziune fiscală.

În scopul evitării tragerii la răspundere penală, inculpatul A. i-a propus recurgerea la aceleași metode folosite și în cazul obținerii actelor SC G.G. SRL. Deva. Astfel, inculpatul A. a contrafăcut o carte de identitate, care atesta identitatea "J.J.J.", în fotografie apărând însă M. Apoi, atribuindu-și identitatea falsă, inculpatul M. i-a contactat pe K.K.K. și L.L.L., asociați la SC H.H. SRL Oradea, și i-a convins să îl numească administrator al societății și să îi predea ștampilele și actele firmei (certificat de înmatriculare, C. fisc., cecuri etc). împreună, s-au prezentat ulterior în fața notarului public M.M.M. căruia i-au cerut autentificarea actului adițional la actul constitutiv al firmei. Prin încheierea din 7 noiembrie 2003, indus în eroare de actul de identitate falsificat pe care inc. M. i l-a prezentat, notarul public a autentificat actul adițional ce i-a fost prezentatoare atesta numirea în funcția de administrator al firmei a falsului "J.J.J." Apoi, folosind actul notarial și cartea de identitate falsificate, M. a depus specimen de semnătură la „SC N.N.N. SA" Oradea în numele lui J.J.J., pentru a putea desfășura operațiuni în contul SC H.H. SRL, ridicând un carnet de cecuri.

Cu privire la înșelarea SC N. SRL Arad: această societate - parte vătămată a fost contactată de pe telefon, înregistrat pe numele SC O.O.O. SRL Slatina, firmă "fantomă", neînscrisă în Registrul comerțului, folosindu-se din nou nume și calități mincinoase - " B.B.B.", reprezentant al S.C. SC H.H. SRL". Părții vătămate i-a fost trimisă prin fax o comandă pentru livrarea de calorifere și țevi și s-a stabilit ca plata să se facă cu cec pe care să se înscrie o dată ulterioară celei a remiterii instrumentului de plată, sub pretextul de a avea timp pentru alimentarea contului.

Inculpatul M. l-a trimis pe martorul P.P.P. să înmâneze cecul pe care anterior îl contrafăcuse astfel încât să apară ca fiind emis de J.J.J., administrator al SC H.H. SRL P.P.P. a angajat un transportator, SC R.R.R. SRL Arad, a remis cecul furnizorului, a ridicat marfa și a condus camionul până la Salonta, unde a fost preluată de inculpatul M. care a descărcat-o pe un teren viran, transportând-o și revânzând-o apoi în Cluj. Prezentând cecul la bancă, părții vătămate i s-a refuzat plata, deoarece contul nu fusese alimentat. Prejudiciul produs SC N. SRL Arad nu a fost reparat, fiind în sumă de 18.587,64 lei.

Ulterior, la asociația de infractori au aderat și inculpații P., O. și Z., toți trei din Oradea. După ce li s-au pus la dispoziție actele constitutive,cecuri și ștampile, s-a convenit ca primul dintre ei să joace rolul patronului SC H.H. SRL Oradea și al SC I.I. SRL Timișoara, acționând sub falsele identități. Acestuia îi revenea sarcina de a contacta telefonic societățile indicate de inculpații A. și D., care urmau să asigure falsificarea actelor, finanțarea, camioanele necesare transportului mărfurilor obținute prin înșelăciune, precum și depozitarea și desfacerea acestora. Inculpații O. și Z. urmau să intre în contact nemijlocit cu furnizorii și transportatorii.

După aderarea la grupul infracțional a acestor inculpați, a urmat înșelarea altor societăți comerciale, respectiv SC R. SA Brașov, SC A.A. SA Arad, SC S. SRL Arad, SC T. SA Târgu Jiu.

Faptele inculpatului A. constând în contrafacerea scrierii și subscrierii pe cec-uri, ordine de plată, facturi și chitanțe, precum și folosirea înscrisurilor astfel falsificate, constituie acte materiale ale infracțiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), pentru care termenul de prescripție specială de 7,5 ani calculat conform art. 124 C. pen. (1969) s-a împlinit în anul 2012.

Faptele aceluiași inculpat de a induce în eroare agenții comerciali indicați anterior prin folosirea de nume și calități mincinoase, uzând de cec-uri și ordine de plată falsificate, pentru a crea aparența efectuării plăților și pentru a determina livrarea mărfurilor, care ulterior nu erau plătite, în scopul obținerii de către inculpați de foloase materiale injuste, pricinuindu-se consecințe deosebit de grave, constituie acte materiale ale infracțiunii continuate de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969), în cazul inculpaților A. și D.

Sprijinirea inculpatului M. în prezentarea cu identitate falsă în fața entităților arătate în aliniatul anterior, de către inculpatul A., constituie complicitate la infracțiunea continuată de fals privind identitatea, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. (1969). Fapta fiind comisă în 2003-2004, s-a constatat că a intervenit prescripția specială.

II. Cu privire la infracțiunile de evaziune fiscală, săvârșite de inculpatul A.

l. Una din modalitățile de valorificare a mărfurilor obținute prin infracțiuni a constituit-o întocmirea de către inculpatul A., cu complicitatea și a altor persoane, de facturi false, înregistrând în contabilitatea SC E.E. SRL Arad cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, având ca urmare diminuarea impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată.

Astfel, o parte din carnea obținută prin înșelarea SC J. SA Periș a fost vândută în numele SC F.F. SRL Arad către SC S.S.S. SRL București. Numitul T.T.T. i-a cerut administratorului să vireze suma de 11.469,61 lei în contul SC E.E. SRL Arad deschis la Banca Română de Dezvoltare-Group Societte Generale - sucursala Arad, motivând că SC F.F. SRL Arad are de făcut o plată societății lui A. Numitul U.U.U. a dat curs solicitării, virând cu la 31 august 2001 banii la data de 31 ianuarie 2008. Pentru a masca proveniența banilor, inculpatul A. a întocmit factura fiscală din 22 august 2001, din care rezultă că SC E.E. SRL Arad a achiziționat paste făinoase în valoare de 11.418,16 lei de la SC V.V.V. SRL București, iar apoi, factura din 29 august 2001, din care rezultă că SC E.E. SRL Arad a vândut pastele făinoase către SC X.X.X. SRL Deva cu prețul de 11.469,61 lei.

Fișa contului, analitic SC X.X.X. SRL Deva din evidența contabilă a SC E.E. SRL Arad s-a închis prin înregistrarea încasării de 11.469,61 lei de la SC S.S.S. SRL.

Cu complicitatea inculpatului J., care a scris și ștampilat facturile, inculpatul A. a înregistrat în contabilitatea SC E.E. SRL Arad alte patru facturi astfel încât să creeze aparența că societatea a achiziționat mărfuri de la SC F.F. SRL Arad. înregistrând aceste cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, inculpatul A. a încercat să mascheze proveniența ilicită a bunurilor.

Aceeași situație se regăsește și în cazul înregistrării de către inculpatul A. în contabilitatea societății a facturii din 13 decembrie 01, prin care s-a creat falsa aparență a achiziționării de mărfuri de la SC Z.Z.Z. SRL Deva. In realitate, factura provine din blocul de facturi ridicat de numitul T.T. în numele SC F.F. SRL Arad și predat inculpatului A.

A. a încercat să ascundă proveniența mărfurilor obținute prin înșelarea SC D.D. SA, înregistrând în contabilitatea SC E.E. SRL Arad așa-zisa cumpărare a lor de la SC H.H. SRL. În realitate, factura din 22 ianuarie 04 provine din blocul facturier ridicat în numele SC Y.Y.Y. SRL Oradea de către O. și a fost completată în prezența acestuia de către inculpatul Z., după dictarea inculpatului A., fiind remisă celor trei de inculpatul P.

În toate cazurile susmenționate, chitanțele întocmite și remise inculpatului A., înregistrate în contabilitatea SC E.E. SRL Arad și care creează aparența efectuării de cheltuieli nu au la bază operațiuni reale.

Urmare a înregistrării în contabilitatea SC E.E. SRL Arad de către A., cu complicitatea inculpaților J., P., Z. și O., de cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, M.M. Arad a stabilit că s-a diminuat impozitul pe profit, cu suma de 19.093,36 lei, iar T.V.A.-ul cu suma de 14.510,95 lei.

Faptele inculpatului A., din anul 2001, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, preluată în art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2004, pentru care, termenul de prescripție specială calculat conform art. 122 lit. c) și art. 124 C. pen. (1969) s-a împlinit în anul 2013.

2. Unul din scopurile urmărite de inculpații A., D., C., G. și J. prin desfășurarea de tranzacții comerciale prin firmele paravan SC F.F. SRL Arad și SC H.H. SRL, l-a constituit ascunderea obiectivului sau sursei impozabile sau taxabile și prin aceasta sustragerea în întregime de la plata obligațiilor fiscale.

Verificările organelor de control pentru depistarea cazurilor de evaziune fiscală ar fi trebuit să se împotmolească în momentul în care s-ar fi constatat că administratorii societăților comerciale în numele cărora inculpații a desfășurat activități comerciale fie nu există, fie pentru că ar fi putut motiva prin lipsa lor din țară, lipsa oricărei răspunderi privitoare la eludarea obligațiilor fiscale.

În acest context, s-a arătat că inculpații au achiziționat de la SC E. SA, fostă F. Câmpia Turzii, SC K. SA, SC H. SA Luduș, SC I. SA și SC R. SA Brașov, mărfuri pe care le-au plătit și pe care ulterior le-au vândut la negru.

De asemenea, au vândut în numele SC F.F. SRL marfă, au colectat de la beneficiari T.V.A., fără însă a înregistra încasările și fără a plăti taxe la bugetul de stat.

M.M. Arad a stabilit că prin aceste operațiuni, inculpații acționând în numele SC F.F. SRL, au prejudiciat bugetul de stat cu sumele de 2.943,81 lei, reprezentând impozit pe profit și 2.237,29 lei reprezentând T.V.A.

Faptele inculpatului A., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994, preluată în art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Latura civilă a cauzei. Sub acest aspect, prima instanță a arătat că se impune repararea prejudiciilor cauzate părților civile, astfel cum au fost expuse și cuantificate la pct. 1 și 2 din considerente.

În acest sens, constatând întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și aplicând dispozițiile art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ.,Tribunalul Hunedoara a obligat în solidar inculpații, în funcție de participația fiecăruia, la plata daunelor materiale către părțile civile conform dispozitivului.

Împotriva sentinței au declarat apel, între alții, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul A..

În expunerea scrisă a motivelor de apel, parchetul a arătat că întrucât de la pronunțarea hotărârii atacate și până la data motivării apelului și implicit a soluționării acestuia a intervenit o lege penală mai favorabilă, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 5 C. pen.

Astfel, s-a arătat că inculpatului A. i s-au aplicat pedepse de 10 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215, alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 75 lit. a) C. pen. (1969), iar textul corespunzător C. pen. în vigoare pentru această infracțiune prevede o pedeapsă de la 1 an la 5 ani închisoare, ca atare revine instanței de control judiciar sarcina de a constata că în speță sunt aplicabile prevederile art. 153-154 C. pen. privind prescripția răspunderii penale și pe cale de consecință de a dispune încetarea procesului penal.

Cu privire la infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 Legea alin. (1) C. pen. (1969) care își are corespondent în textul de lege actual în art. 367 alin. (1) C. pen. și este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani s-a precizat, la fel ca în situația arătată mai sus, că a intervenit prescripția răspunderii penale, fiind aplicabile dispozițiile art. 153-154 C. pen. în ce-l privește pe inculpatul A.

Inculpatul A. a solicitat prin motivele de apel depuse la filele 106-111 din dosar și completate ulterior (filele 147-148) următoarele:

În principal, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, Tribunalul Hunedoara, întrucât:

- jurisdicția inferioară a încălcat în mod flagrant dispozițiile art. 356 C. proc. pen. (1968), art. 403 lit. b), c), d) C. proc. pen. respectiv nu descrie faptele pentru care a fost condamnat inculpatul, intervalul de timp în care au fost comise și încadrările juridice, iar, în hotărârea atacată, nu sunt precizate și analizate probele care au condus la soluția adoptată în cauză, respectiv nu sunt indicate mijloacele de probă pe care se sprijină soluția de condamnare a acestuia pentru fiecare faptă în parte.

- instanța fondului a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice dată faptelor ce constituie obiectul acuzațiilor fără a o motiva în vreun fel sau a expune minime considerente care au justificat-o.

- prima instanță a pronunțat sentința atacată cu încălcarea dispozițiilor deciziei de casare a Curții de Apel alba Iulia în primul ciclu procesual și anume: lămurirea existenței și eventualei întinderi a prejudiciului cauzat prin săvârșirea prezumtivei infracțiuni de evaziune fiscală, precum și efectuarea expertizelor grafoscopice în condiții de legalitate. în acest sens, judecătorul fondului, fără vreun suport procedural sau probator, deși a încuviințat în probațiune efectuarea unui raport de expertiză financiar contabilă, obligând inculpatul apelant la plata unui avans onorar, a revenit nejustificat asupra acestei probe, condiții în care nu intră în cercetarea fondului așa cum îl obligă dispozițiile legale cât și dispozițiile deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare.

- instanța nu a citat în mod legal partea civilă Statul Român după intrarea în vigoare a H.G. nr. 520/2013 care prevede reglementari ce prevăd organizarea L.L. și atribuie personalitate juridică cu relevanță în cauză C.C.C.C. Timiș.

- instanța nu a introdus în cauză și nu a citat C.C.C.C. Cluj instituție care avea calitatea de reprezentantă legală a părții civile Statul Român în raport cu infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită imputată inculpatului și presupus a fi săvârșită prin intermediul firmei SC H.H. SRL Oradea.

- instanța fondului nu a administrat nici o probă cu referire la infracțiunile de evaziune fiscală reținute în sarcina inculpaților, nu a audiat inculpații cu privire la aceste acuzații și apoi a audiat coinculpații J. și D. în calitate de martori.

În subsidiar, cu privire la cele două infracțiuni de evaziune fiscală, după administrarea probatoriului solicitat, respectiv efectuarea unei expertize contabile, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice astfel:

- referitor la prima faptă de evaziune fiscală reținută în forma nedeclarării venitului în ceea ce privește SC F.F. SRL și SC H.H. SRL se impune schimbarea încadrării juridice în două infracțiuni distincte, săvârșite sub forma concursului real, având în vedere perioada de timp scursa între săvârșirea acestora anul 2000 (cu privire la SC F.F. SRL) și 2004 (cu privire la SC H.H. SRL).

Încetarea procesului penal raportat la prevederile art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen. întrucât există autoritate de lucru judecat având în vedere soluția dispusă prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad din 24 noiembrie 2008 în ce-l privește pe inculpatul A. referitor la faptele de evaziune fiscală constatate prin Procesul verbal de control din data de 20 mai 2003 întocmit de Garda Financiară Arad și prin Procesul verbal din data 17 mai 2004 sau achitarea inculpatului întrucât această faptă nu a fost săvârșită de către inculpatul A. în forma autoratului sau a coautoratului așa cum s-a reținut în rechizitoriul în cauză, iar, în cazul în care s-ar reține că inculpatul a săvârșit aceste fapte, s-a precizat că lipsește vinovăția prevăzută de lege (art. 16 alin. (1) lit. c) și b) C. proc. pen.).

Astfel, sub un prim aspect, s-a menționat că inculpatul A. nu deține și nu deținea nici o calitate în cele două societăți sus menționate sens în care nu poate avea calitatea de subiect activ al acestei infracțiuni, respectiv nu avea calitatea și responsabilitatea de a înregistra și a ține contabilitatea celor două societăți.

În acest sens, prin actele de control efectuate la data de 17 iunie 2003 la SC F.F. SRL- fila 274-317 vol. II d.u.p. - cât și prin memoriul adresat instanței de către M.M. Arad la data de 04 aprilie 2009, s-a reținut ca persoane responsabile pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală inculpații N.N. și J., cei care în fapt au fost administratori ai societății sus menționate, iar cu privire la SC H.H. SRL chiar prin rechizitoriu s-a reținut la pagina 46 ca inculpatul D. achiziționând marfa de la SC R. SRL Brașov în numele firmei SC H.H. SRL s-a sustras în întregime de la plata taxelor și impozitelor datorate statului.

În ce privește infracțiunea de evaziune fiscală constând în înregistrarea de cheltuieli nereale în contabilitatea SC E.E. SRL, relevate de achizițiile atestate de cele 4 facturi fiscale, aceasta nu poate fi reținută în forma continuată, neexistând o rezoluție infracțională unică, având în vedere perioada de timp scursă între momentele înregistrării actelor in contabilitate.

În situația reținerii concursului real și nu a formei continuate, s-a solicitat:

- în ce privește înregistrarea facturii emisă de SC F.F. SRL Arad și a facturii emisă de SC Z.Z.Z. SRL, încetarea procesului penal ca efect al a intervenției prescripției răspunderii penale având în vedere perioada în care a fost comisă anul 2000-2001.

- în ce privește factura emisă de SC H.H. SRL și înregistrată în contabilitatea SC E.E. SRL, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) sau a) C. proc. pen., în condițiile în care, conform raportului de expertiză, operațiunile dintre cele două societăți nu pot fi catalogate ca fictive.

Referitor la SC H.H. SRL, se impune a se observa că nu există un prejudiciu, aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză, după cum nu există nici un act de control care să ateste înregistrarea sau neînregistrarea documentelor contabile.

În apel Curtea a dispus potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (5) C. proc. pen. efectuarea unui raport de expertiză fiscală, mijloc de probă a cărui administrare a fost solicitată de către inculpații A. și P.

Având în vedere că în faza cercetării judecătorești nu a fost administrată o atare probă, stabilirea cuantumului prejudiciului întemeindu-se doar pe procesele verbale de inspecție fiscală și a unor note de constatare Curtea a apreciat la rândul său ca necesară efectuarea unui raport de expertiză fiscală în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept.

În sensul celor reținute mai sus a fost depus la dosarul cauzei Raportul de expertiză fiscală efectuat de consultant fiscal A.A.A.A. (fila 442-455 vol. II) precum și opinia expertului parte B.B.B.B., consultant fiscal (fila 460-467 vol. II).

Răspunsurile la obiecțiunile aduse raportului de expertiză de către inculpatul A. au fost depus la dosarul cauzei la filele 610-617 vol. III (consultant fiscal A.A.A.A. numit în cauză) și 631-636 vol. III (expert parte).

Curtea a pus în vedere inculpaților că au posibilitatea să fie ascultați în această procedură potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (4) C. proc. pen., însă aceștia nu au dorit să facă precizări suplimentare arătând că își mențin poziția procesuală adoptată până în acest prezent.

Curtea a consemnat poziția inculpaților în ce privește acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității (filele 900-901, 985-988, vol. IV).

Prin Decizia penală nr. 1128/A din 26 noiembrie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, între altele, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul A., a fost desființată sentința penală atacată în ce privește atât latura penală cât și latura civilă a cauzei și procedând la o nouă judecată, în aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., prin reținerea criteriului aprecierii globale a dispozițiilor cuprinse în legile penale succesive:

S-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului A. este C. pen. în vigoare.

S-a constatat că faptele care fac obiectul rechizitoriului nr. x/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, respectiv al Dosarului nr. x/108/2010 al Tribunalului Arad, reunit la Dosarul nr. x/97/2005 al Tribunalului Hunedoara, constituie acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

A fost condamnat inculpatul A. la:

- 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 republicată, preluată în art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen., în condițiile art. 5 C. pen., în baza art. 67 C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 1 an, iar, în baza art. 65 C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

În baza art. 10 din Legea nr. 137/1997, s-a revocat grațierea condiționată a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 368/1999 a Judecătoriei Arad, pentru infracțiunea prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 C. pen. (1969), s-a revocat suspendarea condiționată cu privire la pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 368/1999 a Judecătoriei Arad, pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 și 13 din Legea nr. 87/1994, precum și cu privire la pedepsele accesorii.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele de 3 luni închisoare și respectiv, 2 ani închisoare menționate mai sus, în cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 C. pen. (1969), s-a dispus executarea pedepsei sus menționate alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea de evaziune fiscală dedusă judecății, inculpatul urmând să execute în final 3 ani și 4 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. (5) C. pen., privind pedeapsa accesorie stabilită prin prezenta hotărâre și pedeapsa accesorie aplicată în baza sentinței penale nr. 368/1999 a Judecătoriei Arad, inculpatul urmând să execute pedeapsa accesorie rezultată privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat în stare de reținere și arest preventiv de la 28 martie 2003 până la 22 august 2003 și de la 26 februarie 2004 până la 13 iunie 2005.

S-a constatat că față de inculpat a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, de la 13 iunie 2005 până la 13 iunie 2007.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale potrivit dispozițiilor art. 153-155 C. pen., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 77 lit. a) și art. 41 alin. (1), art. 5 C. pen.

- complicitate la infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 327 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1), art. 5 C. pen.

- fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) și art. 5 C. pen.

- participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) și art. 5 C. pen.

- asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 5 C. pen.

- înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 77 lit. a) și art. 41 alin. (1), art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de evaziune de fiscală prevăzută de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 republicată preluată în art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 77 lit. a), art. 41 alin. (1) C. pen., în condițiile art. 5 C. pen.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desființarea totală a următoarelor înscrisuri false: cărțile de identitate, aflată în copie la fila 1003 vol. III d.u.p.; aflată în copie la fila 1040 vol. III d.u.p.; aflată în copie la fila 1848 vol. X d.u.p.; filele Casa de Economii și Consemnațiuni, aflată la fila 1175 vol. V d.u.p.; aflată la fila 1211 vol. V d.u.p. aflată la fila 1248 vol. V d.u.p.; aflată la fila 1315 vol. VI d.u.p.; aflată la fila 1454 vol. VI d.u.p.; aflată la fila 1473 vol. VII d.u.p.; aflate la fila 1546 vol. VIII d.u.p.; aflată la fila 1548 vol. VIII d.u.p.; aflate la fila 1547 vol. VIII d.u.p.; aflată la fila 1552 vol. VIII d.u.p.; aflată la fila 2032 vol. XI d.u.p.; aflată la fila 1891 vol. X d.u.p.; actele adiționale aflate la filele 998 vol. III d.u.p., respectiv 1848 vol. X d.u.p.; ordinul de plată aflat la fila 2571 vol. XV d.u.p.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a lăsat nesoluționate acțiunile civile exercitate de: partea civilă SC B. SA Arad, SC E. SA (fostă F.) Câmpia Turzii, SC H. SA Luduș, SC I. SA Luduș, SC J.J. SRL, SC K. SA, SC L. SA Timișoara, SC N. SRL Arad, SC R. SA Brașov, SC S. SRL, SC T. SA Târgu Jiu, SC U. SRL Cărpiniș, SC V. SA, SC X. SRL Deva, SC Y. SA Periș, SC A.A. SA Arad, SC B.B. SA Târnăveni.

S-a constatat că părțile vătămate SC C.C. SRL și SC D.D. SA nu s-au constituit părți civilă în cauză.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19, 25 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 și următoarele C. civ., a fost obligat inculpatul A. să plătească părții civile K.K. prin L.L. - C.C.C.C. Timișoara - D.D.D.D. Arad suma de 39.704, 71 lei (reprezentând debite și accesorii) cu titlu de despăgubiri civile și în continuare accesoriile aferente debitului, potrivit art. 119, 120 din O.G. nr. 92/2003, până la achitarea integrală a acestuia.

În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A., în favoarea statului, a sumei de 12.942,38 lei reprezentând prejudiciul stabilit în sarcina SC E.E. SRL și care nu se regăsește în constituirea de parte civilă înaintată de L.L. Arad.

S-a constatat că SC E.E. SRL Arad a fost radiată conform sentinței civile nr. 470 din 16 martie 2009 a Tribunalului Arad și a certificatului de radiere din 15 aprilie 2009 și că SC F.F. SRL Arad a fost dizolvată prin sentința civilă nr. 1696 din 04 iunie 2003 a Tribunalului Arad.

A fost menținut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului A. prin ordonanța din 04 aprilie 2003 adusă la îndeplinire prin procesul verbal din data de 10 aprilie 2003 de Inspectoratul de Poliție al Județului Arad, fila 193 vol. IV, Dosar penal nr. x/2003.

Au fost menținute dispozițiile sentinței penale atacate privind comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii C.C.C.C. Timișoara pentru înscrierea în cazierul fiscal și Oficiului Național al Registrului Comerțului, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.

Au fost menținute dispozițiile sentinței penale atacate cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat.

Onorariul pentru expertul A.A.A.A., în sumă de 15.830 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției, iar inculpatul A. a fost obligat să plătească statului suma de 13.700 lei, reprezentând onorariu expert.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta procedură au rămas în sarcina acestuia, iar onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul A., în cotă procentuală, în cuantum de 100 lei au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba italiană în cuantum de 92,60 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, Curtea, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei precum și a probelor administrate în fața instanței de apel, în raport cu aspectele critice expuse dar și în limitele statuate de art. 417 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că instanța fondului a reținut într-o manieră preponderentă o stare de fapt corectă, întemeiată în mod obiectiv pe ansamblul probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în mod nemijlocit și contradictoriu pe parcursul cercetării judecătorești în cele două cicluri procesuale.

Curtea a arătat însă că în ce privește anumite fapte care au format obiectul acuzațiilor, Tribunalul a pronunțat condamnarea unora dintre inculpați bazându-se pe un probatoriu insuficient administrat și eronat interpretat sub aspectul întrunirii cumulative a elementelor constitutive ale infracțiunii.

Totodată, Curtea a procedat la examinarea hotărârii apelate astfel cum a fost structurată de către instanța inferioară, pe categorii de infracțiuni, având în vedere anvergura activității infracționale imputate inculpaților precum și necesitatea de a se raporta detaliat la criticile aduse.

I. În ce privește infracțiunea de asociere în vederea comiterii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., realizând propriul demers analitic în raport cu motivele de apel formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara dar și de către inculpați, Curtea a reținut următoarele:

Vinovăția inculpaților în limitele săvârșirii infracțiunii sus menționate a fost stabilită în mod clar și neechivoc de către instanța fondului, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale cât și în mod nemijlocit pe parcursul cercetării judecătorești, în cele două cicluri procesuale, rezultând mai presus de orice îndoială că inculpatul A., în vederea transpunerii în practică a unui plan infracțional minuțios prin care să inducă în eroare și să obțină venituri ilicite folosindu-se de societăți comerciale paravan, a convins pe ceilalți inculpați să i se asocieze și să îl sprijine.

Astfel, din depozițiile martorilor audiați în cauză și a înscrisurilor depuse la dosar coroborate cu aspecte relevate de declarațiile inculpaților a rezultat că gruparea de infractori inițiată de inculpatul A. a avut propria ei dinamică pe parcurs unii dintre membri inițiali abandonând activitățile infracționale alăturându-i-se în schimb alții.

Curtea a arătat că apărările inculpaților sunt unele de circumstanță, fiind infirmate de probele irefutabile administrate în cauză; declarațiile celorlalți coinculpați, a martorilor și înscrisurile din dosar (facturi, procuri, chitanțe, etc.) din care rezultă fără dubiu implicarea nemijlocită a celor doi inculpați în vasta activitate infracțională inițiată de către inculpatul A.

Astfel, a rezultat că inculpații acționând după un plan bine pus la punct induceau în eroare societățile comerciale uzând de acte false obținute de inculpatul A. și folosind mijloace frauduloase pentru a pierde urma bunurilor, pe care le revindeau emițând facturi în numele firmelor paravan, fie la negru fără a întocmi vreun document contabil. Inculpații se coordonau prin intermediul telefoanelor mobile ale căror numere le schimbau periodic.

Relevante în dovedirea activității infracționale a inculpaților sub aspectul infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni au fost declarațiile martorilor R.R. (fila 1101 vol. IV d.u.p.), S.S. (fila 1108 vol. IV d.u.p.), P.P. (fila 1148 vol. IV d.u.p.), T.T. (fila 1153 vol. IV d.u.p.) și U.U. (fila 1110 vol. IV d.u.p.) precum și înscrisurile falsificate, inculpatul P. acționând de multe ori sub o identitate falsă, reprezentant al firmei SC H.H. SRL Oradea.

Referitor la motivul de apel formulat de către parchet cu privire la infracțiunea sus menționată, Curtea a apreciat că se impune a fi privit în contextul ansamblului argumentelor aduse în fundamentarea căii de atac declarată, cu trimitere la toate infracțiunile deduse judecății care au făcut obiectul actului de sesizare al instanței, Curtea având în vedere necesitatea aplicării criteriului aprecierii globale cu privire la dispozițiile cuprinse în legile penale succesive.

Ca atare, s-a impus a se stabili cu privire la fiecare inculpat în parte și în raport de acuzațiile aduse care din legile penale succesive îi este mai favorabilă.

Având în vedere că inculpatul A. a fost condamnat de prima instanță atât pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, cât și pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, aceasta din urmă fiind sancționată de către C. pen. anterior cu pedepse substanțial mai mari față de actuala normă de incriminare și de aici, un termen de prescripție mult mai îndelungat în raport cu actuala reglementare, a rezultat că legea penală mai favorabilă, indiferent de celelalte infracțiuni reținute în sarcina lor de către jurisdicția inferioară (evaziune fiscală, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, fals privind identitatea, fals în înscrisuri sub semnătură privată) o reprezintă actuala reglementare întrucât este în măsură să conducă în ansamblu la o situație mai ușoară pentru inculpat.

Astfel, s-a arătat că infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. (1969), pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani își are corespondent în actuala reglementare în dispozițiile art. 367 alin. (1) C. pen. și este sancționată cu închisoare de la unu la 5 ani.

Luând în considerare termenul de prescripție al răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. raportat la art. 155 alin. ultim C. pen. Curtea a reținut că acesta este împlinit în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. impunând adoptarea unei soluții de încetare a procesului penal cu privire la inculpatul A., în temeiul art. 396 alin. (1), 6 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

II. Referitor la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. (1969) (în ce-l privește pe inculpatul A.) Curtea, raportându-se la motivele de apel expuse de către parchet și inculpat a constatat următoarele:

În afară de inculpații J. și P., ceilalți inculpați apelanți nu au contestat vinovăția reținută de către jurisdicția inferioară în ce privește săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune descrise în actul de sesizare, neformulând critici sub acest aspect, rezumându-se la a solicita încetarea procesului penal ca efect al împlinirii termenului prescripției speciale a răspunderii penale.

Cu privire la motivul de apel invocat de parchet în ce privește infracțiunile de înșelăciune, din perspectiva dispozițiilor art. 5 C. pen., Curtea a reținut că infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. (1969), pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani (reținută în sarcina inculpatului A.,) își are corespondent în actuala reglementare în dispozițiile art. 244 alin. (1), (2) C. pen. și este sancționată cu închisoare de la unu la 5 ani.

Având în vedere că potrivit noii reglementări limitele de pedeapsă sunt mult mai reduse (de la unu la 5 ani închisoare), aplicarea dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. raportat la art. 155 alin. ultim C. pen. conduce la constatarea împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale în ce privește infracțiunea de înșelăciune reținute în sarcina inculpatului A., (termen împlinit în anul 2014 raportat la momentul săvârșirii ultimelor acte infracționale -2004) și impune încetarea procesului penal în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.

III. Cu privire la infracțiunile de evaziune fiscală reținute în sarcina inculpatului A., Curtea, realizând propriul demers analitic în raport cu motivele de apel invocate de către inculpat a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 371 C. proc. pen. (în vechea reglementare art. 317 C. proc. pen.), judecata se mărginește la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare a instanței.

În cauza de față actul de sesizare îl constituie rechizitoriul emis în Dosarul nr. x/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, iar starea factuală pe care se fundamentează acesta, preluată fără rezerve de către jurisdicția inferioară în cele două cicluri procesuale, este următoarea:

1. În ce privește infracțiunea de evaziune fiscală constând în înregistrarea în contabilitatea SC E.E. SRL Arad de cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale având ca urmare diminuarea impozitului pe profit și a taxei pe valoare adăugată (art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, preluată în art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005):

Una din modalitățile de valorificare a mărfurilor obținute prin infracțiuni a constituit-o întocmirea de către inculpatul A., cu complicitatea și a altor persoane, de facturi false, înregistrând în contabilitatea SC E.E. SRL Arad cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, având ca urmare diminuarea impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată.

Astfel, o parte din carnea obținută prin înșelarea SC J. SA Periș a fost vândută în numele SC F.F. SRL Arad către SC S.S.S. SRL București. Numitul T.T.T. i-a cerut administratorului SC S.S.S. SRL București să vireze suma de 11.469,61 lei în contul SC E.E. SRL Arad deschis la Banca Română de Dezvoltare-Group Societte General - sucursala Arad, motivând că SC F.F. SRL Arad are de făcut o plată societății lui A. Numitul U.U.U. a dat curs solicitării, virând la 31 august 2001 banii, pentru a masca proveniența banilor, inculpatul A. a întocmit factura fiscală din 22 august 01, din care rezultă că SC E.E. SRL Arad a achiziționat paste făinoase în valoare de 11.418,16 lei de la SC V.V.V. SRL București, iar apoi, factura din 29 august 01, din care rezultă că SC E.E. SRL Arad a vândut pastele făinoase către SC X.X.X. SRL Deva cu prețul de 11.469,61 lei.

Fișa contului, analitic SC X.X.X. SRL Deva din evidența contabilă a SC E.E. SRL Arad s-a închis prin înregistrarea încasării de 11.469,61 lei de la SC S.S.S. SRL București.

Cu complicitatea inculpatului J., care a scris și ștampilat facturile, inculpatul A. a înregistrat în contabilitatea SC E.E. SRL Arad alte patru facturi (din 03 iulie 2001, din 30 august 2001, din 31 august 2001 și din 10 septembrie 2001), astfel încât să creeze aparența că societatea a achiziționat mărfuri de la SC F.F. SRL Arad. înregistrând aceste cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, inculpatul A. a încercat să mascheze proveniența ilicită a bunurilor.

S-a reținut că aceeași situație se regăsește și în cazul înregistrării de către inculpatul A. în contabilitatea SC E.E. SRL Arad a facturii din 13 decembrie 01, prin care s-a creat falsa aparență a achiziționării de mărfuri de la SC Z.Z.Z. SRL Deva. In realitate, factura provine din blocul de facturi ridicat de numitul T.T. în numele SC F.F. SRL Arad și predat inculpatului A.

A. a încercat să ascundă proveniența mărfurilor obținute prin înșelarea SC D.D. SA, înregistrând în contabilitatea SC E.E. SRL Arad așa-zisa cumpărare a lor de la S.C. SC H.H. SRL In realitate, factura din 22 ianuarie 2004 provine din blocul facturier ridicat în numele SC Y.Y.Y. SRL Oradea de către O. și a fost completată în prezența acestuia de către inculpatul Z., după dictarea inculpatului A., fiind remisă celor trei de inculpatul P.

În toate cazurile susmenționate, chitanțele întocmite și remise inculpatului A., înregistrate în contabilitatea SC E.E. SRL Arad și care creează aparența efectuării de cheltuieli nu au la bază operațiuni reale.

Urmare a înregistrării în contabilitatea SC E.E. SRL Arad de către A., cu complicitatea inculpaților J., P., Z. și O., de cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, M.M. Arad a stabilit că s-a diminuat impozitul pe profit, cu suma de 19.093,36 lei, iar T.V.A.-ul cu suma de 14.510,95 lei.

Rezumând, Curtea a arătat că acuzația adusă inculpatului A. se fundamentează în esență pe faptul că acesta cu complicitatea inculpaților J., P., Z. și O. a înregistrat în contabilitatea SC E.E. SRL Arad, societate pe care o administra de fapt, cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, relevate de următoarele facturi:

- factura fiscală din 22 august 2001, din care rezultă că SC E.E. SRL Arad a achiziționat paste făinoase în valoare de 114.181.690 lei de la SC V.V.V. SRL București; factura fiscală din 29 august 2001, din care rezultă că SC E.E. SRL Arad a vândut pastele făinoase către SC X.X.X. SRL Deva cu prețul de 114.696.100 lei;

- factura fiscală din 3 iulie 2001, din 30 august 2001, din 1 august 2001 și din 10 septembrie 2001, care atestă achiziționarea de mărfuri de la SC F.F. SRL Arad (facturi scrise și ștampilate de către inculpatul J.);

- factura fiscală din 13 decembrie 2001, prin care s-a creat falsa aparență a achiziționării de mărfuri de la SC Z.Z.Z. SRL Deva;

- factura fiscală din 22 ianuarie 2004, care atestă cumpărarea mărfurilor de la SC H.H. SRL când în realitate factura provine din blocul facturier ridicat în numele SC Y.Y.Y. SRL Oradea de către inculpatul O., fiind completată în prezența acestuia de către inculpatul Z. după dictarea inculpatului A., fiind remisă celor trei inculpați de către inculpatul P.

Realizând propriul demers analitic prin prisma ansamblului probator administrat în cursul urmăririi penale, în faza cercetării judecătorești în ambele cicluri procesuale, precum și în fața instanței de apel (raportul de expertiză fiscală cu răspunsul la obiecțiunile formulate), Curtea a constatat că jurisdicția inferioară s-a rezumat la a accepta fără rezerve acuzațiile aduse inculpatului A., reținând vinovăția acestuia în contextul infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, preluată în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, fără a arăta în concret probele pe care se sprijină și fără a analiza acțiunile inculpatului raportat la elementele constitutive ale infracțiunii.

Curtea a mai constatat că acuzațiile aduse prin rechizitoriul nr. x/P/2004 au la bază au la bază sesizările organelor abilitate, respectiv procesul verbal din 20 mai 2003 întocmit de Garda Financiară Arad, nota de constatare din data de 22 martie 2004 a Gărzii Financiare Arad și procesul verbal din 20 mai 2004 întocmit de Activitatea de Control Fiscal Arad din 17 mai 2004.

S-a mai constatat că instanța fondului a preluat fără nicio obiecție concluziile proceselor verbale din 20 mai 2003 întocmit de Garda Financiară Arad și din 17 mai 2004 încheiat de Activitatea de Control Fiscal Arad (acte care au stat la baza sesizării organelor de urmărire penală și a constituirii de parte civilă în cauză), fără a dispune efectuarea unui raport de expertiză fiscală, prin care să se stabilească în raport cu actele de la dosarul cauzei valoarea reală a prejudiciului, lămuriri care ar fi influențat rezolvarea cauzei sub toate aspectele, atât penal cât și civil, deși administrarea unui atare mijloc de probă a fost solicită de către inculpatul A.

Procedând în această manieră instanța fondului a determinat crearea unui vădit dezechilibru între acuzare și apărare, aspect ce a fost remediat de către instanța de apel prin dispunerea întocmirii unui raport de expertiză fiscală, cu obiective clare și precise propuse, între altele, de inculpatul A., cât și de către reprezentantul parchetului și instanță.

Din raportul de inspecție fiscală întocmit în cauză coroborat cu celelalte elemente probatorii din dosar a rezultat cu privire la fiecare factură sus menționată următoarele:

1. Factura din 3 iulie 2001, ce atestă o achiziție de la SC F.F. SRL în sumă de 6.012,59 lei plus 1.142,39 lei T.V.A. - a unei cantități de 4.770 kg sârmă pentru balotat, a fost găsită în original la dosarul cauzei, conține datele de identificare ale furnizorului, mențiuni privind denumirea produselor, cantitatea, prețul unitar, valoarea și taxa pe valoarea adăugată, date privind expediția, fiind întocmită o notă de recepție și constatare diferite semnată de primire pentru intrarea în gestiune.

Factura a fost cuprinsă în raportul de inspecție fiscală întocmit de Activitatea de Control Fiscal iar T.V.A. și impozitul pe profit aferente au fost considerate de L.L. prejudiciu.

Raportul de expertiză fiscală a opinat pentru un răspuns favorabil în ceea ce privește înregistrarea în contabilitate a acestei facturi și a constatat o aparență de legalitate a modului în care a fost înregistrată factura.

Coroborând aceste date relevate de către raportul de inspecție fiscală cu celelalte probe de la dosarul cauzei a rezultat, însă, că mărfurile pretins a fi achiziționate de la SC F.F. SRL Arad proveneau ilicit de la alte societăți comerciale și nu reliefau o vânzare reală de bunuri efectuată de către societatea susmenționată.

2. Factura din 30 august 2001, ce atestă o achiziție în sumă de 8.250 lei plus 1.567,5 lei T.V.A. constând în 11.000 kg oțel beton, conține datele de identificare ale furnizorului, denumirea produselor, cantitatea, prețul unitar, valoarea și T.V.A., datele privind expediția, însă nu a fost cuprinsă în procesul verbal de inspecție fiscală întocmit de activitatea de control fiscal, iar T.V.A. și impozitul pe profit aferente nu au fost considerate de L.L. prejudiciu, nefiind cuprinse în constituirea de parte civilă.

3. Factura din 31 august 2001, ce atestă o achiziție de la SC F.F. SRL Arad în sumă de 15.112,5 lei plus 2.871,38 lei T.V.A., constând în 20.150 kg PC O 18-20 (oțel beton), conține datele de identificare ale furnizorului, denumirea produselor, cantitatea, prețul unitar, valoarea și T.V.A. și datele privind expediția, fiind întocmită nota de recepție și constatare, semnată de primire pentru intrarea în gestiune.

Factura a fost cuprinsă în procesul verbal de inspecție fiscală întocmit de Activitatea de Control Fiscal, iar T.V.A. și impozitul pe profit aferente au fost considerate de L.L. prejudiciu, fiind cuprins în constituirea de parte civilă.

4. Factura fiscală din 10 septembrie 2001, ce atestă o achiziție de la SC F.F. SRL Arad în sumă de 5919 lei plus 1.124,61 lei T.V.A. constând în 2.150 kg cuie, sârmă zincată și plasă rab, conține datele de identificare ale furnizorului, denumirea produselor, cantitatea, prețul unitar, valoarea și T.V.A. și datele privind expediția, fiind întocmită nota de recepție și constatare, semnată de primire pentru intrarea în gestiune.

Factura a fost cuprinsă în procesul verbal de inspecție fiscală întocmit de Activitatea de Control Fiscal, iar T.V.A. și impozitul pe profit aferente au fost considerate de L.L. prejudiciu, fiind cuprins în constituirea de parte civilă.

Cele patru facturi sus menționate, scrise și ștampilate de către inculpatul J. au fost înregistrate de către inculpatul A. în contabilitatea SC E.E. SRL Arad rezultând fără nici un dubiu vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, preluată în art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În acest sens, Curtea a reținut că inculpatul A. avea calitate de administrator de fapt al SC E.E. SRL și ca atare prin înregistrarea în contabilitate a unor achiziții de mărfuri care nu au avut la bază operațiuni reale, aceste bunuri fiind obținute ilicit ca urmare a inducerii în eroare a unor societăți comerciale, se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea prevăzută mai sus.

Chiar dacă s-a creat aparența de legalitate a operațiunilor comerciale prin înregistrarea cu respectarea normelor legale a celor patru facturi în contabilitatea SC E.E. SRL, în realitate, achizițiile atestate de către înscrisurile sus menționate nu proveneau de la SC F.F. SRL, inculpatul A. încercând să mascheze proveniența ilicită a bunurilor.

5. În ce privește factura fiscală din 13 decembrie 2001, privind achiziția de mărfuri de la SC Z.Z.Z. SRL Deva în sumă de 25.785,30 lei plus 4.899,21 lei T.V.A., a rezultat că acesta provenea din blocul de facturi eliberat de M.M. Arad SC F.F. SRL, fiind cuprinsă în procesul verbal de inspecție fiscală întocmit de către Activitatea de Control Fiscal, iar T.V.A. și impozitul pe profit aferente, au fost considerate de L.L. prejudiciu și a fost cuprins în constituirea de parte civilă.

Factura a fost înregistrată de către inculpatul A. în contabilitate, tranzacția fiind probată ca fictivă întrucât aceasta provine din blocul facturier al SC F.F. SRL și nu al SC Z.Z.Z. SRL Deva creându-se falsa aparență a achiziționării de mărfuri de la această ultimă societate. In realitate blocul de facturi a fost ridicat de martorul T.T. în numele SC F.F. SRL Arad și predat inculpatului A., acesta înregistrând în contabilitatea SC E.E. SRL cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale.

6. Referitor la factura fiscală din 22 ianuarie 2004, care atestă achiziționarea de mărfuri (țeava și fitinguri de polietilenă) de la SC H.H. SRL în cuantum de 15.294,06 lei plus 2.905,87 lei T.V.A. a rezultat că acesta se regăsește în copie la dosarul cauzei și conține toate datele de identificare necesare, denumirea produselor, cantitatea, prețul unitar, valoarea și taxa pe valoarea adăugată, date privind expediția, însă nu a fost cuprinsă în procesul verbal de inspecție fiscală întocmit de Activitatea de Control Fiscal întrucât perioada verificată este anterioară facturii, iar T.V.A. și impozit pe profit aferente nu au fost luate în considerare de L.L. ca prejudiciu și nu a fost cuprins în constituirea de parte civilă.

În realitate factura sus menționată provine din blocul facturier ridicat în numele SC Foresta SRL Oradea de către inculpatul O., susținându-se pe baza datelor de la dosarul cauzei că a fost completată de către inculpatul Z., după dictarea inculpatului A., fiind remisă ulterior inculpatului P. cu care primii trei inculpați s-ar fi întâlnit la restaurantul Internațional din Oradea.

În această situație, Curtea a arătat că jurisdicția inferioară a procedat la fel ca și în cazul precedent (vizând cele patru facturi emise de către SC F.F. SRL) rezumându-se la a accepta fără rezerve acuzațiile aduse inculpatului A., reținând vinovăția acestuia în contextul infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, preluată în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (autorat) omițând a arăta în concret probele pe care se sprijină și fără a analiza acțiunile inculpatului raportat la elementele constitutive ale infracțiunii.

În ce privește activitatea infracțională a inculpatului A., Curtea a constatat că aceasta se circumscrie infracțiunii de evaziune fiscală în forma autoratului, inculpatul înregistrând în contabilitatea SC E.E. SRL cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale. Achiziția de mărfuri atestată prin factura sus menționată este fictivă, bunurile provenind ca și în cazul precedent de la alte societăți comerciale ca urmare a inducerii în eroare a acestora.

7. Referitor la factura fiscală din 22 august 2001 din care rezultă că SC E.E. SRL Arad a achiziționat paste făinoase în valoare de 114.81.690 lei de la SC V.V.V. SRL București și factura fiscală din 29 august 2001 din care rezultă că SC E.E. SRL a vândut pastele făinoase către SC X.X.X. SRL Deva cu prețul de 114.696.100 lei a rezultă că o parte din carnea obținută prin înșelarea SC Y. SA Periș a fost vândută în numele SC F.F. SRL Arad către SC S.S.S. SRL București.

Numitul T.T.T. i-a solicitat administratorului SC S.S.S. SRL să vireze suma de 114.696.100 lei în contul SC E.E. SRL Arad motivând că SC F.F. SRL Arad are de făcut o plată societății inculpatului A..

Martorul U.U.U. a dat curs solicitării virând banii la data de 31 august 2001, iar inculpatul A. pentru a masca proveniența banilor a întocmit factura fiscală de mai sus din 22 august 2001 din care rezultă că SC E.E. SRL Arad a achiziționat paste făinoase în valoare de 114.81.690 lei de la SC V.V.V. SRL București și factura fiscală din 29 august 2001 din care rezultă că SC E.E. SRL a vândut pastele făinoase către SC X.X.X. SRL Deva cu prețul de 114.696.100 lei.

A reieșit din actele dosarului că fișa contului Clienți analitic SC X.X.X. SRL Deva din evidența contabilă a SC E.E. SRL s-a închis prin înregistrarea încasării de 114.696.100 lei de la SC S.S.S. SRL București.

Curtea a apreciat că maniera în care a procedat inculpatul A. circumscrie acțiunile acestuia infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 preluată de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, vinovăția sa în limitele infracțiunii susmenționate fiind dovedită mai presus de orice îndoială.

2. În ce privește infracțiunea de evaziune fiscală constând în ascunderea de către inculpatul A., a obiectului sau sursei impozabile sau taxabile și prin aceasta sustragerea în întregime de la plata obligațiilor fiscale, Curtea a reținut că starea factuală pe care se fundamentează actul de sesizare al instanței, preluată fără rezerve de către jurisdicția inferioară în cele două cicluri procesuale, este următoarea:

Unul din scopurile urmărite de inculpații A., D., C., G. și J. prin desfășurarea de tranzacții comerciale prin firmele paravan SC F.F. SRL Arad și SC H.H. SRL, l-a constituit ascunderea obiectivului sau sursei impozabile sau taxabile și prin aceasta sustragerea în întregime de la plata obligațiilor fiscale.

Verificările organelor de control pentru depistarea cazurilor de evaziune fiscală ar fi trebuit să se împotmolească în momentul în care s-ar fi constatat că administratorii societăților comerciale în numele cărora inculpații a desfășurat activități comerciale fie nu există, fie pentru că ar fi putut motiva prin lipsa lor din țară, lipsa oricărei răspunderi privitoare la eludarea obligațiilor fiscale.

În acest context, inculpații au achiziționat de la SC E. SA, fostă SC F. SA Câmpia Turzii, SC K. SA, SC H. SA Luduș, SC I. SA și SC R. SA Brașov, mărfuri pe care le-au plătit și pe care ulterior le-au vândut la negru. De asemenea, au vândut în numele SC F.F. SRL marfa, au colectat de la beneficiari T.V.A., fără însă a înregistra încasările și fără a plăti taxe la bugetul de stat.

M.M. Arad a stabilit că prin aceste operațiuni inculpații, acționând în numele SC F.F. SRL, au prejudiciat bugetul de stat cu sumele de 2.943,81 lei, reprezentând impozit pe profit și 2.237,29 lei reprezentând T.V.A.

Curtea a arătat că jurisdicția inferioară a preluat fără rezerve starea de fapt expusă în rechizitoriu stabilind vinovăția inculpatului A. fără a face trimitere la probele din dosar și fără a analiza acțiunile acestora prin prisma elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală.

S-a susținut că inculpații au vândut în numele SC F.F. SRL mărfuri, colectând de la beneficiari T.V.A., fără a se raporta încasările și a se plăti taxa bugetului de stat.

Curtea a constatat că prima instanță nu a arătat în concret în ce constau faptele imputate inculpaților tratând acțiunile de manieră penală ale acestora la modul general fără a individualiza pentru fiecare în parte în ce calitate a acționat și cu privire la care societate comercială. De altfel, tribunalul a preluat aspectele reliefate în actul de sesizare a instanței și care conține lacune semnificative rezumându-se la a descrie activitatea infracțională a inculpaților în ce privește infracțiunea de evaziune fiscală în două fraze, fără a individualiza activitatea fiecărui inculpat în parte cu trimitere la actele din dosar.

Realizând propriul demers analitic în raport cu acuzațiile aduse, prin prisma ansamblului probator de la dosarul cauzei (acte constitutive ale societății, procuri, înscrisuri, declarații inculpați, declarații martori, raport de expertiză fiscală întocmit în apel), Curtea a reținut că la data de 10 ianuarie 2000 SC F.F. SRL Arad a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului, inculpatul N.N. fiind asociat unic și administrator al societății. SC F.F. SRL și-a deschis un cont la SC X.X. SA Arad, inculpatul N.N. împuternicindu-l pe inculpatul J. să efectueze operațiuni bancare de depunere, ridicare de bani, licitare a valutei și schimb valutar, conform procurii regăsite în dosarul de urmărire penală.

Inculpatul N.N. a părăsit țara în luna mai 2001, acesta dispunând fostei concubine, martora U.U., să predea actele SC F.F. SRL inculpatului J. și, totodată, l-a delegat pe inculpatul C. să acționeze în numele SC F.F. SRL, fapt comunicat inculpatului J., după cum s-a precizat și în rechizitoriu, acesta din urmă fiind persoana împuternicită pentru a efectua operațiuni financiare.

Din probele dosarului a rezultat că doar inculpații J. și C. au acționat în numele SC F.F. SRL, ei fiind singurii care pot avea calitatea de subiecți activi ai infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 87/1994, constând în sustragerea de la plata obligațiilor fiscale în întregime prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului impozabil, venituri obținute prin desfășurarea de activități comerciale în numele societăților paravan SC F.F. SRL.

În ce-l privește pe inculpatul A., s-a constatat că acesta nu deține și nu deținea la momentul respectiv nicio calitate în societatea sus menționată sens în care s-a apreciat că nu poate fi subiect activ al acestei infracțiuni, neavând prerogative de a înregistra și a ține contabilitatea SC F.F. SRL.

În acest sens, atât prin actele de control efectuate la data de 17 iunie 2003 la SC F.F. SRL-fila 274, fila 317 vol. 2 d.u.p., cât și prin memoriul adresa instanței de către M.M. Arad la data de 4 aprilie 2009 s-a reținut ca persoane responsabile pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală inculpații N.N. și J., cei care au fost administratori de fapt ai societății.

Față de argumentele ce preced, Curtea a apreciat că nu poate fi angrenată răspunderea penală a inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. b), întrucât acesta nu are calitatea de subiect activ, acțiunile sale în raport cu societatea circumscriindu-se altor infracțiuni ce fac obiectul acuzațiilor în cauza de față, motiv pentru care s-a impus adoptarea unei soluții de achitare întemeiată în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În completarea celor expuse mai sus, pronunțându-se asupra celorlalte motive de apel formulate de inculpatul apelant în parte și procedând la o nouă judecată, Curtea a reținut următoarele:

Față de soluția de achitare ce urmează a fi adoptată în cauză în raport cu infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită prin intermediul firmei SC H.H. SRL Oradea, soluție justificată în baza considerentelor expuse mai sus, Curtea a apreciat că motivul de apel invocat de către inculpatul A. constând în neintroducerea în cauză a C.C.C.C. Cluj (instituție ce are potrivit normelor în vigoare calitatea de reprezentant legal al părții civile Statul Român în raport cu infracțiunea de evaziune fiscală prezumat a fi fost săvârșită prin intermediul SC H.H. SRL Oradea) și omisiunea citării acesteia apare ca nefondat și lipsit de eficiență juridică.

Referitor la motivul de apel vizând neadministrarea de către jurisdicția inferioară a unui probatoriu suficient în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele,Curtea a precizat că a complinit această deficiență prin admiterea cererii în probațiune formulată de către inculpat, dispunând întocmirea unui raport de expertiză fiscală, iar, ce privește audierea inculpaților sub aspectul infracțiunilor de evaziune fiscală, aceasta nu a fost posibilă întrucât aceștia nu au dorit să facă precizări suplimentare.

Referitor la motivul de apel vizând încetarea procesului penal raportat la prevederile art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., respectiv existența autorității de lucru judecat prin emiterea Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 24 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, Curtea l-a apreciat ca nefondat întrucât respectiva ordonanță viza alte fapte imputate inculpatului, săvârșite în raport cu alte societăți comerciale decât cele reținute în actul de sesizare al instanței.

Curtea a apreciat întemeiat apelul inculpatului A., pe lângă motivele expuse în prima parte a considerentelor și sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei în ce privește infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 republicată preluată în art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Curtea a stabilit mai sus că în aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., legea penală mai favorabilă inculpatului A. o reprezintă actuala reglementare deoarece aceasta conduce la o situație mai ușoară pentru inculpat având în vedere intervenție prescripției răspunderii penale pentru faptele de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În ce privește infracțiunea de evaziune fiscală Curtea a considerat că se impune o atenuare a răspunderii penale a inculpatului prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. Această soluție este impusă de împrejurarea că procesul penal pornit împotriva inculpatului trenează de foarte mulți ani pe rolul instanțelor judecătorești, iar trecerea unei perioade considerabile de timp de la data săvârșirii faptelor (anii 2000-2003) au diminuat gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului.

În sensul celor expuse mai sus, Curtea a considerat că, în cauză, se impune aplicarea unei pedepse de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 republicată, preluată în art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen. în condițiile art. 5 C. pen., luându-se în considerare durata procesului, în speță fiind încălcată cerința termenului rezonabil, chiar dacă această încălcare a fost justificată de motive obiective (reunirea cauzelor, strămutarea uneia dintre cauze, adoptarea soluțiilor de casare cu trimitere spre rejudecare, numărul mare al părților, complexitatea deosebită a dosarului, etc).

Această orientare se circumscrie jurisprudenței relevante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și a instanței de contencios european în cauza Marian Vișan vs. România instanța supremă reducând în lumina duratei excesive a procedurii, pedepsele aplicate reclamanților sub minimul legal prevăzut de lege.

Ca o consecință a constatării săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și fals în scrisuri sub semnătură privată, Curtea a dispus în temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen. desființarea totală a unor înscrisuri, conform dispozitivului.

Referitor la acțiunile civile exercitate de către societățile comerciale constituite părți civile împotriva inculpaților care au comis infracțiunile de înșelăciune, Curtea a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen., acestea urmând a fi lăsate nesoluționate ca o consecință a încetării procesului penal în temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. c). proc. pen.

În ce privește acțiunea civilă exercitată de Statul Român - L.L. aceasta vizează, între altele, obligarea inculpatului A., asociat unic al SC E.E. SRL și a celorlalți inculpați la plata către bugetul consolidat a sumei de 668.862,38 lei, actualizată cu majorări, dobânzi și penalități conform O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. până la data plății efective.

În constituirea de parte civilă s-a menționat că prejudiciul a fost stabilit prin procesul-verbal din 20 mai 2003 încheiat de Garda Financiară Arad și procesul verbal din 20 mai 2004 încheiat de Activitatea de Control Fiscal Arad, nefiind recuperat până în prezent. Edificatoare în rezolvarea acțiunii civile exercitate de către L.L. au fost apreciate de Curte concluziile raportului de expertiză fiscală dispus și efectuat pe parcursul procedurilor în fața instanței de apel, acestea stabilind în mod detaliat, raportat la actele din dosarul cauzei și la normele legale incidente în materie, cuantumul real al prejudiciului produs prin infracțiunea de evaziune fiscală imputată inculpatului A. (filele 442-455 vol. II).

Referitor la prejudiciul cauzat prin infracțiune (art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 republicată preluată în art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005) de către inculpatul A., Curtea a apreciat că acesta este dovedit potrivit actelor de la dosarul cauzei și concluziilor raportului de expertiză fiscală în limita sumei de 39.704, 71 lei ( reprezentând debite și accesorii).

Fiind întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19, 25 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 și următoarele C. civ. Curtea l-a obligat pe inculpatul A. să plătească părții civile K.K. prin L.L. - C.C.C.C. Timișoara - D.D.D.D. Arad suma de 39.704,71 lei cu titlul de despăgubiri civile și în continuare accesoriile aferente debitului, potrivit art. 191, 120 din O.G .nr. 92/2003 C. proc. fisc. până la achitarea integrală acestuia.

Cu toate că prejudiciul care ar fi rezultat din actele aflate în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad se cifrează la suma de 52.647,09 lei, Curtea a constatat că suma potențialului prejudiciu regăsită în constituirea de parte civilă este de 39.704,71 lei. Aceasta deoarece anumite sume reprezentând prejudiciul stabilit în sarcina SC E.E. SRL datorat ca urmare a înregistrării în contabilitate a unor facturi care nu au avut la bază operațiuni reale nu se regăsesc în constituirea de parte civilă înaintată de L.L. Arad și ca atare, nefiind solicitate, instanța nu îl poate obliga pe inculpatul A. la plata lor.

Referitor la despăgubirile solicitate de către L.L. s-au mai precizat următoarele:

În acord cu concluziile formulate de către expertul fiscal în raportul de expertiză fiscală (fila 4/28) Curtea a arătat că, în mod nejustificat, L.L. a inclus în suma pretinsă și accesoriile calculate asupra taxei pe valoarea adăugată și asupra impozitului pe profit.

Chiar dacă inculpatul, prin prisma dispozițiilor legale conferite de art. 119, 120 din O.G. nr. 92/2003 C. proc. fisc. este obligat să achite, alături de debit și accesoriile aferente, prin includerea accesoriilor în cuantumul prejudiciului ce face obiectul constituirii de parte civilă, s-ar ajunge la situația nejustificată ca inculpatul să plătească accesorii la suma ce cuprinde ea însăși accesoriile calculate potrivit dispozițiilor legale sus menționate.

În acest sens Curtea a apreciat ca justificată stabilirea cuantumului prejudiciului prin limitarea la debitul datorat la care inculpatul să plătească accesorii din momentul scadenței și până la achitarea integrală a acestuia.

Curtea a împărtășit argumentele expuse de către expert în raportul de expertiză fiscală potrivit cărora dobânda, respectiv majorarea de întârziere este percepută ca remunerația capitalului neutilizat, adică un drept pe care îl are oricine ca recompensă pentru faptul că nu a primit o sumă de bani la termenul cuvenit. Deși, în conformitate cu prevederile art. 120 din O.G. nr. 92/2003 C. proc. fisc., dobânda este definită ca „echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plata scadentă", termenul de prejudiciu este consecința faptei licite a unei persoane, însă neachitarea unei obligații fiscale la scadență din lipsă de lichidități nu este neparat consecința unei fapte a debitorului (a se vedea cazul simplu al prestării unui serviciu urmat de emiterea unei facturi care este generatoare de obligații fiscale, neîncasată). Pe de altă parte, penalitatea are caracter sancționatoriu, punându-se problema dacă neachitarea la termen a unei sancțiuni produce un efect negativ cu caracter patrimonial statului, având în vedere că asupra acestora nu se calculează majorări pentru plata cu întârziere.

L.L. a solicitat admiterea acțiunii civile în sensul obligării inculpaților la plata întregii sume cu care s-a constituit parte civilă, reprezentând prejudiciu, care să fie actualizată cu accesoriile aferente, adică dobânzi, majorări și penalități. S-a constatat că ne regăsim în situația în care actualizarea, în cazul în care se calculează la prejudiciul astfel solicitat, este de forma: Actualizare=prejudiciu x dobândă (%) x nr. zile+ prejudiciu x penalități (%) x nr. zile, practic fiind în situația de a calcula dobânzi și penalități asupra dobânzilor și penalităților, fapt care contravine 92/2003 C. proc. fisc., art. 119 alin. (2): „Nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlul de . obligații fiscal accesorii stabilite potrivit legii."

Prejudiciul poate fi reprezentat numai debitele stabilite suplimentar nu și de accesorii calculate la acestea, astfel încât actualizarea solicitată să aibă forma: Actualizare=debit x dobândă (%) x nr. zile+ debit x penalități (%) x nr. zile,cu mențiunea că numărul de zile trebuie socotit de la data la care obligația de plată era exigibilă și nu de la data întocmirii procesului verbal de control sau a constituirii de parte civilă.

În ce privește sumele reținute în actul de sesizare și care nu au fost cuprinse în constituirea de parte civilă, Curtea a dispus, în temeiul art. 404 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) C. proc. pen., confiscarea de la inculpatul A., în favoarea statului, a sumei de 12.942,38 lei reprezentând prejudiciul stabilit în sarcina SC E.E. SRL și care nu se regăsește în constituirea de parte civilă înaintată de L.L. Arad.

În vederea instituirii unei garanții ferme în ce privește recuperarea prejudiciului produs prin infracțiune Curtea a menținut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului A. prin ordonanța din 04 aprilie 2003 adusă la îndeplinire prin procesul verbal din data de 10 aprilie 2003 de Inspectoratul de Poliție al Județului Arad, fila 193 vol. IV, Dosar penal nr. x/2003.

În ce privește cererea formulată de expertul A.A.A.A. vizând plata onorariului cuvenit pentru efectuarea expertizei dispusă în cauză, sens în care a depus acte justificative, examinând actele dosarului Curtea a constatat că a omis să se pronunțe cu privire la această cerere astfel că prin încheierea penală din 13 ianuarie 2016 a fost înlăturată omisiunea vădită și a dispus plata onorariului pentru expertul E.E.E.E. în sumă de 15.830 lei din fondurile Ministerului Justiției, obligând inculpații A. și P. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpatul A. a formulat recurs în casație, prin avocat F.F.F.F. (Baroul Arad - cu împuternicire avocațială din 22 ianuarie 2016 aflată la fila 8, dosar Înalta Curte de Casație și Justiție), invocând cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. privind condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv art. 438, alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În susținerea cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 438 Alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., făcând trimitere la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 82/1991, s-a arătat că inculpatul A. nu deținea la data presupuselor infracțiuni reținute în sarcina sa nicio calitate la SC E.E. SRL, care să-i incumbe competența și obligația de a înregistra operațiunile comerciale și a conduce contabilitatea societății, numitul G.G.G.G. (decedat) fiind administratorul ei până în anul 2004, aspect reținut și de către organele fiscale, astfel încât nu avea calitatea de subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994.

Totodată, s-a arătat că potrivit raportului de expertiză fiscală întocmit în cauză, niciuna din operațiunile comerciale efectuate prin intermediul SC E.E. SRL, nu poate fi catalogată ca fiind fictivă, expertul desemnat exprimându-și motivat concluzia în acest sens, referindu-se mai ales la achiziția efectuată de SC H.H. SRL.

Astfel, s-a apreciat că fapta săvârșită, nefiind prevăzută de legea penală, nu este infracțiune și nu atrage răspunderea penală, motiv pentru care s-a solicitat, în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen., achitarea pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 republicată, preluată în art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a solicitat diminuarea prejudiciului la plata căruia a fost obligat către K.K. prin L.L., D.D.D.D. Arad, la suma de 21.535 lei, iar cu privire la măsura confiscării sumei de 12.942,38 lei, în principal, înlăturarea acestei dispoziții, iar, în subsidiar, confiscarea doar a sumei de 4.535,1 lei, reprezentând prejudiciul stabilit în sarcina SC E.E. SRL, ce a rezultat în urma scăderii a 8.407,28 lei, aferente tranzacției cu SC H.H. SRL și care nu se regăsește în constituirea de parte civilă a L.L. Arad.

Astfel, s-a precizat că instanța de apel, în mod greșit, a soluționat latura civilă a cauzei, întrucât din suma de 39.704,71 lei la care a fost obligat prin hotărârea atacată trebuie scăzută suma recuperată de 18.169 lei, rezultând așadar un prejudiciu în cuantum de 21.535,71 lei, sens în care a făcut referire la opinia expertului fiscal consultat în cauză.

Cu referire la măsura confiscării sumei de 12.942,38 lei, reprezentând 3.630 lei prejudiciu înregistrat în urma înregistrării facturii emisă de SC F.F. SRL și 6.729,39 lei, prejudiciu rezultat în urma înregistrării facturii emisă de SC H.H. SRL, împreună cu accesoriile aferente de 2.582,99 lei, s-a apreciat că acesta nu există, întrucât organul fiscal nu a emis o decizie fiscală/declarație de impunere cu privire la aceste sume, fiindu-i astfel îngrădit dreptul constituțional la apărare în contencios fiscal, întrucât nu a putut contesta actul administrativ fiscal.

În continuare, a precizat că data presupusei infracțiuni este 22 ianuarie 2004, iar termenul de prescripție pentru stabilirea obligațiilor fiscale aferente facturilor fiscale emise de SC F.F. SRL și SC H.H. SRL, pentru care nu au fost emise decizii de impunere, s-a împlinit la data de 22 ianuarie 2014, astfel încât fără calcul nu există prejudiciu, iar fără prejudiciu nu există faptă.

Prin Încheierea nr. 183/RC pronunțată la data de 19 mai 2016 în Dosarul nr. x/97/2005*, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu recursul în casație formulat împotriva Deciziei penale nr. 1128/A din 26 noiembrie 2015 a Curții de Apel Alba - Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent aceasta fiind înregistrată pe rolul instanței supreme sub nr. x/1/2016.

Numai cu ocazia dezbaterilor, recurentul, prin apărător ales, prin prisma cazului de casare prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., a solicitat să se observe că, pe de o parte că, din concluziile raportului de expertiză și din răspunsul la obiecțiunile formulate, s-a constatat că nu există niciun prejudiciu cauzat prin infracțiunea imputată, expertul precizând că toate operațiunile efectuate de societatea comercială prin intermediul acestuia au fost reale, iar, pe de altă parte, că prejudiciul nu a fost stabilit de partea civilă, ci doar de către parchet și nu s-a materializat printr-o decizie de impunere, astfel încât se impune achitarea sa întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală și, în consecință înlăturarea obligării la despăgubiri civile. Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recurentul și-a întemeiat cererea pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., arătând că nu deținea la data presupuselor infracțiuni reținute în sarcina sa nicio calitate la SC E.E. SRL, care să-i incumbe competența și obligația de a înregistra operațiunile comerciale și a conduce contabilitatea societății, astfel încât nu avea calitatea de subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, că potrivit raportului de expertiză și răspunsului la obiecțiunile formulate s-a constatat că nu există niciun prejudiciu cauzat prin infracțiunea imputată și că toate operațiunile comerciale au fost reale, motiv pentru care se impune achitarea sa întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Înalta Curte reține că, în esență, cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Astfel, Înalta Curte constată că, în cauză, inculpatul A. fost condamnat de instanța de apel pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, preluată în art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, constând în înregistrarea în contabilitatea SC E.E. SRL Arad de cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale având ca urmare diminuarea impozitului pe profit și a taxei pe valoare adăugată.

Cu privire la susținerile apărării formulate doar în scris, conform cărora nu ne aflăm în prezența infracțiunii de evaziune fiscală raportat la faptul că inculpatul nu ar fi avut calitatea de subiect activ întrucât nu era administratorul societății, Înalta Curte constată că recurentul a înregistrat în contabilitate facturi nereale, că s-a ocupat de administrarea în fapt a societății, în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 82/1991, republicată, rezultă că administratorul societății răspunde pentru organizarea și conducerea contabilității, fără a fi necesar ca persoana respectivă să fie administrator de drept, fiind deci suficient ca acesta să fie administrator de fapt, cum este și cazul recurentului A.

Pe de altă parte, trebuie menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439, alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Astfel, raportat la situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de control judiciar, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, preluată în art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, facturile din 3 iulie 2001, din 30 august 2001, din 31 august 2001, din 10 septembrie 2001, din 13 decembrie 2001, din 22 ianuarie 2004 și din 22 august 2001 fiind înregistrate de către inculpatul A. în contabilitatea SC E.E. SRL Arad, în condițiile în care acesta avea calitatea de administrator de fapt al SC E.E. SRL, astfel încât, prin înregistrarea în contabilitate a unor achiziții de mărfuri care nu au avut la bază operațiuni reale, se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea prevăzută mai sus.

Deși la acest termen de judecată, cu ocazia dezbaterilor, apărarea a susținut că fapta nu este prevăzută de legea penală întrucât nu există prejudiciu, Înalta Curte arată că aceste aspecte nu pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut la pct. 7 al art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere că, așa cum s-a menționat anterior, nu se poate cenzura situația de fapt reținută de instanța de apel care a constatat existența unui prejudiciul la plata căruia a fost obligat inculpatul.

Fată de cele anterior menționate, Înalta Curte constată neîntemeiate criticile formulate, fapta pentru care s-a pronunțat soluția de condamnare fiind prevăzută de lega penală.

Cu privire la criticile formulate de inculpatul A. potrivit cărora instanța de apel, în mod greșit, a soluționat latura civilă a cauzei, întrucât din suma de 39.704,71 lei la care a fost obligat prin hotărârea atacată trebuia dedusă suma recuperată de 18.169 lei, rezultând așadar un prejudiciu în cuantum de 21.535,71 lei, și a dispus confiscarea sumei de 12.942,38 lei, în condițiile în care această creanță fiscală nu exista, susțineri circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte arată că motivul invocat este incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată de instanțele inferioare este nelegală.

Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că aspectele privind cuantumul prejudiciului sau aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, nu pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut la pct. 12 al art. 438 alin. (1) C. proc. pen., prin intermediul căruia se permite doar o verificare matematică a cuantumului pedepselor aplicate de instanțe cu pedepsele stabilite de textele legale, iar nu și o reanalizare a modului de soluționare a laturii civile sau de stabilire a unor măsuri de siguranță, având în vedere că situația de fapt reținută de instanța de apel nu mai poate fi cenzurată în prezenta cale extraordinară de atac.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constatând că în cauză nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1128/A din 26 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/97/2005* și, având în vedere că recurentul se află în culpă procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul interpretului de limba italiană din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarant de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1128/A din 26 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/97/2005*.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă italiană pentru recurentul inculpat se va plăti din fondul înaltei Curți de Casație si Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 30 iunie 2016.