Renunciation of penalty for theft of judicial documents under the more favorable law principle

Decizia nr. 184/A/2016

Deliberând, asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 44/F din 12 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., I-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, pe o perioadă de 4 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012.

Conform art. 81 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani și 3 luni, care s-a hotărât că se va calcula de la data rămânerii definitive a sentinței, potrivit art. 82 alin. (3) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, pe durata termenului de încercare s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.

A constatat că inculpatul nu a fost reținut, arestat preventiv sau arestat la domiciliu în prezenta cauză.

Conform art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 19 alin. (5) C. proc. pen., art. 223 din Legea nr. 71/2011 și art. 998-999 din Decretul-Lege nr. 1655/1864 privind C. civ., a respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de partea civilă B.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 272 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.300 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Potrivit art. 274 alin. (1) teza finală C. proc. pen. rap. la art. 272 C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru partea civilă, în cuantum de 150 de lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

1. Aspecte procesuale și procedurale din faza de urmărire penală;

Prin plângerea penală înregistrată în data de 13 octombrie 2009 pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. de Dosar nr. x/P/2009 (aflată la filele 5-8 din vol. 3 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București), partea vătămată B. a solicitat începerea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a făptuitorului A., avocat în Baroul București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, înșelăciune în convenție și șantaj, prevăzute de art. 288, 291, 215 alin. (1) și (3) și art. 194 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., precum și a infracțiunilor de evaziune fiscală și bancrută frauduloasă.

În motivarea în fapt a plângerii, partea vătămată a precizat, în esență, că a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților C. și D., fiind format Dosarul civil nr. x/1997, pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București, având ca obiect revendicarea de la pârâți a unui teren în suprafață de 760 mp situat în București, sector 6. L-a angajat, în calitate de apărător, pe avocatul A. care, contrar obligațiilor ce derivă din Legea nr. 51/1995 privind profesia de avocat, a refuzat să îi elibereze contracte de asistență juridică și a încasat sume importante de bani în contul onorariului, fără a-i elibera chitanțe justificative și facturi fiscale.

După soluționarea procesului de revendicare, făptuitorul l-a convocat pe partea vătămată la sediul cabinetului său de avocat, unde i-a solicitat să semneze o convenție redactată de el, având ca obiect valorificarea terenului revendicat și împărțirea sumei obținute din vânzare, convenție pe care partea vătămată a semnat-o sub presiune, fiind amenințat de făptuitor în sensul că vor pierde alt proces care avea ca obiect evacuarea unui terț de pe terenul câștigat și plata lipsei de folosință. Așa fiind, în urma manoperelor frauduloase exercitate de făptuitor, în data de 30 martie 2002, partea vătămată a semnat așa-zisa convenție în care făptuitorul a inserat și suma de 20.000.000 lei reprezentând pretinse cheltuieli efectuate.

Continuând seria manoperelor frauduloase, în încercarea de a acoperi faptul că a încasat importante sume de bani pentru care nu a eliberat chitanțe și pentru care nu a plătit impozit, ulterior, în datele de 28 mai 2003 și 30 septembrie 2003, făptuitorul a întocmit două contracte de asistență juridică pe care Ie-a semnat, cu precizarea că la data la care i Ie-a prezentat părții vătămate, avocatul completase doar petitul acestora, nu și conținutul lor, asigurând-o pe partea vătămată că acestea au ca obiect activitatea pe care a desfășurat-o până în momentul respectiv și urmau a fi folosite la emiterea chitanțelor justificative pentru sumele de bani pe care partea vătămată i Ie-a plătit în decursul anilor.

Procedând în acest fel, făptuitorul a denaturat conținutul contractelor de asistență juridică prin alterarea lor, fapt ce a produs consecințe juridice, deoarece înscrisurile au fost folosite la executorul judecătoresc când făptuitorul a cerut punerea lor în executare silită.

Toată pretinsa activitate infracțională descrisă mai sus a culminat cu executarea silită a părții vătămate de către făptuitor în Dosarul nr. x/2008 al B.E.J., "E.", prin înființarea popririi pe pensie, urmărindu-se și executarea sa imobiliară.

Partea vătămată a mai precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 93.850,80 de lei, reprezentând daune morale, în urma suferințelor pricinuite sănătății sale din cauza manoperelor ilicite ale făptuitorului, manopere care au culminat cu înființarea popririi pe pensia sa.

În drept, partea civilă a invocat prevederile art. 221 și art. 222 din Legea nr. 29/1968 privind C. proc. pen..

În dovedirea plângerii, partea civilă a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu depozițiile martorilor care cunosc în mod direct împrejurările la care a făcut referire în plângere.

În data de 16 februarie 2010, partea civilă B. a formulat o completare la plângerea penală inițială, înregistrată sub nr. x/P/2009, împotriva făptuitorului A. (aflată la filele 137-141 din vol. 3 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București), cu privire la fapte noi, respectiv infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., referitoare la sustragerea înscrisurilor aflate la filele 381-382 din Dosarul civil nr. x/2003 care s-a aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București.

În motivarea în fapt a completării plângerii penale inițiale, partea civilă a precizat că Dosarul nr. x/2003 a fost soluționat prin sentința civilă nr. 5207 din 19 august 2004, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, după 2 ani de la data semnării convenției din data de 30 martie 2002. Deși convenția se referea la Dosarul civil nr. x/1997 al Judecătoriei sectorului 6 București în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 7228 din 25 iunie 1998, totuși, convenția a fost inserată prin completarea în fals a contractelor de asistență juridică din 28 mai 2003 și din 30 septembrie 2003 care priveau o altă cauză, respectiv cea din Dosarul civil nr. x/2003 al Judecătoriei sectorului 6 București, dosar la care a fost conexat Dosarul civil nr. x/2003. Prin acest artificiu, făptuitorul a încercat să reintre în termenul general de prescripție de 3 ani, lucru posibil cu complicitatea executorilor judecătorești din cadrul B.E.J., "E." care au aplicat pe o fotocopie, în care nu iese în evidență falsul, mențiunea "conform cu originalul", deși nu erau în posesia originalelor, acestea fiind depuse la filele 381-382 din Dosarul civil nr. x/2003. Prin urmare, partea civilă a precizat că formulează plângere penală și împotriva executorilor judecătorești.

Referitor la cele două contracte de asistență juridică, partea civilă a mai menționat că, în concluziile scrise formulate de făptuitor în Dosarul civil nr. x/2003 (la care s-a conexat Dosarul civil nr. x/2003), acesta a precizat cuantumul cheltuielilor de judecată pretinse la suma de 27.127.790 lei, cu titlu de taxe de timbre, onorariu de expertiză și onorarii de avocat, altele decât cele de 500.000.000 lei adăugate în fals. în raport de actele justificative depuse la dosar, prin sentința civilă pronunțată, Judecătoria sectorului 6 București a acordat doar suma de 8.743.852 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În pofida acestor acte, făptuitorul a procedat la falsificarea celor două contracte de asistență juridică pe care partea civilă Ie-a semnat în alb, denaturând realitatea prin alterarea conținutului, în sensul că a șters cu pastă corectoare atât onorariul stabilit inițial, cât și cuantumul cheltuielilor de judecată, trecând suma de 300.000.000 lei și câte 100.000.000 lei cheltuieli de judecată în ambele dosare. Mai mult decât atât, făptuitorul a inserat în cele două contracte de asistență juridică și mențiunea datei până la care aceste sume vor fi plătite, respectiv 31 decembrie 2006, cu scopul vădit de a se afla în termenul general de prescripție.

Consecința juridică a acestui lanț de infracțiuni săvârșite de avocat, beneficiind de complicitatea celor doi executori judecătorești, a fost declanșarea punerii în executare silită a acestor înscrisuri falsificate, împrejurare care o prejudiciază grav pe partea civilă, având în vedere că i s-a înființat poprire pe pensie și s-a declanșat executarea silită asupra casei în care locuiește.

În data de 13 ianuarie 2010, partea civilă a solicitat, prin cerere scrisă, Judecătoriei Sectorului 6 București, luarea de măsuri de asigurare a celor două contracte de asistență juridică, prin desprinderea lor din dosar și depunerea la casa de valori a instanței, pentru a se preîntâmpina sustragerea lor de către avocat.

În data de 28 ianuarie 2010, prin adresă, Judecătoria sectorului 6 București i-a comunicat părții civile faptul că, din verificările efectuate în Dosarul civil nr. x/2003, s-a constatat că filele 381 și 382 lipsesc de la dosarul cauzei, motiv pentru care au fost sesizate organele de urmărire penală pentru a se efectua cercetări în cauză.

Partea civilă a mai solicitat Judecătoriei sectorului 6 București, atât verbal, cât și în scris, să îi comunice numele persoanelor care au mai studiat acest dosar și copiile de pe cererile formulate în acest sens.

Judecătoria sectorului 6 București i-a răspuns părții civile în sensul că în data de 12 ianuarie 2010 dosarul a fost cerut la studiu de avocatul A., fiind făcută această mențiune în registrul special de evidență din cadrul arhivei. Partea civilă a mai precizat că avocatul avea interesul ca cele două contracte de asistență juridică să dispară, pentru a împiedica cercetarea judecătorească și a-l pune în imposibilitate de a face expertiza grafologică/grafoscopică solicitată de partea civilă în cauzele care se află pe rolul instanțelor de judecată, precum și în plângerea penală.

Partea civilă a mai precizat că este în vârstă de 83 de ani, fiind bolnav cu inima, iar starea sănătății i s-a agravat din cauza faptelor pretins a fi fost săvârșite de către avocat și executorii judecătorești.

Totodată, partea civilă a precizat cuantumul despăgubirilor civile solicitate, respectiv suma de 100.000 de euro, reprezentând daune morale, și suma de 10.000 de euro, reprezentând daune materiale constând în sumele poprite pe pensie, taxele de timbru pe care Ie-a achitat în procesele civile și onorariile de avocat.

Prin rezoluția emisă în data de 10 noiembrie 2010 în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București (aflată la fila 101 din vol. 2 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București), s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1) din Legea nr. 29/1968 privind C. proc. pen., începerea urmăririi penale față de A., pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen.

S-a reținut, în fapt, că, în data de 12 ianuarie 2010, în timp ce studia Dosarul civil nr. x/2003 (nr. nou x/303/2003) în sediul Judecătoriei sectorului 6 București, avocatul A. a sustras din acest dosar contractele de asistență juridică din 28 mai 2003 și din 30 septembrie 2003 încheiate între avocat și clientul B., înscrisuri aflate la filele 381 și 382 din dosar, precum și cererea de studiere a acestui dosar formulată de avocat în aceeași zi.

În motivarea Rezoluției, s-a precizat că din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă indicii temeinice ale săvârșirii de către A. a infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri și nu se constată existența niciuneia dintre cauzele care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10 din Legea nr. 29/1968 privind C. proc. pen.

Prin ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în data de 26 septembrie 2011 în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2009 (aflată la filele 21-23 din Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București), în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a), art. 38, art. 45 alin. (1) și art. 42 din Legea nr. 29/1968 privind C. proc. pen., s-au dispus următoarele :

l. Neînceperea urmăririi penale față de A., avocat în cadrul Baroului București, sub aspectul comiterii infracțiunilor de șantaj, înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și evaziune fiscală, prevăzute de art. 194 alin. (1), art. 215 alin. (1) și (3) și art. 290 din Legea nr. 15/1968 privind C. pen. și art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 87/1994;

2. Disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar penal ce urmează a fi înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în care se vor efectua cercetări față de învinuitul A. - avocat în cadrul Baroului București, sub aspectul comiterii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzute de art. 288 alin. (1), art. 291 și art. 242 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., precum și față de făptuitorul F. - executor judecătoresc în cadrul Societății civile "E.", sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 din Legea nr. 15/1968 privind C. pen.

În motivarea ordonanței, s-a precizat că, din examinarea convenției încheiate în data de 30 martie 2002,reiese că la încheierea acesteia, în afara părților semnatare nu au asistat și alte persoane în calitate de martori asistenți, context în care susținerile petentului B. în sensul că ar fi semnat convenția fiind constrâns de învinuitul A., prin înșelăciune și șantaj, și faptul că în cuprinsul convenției au fost făcute mențiuni neconforme cu realitatea nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, fiind combătute prin declarația martorului G. și cea a învinuitului. în consecință, referitor la infracțiunile de șantaj, înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a reținut că faptele reclamate nu există în materialitatea lor.

Referitor la restul aspectelor sesizate de petent - și anume întocmirea de către avocatul A. a două contracte de asistență juridică în datele de 28 mai 2003 și 30 septembrie 2003,pe care petentul Ie-a semnat "în alb", ulterior avocatul alterându-le conținutul, în sensul că a inserat în cuprinsul lor onorarii foarte mari de care petentul nu avea cunoștință, punându-le în executare silită prin intermediul unui executor judecătoresc; sustragerea de către avocat a originalelor celor două contracte de asistență juridică ce se aflau în Dosarul nr. x/2003 al Judecătoriei sectorului 6 București; punerea în executare de către executorul judecătoresc F. a celor două contracte de asistență juridică, deși nu se afla în posesia înscrisurilor în original, ci doar a unor copii, originalul contractelor fiind depuse în Dosarul nr. x/2003 - s-a constatat că este necesară continuarea cercetărilor în vederea stabilirii cu exactitate a situației de fapt.

Prin sentința penală nr. 141, pronunțată în data de 28 martie 2012 de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, în Dosarul nr. x/2/2011, definitivă (aflată la filele 43-48 din Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București), s-au dispus următoarele:

l. În baza art. 2781alin. (8) lit. b) din Legea nr. 29/1968 privind C. proc. pen., s-a admis plângerea formulată de petentul B. împotriva Ordonanței nr. 1825/P/2009, emisă în data de 26 septembrie 2011 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București;

2. S-a desființat Ordonanța nr. 1825/P/2009, emisă în data de 26 septembrie 2011 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București;

3. S-a trimis cauza procurorului, pentru continuarea cercetărilor în ceea ce privește infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, având în vedere că în cauză s-a dispus deja începerea urmăririi penale față de învinuit sub aspectul comiterii acestei infracțiuni.

În considerentele sentinței, s-a menționat, în esență, că dispozițiile procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de învinuit, pentru infracțiunile de înșelăciune și șantaj, și de disjungere a cauzei pentru continuarea cercetărilor pentru infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și sustragere sau distrugere de înscrisuri cu privire la contractele de asistență juridică reprezintă o soluție netemeinică. Astfel, prin disjungerea cauzei cu privire la infracțiuni aflate în strânsă legătură, impunându-se administrarea unor mijloace de probă comune, pentru o soluție coerentă și unitară, nu se realizează decât o disoluție a acestor probe care nu poate avea decât un efect negativ asupra realității celor constatate ca urmare a desfășurării urmăririi penale.

S-a mari arătat că este greu de crezut că, dacă vor fi dovedite, faptele învinuitului de sustragere de înscrisuri, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals, cu privire la contractele de asistență juridică în privința cărora petentul a formulat plângeri penale, nu au legătură cu modalitatea în care aceste contracte au fost încheiate ori s-a trecut la executarea lor.

Prin rezoluția nr. x/P/2009 din data de 23 iulie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, în temeiul art. 34 lit. d) din Legea nr. 29/1968 privind C. proc. pen., conexarea Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2009 la Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2011.

Prin ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în data de 25 octombrie 2013 în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2011, în baza art. 249 și art. 242-246 rap. la art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 101, art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) și g), art. 281 pct. 1 lit. b) și art. 209 din Legea nr. 29/1968 privind C. proc. pen. și art. 122 alin. (1) lit. b) și c), art. 181și art. 91 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., s-au dispus următoarele:

1. Scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A., pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni;

2. Aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ constând în amendă în sumă de 1.000 de lei, față de învinuit;

3. Neînceperea urmăririi penale față de învinuit, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, șantaj, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și evaziune fiscală, prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3), art. 290 alin. (1), art. 194 alin. (1), art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 291 din Legea nr. 15/1968 privind C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată, întrucât în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale;

4. Neînceperea urmăririi penale față de învinuit, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 143 din Legea nr. 85/2006, deoarece fapta nu există;

5. Neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc F. din cadrul Societății Civile de Executori Judecătorești "E.", sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., întrucât fapta nu există.

În motivarea ordonanței s-a reținut, în esență, că, în raport de data săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, șantaj, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și evaziune fiscală, în cauză s-au împlinit termenele de prescripție a răspunderii penale de 10 ani, 8 ani și, respectiv, 5 ani, prevăzute de art. 122 alin. (1) lit. b), c) și d) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen..

S-a mai reținut că, din cercetările efectuate în cauză, nu rezultă că avocatul A. ar fi comis acte materiale specifice infracțiunii de bancrută frauduloasă.

Față de executorul judecătoresc F., s-a constatat că executarea silită pornită împotriva lui B. a fost realizată în baza titlurilor executorii prezentate de exemplarul autocopiant al contractelor de asistență juridică din 28 mai 2003 și din 30 septembrie 2003, depuse de creditorul A. și predate în data de 15 iunie 2010 de executorul judecătoresc Chiriloiu Filofteia Judecătoriei sectorului 6 București, pentru a fi avute în vedere la soluționarea Dosarului nr. x/303/2009.

Referitor la infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, s-a apreciat că, prin modalitatea concretă de săvârșire a faptei și urmările produse, ținând cont de persoana și conduita învinuitului A., fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, existând posibilitatea îndreptării conduitei acestuia și prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Prin Rezoluția nr. x/11/2/2013 din data de 19 decembrie 2013, emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în baza art. 278 din Legea nr. 29/1968 privind C. proc. pen. (aflată la filele 3-10 din lucrarea nr. x/11/2/2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București), s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de B. împotriva Ordonanței nr. 1824/P/2011 din 25 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În motivarea Rezoluției, s-a precizat că în mod corect s-a reținut în ordonanța atacată că, față de modul de săvârșire a faptei, de data în care aceasta a fost săvârșită, de vârsta, pregătirea profesională și lipsa antecedentelor penale ale învinuitului, rezultă că acesta se poate îndrepta și fără aplicarea unei sancțiuni penale. S-a constatat, așadar, că ordonanța atacată este temeinică și legală.

În data de 24 ianuarie 2014, petentul B. a formulat, în baza art. 2781 din Legea nr. 29/1968 privind C. proc. pen., plângere împotriva Rezoluției nr. x/11/2/2013 din data de 19 decembrie 2013, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a ll-a penală, sub nr. unic de Dosar nr. x/2/2014 (nr. în format vechi nr. x/2014) (plângere aflată la filele 1-4 din prezentul dosar).

Prin încheierea pronunțată în data de 23 aprilie 2014 în Dosarul nr. x/2/2014 (aflată la filele 62-64 din prezentul dosar), Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a ll-a penală, a dispus următoarele:

1. A făcut aplicarea art. 15 alin. (2) din Legea nr. 255/2013;

2. În baza art. 2781 alin. (8) lit. c) din Legea nr. 29/1968 privind C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petentul B.;

3. A desființat, în parte, Ordonanța nr. 1824/P/2011 din data de 25 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, exclusiv cu privire la soluția de scoatere de sub urmărire penală dispusă față de intimatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen. și, în aceste limite, a reținut cauza spre judecare;

4. Potrivit art. 341 alin. 7 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a trimis dosarul spre repartizare aleatorie.

În motivarea încheierii, s-a apreciat că fapta intimatului A., având calitatea de avocat, de a sustrage din Dosarul civil nr. x/2003, aflat în păstrarea Judecătoriei sectorului 6 București, originalul contractelor de asistență juridică din 28 mai 2003 și din 30 septembrie 2003, încheiate între acesta și petentul B., precum și cererea de studiere a respectivului dosar formulată de învinuit, cerere în baza căreia a solicitat dosarul la studiu în data respectivă, prezintă, fără îndoială, gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Astfel, modul de săvârșire a faptei denotă că intimatul a acționat cu premeditare, având grijă să nu lase indicii privind persoana care a consultat dosarul, prin sustragerea și a cererii formulate în acest scop. S-au avut în vedere și împrejurările în care a comis fapta, respectiv în arhiva unei instanțe, în timpul programului cu publicul, profitând de dificultatea personalului auxiliar de a supraveghea modul de consultare a dosarelor, dată fiind aglomerația, mizând și pe încrederea pe care profesia pe care o deținea avea aptitudinea de a o genera, dar mai ales urmarea produsă, aceea de a face imposibilă confruntarea duplicatului contractelor cu originalul acestora, în contextul declanșării executării silite împotriva petentului pentru suma datorată cu titlu de onorariu.

Or, în raport de aceste criterii, Judecătorul de cameră preliminară a considerat că fapta, în conținutul său concret, nu apare deloc lipsită de importanță, prezentând astfel pericolul social al unei infracțiuni.

În ceea ce privește soluția sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, șantaj, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și evaziune fiscală, s-a considerat că aceasta este legală și temeinică, întrucât termenele de prescripție a răspunderii penale de 10 ani, 8 ani și 5 ani s-au împlinit.

Referitor la soluția dispusă față de executorul judecătoresc, s-a apreciat că aceasta este corectă, întrucât executorul judecătoresc a respectat toate prevederile legale în materie cu privire la declanșarea și continuarea executării silite, în condițiile în care exista un titlu executoriu în aparență valabil.

Prin încheierea pronunțată în data de 01 octombrie 2014 în Dosarul nr. x/2/2014 (nr. x/2014), Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 1824/P/2011 din data de 25 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În motivarea încheierii, s-au precizat următoarele:

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin încheierea din data de 23 aprilie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, a făcut aplicarea art. 15 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 și, în consecință, în baza art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. din 1968, a admis plângerea formulată de petentul B.; a desființat, în parte, Ordonanța nr. 1824/P/2011 din data de 25 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București exclusiv cu privire la soluția de scoatere de sub urmărire penală dispusă față de intimatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. din 1969 și, în aceste limite, a reținut cauza spre judecare; a trimis dosarul spre repartizare aleatorie.

Această încheiere a rămas definitivă în data de 25 septembrie 2014, prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014, prin care s-a respins, ca tardivă, contestația formulată de contestatorul A.

Prin urmare, în contextul celor arătate, Judecătorul de cameră preliminară a constatat că, în raport de considerentele și dispozitivul încheierii din data de 23 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2014, definitivă în data de 25 septembrie 2014, plângerea formulată de petentul A. este inadmisibilă.

Soluțiile criticate de petent în această plângere au fost analizate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin încheierea din data de 23 aprilie 2014, hotărârea pronunțată fiind definitivă, existând autoritate de lucru judecat, motiv pentru care este evident că nu se mai poate proceda la o nouă examinare a acesteia.

De altfel, în cazul soluției de neîncepere a urmăririi penale pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii penale, petentul A., în raport de art. 18 C. proc. pen., nu putea solicita oricum continuarea procesului, întrucât nu avea calitatea cerută de lege în acest sens, respectiv cea de suspect sau inculpat.

2. Aspecte procesuale și procedurale din faza de cercetare judecătorească;

Actul de sesizare a instanței;

Din perspectiva art. 371 C. proc. pen., având în vedere particularitățile cauzei sub aspect procesual, Curtea a constatat că actul de sesizare a instanței îl constituie încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2014, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, în prezentul dosar.

La termenul de judecată din data de 23 februarie 2015, potrivit art. 374 C. proc. pen., Curtea i-a adus la cunoștință inculpatului, în temeiul art. 83 lit. a)1 C. proc. pen., fapta pentru care a fost cercetat și încadrarea juridică a acesteia, precum și împrejurarea că are dreptul de a nu da nicio declarație, conform art. 83 lit. a) C. proc. pen., atrăgându-i atenția că, dacă va da o declarație, tot ceea ce va spune va putea fi folosit și împotriva sa. Totodată, la același termen, Curtea i-a adus la cunoștință inculpatului prevederile art. 374 alin. (4) și art. 375 rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața Curții, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform art. 378 și art. 382 C. proc. pen., depoziția sa fiind consemnată în scris și atașată la filele 159-161 din prezentul dosar.

În cuprinsul declarației, inculpatul a precizat că nu este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin. (4) și art. 375 rap. la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., sens în care a arătat că nu recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

În consecință, Curtea, potrivit art. 376 alin. (2) și (3) C. proc. pen., a continuat judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.

Curtea a mai constatat faptul că, fiind legal citată, inclusiv cu mandat de aducere, partea civilă nu s-a prezentat, întrucât, așa cum reiese din procesul-verbal privind imposibilitatea executării mandatului de aducere din motive medicale (aflat la filele 115-116 din prezentul dosar), partea civilă este internată în Spitalul situat în localitatea Otopeni.

La termenul de judecată din data de 26 ianuarie 2015, având în vedere obiectul cauzei și vârsta părții civile, Curtea a apreciat, potrivit art. 93 alin. (5) C. proc. pen., că partea civilă nu și-ar putea face singură apărarea, motiv pentru care a dispus desemnarea unui apărător din oficiu, pentru a-i asigura asistența juridică și reprezentarea.

Totodată, la termenul de judecată din data de 23 februarie 2015, Curtea a luat act de faptul că B. s-a constituit parte civilă cu suma de 93.850, 80 de lei, reprezentând despăgubiri civile solicitate cu titlu de daune morale.

La termenul de judecată din data de 23 februarie 2015, Curtea, apreciind asupra pertinenței, utilității și concludentei probelor solicitate, în temeiul art. 100 alin. (2) și (3) rap. la art. 97 alin. (2) lit. e) tezele I și IV și lit. f) C. proc. pen., a încuviințat următoarele mijloace de probă : înscrisurile din dosar, fotografiile din dosarul de urmărire penală și înregistrarea audio-video privind imaginile surprinse în data de 12 ianuarie 2010 de camerele de supraveghere în incinta Arhivei Judecătoriei sectorului 6 București, precum și înscrisuri în circumstanțiere pentru inculpat.

Astfel, în ședința publică de la acest termen, s-a procedat la vizionarea unui suport optic tip DVD ce surprinde imaginile din incinta Arhivei Judecătoriei sectorului 6 București în data de 12 ianuarie 2010, începând cu minutul 12 ianuarie 00 până la minutul 12.15.55.

La minutul 12.13.49 s-a realizat o captură a imaginii reprezentându-l pe inculpat care ține în mâna stângă un înscris ilizibil.

S-a procedat la vizualizarea, în detaliu, a intervalului orar cuprins între momentele 12.13.40 -12.13.55.

În acest sens, a fost întocmit un proces-verbal, în dublu exemplar (aflat la filele 162-163 din prezentul dosar).

La același termen, Curtea, în baza art. 100 alin. (3) și (4) lit. a) și b) C. proc. pen., a respins, în raport de probatoriul administrat în dosar, cererea de probatorii formulată în scris și susținută oral de către inculpat, însoțită de înscrisuri (aflate la filele 118-158 din prezentul dosar).

Argumentele privind respingerea cererii de administrare a mijloacelor de probă solicitate de inculpat au fost expuse pe larg în practicaua încheierii de ședință întocmite, potrivit art. 370 alin. (4) C. proc. pen., la termenul de judecată din data de 23 februarie 2015.

A fost depusă fișa actualizată de cazier judiciar a inculpatului (aflată la fila 95 din prezentul dosar).

În data de 16 februarie 2015, prin serviciul Registratură al instanței, partea civilă a depus la dosar note scrise și acte medicale (aflate la filele 110-113 din prezentul dosar).

În data de 12 martie 2015, prin serviciul Registratură al instanței, inculpatul a depus la dosar note de concluzii scrise, în dezvoltarea susținerilor orale expuse în etapa dezbaterilor pe fondul cauzei (aflate la filele 169-174 din prezentul dosar), precum și înscrisuri în circumstanțiere (aflate la filele 175-193 din prezentul dosar).

Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, potrivit art. 371 C. proc. pen., instanța de fond a reținut următoarele:

Latura penală a cauzei;

Situația de fapt - art. 403 alin. (1) lit. b) rap. la art. 393 alin. (1) C. proc. pen.

În data de 12 ianuarie 2010, în timp ce se afla în incinta Arhivei Judecătoriei sectorului 6 București în intervalul orar 12 ianuarie 00-12.15.55 pentru a studia, în calitate de avocat, Dosarele civile nr. x/2003 și nr. x/2004, la un moment dat, respectiv la ora 12.13.48, inculpatul A. a sustras din Dosarul civil nr. x/2003 filele 381 și 382 reprezentând exemplarele originale ale contractelor de asistență juridică din 28 mai 2003 și din 30 septembrie 2003 încheiate cu clientul B., partea civilă din prezenta cauză, înscrisuri pe care Ie-a introdus într-o mapă de culoare roșie care îi aparținea. După aceea, inculpatul a predat dosarele grefierului arhivar și a părăsit incinta Arhivei.

Mijloacele de probă administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească:

1. plângerea penală inițială și completarea acesteia, precum și declarațiile părții civile B. (filele 5-8 din vol. 3 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, filele 82-86 din vol. 1 și filele 122-123 din vol. 2 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, filele 51-52 și 251-253 din vol. 2 și filele 44-48 și filele 137-141 din vol. 3 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București);

2. un proces-verbal întocmit în data de 25 august 2010 de către Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Serviciul de Investigații Criminale, cu ocazia vizionării imaginilor puse la dispoziție de către Judecătoria sectorului 6 București, surprinse de camerele de supraveghere amplasate în arhiva instanței în data de 12 ianuarie 2010 (filele 236-237 din vol. 2 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București);

3. concluzii scrise depuse în data de 17 august 2004 de inculpat, în calitate de avocat al părții civile, în calitate de reclamant-pârât, în Dosarul civil nr. x/2003 al Judecătoriei sectorului 6 București (filele 201-202 din vol. 3 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București);

4. două fotografii color reprezentând contractele de asistență juridică din 28 mai 2003 și din 30 septembrie 2003 emise de Cabinetul Individual de Avocatură "A." pentru clientul B. (filele 142-143 din vol. 3 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București);

5. un proces-verbal, întocmit în dublu exemplar, ca urmare a vizionării în ședința publică din data de 23 februarie 2015 a unui suport optic tip DVD ce conține înregistrarea audio-video a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere video din incinta Arhivei Judecătoriei sectorului 6 București în data de 12 ianuarie 2010, în intervalul orar 12 ianuarie 00 -12.15.55 (aflat la filele 162-163 din prezentul dosar);

6. 11 imagini color cuprinzând cadrele extrase din înregistrările video puse la dispoziția Institutului de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, pe un suport optic de stocare a datelor informatice tip DVD de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (filele 201-207 din vol. 2 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București);

7. adresa nr. 69 din 15 ianuarie 2010 emisă de Judecătoria sectorului 6 București - Cabinetul Președintelui și înregistrată în data de 19 ianuarie 2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, Dosar nr. x/P/2010 (fila 210 din vol. 3 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București);

8. referatul întocmit de Arhiva Judecătoriei sectorului 6 București (fila 211 din vol. 3 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București);

9. adresa nr. 15/P din 28 ianuarie 2010 emisă de Biroul de Informare și Relații Publice din cadrul Judecătoriei sectorului 6 București (fila 120 din prezentul dosar);

10. adresa nr. 26/P din 16 februarie 2010 emisă de Biroul de Informare și Relații Publice din cadrul Judecătoriei sectorului 6 București (fila 261 din vol. 2 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București);

11. adresa nr. 192/P din 08 septembrie 2014 emisă de Biroul de Informare și Relații Publice din cadrul Judecătoriei sectorului 6 București (fila 157 din prezentul dosar);

12. cererea formulată în data de 15 decembrie 2009 de partea civilă B. pentru studierea Dosarului nr. x/2003 al Judecătoriei sectorului 6 București (fila 42 din Dosarul nr. x/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală);

13. cererea formulată în data de 21 decembrie 2009 de partea civilă B. pentru studiul dosarului și efectuarea unor fotocopii ale filelor 381 și 382 din Dosarul nr. x/2003 (fila 47 din Dosarul nr. x/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală);

14. cererea formulată în data de 23 decembrie 2009 de partea civilă B. pentru efectuarea unor poze a filelor 381 și 382 din Dosarul nr. x/2003 (fila 43 din Dosarul nr. x/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală);

15. cererea formulată în data de 23 decembrie 2009 de partea civilă B. pentru efectuarea unor fotocopii ale filelor 381 și 382 din Dosarul nr. x/2003 (fila 44 din Dosarul nr. x/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală);

16. cererea formulată în data de 28 decembrie 2009 de apărătorul ales al părții civile B. pentru studiul dosarului și efectuarea unor fotocopii ale filelor 381 și 382 din Dosarul nr. x/2003 (filele 45-46 din Dosarul nr. x/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală);

17. cererea formulată în data de 13 ianuarie 2010 de partea civilă, prin apărătorul ales, adresată președintelui Judecătoriei sectorului 6 București referitor la Dosarul nr. x/2003, privind depunerea la Casa de valori a instanței a două contracte de asistență juridică din dosar (fila 90 din vol. 1 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București);

18. cererea formulată în data de 03 februarie 2010 de partea civilă B. pentru studiul Dosarului nr. x/2003 (fila 50 din Dosarul nr. x/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală);

19. cererile depuse de inculpat în Dosarul de executare silită nr. x/2008 al B.E.J., "E." (filei 276-279 din vol. 2 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București);

20. un extras din Registrul general de dosare al Judecătoriei sectorului 6 București (fila 156 din vol. 2 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București);

21. încheierea din data de 20, august 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, secția civilă, în Dosarul civil nr. x/303/2009 (fila 72 din vol. 1 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București);

22. adresa întocmită în data de 28 august 2009 de B.E.J., "E." în Dosarul de executare silită nr. x/2008, către Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, în calitate de terț poprit (fila 71 din vol. 1 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București);

23. încheierile de ședință din datele de 21 aprilie 2010 și 15 decembrie 2010 pronunțate în Dosarul civil nr. x/303/2009 al Judecătoriei sectorului 6 București (filele 64-65 și 75-78 din vol. 2 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București);

24. adresele nr. 181/P și nr. 182/P din data de 25 august 2010 emise de Judecătoria sectorului 6 București (filele 209-2010 din vol. 1 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București);

25. Decizia nr. 834 din 28 mai 1998 emisă de Consiliul Baroului București (fila 244 din vol. 2 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București);

26. declarațiile inculpatului date, în calitate de învinuit, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (fila 30 din vol. 1 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, filele 102-103 și 236-237 din vol. 1 și filele 113-117 din vol. 2 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, filele 49-50, 97-98, 232-233 și 241-243 din vol. 2 și filele 76-77 din vol. 3 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București);

27.declarația inculpatului dată la termenul de judecată din data de 23 februarie 2015 (filele 159-161 din prezentul dosar).

Analizarea și coroborarea mijloacelor de probă administrate în ambele faze ale procesului penal, prin raportare la situația de fapt mai sus-reținută - art. 403 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.

Din procesul-verbal întocmit în data de 25 august 2010 de Direcția Generală a Poliției Municipiului București - Serviciul de Investigații Criminale, în urma vizionării imaginilor puse la dispoziție de Judecătoria Sectorului 6 București, imagini surprinse de camerele de supraveghere amplasate în Arhiva acestei instanțe în data de 12 ianuarie 2010, coroborat cu înregistrarea video stocată pe un suport optic tip DVD cuprinzând imaginile surprinse de camerele de supraveghere video în aceeași dată, același interval orar și aceeași locație, DVD vizionat în ședința din data de 23 februarie 2015 în prezența reprezentantului Ministerului Public, a inculpatului, a apărătorului său și a apărătorului părții civile, rezultă faptul că în data de 12 ianuarie 2010, la ora 12 ianuarie 04, inculpatul a intrat în incinta Arhivei Judecătoriei sectorului 6 București, apoi a luat legătura cu grefierii arhivari prezenți. La ora 12 august 40, inculpatul a scos din geanta cu care venise o mapă de culoare roșie. La ora 12 septembrie 10, o grefieră i-a adus inculpatului un dosar cu coperte galbene, ocazie cu care inculpatul i-a înmânat legitimația sa de avocat, după care a început să studieze dosarul. La ora 12 octombrie 11, aceeași grefieră i-a mai adus inculpatului încă un dosar cu coperte galbene, mai voluminos decât primul dosar. Inculpatul a continuat să studieze cele două dosare.

La ora 12.13.48, inculpatul a scos din cel de-al doilea dosar, respectiv cel mai voluminos, două coli de hârtie format A4, scrise, pe care Ie-a introdus în mapa de culoare roșie care îi aparținea. în acel moment, lângă inculpat nu se mai afla nicio persoană.

Ulterior, inculpatul a continuat să răsfoiască cele două dosare, Ie-a legat, apoi, la ora 12.15.24 Ie-a predat grefierei și a părăsit incinta Arhivei.

În urma vizionării în ședința publică din data de 23 februarie 2015 a acestui DVD ce surprinde imaginile din incinta Arhivei Judecătoriei sectorului 6 București, începând cu minutul 12 ianuarie 00 până la minutul 12.15.55, s-a întocmit un proces-verbal în care s-a consemnat faptul că la minutul 12.13.49 s-a realizat o captură a imaginii reprezentându-l pe inculpat care ține în mâna stângă un înscris ilizibil.

S-a procedat la vizualizarea, în detaliu, a intervalului orar cuprins între momentele 12.13.40 -12.13.55.

Totodată, aspectele de fapt anterior relatate sunt dovedite inclusiv prin fotografiile realizate color și alb-negru cuprinzând cadrele extrase din înregistrările video puse la dispoziție pe suportul optic de stocare a datelor informatice tip DVD, efectuate atât de către organul de urmărire penală, cât și de către partea civilă, cu încuviințarea instanței.

În cele ce succed, Curtea a analizat mijloacele de probă din care rezultă, pe de o parte, existența, în data de 12 ianuarie 2010, în Dosarul civil nr. x/2003, a exemplarelor originale ale celor două contracte de asistență juridică, iar pe de altă parte, constatarea dispariției acestora din dosar în data de 13 ianuarie 2010.

Astfel, prin cererea formulată în data de 23 decembrie 2009, adresată Judecătoriei sectorului 6 București, partea civilă a solicitat aprobarea efectuării de fotocopii de pe mai multe acte din Dosarul civil nr. x/2003, inclusiv de pe filele 381 și 382 din acest dosar. Respectiva cerere poartă viza "Se aprobă, după legitimare și verificare".

De asemenea, prin cererea formulată în data de 23 decembrie 2009, adresată Judecătoriei sectorului 6 București, partea civilă a solicitat efectuarea unor fotografii ale filelor 381 și 382 din Dosarul civil nr. x/2003, întrucât copiile xerox nu reflectă ștersăturile făcute cu pastă corectoare în documentele originale menționate, atașate la dosar. Respectiva cerere poartă viza "Se aprobă, în condițiile legii".

Prin urmare, la dosar au fost depuse două fotografii color reprezentând originalele celor două contracte de asistență juridică, realizate de către partea civilă.

În data de 13 ianuarie 2010, partea civilă, prin apărătorul său ales, avocat Stamate Alexandra, a formulat, referitor la Dosarul civil nr. x/2003, o cerere pe care a adresat-o Președintelui Judecătoriei sectorului 6 București, prin care a învederat faptul că în urma studierii acestui dosar a constatat că la filele 381 și 382 se află originalele celor două contracte de asistență juridică; întrucât există pericolul ca aceste acte să dispară din dosar, partea civilă a solicitat luarea, de urgență, de măsuri, pentru a preîntâmpina frauda în dauna sa, în sensul de a se dispune desprinderea din dosar a celor două înscrisuri și depunerea acestora la Casa de valori a instanței.

Urmare a cererii sus-menționate, prin adresa din data de 28 ianuarie 2010, Biroul de Informare și Relații Publice al Judecătoriei sectorului 6 București a emis următorul răspuns către partea civilă:

Din verificările efectuate în Dosarul nr. x/2003 s-a constatat că filele 381 și 382 lipsesc din dosar, motiv pentru care au fost sesizate organele de urmărire penală pentru a se efectua cercetări în cauză.

Totodată, prin adresa din data de 16 februarie 2010, Biroul de Informare și Relații Publice al Judecătoriei sectorului 6 București a emis următorul răspuns către partea civilă :

Urmare a cererii depuse prin apărătorul ales, avocat Stamate Alexandra, la serviciul Registratură, în data de 13 ianuarie 2010, prin care s-a solicitat depunerea originalelor contractelor de asistență juridică aflate la Dosarul nr. x/2003, filele 381 și 382, la Casa de valori a instanței, s-a constatat că acestea nu se regăsesc la dosarul cauzei, astfel că ulterior acestei situații s-a procedat la efectuarea de verificări în evidența serviciului Arhivă al instanței, constatându-se următoarele:

- în data de 12 ianuarie 2010, Dosarul nr. x/2003 a fost solicitat la studiu de către domnul avocat A., dosarul fiindu-i pus la dispoziție și menționat în caietul de bară, fără a completa cererea pentru studiu;

- în data de 13 ianuarie 2010, dosarul sus-menționat a fost solicitat de către serviciul Registratură, ca urmare a cererii depuse de către partea civilă, dată la care s-a constatat lipsa originalelor contractelor de asistență juridică la filele 381-382.

Prin aceeași adresă, i s-a adus la cunoștință părții civile faptul că au fost sesizate organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri.

Aspectul referitor la studierea, în data de 12 ianuarie 2010, a Dosarelor civile nr. x/2003 și nr. 30/2004 de către inculpat este confirmat și prin adresa din data de 08 septembrie 2014 emisă de Biroul de Informare și Relații Publice al Judecătoriei sectorului 6 București, constatare rezultată în urma verificărilor efectuate în Registrul de bară al compartimentului Arhivă al instanței.

În acest context, Curtea a mai reținut faptul că, urmare a constatării lipsei din Dosarul civil nr. x/2003 a filelor 381 și 382, respectiv a originalelor celor două contracte de asistență juridică, Judecătoria sectorului 6 București, prin reprezentantul său legal, judecător Lucreția Postelnicu, a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București cu privire la săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen.

În acest sens, s-a întocmit adresa nr. 69 din data de 15 ianuarie 2010, prin care s-a adus la cunoștință organelor de urmărire penală faptul că în data de 13 ianuarie 2010 B., reclamant în cauza ce a format obiectul dosarului sus-menționat, a formulat o cerere înregistrată la Biroul de Informare și Relații Publice al instanței prin care a solicitat depunerea la Casa de valori a instanței a originalelor contractelor de asistență juridică aflate la filele 381 și 382, spre conservare, întrucât are mai multe litigii legate de valabilitatea acestor acte, formulate în contraditoriu cu avocatul A.

Examinând actele dosarului pentru a se da curs cererii, s-a constatat lipsa respectivelor înscrisuri, precum și a cererii de studiere a dosarului formulată de avocatul A. în data de 12 ianuarie 2010.

Verificându-se înregistrarea efectuată prin intermediul camerei video în data de 12 ianuarie 2010, s-a constatat că cel care a studiat dosarul în data de 12 ianuarie 2010 a fost avocatul A., precum și modalitatea în care a studiat dosarul; numele avocatului a fost menționat în Registrul de bară, după identificarea avocatului de către grefierul-arhivar.

Față de cele menționate, s-a solicitat efectuarea de cercetări cu privire la identificarea persoanei care a sustras din dosarul cauzei înscrisurile menționate.

Prin urmare, având în vedere ansamblul probatoriu analizat în considerentele ce preced, Curtea a constatat, în mod cert, următoarele aspecte de fapt care converg către constatarea indubitabilă a săvârșirii de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina sa, astfel:

1. în data de 23 decembrie 2009, când partea civilă a studiat Dosarul civil nr. x/2003, cele două contracte de asistență juridică în original se aflau în dosar, la filele 381-382, având în vedere că instanța a aprobat cererea formulată în acea zi de partea civilă pentru fotocopierea unor file din dosar și fotografierea acestor contracte;

2. în perioada 23 decembrie 2009 - 11 ianuarie 2010 acest dosar a fost studiat exclusiv de către partea civilă;

3. în consecință, în data de 12 ianuarie 2010, când inculpatul a studiat acest dosar, exemplarele originale ale celor două contracte de asistență juridică se aflau în dosar, la filele 381-382;

4. până în data de 13 ianuarie 2010, acest dosar nu a mai fost studiat de nicio altă persoană;

5. în data de 13 ianuarie 2010, în urma verificărilor efectuate de către instanță, s-a constatat lipsa din acest dosar a filelor 381-382.

Declarațiile părții civile;

Fiind audiată în timpul urmăririi penale, în depoziția dată în 15 iulie 2011, partea civilă B. a relatat, în esență, că, la un moment dat, relațiile cu avocatul său, inculpatul A., au devenit tensionate ca urmare a unor neînțelegeri determinate de solicitarea de către avocat a unei sume de bani cu care partea civilă nu a fost de acord, iar ulterior, a primit o notificare de la un executor judecătoresc prin care era somat să îi plătească avocatului sumele de bani înscrise în cele două contracte de asistență juridică.

Referitor la aceste contracte, partea civilă a precizat că Ie-a semnat, dar "în alb", nefiind completate la vreo rubrică, inculpatul spunându-i că este necesar să le semneze, pentru că doar astfel îl poate reprezenta în fața instanței de judecată și pentru că îi sunt necesare în contabilitate.

Partea civilă a mai precizat că a văzut pentru prima dată contractele de asistență juridică studiind Dosarul nr. x/2003 în Arhiva Judecătoriei sectorului 6 București.

Cu acea ocazie, fiica părții civile, care îl însoțea, a fotografiat cele două contracte, cu aprobarea președintelui instanței, partea civilă depunând aceste fotografii la dosar.

Ulterior, partea civilă a constatat că cele două contracte de asistență juridică au dispărut din dosar, motiv pentru care a formulat plângere penală și cu privire la acest aspect.

Partea civilă a mai menționat că, în prezent, urmare a acțiunilor întreprinse de către inculpat, i-a fost pusă poprire pe pensie, din care lunar îi este oprită suma de 900 de lei.

Invocarea de către partea civilă a unor relații tensionate dintre inculpat, în calitate de avocat, și partea civilă, în calitate de client, este dovedită inclusiv prin existența pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București a Dosarului civil nr. x/303/2009 având ca părți - partea civilă (reclamant) și inculpat (pârât) și ca obiect - constatarea nulității absolute a celor două contracte de asistență juridică sustrase de către inculpat din Dosarul civil nr. x/2003.

Astfel, prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 21 aprilie 2010 pronunțată în Dosarul civil nr. x/303/2009, s-a încuviințat proba cu expertiză grafică vizând expertiza scrisului și a documentelor, având următoarele obiective : stabilirea existenței unor modificări pe contractele de asistență juridică din 28 mai 2003 și din 30 septembrie 2003, stabilirea perioadei de întocmire a pretinselor modificări constatate în raport de data întocmirii inițiale a actelor, existența unei identități între autorul actului inițial și cel ce a efectuat modificările constatate din punct de vedere al scrisului olograf, stabilirea materialelor de scriere, stabilirea succesiunii depunerii materialelor descriere.

Relevant este și faptul că prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 15 decembrie 2010 pronunțată în Dosarul civil nr. x/303/2009, în baza art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății acestei cauze până la soluționarea definitivă a Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, având în vedere că s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce se va pronunța în acest dosar.

Totodată, executarea silită de către inculpat asupra pensiei părții civile, privind titlurile executorii constând în cele două contracte de asistență juridică a făcut obiectul Dosarului nr. x/2008 al B.E.J., „E."

Astfel, prin cererea formulată în data de 08 august 2008 în Dosarul nr. x/2008, inculpatul, în calitate de creditor, a solicitat punerea în executare silită a titlurilor executorii reprezentând contractele de asistență juridică și obligarea părții civile, în calitate de debitor, la plata unor sume de bani constând în onorariul de avocat și cheltuielile totalizând suma de 93.850,80 de lei, cu actualizarea creanței și a dobânzilor, prin poprirea asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului și asupra terțului poprit Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale.

Prin urmare, în data de 28 august 2009, B.E.J., „E." a emis o adresă către Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale prin care, în baza art. 452-460 C. proc. pen., s-a solicitat instituirea popririi pe veniturile realizate din pensie de debitorul B., până la concurența sumei de 93.850,80 de lei compusă din 83.096,50 de lei reprezentând debit și 10.754,30 lei reprezentând contravaloarea onorariului neachitat, dobânda legală și cheltuielile de executare; în cuprinsul adresei, s-a precizat faptul că debitul a fost dispus prin titlurile executorii constând în cele două contracte de asistență juridică.

Prin încheierea din data de 20 august 2009 pronunțată în Dosarul nr. x/303/2009 de Judecătoria sectorului 6 București, secția civilă, în baza art. 3731 C. proc. civ., s-a admis cererea formulată de creditorul Cabinetul Individual de Avocatură „A." și, în consecință, s-a încuviințat executarea silită înaintată de B.E.J., „E." prin poprire asupra veniturilor debitorului B. datorate de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, în conformitate cu prevederile titlurilor executorii reprezentând cele două contracte de asistență juridică, la care s-au adăugat și cheltuielile de executare, încheierea fiind irevocabilă.

Având în vedere probatoriul prezentat și analizat în considerentele ce preced, Curtea a constatat că situația de fapt, astfel cum a fost relatată de către partea civilă, se coroborează întru-totul cu ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză.

În concluzie, Curtea a constatat că situația de fapt astfel cum a fost reținută - în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de către inculpat - este pe deplin dovedită și susținută prin coroborarea întregului probatoriu al cauzei.

Atitudinea procesuală adoptată de inculpat - depozițiile inculpatului - mijloc de probă și modalitate de exercitare a dreptului la apărare.

Fiind audiat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul A. a adoptat, în mod constant, o atitudine de nerecunoaștere a săvârșirii faptei reținute în sarcina sa.

Astfel, în depoziția dată în 12 martie 2010, inculpatul a precizat, în esență, faptul că, la judecarea în fond a cauzei privind Dosarul nr. x/2003 a depus note scrise însoțite de două chitanțe reprezentând onorarii de avocat de 3.000.000 lei, fără a depune contractele de asistență juridică, deoarece Ie-a predat părții civile încă de la încheierea actelor. în data de 12 ianuarie 2010 a cerut Dosarul nr. x/2003 la studiu, însă nu l-a studiat, deoarece a trebuit să se prezinte într-o sală de judecată (completul 2) unde avea de audiat martori. Ulterior, a mai solicitat dosarul pentru eliberarea unor xerocopii, însă, din cauza închiderii arhivei nu a mai putut verifica dosarul și nota filele ce urmau a fi xeroxate, urmând să se prezinte în altă zi. Inculpatul a mai precizat că la filele 381 și 382, despre care partea civilă afirmă că ar fi dispărut din dosar, erau chitanțele de onorariu de avocat de câte 3.000.000 lei fiecare.

În depoziția dată în 25 august 2010, inculpatul a precizat, în esență, faptul că, în această zi i-au fost prezentate de către organele de poliție imaginile înregistrate de camerele de supraveghere din Arhiva Judecătoriei sectorului 6 București în data de 12 ianuarie 2010. Cu această ocazie, inculpatul s-a recunoscut pe acele imagini. Astfel, la ora 12.01 inculpatul a intrat în incinta Arhivei, după care a solicitat la studiu mai multe dosare civile unde era apărător sau figura ca parte. Inculpatul a observat pe imagini că la ora 12.13, în timp ce studia unul dintre dosare, a luat o coală A4 pe care a așezat-o în dosarul său, hârtie care era o xerocopie a unui act ce îi aparținea și pe care, din greșeală, a rătăcit-o în dosarul respectiv împreună cu alte copii.

Inculpatul a mai precizat că nu a sustras filele 381 și 382 din Dosarul civil nr. x/2003, relatând, totodată, faptul că la filele 381 și 382 s-au aflat chitanțele de plată a onorariului de avocat în cuantum de 6.000.000 lei, care au dispărut din acest dosar.

Totodată, inculpatul a precizat, în esență, că nu este real faptul că ar fi sustras din Dosarul nr. x/2003 cele două contracte de asistență juridică despre care partea civilă susține că se aflau, în original, la dosar.

Inculpatul a mai menționat că este adevărat că în cursul lunii ianuarie 2010 s-a prezentat la Arhiva Judecătoriei sectorului 6 București și a cerut la studiu Dosarul nr. x/2003, dar nu a sustras vreun înscris din el, menționând că a studiat acel dosar aproximativ 10 minute.

În depoziția dată în 23 ianuarie 2012, inculpatul a precizat, în esență, că a scris sumele de bani din contractele de asistență juridică privindu-l pe B., reprezentând onorarii și cheltuieli, în prezența acestuia și cu acordul său, și nu a modificat sumele menționate în contracte. La executorul judecătoresc a prezentat originalele contractelor de asistență juridică. Inculpatul a mai relatat că nu a depus la Judecătoria sectorului 6 București, în Dosarul nr. x/2003, contractele de asistență juridică încheiate cu B., nici în original, nici în copie. Cu ocazia depunerii concluziilor scrise, au fost depuse doar cele două chitanțe reprezentând onorariile de avocat în cuantum de câte 3.000.000 lei fiecare.

Cu ocazia studierii Dosarului nr. x/2003 atât la Judecătoria sectorului 6 București, cât și la celelalte instanțe, inculpatul nu a văzut ca cele două contracte de asistență juridică să fi fost atașate la dosar și nici nu avea vreun motiv să le sustragă.

În declarația dată în 23 februarie 2015, inculpatul a precizat că nu recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și nu dorește să beneficieze de procedura recunoașterii învinuirii prevăzute de art. 374 alin. (4) și art. 375 C. proc. pen.

Astfel, inculpatul a precizat că în data de 12 ianuarie 2010 s-a aflat în incinta Arhivei Judecătoriei sectorului 6 București, unde a solicitat pentru studiu Dosarele nr. x/2003 și nr. x/2004, sens în care a prezentat legitimația de avocat, dar nu a formulat cerere în acest sens. Inculpatul a stat în arhivă maxim 15 minute, în intervalul orar 12.10 -12.25, din care timp de 5 minute, alături de el a stat H., căreia inculpatul i-a spus că din dosar lipsesc două chitanțe reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 300 lei, care se aflau la filele 381 și 382 din Dosarul nr. x/2003.

Referitor la dimensiunea celor două chitanțe privind onorariul de avocat, inculpatul a precizat că acestea aveau forma unui dreptunghi având lungimea de 10 cm. și lățimea de 8 cm.

Inculpatul a relatat faptul că în acea perioadă între el și partea civilă existau 3 dosare civile promovate de partea civilă împotriva cabinetului său de avocatură.

Inculpatul a mai menționat că nu a sustras niciun document nici din Dosarul nr. x/2003, nici din Dosarul nr. x/2004.

În data de 17 august 2004, inculpatul a depus la Registratura Judecătoriei sectorului 6 București concluzii scrise constând în două pagini, precum și două chitanțe reprezentând onorariul de avocat în cuantum de câte 300 lei fiecare, fără însă a se menționa în Registrul general de dosare atașarea la dosar a documentelor menționate.

Inculpatul a mai precizat că nu a depus niciodată în Dosarul nr. x/2003 cele două contracte de asistență juridică pretins a fi fost sustrase din acest dosar, contracte care, dacă ar fi fost depuse la dosar, ar fi fost avute în vedere de către judecător la pronunțarea sentinței din data de 17 august 2004. La pronunțarea sentinței civile în Dosarul nr. x/2003 instanța a avut în vedere onorariile de câte 300 lei fiecare menționate în cele două chitanțe.

Referitor la captura video, în imaginile surprinse de camerele de supraveghere din incinta Arhivei Judecătoriei sectorului 6 București, inculpatul a precizat că ținea în mâna dreaptă un document pe care îl avea din mapa sa.

Referitor la neconcordanța dintre faptul că la filele 142-143 din vol. 3 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2009 se aflau două fotografii Kodak, reprezentând contractele de asistență juridică din 28 mai 2003 și din 30 septembrie 2003 care, în partea de sus, dreapta, poartă, ca mențiune, cifrele 381 și 382 și aspectele relatate de către inculpat, în sensul că la filele 381 și 382 din Dosarul nr. x/2003 se aflau două chitanțe reprezentând onorariul de avocat în cuantum de câte 300 Ron fiecare - inculpatul a precizat că o altă persoană a sustras cele două chitanțe și a scris pe cele două contracte de asistență juridică numerele 381 și 382. Scrisul celor două cifre 381 și 382 de pe contractele de asistență juridică nu îi aparține grefierului de ședință și diferă de scrisul celorlalte numere pornind de la 379 până la comunicarea sentinței civile pronunțate în data de 17 august 2003 în Dosarul nr. x/2003.

Inculpatul a mai precizat că nu este de acord cu cererea privind constituirea de parte civilă, prin care aceasta solicită daune morale, întrucât cererea nu îi aparține.

Având în vedere că aspectele esențiale din declarațiile inculpatului mai sus-expuse sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză, îndeosebi de înregistrarea video din data de 12 ianuarie 2010 din incinta Arhivei Judecătoriei sectorului 6 București - imagini al căror conținut a fost detaliat în considerentele ce preced și care descriu cu acuratețe fapta comisă de către inculpat - Curtea a înlăturat din ansamblul probatoriu acele aspecte din declarațiile inculpatului care sunt neveridice și nesusținute de probatoriul cauzei.

Totodată, Curtea a constatat că inculpatul nu a contestat următoarele împrejurări de fapt:

- studierea, în data de 12 ianuarie 2010, în intervalul orar 12 ianuarie 00 - 12.15.55, în incinta Arhivei Judecătoriei sectorului 6 București, a Dosarului civil nr. x/2003, fără a completa o cerere în acest sens;

- existența în Dosarul civil nr. x/2003, la filele 381-382, a două înscrisuri, iar nu a unuia singur, din moment ce a precizat că la aceste file se aflau două chitanțe reprezentând onorariul de avocat.

În acest context, în primul rând, Curtea a înlăturat din depozițiile inculpatului precizările făcute de acesta referitor la faptul că - la filele 381-382 din Dosarul civil nr. x/2003 se aflau două chitanțe reprezentând onorariul de avocat, iar nu cele două contracte de asistență juridică - deoarece, așa cum rezultă din cele două fotografii color ale celor două contracte de asistență juridică coroborate cu imaginile surprinse de înregistrarea video efectuată în incinta Arhivei Judecătoriei Sectorului 6 București, inculpatul a sustras din dosar înscrisuri al căror format este tip A4, iar nu două chitanțe, așa cum pretinde acesta, având în vedere că, în declarația dată în 23 februarie 2015, inculpatul a precizat că formatul celor două chitanțe era cel al unui dreptunghi cu lungimea de 10 cm. și lățimea de 8 cm., apărare care este în vădită contradicție cu realitatea.

În al doilea rând, Curtea a înlăturat din depozițiile inculpatului precizările făcute de acesta referitor la faptul că - la filele 381-382 din Dosarul civil nr. x/2003 se aflau două chitanțe privind onorariul de avocat, care au dispărut din dosar - deoarece, în adresele din data de 25 august 2010 emise de Biroul de Informare și Relații Publice al Judecătoriei sectorului 6 București, s-a menționat că în încheierile de ședință întocmite pentru termenele de judecată în Dosarul civil nr. x/2003 nu apare mențiunea prin care reclamanții (printre care și partea civilă din prezenta cauză), prin avocat, au consemnat la dosar chitanțele de onorariu de avocat; iar în Registrul general de dosare al Judecătoriei sectorului 6 București, la rubrica aferentă Dosarului civil nr. x/2003 apare mențiunea constând în aceea că în data de 17 august 2004 reclamantul (partea civilă din prezenta cauză) a depus la dosar doar concluzii scrise, nu și alte înscrisuri.

În al treilea rând, Curtea a apreciat ca fiind neveridică și apărarea inculpatului - în sensul că cele două chitanțe care s-ar fi aflat la filele 381-382 din Dosarul civil nr. x/2003 ar fi fost sustrase din dosar - întrucât inculpatul nu a dovedit faptul că ar fi formulat vreo sesizare sau plângere penală cu privire la acest aspect, împrejurare care, din perspectiva profesiei sale, ar fi trebuit să îl îngrijoreze și să îl determine să acționeze în acest sens.

Apare, așadar, ca fiind nesusținută de probatoriul cauzei, inclusiv apărarea inculpatului - în sensul că la momentul studierii Dosarului nr. x/2003 la Judecătoria sectorului 6 București nu a văzut ca cele două contracte de asistență juridică să fi fost atașate la dosar.

În al patrulea rând, având în vedere că imaginile surprinse de camerele de supraveghere video în incinta Arhivei Judecătoriei sectorului 6 București coroborate cu fotografiile color reprezentând cele două contracte de asistență juridică dovedesc faptul că inculpatul a sustras aceste două înscrisuri din dosar - Curtea a apreciat ca fiind neveridică și apărarea inculpatului - constând în aceea că în imaginile surprinse de camerele de supraveghere video se observă că acesta ținea în mâna dreaptă un document pe care îl avea din mapa sa.

În consecință, ținând seama de inadvertențele vădite din relatările inculpatului mai sus-expuse, analizate prin raportare la probatoriul cauzei, Curtea a reținut că depozițiile inculpatului se coroborează numai în parte cu întreg probatoriul administrat, împrejurare în raport de care constată incidența dispozițiilor art. 103 C. proc. pen., în baza cărora declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în dosar.

De asemenea, având în vedere că, potrivit teoriei și practicii judiciare, depozițiile inculpatului sunt divizibile, Curtea reține din declarațiile acestuia doar aspectele de fapt și împrejurările care se coroborează și susțin ansamblul probatoriu al cauzei.

În acest context, potrivit art. 83 lit. d) teza I C. proc. pen., în cazul când există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

Or, având în vedere argumentele de fapt expuse mai sus, reținând și componenta logică a raționamentului juridic aplicabil în pronunțarea prezentei sentințe, Curtea a constatat că, prin probatoriul administrat în cauză, inculpatul nu a putut demonstra lipsa de temeinicie a mijloacelor de probă care au condus la cercetarea sa pentru săvârșirea, în data de 12 ianuarie 2010, a infracțiunii deduse judecății.

Așadar, Curtea a remarcat faptul că respingerea solicitării inculpatului de administrare a mijloacelor de probă propuse în apărarea sa a fost fundamentată pe lipsa de pertinență, concludentă și utilitate a acestora în susținerea nevinovăției sale.

Pentru toate aceste motive, Curtea a constatat ca fiind nefondată cererea formulată de inculpat de pronunțare a soluției de achitare, conform art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât împrejurarea existenței faptei a fost pe deplin dovedită în cauză.

Analiza încadrării juridice a faptei, potrivit art. 396 alin. (2) rap. la art. 403 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În drept, fapta inculpatului A. constând în aceea că - în data de 12 ianuarie 2010, în intervalul orar 12 ianuarie 00 - 12.15.55, în timp ce studia, în calitate de avocat, Dosarul civil nr. x/2003 în incinta Arhivei Judecătoriei sectorului 6 București, a sustras din acest dosar originalul contractelor de asistență juridică din 28 mai 2003 și din 30 septembrie 2003 încheiate între inculpat, în calitate de avocat, și partea civilă, în calitate de client, înscrisuri care se aflau la filele 381 și 382 din acest dosar - întrunește, atât din punct de vedere obiectiv, cât și din punct de vedere subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen.

Latura obiectivă;

Elementul material constă în acțiunea de sustragere, respectiv de scoatere a celor două înscrisuri din păstrarea, respectiv sfera de dispoziție a instanței, prin smulgerea acestora din dosar, și trecerea lor în sfera de stăpânire a inculpatului, prin introducerea lor în mapa ce îi aparținea.

Urmarea imediata constă în crearea unei stări de pericol pentru integritatea dosarelor aflate în păstrarea instanței a cărei autoritate a fost astfel știrbită, inclusiv prin aceea că inculpatul a profitat atât de aglomerația din spațiul public destinat studierii dosarelor de către avocați și justițiabili, cât și de încrederea pe care o presupune profesia sa, inclusiv în relația cu autoritățile publice, în speță Judecătoria sectorului 6 București.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex re, din săvârșirea faptei, având în vedere că infracțiunea dedusă judecății este de pericol, iar nu de rezultat.

Latura subiectivă;

Inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție sub forma intenției directe prevăzute de art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât, din perspectiva profesiei sale de avocat, în mod cert a prevăzut rezultatul faptei, respectiv punerea în pericol a integrității dosarelor și a prestigiului autorității judecătorești, și, totodată, a urmărit producerea acestui rezultat prin săvârșirea faptei.

Analiza incidenței în cauză a principiului aplicării legii penale mai favorabile, prevăzut de art. 5 alin. (1) C. pen.

Având în vedere că pe parcursul soluționării prezentei cauze, respectiv în data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare N.C.P., respectiv Legea nr. 286/2009 privind C. pen., Curtea va analiza în ce măsură sunt sau nu incidente prevederile art. 5 alin. (1) C. pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Din punct de vedere al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, Curtea a constatat că, spre deosebire de art. 242 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen. care prevedea pedeapsa de la 3 luni la 5 ani închisoare, art. 259 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. prevede pedeapsa de la 1 la 5 ani închisoare; de asemenea, Legea nr. 286/2009 nu mai prevede, ca modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei, suspendarea condiționată.

Astfel, s-a constatat că, din punctul de vedere al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost cercetat și al modalității de individualizare judiciară a executării pedepsei, mai favorabile erau dispozițiile Legii nr. 15/1968 privind C. pen.

În raport de constatările mai sus-expuse, Curtea a apreciat ca fiind necesare următoarele precizări.

Pe de o parte, la stabilirea legii penale mai favorabile nu poate fi avut în vedere un singur criteriu, de altfel deosebit de important, și anume cel al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, ci se ia în considerare un ansamblu de criterii care determină, în concret, o situație juridică mai favorabilă inculpatului, în raport de incidența în cauză a diferitelor instituții juridice, cum ar fi cele referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei și modalitatea de executare a pedepsei aplicate.

Prin urmare, analizând situația juridică concretă a inculpatului, având în vedere și aspectele prezentate anterior referitor la împrejurările de fapt în care a fost comisă infracțiunea - care converg către aprecierea instanței în sensul aplicării pedepsei închisorii al cărei cuantum va fi orientat spre minimul special prevăzut de lege și al suspendării condiționate a executării pedepsei, Curtea a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului este Legea nr. 15/1968 privind C. pen.

Pe de altă parte, Curtea a avut în vedere Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 5 alin. (1) C. pen., decizie publicată în M. Of., Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014.

Astfel, prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, s-a statuat în sensul că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, Curtea a constatat că prin decizia sus-menționată s-a ales criteriul aprecierii globale în stabilirea legii penale mai favorabile.

În consecință, Curtea va avea în vedere la soluționarea laturii penale a cauzei dispozițiile Legii nr. 15/1968, pe care le va aplica în mod global, unitar.

Individualizarea judiciară a pedepsei, conform art. 72 din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 52 din Legea nr. 15/1968, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Legea nr. 15/1968, respectiv gradul ridicat de pericol social și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, persoana inculpatului și atitudinea procesuală adoptată de acesta după săvârșirea faptei.

Astfel, pe de o parte, relativ la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, Curtea a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost deopotrivă vătămate și periclitate - autoritatea judiciară care asigură integritatea dosarelor aflate în deținerea autorității respective și, implicit, dar neîndoielnic, situația de fapt reținută de judecător în urma administrării ansamblului probatoriu al cauzei în care se regăsesc și înscrisurile sustrase -, urmările acesteia - crearea unei stări de temere părții civile în sensul posibilității pierderii proceselor care au ca obiect constatarea nulității celor două contracte în ipoteza în care exemplarele originale ale acestora au dispărut, ceea ce înseamnă că aspectele, reale, referitoare la cuantumul onorariilor de avocat menționate în aceste înscrisuri ar putea fi dovedite prin alte mijloace de probă, însă în condiții mult mai dificile, neimputabile părții civile.

Pe de altă parte, relativ la circumstanțele personale ale inculpatului, Curte a reținut că inculpatul are vârsta de 67 de ani, suferă de diverse afecțiuni medicale dovedite prin actele medicale depuse la dosar, iar din adeverința din 03 martie 2015 emisă de Baroul București rezultă că a fost înscris ca avocat definitiv în Baroul București începând cu data de 01 septembrie 1990, prin Decizia nr. 256 din 25 septembrie 1990, în prezent își desfășoară activitatea în cadrul Cabinetului individual de avocatură "A.", ca avocat titular, a achitat integral taxele către Baroul București și Uniunea Națională a Barourilor din România, nu are sancțiuni disciplinare pe parcursul desfășurării activității și a profesat avocatura în cadrul Baroului București începând cu data de 01 septembrie 1990 și până în prezent.

Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, cu precădere aspectele privind exercitarea profesiei de avocat pe o perioadă îndelungată, Curtea a apreciat ca fiind necesare câteva precizări cu relevanță în ceea ce privește determinarea în speță a gradului de pericol social concret prezentat de inculpat prin săvârșirea faptei ce face obiectul prezentului dosar.

Astfel, fapta inculpatului apare cu atât mai gravă cu cât acesta, în calitate de avocat, deține ample cunoștințe atât de drept penal, astfel încât să conștientizeze importanța deosebită a valorilor sociale pe care Ie-a periclitat și vătămat prin fapta sa și consecințele ireversibile ale faptei sale pentru partea civilă și pentru sine, cât și cunoștințe referitoare la principiile care guvernează deontologia profesiei în exercitarea căreia a săvârșit infracțiunea.

Din acest punct de vedere, Curtea a remarcat dispozițiile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și prevederile Hotărârii nr. 64/2011 privind adoptarea Statutului profesiei de avocat.

Așadar, Curtea a constatat că, pe lângă consecințele firești care decurg, în general, dintr-o condamnare, în cazul unui avocat acest aspect determină în plus, potrivit art. 14 lit. a) și c) din Legea nr. 51/1995 și art. 26 alin. (1) din Hotărârea nr. 64/2011, nedemnitatea în exercitarea profesiei ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni intenționate de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, precum și, conform art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995, încetarea calității de avocat.

Mai presus de orice calificări juridice ale împrejurărilor comiterii faptei, Curtea a remarcat, în mod deosebit, principiile fundamentale ale deontologiei profesiei de avocat, și anume probitatea, demnitatea, conștiința, onoarea, loialitatea, spiritul de dreptate și credibilitatea în exercitarea profesiei, prevăzute în art. 40 teza I din Legea nr. 51/1995 și art. 112 și 227 din Hotărârea nr. 64/2011, a căror nerespectare imputabilă constituie, potrivit art. 40 teza a ll-a din Legea nr. 51/1995, abatere disciplinară, de natură a atrage consecințe negative în ceea ce privește continuarea exercitării profesiei.

De asemenea, analizând cauza sub toate aspectele de fapt, Curtea a apreciat ca fiind relevante următoarele precizări referitoare la cele două contracte de asistență juridică sustrase de către inculpat.

Din simpla observare a celor două contracte, ale căror fotografii color se află în dosarul de urmărire penală, se remarcă existența unor ștersături pe aceste documente.

Din acest punct de vedere, întrucât Curtea a fost învestită exclusiv cu infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, orice aprecieri pe care le va face referitor la pretinsa falsificare a contractelor de asistență juridică vor fi făcute strict din perspectivă faptică, în mod exclusiv descriptiv, fără ca instanța să le acorde vreo conotație juridică.

Așadar, Curtea va respecta întocmai principiul prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul raportat la infracțiunile de înșelăciune, falsuri și evaziune fiscală, deoarece pentru aceste infracțiuni procurorul de caz a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale, soluție confirmată de către judecătorul de cameră preliminară prin încheierea pronunțată în data de 23 aprilie 204 în prezentul dosar.

Astfel, în cele două contracte de asistență juridică se menționează suma de câte 3.000.000 lei cu titlu de onorariu de avocat, precum și sumele de 150.000.000 lei și 350.000.000 lei cu același titlu, iar suma de 100.000.000 lei reprezentând cheltuieli constând în taxele de timbru, onorarii de expert și avocat, etc.

Așa cum s-a precizat anterior, la rubricile din contractele de asistență juridică referitoare la onorariu - unde au fost consemnate sumele de 150.000.000 lei, 350.000.000 lei și 100.000.000 lei - se observă unele modificări efectuate cu pastă corectoare, ceea ce generează suspiciuni cu privire la însăși veridicitatea acestor sume.

De asemenea, Curtea a remarcat și diferența semnificativă dintre cuantumul onorariilor de avocat și al altor cheltuieli, de 3.000.000 lei, pe de o parte, și 150.000.000 lei, 300.000.000 lei și 100.000.000 lei, pe de altă parte, sume stabilite chiar din momentul încheierii contractelor de asistență juridică la debutul proceselor ce au făcut obiectul Dosarului civil nr. x/2003 în care s-au depus cele două contracte de asistență juridică și al Dosarului civil nr. x/2003, ambele soluționate de Judecătoria Sectorului 6 București.

Executarea silită asupra pensiei părții civile totalizând, până la momentul cererii de constituire de parte civilă, suma de 93.850,80 de lei a avut în vedere inclusiv sumele de 150.000.000 lei, 350.000.000 lei și 100.000.000 lei.

Curtea a menționat un ultim aspect constând în aceea că în Dosarul civil nr. x/303/2009, având ca obiect constatarea nulității absolute a celor două contracte de asistență juridică, prin încheierea de ședință de la termenul din data de 15 decembrie 2010, în baza art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății acestei cauze până la soluționarea definitivă a Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, având în vedere că s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce se va pronunța în acest dosar.

Rezultă că relația profesională dintre inculpat, în calitate de avocat, și partea civilă, în calitate de client, nu s-a bazat pe onestitate și bună-credință din partea avocatului, stare de fapt care a generat existența unor cauze civile promovate de către partea civilă împotriva inculpatului, în vederea constatării nulității absolute a celor două contracte de asistență juridică, pentru cauză ilicită, fraudă la lege și fals.

Așadar, inclusiv pentru motivele anterior prezentate, Curtea a constatat că inculpatul a adus atingere principiilor și deontologiei profesiei de avocat.

În acest sens, sunt prevederile art. 6 alin. (4) din Hotărârea nr. 64/2011, potrivit cărora relația dintre avocat și client trebuie să se bazeze pe onestitate, probitate, corectitudine, sinceritate și loialitate, și dispozițiile art. 7 alin. (2) din Hotărârea nr. 64/2011 care prevăd că avocatul are îndatorirea de a-și îndeplini cu conștiinciozitate, onorare și probitate profesională obligațiile față de client, în raport cu autoritățile și instituțiile publice sau private și în relația sa cu publicul în general.

Prin urmare, având în vedere cele mai sus-expuse, la stabilirea în concret a cuantumului pedepsei, Curtea a acordat acestor împrejurări importanța cuvenită, astfel că a arătat că urmează a stabili o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege.

În acest context, Curtea a apreciat că în cauză nu se impune aplicarea, în mod real și efectiv, iar nu doar teoretic și iluzoriu, a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 15/1968, deoarece lipsa antecedentelor penale a constituit și constituie în continuare o condiție sine-qua-non în vederea accederii și exercitării profesiei de avocat, iar pe întreg parcursul procesului penal de față inculpatul a adoptat o atitudine constantă de negare a săvârșirii faptei; de asemenea, în cauză nu este aplicabil nici art. 74 alin. (2) Legea nr. 15/1968, deoarece nu au fost identificate împrejurări de fapt de natură a se circumscrie acestui text de lege.

Din acest ultim punct de vedere, Curtea a remarcat în mod deosebit determinarea cu care inculpatul a negat comiterea infracțiunii, în contextul în care în cauză au fost administrate probe care dovedesc cu certitudine săvârșirea faptei de către inculpat.

În același timp, s-a reținut și faptul că, la momentul audierii sale la termenul de judecată din data de 23 februarie 2015, la solicitarea Curții referitor la descrierea imaginilor surprinse de camerele de supraveghere video în intervalul orar relevant 12.13.40 - 12.13.55, inculpatul nu a dorit să facă vreo precizare, aspect, deși justificabil prin prisma dispozițiilor art. 109 alin. (3) C. proc. pen., totuși de neînțeles din punct de vedere rațional, psihologic.

Totodată, Curtea a constatat că, prin solicitările de probatoriu formulate, în sensul de a se administra numeroase mijloace de probă neavând legătură cu obiectul probațiunii raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei, în contextul mijloacelor de probă administrate în ambele faze ale procesului penal, inculpatul a intenționat, în mod nejustificat, pe de o parte, tergiversarea soluționării cauzei, iar pe de altă parte, disculparea sa.

În același sens, Curtea a apreciat ca având drept unic scop tergiversarea soluționării cauzei, solicitarea formulată de inculpat, cu ocazia depunerii concluziilor scrise, de a se dispune, în temeiul art. 386 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen. în infracțiunea de furt prevăzută de art. 228 alin. (3) C. pen., având în vedere argumentele ce vor urma.

În primul rând, la termenul din data de 23 februarie 2015, înainte de a declara terminată cercetarea judecătorească, Curtea a constatat că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat. Or, la acel moment procesual nu a existat pentru inculpat niciun impediment, de nicio natură, în a solicita schimbarea de încadrare juridică. Astfel, formularea acestei cereri între momentul declarării închise a dezbaterilor și cel al pronunțării soluției are o altă conotație decât cea firească, cea a exercitării dreptului la apărare.

În al doilea rând, potrivit art. 395 alin. (1) C. proc. pen., repunerea pe rol a cauzei prin reluarea dezbaterilor, ca urmare a punerii în discuție a cererii formulate de către inculpat de schimbare a încadrării juridice, s-a arătat că reprezenta pentru instanță o posibilitate, iar nu o obligativitate, din moment ce Curtea a apreciat că pentru justa soluționare a cauzei, în ansamblul său, nu se impune lămurirea acestui aspect.

De altfel, ca o chintesență a aprecierii instanței asupra ansamblului aspectelor de natură penală incidente în speță, Curtea a remarcat împrejurarea constând în aceea că stările de fapt manifestate de inculpat atât în momentul săvârșirii infracțiunii, cât și pe parcursul desfășurării prezentei cauze în ambele sale faze procesuale sunt incompatibile cu însăși noblețea profesiei de avocat.

Fișa de cazier judiciar a inculpatului;

Din fișa actualizată de cazier judiciar a inculpatului, Curtea a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.

În acest context, Curtea a constatat că, pe de o parte, lipsa antecedentelor penale reprezintă starea de normalitate în societate, iar pe de altă parte, constituie, potrivit art. 15 alin. (2) lit. c) din Hotărârea nr. 64/2011, o condiție sine-qua-non în vederea accederii și exercitării profesiei de avocat.

Aplicarea pedepsei;

Curtea a apreciat că în prezenta cauză a fost respectat standardul utilizat de judecător în aplicarea principiului libertății de apreciere a probelor prevăzut de art. 103 alin. (1) C. pen., constând în dovedirea vinovăției inculpatului dincolo de orice dubiu rezonabil, în urma, deopotrivă, a evaluării coroborate a tuturor mijloacelor de probă apreciate ca fiind veridice și a înlăturării motivate a mijloacelor de probă contrare celorlalte.

Așadar, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, Curtea, potrivit art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 103 alin. (2) teza a ll-a C. proc. pen., a arătat că va condamna pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, apreciind că pedeapsa astfel aplicată, într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei.

Individualizarea judiciară a executării pedepsei;

Cu privire la acest aspect, Curtea a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În acest sens, Curtea, în aplicarea art. 81 alin. (6) din Legea nr. 15/1968, a apreciat că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de art. 81 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 15/1968, astfel: pedeapsa aplicată este de 2 ani și 3 luni închisoare, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar instanța, în urma analizării ansamblului circumstanțelor reale de comitere a faptei și, cu precădere, a celor personale ale inculpatului, constând în vârsta și afecțiunile sale medicale, a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei în regim de detenție sau sub supraveghere, prin impunerea respectării anumitor obligații prevăzute de lege.

Prin urmare, Curtea a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 3 luni, stabilit potrivit art. 82 alin. (3) din Legea nr. 15/1968.

Pedepsele acceso;

Curtea a constatat că aplicarea pedepselor accesorii trebuie realizată atât în baza art. 71 și 64 din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., cât și prin prisma Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, raportat la hotărârile pronunțate în cauzele Calmanovici v. România (hotărârea din 01 iulie 2008) și Hirst v. Marea Britanie (hotărârea din 30 martie 2004), în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării dreptului de a vota, care nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional, Curtea a arătat că nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, Curtea a avut în vedere și Decizia nr. 74 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat și s-a stabilit că art. 71 C. pen. referitor la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I - c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen., decizie care și-a păstrat aplicabilitatea și după intrarea în vigoare a N.C.P.P. și astfel, potrivit art. 474 alin. (4) C. proc. pen., este obligatorie.

Astfel, în raport de natura faptei săvârșite, Curtea a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 din Legea nr. 15/1968 rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană, va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În același timp, având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunea în exercitarea profesiei de avocat de care s-a folosit, deturnându-i astfel scopul și finalitatea sa de participant la înfăptuirea justiției, Curtea a apreciat ca fiind proporțională cu scopul urmărit - constând în necesitatea prezervării încrederii publice în profesia de avocat - aplicarea, potrivit art. 64 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 15/1968, a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării dreptului de a profesa avocatura.

În baza art. 71 alin. (5) din Legea nr. 15/1968, pe durata termenului de încercare s-a hotărât că se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.

Curtea a arătat că va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Legea nr. 15/1968, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.

Pedepsele complementare;

Având în vedere durata pedepsei principale a închisorii pe care o va aplica inculpatului, precum și natura și gravitatea infracțiunii comise și circumstanțele personale ale inculpatului, aspecte anterior prezentate, Curtea a apreciat ca fiind necesară și proporțională cu scopul urmărit - constând în necesitatea prezervării încrederii publice în profesia de avocat - aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor mai sus-menționate.

Așadar, Curtea a constatat ca fiind îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și (3) din Legea nr. 15/1968, în sensul aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a profesa avocatura) din Legea nr. 15/1968, pe o durată de 4 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Alte dispoziții legale incidente;

Curtea a constatat că inculpatul nu a fost reținut, arestat preventiv sau arestat la domiciliu în prezenta cauză.

Latura civilă a cauzei;

Cererea formulată de partea civilă;

În raport de art. 19 alin. (1) și (2) și art. 20 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că prin plângerea penală, declarațiile și precizările formulate în timpul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, partea vătămată B. s-a constituit parte civilă cu suma de 93.850,80 de lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.

Situația de fapt;

Din situația de fapt, astfel cum a fost descrisă în considerentele ce preced, Curtea a reținut că, pe de o parte, începând cu anul 2008 și până la data pronunțării sentinței, părții civile i s-a reținut lunar din pensie o sumă de bani ca urmare a executării silite generate de sumele de bani pretins a fi datorate de către partea civilă către inculpat cu titlu de onorariu avocațial restant și alte cheltuieli aferente, iar pe de altă parte, între partea civilă și inculpat există pe rolul instanțelor mai multe cauze civile, printre care Dosarul nr. x/303/2009, având ca obiect constatarea nulității absolute a celor două contracte de asistență juridică, pentru cauză ilicită, fraudă la lege și fals.

Analiza în drept a acțiunii civile;

Prealabil analizării pretențiilor civile, Curtea a apreciat ca fiind necesare următoarele precizări referitoare la aplicarea în timp a legii civile, prin raportare la intrarea în vigoare, pe parcursul soluționării prezentei cauze, respectiv în data de 01 octombrie 2011, a N.C.C.

Așadar, potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a C. civ. se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite. De asemenea, conform art. 103 din Legea nr. 71/2011, obligațiile născute din faptele juridice extra-contractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii, ori, după caz, a săvârșirii lor.

Or, având în vedere că fapta ilicită pretins a fi cauzatoare de prejudicii ar fi fost săvârșită înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009, condițiile răspunderii civile delictuale sunt cele reglementate de prevederile art. 998 și următoarele din Decretul-Lege nr. 1655/1864.

Astfel, potrivit art. 998-999 din Decretul-Lege nr. 1655/1864 (C. civ.), în vederea angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului, este necesară îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor condiții : să existe o faptă ilicită, fapta ilicită să fie generatoare de prejudiciu de natură morală sau materială, să existe vinovăția inculpatului în producerea prejudiciului și să existe legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Raportând prevederile sus-menționate în prezenta cauză, Curtea a constatat că nu este îndeplinită niciuna dintre cele patru condiții mai sus-expuse.

Astfel, referitor la pretinsa faptă ilicită generatoare de prejudicii pentru partea civilă, Curtea a reținut că în prezenta cauză inculpatul va fi condamnat exclusiv pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri.

Cu privire la geneza prejudiciului, se constată că fapta ilicită săvârșită de inculpat este o infracțiune de pericol, de a cărei existență nu depinde producerea unui prejudiciu privit în materialitatea sa.

Totodată, fapta ilicită săvârșită de inculpat nu este susceptibilă de a produce efecte complexe, care să constea nu numai în periclitarea valorilor sociale ce reprezintă obiectul juridic al acestei infracțiuni, ci și în vătămarea drepturilor, de natură materială sau morală, ale unei alte persoane.

Din această perspectivă, Curtea a apreciat că geneza prejudiciului rezidă în anumite pretinse fapte de natură penală - înșelăciune, falsuri sau evaziune fiscală - ce au format obiectul unei plângeri penale formulate de către partea civilă, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. x/P/2009, dosar în cadrul căruia s-au dispus următoarele soluții:

- prin ordonanța din data de 26 septembrie 2011, s-a disjuns cauza sub aspectul săvârșirii infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., față de inculpatul A., în vederea efectuării de cercetări;

- prin ordonanța din data de 25 octombrie 2013, s-a dipsus, în baza art. 10 alin. (1) lit. a) și g), art. 281 pct. 1 lit. b) și art. 209 din Legea nr. 29/1968 privind C. proc. pen. și art. 122 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., neînceperea urmăririi penale față de învinuit, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, șantaj, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și evaziune fiscală, prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3), art. 290 alin. (1), art. 194 alin. (1), art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 291 din Legea nr. 15/1968 privind C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată, întrucât în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale;

- prin rezoluția nr. x/11/2/2013 din data de 19 decembrie 2013, s-a dispus, în baza art. 278 din Legea nr. 29/1968 privind C. proc. pen., respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de B. împotriva Ordonanței nr. 1824/P/2011 din 25 octombrie 2013;

- prin încheierea din data de 23 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, în prezentul dosar, în ceea ce privește soluția de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, șantaj, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și evaziune fiscală, s-a considerat că aceasta este legală și temeinică, întrucât termenele de prescripție a răspunderii penale de 10 ani, 8 ani și 5 ani s-au împlinit.

Prejudiciul pretins a fi fost suferit de partea civilă constă în suma de 93.850,80 de lei, asupra căreia s-a instituit poprirea asupra pensiei părții civile, ca urmare a dispunerii executării silite de către Biroul Executorilor Judecătorești "E." în Dosarul de executare silită nr. x/2008, în urma solicitării formulate de inculpat de punere în executare a celor două titluri executorii pretins a fi fost falsificate, reprezentând contractele de asistență juridică din 28 mai 2003 și din 30 septembrie 2003 încheiate între inculpat, în calitate de avocat, și partea civilă, în calitate de client, privind asistența juridică și reprezentarea în Dosarele civile nr. x/2003 (având ca obiect uzucapiune) și nr. x/2003 (având ca obiect cerere reconvențională privind constatarea uzucapiunii).

Din această perspectivă, Curtea a observat că, în baza art. 31 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 și art. 124 alin. (1) din Hotărârea nr. 64/2011, contractul de asistență juridică învestit cu formulă executorie în condițiile legii constituie titlu executoriu cu privire la restanțele din onorariu și alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul clientului său.

Potrivit art. 19 C. proc. pen., este posibilă alăturarea acțiunii civile celei penale în cadrul procesului penal, în vederea angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului.

Însă, în prezenta cauză, partea civilă nu este subiect pasiv (nici principal, nici secundar) al infracțiunii comise de inculpat, astfel încât s-a arătat că nu se justifică acoperirea către partea civilă a prejudiciului suferit, deoarece acesta nu este consecința la care face referire, în mod neechivoc, art. 19 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.

Deosebit de relevantă este și împrejurarea constând în aceea că, pretinsele fapte ale inculpatului de a falsifica cele două contracte de asistență juridică și de a o înșela pe partea civilă cu privire la sumele prevăzute, în concret, cu titlu de onorariu de avocat - generatoare de prejudicii pentru partea civilă - nu au făcut, potrivit art. 371 C. proc. pen., obiectul învestirii prezentei instanțe, fapte în raport de care procurorul a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale ca urmare a împlinirii termenului prescripției răspunderii penale, și nici nu reprezintă elemente constitutive ale infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri.

Prin urmare, s-a arătat că este evident că aprecierea asupra neîndeplinirii condiției referitoare la geneza prejudiciului pretins de partea civilă determină inutilitatea analizării de către Curte a celorlalte 3 condiții ale răspunderii civile delictuale.

Așadar, având în vedere că instanța nu a analizat temeinicia pretențiilor civile solicitate de partea civilă, s-a constatat că acțiunea civilă nu poate fi soluționată în acest cadru procesual, aspecte care determină inadmisibilitatea acțiunii civile promovate în prezenta cauză.

În același timp, având în vedere soluția de neîncepere a urmăririi penale dispuse în raport de infracțiunile de fals și înșelăciune ca urmare a constatării împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, Curtea a remarcat incidența, într-o asemenea situație, a art. 25 alin. (5) C. proc. pen., dispoziții care, prin raportare la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., permit părții civile să formuleze acțiunea civilă, separat, la instanța civilă.

Soluția ce a fost pronunțată sub aspectul laturii civile;

În consecință, pentru toate motivele de fapt și de drept anterior expuse, în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 19 alin. (5) C. proc. pen., art. 223 din Legea nr. 71/2011 și art. 998-999 din Decretul-Lege nr. 1655/1864 privind C. civ., Curtea a respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de partea civilă B.

Cheltuielile judiciare avansate de stat;

În temeiul art. 398 cu aplic. art. 274 alin. (1) rap. la art. 272 alin. (1) C. proc. pen., în raport de soluția de condamnare ce a fost pronunțată în cauză, Curtea l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.300 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Potrivit art. 274 alin. (1) teza finală rap. la art. 272 C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru partea civilă, în cuantum de 150 de lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.

Împotriva sentinței nr. 44/F din 12 martie 2015, a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014 (nr. x/2014), a declarat apel, în termenul legal, inculpatul A., motivele apelului fiind expuse în încheierea de dezbateri din 19 aprilie 2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, urmând a fi expuse și în considerentele ce urmează, cu ocazia analizării lor.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți la data de 01 aprilie 2015, fiind repartizat aleatoriu și stabilit primul termen de judecată la data de 19 mai 2015.

La termenul de judecată din 19 mai 2015, a fost încuviințată cererea de amânare formulată de apelantul inculpat A., pentru a-i da acestuia posibilitatea să-și angajeze apărător și să-și pregătească apărarea.

La termenul de judecată din data de 16 iunie 2015, la care apelantul-inculpat a lipsit, cauza a fost amânată la cererea acestuia, motivată de faptul că starea sa de sănătate s-a înrăutățit, în urma unui accident, fiind, totodată, încuviințată, cererea acestuia de eliberare a unor copii de pe cele 4 DVD-uri aflate la fila 224 din dosarul Curții de Apel București.

La termenul din 01 septembrie 2015, apelantul - inculpat a depus la dosar adeverința medicală care atesta faptul că a fost prezent la consult medical, precum și nota de probatorii dispusă a fi depusă la dosar prin încheierea de la termenul anterior. S-a încuviințat administrarea probei cu martorii I., J., H., K., L., M. (martori neaudiați în fața instanței de fond); de asemenea, s-a încuviințat pentru inculpat, ca probe, toate înscrisurile existente în dosar, inclusiv a celui depus în ședința publică din 01 septembrie 2015. S-a respins cererea inculpatului A. de audiere, în calitate de martori, a numiților N. (judecător), O. (grefier) și P. (grefier) și s-a respins cererea inculpatului A., de administrare a probei constând în expertiza criminalistică cu privire la imaginile video.

La termenul din data de 13 octombrie 2015, s-a procedat la audierea martorilor prezenți, respectiv I., J., H. și L.

La termenul din data de 24 noiembrie 2016, s-a continuat cercetarea judecătorească prin audierea martorilor K. și M., fiind respinsă, totodată, „cererea de prelungire a probei testimoniale" și „cererea de reaudiere a martorei H.", cereri formulate de inculpatul A., pentru motivele expuse în considerentele încheierii de ședință de la acea dată.

La termenul din data de 26 ianuarie 2016, moștenitoarele intimatului parte civilă B., decedat, numitele R. și S., au transmis la dosar note scrise prin care au adus la cunoștința instanței faptul că au calitatea de moștenitoare, anexând certificatul de deces al părții civile B., precum și certificatul de moștenitor, iar, ulterior, aceleași moștenitoare au depus la dosar încă un set de note scrise, prin e-mail.

Înalta Curte a pus în discuția acuzării și apărării aspectele menționate în aceste note scrise, după care, deliberând, a apreciat că nu se impune introducerea în cauză a moștenitoarelor părții civile decedate B., motivele fiind expuse în considerentele încheierii de ședință de la acea dată.

Tot la acest termen s-a procedat la audierea inculpatului A. și la audierea, în calitate de martor, a lui A., fiul inculpatului, cauza fiind amânată în vederea vizionării DVD-ului aflat la dosar și în vederea emiterii unei adrese către biroul executorului judecătoresc, pentru transmiterea originalului dosarului de executare silită. Executorul judecătoresc a transmis, la data de 03 martie 2016, copii ale dosarului de executare silită, "conform cu originalul".

La termenul din data de 08 martie 2016, inculpatul a arătat că apărătorul său ales l-a sunat și i-a comunicat faptul că se află la spital împreună cu copilul său, urmând a prezenta documente justificative la termenul următor, aspect față de care reprezentantul Ministerului Public a solicitat amânarea cauzei. La același termen, Înalta Curte a încuviințat cererea apelantului inculpat A., de efectuare a unei adrese către Judecătoria Sector 6 București, pentru a transmite cele două exemplare ale contractului de asistență juridică, pretins aflate la camera de valori, cauza fiind amânată în vederea răspunsului la această adresă și pentru vizionarea DVD-ului aflat la dosar.

La termenul din data de 19 aprilie 2016, s-a referat de către magistratul-asistent de ședință, că, în urma efectuării mai multor adrese și a primirii răspunsurilor aferente, de la Judecătoria sectorului 6 București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Curtea de Apel București, au fost efectuate verificări în urma cărora s-a constatat că acele contracte de asistență juridică se află în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2011, în copie certificată, în mai multe exemplare, la filele 42, 43, 64, 65.

La același termen, s-a procedat la vizionarea DVD-ului care conține înregistrările audio-video, în ședință publică, în prezența inculpatului A. și a apărătorilor săi aleși. Inculpatul A. a precizat că nu are obiecțiuni cu privire la cursivitatea imaginilor video care au fost vizionate în fața instanței, precum și a celor vizionate anterior, pe baza copiilor obținute, poziția acestuia fiind consemnată într-o declarație scrisă, care a fost atașată la dosarul cauzei.

La solicitarea Înaltei Curți de a se preciza dacă mai sunt alte chestiuni de pus în discuție înainte de trecerea la dezbateri, inculpatul a solicitat continuarea demersurilor pentru atașarea contractelor de asistență juridică în original, la dosar aflându-se doar copii certificate ale celor două contracte, cerere cu privire la care instanța a apreciat că au fost epuizate toate procedurile prevăzute de lege pentru a da curs solicitării inculpatului cu privire la cele două documente și a constatat că pentru toate situațiile există înscrisuri oficiale ale instituțiilor publice, înscrisuri care fac dovada deplină a realității până la proba contrarie.

De asemenea, inculpatul a solicitat audierea martorului T. și reaudierea martorei H., care fusese anterior audiată la termenul din 13 octombrie 2016, probe care au fost respinse, ca neutile, de către instanță, motivele fiind expuse în încheierea de dezbateri și amânare a pronunțării din data de 19 aprilie 2016.

Constatând că nu mai sunt alte probe care pot fi administrate, cereri sau excepții de invocat, Înalta Curte a declarat terminată cercetarea judecătorească și, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (6) și (11) C proc. pen. raportat la art. 388 C. proc. pen., a acordat cuvântul în dezbaterea apelului, susținerile fiind în detaliu consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la termenul din 19 aprilie 2016.

Înalta Curte, examinând hotărârea instanței de fond, atât prin prisma motivelor de apel invocate de inculpatul A., cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 C. proc. pen., a constatat că situația de fapt expusă de instanța de fond în sentința atacată nu s-a modificat ca urmare a administrării probatoriului propus de apelantul-inculpat.

În consecință, instanța de apel a apreciat, în urma coroborării întregului probatoriu administrat în cauză, că situația de fapt expusă în sentința atacată este judicios stabilită, rezultând, dincolo de orice dubiu rezonabil, vinovăția inculpatului motiv pentru care Înalta Curte își însușește, în totalitate, argumentele de fapt și de drept expuse de către instanța de fond, prezumția de nevinovăție de care inculpatul beneficia conform dispozițiilor art. 4 C. proc. pen., art. 23 alin. (1)1 din Constituție și art. 6 parag. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost fiind răsturnată fără niciun dubiu de probele administrate în cauză.

Toate probele administrate în etapa apelului nu au avut aptitudinea de schimba, chiar și parțial, situația de fapt anterior menționată, Înalta Curte apreciind că nu se impune reluarea acesteia; nici vizionarea înregistrărilor video în ședință publică nu a fost de natură a aduce rezonabile îndoieli cu privire la faptele și vinovăția inculpatului.

Astfel fiind, Înalta Curte constată ca fiind nefondate susținerile inculpatului, care, în motivele de apel formulate, a arătat că „nu s-au administrat probele necesare aflării adevărului cu privire la fapta imputată și împrejurările cauzei, deși a solicitat constant administrarea de probe pentru justa soluționare a cauzei", dar și faptul că, „din singura proba încuviințată și administrată de către instanța de judecată, respectiv aceea de a se proceda la vizualizarea imaginilor filmate de camerele video în Arhiva Judecătoriei Sectorului 6 București din data de 12 ianuarie 2010, coroborată cu numai o parte din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile părții vătămate, ale inculpatului și înscrisuri, nu s-a putut stabili, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că în sarcina sa se poate reține săvârșirea infracțiunii de sustragere de înscrisuri, la data de 12 ianuarie 2010, când a studiat dosarul, și nu s-a înfrânt prezumția de nevinovăție".

Apelantul-inculpat a solicitat în motivele de apel depuse și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 242 alin. (1) C. pen. de la 1969 în infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. (3) C. pen., ca lege penală mai favorabilă, instanța de apel constatând că este nefondată o astfel de cerere pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Infracțiunea comisă de către inculpat este prevăzută de dispozițiile art. 242 alin. (1) C. pen. de la 1969, care arată că „sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se află în păstrarea oh în deținerea unui organ sau unei instituții de stat ori a unei alte unități din cele la care se referă art. 145 se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 5 ani".

Prin urmare, este evident că fapta inculpatului de a sustrage cele două documente, înscrisuri care se aflau în deținerea unui organ judiciar, respectiv a Judecătoriei sector 6 București, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prevăzute de art. 242 alin. (1) C. pen. de la 1969 și nu ale infracțiunii de furt, care este reglementată ca fiind fapta de „luare a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept", întrucât un contract de asistență juridică, prin care sunt prevăzute drepturile și obligațiile părților și care dă naștere la efecte juridice nu are cum să fie un bun mobil în înțelesul alin. (3) al art. 228 C. pen., întrucât el nu are o valoare economică, chiar dacă în conținutul său este prevăzut cuantumul onorariului care va fi plătit.

Cu privire la aspectul privind sesizarea instanței de judecată, inculpatul susținând că petentul B. a formulat plângere, în temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. de la 1969, împotriva Rezoluției nr. x/11/2/2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și nu împotriva Ordonanței nr. 1824/P/2011 din 25 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, astfel că, în mod greșit judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea, în loc s-o respingă, ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că încheierea din data de 23 aprilie 2014, care constituie actul de sesizare a instanței, a rămas definitivă în data de 25 septembrie 2014, prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014, prin care s-a respins, ca tardivă, contestația formulată de contestatorul A.; prin urmare, există autoritate de lucru judecat cu privire la acest aspect.

Prin completarea la motivele de apel, depusă înaintea termenului din data de 16 iunie 2015, inculpatul a arătat că, la termenul din data de 23 februarie 2015, când cauza s-a judecat în fond, partea vătămata - B. era decedat, astfel ca dosarul s-a judecat în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosință, întrucât moștenitorii părții vătămate și apărătorii acestuia au avut cunoștință de decesul părții civile, ce a intervenit în data de 18 februarie 2015, și aveau obligația legală să aducă la cunoștința instanței de judecata această situație.

A mai arătat inculpatul că, „pe parcursul procesului, lipsa capacității procesuale de folosință se invocă pe cale de excepție - de fond, peremtorie și absolută, de către oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice etapă procesuală".

Cu privire la cele susținute de către inculpat, Înalta Curte constată că motivul invocat de către acesta nu determină aplicarea nulității absolute, neînscriindu-se în cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 281 C. proc. pen.

Admițând că ar fi vorba despre o nulitate relativă, aceasta a fost acoperită, întrucât persoanele interesate, respectiv moștenitorii părții civile, nu au invocat-o până la următorul termen de judecată cu procedura completă, așa cum prevăd dispozițiile art. 282 alin. (4), lit. c) C. proc. pen., iar inculpatul nu justifică un interes procesual propriu în introducerea și citarea în cauză a moștenitorilor părții civile, având în vedere că acțiunea civilă a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de apel constată că legea nouă este mai favorabilă inculpatului, prin prisma existenței unei instituții care nu era prevăzută de legea veche și a cărei aplicare apare ca fiind oportună în speța de față, având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele care caracterizează persoana inculpatului, respectiv instituția renunțării la aplicarea pedepsei.

Astfel, potrivit art. 80 C. pen.:

(1) Instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiții:

a) infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit;

b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

(2) Nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă:

a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

b) față de același infractor s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat;

c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților;

d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 5 ani.

Analizând textul de lege, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1) lit. a) al art. 80 C. pen., respectiv fapta săvârșită de către inculpat prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse (știrbirea autorității instanței judecătorești care avea în păstrare dosarul din care au fost sustrase contractele de asistență juridică; prejudiciu material nu există, având în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol), mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă (în timp ce studia Dosarul civil nr. x/2003 în sediul Judecătoriei sectorului 6 București, inculpatul a scos cele două înscrisuri din dosar și Ie-a introdus în mapa care îi aparținea), motivul și scopul urmărit.

De asemenea, se constată că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute la alin. (1) lit. b) al aceluiași articol, Înalta Curte apreciind că, în raport de persoana infractorului (care are studii superioare, este avocat în cadrul Baroului București, este în vârstă de 69 de ani și suferă de anumite afecțiuni medicale), de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii (inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a acestuia, iar de la momentul intrării în profesie și până la data comiterii faptei acesta și-a exercitat profesia de avocat cu respectarea principiilor și deontologiei profesiei de avocat, așa cum rezultă din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar), de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

Cu privire la acest ultim aspect, Înalta Curte constată că aplicarea unei pedepse, chiar cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, precum și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii de a exercita profesia de avocat, pe o perioadă de 4 ani, ar avea consecințe negative asupra inculpatului în plan profesional și social.

În plus, Înalta Curte apreciază că prevenția poate fi atinsă și fără a se dispune aplicarea unei pedepse, prin renunțarea la aplicarea acesteia, în condițiile în care însăși cercetarea într-un dosar penal și, apoi, trimiterea în judecată a inculpatului, cu toate consecințele negative care s-au răsfrânt asupra persoanei acestuia, reprezintă o „sancțiune" suficientă, care-l va face, pe viitor, să nu mai comită infracțiuni.

Înalta Curte constată că sunt îndeplinite și celelalte condiții necesare pentru a se renunța la aplicarea pedepsei, respectiv condițiile impuse de alin. (2) al art. 80 C. pen., întrucât inculpatul nu a mai suferit anterior o condamnare, nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat, nu s-a sustras de la urmărirea penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită nu este mai mare de 5 ani.

Prin urmare, Înalta Curte va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 44/F din 12 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală.

Va desființa, în parte, sentința atacată și rejudecând:

În baza art. 396 alin. (1) și (3) C. proc. pen. combinat cu art. 80 C. pen., va renunța la aplicarea pedepsei față de inculpatul A. pentru infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 259 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., va aplica inculpatului A. un avertisment și va atrage atenția acestuia asupra conduitei sale viitoare, în sensul de a nu mai comite infracțiuni, precum și asupra consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni: posibilitatea condamnării sale, respectiv lipsa posibilității de a mai beneficia de instituția renunțării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin. (2) lit. b) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale care nu sunt contrare prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 65 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 44/F din 12 martie 2015 a Curții de Apel București. secția a ll-a penală.

Desființează, în parte, sentința atacată și rejudecând:

În baza art. 396 alin. (1) și (3) C. proc. pen. combinat cu art. 80 C. pen. renunță la aplicarea pedepsei față de inculpatul A. pentru infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 259 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 81 C. pen. aplică inculpatului A. un avertisment și atrage atenția acestuia asupra conduitei sale viitoare, în sensul de a nu mai comite infracțiuni, precum și asupra consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni: posibilitatea condamnării sale, respectiv lipsa posibilității de a mai beneficia de instituția renunțării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin. (2) lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale care nu sunt contrare prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 65 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03 mai 2016.