Tax evasion conviction upheld; six-year sentence and €4.9 million civil award affirmed.

Decizia nr. 180/RC/2016

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49 din 31 ianuarie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/211/2010 a Tribunalului Cluj a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale.

1. În temeiul art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen., raportat la Legea nr. 241/2005, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, iar, în baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., 65 alin. (2) și (3) și 66 C. pen. au fost interzise inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

2. În temeiul art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen. raportat la Legea nr. 241/2005, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, iar, în baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., 65 alin. (2) și (3) și 66 C. pen. au fost interzise inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

3. În temeiul art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen., raportat la Legea nr. 241/2005, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, iar, în baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., 65 alin. (2) și (3) și 66 C. pen. au fost interzise inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

4. În temeiul art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen. raportat la Legea nr. 241/2005, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, iar, în baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., 65 alin. (2) și (3) și 66 C. pen. au fost interzise inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

5. În temeiul art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen. raportat la Legea nr. 241/2005, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, iar, în baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., 65 alin. (2) și (3) și 66 C. pen. au fost interzise inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

6. În temeiul art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen. raportat la Legea nr. 241/2005, la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, iar, în baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., 65 alin. (2) și (3) și 66 C. pen. au fost interzise inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

7) În temeiul art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen., raportat la Legea nr. 241/2005, la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, iar, în baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., 65 alin. (2) și (3) și 66 C. pen. au fost interzise inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că faptele sunt concurente, iar în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 5 ani și 6 luni închisoare sporită cu 6 luni, astfel încât în final inculpatului va executa pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare, iar, în baza art. 35 alin. (3) C. pen. raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., 65 alin. (2) și (3) și 66 C. pen. au fost interzise inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

I. În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. au fost interzise inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

II. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 87/1994, în forma în vigoare anterior modificării aduse prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen., deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale.

În temeiul art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. și la art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă a Statului Român, Ministerul Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 2.062.355,2 lei despăgubiri civile, la care s-au adăugat accesoriile calculate în continuare de la data de 27 iulie 2006 și până la data plății efective, și s-au respins celelalte pretenții.

În temeiul art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. și la art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă a Statului Român, Ministerul Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sălaj și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 925.607,62 lei despăgubiri civile, și s-au respins celelalte pretenții.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 4.600 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj emis în Dosar nr. x/D/P/2009 la data de 09 decembrie 2010, și înregistrat la Judecătoria Cluj Napoca la data de 27 decembrie 2010, sub număr unic de Dosar nr. x/2112010, a fost trimis în judecată inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- evaziune fiscală, prevăzută de art. 13, teza I din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (care se regăsește în art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005);

- evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 teza I din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (care se regăsește în art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005);

- evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 teza I din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (care se regăsește în art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005);

- evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 teza a II-a din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (care se regăsește în art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005);

- evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 teza a II-a din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (care se regăsește în art. 9 lit. c) din Legea nr. 241 din 2005);

- evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 teza I din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (care se regăsește în art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005);

- evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 teza I din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (care se regăsește în art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005);

- evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 teza I din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (care se regăsește în art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005);

- evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 teza a II-a din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (care se regăsește în art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

1. S-a reținut în esență, în actul de sesizare al instanței că inculpatul A., în calitate de asociat și administrator al SC B. SRL Zalău, în perioada ianuarie 2002 - ianuarie 2005, nu a evidențiat, în parte, prin acte contabile sau alte documente legale veniturile realizate, având ca urmare neplata impozitului pe profit aferent veniturilor realizate estimativ potrivit art. 19 din Legea nr. 87 din 1994, prin aceasta cauzându-se un prejudiciu de 790.452,35 lei noi (echivalentul a 206.491,81 euro).

2. S-a mai reținut că inculpatul, în calitate de asociat și administrator al SC B. SRL Zalău, în perioada 2002 -2004, nu a evidențiat prin acte contabile sau alte documente legale veniturile realizate, având ca urmare neplata taxei pe valoare adăugată (T.V.A.) aferentă veniturilor realizate estimativ potrivit art. 19 din Legea nr. 87 din 1994, prin aceasta cauzându-se un prejudiciu de 1.212.822,56 lei noi (echivalentul a 320.971,41 euro).

3. Același inculpat, în calitate de asociat și administrator al SC B. SRL Zalău, în perioada septembrie 2002 - octombrie 2002, nu a evidențiat prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime, veniturile realizate din vânzarea unui număr de 241 de anvelope, achiziționate fără documente de proveniență, având ca urmare neplata taxei pe valoare adăugată (T.V.A.) aferentă, prin aceasta cauzându-se un prejudiciu de 47.259,86 lei noi (echivalentul a 13.534,14 euro).

4. De asemenea inculpatul A., în calitate de asociat și administrator al SC B. SRL Zalău, în cursul anului 2003, respectiv în trim. III și IV, a facturat (a întocmit) documente legale referitoare la vânzarea către SC C. SRL Oradea, de bunuri, care figurau în evidența contabilă a societății pe care o reprezenta ca fiind provenită de la societăți ce nu au avut tranzacții comerciale cu societatea administrată de acesta, ce avut ca urmare deducerea taxei pe valoare adăugată în mod nejustificat, și cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 13.872,76 lei noi echivalentul a 3.570,21 euro).

5. S-a mai reținut că inculpatul amintit, în calitate de asociat și administrator al SC B. SRL Zalău, în perioada ianuarie - iunie 2004, a înregistrat în evidența contabilă a societății un număr de 6 (șase) facturi fiscale care au atestat plata unor lucrări de construcții și finisaje efectuate de SC D. SRL Pitești în favoarea societății pe care a administrat-o, lucrări care în realitate nu au fost executate, înregistrând astfel cheltuieli ce nu au bază operațiuni reale și diminuând prin aceasta taxa pe valoare adăugată, prin deducerea nejustificată a acesteia, cauzând un prejudiciu în cuantum de 223.326,80 lei noi (echivalentul a 54.263,48 euro) precum și diminuând impozitul pe profit cu suma de 293.851,00 lei noi (echivalentul a 71.399,32 euro).

6. Cu privire la același inculpat s-a reținut că, în calitate de asociat și administrator al SC E. SRL Cluj-Napoca, în perioada septembrie - decembrie 2002 nu a evidențiat prin acte contabile sau alte documente legale veniturile realizate, având ca urmare neplata impozitului aferent veniturilor realizate pe microîntreprinderi, prin aceasta cauzându-se un prejudiciu de 5.269 lei noi (echivalentul a 1.468,34 euro).

7. Inculpatul A., în calitate de asociat și administrator al SC E. SRL Cluj-Napoca, în perioada ianuarie 2003 - decembrie 2004, nu a evidențiat prin acte contabile sau alte documente legale, veniturile realizate, având ca urmare neplata impozitului pe profit aferent veniturilor realizate estimativ potrivit art. 19 din Legea nr. 87/1994, prin aceasta cauzându-se un prejudiciu de 56.419 lei noi (echivalentul a 14.919 euro).

8. De asemenea s-a mai reținut că același inculpat, în calitate de asociat și administrator al SC E. SRL Cluj-Napoca, în perioada septembrie 2002 - decembrie 2004, nu a evidențiat prin acte contabile sau alte documente legale, veniturile realizate, având ca urmare neplata taxei pe valoare adăugată aferentă veniturilor realizate estimativ potrivit art. 19 din Legea nr. 87/1994, prin aceasta cauzându-se un prejudiciu de 396.509,62 lei noi (echivalentul 104.935,58 euro).

9. Inculpatul A., în calitate de asociat și administrator al SC E. SRL Cluj-Napoca, în perioada iulie 2002 - iulie 2004, de a înregistra în evidența contabilă facturi fictive emise de societăți care fie și-au încetat activitatea, fie sunt inexistente, operațiuni în urma cărora au obținut deducerea taxei pe valoare adăugată, cauzându-se prin aceasta un prejudiciu de 1.451.717,20 lei noi (echivalentul a 384.194,46 euro).

Prin sentința penală nr. 348 din 31 martie 2011 a Judecătoriei Cluj Napoca a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, deoarece prin Legea nr. 202/2010 tribunalele au dobândit competența materială de a judeca infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Cu privire la acuzațiile ce i s-au adus inculpatul, audiat în faza de urmărire penală (vol. I filele 27-29 și vol. VI filele 470-473), nu a recunoscut comiterea infracțiunilor ce i-au fost imputate, arătând că în ceea ce privește înstrăinarea mașinilor de cusut aflate în patrimoniul SC B. SRL - Filiala Molad a fost cercetat anterior, cum de altfel s-a întâmplat și în cazul documentelor emise de SC F. SRL Alba Iulia, motiv pentru care nu a dorit să dea declarații suplimentare. In ceea ce privește cesionarea părților sociale deținute de inculpat la SC B. SRL Zalău către numitul G., după deschiderea procedurii reorganizării judiciare, inculpatul a arătat că nu i-a fost comunicată hotărârea judecătorească decât ulterior, respectiv la data de 03 noiembrie 2005. Totodată, inculpatul a arătat că în ceea ce privește executarea contractului de prestări servicii încheiat cu SC H. SRL Baia Mare, și-a îndeplinit clauzele contractuale, fără ca beneficiarul, respectiv societatea amintită să conteste în vreun fel modul de executare a clauzelor contractuale.

Cu privire la faptele reținute în sarcina sa în calitate de administrator al SC E. SRL Cluj, inculpatul A. a menționat că nu a avut cunoștință despre faptul că societățile comerciale de la care a achiziționat marfa sunt fictive sau sunt în lichidare judiciară, deoarece personal a purtat discuții cu delegații acestora, astfel că nu i s-a părut ceva în neregulă. In ceea ce privește achiziționarea de cereale de la diferite persoane fizice, inculpatul a arătat că martorul I. a fost cel care s-a ocupat de dobândirea și comercializarea ulterioară a acestora. Mai mult, inculpatul a arătat că ulterior momentului cesionării SC E. SRL Cluj către numitul J. a predat toate documentele contabile, motiv pentru care la data efectuării controlului nu s-a mai aflat în posesia acestora. Cu ocazia audierii sale inculpatul a arătat și faptul că în ceea ce privește relația cu SC D. SRL Pitești au fost întocmite documentele necesare ce au fost prezentate organelor de control, însă acestea nu au ținut cont de ele și au considerat că nu au fost înregistrate în evidența contabilă.

În fața instanței de judecată, inculpatul s-a prevalat de dreptul procesual de a nu face nicio declarație, așa cum a rezultat din cele consemnate în încheierea ședinței publice din data de 17 noiembrie 2011 (filele 66-67 din vol. 1 din dosarul instanței).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpatul A. a avut calitatea de asociat și administrator al SC E. SRL Cluj-Napoca, precum și calitatea de asociat și administrator al SC B. SRL Zalău și SC B. SRL Filiala Moiad jud. Sălaj, în prezent ambele societăți comerciale fiind radiate din Registrul Oficiului Comerțului, SC B. SRL Zalău la 05 decembrie 2006, ca urmare a închiderii procedurii falimentului și radierea debitorului (filele 20-28 vol. I din dos. inst), iar SC E. SRL Cluj Napoca la 27 iunie 2008, ca urmare a falimentului (filele 29-34 vol. I din dos. inst.).

Din datele relevate de înscrisurile de la filele de mai sus, a rezultat că SC B. SRL Zalău a fost înregistrată la Registrul Comerțului Sălaj sub nr. J/31/92/1995 având C. fisc. R-7334034, având, ca și obiect principal de activitate : comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun, cu sediu social în Zalău, str. Nouă nr. 6, jud. Sălaj.

Inculpatul A. a avut calitatea de asociat unic și administrator al societății amintite începând cu data înregistrării inițiale la Registrul Comerțului și până la data de 27 octombrie 2005, când prin Încheierea nr. 3230/2005 pronunțată de Tribunalul Sălaj s-a dispus modificarea denumirii firmei, retragerea inculpatului ca și asociat unic, cesionarea părților sociale și desemnarea unui alt asociat și administrator în persoana numitului G. (vol. I din d.u.p. filele 248-249). Prin sentința civilă nr. 1294 din 03 octombrie 2005 a Tribunalului Sălaj s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de SC B. SRL Zalău, astfel că, prin încălcarea dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 64/1991, inculpatul A. a cesionat părțile sociale ale societății comerciale amintite. Din această pricină, prin sentința civilă nr. 325 din 10 aprilie 2006 a Tribunalului Sălaj, Secția civilă, actele de cesiune au fost anulate fiind considerate nelegale (vol. I d.u.p., filele 239-241).

SC B. SRL Filiala Moiad, jud. Sălaj a fost înregistrată la Registrul Comerțului Sălaj sub nr. J.31/82/2001, drept filială a SC B. SRL Zalău, având ca și obiect principal de activitate fabricarea articolelor de îmbrăcăminte - exclusiv lenjerie de corp. Inculpatul A. a avut calitatea de administrator al societății amintite, asociați fiind numitul K. și SC B. SRL Zalău, filiala având ca și sediu social în localitatea Moiad, com. Sărmășag, jud. Sălaj.

În cursul anului 2002 a intervenit cesionarea părților sociale aparținând celor doi asociați, și anume K. și SC B. SRL Zalău, cesionarul fiind numita L.. Cu aceeași ocazia s-a hotărât să se procedeze la reorganizarea filialei ca și societate de sine stătătoare, noua entitate schimbându-și denumirea în SC M. SRL cu noul sediu social în com. Sărmășag, jud. Sălaj. Numita L. a devenit administrator al societății reorganizate, însă prin contractul de cesiune întocmit la data de 30 octombrie 2002 numita L. a cedat părțile sociale ale acestei firme către numitul N., cetățean moldovean, care a devenit unic asociat și administrator al societății comerciale reorganizate.

În urma verificărilor efectuate la Oficiu Național al Registrului Comerțului a rezultat faptul că numitul N., cetățean moldovean, era unic asociat și administrator la mai multe societăți comerciale, fie radiate, fie aflate în dizolvare judiciară, respectiv SC O. SRL Cluj, SC P. SRL București, SC R. SRL București (filele 101-114, vol. X d.u.p.)

La data de 14 aprilie 2003, prin sentința civilă nr. 587/2003 a Tribunalului Sălaj s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului SC M. SRL Sărmășag (fosta SC B. SRL Filiala Moiad, jud. Sălaj), și prin sentința civilă nr. 2989 din 08 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Sălaj s-a dispus angajarea răspunderii administratorilor societății respective, și anume a inculpatului A. precum și a numitei L. Prin sentința civilă nr. 669 din 27 aprilie 2005 a Tribunalului Sălaj s-a dispus închiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului a SC M. SRL Sărmășag.

SC E. SRL Cluj a fost înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J12/1 361/2001, cu sediul social în Cluj-Napoca, jud. Cluj, având obiectul principal de activitate comerțul cu ridicata al altor bunuri de consum nealimentare, iar asociații societății comerciale au fost inculpatul A. și numitul S.. La data de 27 decembrie 2002 a fost întocmit un act adițional la contractul și statutul societății comerciale amintite, intitulat contract de cesiune, prin care numitul S. a cesionat părțile sociale pe care le deținea, astfel că asociații acesteia au devenit inculpatul A. împreună cu martorul J., administrator al societății fiind inculpatul. Prin Încheierea nr. 8017 din 10 iunie 2004 a Tribunalului Cluj s-a dispus efectuarea modificărilor în statutul SC E. SRL Cluj, conform acordului de voință al părților, așa cum, reiese din încheierea aflată la fila 254, vol. VI d.u.p.).

Din actele aflate în dosarul de urmărire penală, ca și din probele readministrate sau administrate nemijlocit de către instanța de judecată, s-a putut reține că inculpatul A., în calitatea pe care a deținut-o în cadrul celor două societăți comerciale, de asociat și administrator, în perioada 2001 - sfârșitul anului 2004, a evidențiat în actele contabile ale societăților respective cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale cu scopul diminuării profitului, sustrăgându-se în această modalitate de la plata obligațiilor fiscale către stat. In acest sens, în evidența contabilă a societăților comerciale au fost înregistrate facturi fiscale care atestau operațiuni nereale, respectiv acelea de achiziționare a unor produse cum ar fi cereale, piese de schimb, materiale de construcții, fie de la persoane fizice care contestă existența raporturilor comerciale, fie de la societăți comerciale fictive sau care la data operațiunilor comerciale își încetaseră activitatea.

În cursul anului 2004, organele fiscale, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj, s-a sesizat din oficiu întrucât s-a constatat faptul că SC B. SRL Zalău s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către stat, respectiv a impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată datorate.

La data de 02 aprilie 2007, Agenția Națională de Administrație Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj - Direcția Activitatea de Control Fiscal, a declanșat un control la firma SC B. SRL Zalău, perioada supusă controlului fiind cea cuprinsă între ianuarie 2003 - septembrie 2005 (vol. I d.u.p., filele 290-331), reținându-se că, începând cu data de 25 octombrie 2005, SC B. SRL Zalău și-a schimbat denumirea în SC T. SRL Zalău, iar părțile sociale au fost cesionate de către inculpatul A. în favoarea numitului G.

Organele de control fiscal au constatat că pentru SC B. SRL Filiala Moiad jud. Sălaj a fost întocmită evidența contabilă pentru anul 2003, doar ca urmare a solicitării organelor de inspecție fiscală, însă nu au fost depuse deconturile de T.V.A. și declarațiile fiscale, că societatea comercială nu are condusă evidența contabilă pe anul 2004, iar documentele primare aferente acestui an nu au fost puse la dispoziția organelor de control de către administratorul societății, respectiv de către inculpat și nici nu au fost depuse declarațiile fiscale la Administrația Financiară Zalău, motiv pentru care, în lipsa unei evidențe contabile, verificările organelor de inspecție fiscală s-au limitat la perioada 2000 - 2002.

Ca urmare a verificărilor fiscale întreprinse, s-a constatat că în cursul anului 2002, SC B. SRL Zalău a vândut, în baza facturii din 19 octombrie 2002, către SC U. SRL Zalău, un imobil reprezentând un apartament, situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj, la prețul de 1.971.235.000 lei, fără însă a se încheia un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică între părțile contractante.

Audiat în faza de urmărire penală și în cea de judecată (vol. X filele 41-44 d.u.p. și respectiv vol. I fila 96 dos. inst.), martorul V., reprezentantul legal al SC U. SRL Zalău, a declarat că a plătit un avans pentru imobilul respectiv și pentru un alt imobil, reprezentând o casă de vacanță și teren aferent, însă după plata avansului, inculpatul A., în calitate de administrator al societății comerciale amintite nu a mai perfectat actele de înstrăinare, deoarece a susținut că a vândut la altă persoană cele două imobile. Martorul V. a arătat că facturile fiscale care au fost emise pentru plata avansului au fost înregistrate în contabilitatea societății pe care o reprezenta, motiv pentru care organele fiscale i-au imputat plata T.V.A.-ului aferent și a penalizărilor derivate din neplata facturilor. Martorul a discutat telefonic cu inculpatul despre restituirea avansului achitat, iar acesta l-a asigurat că în măsura posibilităților îi va restitui suma în discuție, lucru ce nu s-a mai realizat.

Cum tranzacția nu s-a realizat, cele două imobile în discuție figurau în continuare ca făcând parte din activul SC B. SRL Zalău. Astfel încât, inculpatul a încercat să le înstrăineze către SC Z. SRL Cluj - societate reprezentată de martora Z. (vol. X, filele 46-49, 52-60, d.u.p.). Și în această situație martora a plătit un avans pentru cele două imobile, inculpatul a emis o factură în acest sens, însă ulterior nu s-a mai perfectat un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru cele două bunuri, deoarece societatea comercială care avea calitatea de cumpărător, a intrat într-un blocaj financiar și nu a mai putut să plătească diferența de preț. Cu toate că martora i-a cerut inculpatului stornarea celor două facturi, acest lucru nu s-a mai întâmplat nici până în anul 2009 când SC Z. SRL Cluj a intrat în insolvență.

Ulterior, apartamentul, situat în Cluj-Napoca, a fost înstrăinat în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 27 februarie 2003, autentificat prin încheierea de autentificare din 27 februarie 2003 emisă de notarul public Y. (vol. X, filele 142-143, d.u.p.).

Controlul organelor fiscale au mai scos în evidență faptul că în anii 2003 - 2004 nu a mai fost condusă evidența contabilă de către inculpat pentru SC B. SRL Zalău, iar în cursul anului 2005, cu toate că era deschisă procedura de reorganizare judiciară a acestei societăți, inculpatul a cesionat părțile sociale pe care le deținea la această societate. In cadrul notei explicative dată de către inculpat la solicitarea organelor fiscale (vol. II, fila 561 d.u.p.), acesta a arătat că nu a condus evidența contabilă pentru perioada amintită din motive strict personale și datorită faptului că a fost plecat foarte mult timp. In privința vânzării celor două imobile către SC U. SRL și SC X. SRL, inculpatul a arătat că tranzacțiile nu s-au mai finalizat din diverse motive și că reprezentanții celor două societăți au avut cunoștință despre situația juridică a imobilelor, în sensul că asupra imobilului situat în localitatea Remeți, jud. Bihor, era constituit un drept de ipotecă, în favoarea Banc Post - Sucursala Sălaj, ulterior în favoarea SC A.A. SA și respectiv favoarea SC B.B. SRL Cluj, aspect ce nu a fost confirmat de martorii V. și Z., care au precizat că, dacă ar fi cunoscut faptul că imobilul era ipotecat, nu ar fi încheiat antecontractele de vânzare-cumpărare.

Din datele conținute de procesul-verbal din data de 02 aprilie 2007, întocmit de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj - Activitatea de Control Fiscal, reiese că pentru perioada 01 ianuarie 2003 - 31 decembrie 2003, evidența contabilă a SC B. SRL Zalău a fost condusă doar la solicitarea organelor fiscale. Prin urmare organele de inspecție fiscală au efectuat verificări pe baza documentelor puse la dispoziție de reprezentanții societății și pe baza documentelor rezultate din verificări încrucișate (fila 296, din raportul de control, aflat la filele 290-331 vol. I d.u.p.).

Din aceleași date a rezultat și faptul că în anul 2004, evidența contabilă nu a fost condusă. Cu toate acestea organele de inspecție fiscală au stabilit faptul că SC B. SRL a ridicat documente cu regim special, și anume 9.500 de facturi fiscale, din care au fost identificate doar un număr de 2.670, restul nefiind găsite. Față de această situație, organele fiscale au procedat la calcularea prejudiciului cauzat bugetului de stat consolidat, în baza principiului estimării prevăzut de art. 19 din Legea nr. 87/1994, în vigoare la momentul desfășurării de către inculpat a activității cercetate.

Consecința a faptului că SC B. SRL Zalău, administrată de către inculpat nu a condus evidența contabilă pentru anii 2003 - 2004, în faza de urmărire penală s-a procedat la efectuarea unei expertize contabile care să stabilească obligațiile fiscale pe care această societate le datora bugetului de stat, în raport reținându-se faptul că pentru anul 2003, profitul impozabil și impozitul pe profit s-a calculat pe baza balanțelor de verificare contabile, că societatea și-a procurat un număr de 9.500 de facturi, din care doar 2.827 au fost găsite și centralizate, 37 de facturi au fost găsite necompletate, iar un număr de 6.636 facturi nu s-au găsit.

Întrucât contabilitatea anului 2003 a fost întocmită ulterior, iar cea aferentă anului 2004 nu a fost condusă deloc și pentru că există un număr foarte mare de facturi care nu au fost găsite, expertul contabil a procedat la estimarea potrivit principiului prevăzut de art. 19 din Legea nr. 87/1994, a veniturilor realizate în acele perioade, avându-se în vedere o medie pentru fiecare factură în parte, pornind de la premisa că din facturile utilizate numărul celor anulate sau neutilizate este nesemnificativ, motiv pentru care expertul a apreciat că facturile negăsite puteau fi folosite în totalitate. Astfel, în raportul de expertiză s-a estimat faptul că pentru perioada 2000 - 2005 profitul impozabil realizat de SC B. SRL Zalău a fost de 2.228.459 lei, profit pentru care societatea amintită ar fi datorat bugetului de stat, cu titlu de impozit pe profit, suma de 790.452,35 lei noi, echivalentul a 206.491,91 euro (vol. XII, filele 109-110).

Controlul de natură fiscală declanșat cu privire la activitatea SC B. SRL Zalău a mai evidențiat faptul că la data de 12 martie 2003, între această societate și SC H. SRL Baia Mare a fost încheiat un contract de prestări servicii și consultanță, iar potrivit clauzelor acestuia, firma inculpatului, în calitate de executant, s-a angajat la executarea unor studii de prospectare privind găsirea unor potențiale amplasamente pentru lucrări de construcții. In baza acestui contract, în perioada martie - aprilie 2003, SC H. SRL Baia Mare a plătit către SC B. SRL Zalău prin ordine de plată contravaloarea a 4 facturi fiscale emise de această din urmă societate, în valoare de 1.100.000.000 lei, în valoare de 10.000.000 lei și în valoare de 3.800.000.000 lei. Efectuarea unui control fiscal încrucișat a reliefat faptul că facturile au fost înregistrate în contabilitatea SC H. SRL Baia Mare, însă administratorul acestei societăți, martorul C.C. (vol. X filele 37-40 d.u.p. și respectiv fila 77 vol. I din dos. inst), în nota explicativă dată în fața organelor fiscale a arătat că SC B. SRL Zalău nu și-a îndeplinit clauzele contractuale, deși contravaloarea serviciilor a fost plătită de beneficiar în avans, aspecte susținute și cu ocazia audierii în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței de judecată.

Astfel, acesta a relatat că i-a plătit inculpatului prin virament bancar diferite sume de bani, aproximativ 50.000 dolari, reprezentând avans pentru contravaloarea serviciilor prestate, a înregistrat în contabilitate facturile emise de SC B. SRL Zalău, fapt care a avut consecințe fiscale în ceea ce privește plata T.V.A.-ului, însă inculpatul nu a executat clauzele contractuale, motiv pentru care martorul a încercat să recupereze suma de bani plătită.

Din conținutul procesului verbal de control a rezultat că, în cursul anului 2002, SC B. SRL Zalău a avut relații comerciale cu SC F. SRL Alba Iulia, în baza cărora societatea administrată de inculpatul a vândut acestei societăți un număr de 72 bucăți anvelope, potrivit facturii fiscale, din 01 octombrie 2002, constatându-se că pe primul exemplar erau trecute 72 bucăți anvelope, pe exemplarele 2 și 3 ale aceleiași facturi, erau menționate obiecte de papetărie, astfel încât a fost efectuat un control încrucișat de către Garda Financiară Alba Iulia la SC F. SRL Alba Iulia. Cu această ocazie s-a constatat că în evidența contabilă a societății beneficiară era înregistrată factura care avea ca și obiect 72 bucăți anvelope, că între cele două societăți comerciale a mai existat un raport comercial, datând din 03 octombrie 2002, când a fost întocmită factura fiscală din 03 octombrie 2002, pentru un număr de 5 anvelope, plata pentru cantitatea totală de anvelope făcându-se prin compensare și numerar.

Din verificările efectuate a rezultat că SC B. SRL Zalău s-a aprovizionat cu anvelope de la SC B.B. SRL Cluj cu un număr de 245 anvelope, iar, din nota de constatare încheiată de Garda Financiară Sălaj a rezultat că SC B. SRL Zalău s-a aprovizionat și de la SC F. SRL Alba Iulia cu un număr de 180 anvelope, astfel că în urma analizării situației acestor bunuri s-a constatat că există un număr de 241 bucăți anvelope pentru care nu au putut fi prezentate documente de proveniență.

Cu privire la această operațiune în raportul de expertiză contabilă s-a precizat faptul că din lipsa documentelor contabile nu s-a putut determina cuantumul exact al obligațiilor bugetare și s-a reținut că SC B. SRL Zalău a achiziționat în total un număr de 425 de anvelope la un cost total de achiziție de 260.973,98 lei, pentru acest număr de bucăți putând să fie justificată proveniența. Ca atare, raportat la nota de constatare încheiată la data de 11 mai 2005 de către Garda Financiară Secția Sălaj, SC B. SRL Zalău a comercializat în total un număr de 666 anvelope, astfel că diferența 241 de bucăți anvelope a fost comercializată fără acte de proveniență, iar implicit venitul realizat pentru acestea nu a fost impozitat. întrucât din actele contabile existente nu s-a putut stabili care a fost valoarea de comercializare a celor 241 de bucăți anvelope, expertul contabil a procedat la calcularea valorii acestora, prin estimare, raportat la prețul mediu de vânzare a bunurilor similare pentru care există documente contabile justificative, stabilindu-se că societatea datorează la bugetul statului suma de 295.995,86 lei noi, echivalentul a 84.766,42 euro.

Din analiza documentelor contabile înregistrate în evidența SC B. SRL Zalău s-a stabilit că au fost înregistrate 6 facturi fiscale reprezentând contravaloare marfa, beneficiar fiind SC D.D. SRL Cluj-Napoca. în urma verificării încrucișate a evidenței contabile a acestei societăți s-a stabilit faptul că între cele două firme nu au existat tranzacții economice și că SC D.D. SRL Cluj-Napoca a efectuat mai multe plăți în contul SC B. SRL Zalău, plăți care reprezentau de fapt contravaloarea debitelor pe care SC D.D. SRL Cluj-Napoca le avea față de SC E. SRL Cluj. în acest context, în evidența SC B. SRL Zalău au fost înregistrate documente fiscale care erau neconforme cu realitatea, societatea încasând sume de bani virate în contul său prin virament bancar, sume care ar fi trebuit încasate în contul SC E. SRL Cluj.

În cursul anului 2003 SC B. SRL Zalău a facturat bunuri către SC E.E. SRL Oradea în valoare totală de 118.512,70 lei. în urma verificărilor încrucișate efectuate la SC E.E. SRL Oradea, s-a constatat că cele două facturi au fost înregistrate în evidența contabilă a acestei societăți, că marfa livrată către SC E.E. SRL Oradea a fost înregistrată în evidența contabilă a SC B. SRL Zalău în baza a două facturi fiscale furnizor SC F.F. SRL Satu Mare, în valoare totală de 50.199,91 lei și furnizor SC G.G. SRL Pitești, în valoare totală de 36.684,25 lei. Ca urmare a verificărilor cu privire la facturile de achiziții s-a constatat faptul că acestea nu sunt emise de furnizorii specificați, astfel încât, s-a stabilit faptul că înregistrarea în contabilitatea SC B. SRL Zalău a acestor facturi fictive a condus la evidențierea unor cheltuieli inexistente pe baza cărora a fost dedus T.V.A. în acest context, prejudiciul care a fost cauzat bugetului de stat a fost de 13.872,26 lei, reprezentând T.V.A. nedeductibilă și de 18.253 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar.

SC B. SRL Filiala Moiad a fost înființată și a funcționat potrivit O.U.G. nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, beneficiind pentru mașinile de cusut achiziționate din import de scutire de taxe vamale, T.V.A. și plata impozitului pe profit, iar, potrivit art. 12 din O.U.G. nr. 24/1998, societatea trebuia ca la vânzarea mașinilor de cusut să achite facilitățile de care a beneficiat, respectiv taxele vamale și T.V.A. și să își recalculeze și să plătească impozitul pe profit. Cu toate acestea, SC B. SRL Filiala Moiad a fost cesionată martorilor L. și H.H. (persoanele de la care inculpatul a cumpărat apartamentul situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj). Contravaloarea apartamentului nu a fost plătită de către inculpat integral, acesta achitând doar un avans, iar pentru diferența de preț au fost întocmite documentele necesare pentru cesionarea părților sociale ale filialei amintite.

Din probele de la dosar a mai rezultat faptul că înainte de cesionarea societății respective, SC B. SRL Filiala Moiad a achiziționat la datele de 23 august 2001 și respectiv din 28 iulie 2001 un număr total de 44 mașini de cusut de la SC I.I. SRL Piazzola Brenia Italia, reprezentantă în România de SC J.J. SRL Arad, societatea reprezentată de inculpat fiind scutită de plata taxelor vamale și a T.V.A.-ului aferent. De asemenea, s-a stabilit faptul că inculpatul, în numele societății pe care o reprezenta, a vândut la data de 24 mai 2002 către SC K.K. SRL Zalău, administrată de martorul L.L., un număr de 67 de mașini de cusut.

Martorul L.L. (vol. X, filele 76-80 d.u.p. și respectiv vol. I fila 171 dos. inst.) a declarat că l-a împrumutat cu diferite sume de bani, pe care însă inculpatul nu le-a mai restituit, motivând că este într-un impas financiar, însă în schimbul sumelor datorate a fost de acord să-i vândă un număr de 67 de mașini de cusut, însă, nu i-a predat bunurile respective, astfel că în momentul în care martorul a încercat să intre în posesia lor a constatat că în incinta locației unde funcționa SC B. SRL Filiala Moiad nu se mai afla nici un utilaj și nici o persoană care să presteze munca în calitate de angajat al societății. În acest sens, martorul L.L. a și formulat o plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, însă în urma cercetărilor efectuate, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului A., soluția contestată de către martor fiind menținută printr-o hotărâre judecătorească.

Și SC I.I. SRL Italia a formulat o plângere împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen.(1969) și de art. 84 din Legea nr. 59/1934, fără a se dispune trimiterea sa în judecată.

Martorul L.L. a arătat în cuprinsul depoziției date în cursul urmăririi penale că avea cunoștință despre faptul că inculpatul A. era în relații apropiate cu numitul M.M., astfel că în baza relației de prietenie dintre cei doi, inculpatul emitea în fals facturi care atestau operațiuni nereale între societățile reprezentate de el și societățile reprezentate de numitul M.M. astfel încât acesta din urmă reușea să își deducă T.V.A.-ul și alte taxe datorate bugetului de stat.

În conținutul procesului verbal întocmit la data de 02 aprilie 2007 de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj - Activitatea de control fiscal, s-a menționat faptul că în urma încălcării dispozițiilor normative menționate, SC B. SRL Filiala Moiad avea datorii către bugetul consolidat al statului aferente anului 2002, 2.178.347.069 lei, reprezentând T.V.A., la care se adaugă majorări și penalități calculate de către organele fiscale.

În legătură cu activitatea desfășurată de inculpatul în calitate de asociat și administrator al SC E. SRL Cluj, s-a arătat că potrivit notei de constatare din 21 octombrie 2004 (vol. VI, filele 236-253 d.u.p.) a Gărzii Financiare - Comisariatul Regional Cluj, la societate s-a realizat un control ce viza verificarea legalității tranzacțiilor derulate în perioada 01 noiembrie 2001 - 31 august 2004, evidențiindu-se faptul că pe durata controlului, societatea a fost reprezentată de inculpat, în calitate de unic asociat și administrator, controlul desfășurându-se în perioada 06 septembrie 2004 și 21 octombrie 2004, interval de timp necesar întrucât au fost efectuate verificări încrucișate de către alte secții ale Gărzii Financiare.

În actul de control s-a reținut că SC E. SRL Cluj are ca obiect principal de activitate achiziția și comercializarea de îngrășăminte, piese de schimb, materiale de construcții, precum și prestări servicii. In urma verificărilor încrucișate s-a constatat faptul că aprovizionările cu îngrășăminte, piese de schimb sau materiale de construcții s-au făcut în baza unor facturi emise în numele unor societăți comerciale care erau fictive, nefiind înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului sau în numele unor societăți comerciale care în fapt nu au derulat tranzacții cu SC E. SRL Cluj, iar facturile fiscale regăsite în evidența acesteia nu le aparțin.

Verificările au mai condus și la stabilirea faptului că unele dintre societățile comerciale în numele cărora au fost emise facturi fiscale către SC E. SRL Cluj nu mai derulau nici un fel de activitate.

În evidența contabilă a SC E. SRL Cluj au fost înregistrate achiziții de cereale de la persoane fizice care fie nu au avut vreo legătură cu inculpatul și societatea reprezentată de acesta, fie nu au livrat astfel de bunuri către societatea amintită. In urma constatărilor efectuate de către Garda Financiară - Comisariatul Regional Cluj s-a stabilit faptul că în evidența contabilă a SC E. SRL Cluj figurau înregistrate facturi fiscale emise de SC N.N. SRL Arad pentru valoarea totală de 378.047.600 lei la care se adaugă T.V.A. în valoare de 69.931.052 lei - societate care nu este însă înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Arad;

SC O.O. SRL Oradea pentru valoarea totală de 158.466.500 lei la care se adaugă T.V.A. în valoare de 30.108.639 lei - societate care nu este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Bihor; SC P.P. SRL Brașov pentru valoarea totală de 387.110.000 lei la care se adaugă T.V.A. în valoare de 73.550.900 lei - societate care nu este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Brașov; SC R.R. SRL Cluj pentru valoarea totală de 1.751.182.750 lei la care se adaugă T.V.A. în valoare de 332.644.929 lei - societate care a fost lichidată judiciar la data de 15 august 2003, așadar anterior datei emiterii facturilor în cauză;

SC S.S. SRL Cluj pentru valoarea totală de 39.886.000.000 lei la care se adaugă T.V.A. în valoare de 7.578.340.000 lei - societate care nu a mai funcționat din luna noiembrie 2002, deci înainte de data emiterii facturilor menționate; SC T.T. SRL Sibiu pentru valoarea totală de 55.003.000 lei la care se adaugă T.V.A. în valoare de 11.056.720 lei - societate care nu este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Sibiu; SC U.U. SRL București pentru valoarea totală de 548.792.510 lei la care se adaugă T.V.A. în valoare de 110.270.657 lei - societate care nu a achiziționat factura fiscală amintită, aceasta fiind achiziționată de SC V.V.

SRL București; SC X.X. SRL București pentru valoarea totală de 171.786.000 lei la care se adaugă T.V.A. în valoare de 32.639.340 lei - societate care nu a achiziționat factura fiscală amintită, aceasta fiind achiziționată de SC V.V. SRL București; SC Y.Y. SRL București pentru valoarea totală de 1.050.680.000 lei la care se adaugă T.V.A. în valoare de 199.629.200 lei - societate care nu a achiziționat facturile fiscale amintite, acestea fiind achiziționate de SC A.A.A. SRL București; SC B.B.B. SRL București pentru valoarea totală de 116.708.000 lei la care se adaugă T.V.A.

în valoare de 22.174.520 lei - societate care nu a achiziționat factura fiscală amintită, aceasta fiind achiziționată de SC V.V. SRL București, societatea respectivă figurând ca și firmă „fantomă"; SC C.C.C. SRL București pentru valoarea totală de 124.993.576 lei la care se adaugă T.V.A. în valoare de 23.748.779 lei - societate care nu a achiziționat factura fiscală amintită, acestea fiind achiziționate de SC A.A.A. SRL - București, societatea respectivă figurând ca și firmă fantomă; SC D.D.D. SRL București pentru valoarea totală de 885.823.181 lei la care se adaugă T.V.A.

în valoare de 168.306.404 lei - societate care nu a achiziționat facturile fiscale amintite, acestea fiind achiziționate de SC V.V. SRL București; SC E.E.E. SRL București pentru valoarea totală de 303.941.544 lei la care se adaugă T.V.A. în valoare de 57.748.893 lei - societate care nu a achiziționat factura fiscală amintită, aceasta fiind achiziționată de SC F.F.F. SRL București; SC G.G.G. SRL Ploiești pentru valoarea totală de 1.034.235.507 lei la care se adaugă T.V.A. în valoare de 196.512.176 lei - societate care nu funcționează la sediul social declarat, astfel că asociatul unic nu a putut fi identificat, motiv pentru care aceste sume nu au fost luate în calcul la stabilirea prejudiciului.

In conținutul raportului de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală, s-a menționat faptul că SC E. SRL Cluj și-a înregistrat facturile fiscale ca și cheltuieli deductibile, astfel că și-a dedus T.V.A.-ul aferent operațiunilor respective cu toate că în fapt tranzacțiile nu au avut loc, astfel încât inculpatul a diminuat impozitul pe profit și și-a dedus în mod nejustificat T.V.A.-ul, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 1.927.752,84 lei, reprezentând T.V.A. dedus nejustificat și 376.126,43 lei, reprezentând impozitul pe profit și diminuat (vol. XII, filele 104, 107-108, d.u.p.)

De asemenea activitatea de control fiscal ce a avut ca obiectiv verificarea relațiilor comerciale ale SC E. SRL Cluj, a pus în evidență faptul că în perioada 01 ianuarie 2004 - 30 iunie 2004 societatea inculpatului a înregistrat 6 facturi fiscale emise de SC D. SRL Pitești, reprezentată de numitul H.H.H., în valoare de 13.987.310.049 lei, din care T.V.A. în sumă de 2.233.267.991 lei vechi, reprezentând contravaloarea unor lucrări de construcții (vol. VII, filele 58-61, d.u.p.).

S-a observat că la aceste facturi fiscale nu au fost anexate documente care să ateste realitatea operațiunilor economice înscrise în facturile respective, nici lucrările executate conform acelor facturi nu au putut fi identificate, iar SC E. SRL Cluj și-a dedus T.V.A.-ul aferent așa cum a rezultat din procesul verbal de control încheiat la data de 17 februarie 2005 și aflat în vol. VII, filele 7-15 d.u.p., prejudiciul total cauzat bugetului de stat consolidat fiind în cuantum de 223.326,80 lei, T.V.A. dedus nejustificat și 293.851 lei, reprezentând impozitul pe profit diminuat.

În conținutul notei explicative dată de către inculpat, s-a arătat că nu există alte documente primare și contabile decât cele puse la dispoziția organelor de control și că, în urma cesionării părților sociale, către martorul J., predarea documentelor financiar contabile s-a făcut în mod generic fără a se specifica seriile și numerele formularelor cu regim special și nici numărul de blocuri predate.

Organele fiscale au descoperit că în contabilitatea societății s-au identificat în perioada 12 mai 2004-02 august 2004 achiziționarea, pe bază de borderouri de achiziție, a cantității de 18.000 kg. porumb, în valoare de 135.000.000 lei, de la un număr de 13 persoane fizice, respectiv 380.200 kg. grâu, în valoare de 2.724.080.000 lei și 208.500 kg. orz, în valoare de 1.326.500.000 lei, însă marfa nu s-a regăsit în fapt în vreo locație indicată de către inculpat și nici facturile fiscale care să dovedească comercializarea ulterioară a acestor produse.

În nota explicativă pe care a dat-o în fața organelor de control fiscal (vol. VI, filele 321-323, d.u.p.), inculpatul a arătat că cerealele achiziționate de la cele 13 persoane fizice au fost comercializate, însă nu au fost întocmite documente în acest sens, deoarece de acest aspect s-a ocupat martorul I., care în declarațiile date în faza de urmărire penală și în cea de judecată, a arătat că a fost reprezentantul SC I.I.I. SRL Cluj, asociat și administrator și al SC R.R. SRL Cluj - societate care a fost lichidată în anul 2002 și care nu avea cum să emită în anul 2003 facturi fiscale către SC E. SRL Cluj, că nu a vândut cereale în numele SC E. SRL Cluj, că a vândut către SC E. SRL Cluj pesticide și îngrășăminte, însă întrucât societatea respectivă nu a achitat decât o parte din marfa, pentru diferența rămasă neachitată s-a procedat la stornarea acesteia, că în cursul anului 2004 inculpatul l-a întrebat dacă nu cunoaște persoane de la care ar putea achiziționa cantități mai mari de cereale, și întrucât martorul știa astfel de persoane, prin prisma profilului de activitate al firmei pe care o administra, l-a pus în legătură cu acestea, dar fără a avea vreo implicare în relațiile comerciale desfășurate de către inculpat și firma sa SC E. SRL Cluj.

De asemenea au fost audiate în cauză, atât pe parcursul urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești, o parte din persoanele fizice de la care inculpatul pretinde că a achiziționat cereale, respectiv martorii J.J.J. (vol. XVI, filele 75-78 d.u.p.) care a declarat că nu a avut nicio relație comercială cu firma SC E. SRL, nu-l cunoaște nici pe inculpat, și cu toate că seria și numărul actului său de identitate apar pe niște borderouri de achiziții, semnătura de pe bonurile respective nu-i aparține, că nu a semnat borderouri de achiziții, dar în două situații a actele sale de identitate au fost încredințate unor persoane, pentru rezolvarea unor probele personale; K.K.K. (vol. XVI fila 82 d.u.p.) a declarat că nu a vândut niciodată cereale firmei SC E. SRL, de care a auzit prima dată doar cu ocazia audierii sale, nu-l cunoaște pe inculpat, nu a comercializat cereale, deși deține suprafețe întinse în intravilan, dar nu se ocupă cu producția agricolă, că, deși seria și numărul actului său de identitate apar pe un borderou de achiziție, semnătura nu-i aparține, și oricum acel bon nu atestă o relație comercială reală, că nu a comercializat niciodată cereale, se întreține din pensie, și nu a semnat borderoul de achiziție nr. 3 din anul 2004; L.L.L. care a precizat că în luna august 2004 a lăsat în custodie la SC M.M.M. SRL Slobozia aproximativ cantitatea de 30 tone de grâu. La scurt timp, a fost contactată de reprezentanții societății amintite care i-au spus că i-au găsit un client pentru achiziționarea cerealelor, persoană pe care ulterior martora a și cunoscut-o în persoana inculpatului A. Martora a precizat că nu a încheiat nici un document cu inculpatul, însă a primit de la acesta suma de aproximativ 22.000 lei în schimbul cantității respective de grâu, însă nu a semnat nici un borderou de achiziție și nici un alt document, poziție menținută și în fața instanței de judecată (vol. XVI filele 75-82 d.u.p. și respectiv vol. I fila 170 dos. inst).

În conținutul raportului de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală s-a reținut faptul că toate cerealele achiziționate au fost ulterior comercializate și nu se află în stoc în gestiunile societății, fapt pentru care T.V.A.-ul rezultat din această lipsă din gestiune constituie o datorie la bugetul consolidat al statului în sumă totală de 79.526,02 lei noi (vol. XII fila 106, d.u.p.).

Pe baza actelor care au fost administrate în cauză în ceea ce privește SC E. SRL Cluj s-a stabilit faptul că inculpatul, în calitate de administrator al acestei societăți nu a evidențiat în contabilitate veniturile realizate, astfel încât nu a plătit impozit pe profit și T.V.A. datorat. în acest context, organele de control fiscal au stabilit faptul că SC E. SRL Cluj datorează bugetului de stat suma de 56.419 lei, cu titlu de impozit pe profit pentru perioada ianuarie 2003 - decembrie 2004, suma de 5.269 lei, cu titlu de impozit pe venit realizat pe microîntreprinderi pentru perioada septembrie - decembrie 2002 și suma de 396.509,62 lei, reprezentând T.V.A. pentru perioada septembrie 2002 - decembrie 2004.

S-a apreciat că în cauză vinovăția inculpatului a fost dovedită mai presus de orice îndoială. Astfel, așa cum s-a arătat și în actul de sesizare a instanței, inculpatul a demonstrat un mod de acțiune similar, în cazul tuturor societăților pe care le-a administrat, acesta neevidențiind în contabilitatea societăților veniturile realizate pentru a se sustrage de la plata impozitului pe profit și a T.V.A. datorat și a întocmit documente contabile din care să rezulte plata unor cheltuieli nereale. După ce a prejudiciat bugetul consolidat al statului, a cesionat părțile sociale unor persoane care fie nu aveau locuință stabilă în România, cum este cetățeanul moldovean N., fie unor persoane care nu aveau cunoștințele necesare să administreze o societate comercială, cum ar fi numitul G., muncitor în construcții, fie unor persoane cu antecedente penale, cum este martorul J., fie unor persoane față de care avea anumite datorii, cum este cazul soților L. și H.H.

Din declarațiile martorului H.H. (vol. X filele 71-74, și respectiv vol. I fila 169), a reieșit că inculpatul A. a cumpărat de la martor și soția sa apartamentul situat în imobilul din Cluj-Napoca, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 07 martie 2001, cu suma de 170.000 lei (vol. X, filele 128-129, d.u.p.) și întrucât inculpatul nu a plătit întreaga sumă datorată vânzătorilor, în contul prețului rămas de achitat, inculpatul le-a propus celor doi soți să le cesioneze părțile sociale pe care le deținea la SC B. SRL Filiala Moiad, tară a le aduce la cunoștință însă situația financiară reală a societății respective. Martorii au arătat că după ce au preluat societatea amintită au constatat că aceasta nu mai funcționa, angajații nu erau plătiți de câteva luni, iar față de furnizori existau facturi restante.

Martorul N.N.N. (vol. X filele 94-97, și respectiv vol. I fila 112) a declarat că în cursul anului 2005 s-a hotărât împreună cu numitul G. să înființeze o societate comercială sau să cumpere părțile sociale ale unei societăți pentru a putea desfășura acte de comerț privind distribuția de materiale de construcții, că prin intermediul numitului G. l-a cunoscut pe inculpatul A. care a fost de acord să cesioneze toate părțile sociale ce le deținea la SC B. SRL Zalău în favoarea numitului G., fără a cere vreo sumă de bani în schimbul acestui fapt, că, la scurt timp a constatat că, deși a semnat documentele necesare preluării societății, firma se afla în reorganizare judiciară, astfel că cesiunea părților sociale nu era valabilă.

Martorul J. (vol. X, filele 2-3, și respectiv vol. I fila 131) a arătat că îl cunoaște pe inculpatul A. de foarte mulți ani de zile și că este în relații amicale cu acesta, iar la propunerea acestuia a fost de acord să preia inițial 10% din părțile sociale ale SC E. SRL Cluj, iar în cursul anului 2005 să devină unic asociat și administrator al acestei societăți, despre care la data respectivă inculpatul i-a spus că a intrat în reorganizare judiciară. Martorul a afirmat că a intrat în posesia documentelor contabile ale societății, însă acestea erau documentele care i-au fost predate de către inculpat, documente pe care ulterior martorul le-a depozitat în com. Crișeni, jud. Sălaj, într-o construcție dezafectată, că toate documentele nu se mai află în posesia inculpatului și nici a martorului, de la acesta din urmă dispărând din motive obiective, întrucât în cursul anului 2006 a executat o pedeapsă privativă de libertate și a fost în aceeași perioada evacuat din apartamentul unde locuia, motiv pentru care nu s-a mai interesat de situația actelor, că personal nu a desfășurat nici un fel de activitate pe societate și nici nu a ridicat de la instituțiile abilitate documente contabile cu regim special.

Față de apărarea inculpatului potrivit căreia a derulat personal relații comerciale cu toate societățile care au emis facturi ce ulterior au fost înregistrate în contabilitate și în baza cărora și-a dedus în mod nejustificat cheltuielile, s-a remarcat faptul că pe toate facturile unde apare beneficiar SC E. SRL Cluj, la rubrica delegat este menționat numele inculpatului, cu seria și numărul actului de identitate, o parte dintre acestea fiind întocmite în aceeași zi, iar sediul sau pct. de lucru al societăților comerciale emitente se află în localități aflate la mare distanță una de cealaltă, astfel încât era imposibil ca inculpatul să preia marfa concomitent de la toate societățile menționate, marfa pe care nu putea să o transporte datorită volumului și greutății cu un autoturism.

În drept:

1. Fapta inculpatului A. care, în calitate de asociat și administrator al SC B. SRL Zalău, în perioada ianuarie 2002 - ianuarie 2005, nu a evidențiat, în parte, prin acte contabile sau alte documente legale veniturile realizate, având ca urmare neplata impozitului pe profit aferent veniturilor realizate estimativ potrivit art. 19 din Legea nr. 87 din 1994, prin aceasta cauzându-se un prejudiciu de 790.452,35 lei noi (echivalentul a 206.491,81 euro), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen., raportat la Legea nr. 241/2005.

2. Fapta aceluiași inculpat care, în calitate de asociat și administrator al SC B. SRL Zalău, în perioada 2002 -2004, nu a evidențiat prin acte contabile sau alte documente legale veniturile realizate, având ca urmare neplata taxei pe valoare adăugată (T.V.A.) aferentă veniturilor realizate estimativ potrivit art. 19 din Legea nr. 87 din 1994, prin aceasta cauzându-se un prejudiciu de 1.212.822,56 lei noi (echivalentul a 320.971,41 euro), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen., raportat la Legea nr. 241/2005.

3. Fapta inculpatului A. care, în calitate de asociat și administrator al SC B. SRL Zalău, în cursul anului 2003, respectiv în trim. III și IV, a facturat (a întocmit) documente legale referitoare la vânzarea către SC E.E. SRL Oradea, de bunuri, care figurau în evidența contabilă a societății pe care o reprezenta ca fiind provenită de la societăți ce nu au avut tranzacții comerciale cu societatea administrată de acesta, ce avut ca urmare deducerea taxei pe valoare adăugată în mod nejustificat, și cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 13.872,76 lei noi echivalentul a 3.570,21 euro), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen., raportat la Legea nr. 241/2005.

4. Fapta inculpatului mai sus amintit care, în calitate de asociat și administrator al SC B. SRL Zalău, în perioada ianuarie - iunie 2004, a înregistrat în evidența contabilă a societății un număr de 6 (șase) facturi fiscale care au atestat plata unor lucrări de construcții și finisaje efectuate de SC D. SRL Pitești în favoarea societății pe care a administrat-o, lucrări care în realitatea nu au fost executate, înregistrând astfel cheltuieli ce nu au bază operațiuni reale și diminuând prin aceasta taxa pe valoare adăugată, prin deducerea nejustificată a acesteia, cauzând un prejudiciu în cuantum de 223.326,80 lei noi (echivalentul a 54.263,48 euro) precum și diminuând impozitul pe profit cu suma de 293.851,00 lei noi (echivalentul a 71.399,32 euro), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen., raportat la Legea nr. 241/2005.

5. Fapta inculpatului A. care, în calitate de asociat și administrator al SC E. SRL Cluj-Napoca, în perioada ianuarie 2003 - decembrie 2004, nu a evidențiat prin acte contabile sau alte documente legale, veniturile realizate, având ca urmare neplata impozitului pe profit aferent veniturilor realizate estimativ potrivit art. 19 din Legea nr. 87 din 1994, prin aceasta cauzându-se un prejudiciu de 56.419 lei noi (echivalentul a 14.919 euro), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen., raportat la Legea nr. 241/2005.

6. Fapta aceluiași inculpat care, în calitate de asociat și administrator al SC E. SRL Cluj-Napoca, în perioada septembrie 2002 - decembrie 2004, nu a evidențiat prin acte contabile sau alte documente legale, veniturile realizate, având ca urmare neplata taxei pe valoare adăugată aferentă veniturilor realizate estimativ potrivit art. 19 din Legea nr. 87 din 1994, prin aceasta cauzându-se un prejudiciu de 396.509,62 lei noi (echivalentul 104.935,58 euro), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen., raportat la Legea nr. 241/2005.

7. Fapta inculpatului A. care, în calitate de asociat și administrator al SC E. SRL Cluj-Napoca, în perioada iulie 2002 - iulie 2004, de a înregistra în evidența contabilă facturi fictive emise de societăți care fie și-au încetat activitatea, fie sunt inexistente, operațiuni în urma cărora au obținut deducerea taxei pe valoare adăugată, cauzându-se prin aceasta un prejudiciu de 1.451.717,20 lei noi (echivalentul a 384.194,46 euro), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen., raportat la Legea nr. 241/2005.

Deși Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj a solicitat cu dezbaterilor, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale, pentru faptele evidențiate mai sus, nu s-a îmbrățișat această opinie, în condițiile în care activitatea infracțională a inculpatului a continuat și după data de 21 aprilie 2003, data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2003, care a modificat limitele de pedeapsă pentru infracțiunile de evaziune fiscală, majorându-le semnificativ, iar activitatea infracțională a inculpatului s-a epuizat după acest moment. Ori în raport de noile limite de pedeapsă, prescripția răspunderii penale se calculează conform art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen.(1969), iar nu potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.(1969).

Cu privire la legea penală mai favorabilă, s-a apreciat, într-adevăr că legea penală mai favorabilă, este Legea nr. 87/1994, în forma modificată prin Legea nr. 161/2003, deoarece prevede condiții de incriminare mai blânde, în sensul că presupune mai multe acțiuni alternative, pe când în cazul Legii nr. 241/2005, realizarea mai multor acțiuni dintre cele incriminate de această lege presupune existența tot atâtor infracțiuni câte acțiuni au fost comise. S-a constatat că limitele de pedeapsă sunt identice în ambele acte normative.

La individualizarea sancțiunilor ce s-au aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă din legea considerată mai favorabile, gradul de pericol social al faptelor relativ ridicat, în condițiile în care inculpatul a desfășurat o amplă activitate ce a avut ca unic scop prejudicierea bugetului de stat, a produs o pagubă însemnată, a avut o atitudine de negare a faptelor sale, deși toate apărările invocate s-au demonstrat a fi de circumstanță.

În drept, fapta inculpatului A. care, în calitate de asociat și administrator al SC B. SRL Zalău, în perioada septembrie 2002 - octombrie 2002, nu a evidențiat prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime, veniturile realizate din vânzarea unui număr de 241 de anvelope, achiziționate fără documente de proveniență, având ca urmare neplata taxei pe valoare adăugată (T.V.A.) aferentă, prin aceasta cauzându-se un prejudiciu de 47.259,86 lei noi (echivalentul a 13.534,14 euro), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 87/1994, în forma în vigoare anterior modificării aduse prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Fapta inculpatului mai sus amintit care, în calitate de asociat și administrator al SC E. SRL Cluj-Napoca, în perioada septembrie - decembrie 2002 nu a evidențiat prin acte contabile sau alte documente legale veniturile realizate, având ca urmare neplata impozitului aferent veniturilor realizate pe microîntreprinderi, prin aceasta cauzându-se un prejudiciu de 5.269 lei noi (echivalentul a 1.468,34 euro), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 87/1994, în forma în vigoare anterior modificării aduse prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Pentru aceste două fapte s-a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale, în condițiile în care ele s-au epuizat înainte de modificare Legii nr. 87/1994 prin Legea nr. 161/2003, iar această formă a legii privind combaterea evaziunii fiscale este mai favorabilă, deoarece prevede limite de pedeapsă mult reduse, și anume de la 6 luni la 5 ani, alternativ cu amenda, ceea ce înseamnă că termenul de prescripție al răspunderii penale va fi cel prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.(1969), termen ce s-a împlinit în aprilie 2010, respectiv în iunie 2010, prin raportare la termenul de prescripție special prevăzut de art. 124 C. pen.(1969).

În cauză partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj s-a constituit parte civilă cu suma de 5.006.263 lei, plus accesorii calculare în continuare de la data de 27 iunie 2006 (fila 8 din vol. I din dos. Tribunalului Cluj), iar partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj s-a constituit parte civilă cu suma de 5.192.197 lei, din care 1.126.729 lei reprezintă T.V.A., 977.776 lei dobândă la T.V.A., 136.334 lei penalități de întârziere la T.V.A., 1.483.685 lei reprezintă impozit pe profit, 1.288.147 lei dobândă aferentă impozitului pe profit, 179.526 lei reprezintă penalități de întârziere aferente impozitului pe profit.

Cu privire la prima infracțiune, s-a apreciat că prejudiciul suferit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj este în sumă de 310.797 lei, așa cum rezultă din cele expuse de expertul din faza de urmărire penală, cu privire la posibilitatea utilizării celor 6.636 de facturi, și raportat la o medie de rentabilitate a afacerilor derulate (vol. XII, fila 152 și urm d.u.p.).

Deși inculpatul a contestat utilizarea principiului estimării, folosit de expert în faza de urmărire penală, având în vedere faptul că inculpatul nu a fost în măsură să pună la dispoziția organelor judiciare acte noi privind evidențele contabile din perioada de referință, instanța nu a încuviințat efectuare unei expertize contabile cu privire la SC B. SRL Zalău, așa cum a făcut-o în cazul SC E. SRL Cluj-Napoca, care a pus la dispoziția expertului desemnat în faza de judecată noi acte contabile care nu au fost avute în vedere de raportul de expertiză contabilă realizată în faza de urmărire penală.

Pentru cea de a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului ca fiind comisă prin intermediul SC B. SRL Zalău, a rezultat un prejudiciu de 259.827 lei - aferent pretențiilor civile formulate de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj.

Pentru cea de a treia infracțiune, deși s-a constatat prescripția răspunderii penale, acest caz de împiedicare a exercitării acțiunii penale nu impietează asupra soluționării acțiunii civile, iar potrivit actelor de la dosar a rezultat un prejudiciu în sumă de 47.259,86 lei.

Cea de a patra infracțiune de evaziune fiscală a produs părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj un prejudiciu în sumă de 13.872,76 lei, iar infracțiunea de la pct. 5 a produs un prejudiciu de 293.851 lei, tot în detrimentul părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj.

Partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj a fost prejudiciată prin infracțiunea de la pct. 6, care deși prescrisă, din perspectiva răspunderii penale, produce consecințe sub aspectul angajării răspunderii civile, cu suma de 5.269 lei.

Cea de a șaptea infracțiune de evaziune fiscală a produs un prejudiciu de 1.250 lei, așa cum evidențiază expertiza contabilă efectuată în faza de judecată (vol. II filele 11-79), din care reiese că pentru anul 2003 SC E. SRL nu datorează impozit pe profit, rezultat din cuantificarea unor cheltuieli nedeductibile, însă pe anul 2004 datorează un astfel de impozit pe profit, întrucât au fost cuantificate anumite cheltuieli nedeductibile rezultate din considerarea cheltuielii cu amortizarea ca fiind nedeductibilă, cheltuială în sumă de 5.000 lei.

Pentru infracțiunile descrise la pct. 8 și 9 prejudiciul este de 604.119 lei și respectiv de 1.451.717,20 lei.

La stabilirea acestor prejudicii, instanța a avut în vedere, pentru cel creat prin intermediul SC B. SRL, raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală, iar la prejudiciul produs prin intermediul SC E. SRL, raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de judecată, care, la filele 37-38, a stabilit prejudiciul reprezentat de impozitul pe profit, precum și penalitățile de întârziere, iar la fila 40 a stabilit prejudiciul reprezentat de T.V.A. și penalitățile aferente.

Instanța de judecată nu și-a însușit opinia expertului parte desemnat în cauză la solicitarea inculpatului, întrucât acesta nu a răspuns practic obiectivelor stabilite de către instanța de judecată, ci a pornit la realizarea acestui demers, împins de prejudecata subsumată dezideratului de a demonstra că raportul de inspecție fiscală are la bază vicii majore de interpretare a normelor fiscale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și inculpatul A.

Partea civilă, prin apelul promovat a solicitat obligarea inculpatului la plata întregii sume pentru care a fost formulata constituirea de parte civila, respectiv de 5.006.263 lei, plus accesoriile datorate in continuare de la data de 27 iulie 2006 până la data plații efective, avându-se în vedere proba științifică administrată în faza de urmărire penală.

Inculpatul, prin apărătorul ales, a solicitat în principal, în privința infracțiunii de evaziune fiscală indicată la pct. 6 din rechizitoriu (la rubrica „În drept") achitarea, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.; referitor la infracțiunile de evaziune fiscală indicate la pct. 1, 2, 5, 7 și 8 din rechizitoriu (rubrica „In drept"): în principal, achitarea, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, încetarea procesului penal în baza art. 396 alin. 6 C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.; în privința infracțiunilor de evaziune fiscală indicate la pct. 4 și 9 din rechizitoriu (rubrica „în drept"): încetarea procesului penal în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

În subsidiar a învederat că se impune reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii sancțiunii rezultante, facându-se aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) raportat la art. 76 C. pen.(1969), deoarece este o persoană perfect integrată în societate, atât din punct de vedere familial, cât și profesional, fiind căsătorit, având în întreținere un copil minor și doi părinți în vârstă care au nevoie de o îngrijire permanentă din partea fiului lor, are studii superioare, fiind angajat în calitate de director tehnic în cadrul SC O.O.O. SRL.

Referitor la acțiunea civilă, s-a solicitat în principal, în baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., respingerea acesteia, pentru infracțiunile în privința cărora se va dispune o soluție de achitare, iar în baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., lăsarea nesoluționată a acesteia pentru infracțiunile referitor la care se va pronunța o soluție de încetare a procesului penal.

În subsidiar, s-a solicitat soluționarea acțiunii civile în concordanță cu concluziile raportului de expertiză contabilă realizat de expertul P.P.P., precizându-se că nu era oportună și necesară folosirea procedeului estimării de către organele fiscale și de urmărire penală, ceea ce a condus la stabilirea unui prejudiciu exagerat în sarcina sa și că, deși i s-a imputat un prejudiciu total, pentru cele 9 infracțiuni de evaziune fiscală, în cuantum de 4,6 milioane lei, în prezent acesta este de fapt de 600.000 lei, așa cum rezultă din concluziile expertizei contabile menționate.

Prin Decizia penală nr. 1572 din 16 decembrie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a respins, ca nefondat apelul declarat de către inculpatul A. și a fost admis apelul părții civile Agenția Națională de Administrație Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj - Napoca, s-a desființat hotărârea atacată, în latură civilă și, în rejudecare, a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 4.943.667,14 lei în favoarea părții civile și a accesoriilor aferente de la data de 27 iulie 2006 și până la data plății efective a acestora.

A fost înlăturată obligația inculpatului la plata despăgubirilor în sumă de 2.062.355,2 lei și a accesoriilor aferente stabilite prin sentința apelată în favoarea Direcției Generale Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca.

A fost respinsă completarea la constituirea de parte civilă formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj din data de 04 august 2015.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut, cu privire la apelul inculpatului că, în esență, critica vizează interpretarea eronată de către Tribunalul Cluj a probelor administrate, prin prisma dispozițiilor art. 97 și 103 C. proc. pen., și a constatat că garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât și al dispozițiilor art. 5 și 6 din Convenția europeană.

Totodată, s-a reținut că, în faza de urmărire penală, inculpatul, (vol. I filele 27-29 și vol. VI filele 470-473), nu a recunoscut comiterea infracțiunilor ce i-au fost imputate, arătând că în ceea ce privește înstrăinarea mașinilor de cusut aflate în patrimoniul SC B. SRL - Filiala Moiad a fost cercetat anterior, cum de altfel s-a întâmplat și în cazul documentelor emise de SC F. SRL Alba lulia, motiv pentru care nu a dorit să dea declarații suplimentare. In ceea ce privește cesionarea părților sociale deținute de inculpat la SC B. SRL Zalău către numitul G., după deschiderea procedurii reorganizării judiciare, inculpatul a arătat că nu i-a fost comunicată hotărârea judecătorească, decât ulterior, respectiv la data de 03 noiembrie 2005, că în ceea ce privește executarea contractului de prestări servicii încheiat cu SC H. SRL Baia Mare, și-a îndeplinit clauzele contractuale, fără ca beneficiarul, respectiv societatea amintită să conteste în vreun fel modul de executare a clauzelor contractuale.

Referitor la infracțiunile imputate a fi săvârșite în calitate de administrator al SC E. SRL Cluj, inculpatul A. a menționat că nu a avut cunoștință despre faptul că societățile comerciale de la care a achiziționat marfa sunt fictive sau sunt în lichidare judiciară, deoarece personal a purtat discuții cu delegații acestora, astfel că nu i s-a părut ceva în neregulă. In ceea ce privește achiziționarea de cereale de la diferite persoane fizice, inculpatul a arătat că martorul I. a fost cel care s-a ocupat de dobândirea și comercializarea ulterioară a acestora. Mai mult, inculpatul a arătat că ulterior momentului cesionării SC E. SRL Cluj către numitul J., a predat toate documentele contabile, motiv pentru care la data efectuării controlului, nu s-a mai aflat în posesia acestora. Tot în faza de urmărire penală, cu ocazia audierii sale inculpatul a arătat și faptul că, în ceea ce privește relația cu SC D. SRL Pitești au fost întocmite documentele necesare, ce au fost prezentate organelor de control, însă acestea nu au ținut cont de ele și au considerat că nu au fost înregistrate în evidența contabilă.

În fața Tribunalului Cluj, inculpatul s-a prevalat de dreptul procesual de a nu face nicio declarație, așa cum a rezultat din cele consemnate în încheierea ședinței publice din data de 17 noiembrie 2011 (filele 66-67 din vol. I din dosarul instanței), iar, în fața Curții, în vol. I, fila 72, în ședința publică din 21 ianuarie 2015, inculpatul a arătat textual „că se prevalează de dreptul la tăcere".

Având în vedere criticile aduse de inculpat și partea civilă, instanța de apel, ținând cont de efectul devolutiv al căilor de atac promovate, a efectuat o nouă judecată în fond a procesului, prin reexaminarea probatoriului deja atașat dosarului, precum și a probelor noi administrate, nemijlocit în fața sa, respectiv a expertizelor contabile realizate de expertul P.P.P.

Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanța de apel a oferit inculpatului și părții civile ocazia potrivită și suficientă pentru a-și valorifica în mod util dreptul lor de apărare și a asigurat echilibrul și egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare și apărare.

Instanța de apel, examinând sentința atacată, a apreciat că tribunalul a reținut o stare de fapt bazată pe probe concludente și just interpretate și că, în raport de aceasta, în mod judicios s-a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost deferit justiției, însă în latura civilă au fost efectuate modificări, în privința cuantumului total al prejudiciului ce i se impută inculpatului, raportat la modul de soluționare a acțiunii civile, introdus prin noile prevederi ale C. proc. pen.

Ca o primă remarcă, în analizarea apelurilor declarate de către inculpat și partea civilă, Curtea, în acord cu judecătorul fondului, și-a însușit starea de fapt stabilită prin rechizitoriu.

Nu a putut fi acceptată apărarea inculpatului în sensul că este incidență în cauză prescripția specială, care să atragă o soluție de încetare a procesului penal în privința tuturor infracțiunilor deduse judecății, aceasta operând doar în privința faptelor reținute în sarcina apelantului la pozițiile 3-6 din rechizitoriu, la rubrica „în drept", pentru următoarele argumente:

Corespunde realității că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului pentru 9 infracțiuni de evaziune fiscală, incriminate în art. 13 teza I și a II-a din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., stabilindu-se că presupusa activitate infracțională a avut loc în formă continuată.

Deși este real faptul că la soluționarea pe fond a cauzei, procurorul de ședință a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale, pentru toate cele nouă infracțiuni de evaziune fiscală, Curtea nu a achiesat la această apărare, întrucât așa cum rezultă din rechizitoriu, activitatea infracțională a început în luna ianuarie 2002 și s-a epuizat la 31 ianuarie 2005. Astfel, din probele dosarului a rezultat că, la data săvârșirii primului act al infracțiunii continuate era în vigoare Legea nr. 87/1994, inculpatul fiind trimis în judecată prin actul se sesizare al instanței pentru săvârșirea a 9 infracțiuni de evaziune fiscală, incriminate de art. 13 teza I și a II-a din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., și art. 41 alin. (2) C. pen. Deși activitatea infracțională a debutat în timp ce era în vigoare Legea nr. 87/1994 în forma ei inițială, aceasta a continuat și după intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003, sub imperiul căreia s-a și epuizat. Legea nr. 161/2003, prin art. 11, a modificat și a completat Legea nr. 87/1994, în sensul că articolele 13-16 din Legea nr. 87/1994 au fost abrogate, iar art. 11 din Legea nr. 87/1994 a fost republicat.

Așadar, s-a constatat că legea sub imperiul căreia a început activitatea ilicită a inculpatului A., a fost Legea nr. 87/1994 în forma ei inițială care prevedea pentru infracțiunile incriminate în art. 13 o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani alternativ cu amenda penală, dar aceasta având un caracter continuat, s-a epuizat la 31 ianuarie 2005, când era în vigoare Legea nr. 161/2003, care prevedea pentru aceeași infracțiune, pedeapsa închisorii de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi. Curtea a constatat că de la data săvârșirii faptelor și până la judecarea definitivă a cauzei, a mai intrat în vigoare și Legea nr. 241/2005, prin art. 9 lit. b) și c fiind sancționate infracțiunile de evaziune fiscală cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi.

Curtea a reținut că legea penală mai favorabilă este Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003 și republicată, în vigoare la data epuizării activității infracționale a inculpatului săvârșită în formă continuată, deoarece prevede condiții de incriminare mai blânde, în sensul că activitatea ilicită a îmbracă drept elemente ale laturii obiective, modalități alternative de săvârșire, pe când în cazul Legii nr. 241/2005, latura obiectivă a aceleiași infracțiuni de evaziune fiscală, presupune acțiuni distincte de comitere a aceleiași fapte, fiecare activitate a inculpatului, respectiv aceea de ascundere a bunului ori a sursei impozabile, sau omisiunea în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale realizate sau a veniturilor, constituind tot atâtea infracțiuni de evaziune fiscală în concurs real sau ideal, ceea ce ar duce la un tratament sancționator rezultant, mai grav.

Pe cale de consecință, având în vedere că activitatea ilicită a inculpatului a început în ianuarie 2002, când era în vigoare Legea nr. 87/1994 în forma inițială, dar aceasta s-a epuizat, datorită caracterului continuat, la 31 ianuarie 2005, legea penală mai favorabilă a fost apreciată ca fiind Legea nr. 161/2003, care a modificat Legea nr. 87/1994 și care la data republicării a suferit o nouă numerotare datorită abrogării art. 13 din Legea nr. 87/1994 inițială, activitatea ilicită derulată de inculpat fiind preluată și incriminată de art. 11 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 87/1994 republicată, care prevede pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, sancțiunea fiind identică și în Legea nr. 241/2005, condiții în care tribunalul nu trebuia să dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor, instanța de fond constatând, în fapt, că articolul 13 din Legea nr. 87/1994 inițială fiind abrogat, se regăsește cu un conținut identic din punct de vedere al laturii obiective a infracțiunii în art. 11 lit. a) și b) din Legea nr. 87/1994 republicată, ca efect al adoptării Legii nr. 161/2003.

S-a apreciat că hotărârea tribunalului este legală și temeinică deoarece a constatat că în cazul infracțiunii continuate, aceasta se consumă la momentul comiterii celei de-a doua acțiuni sau omisiuni, care intră în componența infracțiunii, și se epuizează la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, acesta fiind și momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale (prevedere expresă în dispozițiile art. 154 alin. (2) C. pen., dar în speță sunt aplicabile prevederile art. 122 lit. c) C. pen. care prevăd un termen de prescripție de 8 ani în cazul în care legea penală prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani - infracțiunea de evaziune fiscală incriminată prin art. 11 lit. a) și b) pedepsindu-se cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi). Curtea a reținut că dacă cea din urmă dintre componentele infracțiunii continuate a fost săvârșită după intrarea în vigoare a legii penale noi, respectiv la 31 ianuarie 2005, care a majorat minimul și maximul pedepsei, se va aplica pentru întreaga infracțiune, pedeapsa prevăzută de legea nouă, aceea de la 2 la 8 ani, prevăzută în Legea nr. 161/2003 care a modificat Legea nr. 87/1994 în forma inițială.

Având în vedere că legea penală mai favorabilă este Legea nr. 87/1994 modificată prin Legea nr. 161/2003, care prevede limite de pedeapsă de la 2 la 8 ani pentru infracțiunea de evaziune fiscală, și termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, conform art. 122 lit. c) C. pen. (1969), și se socotește conform art. 122 alin. (2) C. pen.(1969), de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, în cazul infracțiunilor continuate, respectiv 31 ianuarie 2005.

Curtea a reținut că potrivit art. 123 C. pen.(1969) cursul termenului prescripției prevăzute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care potrivit legii trebuie comunicat inculpatului în desfășurarea procesului penal, după fiecare întrerupere începând să curgă un nou termen de prescripție. Termenul de prescripție de 8 ani care se calculează de la 31 ianuarie 2005 a fost întrerupt prin întocmirea rechizitoriului la 9 decembrie 2010 de către Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, act procesual care a fost comunicat inculpatului și care a determinat ca de la acea dată să curgă un nou termen de prescripție, care nu este împlinit până în prezent. Așa fiind, s-a apreciat că, în speță, nu a intervenit nici prescripția specială prevăzută de art. 124 C. pen.(1969), termenul de prescripție prevăzut la art. 122 C. pen.(1969) nefiind depășit cu încă o dată.

Având în vedere că termenul de prescripție nu este împlinit în speță decât pentru infracțiunile menționate în rechizitoriu la rubrica „În drept" la pct. 3 și 6, evident Curtea nu a putut dispune încetarea procesului penal pentru infracțiunile de evaziune fiscală indicate la pct. 1, 2, 4, 5, 7, 8 și 9 din rechizitoriu, rubrica „în drept".

Vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății a rezultat din coroborarea tuturor probelor testimoniale și scrise atașate dosarului, administrate nemijlocit atât în faza de urmărire penală cât și în fața judecătorilor, Curtea făcând trimitere în mod exhaustiv, la toate mijloacele de probă existente administrate în cauză. Astfel Curtea a reținut că, din conținutul facturilor fiscale, al chitanțelor, a rapoartelor și a notelor de recepție, din conținutul notelor de constatare și prezentare întocmite de x Cluj - Secția Sălaj, din adresele Gărzii Financiare Maramureș și Sălaj și conținutul notelor explicative, coroborate cu declarațiile martorilor, Z., R.R.R., S.S.S., L.L., T.T.T., G., C.C., N.N.N., J., I., H.H.H., U.U.U., V.V.V. și cu conținutul raportului de expertiză contabilă efectuat în faza de urmărire penală și al actelor de control efectuate la SC B. SRL Zalău și la SC E. SRL Cluj întocmite de Direcția Controlului fiscal, al procesului-verbal de verificări întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj, al documentelor emanate de la Autoritatea Națională A Vămilor și al documentelor privind SC D. SRL Pitești și SC E. SRL Zalău, al adreselor emanând de la Inspectoratul Teritorial de Muncă Cluj și Sălaj, că inculpatul A., în calitatea pe care a deținut-o în cadrul celor două societăți comerciale, de asociat și administrator, în perioada 2001 - sfârșitul anului 2004, a evidențiat în actele contabile ale societăților respective cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, cu scopul diminuării profitului, sustrăgându-se în această modalitate de la plata obligațiilor fiscale către stat. Așa fiind, în evidența contabilă a societăților comerciale au fost înregistrate facturi fiscale care atestau operațiuni nereale, respectiv acelea de achiziționare a unor produse cum ar fi cereale, piese de schimb, materiale de construcții, fie de la persoane fizice care au contestat existența raporturilor comerciale, fie de la societăți comerciale fictive sau care, la data operațiunilor comerciale își încetaseră activitatea.

Curtea a reținut că în cursul anului 2004, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj s-a sesizat din oficiu, întrucât s-a constatat că SC B. SRL Zalău s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către stat, respectiv a impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată datorate. Așa fiind, la data de 02 aprilie 2007, s-a declanșat un control la firma SC B. SRL Zalău, perioada supusă controlului fiind cea cuprinsă între ianuarie 2003 - septembrie 2005 (vol. I d.u.p., filele 290-331), reținându-se faptul că începând cu data de 25 octombrie 2005, SC B. SRL Zalău și-a schimbat denumirea în SC T. SRL Zalău, iar părțile sociale au fost cesionate de către inculpatul A. în favoarea numitului G., că la data de 19 februarie 2001, prin Hotărârea adunării generale nr. 1 din 19 februarie 2001, a fost înființată filiala Moiad a SC B. SRL Zalău, cu punct de lucru în comuna Sărmășag, satul Moiad, jud. Sălaj, că pentru societatea comercială a fost întocmită evidența contabilă pentru anul 2003, doar ca urmare a solicitării organelor de inspecție fiscală, însă nu au fost depuse deconturile de T.V.A. și declarațiile fiscale, că societatea comercială nu are condusă evidența contabilă pe anul 2004, iar documentele primare aferente acestui an nu au fost puse la dispoziția organelor de control de către administratorul societății, respectiv de către inculpat și nici nu au fost depuse declarațiile fiscale la Administrația Financiară Zalău, motiv pentru care, în lipsa unei evidențe contabile, verificările organelor de inspecție fiscală s-au limitat la perioada 2000 - 2002.

S-a mai arătat că vinovăția inculpatului A. a rezultat din depoziția martorului V., reprezentantul legal al SC U. SRL Zalău, din depoziția martorei Z., din faza de urmărire penală, fila 60 d.u.p, din actele de control ale organelor fiscale care au reliefat că „în anii 2003 - 2004 nu a mai fost condusă evidența contabilă de către inculpat pentru SC B. SRL Zalău, iar în cursul anului 2005, cu toate că era deschisă procedura de reorganizare judiciară a acestei societăți, inculpatul a cesionat părțile sociale pe care le deținea la această societate", dar și din conținutul notei explicative dată de către acesta, la solicitarea organelor fiscale (vol. II, fila 561 d.u.p.), din copiile cărților funciare (fila 56-58 d.u.p.), din conținutul procesului-verbal din data de 02 aprilie 2007, întocmit de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj - Activitatea de Control Fiscal.

Curtea a reținut că din aceleași date furnizate de organele fiscale, a rezultat și faptul că în anul 2004, evidența contabilă nu a fost condusă de către inculpat, însă organele de inspecție fiscală au stabilit faptul că SC B. SRL a ridicat documente cu regim special, și anume 9.500 de facturi fiscale, din care au fost identificate doar un număr de 2.670, restul nefiind găsite, procedându-se la calcularea prejudiciului cauzat bugetului de stat consolidat, în baza principiului estimării prevăzut de art. 19 din Legea nr. 87/1994.

Curtea a reținut că, drept consecință a faptului că SC B. SRL Zalău, administrată de către inculpat, nu a condus evidența contabilă pentru anii 2003 - 2004, în faza de urmărire penală, s-a procedat la efectuarea unei expertize contabile care să stabilească obligațiile fiscale pe care această societate le datora bugetului de stat, din raportul de expertiză contabilă rezultând faptul că pentru anul 2003, profitul impozabil și impozitul pe profit s-a calculat pe baza balanțelor de verificare contabile, că societatea și-a procurat un număr de 9.500 de facturi, din care doar 2.827 au fost găsite și centralizate, 37 de facturi au fost găsite necompletate, iar un număr de 6.636 facturi nu s-au găsit.

Avându-se în vedere principiul estimării, Curtea a reținut că, în raportul de expertiză s-a estimat faptul că pentru perioada 2000 - 2005 profitul impozabil realizat de SC B. SRL Zalău a fost de 2.228.459 lei, profit pentru care societatea amintită ar fi datorat bugetului de stat, cu titlu de impozit pe profit, suma de 790.452,35 lei noi, echivalentul a 206.491,91 euro (vol. XII, filele 109-110).

Vinovăția inculpatului a rezultat și din concluziile controlului fiscal încrucișat al organelor abilitate, care a reliefat faptul că facturile au fost înregistrate în contabilitatea SC H. SRL Baia Mare, însă administratorul acestei societăți, martorul C.C. (vol. X filele 37-40 d.u.p. și respectiv fila 77 din vol. I din dos. inst), în nota explicativă dată în fața organelor fiscale precizând că SC B. SRL Zalău nu și-a îndeplinit clauzele contractuale, deși contravaloarea serviciilor a fost plătită de beneficiar în avans, din procesul verbal de control al organelor fiscale, care au precizat că societatea administrată de inculpat, a vândut către SC F. SRL Alba Iulia un număr de 72 bucăți anvelope, că pe primul exemplar al facturii emise erau trecute 72 bucăți anvelope, iar pe exemplarele 2 și 3 ale aceleiași facturi, erau menționate obiecte de papetărie, că în evidența contabilă a societății beneficiară, era înregistrată factura care avea ca și obiect 72 bucăți anvelope, și că între cele două societăți a mai existat un raport comercial, datând din 03 octombrie 2002, când a fost întocmită o factura fiscală pentru un număr de 5 anvelope, plata pentru cantitatea totală de anvelope făcându-se prin compensare și numerar.

Curtea a reținut că verificările organelor fiscale au pus în evidență faptul că SC B. SRL Zalău s-a aprovizionat cu anvelope de la SC B.B. SRL Cluj, iar în urma controalelor încrucișate s-a stabilit că societatea administrată de inculpat s-a aprovizionat de la această din urmă societate, cu un număr de 245 anvelope. Din nota de constatare încheiată de Garda Financiară Sălaj a rezultat că SC B. SRL Zalău s-a aprovizionat și de la SC F. SRL Alba lulia cu un număr de 180 anvelope, astfel că în urma analizării situației acestor bunuri, s-a dovedit că există un număr de 241 bucăți anvelope, pentru care nu au putut fi prezentate documente de proveniență.

Raportat la nota de constatare încheiată la data de 11 mai 2005 de către Garda Financiară Secția Sălaj, SC B. SRL Zalău a comercializat în total un număr de 666 anvelope, astfel că diferența de 241 de bucăți anvelope a fost comercializată fără acte de proveniență, iar implicit, venitul realizat pentru acestea, nu a fost impozitat. Curtea a reținut că, întrucât nu s-a putut stabili care a fost valoarea de comercializare a celor 241 de bucăți anvelope, expertul contabil a procedat la calcularea valorii acestora, prin estimare, raportat la prețul mediu de vânzare a bunurilor similare pentru care există documente contabile justificative, stabilindu-se că societatea inculpatului datorează la bugetul statului suma de 295.995,86 lei noi, echivalentul a 84.766,42 euro.

Vinovăția inculpatului a mai rezultat și din analiza documentelor contabile înregistrate în evidența SC B. SRL Zalău prin care s-a stabilit că au fost înregistrate 6 facturi fiscale reprezentând contravaloare marfa, beneficiar fiind SC D.D. SRL Cluj-Napoca, iar, în urma verificării încrucișate a evidenței contabile a acestei societăți, rezultând că între cele două firme nu au existat tranzacții economice, că SC D.D. SRL Cluj-Napoca a efectuat mai multe plăți în contul SC B. SRL Zalău, plăți care reprezentau de fapt, contravaloarea debitelor pe care SC D.D. SRL Cluj-Napoca le avea față de SC E. SRL Cluj. În acest context, în evidența SC B. SRL Zalău au fost înregistrate documente fiscale, care erau neconforme cu realitatea, societatea încasând sume de bani, virate în contul său prin virament bancar, sume care ar fi trebuit încasate în contul SC E. SRL Cluj.

Curtea a mai reținut că în cursul anului 2003 SC B. SRL Zalău a facturat bunuri către SC E.E. SRL Oradea în valoare totală de 118.512,70 lei, iar, în urma verificărilor încrucișate efectuate la SC E.E. SRL Oradea, s-a constatat că cele două facturi au fost înregistrate în evidența contabilă a acestei societăți, că marfa livrată către SC E.E. SRL Oradea a fost înregistrată în evidența contabilă a SC B. SRL Zalău, în baza a două facturi fiscale, furnizor SC F.F. SRL Satu Mare, în valoare totală de 50.199,91 lei și furnizor SC G.G. SRL Pitești, în valoare totală de 36.684,25 lei, și, totodată, că facturile nu au fost emise de furnizorii specificați.

Pe cale de consecință, s-a stabilit faptul că înregistrarea în contabilitatea SC B. SRL Zalău a acestor facturi fictive a condus la evidențierea unor cheltuieli inexistente pe baza cărora a fost dedus T.V.A., astfel încât prejudiciul care a fost cauzat bugetului de stat este de 13.872,26 lei, reprezentând T.V.A. nedeductibilă și de 18.253 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar.

Curtea a reținut că SC B. SRL Zalău Filiala Moiad, a fost înființată și a funcționat potrivit O.U.G. nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate și a beneficiat pentru mașinile de cusut achiziționate din import, de scutire de taxe vamale, T.V.A. și plata impozitului pe profit, însă, potrivit art. 12 din O.U.G. nr. 24/1998, societatea respectivă trebuia, ca la vânzarea mașinilor de cusut, să achite facilitățile de care a beneficiat, respectiv taxele vamale și T.V.A. și să își recalculeze și să plătească impozitul pe profit. Cu toate acestea, SC B. SRL Filiala Moiad a fost cesionată martorilor L. și H.H. (persoanele de la care inculpatul a cumpărat apartamentul situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj) Contravaloarea apartamentului respectiv nu a fost plătită de către inculpat integral, acesta achitând doar un avans, iar pentru diferența de preț au fost întocmite documentele necesare pentru cesionarea părților sociale ale filialei amintite.

Curtea a reținut că, înainte de cesionarea societății respective, SC B. SRL Filiala Moiad a achiziționat la datele de 23 august 2001 și respectiv.28 iulie 2001 un număr total de 44 mașini de cusut,societatea reprezentată de inculpat fiind scutită de plata taxelor vamale și a T.V.A.-ului aferent, și că inculpatul a vândut 67 de mașini de cusut la data de 24 mai 2002 către SC K.K. SRL Zalău, reprezentată de martorul L.L., care, în declarațiile date a învederat că în schimbul sumelor datorate de inculpat a fost de acord să-i vândă un număr de 67 de mașini de cusut, însă, acesta nu i-a predat bunurile, că avea cunoștință despre faptul că inculpatul era în relații apropiate cu numitul M.M., astfel că în baza relației de prietenie dintre cei doi, inculpatul emitea în fals, facturi care atestau operațiuni nereale, între societățile reprezentate de el și societățile reprezentate de numitul M.M. astfel încât acesta din urmă reușea să își deducă T.V.A.-ul și alte taxe datorate bugetului de stat.

Mai mult, în conținutul procesului verbal întocmit la data de 02 aprilie 2007 de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj - Activitatea de control fiscal, este menționat faptul că în urma încălcării dispozițiilor normative menționate, SC B. SRL Filiala Moiad avea datorii către bugetul consolidat al statului aferente anului 2002, 2.178.347.069 lei, reprezentând T.V.A., la care se adaugă majorări și penalități calculate de către organele fiscale.

Curtea a reținut că, în legătură cu activitatea desfășurată de inculpat în calitate de asociat și administrator al SC E. SRL Cluj, este de menționat că inculpatul A., a fost administrator și asociat unic al societății, până la data de 21 decembrie 2005, când la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, a fost înregistrat actul adițional pentru modificarea și completarea actelor constitutive ale societății comercial, prin care a cesionat toate părțile sociale pe care le deținea la acea societate, către martorul J., acesta devenind unic asociat și administrator al SC E. SRL Cluj, inculpatul rămânând să dețină în continuare restul părților sociale precum și calitatea de administrator.

Curtea a reținut că vinovăția apelantului rezultă și din conținutul notei de constatare din 21 octombrie 2004 (vol. VI, filele 236-253 d.u.p.) întocmită de către Garda Financiară - Comisariatul Regional Cluj la societatea administrată de inculpat, unde s-a realizat un control, ce viza verificarea legalității tranzacțiilor derulate de societate în perioada 01 noiembrie 2001 - 31 august 2004, evidențiindu-se faptul că pe durata verificărilor, societatea a fost reprezentată de inculpat, în calitate de unic asociat și administrator, controlul desfașurându-se în perioada 06 septembrie 2004 și 21 octombrie 2004, interval de timp care a fost necesar, întrucât au fost efectuate verificări încrucișate de către alte secții ale Gărzii Financiare.

S-a mai observat că, în urma verificărilor încrucișate, s-a constatat că aprovizionările cu îngrășăminte, piese de schimb sau materiale de construcții, s-au făcut în baza unor facturi emise în numele unor societăți comerciale care erau fictive, nefiind înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului, sau în numele unor societăți comerciale, care în fapt nu au derulat tranzacții cu SC E. SRL Cluj, iar facturile fiscale regăsite în evidența acesteia, nu le aparțin, dar și faptul că unele dintre societățile comerciale, în numele cărora au fost emise facturi fiscale către SC E. SRL Cluj, nu mai derulau nici un fel de activitate.

Mai mult, în evidența contabilă a SC E. SRL Cluj au fost înregistrate achiziții de cereale de la persoane fizice care fie nu au avut vreo legătură cu inculpatul și societatea reprezentată de acesta, fie nu au livrat astfel de bunuri către societatea lui, potrivit constatărilor efectuate de către Garda Financiară - Comisariatul Regional Cluj.

Curtea a reținut că în conținutul raportului de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală, s-a menționat faptul că SC E. SRL Cluj și-a înregistrat facturile fiscale ca și cheltuieli deductibile, astfel că și-a dedus T.V.A.-ul aferent operațiunilor respective, cu toate că în fapt, tranzacțiile nu au avut loc. In această modalitate, respectiv prin înregistrarea unor documente fictive în contabilitatea societății, inculpatul a diminuat impozitul pe profit și și-a dedus în mod nejustificat T.V.A.-ul, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 1.927.752,84 lei, reprezentând T.V.A. dedus nejustificat și 376.126,43 lei, reprezentând impozitul pe profit și diminuat (vol. XII, filele 104, 107-108, d.u.p.), ceea ce dovedește fără echivoc vinovăția acestuia în săvârșirea faptelor deduse judecății.

De asemenea, Curtea a mai reținut că activitatea de control fiscal ce a avut ca obiectiv verificarea relațiilor comerciale ale SC E. SRL Cluj a pus în evidență faptul că în perioada 01 ianuarie 2004 - 30 iunie 2004 societatea inculpatului a înregistrat 6 facturi fiscale emise de SC D. SRL Pitești, reprezentată de numitul H.H.H., în valoare de 13.987.310.049 lei, din care T.V.A. în sumă de 2.233.267.991 lei vechi, reprezentând contravaloarea unor lucrări de construcții (vol. VII, filele 58-61, d.u.p.)., că la aceste facturi nu au fost anexate documente care să ateste realitatea operațiunilor economice înscrise în facturile respective, cum ar fi contract de prestări servicii, devize de lucrări, iar SC E. SRL Cluj și-a dedus T.V.A.-ul aferent celor 6 facturi fiscale, potrivit procesului verbal de control încheiat la data de 17 februarie 2005 (vol. VII, filele 7-15 d.u.p.).

Totodată, Curtea a reținut că, urmare a înregistrării în contabilitatea SC E. SRL Cluj a celor 6 facturi fiscale emise de SC D. SRL Pitești ca și cheltuieli deductibile, societatea administrată de către inculpat a dedus T.V.A.-ul aferent operațiunilor respective, prejudiciul total cauzat bugetului de stat consolidat fiind în cuantum de 223.326,80 lei, T.V.A. dedus nejustificat și 293.851 lei, reprezentând impozitul pe profit diminuat.

Vinovăția inculpatului a rezultat chiar și din conținutul notei explicative dată de către inculpat, acesta învederând că „nu există alte documente primare și contabile decât cele puse la dispoziția organelor de control și că în urma cesionării părților sociale către martorul J., predarea documentelor financiar contabile s-a făcut în mod generic, fără a se specifica seriile și numerele formularelor cu regim special și nici numărul de blocuri predate.", dar și din faptul că organele fiscale au descoperit, în contabilitatea societății din perioada 12 mai 2004-02 august 2004, achiziționarea, pe bază de borderouri de achiziție, a cantității de 18.000 kg. porumb, în valoare de 135.000.000 lei, de la un număr de 13 persoane fizice, respectiv 380.200 kg. grâu, în valoare de 2.724.080.000 lei și 208.500 kg. orz, în valoare de 1.326.500.000 lei. întreaga cantitate de cereale achiziționată de la persoane fizice, nu s-a regăsit în fapt, în vreo locație indicată de către inculpat și nici nu s-au identificat facturi fiscale care să dovedească comercializarea ulterioară a acestor produse. Mai mult, în nota explicativă pe care a dat-o în fața organelor de control fiscal (vol. VI, filele 321-323, d.u.p.), inculpatul a arătat că cerealele achiziționate de la cele 13 persoane fizice au fost comercializate, însă nu au fost întocmite documente în acest sens, deoarece de acest aspect s-a ocupat martorul I..

Vinovăția inculpatului a rezultat și din declarația martorilor I., reprezentantul SC I.I.I. SRL Cluj, J.J.J. (vol. XVI, filele 75-78 d.u.p.), K.K.K. (vol. XVI fila 82 d.u.p.), L.L.L. (vol. XVI filele 75-82, d.u.p. și respectiv vol. I fila 170 din dos. tribunal), din conținutul raportului de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală, care atestă faptul că „toate cerealele achiziționate, au fost ulterior comercializate și nu se află în stoc, în gestiunile societății, fapt pentru care T.V.A.-ul rezultat din această lipsă din gestiune, constituie o datorie la bugetul consolidat al statului în sumă totală de 79.526,02 lei noi (vol. XII fila 106, d.u.p.), din coroborarea tuturor probelor științifice, cu cele testimoniale atașate dosarului, în ceea ce privește SC E. SRL Cluj stabilindu-se faptul că inculpatul, în calitate de administrator al acestei societăți nu a evidențiat în contabilitate veniturile realizate, astfel încât nu a plătit impozit pe profit și T.V.A. datorat. In acest context, organele de control fiscal au stabilit faptul că SC E. SRL Cluj datorează bugetului de stat suma de 56.419 lei, cu titlu de impozit pe profit pentru perioada ianuarie 2003 - decembrie 2004, suma de 5.269 lei, cu titlu de impozit pe venit realizat pe microîntreprinderi pentru perioada septembrie - decembrie 2002 și suma de 396.509,62 lei, reprezentând T.V.A. pentru perioada septembrie 2002 - decembrie 2004.

Din vastul probatoriu administrat în speță, a rezultat că vinovăția inculpatului a fost dovedită fără echivoc, fiind pusă în evidență, printr-un mod identic de acțiune, în cazul tuturor societăților pe care le-a administrat, el neevidențiind în contabilitatea societăților veniturile realizate, pentru a se sustrage de la plata impozitului pe profit și a T.V.A. datorat și a întocmit documente contabile din care să rezulte plata unor cheltuieli nereale. Mai mult, s-a probat că, după ce a prejudiciat bugetul consolidat al statului, a cesionat părțile sociale unor persoane care fie nu aveau locuință stabilă în România, fie unor persoane care nu aveau cunoștințele necesare să administreze o societate comercială, fie unor persoane cu antecedente penale, fie unor persoane față de care avea anumite datorii.

Vinovăția inculpatului a rezultat și din declarația martorilor H.H. (vol. X filele 71-74, și respectiv vol. I fila 169) (vol. X, filele 128-129, d.u.p.), L., N.N.N. (vol. X filele 94-97, și respectiv vol. I fila 112), J. (vol. X, filele 2-3, și respectiv vol. I fila 131).

Curtea a reținut că pe toate facturile unde apare beneficiar SC E. SRL Cluj, la rubrica delegat este menționat numele inculpatului, cu seria și numărul actului de identitate, că o parte dintre acestea sunt întocmite în aceeași zi, iar sediul sau pct. de lucru al societăților comerciale emitente se află în localități aflate la mare distanță una de cealaltă, astfel încât era imposibil ca apelantul să preia marfa concomitent de la toate societățile menționate, marfă pe care nu putea să o transporte datorită volumului și greutății, cu un autoturism.

În legătură cu apărarea inculpatului din apel, conform căreia prejudiciul maxim ce ar putea fi reținut în sarcina sa ar fi de 600.000 lei și nu de 4,6 milioane lei, Curtea a arătat că va înlătura din contextul probator concluziile expertizelor contabile din faza de judecată efectuate de expertul P.P.P., precum și susținerilor expertului-parte Y.Y.Y., deoarece concluziile acestora nu au ținut cont de perioada întocmirii raportului de inspecție fiscală și de condițiile concrete de desfășurare a controlului, de starea de fapt fiscală a contribuabilului și de realitatea și conținutul economic al documentelor care au stat la baza întocmirii contabilității agentului economic, și în consecință, a depunerii declarațiilor fiscale, urmând a ține cont de statuările probei științifice contabile, efectuate în faza de urmărire penală, de către experții contabili X.X.X. și Z.Z.Z.

În cauza dedusă judecății, Curtea a constatat că prezumția de nevinovăție a fost înlăturată în privința inculpatului A., probele administrate de organele judiciare demonstrând, fără echivoc, vinovăția acestuia.

Curtea a reținut că raportul de expertiza contabila al expertului P.P.P. nu a avut în vedere faptul ca inculpatul A., în calitate de administrator al societății a cărei activitate a fost controlată, a cesionat părțile sociale în proporție de 100/100 numitului Y. (27 octombrie 2005), în timpul desfășurării controlului, fără a anunța acest lucru, urmărind astfel să se sustragă de la responsabilitățile pe care le avea, în urma activității desfășurate. Mai mult, deși controlul s-a desfășurat într-o perioada mai lungă, acest lucru fiind generat de necesitatea efectuării unor controale încrucișate în țară, răspunsurile primite au demonstrat că tranzacțiile efectuate nu au fost operațiuni comerciale reale, cu un adevărat conținut economic, ci a fost un întreg mecanism de fraudare a bugetului de stat, prin utilizarea unor documente fictive, fără un conținut economic, realizat de administratorul A., în colaborare cu furnizori si beneficiari ai acestuia, fapt ce a rezultat din actele de control, întocmite de organele fiscale din țară.

Totodată s-a mai observat că, în toată perioada controlului, apelantul A. nu a colaborat cu organele fiscale, majoritatea informațiilor date de acesta, fiind coroborate cu cele obținute în colaborare cu lucrătorii de la Inspectoratul de Poliție a Județului Cluj, că, după cesionarea părților sociale, inculpatul nu s-a mai prezentat la solicitarea echipei de control, iar noul administrator A.A.A.A., nu a mai dat nici un fel de informații utile cu privire la documentele si operațiunile economice, pe motiv că nu le cunoaște. Mai mult, deși societatea a întocmit documente financiar contabile și a depus declarații fiscale, experții P.P.P. și Deac nu au înțeles că acestea nu au fost corecte și legale, îndeplinind doar formal obligațiile financiar fiscale ale societății. Curtea a reținut că în mod judicios, s-a apelat la metoda estimării în expertiza contabilă din faza de urmărire penală, deoarece starea de fapt fiscală reală a contribuabilului, nu s-a bazat pe bună credință.

Mai mult, Curtea a reținut că agentul economic avea posibilitatea ca în termenul legal de depunere a contestației (30 zile), să prezinte toate documentele invocate în actul de control, iar nu după 7 ani de la desfășurarea operațiunilor economice, să prezinte experților P.P.P. și Deac, facturi emise, pretins "găsite" de acesta, cărora să le fie atribuită realitate și veridicitate, astfel încât a apreciat că aceasta este dovada că facturile estimate de către echipa de control, au fost în realitate introduse in circuitul economic.

Cu privire la pct. de vedere al expertului Y.Y.Y., Curtea a apreciat că susținerile potrivit cărora Raportul de Inspecție Fiscală trebuie sa îndeplinească condițiile unui document justificativ, iar constatările unui control fiscal, trebuie înregistrate in contabilitate, prin Dispoziție de măsuri nu sunt reale, deoarece conform art. 107 din O.G. nr. 92/2003, raportul de inspecție fiscală, stă la baza întocmirii Deciziei de impunere, care este act administrativ fiscal, agentul economic având obligația înregistrării in contabilitate a documentului.

Curtea a reținut că, în urma inspecției fiscale s-a întocmit Decizia nr. 707 din 28 iulie 2006, decizie comunicata agentului economic verificat.

Cu privire la mențiunea făcuta de expertul Y.Y.Y. că societatea a beneficiat de rambursare T.V.A. în valoare de 147.712 lei, Curtea a reținut că actul cu nr. 52065 din 25 octombrie 2004 invocat in expertiză, nu reprezintă un act de control întocmit la SC E. SRL, ci la SC GI Prodal SA din Cluj Napoca. Inspecția fiscală a avut în vedere, constatări proprii, bazate pe documente puse la dispoziție de societate la momentul controlului, și a altor organe de control din țară.

Cu privire la necesitatea utilizării procedurii estimării, Curtea a reținut că expertul Y.Y.Y., în mod greșit a considerat că aceasta nu a fost oportună, invocând Normele de aplicare la O.G. nr. 92/2003 (pct. 65.1 din H.G. nr. 1050/2004) unde sunt prevăzute situațiile în care se impune utilizarea metodei estimării.

Ca urmare, Curtea a constatat că organele fiscale au procedat judicios, aplicând metoda estimării, deoarece au fost întrunite toate elementele, care justificau utilizarea unei asemenea metode.

Referitor la procedura aritmetică de efectuare a estimării, Curtea a reținut că, la data încheierii Raportului si a întocmirii Deciziei de impunere, nu erau în vigoare procedurile invocate de expertul Y.Y.Y., acestea apărând abia în anul 2011, astfel încât echipa de control a utilizat o metodă aritmetică de estimare, nefiind obligată la o anumită procedură prestabilită.

Cu privire la obiectivul Bl pct. 3.1, referitor la necesitatea procedeului de reîntregire a masei impozabile, în cazul vânzării de mărfuri la un preț inferior celui de achiziție, s-a reținut că organele fiscale își mențin pct. de vedere din procesul verbal anexa nr. 2 la raportul de inspecție fiscala nr. 55713 din 27 iulie 2006, subcapitolul 3.1. întrucât realitatea operațiunilor comerciale este îndoielnică, datorită absenței documentelor primare, care atesta transportul fizic al mărfurilor (avize de însoțire a mărfii), precum și a delegatului responsabil cu livrarea și având în vedere documentele de verificare încrucișată, prin care se dovedește caracterul fictiv al societăților comerciale partenere, echipa de control a considerat că faptele se încadrează în prevederile art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, care are corespondent în art. 11 lit. a) și b) din Legea nr. 87/1994 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 161/2003.

Ca urmare, Curtea a reținut că descărcarea de gestiune la o valoare mai mare, decât valoarea facturată, respectiv punerea pe cheltuieli a costului mărfii, la o valoare mai mare decât valoarea de vânzare, are un caracter fictiv, menit sa diminueze impozitul pe profit datorat.

Referitor la obiectivul B.4, Curtea a reținut că, în interesul stabilirii legalității documentelor primare înregistrate de SC E. SRL Cluj au fost utilizate informații obținute de la Garda financiara centrală, în plus, fiind efectuate demersuri suplimentare, respectiv au fost solicitate controale încrucișate direcțiilor generale ale finanțelor publice în a căror arie de competență, au intrat societățile cu care contribuabilul verificat a desfășurat operațiuni comerciale.

Curtea a înlăturat susținerile expertului P.P.P., considerând că în mod corect, organele de inspecție fiscală au luat in considerare ca si cheltuieli deductibile, achizițiile efectuate de la furnizorii care au înregistrat în contabilitate livrările către SC E. SRL Cluj, având în vedere tocmai răspunsurile primite la controalele încrucișate, solicitate organelor fiscale, în a căror raza de competență s-au aflat furnizorii respectivi. (SC B.B.B.B. SRL - Sălaj, SC C.C.C. SA Zalău, SC D.D.D.D. SRL Cluj-Napoca, SC E.E.E.E. SRL Cluj-Napoca, SC F.F.F.F. SRL București).

Totodată, Curtea a înlăturat susținerile expertului asistent Y.Y.Y. Ioan, referitoare la cheltuielile cu achizițiile de servicii de la SC D. SRL, considerate nedeductibile de către echipa de inspecție fiscală la calculul impozitului pe profit întrucât SC E. SRL Cluj nu a pus la dispoziția echipei de control contractele care au stat la baza acestora, potrivit art. 21 alin. (4), lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. și a reținut că SC E. SRL Cluj, nu a respectat prevederile legale, referitoare la dreptul de deducere al T.V.A., iar organul de inspecție fiscala, a stabilit judicios acest aspect, în raportul de inspecție fiscală nr. 55713 din 27 iulie 2006.

Referitor la obiectivul nr. C4, Curtea a reținut că, în interesul stabilirii legalității documentelor primare înregistrate de SC E. SRL Cluj, au fost utilizate informații obținute de la Garda financiara centrală, în plus, fiind efectuate demersuri suplimentare, respectiv au fost solicitate controale încrucișate direcțiilor generale ale finanțelor publice în a căror arie de competenta au intrat societățile cu care contribuabilul verificat, a desfășurat operațiuni comerciale.

Curtea nu și-a însușit concluziile expertului P.P.P., referitoare la acest aspect, apreciind că organele de inspecție fiscală au acordat dreptul de deducere al T.V.A. pentru achizițiile efectuate de la furnizorii care au înregistrat în contabilitate, livrările către SC E. SRL Cluj, având în vedere răspunsurile primite la controalele încrucișate solicitate organelor fiscale, în a căror rază de competență s-au aflat furnizorii respectivi. (SC B.B.B.B. SRL - Sălaj, SC C.C.C. SA Zalău, SC D.D.D.D. SRL Cluj-Napoca, SC E.E.E.E. SRL Cluj-Napoca, SC F.F.F.F. SRL București).

Din aceleași considerente, nu a putut fi acceptată susținerea expertului parte Y.Y.Y., referitoare la acordarea dreptului de deducere la T.V.A., aferenta achizițiilor de bunuri si servicii de la SC B. SRL, SC D. SRL Pitești si SC I.I.I. SRL Turda.

Referitor la achizițiile efectuate de SC E. SRL Cluj de la SC I.I.I. SRL Turda, societate neplătitoare de T.V.A. la momentul emiterii facturilor (ianuarie 2004), Curtea a reținut că, reglementările legale în vigoare la data respectiva erau art. 155 alin. (1) din Legea nr. 571/2003/R. În consecință, Curtea a reținut că SC E. SRL Cluj nu a putut beneficia de drept de deducere al T.V.A. aferentă achizițiilor efectuate de la SC I.I.I. SRL, societate neînregistrată ca plătitor de T.V.A. la momentul emiterii facturilor către agentul economic verificat. Mai mult, întrucât T.V.A. deductibilă, aferenta acestor facturi nu a fost achitată furnizorului, SC E. SRL Cluj nu a avut nici dreptul de a solicita restituirea acesteia, de la bugetul de stat.

În ce privește achizițiile de la SC B. SRL Zalău și SC D. SRL Pitești, societăți care nu au înregistrat în evidenta contabilă livrările către SC E. SRL Cluj și nu au depus deconturi de T.V.A., la organul fiscal teritorial, Curtea a reținut că SC E. SRL Cluj nu are drept de deducere al T.V.A. aferent acestor facturi, întrucât societățile de mai sus, nu au înregistrat in evidența contabilă livrările către aceasta și nu au depus deconturi de T.V.A. la organul fiscal teritorial. Mai mult, niciuna din aceste facturi nu a fost achitată furnizorului, nefiind astfel respectate prevederile art. 145 alin. (3) lit. b) din C. fisc.

În consecința, Curtea a reținut că SC E. SRL Cluj și SC B. SRL nu au respectat prevederile legale referitoare la dreptul de deducere al T.V.A., apreciind ca judicios și corect pct. de vedere din raportul de inspecție fiscala nr. 55713 din 27 iulie 2006, anexat dosarului, conform căruia a fost stabilit un prejudiciu cauzat bugetului de stat în cuantum de 5.006.263 lei, plus accesoriile datorate in continuare de la data de 27 iulie 2006 pana la data plații efective.

Așadar, declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului, expuse prin motivele de apel, au fost apreciate de Curte ca simple afirmații, care au ca scop doar disculparea acestuia de consecințele penale ale faptelor sale, fiind vădit pro cauza, motiv pentru care curtea le va aprecia ca atare.

Deși inculpatul, prin motivele de apel, a negat constant comiterea faptelor, afirmând că a fost condamnat pe nedrept, s-a apreciat că susținerile acestuia nu au suport probator, simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, neputând fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, neputând influența convingerea bazată pe probe irefutabile.

Așa fiind, instanța a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă, că toate faptele imputate există (în număr de 9), constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către apelant.

Cu toate acestea, deși vinovăția inculpatului a fost probată pentru toate faptele penale deduse judecății, Curtea a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru infracțiunile descrise la rubrica „În drept" în rechizitoriu, la pct. 3 și 6, constând în fapta inculpatului A. care, în calitate de asociat și administrator al SC B. SRL Zalău, în perioada septembrie 2002 - octombrie 2002, nu a evidențiat prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime, veniturile realizate din vânzarea unui număr de 241 de anvelope, achiziționate fără documente de proveniență, având ca urmare neplata taxei pe valoare adăugată (T.V.A.) aferentă, prin aceasta cauzându-se un prejudiciu de 47.259,86 lei noi (echivalentul a 13.534,14 euro), respectiv aceea că, în calitate de asociat și administrator al SC E. SRL Cluj-Napoca, în perioada septembrie - decembrie 2002 nu a evidențiat prin acte contabile sau alte documente legale veniturile realizate, având ca urmare neplata impozitului aferent veniturilor realizate pe microîntreprinderi, prin aceasta cauzându-se un prejudiciu de 5.269 lei noi (echivalentul a 1.468,34 euro).

În acord cu judecătorul fondului, Curtea a constatat că, pentru aceste două fapte a intervenit prescripția răspunderii penale, întrucât ele s-au epuizat înainte de modificarea Legii nr. 87/1994 prin Legea nr. 161/2003, mai favorabilă inculpatului, deoarece prevede limite de pedeapsă mult reduse, și anume de la 6 luni la 5 ani, alternativ cu amenda, ceea ce înseamnă că termenul de prescripție al răspunderii penale este cel prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), ce s-a împlinit în aprilie 2010, respectiv în iunie 2010, prin raportare la termenul de prescripție special prevăzut de art. 124 C. pen. (1969).

Referitor la modul de soluționare a laturii civile, spre deosebire de codificarea anterioară, care permitea, în cazul constatării intervenirii prescripției, obligarea inculpatului la repararea prejudiciului material și moral, prevederile dispozițiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen. prevăd că, în cazul de încetare a procesului penal în baza art. 16 lit. f), instanța va lăsa nesoluționată acțiunea civilă. Așadar, inculpatul nu a fost obligat la repararea prejudiciului în cuantum de 62.595,86 lei, aferent celor două fapte reținute la pct. 3 și 6 din rechizitoriu (47.259,86 lei + 15.336 lei compus din 5.269 lei + majorări și penalități de întârziere în sumă de 10.067 lei).

Întrucât Curtea a constatat sub aspect penal vinovăția inculpatului pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, aceasta a antrenat și răspunderea sa civilă pentru celelalte 7 infracțiuni în privința cărora nu a intervenit prescripția.

Astfel, Curtea a reținut că, pentru infracțiunea descrisă la pct. 1 din rechizitoriu, inculpatul va răspunde pentru un prejudiciu în sumă de 790.452,35 lei noi (echivalentul a 206.491,81 euro), comisă prin aceea că în calitate de asociat și administrator al SC B. SRL Zalău, în perioada ianuarie 2002 - ianuarie 2005, nu a evidențiat, în parte, prin acte contabile sau alte documente legale veniturile realizate, având ca urmare neplata impozitului pe profit aferent veniturilor realizate estimativ potrivit art. 19 din Legea nr. 87/1994; pentru infracțiunea descrisă la pct. 2 din rechizitoriu, inculpatul va răspunde pentru un prejudiciu în sumă de 1.212.822,56 lei noi (echivalentul a 320.971,41 euro), comisă prin aceea că în calitate de asociat și administrator al SC B.

SRL Zalău, în perioada 2002 -2004, nu a evidențiat prin acte contabile sau alte documente legale veniturile realizate, având ca urmare neplata taxei pe valoare adăugată (T.V.A.) aferentă veniturilor realizate estimativ potrivit art. 19 din Legea nr. 87/1994; pentru infracțiunea descrisă la pct. 4 din rechizitoriu, inculpatul va răspunde pentru un prejudiciu în sumă de 13.872,26 lei noi echivalentul a 3.570,21 euro) comisă prin aceea că în calitate de asociat și administrator al SC B. SRL Zalău, în cursul anului 2003, respectiv în trimestrele III și IV, a facturat (a întocmit) documente legale referitoare la vânzarea către SC C.

SRL Oradea, de bunuri, care figurau în evidența contabilă a societății pe care o reprezenta, ca fiind provenită de la societăți ce nu au avut tranzacții comerciale cu societatea administrată de acesta, ce a avut ca urmare, deducerea taxei pe valoare adăugată, în mod nejustificat; pentru infracțiunea descrisă la pct. 5 din rechizitoriu, inculpatul va răspunde pentru un prejudiciu în sumă de 223.326,80 lei noi (echivalentul a 54.263,48 euro), precum și pentru unul de 293.851,00 lei noi (echivalentul a 71.399,32 euro), comis prin aceea că în calitate de asociat și administrator al SC B.

SRL Zalău, în perioada ianuarie - iunie 2004, a înregistrat în evidența contabilă a societății un număr de 6 (șase) facturi fiscale care au atestat plata unor lucrări de construcții și finisaje efectuate de SC D. SRL Pitești în favoarea societății pe care a administrat-o, lucrări care în realitate nu au fost executate, înregistrând astfel cheltuieli ce nu au bază operațiuni reale și diminuând prin aceasta taxa pe valoare adăugată, prin deducerea nejustificată a acesteia, precum și diminuând impozitul pe profit; pentru infracțiunea descrisă la pct. 7 din rechizitoriu, inculpatul va răspunde pentru un prejudiciu în sumă de 56.419 lei noi (echivalentul a 14.919 euro), constând în aceea că, în calitate de asociat și administrator al SC E. SRL Cluj-Napoca, în perioada ianuarie 2003 - decembrie 2004, nu a evidențiat prin acte contabile sau alte documente legale, veniturile realizate, având ca urmare neplata impozitului pe profit aferent veniturilor realizate estimativ potrivit art. 19 din Legea nr. 87/1994; pentru infracțiunea descrisă la pct. 8 din rechizitoriu, Curtea a reținut că inculpatul va răspunde pentru un prejudiciu în sumă de 396.509,62 lei noi (echivalentul 104.935,58 euro), cauzat prin aceea că în calitate de asociat și administrator al SC E. SRL Cluj-Napoca, în perioada septembrie 2002 - decembrie 2004, nu a evidențiat prin acte contabile sau alte documente legale, veniturile realizate, având ca urmare neplata taxei pe valoare adăugată aferentă veniturilor realizate estimativ potrivit art. 19 din Legea nr. 87/1994 iar pentru infracțiunea descrisă la pct. 9 din rechizitoriu, inculpatul va răspunde pentru un prejudiciu în sumă de 1.451.717,20 lei noi (echivalentul a 384.194,46 euro), cauzat prin aceea că, în calitate de asociat și administrator al SC E. SRL Cluj-Napoca, în perioada iulie 2002 - iulie 2004, a înregistrat în evidența contabilă facturi fictive emise de societăți care fie și-au încetat activitatea, fie sunt inexistente, operațiuni în urma cărora a obținut deducerea taxei pe valoare adăugată.

Așadar, Curtea a reținut că societățile administrate de inculpat nu au respectat dispozițiile Codului Fiscal cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 5.006.263 lei, din care a scăzut prejudiciile cauzate de inculpat prin săvârșirea faptelor de la pct. 3 și 6 din rechizitoriu, în valoare de 62.595,86 lei, rezultând că inculpatul datorează părții civile suma de 4.943.667,14 lei, la care se vor adăuga accesoriile datorate în continuare de la data de 27 iulie 2006 și până la data plății efective a acestora.

Așa fiind, nu s-a putut accepta solicitarea inculpatului de a se respinge acțiunea civilă promovată în cauză de către partea civilă Agenția Națională de Administrație Fiscală București, reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj și nici de a fi soluționată în baza concluziilor raportului de expertiză întocmit de către expertul P.P.P., care a stabilit un prejudiciu total de 600.000 lei.

Nici cererea subsidiară a inculpatului vizând reducerea sancțiunii aplicate de către tribunal, prin reținerea de circumstanțe atenuante, nu a putut fi primită de Curte. Astfel, s-a avut în vedere pericolul social ridicat al faptelor, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului care, în pofida dovezilor de vinovăție, a negat constant acest lucru, încercând astfel să obstrucționeze aflarea adevărului, ceea ce condus la concluzia că pentru reeducarea sa se impune aplicarea unui tratament juridic adecvat, respectiv, menținerea pedepselor aplicate de către prima instanță.

Totodată, poziția adoptată de către inculpat, de nerecunoaștere a niciunei infracțiuni, a fost apreciată de Curte ca reprezentând un aspect negativ cu privire la faptele comise, nefiind de natură, prin ea însăși să formeze convingerea judecătorului că pentru reeducarea sa este suficientă și o pedeapsă rezultantă mai redusă.

S-a apreciat că, față de modul concret de săvârșire a faptei, cuantumul pedepsei principale aplicate de Tribunal, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare, la conștientizarea consecințelor faptelor sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.

Totodată, s-a apreciat că nu se impune reducerea cuantumului sancțiunii față de gravitatea faptelor comise, consecințele acestora, valoarea ridicată a prejudiciului, rămas nerecuperat în totalitate, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni.

Împrejurarea că inculpatul este căsătorit și are în întreținere un copil minor, că este director tehnic la o societate comercială, că are în îngrijire materială părinții vârstnici și posedă studii superioare, s-a apreciat de către Curte nu justifică prin ea însăși reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, față de gravitatea deosebită a faptelor comise și de perioada îndelungată în care activitatea ilicită a fost derulată.

Curtea a apreciat că apelul părții civile este întemeiat, având în vedere că expertul parte Y.Y.Y. a constatat existența unor debite ale inculpatului, către bugetul consolidat al statului pentru anii 2003-2004, în privința ambelor societăți, SC E. SRL Cluj și SC B. SRL Zalău și a confirmat chiar existența unor tranzacții fictive, aspect care s-a coroborat cu constatările organelor fiscale.

În suma acordată de către Curte, părții civile, au fost incluse toate prejudiciile cauzate prin activitatea infracțională a inculpatului, cu excepția faptelor descrise la pct. 3 și 6 din rechizitoriu (prescrise), astfel că s-a respins completarea la constituirea de parte civilă formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj din data de 04 august 2015 pentru suma de 3.314.918,60 lei, constatându-se că aceasta este reprezentată în instanță prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj și care nu a formulat pretenții și pentru această sumă, ci doar pentru aceea de 5.006.263 lei, în care sunt incluse și pretențiile Administrație Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, iar, pe cale de consecință, a fost înlăturată obligația inculpatului la plata despăgubirilor în sumă de 2.062.355,2 lei și a accesoriilor aferente stabilite prin sentința apelată în favoarea Direcției Generale Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație, la data 18 februarie 2016, prin avocat ales G.G.G.G., la data de 18 februarie 2016, invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. privind condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În susținerea căii de atac, s-a arătat că infracțiunile de evaziune fiscală reținute în sarcina sa la pct. 1, 2, 5, 7 și 8 din rechizitoriu nu sunt prevăzute de legea penală întrucât nu a fost identificată existența vreunui prejudiciu ce-i poate imputat ca urmare a desfășurării activității de administrator al SC E. SRL Cluj Napoca și SC B. SRL Zalău și totodată, că din materialul probator aflat la dosar, rezultă lipsa de tipicitate a infracțiunilor pentru care a fost condamnat, motiv pentru care se impune admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și achitarea sa și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii civile.

Prin Încheierea nr. 138/RC pronunțată la data de 21 aprilie 2016 în Dosarul nr. x/211/2010, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1572 din 16 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent aceasta fiind înregistrată pe rolul instanței supreme sub nr. x/1/2016.

Numai cu ocazia dezbaterilor, recurentul, prin apărător ales, prin prisma aceluiași caz de casare prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., a solicitat să se constate că pentru faptele menționate la pct. 3 și 6 din rechizitoriu, pe perioada derulării procesului penal, a intervenit prescripția răspunderii penale.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recurentul și-a întemeiat cererea pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., arătând, în esență, că nu a fost identificată existența vreunui prejudiciu ce-i poate imputat ca urmare a desfășurării activității de administrator al SC E. SRL Cluj Napoca și SC B. SRL Zalău și că, din materialul probator aflat la dosar, rezultă lipsa de tipicitate a infracțiunilor de evaziune fiscală reținute în sarcina sa la pct. 1, 2, 5, 7 și 8 din rechizitoriu, motiv pentru care se impune achitarea, întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii civile.

Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Astfel, în speță, se constată că inculpatul A. fost condamnat de instanțele inferioare pentru săvârșirea a șapte infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen., raportat la Legea nr. 241/2005 (5 infracțiuni), respectiv de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen., raportat la Legea nr. 241/2005 (2 infracțiuni), întrucât acesta, în calitate de asociat și administrator al SC B. SRL Zalău și SC E. SRL Cluj-Napoca, în perioada 2001 - sfârșitul anului 2004, a evidențiat în actele contabile ale societăților menționate cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale cu scopul diminuării profitului, sustrăgându-se, astfel, de la plata obligațiilor fiscale către stat. In acest context, în evidența contabilă a societăților comerciale au fost înregistrate facturi fiscale care atestau operațiuni nereale, respectiv acelea de achiziționare a unor produse cum ar fi cereale, piese de schimb, materiale de construcții, fie de la persoane fizice care contestă existența raporturilor comerciale, fie de la societăți comerciale fictive sau care la data operațiunilor comerciale își încetaseră activitatea.

Or, prin critica formulată de inculpatul A. cu privire la lipsa elementelor de tipicitate a infracțiunilor de evaziune fiscale de la pct. 1, 2, 5, 7 și 8 din rechizitoriu, sub aspectul inexistenței prejudiciului și care a fost circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se tinde la o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecința stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reținute de instanțele inferioare, încercând să se dovedească că recurentul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea extraordinară de atac a recursului în casație, care se limitează la verificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat doar la anumite chestiuni de drept, expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, apărarea susținând, în esență, că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul nu sunt prevăzute de legea penală, a criticat, în realitate, modul de stabilire a prejudiciului, aspecte ce nu pot fi cenzurate prin prisma cazului de casare prevăzut art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., întrucât nu se mai poate pune în discuție situația de fapt reținută de instanțele ordinare care au constatat existența unui prejudiciul la plata căruia a fost obligat inculpatul.

În aceste condiții, Înalta Curte, raportându-se la situația de fapt stabilită cu caracter definitiv de instanța de apel, constată că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, respectiv ale infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen., raportat la Legea nr. 241/2005 (5 infracțiuni) și art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen., raportat la Legea nr. 241/2005 (2 infracțiuni).

Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. întrucât faptele pentru care a fost condamnat inculpatul A. sunt prevăzute de lega penală, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul în casație formulat împotriva Deciziei penale nr. 1572 din 16 decembrie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, și să oblige recurentul, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, întrucât se află în culpă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarant de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1572 din 16 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/211/2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 60 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 mai 2016.